Apocalisse 18: u gridu forte - 2018-2030

"Hè cascata, hè cascata, Babilonia a Grande! »
« Esci da mezu à ella, o mio populu… »

Samuel presenta

Spiega
Daniel è Revelazione à mè

Prove prufetiche chì Diu esiste
a so ultima rivelazione per i so eletti

In questu travagliu: U so prughjettu - u so ghjudiziu

Versione: 23-09-2023 (7-7th -5994 )

 

" E aghju intesu a voce di un omu à mezu à Ulai;

gridò è disse: Gabriele, spiegali a visione "Daniel 8:16.

 

 

Nota esplicativa di a copertina

Da cima à fondu: Missaghji da i trè anghjuli di l'Apocalisse 14.

Quessi sò trè verità da u libru di Daniele revelatu à i santi dopu à u prucessu di a primavera di u 1843 è dopu à quellu di u 22 d'ottobre di u 1844. Ignorendu u rolu di u sàbatu, i primi Adventisti ùn pudianu capisce u veru significatu di sti messagi. L'Adventisti chì aspittàvanu u ritornu di Cristu avianu ligatu a so sperienza à u " cridu di mezzanotte " o " mezu di a notte " citati in a parabola di e " deci vergini " da Matt.25: 1 à 13 induve l'annunziu di u " ritornu ". di u Sposo » hè mintuatu.

1-     U tema di u ghjudiziu sviluppatu in Dan.8: 13-14 è u sughjettu di u messagiu di u primu anghjulu in Rev.14: 7: " Teme à Diu è dà gloria per l'ora di u so ghjudiziu hè ghjunta è adurà quellu chì hà fattu. a terra, i celi è e surgenti d'acqua ! »: u ritornu à u sabbatu, u solu veru settimu ghjornu di l'ordine divinu, u sabbatu ebraicu è u ghjornu di riposu settimanale, hè dumandatu da Diu in u quartu di i so deci cumandamenti.

2-     A denuncia di a Roma papale , " curnu pocu " è " re diversu " di Daniel 7: 8-24 è 8: 10-23 à 25, chì riceve u nome " Babilonia u grande " in u missaghju di u secondu anghjulu di Apo. 14:8: " Babilonia a Grande hè cascata, hè cascata! ": principarmenti, per via di dumenica, l'anticu "ghjornu di u sole" ereditatu da l'imperatore Custantinu I chì l'hà stabilitu u 7 di marzu di u 321. Ma sta spressione " cadde " hè ghjustificata da a rivelazione di a so natura maledetta da Diu cum'è ellu. l'hà introduttu à i so servitori Adventisti dopu à u 1843, in u 1844, restituendu a pratica di u Sabbath abbandunatu. " Hè cascata " significa: "hè presa è scunfitta". U Diu di a verità annuncia cusì a so vittoria contr'à u campu di e bugie religiose.

3-     U tema di l'ultimu ghjudiziu induve " u focu di a seconda morte " colpi i ribelli cristiani. Questa hè l'imaghjina presentata in Dan.7: 9-10, u tema hè sviluppatu in Rev.20: 10-15, è hè u sughjettu di u messagiu di u terzu anghjulu in Rev.14: 9-10: " E un altru, un terzu ànghjulu li seguitava, dicendu à alta voce : Sì qualchissia venerà a bestia è a so maghjina, è riceve una marca nantu à a so fronte o in a so manu, ellu ancu beie u vinu di l'ira di Diu, versatu senza. mischiu in a tazza di a so còllera, è serà turmentatu cù u focu è u zolfo, davanti à i santi anghjuli è davanti à l'Agnellu ": Quì, dumenica hè identificatu cù u " marcu di a bestia ".

Nota a currispundenza identica di i numeri di i versi mirati in Daniel 7: 9-10 è Revelazione 14: 9-10 .

 

U quartu anghjulu : apparisce solu in Apo.18 induve imagine a proclamazione finale di i trè messagi adventisti precedenti chì beneficianu di tutta a luce divina chì hè vinuta à illuminalli dapoi u 1994 è finu à a fine di u mondu, vale à dì, finu à a fine di u mondu. primavera 2030 Questu hè u rolu chì stu travagliu deve ghjucà. U lume chì vinni à illuminalu palesa i culpevuli successivi : di a religione cattolica, dapoi u 538 ; di a religione Protestante, dapoi u 1843; è l 'istituzione Adventist ufficiali, dapoi 1994. Tutti sti caduta spirituali avianu a causa, in u so tempu: u rifiutu di a luce pruposta da u Spìritu Santu di Diu in Ghjesù Cristu. " A l'ora di a fine " mintuatu in Dan.11:40, a Chjesa Cattòlica riunisce in a so maledizione, tutti i gruppi religiosi, cristiani o micca, chì ricunnosce u so ministeru è a so autorità; questu sottu à l'egida di a so allianza ditta "ecuménica" chì, dopu à u Protestantismu, l'Adventismu ufficiale hà unitu in u 1995.

 

 

2 Corinti 4: 3-4

" ...Se u nostru Vangelu hè sempre velatu, hè velatu à quelli chì periscenu; per i increduli chì l'intelligenza di u Diu di questa età hà cecu, perchè ùn vedenu micca u splendore di u Vangelu di a gloria di Cristu, chì hè l'imaghjini di Diu . »

"E s'è a parolla prufetica ferma incompresu, ferma solu per quelli chì anu da esse persu"

Inoltre, in riassuntu di e rivelazioni presentate in stu documentu sapemu chì, per " justificà a santità ",

dapoi a primavera di u 1843 stabilitu da u decretu di u Creatore è Legislatore Diu di Daniel 8:14, secondu u so " Evangelu eternu ".

in tutta a terra, ogni omu è ogni donna,

 deve esse battezzatu in u nome di Ghjesù Cristu per immersione totale per ottene a grazia divina,

 

deve osservà u sabbatu , u settimu ghjornu di riposu di u sabbatu, santificatu da Diu in Genesi 2, è 4 di i so 10 cumandamenti citati in l'Esodu 20; questu, per priservà a so grazia,

 

liggi murali divini è e lege dietetiche prescritte in a Santa Bibbia, in Genesi 1:29 è Leviticus 11, (santità di u corpu)

 

è ùn deve micca " disprezzà a so parolla prufetica ", per ùn " stene u Spìritu di Diu " (1 Tess. 5:20).

 

Qualchidunu chì ùn risponde micca à questi criteri hè cundannatu da Diu à soffre a " seconda morte " descritta in Apocalisse 20.

Samuel

 

 

 SPIEGATI - ME DANIEL E APOCALISSE

Paginazione di temi trattati

Prima parte: Note preparatorie

Utilizà a ricerca automatica di i numeri di pagina di u software utilizatu

Pagina  di titulu

07  Presentazione

12  Diu è e so criazioni

13  I fundamenti biblichi di a verità

16  Nota fundamentale : u 7 di marzu di u 321, ghjornu maleditu di u peccatu

26  A tistimunianza di Diu data in terra

28  Nota : Ùn cunfundite micca u martiriu cù a punizione

29  Genesi: un riassuntu prufeticu vitale

30  Fede è incredulità

33  Alimentazione per u clima adattatu

37  A Storia Revelata di a Vera Fede

39  Note preparatorie per u libru di Daniele

41  Tuttu principia in Daniel - U LIBRU DI DANIEL

42  Daniel 1 - Arrivu di Daniel in Babilonia

45  Daniel 2 - A statua di a visione di u rè Nebucadnezzar

56  Daniel 3 - I trè cumpagni in u furnace

62  Daniel 4 - u rè umiliatu è cunvertitu

69  Daniel 5 - U ghjudiziu di u rè Belshazzar

74  Daniel 6 - Daniel in a fossa di i leoni

79  Daniele 7 - U quattru animali è u picculu cornu papale

90  Daniel 8 - L'identità papale cunfirmata - u decretu divinu di Dan.8:14.

103  Daniel 9 - L'annunziu di u tempu di u ministeru terrenu di Ghjesù Cristu.

121  Daniel 10 - L'annunziu di a grande calamità - Visioni di a calamità

127  Daniel 11 - E sette guerri di Siria.

146  Daniel 12 - A missione universale Adventista illustrata è datata.

155  Introduzione à u simbolicu prufeticu

158  Adventismu

163  U primu sguardu à l'apocalisse

167  I Simbuli di Roma in Prufezia

173  Luce nantu à u sàbatu

176  U decretu di Diu di Daniel 8:14

179  Preparazione per l'Apocalisse

183  L'apocalisse in sintesi

188  Seconda parte : u studiu detallatu di l'Apocalisse

188  Revelazione 1 : Prologue-U Ritornu di Cristu-U Tema Adventista

199  Revelazione 2 : L'Assemblea di Cristu da u so principiu à u 1843

199  epoca : Efesu -  epoca : Smirne - epoca : Pergame -

era : Tiatira

216  Revelazione 3 : L'Assemblea di Cristu da u 1843 - a fede cristiana apostolica restaurata

216  periodu : Sardi -  periodu : Filadelfia -

223  U Destinu di l'Adventismu Revealed in a Prima Visione di Ellen G. White

225  era : Laodicea

229  Apocalisse 4 : ghjudiziu celeste

232  Nota : A LEGGE DIVINA prufezia

239  Revelazione 5 : u Figliolu di l'omu

244  Revelazione 6 : Attori, punizioni divini è segni di i tempi di l'era cristiana - I primi 6 sigilli

251  Revelazione 7 : Adventismu di u settimu ghjornu sigillatu cù u " sigellu di Diu ": u sàbatu è u sicretu " settimu sigellu ".

259  Apocalisse 8 : I primi quattru " trombe "

268  Apocalisse 9 : A 5a è 6a " trombe "

268  a 5a " tromba "

276  a 6ª " tromba "

286  Apocalisse 10 : u " picculu libru apertu "

291  Fine di a prima parte di l'Apocalisse

Siconda parte : i temi sviluppati

292  Apocalisse 11 : regnu papale - ateismu naziunale - a 7a " tromba "

305  Revelazione 12 : u grande pianu centrale

313  Revelazione 13 : i falsi fratelli di a religione cristiana

322  Revelazione 14 : U Tempu di l'Adventisimu di u Settemu ghjornu

333  Revelazione 15 : A fine di u periodu di prova

336  Apocalisse 16 : L'ultimi sette pesti di l'ira di Diu

345  Apocalisse 17 : a prostituta hè smascherata è identificata

356  Apocalisse 18 : a prostituta riceve a so punizione

368  Revelazione 19 : a battaglia di Armageddon di Ghjesù Cristu

375  Revelazione 20 : i mille anni di u 7u millenniu è l'ultimu ghjudiziu

381  Apocalisse 21 : u glurificatu New Jerusalem simbulizeghja

392  Revelazione 22 : U ghjornu senza fine di l'eternità

405  A lettera ammazza ma u Spìritu dà a vita

408  U tempu terrenu di Ghjesù Cristu

410  Santità è santificazione

424  E separazioni di Genesi - da Genesi 1 à 22 -

525  U cumplimentu di e prumesse fatte à Abraham: Genesi 23 à...

528  L'Esodu è u Fidu Mosè - Da a Bibbia in generale - L'ora di l'Ultima Scelta - L'Adventismu di u Settimu ghjornu: Una Separazione, un Nome, una Storia - I Ghjudizii Maiori di Diu - Divinu da A à Z - Distorsioni di testi biblichi - U Spìritu restaura a verità.

547  A dedicazione finale

548 L'ultima Chjama

 

 

 

Nota: traduzzione in lingue straniere esse realizatu cù un software di traduzzione automatica, l'autore hè solu rispunsevuli di testi in francese, lingua di a versione originale di i ducumenti.


Spiega Daniel è Revelazione à mè

Presentazione

Sò natu è campatu in stu paese assai abominable, postu chì Diu simbulicamenti chjama a so capitale " Sodoma è Egittu " in Rev.11: 8. U so mudellu di sucetà, ripubblicanu, invidiatu, fù imitatu, spargugliatu è aduttatu da parechji populi in u mondu ; stu paese hè a Francia, un paese monarchicu è rivoluzionariu duminante, sperimentatore di cinque Ripubbliche cù regimi publicani cundannati da Diu. Orgogliu, proclama è mostra e so tavule di i diritti umani, scandalosamente opposte à e tavule di i duveri umani scritte in forma di "deci cumandamenti", da u Diu stessu creatore. Dapoi a so origine è a so prima munarchia, hà pigliatu a difesa di u so nemicu, a religione cattolica rumana chì u so insignamentu ùn hà mai cessatu di chjamà « u male » ciò chì Diu chjama « bè » è di chjamà « bè » ciò chì ellu chjama « u male ». ". Cuntinuendu a so caduta inexorable, a so Rivuluzione hà purtatu à aduttà l'ateismu. Cusì, cum'è una criatura, una pignatta di terra, a Francia hè ingaghjata in un standoff chì l'oppone à u Diu onnipotente, un autenticu pignattu di ferru ; u risultatu era prevedibile è profetizatu da ellu; ella sperimentarà u destinu di " Sodoma " culpèvule di i stessi peccati davanti à ella. A storia mundiale per l'ultimi 1700 anni hè stata cunfurmata da a so influenza maligna, in particulare u so sustegnu à l'autorità di u regime papale cattolico Rumanu, da u so primu monarca, Clovis I, u primu rè di i Franchi . Hè statu battezzatu in Reims, u 25 dicembre di l'annu 498. Sta data porta u segnu di una festa di Natale ligata da Roma, ingiustamente è scandalosamente, à una falsa data di nascita di Ghjesù Cristu, u Diu incarnatu, creatore di u mondu è tuttu ciò chì campa o esiste; chì a ghjustizia riclama u titulu di " Diu di a verità " perchè aborisce " a minzogna chì hà u diavulu per babbu ", cum'è Ghjesù hà dichjaratu.

Vulete una prova innegabile chì nisun papa rumanu ùn hè legittimu à pretendenu d'esse un servitore di Ghjesù Cristu ? Eccu, precisu è biblicu: Ghjesù hà dettu in Matt.23: 9: " E nimu chjamate u vostru babbu nantu à a terra; per unu hè u vostru babbu, chì hè in celu. »

Cumu hè chjamatu u papa nantu à a terra ? Ognunu pò vede, " patri santu", o ancu, " patri santu ". I preti cattolici sò ancu chjamati " padri ". Questa attitudine ribelle face chì e multitùdine di preti si mettenu cum'è intermediari supposti indispensabili trà Diu è u peccatore, mentre chì a Bibbia insegna per ellu un accessu liberu à Diu legittimatu da Ghjesù Cristu. In questu modu, a fede cattolica infantilizeghja l'esseri umani per apparisce indispensabile è essenziale. Questa diversione da l'intercessione diretta di Ghjesù Cristu serà denunziata da Diu in una prufezia, in Dan.8: 11-12. Quistione-Risposta : Quale pò crede chì u putente creatore Diu puderia piglià cum'è i so servitori l'esseri umani chì u disubbidiscenu cù una " arroganza " cusì scandalosa denunziata in Dan.7:8 è 8:25? A risposta biblica à questa infantilizazione di a mente umana hè in questu versu da Jer.17: 5: " Cusì dice YaHWéH: Maledetto hè l'omu chì si fida di l'omu , chì piglia a carne per u so sustegnu , è chì alluntanassi u so core di YaHWéH. ! »

Perchè hè a Francia chì hà furmatu assai a storia religiosa di una grande parte di l'epica cristiana, Diu hà datu à un francese a missione di palesà u so rolu maleditu; questu, illuminando u significatu oculatu di e so rivelazioni profetiche criptate in un codice strettamente biblicu.

In u 1975, aghju ricevutu l'annunziu di a mo missione profetica per via di una visione, u veru significatu di quale aghju capitu solu in 1980, dopu à u mo battèsimu. Battezzatu in a fede Cristiana Adventista di u Settimo Ghjornu, aghju cunnisciutu, dapoi u 2018, chì sò statu postu in u ministeru per u tempu di un jubileu (7 volte 7 anni) chì finisce in a primavera di u 2030 cù u ritornu in gloria di u Signore Diu Onnipotente, Ghjesù Cristu.

Ricunniscenza di l'esistenza di Diu o di Ghjesù Cristu ùn hè micca abbastanza per ottene a salvezza eterna .

Mi ricordu quì, prima di vultà in u celu, Ghjesù hà indirizzatu à i so discìpuli e parolle di sti versi da Mat.28: 18 à 20: "Ghjesù, s'avvicinò , li hà parlatu cusì: Tutta l'autorità hè stata datu à mè in u celu è in terra. Andate dunque è fate discìpuli di tutte e nazioni , battezendu in u nome di u Babbu è di u Figliolu è di u Spìritu Santu , è insegnenduli à osservà tuttu ciò chì vi aghju urdinatu . È eccu, sò cun voi sempre, ancu finu à a fine di u mondu ". U so Spìritu divinu hà inspiratu in l'apòstulu Petru questa altra dichjarazione formale è solenne di Atti 4:12: "Ùn ci hè salvezza in nisun altru; perchè ùn ci hè nisun altru nome sottu à u celu datu trà l'omi, da quale avemu da esse salvatu ".

In cunseguenza, capisce, a religione chì ci cuncilia cù Diu ùn hè micca basatu annantu à un patrimoniu religiosu per via di e tradizioni umane. A fede in u sacrificiu vuluntariu expiatu offertu da Diu, attraversu a so morte umana in Ghjesù Cristu, hè l'unicu modu per ottene a nostra riconciliazione cù a ghjustizia perfetta di a so santità divina. Inoltre, quellu chì site, qualunque sia a vostra origine, a vostra religione ereditata, u vostru populu, a vostra razza, u vostru culore o a vostra lingua, o ancu u vostru statutu trà l'omi, a vostra riconciliazione cù Diu vene solu per Ghjesù Cristu è l'aderenza à u so insignamentu chì ellu indirizza. à i so discìpuli finu à a fine di u mondu; cum'è pruvucatu da stu documentu.

L'espressione " Patre, Figliolu è Spìritu Santu " designa trè roli successivi ghjucati da l'unicu Diu in u so pianu di salvezza offrittu à l'omu peccatore culpèvule, cundannatu à a " seconda morte ". Questa "trinità" ùn hè micca una riunione di trè dii, cum'è i musulmani credi, cusì ghjustificà u so rifiutu di stu dogma cristianu è a so religione. Cum'è " Patre ", Diu hè u nostru creatore per tutti; cum'è " Figliu " si hà datu un corpu di carne per spiegà i peccati di i so eletti in u so locu; in " Spiritu Santu ", Diu, Spìritu di u Cristu risuscitatu, vene à aiutà i so eletti à riesce in a so cunversione ottenendu " a santificazione senza quale nimu vi vede u Signore ", secondu ciò chì l'apòstulu Paulu insegna in Heb.12. : 14; " Santificazione " hè, esse apartu per è da Diu. Cunfirma a so accettazione di u sceltu è appare in l'opere di a so fede, in u so amore per Diu è a so verità biblica inspirata è revelata.

A lettura di stu ducumentu hè indispensabile per capisce u livellu assai altu di maledizzione chì pesa nantu à i populi di a terra, i so istituzioni religiose è quelli di u mondu cristianu occidentale, in particulare, per via di a so origine cristiana ; perchè u percorsu tracciatu da Ghjesù Cristu custituisce u percorsu salvatore unicu è esclusivu di u prugettu di Diu; in u risultatu, a fede cristiana ferma u primu scopu di attacchi da u diavulu è i dimònii.

In fondu, u prughjettu di salvezza cuncepitu da u Diu creatore hè simplice è logicu. Ma a religione piglia un caratteru cumplessu per via di u fattu chì quelli chì l'insignanu pensanu solu à ghjustificà a so cuncepzione religiosa è, praticà u peccatu, spessu per ignuranza, sta cuncepimentu ùn hè più in cunfurmità cù i bisogni di Diu. In u risultatu, li colpi cù a so maledizzione chì interpretanu à u so vantaghju è ùn sentenu micca u rimproveru divinu.

Stu travagliu ùn hè micca destinatu à riceve un premiu literariu; per u Diu creatore, u so unicu rolu hè di mette i so eletti à a prova di a fede chì li permetterà di ottene a vita eterna vinta da Ghjesù Cristu. Truverete ripetizioni quì, ma questu hè u stilu chì Diu usa martellandu i stessi insignamenti chì ellu palesa attraversu diverse imagine è simboli. Sti numerose ripetizioni custituiscenu a più bona prova di a so autenticità è tistimunieghjanu l'impurtanza ch'ellu dete à e verità illustrate cuncernate. E parabole insegnate da Ghjesù cunfirmanu questu enfasi è ripetizione.

Truverete in questu travagliu rivelazioni datu da u grande Diu creatore chì ci hà visitatu sottu u nome umanu di Ghjesù di Nazareth, chì hè vinutu sottu u tìtulu di "untu", o "messia", secondu l'ebraicu "mashiah" citatu in Dan. .9:25, o "cristu", da u grecu "christos" di i scritti di u novu pattu. In ellu, Diu hè vinutu à offre a so vita perfettamenti pura cum'è un sacrifiziu vuluntariu, per cunvalidà i riti di i sacrifizi animali chì precedevanu a so venuta dapoi u peccatu uriginale fattu da Ève è Adamu. U terminu " untu " designa quellu chì riceve l'unzione di u Spìritu Santu simbolizatu da l'oliu d'alivi. A rivelazione prufetica data da Diu in u sole nome di Ghjesù Cristu è u so travagliu d'espiazione guida i so eletti nantu à a strada chì porta à a vita eterna. Perchè a salvezza solu per grazia ùn impedisce micca à l'eletti di cascà in trappule ch'ellu ùn sapi. Hè dunque per compie a so offerta di grazia, chì in u nome di Ghjesù Cristu, Diu vene à revelà l'esistenza di e trappule principali chì permettenu à i so ultimi servitori di u tempu di a fine, per analizà, ghjudicà è capisce chjaramente u cunfusu . situazione di a religione cristiana universale chì prevale in st'ultima epoca di salvezza terrena.

Ma prima di suminà, hè cunsigliu di sradicà; perchè a natura di u Diu creatore hè distorta da l'insignamentu di e grandi religioni monoteistiche prevalenti nantu à a terra. Tutti anu in cumunu chì imponenu l'unicu Diu per custrizzione è cusì tistimunianu a so separazione è da ogni relazione cù ellu. A libertà apparente attaccata à a fede cristiana hè solu per via di e circustanze attuali di u tempu, ma appena Diu permette à i dimònii di agisce in libertà, sta intolleranza versu quelli chì ùn li seguitanu riappariscerà. S'è Diu avia vulsutu agisce per custrizzione, li saria bastatu, solu, per fà si vede à i so ochji, per ottene da e so criature chì ubbidissinu à tutte e so vuluntà. S'ellu ùn hà micca agitu in questu modu, hè perchè a so scelta di l'eletti si basa, solu , nantu à a libera scelta di amà o di ricusà; libera scelta ch'ellu dà à tutti i so criaturi. È s'ellu ci hè una custrizzione, hè solu quella di u caratteru naturali di l'eletti chì sò imbuttati è attratti, da a so natura individuale libera, da u Diu di l'amore. È stu nome d'amore li cunvene bè, perchè u sublima, offrendu à i so criaturi una dimustrazione messa in opera chì a rende incontestable ; questu offrendu a so vita per espia, in a persona di Ghjesù Cristu, per i peccati ereditati è cummessi da i so eletti solu à u mumentu di a so ignuranza è di debule. Attenzione ! In terra, sta parolla amore piglia solu a forma di sintimu è a so debulezza. Quellu di Diu hè forte è perfettamenti ghjustu; chì face tutta a diferenza perchè piglia a forma di un principiu induve u sintimu hè tutale cuntrullatu. A vera religione appruvata da Diu si basa dunque nantu à a libera aderenza à a so persona, à i so pinsamenti è à i so principii stabiliti in e lege. Tutta a vita terrena hè custruita nantu à e so lege fisiche, chimiche, morali, psichiche è spirituali. Cum'è l'idea di scappà di a lege di gravità terrena è di fà sparisce ùn entrerà micca in a mente di l'omu, u so spiritu pò solu fiurisce in armunia in u rispettu è l'ubbidienza à e lege è i principii stabiliti da u Diu creatore. E sti parolle di l'apòstulu Paulu da 1 Cor.10: 31 sò cusì perfettamenti ghjustificate: " Se manghjate, o beie, o fate qualcosa altru, fate tuttu per a gloria di Diu ". L'appiecazione di stu invitu gratuitu hè pussibule da u fattu chì, in a Bibbia, è solu, Diu hà liberatu è revelatu i so opinioni divini. È hè impurtante piglià in contu a so opinione in a realizazione di u travagliu di " santificazione senza quale ", secondu Heb.12:14, " nimu vi vede u Signore ". Calchì volta u so parè piglia a forma di una prescription, ma ùn hè più discutibile chè quella furnita da u duttore specialista à quale l'essere umanu s'appretta à ubbidisce, pensendu ch'ellu agisce in u so interessi per a so salute fisica o mentale (ancu). s'ellu hè sbagliatu). U Diu creatore hè, assai sopra à tuttu, u solu è veru mèdicu di l'anime chì ellu cunnosce in i so più chjuchi dettagli. Fa male ma guarisce ogni volta chì a situazione hè favurevule. Ma in fine, distrughjerà è annihilerà tutta a vita celestiale è terrena chì s'hè dimustrata incapace di amallu è dunque, di ubbidisci.

L'intolleranza religiosa hè dunque u fruttu revelatore di a falsa religione monoteista. Custituisce un difettu assai seriu è u peccatu perchè distorsiona u caratteru di Diu, è, attaccàlu, ùn risicate micca di ottene a so benedizzione, a so grazia è a so salvezza. Tuttavia, Diu l'utilice cum'è un flagellu per punisce è colpisce l'umanità increduli o infideli. Mi appoghju quì nantu à a testimonianza biblica è storica. Infatti, i scritti di l'antica allianza ci insegnanu chì per punisce l'infidelità di u so populu, a nazione chjamata Israele, Diu hà utilizatu u populu "Filistinu", u so vicinu vicinu. In u nostru tempu stu populu cuntinueghja sta azzione sottu u nome "Palestina". In seguitu, quand'ellu vulia revelà u so ghjudiziu è a so cundanna finali di stu Israele carnale terrenu, chjamò à i servizii di u rè Caldeo Nebucadnezzar; questu trè volte. In u terzu, in - 586, a nazione hè stata distrutta è e persone sopravviventi sò state purtate in deportazione à Babilonia per un periudu di "70 anni" profetizatu in Jer.25: 11. Più tardi ancu, per u so rifiutu di ricunnosce Ghjesù Cristu cum'è u so messia, a nazione hè stata distrutta di novu da e truppe rumane guidate da Titus, l'eredi di l'imperatore Vespasianu. Duranti l'era cristiana, ufficialmenti torna in u peccatu in u 321, a fede cristiana hè stata data à l'intolleranza di i papi da u 538. È sta fede cattolica dominante hà cercatu disputà cù i populi di u Mediu Oriente chì eranu diventati religiosi musulmani in u stessu seculu VI . . U Cristianesimu infidele hà trovu quì un avversu formidabile perpetuu. Perchè l'uppusizione religiosa di i dui campi hè cum'è i poli, totalmente opposti finu à a fine di u mondu. L'increduli hè ancu fieru è cerca a gloria di l'exclusività; ùn l'ottene micca da Diu, l'attribuisce à ellu stessu è ùn accetta micca esse sfida. Sta descrizzione di l'individuu carattirizza, ancu cullettivamente, i membri chì appartenenu à e diverse assemblee è raggruppanu inseme in e diverse false religioni. Cundannà l'intolleranza ùn significa micca chì Diu hè tolerante. L'intolleranza hè una pratica umana inspirata da u campu demonicu. A parolla tolerante implica u pensamentu di l'intolleranza è a parolla di vera fede hè appruvazioni o disappruvazioni secondu u principiu biblicu "sì, o no". Per a so parte, Diu sustene l'esistenza di u male senza tollerà; u sustene per un tempu di libertà previstu in u so prughjettu di selezziunà i so eletti. A parolla tolleranza hè dunque appiicata solu à l'umanità, è u terminu apparsu in l'Edit di Nantes d'Enricu IV di u 13 d'aprile di u 1598. Ma dopu à a fine di u tempu di grazia, u male è quelli chì facenu seranu distrutti. A tolleranza avia rimpiazzatu a libertà religiosa data à l'omu da Diu da u principiu.

U menu di stu travagliu hè annunziatu; l'evidenza serà presentata è dimustrata in tutte e pagine.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Diu è e so creazioni

 

U lessicu spirituale utilizatu da l'omi in l'Europa latina oculta i missaghji essenziali trasmessi da Diu. Cusì hè, prima di tuttu, cù a parolla Apocalypse chì, in questu aspettu, evoca a grande catastrofa temuta da l'omi. Eppuru daretu à stu termu spaventoso si trova a traduzzione "Apocalisse" chì revela à i so servitori in Cristu e cose indispensabili necessarie per a so salvezza. Sicondu u principiu chì dice chì a felicità di certi pruvucarà a disgrazia di l'altri, quelli di u campu oppostu, i missaghji in u cuntrariu assulutu sò assai ricchi in l'insignamentu è assai spessu suggeriti in a assai santa "Revelazione" datu à l'apòstulu Ghjuvanni.

Un altru termu, a parolla "anghjulu" oculta lezioni impurtanti. Sta parolla francese vene da u latinu "angelus" stessu pigliatu da u grecu "aggelos" chì significa: messaggeru. Sta traduzzione ci palesa u valore chì Diu dà à i so criaturi, i so contraparti chì hà creatu liberi è relativamente indipendenti. A vita essendu data da Diu, sta indipendenza mantene e restrizioni logiche. Ma stu terminu "messaggeru" ci palesa chì Diu vede i so contraparti gratuiti cum'è messagi viventi. Cusì, ogni criatura rapprisenta un missaghju cumpostu di una sperienza di vita marcata da scelte persunali è pusizioni chì custituiscenu ciò chì a Bibbia chjama "un'anima". Ogni criatura hè unica cum'è una anima viva. Perchè ciò chì i primi contraparti celesti creati da Diu, quelli chì tradiziunale chjamemu "l'anghjuli", ùn sapianu micca chì quellu chì li hà datu a vita è u dirittu di campà pò ripiglià. Sò stati creati per campà per sempre è ùn sapianu mancu u significatu di a parolla morte. Hè per revelà à elli ciò chì a parolla morte significa chì Diu hà criatu a nostra dimensione terrena in quale a spezia umana, o Adam, ghjucà u rolu di mortale dopu à u peccatu di u Garden of Eden. U missaghju chì rapprisentamu hè piacevule à Diu solu s'ellu cunforma à i so standard di bè è bè. Se stu missaghju incontra u so standard di u male è u male, quellu chì porta hè di u tipu ribellu chì cundanna à a morte eterna, à una distruzzione finali è annihilation di tutta a so ànima.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I fundamenti biblici di a verità

 

Diu hà vistu bè è ghjustu per revelà, prima, l'urighjini di u nostru sistema di a terra à Mosè, per chì ogni esse umanu sapia. Ellu indica quì, una priorità di l'insignamentu spirituale. In questa azzione ci prisenta a basa di a so verità chì principia per regulà l'ordine di u tempu. Perchè Diu hè u Diu di l'ordine è a coerenza nobile. Scupreremu, in paragone cù i so standard, l'aspettu stupidu è incoerente di u nostru ordine attuale stabilitu da l'omu di u peccatu. Perchè hè veramente u peccatu è u peccatu digià uriginale chì cambia tuttu.

 

Ma hè essenziale per capiscenu prima di ogni altra cosa, chì u " principiu " citatu da Diu in a Bibbia, è a prima parolla di u libru chjamatu "Genesi" hè "origine", ùn cuncerna micca u " iniziu " di a vita, ma solu. quellu di a so creazione di tutta a nostra dimensione terrestre chì include l'astri di u cosmosu celeste tutti creati in u quartu ghjornu dopu à a terra stessa. Cù stu pensamentu in mente, pudemu capisce chì stu sistema specificu di a terra, in quale notti è ghjorni seguitanu l'un l'altru, hè creatu per diventà l'ambienti induve Diu è i so fideli eletti è u campu di u nemicu di u diavulu s'affronteranu. Sta lotta di u bè divinu contr'à u male di u diavulu, u primu peccatore in a storia di a vita, hè u so mutivu di esse è a basa di tutta a rivelazione di u so prughjettu di salvezza universale è multiversale. Duranti stu travagliu, scuprerete u significatu di certe parolle enigmatici parlate da Ghjesù Cristu durante u so ministeru terrenu. Viderà cusì quantu significatu piglianu in u grande prughjettu misu in mossa da l'unicu grande Diu, creatore di tutte e forme di vita è di materia. Quì aghju chjusu sta parentesi impurtante è tornu à u sughjettu di l'ordine di u tempu stabilitu da stu Suvranu Supremu di l'esistenza.

 

Prima di u peccatu, Adamu è Eva avianu a so vita strutturata intornu à una successione di settimane di sette ghjorni. In cunfurmità cù u mudellu di u quartu di i deci cumandamenti (o Decalogue) chì u rammenta , u settimu ghjornu hè un ghjornu santificatu per u riposu da Diu è da l'omu, è sapendu oghje ciò chì sta azzione profetizza, pudemu capisce perchè Diu tene à rispettu sta pratica. In u so prughjettu generale chì spiega i ragiuni di sta creazione terrena specifica, a settimana, l'unità di tempu pruposta, prufessi sette mila anni durante i quali u grande prughjettu di a manifestazione universale (è multiversale) di u so amore è a ghjustizia serà realizatu. In questu prugramma, in analogia à i primi sei ghjorni di a settimana, i primi sei millennii seranu posti sottu a manifestazione di u so amori è pacienza. È cum'è u settimu ghjornu, u settimu millenniu serà dedicatu à u stabilimentu di a so ghjustizia perfetta. Puderaghju sintetizà stu prugramma cusì dicendu: sei ghjorni (di mille anni = seimila anni) per salvà, è u settimu (= mille anni), per ghjudicà è annihilate i ribelli terrestri è celesti. Stu prughjettu di salvezza riposarà interamente nantu à u sacrifiziu expiatory vuluntariu fattu da u Diu creatore, in l'aspettu divinu terrenu di a persona chjamata, da a so vulintà divina, Ghjesù Cristu in a versione greca o secondu l'ebreu, Ghjesù u Messia.

Prima di u peccatu, in l'ordine divinu perfettu originale, u ghjornu sanu hè cumpostu di dui parti uguali successivi; 12 ore di notte lunare sò seguite da 12 ore di sole è u ciculu si ripete perpetuamente. In a nostra cundizione attuale, sta situazione appare solu dui ghjorni à l'annu, à l'epica di l'equinozzi di primavera è di vaghjimu. Sapemu chì e staghjoni attuale sò dovute à una inclinazione di l'assi di a terra, è pudemu cusì capisce chì sta inclinazione hè apparsu in cunsequenza di u peccatu uriginale fattu da u primu coppiu, Adamu è Eva. Prima di u peccatu, senza questa inclinazione, a regularità di l'ordine divinu era perfetta.

A rivoluzione cumpleta di a terra intornu à u sole indica l'unità di l'annu. In a so tistimunianza, Mosè conta a storia di l'Esodu di l'Ebrei liberati da Diu da a schiavitù egiziana. È u ghjornu stessu di sta surtita, Diu disse à Mosè, in Exo.12: 2: " Questu mese serà u primu mese di l'annu per voi; serà per voi u primu mese ". Una tale insistenza testimonia l'impurtanza chì Diu dà à a cosa. U calendariu ebraicu di dodici mesi lunari fluctuò cù u tempu, è daretu à l'ordine solare, era necessariu aghjunghje un tredecisimu mese addiziale per ripiglià a cuncordanza dopu à parechji anni di accumulazione di stu ritardu. L'Ebrei sò ghjunti da l'Egittu " u 14esimu ghjornu di u primu mese di l'annu "chì logicamente principia in l'equinox di primavera; nome chì significa precisamente "prima volta".

Questu ordine datu da Diu, " stu mese serà u primu mese di l'annu per voi ", ùn hè micca banale, perchè hè indirizzatu à tutti l'omi chì pretendenu a so salvezza finu à a fine di u mondu; Israele ebraicu, destinatariu di a Revelazione divina, essendu solu l'avanguardia di u grande prughjettu di salvezza universale di u so prugramma divinu. U so tempu lunare serà seguitu da u tempu solare di Cristu attraversu quale u prughjettu di salvezza di Diu hè revelatu in tutta a so luce.

A risturazione perfetta di sti standard divini ùn serà mai realizatu nantu à una terra populata da esseri umani ribelli è gattivi. Tuttavia, ferma pussibule, in a relazione individuale chì avemu cù Diu, stu Spìritu Creativu invisibile putente chì magnifica l'amore quant'è a ghjustizia. È ogni rapportu cun ellu deve principià cù sta ricerca di i so valori è prima, quelli di u so ordine di u tempu. Questu hè un attu di fede, abbastanza simplice è senza alcunu meritu particulari; un minimu à offre da u nostru latu umanu. È u nostru approcciu essendu piacevule per ellu, a relazione amorosa di a criatura è u so Creatore diventa pussibule. U celu ùn hè micca vintu da i prughjetti o miraculi, ma da i segni di l'attenzione reciproca, chì esprimenu l'amore veru. Questu hè ciò chì ognunu pò scopre in u travagliu di Ghjesù Cristu, chì hà datu a so vita, vuluntariamente, cum'è un signu di una chjama, per salvà solu u so amatu sceltu.

Dopu sta stampa admirable di l'ordine divinu, fighjemu l'aspettu pateticu di u nostru ordine umanu. Stu paragone hè ancu più necessariu perchè ci permetterà di capisce i rimproveri chì Diu hà profetizatu per mezu di u so prufeta Daniel, chì Ghjesù in a so ora autentificatu cum'è tali. Frà questi rimproveri leghje in Dan.7: 25: " Hà cuncepimentu per cambià i tempi è a lege ". Diu cunnosce solu un standard di sti cosi; quelli chì ellu stessu hà stabilitu dapoi a creazione di u mondu è dopu palesa à Mosè. Qui a osé commettre un tel scandale ? Un régime dominant à qui il attribue « l'arrogance » et « le succès de ses astuces ». Discrittu ancu cum'è un " re diversu ", a sintesi di sti criteri suggerisce u putere religiosu. Inoltre, accusatu di " perseguità i santi ", e pussibulità di interpretazione ristrette è chjude u regime papale rumanu stabilitu, solu , da 538 da un decretu dovutu à l'imperatore Justinian 1st . Ma l'Apocalisse chjamatu Apocalisse palesarà u fattu chì sta data 538 hè solu a cunsiguenza è l'estensione di un male purtatu contr'à " i tempi è a lege divina" da u 7 di marzu di u 321 da l'imperatore rumanu Constantine 1st . U so crimine serà spessu ricurdatu in questu studiu, perchè sta data male porta a malidizioni in a fede cristiana pura è perfetta stabilita in u tempu di l'apòstuli. Stu sparte di a culpabilità, in relay, di a Roma imperiale pagana è a Roma papale cattolica romana hè una chjave principale di a rivelazione profetica custruita in i tistimunianzi scritti da Daniel. Per l'imperatore paganu hà stabilitu u riposu di u primu ghjornu, ma hè u regime papale cristianu chì l'hà impostu religiosamente in a so forma " cambiata ", particulare è umana, di i dece cumandamenti di Diu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nota fundamentale: u 7 di marzu di u 321, u ghjornu maleditu di u peccatu

 

E putenza maledetta, perchè u 7 di marzu di u 321, u restu di u santu settimu ghjornu di u sàbatu era, per ordine di un decretu imperiale datatu, ufficialmente rimpiazzatu da u primu ghjornu. À l'epica, stu primu ghjornu era dedicatu da i pagani à l'adorazione di u Diu Sole, u SOL INVICTVS chì hè, u SUN SUN UNDEFEATED scandalizatu, digià l'ughjettu di l'adorazione da parte di l'Egiziani à l'epica di l'Esodu di l'Egiziani. Ebrei , ma ancu, in America, da l'Incas è l'Aztèchi, è finu à oghje da i Giapponesi (terra di u "sole nascente"). U diavulu sempre usa i stessi ricetti per guidà l'omu in a so caduta è a cundanna di Diu. Sfrutta a so superficialità è a so mente carnale chì li porta à disprezzà a vita spirituale è e lezioni di u passatu storicu. Oghje, l'8 di marzu di u 2021, quandu scrivu sta nota, a nutizia rende tistimunianza di l'impurtanza di st'indignazione, una vera lèse-majesté divina, è torna u tempu divinu ripiglià u so sensu. Per Diu u tempu di l'annu principia in a primavera è finisce à a fine di l'invernu, in u nostru calendariu rumanu attuale, da u 20 di marzu à u 20 di marzu dopu. Pare cusì chì u 7 di marzu di u 321 era per Diu u 7 di marzu di u 320, vale à dì 13 ghjorni prima di a primavera di u 321. In cunseguenza, per Diu, era l'annu 320 chì fù marcatu à a so fine, da l'attu abominable purtatu contru à u so ghjustu è santa lege divina. Sicondu u tempu di Diu, l'annu 2020 custituiscenu u 17 anniversariu (17: numeru di ghjudiziu) in numeru di seculi da l'annu 320. Ùn hè dunque surprisante chì da u principiu di l'annu 2020, a malidizzione divina hè intrutu in una fase aggressiva. in a forma di un virus contagiosu chì hà causatu u panicu, in l'Occidenti, a sucetà di l'omi chì a so fiducia è a fede sò stati riposti interamente in a scienza è u so prugressu. U panicu hè a cunsequenza di l'incapacità di prisentà una cura o una vacuna efficace malgradu l'alte capacità tecniche di i scientisti attuali. Dendu à sti 17 seculi un valore profeticu, ùn sò micca inventatu nunda, perchè per Diu i numeri anu un significatu spirituale chì ellu palesa è usa in a custruzzione di e so profezie, è precisamente in Revelazione, u capitulu 17 hè dedicatu à u tema di " u ghjudiziu di a prostituta chì si mette nantu à parechje acque ". " Babilonia a grande " hè u so nome è e "grande acque " implicate suggerenu u " Fiume Eufrate " chì Diu mira in u missaghju " sestu tromba " di Rev.9: 13, simbulu di a terza guerra mundiale chì vene. Daretu à sti simboli sò u cattolicu papale è l'Europa infidelemente cristiana, fonti è miri di a so rabbia. A lotta trà Diu è l'omi hè ghjustu principiatu; a pignatta di ferru contr'à a pignatta di terra, u risultatu di a lotta hè prevedibile; megliu, hè prufetizatu è programatu. Cumu Diu hà da marcà u 17u centenario di u 7 di marzu di u 320 (320, per ellu è i so eletti; 321 per u mondu falsamente religiosu o profanu) ? Aghju longu cridutu chì saria à traversu l'entrata in a guerra mundiale, ma una guerra mundiale chì finiscinu in forma atomica, perchè Diu hà profetizatu, trè volte, in Dan.11: 40 à 45, Ezekiel 38 è 39, è infine. , in Rev.9: 13 à 21. A lotta iniziata da Diu contr'à l'umanità ribellu da a primavera di 2020 hè di u listessu tipu cum'è quellu chì hà impegnatu contru à u faraone di l'Eggittu in u tempu di Mosè; è u risultatu finali serà u listessu; l'inimicu di Diu perderà a so vita quì, cum'è Faraone chì, in u so tempu, hà vistu u so primu figliolu mori è perde u so propiu. Questu 8 di marzu di u 2021, aghju nutatu chì sta interpretazione ùn hè micca stata cumprita, ma era statu preparatu per questu per circa un mese, avendu realizatu per l'ispirazione divina chì 321 era per Diu 320 è chì, in cunseguenza, avia pensatu di maledicà, micca solu. u ghjornu di u 7 di marzu di u 2020, ma l'annu sanu à quale hè attaccatu stu ghjornu maleditu, appiicandu cusì, per questa punizione, u principiu citatu in Nom.14:34: "Comu avete passatu quaranta ghjorni à esplorà a terra, vi purterà a pena di e vostre iniquità quarant'anni, un annu per ogni ghjornu ".

Ma à sta osservazione, una cosa hè aghjuntu. U nostru falsu calendariu ùn hè micca solu sbagliatu annantu à u principiu di l'annu, hè ancu sbagliatu nantu à a data di a nascita di Ghjesù Cristu. Incorrettamenti, in u 5u seculu , u monacu Dionisiu u Picculu hà postu nantu à quella di a morte di u rè Erode chì hà veramente accadutu in - 4 di u so calendariu. À questi 4 anni, ci vole à aghjunghje i " dui anni " stimati da Erode cum'è l'età di u Messia chì vulia mette à morte secondu Matt . L'omi sàvii, s'arrabbianu assai, è mandò à tumbà tutti i zitelli da dui anni è sottu chì eranu in Betlemme è in tuttu u so territoriu, secondu a data di quale avia dumandatu currettamente da i sàvii . Allora, quandu cunta l'anni, Diu aghjusta 6 anni à a nostra data abituale falsa è ingannosa è a nascita di Ghjesù hà fattu in a primavera di quellu annu - 6. In u risultatu, l'annu 320 era per ellu: 326 è u 17. secular anniversariu di u nostru annu 2020 era per ellu l'annu 2026 da u veru mumentu di a nascita di Ghjesù Cristu. Stu numeru 26 hè u numeru di u tetragramma "YHWH", in ebraicu "Yod, Hé, Wav, Hé", da quale Diu hà chjamatu stessu, dopu à a quistione di Mosè: "Quale hè u vostru nome ? » ; questu, secondu l'Esodu 3:14. U grande Diu creatore dunque avia una ragione più per marcà cù u so sigellu reale persunale stu ghjornu marcatu da a so malidizzione divina onnipotente; è questu finu à a fine di u mondu. U flagellu di a malatia contagiosa apparsu in questu annu 2026 di u tempu divinu hà appena cunfirmatu a cuntinuità di sta malidizioni chì pigliarà diverse forme durante l'ultimi anni di vita nantu à u pianeta Terra. A Terza Guerra Nucleare Munniali marcarà " a fine " di i " tempi di e nazioni " annunziati da Ghjesù Cristu in Matt.24: 14: " Questa bona nova di u regnu serà predicata in u mondu sanu, cum'è una tistimunianza à tutti. nazioni. Allora vene a fine ". Questa " fine " principia cù a fine di u periodu di grazia; l'offerta di salvezza finirà. Una prova di fede basata nantu à u rispettu di u so santu sàbbatu separà definitivamente u campu di e " pecure " da quellu di i " capri " di Matt.25: 32-33: " Tutte e nazioni seranu riunite davanti à ellu. Separà l'un da l'altru, cum'è u pastore separa e pecure da e capre ; è metterà e pecure à a so manu diritta, è i capri à a so manca . U decretu di una lege chì rende ubligatoriu a dumenica rumana, in fine, i veri santi eletti di Ghjesù Cristu sò cundannati à morte. Sta situazione cumpiendu queste parolle di Dan. 12: 7: " E aghju intesu l'omu vistutu di linu, chì stava sopra l'acqui di u fiume; alzò a manu diritta è a manu manca à u celu, è ghjurò per quellu chì vive per sempre chì serà in un tempu, è tempi, è mezu tempu, è chì tutte queste cose finiscinu quandu a forza di u populu . u santu sarà completamente rottu . Da una perspettiva umana, a so situazione serà disperata è a so morte imminenti. Hè tandu chì sti paroli di Ghjesù Cristu citati in Matt.24: 22 venenu à a luce: " E s'è sti ghjorni ùn eranu micca scurciati, nimu ùn saria salvatu; ma, per l'eletti , issi ghjorni seranu accurtati ". L'annu 6000 finisce prima di u 3 d'aprile di u 2036 di u tempu divinu, vale à dì u 3 d'aprile di u 2030 di u nostru falsu calendariu chì vene 2000 anni dopu à u ghjornu di a crucifixion di Ghjesù Cristu realizatu u 14 ghjornu dopu à u principiu di primavera . 30. E sti " ghjorni " deve esse " curtatu " o diminuite. Questu significa chì a data di applicazione di u decretu di morte precederà sta data. Perchè hè a situazione d'emergenza chì esige chì Cristu intervene direttamente per salvà i so eletti . Avemu da piglià in contu a priorità di Diu di glurificà u standard di " tempu " chì hà datu à a so creazione terrena. Hè ellu chì ispirarà i ribelli di l'ultimi ghjorni à sceglie una data chì supererà di pochi ghjorni u primu ghjornu di a primavera di u 2030 daretu à quale chjude i 6000 anni di storia terrena. Duie pussibulità si prisentanu tandu: una data chì restarà scunnisciuta finu à a fine, o u 3 d'aprile di u 2030 chì marca u limitu massimu pussibule è spiritualmente significativu. Cunsiderate chì, malgradu a so impurtanza estrema, u 14 ghjornu di l'annu di a crucifixion di Ghjesù Cristu ùn hè micca adattatu per marcà a fine di 6000 anni di storia mundiale, assai menu l'iniziu di u 7u millenniu. Hè per quessa chì aghju messu a mo preferenza è a mo fede in a data di primavera di u 21 di marzu di u 2030, a data di u tempu profeticu " abbreviatu " di u 3 d'aprile o una data intermedia. Marcatu da a natura creata da Diu, a primavera hè decisiva quandu vulemu cuntà i 6000 anni di storia umana; chì diventa pussibule da u mumentu chì Adamu è Eva peccatu. In u cuntu biblicu di Genesi, i ghjorni chì avianu prima di sta prima primavera eranu ghjorni eterni. U tempu cuntatu da Diu hè quellu di a terra di u peccatu è di l'anni 6000 chì i profeti di a settimana cumincianu cù u principiu di a prima primavera è finiscinu cù a fine di un ultimu invernu. Era una primavera chì u countdown à 6000 anni cuminciò. A causa di u peccatu, a terra hà subitu una inclinazione di u so assi di 23 ° 26 'è a successione di staggione puderia principià. In e vacanze ebraiche di l'antica allianza, duie vacanze sò dominanti: u sàbbatu settimanale è a Pasqua. Sti dui festivali sò posti sottu u simbolicu di i numeri "7, 14 è 21" di i ghjorni "7 , 14 è 21 " chì rapprisentanu e trè fasi di u pianu di a salvezza divina: U tema di u sabbatu settimanale di Rev.7 chì profetizza. a ricumpensa di i santi scelti, per i "7"; u travagliu redentore di Ghjesù Cristu chì custituisce i mezi di offre sta ricumpensa, per u "14". Innota chì in a festa di Pasqua chì dura 7 ghjorni, u 15 è u 21 ghjornu sò dui sàbbati di inattività profana. È u triple "7" o "21" designa a fine di i primi 7000 anni è l'ingressu à l'eternità di a nova creazione divina nantu à a terra rinnuvata secondu Rev.21; stu numeru 21 simbulizeghja a perfezione (3) di a pienezza (7) di u prughjettu di vita chì era u scopu desideratu da Diu. In Revelazione 3, i versi 7 è 14 marcanu rispettivamente u principiu è a fine di l' istituzione Adventista di u Settimu ghjornu ; quì dinò e duie fasi di u stessu sughjettu santificatu. In listessu modu, Rev.7 tratta di u sughjettu di u sigillamentu di l'eletti Adventisti è Rev.14 presenta i missaghji di i trè anghjuli chì riassume a so missione universale. Cusì, in l'annu 30, a fine di l'anni 4000 hè stata realizata in a primavera, è per solu mutivi simbolichi, Ghjesù hè statu crucifissu 14 ghjorni dopu u 21 di marzu di sta primavera di l'annu 30, vale à dì, 36 per Diu. À traversu questi esempi, Diu cunfirma, u "7" di u sàbatu è u "14" di a redenzione di i peccati di l'eletti da Ghjesù Cristu sò inseparabili. Cusì, quandu à a fine, u "7" di u sàbatu hè attaccatu, u Cristu Redentore di "14" vola à u so aiutu per dà a gloria, u massimu di 14 "ghjorni" chì separaranu e duie date seranu "abbreviati". o , suppressa per salvà i so ultimi fideli eletti.

By rereading Matt.24, mi pareva chì u missaghju di Cristu hè indirizzatu, in particulare, à i so discìpuli à a fine di u mondu, à noi chì campanu in issi ultimi anni. I versi 1-14 coprenu u tempu finu à u tempu di " a fine ". Ghjesù profetizza di successioni di guerri, l'apparizioni di falsi prufeti è u rinfrescante spirituale finale. Allora, i versi 15 à 20, in doppia applicazione, cuncernanu sia a distruzzione di Ghjerusalemme realizata da i Rumani in u 70 d.C. è l'aggressione finale di e nazioni contr'à l'ebraica di l'eletti chì osservanu u sàbatu santu di Diu. Dopu à questu, u versu 21 profetizza a so finale " grande angoscia ": " Per allora serà una grande angustia chì ùn hè micca stata da u principiu di u mondu finu à avà, è" ùn ci sarà mai "; Nota chì sta chiarificazione " è ùn ci sarà mai " pruibisce l'applicazione per u tempu di l'apòstuli, perchè esse cuntradite da l'insignamentu di Dan.12: 1. Questu significa chì e duie citazioni riguardanu a listessa realizazione in a prova terrena finale di a fede. In Dan.12: 1 l'espressione hè identica: " In quellu tempu Michael, u gran prìncipe, u difensore di i figlioli di u vostru pòpulu, risuscitarà; è serà un tempu di prublemi, cum'è ùn hè micca statu da quandu e nazioni esistenu finu à quellu tempu . À quellu tempu quelli di u vostru populu chì si trovanu scritti in u libru seranu salvati . ". U " distress " serà cusì grande chì " i ghjorni " duveranu esse " accorciati " secondu u versu 22. Versu 23 indica u standard di a vera fede chì ùn cresce micca in l'apparizioni spontanee di Cristu nantu à a terra: " Se allora tu disse: "Eccu, hè in u desertu; ùn andate micca; eccu, hè in e camere, ùn crede micca . In a listessa era finale, u spiritualismu multiplicherà i so " prodigi " è i so apparizioni ingannevoli è seducenti di u falsu Cristu, chì sottumetterà l'anime pocu insegnate: " Per falsi Cristi è falsi prufeti sorgeranu; feranu grandi meraviglie è miraculi, finu à u puntu di ingannà , s'ellu era pussibule, ancu l'eletti "; chì hè cunfirmatu da Apocalisse 13: 14: " E hà ingannatu l'abitanti di a terra da i segni chì li era datu per travaglià in presenza di a bestia, dicendu à l'abitanti di a terra per fà una maghjina à a bestia. chì avia a ferita di a spada è chì campava . Versu 27 evoca l'apparizione putente è vittoriosa di u Cristu divinu è u versu 28 profetizza " a festa " offerta à l'acelli rapaci dopu a so intervenzione. Perchè i ribelli chì sopravvivenu finu à a so venuta seranu sterminati è rimessi à pasture " à l'acelli di l'aria " cum'è Rev 19: 17-18 è 21 insegna.

Riassumu quì, sta nova comprensione di a creazione divina. Stabbiliscendu a prima settimana, Diu fissa l'unità di u ghjornu chì hè custituitu da una notte di bughjura è un ghjornu di luce; u sole l'illuminarà solu da u 4 ghjornu . A notte prufetizza u stabilimentu di u peccatu nantu à a terra per via di a futura disubbidienza di Eva è Adam. Finu à questu attu di peccatu, a creazione terrestre mostra caratteristiche eterne . U peccatu cummessu, e cose cambianu è u countdown di 6000 anni pò principià, perchè a terra s'inclina nantu à u so assi è u principiu di e stagioni principia. A creazione terrena maledetta da Diu piglia tandu a so caratteristica perpetua chì sapemu. I 6000 anni chì cuminciaru in a prima primavera marcata da u peccatu finiscinu in a primavera di 6001 cù u ritornu in a gloria divina di Ghjesù Cristu. U so avventu finali serà realizatu " u primu ghjornu di u primu mese " di u primu annu di u 7u millenniu .

Dice questu, u 7 di marzu di u 2021, di u nostru falsu calendariu umanu, hè statu marcatu religiosamente da una visita di Papa Francescu à i cristiani orientali perseguitati in Iraq da estremisti musulmani. In questa riunione, hà ricurdatu à i musulmani chì avianu u stessu Diu, quellu di Abraham, è li cunsidereghja i so "fratelli". Queste parolle chì facenu piacè à i increduli occidentali ùn sò micca menu una grande indignazione per Ghjesù Cristu chì hà datu a so vita in sacrificiu per u pirdunu di i peccati di i so eletti. È questa intrusione da u capu di i "ex-cruciati" cattolici "cristiani" in u so territoriu pò solu intensificà a rabbia di l'Islamisti. Stu azzione pacìficu di u papa vi purtari dunque cunsequenze drammatica propheted in Dan.11: 40, l 'intensificazione di u "scontru" di u "rè di u sudu" musulmani contru à l'Italia papale è i so alliati europei. È in questa prospettiva, u colapsu ecunomicu di a Francia è di tutti i paesi occidentali d'origine cristiana causatu da i so dirigenti, per via di u virus Covid-19, cambierà l'equilibriu di u putere è, infine, permetterà a realizazione di a "Terza Guerra Munniali" spinta. torna à a fine di l'ultimi 9 anni chì sò sempre davanti à noi. In cunclusioni, ricurdatemu chì, pruvucannu l'epidemie à causa di Covid-19 è i so sviluppi, Diu hà apertu a strada per a malidizioni chì duvia caratterizà l'ultimi deci anni di storia umana in terra.

U 7 di marzu di u 2021, però, hè statu marcatu da atti di viulenza da i ghjovani trà bande rivali è contru à l'autorità di pulizza in parechje cità di Francia. Questu cunfirma a strada versu un cunfrontu generalizatu; e pusizioni di ogni esse irreconciliable perchè sò incompatibili. Hè a cunsequenza di u scontru di duie culture diametralmente opposte : a libertà laica occidentale contr'à a sucetà di i patroni è di i capo di i paesi miridiunali, in più tradiziunali è naziunali musulmani. Una tragedia si sviluppa cum'è Covid-19, senza cura.

 

Per compie l'osservazione di l'ordine abominable legitimatu da l'umanità, ci vole à nutà: u cambiamentu di l'annu dopu à u 12u mesi chì porta u nome di u 10u mese (dicembre), à u principiu di l'invernu; u cambiamentu di ghjornu à mezu à a notte (midnight); solu u cuntu precisu è regulare di l'ore resta pusitivu. Cusì, u bellu ordine divinu hè sparitu per via di u peccatu, rimpiazzatu da un ordine peccatu chì sparirà à u turnu, quandu u gloriosu creatore Diu si prisenta, per u stabilimentu di i cunti, vale à dì à a fine di i primi seimila anni. in a primavera di 2030 , per l'omu ingannatu, o primavera 2036 di a vera nascita di u nostru Signore è Salvatore Ghjesù Cristu, per i so eletti.

U disordine stabilitu è osservatu tistimunieghja a maledizione divina chì pesa nantu à l'umanità. Perchè da l'inclinazione di a terra, u calculu di u tempu hà persu a so stabilità è a rigularità, l'ore di notte è di ghjornu sò in una successione perpetua di crescita è diminuzione.

L'ordine in quale u Diu creatore urganizeghja u so pianu di salvezza ci palesa in più di e priorità spirituali chì prupone à l'omu. Hà sceltu di revelà u so amori sublime dandu a so vita in Ghjesù Cristu cum'è un riscattu dopu à 4000 anni di sperienze terrestri umane. Fendu questu, Diu ci dice: "Prima, mostrami a vostra ubbidienza è vi mustraraghju u mo amore".

Nant'à a terra, l'omi si seguitanu riproducendu i stessi frutti di caratteru, ma a generazione di u tempu finali in quale avemu intrutu in 2020 presenta una particularità; dopu à 75 anni di pace in Auropa, è una evoluzione recenti incredibile di a scienza genetica, assai logica, l'Europeani è i so outgrowths, da l'USA, l'Australia è l'Israele, anu cridutu chì puderanu risponde à tutti i prublemi di salute, e so sucetà sò sempre più sanitized. Ùn hè micca l'attaccu di un virus contagiosu chì hè novu, hè u cumpurtamentu di i dirigenti di e società avanzate chì hè novu. A causa di stu cumpurtamentu di paura hè a so esposizione à i populi di a terra per via di u bumbardamentu di i media, è trà questi media, i novi media o rete suciale chì appariscenu nantu à a tela di l'aragnu chì custituisce una cumunicazione internet libera, in quale avemu truvà diffusori più o menu chjaru. L'umanità hè dunque intrappulata da i so eccessi di libertà chì cascanu cum'è una maledizione. In i Stati Uniti è in l'Europa, a viulenza mette e cumunità etniche l'una contru l'altra; quì, hè a maledizzione di l'esperienza " Babel " chì hè rinnuvata; un'altra innegabile lezziò divina chì ùn hè micca stata amparata, perchè hè u discendenti di un coppiu unicu chì parlava necessariamente a listessa lingua, finu à sta sperienza culpèvule, a vedemu ancu oghje, l'umanità hè siparata da parechje lingue è dialetti creati da Diu è spargugliati in tuttu u mondu. terra. È iè, Diu ùn hà micca firmatu di creà dopu à i primi sette ghjorni di creazione; hà ancu creatu assai per maledicà è qualchì volta per benedizzione i so eletti, a manna offerta in u desertu, à i figlioli d'Israele, hè un esempiu.

Tuttavia, a libertà hè in u so core, un rigalu maravigliu da u nostru Creatore. Hè nantu à ellu chì u nostru impegnu liberu à a so causa riposa . È quì, ci vole à ricunnosce, sta libertà integrale implica l'esistenza di u casu perchè Diu ùn intervene micca in ogni modu; una parolla chì parechji credenti ùn crede micca in tuttu. È sò sbagliati, perchè Diu lascia una grande parte à u casu in a so creazione, è prima di tuttu, u rolu di suscitarà trà l'eletti, l'apprezzazione di e so norme celesti revelate. Dopu avè identificatu i so eletti, u Creatore s'accupa di elli per guidà li è insegnà e so verità chì li preparanu per a vita celestiale eterna. I malformazioni è i monstruosità osservati à a nascita di i criaturi umani pruvucanu l'azzione di u casu chì pruduce errori genetichi in u prucessu di ripruduzzione di l'spezie cù cunsiquenzi più o menu serii. A proliferazione di e spezie hè basatu annantu à u momentu di catene riproduttivi chì generanu errori di cunfurmità da u tempu à u tempu; questu cumpresu u principiu di l'eredità o indipindente per via di a chance di vita. In riassuntu, s'è devu a mo fede à a chance di a vita libera, devu, à u cuntrariu, a ricumpensa è l'alimentu di sta fede, à l'amore di Diu è à l'iniziativi digià pigliatu è ch'ellu cuntinueghja à piglià per salvà mi. .

In a storia di a so creazione terrena, u ghjornu chì serà maleditu da Diu vene prima in a settimana; u so destinu hè scrittu: u so scopu serà di " separà a luce da a bughjura ". Sceltu da falsi cristiani per cuntradisce l'scelta di Diu chì santifica u settimu ghjornu, stu primu ghjornu avarà cumplettatu cumplettamente u so rolu di " marca " di u campu di ribelli disubbidienti in Rev.13:15. Quantu a prima dumenica hè maledetta da Diu, u settimu ghjornu u sabbatu hè benedettu è santificatu da ellu. È per capiscenu sta oppusizione, duvemu abbraccià u pensamentu di Diu, chì hè un signu di santificazione da è per ellu. U sàbatu riguarda u settimu ghjornu è questu numeru sette, "7", hè simbolicu di pienezza. Sutta stu terminu pienezza, Diu mette u pensamentu di u scopu per quale hà creatu a nostra dimensione terrena, à dì, a regulazione di u peccatu, a so cundanna, a so morte è a so sparizione. È in questu pianu, queste cose seranu cumplette in pienu durante u 7u millenniu chì u Sabbath settimanale profetizza. Hè per quessa chì questu scopu hè più impurtante per Diu chì i mezi di redenzione per quale ellu hà da riscattà a vita di l'eletti terrestri è chì ellu hà da esse realizatu in persona, in Ghjesù Cristu, à u costu di un soffrenu atroce.

Eccu un altru mutivu perchè Diu dice in Ecc.7: 8: " a fine di una cosa hè megliu cà u so principiu ". In Genesi, a successione in l'ordine "notte-ghjornu" o " sera-mattina " cunfirma stu pensamentu divinu. In Isa.14:12, sottu u preghjudiziu di u rè di Babilonia, Diu hà dettu à u diavulu: " Eccu site cascatu da u celu, stella di a matina , figliolu di l'alba! Sii abbattutu in terra, tù, u cunquistatore di e nazioni ! » L'espressione da quale Diu u designa, " stella di a matina " suggerisce chì u paragunà à u "sole" di u nostru sistema terrestre. Era a so prima criatura è sottu a cupertura di u rè di Tiru, Ezé.28:12 relata a so gloria originale: " Figliu di l'omu, lamenta u rè di Tiru! Li diciarete: Cusì dice u Signore, l'Eternu: Avete pusatu u sigillo à a perfezione, erate pienu di saviezza, perfettu in bellezza . » Sta perfezzione duvia sparisce, rimpiazzata da un cumpurtamentu ribellu chì l'hà fattu diventà u nemicu, u diavulu è l'avversu, u Satanassu cundannatu da Diu perchè u versu 15 dichjara: "Avete statu perfettu in i vostri modi, da u ghjornu chì erate . criatu finu à chì l'iniquità hè stata truvata trà voi ". Cusì, quellu chì era cunsideratu a " stella di a matina " hà spintu l'omi infideli à onore cum'è una divinità a "stella di a matina " di a creazione divina: "u Sun Unconquered" divinizatu da u cultu rumanu à quale quasi tuttu u mondu u Cristianesimu occidentale venera paganamente. Diu hà sappiutu, ancu prima di a so creazione, chì stu primu anghjulu si ribellu contru à ellu è malgradu questu l'hà creatu. In listessu modu, u ghjornu prima di a so morte, Ghjesù hà annunziatu chì unu di i 12 apòstuli l'avia da tradisce, è hà ancu dettu direttamente à Ghjuda: " Qualunque cosa duvete fà, fatela prestu!" ". Questu ci permette di capisce chì Diu ùn cerca micca di impedisce à e so criature di sprime e so scelte, ancu quandu sò cuntrariu à i soi. Ghjesù hà ancu invitatu i so apòstuli à lascià ellu s'ellu era u so desideriu. C'est en laissant à ses créatures une totale liberté de s'exprimer et de révéler leur nature qu'il peut sélectionner ses élus pour leur fidélité démontrée et, en fin de compte, détruire tous ses ennemis célestes et terrestres, l'indigne et l'indifférent.

 

 

 

U peccatu uriginale

U restu di u primu ghjornu piglia una grande impurtanza in a nostra era cristiana perchè custituisce u " peccatu " restauratu dapoi u 7 di marzu di u 321 è diventa a marca di u campu chì intrì in ribellione contr'à u campu santificatu di Diu. Mais ce « péché » ne doit pas faire oublier le « péché » originel qui condamne l'humanité à mort par héritage depuis Adam et Ève. Illuminatu da u Spìritu, stu tema m'hà purtatu à scopre lezioni impurtanti ammucciate in u libru di Genesi. À u livellu di l'osservazione, u libru ci palesa l'urìgine di a creazione in i capituli 1, 2, 3. U significatu simbolicu di sti numeri hè sempre perfettamente ghjustificatu: 1 = unità; 2 = imperfezzione; 3 = perfetta. Questu merita una spiegazione. Gen.1 relata a creazione di i primi 6 ghjorni. A so definizione " sera matina " hà da piglià un significatu solu dopu à u peccatu è a malidizzione di a terra chì diventa u duminiu duminatu da u diavulu, chì serà u tema di Gen.3 senza quale l'espressione "sera matina" ùn averebbe micca significatu . à u livellu terrestre. Facendu a spiegazione, u capitulu 3 mette u sigillo di perfezione nantu à sta rivelazione divina. In listessu modu, in Gen.2, u tema di u sàbatu di u settimu ghjornu o, più precisamente, di u restu di Diu è di l'omu in u settimu ghjornu, piglia ancu u so significatu solu dopu à "u peccatu originale" fattu da Eva è Adam. in Gen.3 chì dà a so ragione di esse. Cusì, paradossalmente, senza a so ghjustificazione data in Gen.3, u Sabbath santificatu meriteghja u so simbulu "2" di imperfezione. Emerge da tuttu questu chì a terra hè stata creata da Diu per esse offerta à u diavulu è i so dimònii per chì i frutti maligni di a so ànima puderanu materializà è appare à l'ochji di tutti, Diu, anghjuli è omi, è chì l'anghjuli è l'omi. l'omi sceglie u so latu.

Stu analisi mi porta à nutà chì u stabilimentu di u settimu ghjornu santificatu à u riposu prophesies a malidizioni di u " peccatu " terrenu stabilitu in Gen.3, perchè a terra stessa hè maledetta da Diu, è hè dunque solu da u mumentu di a morte. è u so prucessu chjappà, u so tempu di seimila anni è i mille anni di u settimu millenniu piglianu un significatu, una spiegazione, una ghjustificazione. Hè apprupriatu à nutà questu: prima di a creazione terrena, in u celu, u cunflittu mette digià u campu di u diavulu contr'à u campu di Diu, ma solu a morte di Ghjesù Cristu farà e scelte individuali definitive; chì sarà resu visibili da l'espulsione da u celu di i ribelli cundannati da tandu à more in a creazione terrena. Avà, in u celu, Diu ùn hà micca urganizatu a vita di l'anghjuli nantu à l'alternazioni di " sera matina " , perchè u celu rapprisenta a so norma eterna; quellu chì prevalerà è cuntinueghja per i so eletti eternamente. In fronte à sti dati: chì hè a terra prima di u peccatu? In più di l' alternazioni " sera-mattina ", a so norma hè ancu quella di u celu, apparentemente a vita si sviluppa in una norma eterna; animali vegani, umani vegani è senza morte chì serà u salariu di u peccatu, i ghjorni seguitanu ghjorni è puderia durà per sempre.

Ma in Gen.2, Diu ci palesa u so ordine di u tempu di a settimana chì finisci in u settimu ghjornu cù un riposu per Diu è per l'omu. Sta parola riposu vene da u verbu "cessà" è s'applica à u travagliu fattu da Diu è ancu à l'opere fattu da l'omu. Puderete capisce, prima di u peccatu, nè Diu nè l'omu ùn pudianu sentu stancu. U corpu d'Adam ùn hà patitu nisuna malatia, fatigue o dolore di ogni tipu. Avà, e settimane di sette ghjorni si sò seguitu è si riproducevanu cum'è un ciculu eternu, salvu chì e successioni di " sera matina " marcavanu a diffarenza cù u standard celeste di u regnu di Diu. Sta sfarenza era dunque destinata à revelà profeticamente un prugramma cuncepitu da u grande Diu creatore. Cum'è a festa di "Yom Kippur" o "Giornu di l'Espiazione" hè stata rinnuvata ogni annu trà l'Ebrei è prufetizava a fine di u peccatu per via di a so espiazione realizata da a morte di Ghjesù Cristu, cusì u sàbbatu settimanale profetizza a venuta di u settimu. millenniu, quandu Diu è i so eletti entreranu in un veru riposu perchè i ribelli anu mortu è a cattiveria sarà stata scunfitta. Tuttavia, l'eletti sò sempre cuncernati cù u " peccatu " postu chì cù Cristu anu da ghjudicà " peccati " è i peccatori, chì saranu in quellu tempu in u sonnu murtale. Hè per quessa, cum'è i sei ghjorni precedenti, u settimu hè postu sottu u signu di " peccatu " chì copre è cuncerna i sette ghjorni di a settimana sana. È hè solu à l'iniziu di l'ottu millenniu, dopu chì i peccatori sò stati cunsumati in " u focu di a seconda morte " chì l'eternità senza " peccatu " cumencia nantu à a terra rinnuvata. Sì i sette ghjorni sò marcati da u peccatu è profetizanu 7000 anni, u cuntu di questi 7000 anni pò principià solu cù u stabilimentu di u peccatu revelatu in Gen.3. Cusì, i ghjorni terrestri senza peccatu ùn sò micca in a norma è a logica di a successione " sera matina " o " luce bughjura " è postu chì questu tempu hè senza " peccatu " , ùn pò micca entre in i 7000 anni programati è prufetizzati. " da a settimana di sette ghjorni.

Questu insignamentu mette in risaltu l'impurtanza di sta azzione chì Diu attribuisce à u papatu rumanu in Dan.7: 25: " Formarà u pianu di cambià i tempi è a lege ". " Cambiendu i tempi " stabiliti da Diu si traduce in l'impossibilità di scopre u caratteru profeticu di a " legge " di u Sàbbatu settimanale di Diu . È questu hè ciò chì Roma hà fattu da Custantinu I , dapoi u 7 di marzu di u 321, urdinendu u riposu settimanale u primu ghjornu invece di u settimu. En suivant l'ordre romain, le pécheur n'est pas délivré du « péché » originel hérité d'Adam et Ève, mais en plus il assume un « péché » supplémentaire, cette fois volontaire , qui augmente sa culpabilité envers Dieu.

L'ordine di u tempu " a sera matina " o " luce bughjura " hè un cuncettu sceltu da Diu è ubbidisce à sta scelta favurizeghja è autorizeghja l'accessu à u misteru profeticu di a Bibbia. Nunda costringe l'omu à aduttà sta scelta è a prova hè chì l'umanità hà sceltu di marcà u so cambiamentu di ghjornu à mezanotte, vale à dì 6 ore dopu à u tramontu di primavera ; chì profetizza u campu di quelli chì si sveglianu troppu tardi per u gloriosu ritornu di Cristu, u Sposo in a parabola di e dece vergini. I missaghji suttili datu da Diu sò dunque fora di u so scontru intellettuale. Ma per i so eletti, l'ordine di u tempu divinu illumina tutte e so prufezie è soprattuttu quella di l'Apocalisse à u principiu di a quale Ghjesù si prisenta cum'è " l'alfa è l'omega ", " u principiu o principiu è a fine ". Ogni ghjornu chì passa in a nostra vita profetizza u pianu di Diu chì riassume in Gen.1, 2 è 3 postu chì a " notte " o " oscurità " rapprisenta i sei ghjorni profani presentati in Gen.1, mentri u restu divinu stabilitu in Gen.2 annuncia u tempu " luce ". Hè nantu à stu principiu chì sicondu Dan.8:14, u tempu di l'era cristiana hè divisu in dui parti: un tempu di " oscurità " spirituale trà 321, quandu " peccatu " contru à u sàbatu hè stabilitu, è 1843 induve un U tempu di " luce " principia per l'eletti da questa data finu à u ritornu di Ghjesù Cristu in a primavera di u 2030 induve, cum'è in Gen.3, in u Diu Creatore Onnipotente, vene à ghjudicà trà l'eletti è i ribelli, "pecure è capre . ", cum'è ghjudicò trà u " serpente, a donna è Adamu ". In listessu modu, in l'Apocalisse, i temi di " Lettere à e sette Chjese, di i sette sigilli è di e sette trombe " profetizzanu " oscurità " per i primi sei è " luce " divina per u settimu è l'ultimu gradu di ognunu di sti temi. . . Hè cusì vera chì in u 1991, u rifiutu ufficiale di st'ultima "luce" da l'Adventismu istituziunale, a luce chì Ghjesù m'hà datu dapoi u 1982, l'hà purtatu à dì, in a Lettera indirizzata à "Laodicée" in Rev.3: 17 . : " Perchè dite: Sò riccu, sò arricchitu, è ùn aghju bisognu di nunda , è perchè ùn sapete micca chì site disgraziatu, miserabile, poviru, cecu è nudu ... ". L'Adventisti Ufficiali anu scurdatu di sta citazione data in 1 Petru 4:17: " Per questu hè u tempu quandu u ghjudiziu principiarà nantu à a casa di Diu . Avà, s'ellu principia cù noi, chì serà a fine di quelli chì ùn ubbidì à u Vangelu di Diu? » L'istituzione hè in piazza da u 1863 è Ghjesù hà benedettu u so stabilimentu in l'era di " Filadelfia ", in u 1873. Sicondu u principiu divinu " a matina di sera " o " bughjura di luce ", l'ultima è a settima era simbulizata da u nome " Laodicea ". » devait être un temps de grande « lumière » divine et l'œuvre présente en constitue la preuve, une grande « lumière » est en effet venue éclairer les mystères prophétisés, dans cette époque finale, aux dépens de l'institution adventiste mondiale officielle. U nome " Laodicea " hè bè ghjustificatu perchè significa "persone ghjudicatu o ghjente di ghjudiziu". Quelli chì ùn sò micca o ùn appartenenu più à u Signore sò cundannati à unisce à i sustenitori di u "ghjornu maleditu da Diu". Dimustranu incapace di sparte cù Diu a so ghjustu cundanna di a "Duminicata" rumana, u sàbatu ùn li pare più impurtante cum'è in u tempu benedettu di u so battesimu. Un missaghju datu da Ghjesù Cristu à u so servitore Ellen G. White, in u so libru "Early Writings" è in a so prima visione, traduttu sta situazione cusì: "persu a vista, è u scopu, è Ghjesù ... Affondanu in u mondu cattivu è ùn li vedemu mai più ".

Genesi 2 profetizza u tempu di " luce " è stu capitulu di Genesi principia cù a santificazione di u " settimu ghjornu ". Finisce cù questu versu 25: " L'omu è a so moglia eranu tramindui nudi, è ùn anu micca vergogna ". U ligame trà sti dui temi mostra chì a scuperta di a so nudità fisica serà a cunsequenza di l'imputazione di u " peccatu " ch'elli commetteranu è chì cuntatu in Gen.3, appare cusì cum'è a causa di una nudità spirituale mortale. En comparant cet enseignement à celui de « Laodicée », on retrouve le sabbat associé au « péché » qui rend « nu ». In questu cuntestu finali, a pratica di u sàbatu ùn hè dunque più abbastanza per priservà a grazia di Cristu, perchè offre a so luce profetica piena à l'autorità adventisti ufficiali trà 1982 è 1991, u requisitu di Ghjesù Cristu hè aumentatu è ellu vole per questu. era chì cù a pratica di u so santu Sabbath l'elettu degne di a so gràzia dà u so interessu, u so tempu, a so vita, è a so ànima sana per i so revelazioni prufeziati in Daniel è Revelazione; ma ancu in tutta a Bibbia revelata chì custituisce i so " dui tistimoni " secondu Rev. 11: 3.

 

 

 

A tistimunianza di Diu datu nantu à a terra

 

Quantu hè impurtante, a visita di l'umanità di Diu in a forma di Ghjesù Cristu ùn deve micca fà scurdà a so visita precedente in u tempu di Mosè. Perchè hè in questu cuntestu distanti chì Diu li palesa l'urighjini di a dimensione terrestre. È cum'è una revelazione data da Diu, u cuntu di Genesi hè impurtante quant'è quellu di l'Apocalisse revelatu à l'apòstulu Ghjuvanni. A forma scelta da Diu per urganizà a vita terrena profetizza u so pianu d'amore per i criaturi à quale dà una libertà completa, per ch'elli ponu risponde à u so amori è campà cun ellu eternamente o rifiutà è sparisce in u nulla di a morte, in cunfurmità cù i termini di a so offerta salutaria.

Sè Adam hè creatu solu, prima, hè perchè hè prisentatu cum'è " l'imaghjini di Diu (Gen.1: 26-27)" in cerca di l'amore da una contrapartita libera à a so imagina, perchè tuttu u tempu di a so eternità passata. era una solitude assoluta. Questu hè diventatu insupportabile per ellu à u puntu chì era prontu à suppurtà e cunsequenze di a libertà ch'ellu avia da dà à i so criaturi viventi. A creazione d'Eve da una di e coste d'Adam, mentre ch'ellu hè immersa in un sonnu di morte, profetizza a creazione di a so Chjesa, u Sceltu cumpostu di i so eletti fideli, u fruttu raccoltu da a so morte di l'espiazione in Ghjesù Cristu; questu justifica u rolu di " aiutante " chì Diu attribuisce à a donna chì hè vinuta da ellu è chì u nome Eva significa " vita ". U Sceltu "viverà " eternamente, è nantu à a terra, hà a vucazione di offre à Diu u so " aiutu " per cullaburà umanamente à a realizazione di u so prughjettu chì hà da scopu di stabilisce l'amore perfettu spartutu è indisturbati in i so universi eterni.

U peccatu di disubbidienza entre in l'umanità per Eve o per mezu di u simbulu di a " donna " di i so eletti chì erediteranu stu peccatu originale. Inoltre, cum'è Adamu, per amore per Eva, in Ghjesù Cristu, Diu diventa umanu per sparte è portà in u locu di u so Sceltu, a punizione murtale chì i so piccati meritanu. A storia di Genesi hè dunque à tempu un tistimunianza storica chì palesa e nostre urighjini è e so circustanze, è una tistimunianza prufetica chì palesa u principiu di salvezza di u grande prughjettu d'amore di u Diu Creatore omnipotente.

Dopu à i primi sei ghjorni di a creazione citati in Genesi 1, sei ghjorni chì prufetizavanu i sei mila anni riservati da Diu per a so selezzione di l'eletti terrestri, in Genesi 2, sottu à l'imaghjini di un sàbatu eternu, u settimu ghjornu illimitatu s'aprirà per accoglie. l'eletti pruvati è sceltu.

Diu sà da u principiu u risultatu di u so prughjettu, i nomi di i so eletti chì apparisceranu annantu à u corsu di sei mila anni. Hà avutu tuttu u putere è l'autorità per ghjudicà è distrughje l'anghjuli ribelli senza avè da creà a nostra dimensione terrena. Ma hè precisamente perchè u rispettu di i so criaturi, chì l'amate è à quale ellu ama, urganizeghja una manifestazione universale nantu à a terra creata per questu scopu.

Diu eleva sopra à tuttu, u principiu di a verità. Cum'è annunziatu in Psa.51: 6, Ghjesù definisce u so elettu cum'è " nasciutu di novu " o "nasciutu di a verità" per ch'elli ponu esse conformati à u standard di a verità divina. Sicondu Ghjuvanni 18:37, ellu stessu hè vinutu per " reste tistimunianza di a verità " è si prisenta in Rev 3:14 sottu u nome " Verità ". Questa esaltazione è glurificazione di u principiu di a verità hè in uppusizione assuluta à u principiu di bugie, è i dui principii piglianu forme multiple. U principiu di menzogna hà sempre seduciutu l'abitanti di a terra in tutta a so storia. In i tempi muderni, a minzogna hè diventata a norma di esistenza. Hè aduttatu sottu u terminu "bluff" in a mente di cummerciale, ma hè ancu u fruttu di u diavulu, " babbu di bugie " secondu Ghjuvanni 8:44. À u livellu religiosu, i bugie appariscenu in forma di parechje falsificazioni religiose diverse secondu i populi è i lochi di a terra cuncernati. È a fede cristiana hè diventata stessu l'imaghjini perfetta di "cunfusione" (= Babel) cum'è e so falsificazioni scure sò cusì numerose.

A menzogna hè insegnata scientificamente. Perchè u cuntrariu di u so approcciu autoritariu, u pensamentu scientificu hè incapace di furnisce una prova vera di e so teorie evoluzione di e spezie, è di i milioni è miliardi d'anni chì i so scientisti attribuiscenu à l'esistenza di a terra. À u cuntrariu di stu pensamentu scientificu, a tistimunianza di u Diu creatore offre parechje prove di a so realità, perchè a storia di a terra rende tistimunianza di i so azzioni, di quale u diluviu di l'acque custituisce u primu esempiu, attestatu da a prisenza di fossili marini in pianura è ancu nantu à e cime di e muntagne più alte di a terra. A stu tistimunianza naturale hè aghjuntu u tistimunianza lasciata da a storia umana, a vita di Noè, a vita d'Abrahamu, a liberazione di l'Ebrei da a schiavitù egiziana è a nascita di u populu ebreu, testimoni oculari viventi di a so storia, finu à u tempu di l'Ebrei. fine di u mondu; ci hè ancu a tistimunianza oculare di l'apòstuli di Ghjesù Cristu chì hà vistu i so miraculi, a so crucifixion è a so risurrezzione; chistu à u puntu chì u timore di a morte li lasciò, è seguitanu nant'à a strada di u martiriu, u so Maestru è u so Modellu Ghjesù di Nazareth.

Evuchendu sta parolla "martiriu" devu quì apre una spiegazione.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nota: ùn cunfundite micca u martiriu cù a punizione

 

E duie cose anu u stessu aspettu esternu è ponu esse facilmente cunfunditi. Tuttavia, sta cunfusione hà cunsiquenzi serii postu chì l'azzione punitiva risicate d'esse imputata à u veru sceltu di Diu è à u cuntrariu u zitellu di u diavulu pò esse imputatu à un martiriu per un Diu assai ingannatu. Allora, per vede chjaramente, ci vole à piglià in contu l'analisi seguenti chì partenu da stu principiu; Prima, facemu a quistione: chì hè u martiriu? Sta parolla vene da u grecu "martus" chì significa: testimone. Chì ghjè un tistimone ? Ghjè quellu chì rapporta fedelmente o micca ciò chì hà vistu, intesu, o ciò chì hà capitu nantu à un sughjettu. U sughjettu chì ci interessa quì hè religiosu, è trà quelli chì testimonianu per Diu, ci sò testimoni veri è falsi. Ciò chì hè sicuru hè chì Diu face a diferenza trà i dui. A verità hè cunnisciuta da ellu è a benedica perchè per a so parte, stu veru tistimone s'impegna à mustrà si fideli in pratica in " opere " tutta a so verità revelata è persevera nantu à sta strada finu à l'accettazione di a verità morti. È sta morte hè un autenticu martiriu, perchè a vita offerta à a morte cunforma à u standard di santità dumandatu da Diu per u so tempu. Se a vita offerta ùn hè micca in questa cunfurmità, allora ùn hè micca un martiriu, hè una punizione chì colpisce un esseru vivu consegnatu à u diavulu per a so distruzzione, perchè ùn hè micca benefiziu di a prutezzione è di a benedizzione di Diu. Dipende da a cunfurmità à u standard di a verità dumandata da Diu per ogni età, l'identificazione di "martiriu" riposarà nantu à a nostra cunniscenza di u ghjudiziu divinu revelatu in e so profezie chì miranu à u tempu di a fine; chì hè u scopu è u sughjettu di stu travagliu.

 

Hè impurtante di capisce chì a verità ùn hà micca a capacità di cunvertisce una mente ribellu; a sperienza di u primu anghjulu creatu, chjamatu da Diu, Satanassu, dapoi a so ribellione, prova. A verità hè un principiu versu quale l'eletti si sentenu naturalmente attratti, quelli chì l'amanu è sò pronti à luttà à fiancu à Diu in Ghjesù Cristu, a minzogna chì u dannu.

In cunclusioni, a Revelazione Divina hè custruita progressivamente più di seimila anni di sperienze è tistimunianze vissute in e cundizioni migliori è peghju. Un tempu di seimila anni pò parè cortu, ma per l'omu chì dà solu interessu veru à l'anni di a so vita, hè in realità un tempu abbastanza longu chì permette à Diu di allargà più di seculi, è più precisamente più di seimila anni. , e diverse fasi di e realizazioni di u so prughjettu glubale. Esclusivamente in Ghjesù Cristu, Diu dà à i so eletti di a fine di u tempu, in quantu à i so misteri è opere, un capiscenu chjaru riservatu à questu tempu finale.

 

 

 

 

 

 

 

Genesi: un riassuntu prufeticu vitale

 

In questu intelligenza, u cuntu Genesi furnisce i chjavi fundamentali di e profezie bibliche di Daniele è Revelazione; è senza sti chjavi, sta capiscitura hè impussibile. Queste cose seranu ricurdati quandu hè necessariu, durante u studiu prufeticu, ma da avà, avemu da sapè chì e parolle " prufonda, mare, terra, donna ", purteranu una idea specifica di u pensamentu divinu in a so rivelazione "Apocalisse". Sò ligati à trè tappe successive di a creazione terrestre. " L'abissu " si riferisce à u pianeta Terra interamente coperto d'acqua senza alcuna vita. Allora, u sicondu ghjornu, quellu di a separazione di l'elementi, " u mare ", cum'è sinonimu è simbulu di a morte, serà populatu solu da l'animali marini u 5 ghjornu ; u so ambiente hè ostili per l'omu creatu per respira l'aria. " A terra " esce da " u mare " è serà ancu abitata u quintu ghjornu da animali è infine, u sestu ghjornu, da " l'omu furmatu à l'imaghjini di Diu " è " a donna " chì serà furmatu. nantu à una costella umana. Inseme, l'omu è a donna cuncepisce dui figlioli. U primu " Abel ", tipu di l'sceltu spirituale ( Abel = Babbu hè Diu) serà uccisu per ghjilosia da u so anzianu " Cain ", tipu di l'omu carnale, materialisticu (= acquisizione) chì profetizeghja cusì u destinu di u tipicu. elettu , Ghjesù Cristu è i so eletti, chì soffrenu è mourranu martiri per via di i "Caini", Ghjudei, Cattolici è Protestanti, tutti "mercanti di u tempiu", chì i so ghjelusi successivi è aggressivi sò dimustrati è realizati durante a storia terrena. . A lezziò data da u Spìritu di Diu hè dunque a seguente: da l'« abissu » emergenu, successivamente , « u mare è a terra » simboli di false religioni cristiane chì portanu à a perdizione di l'anime. Per designà a so assemblea eletta, li dà a parolla « donna » chì hè, s'ella hè fidu à u so Diu, a « Moglie », di l'« agnellu » simbulu picturale di u Cristu stessu prufetizatu da a parolla « omu » (l' Adam) . ). S'ellu hè infidele, ferma una " donna ", ma piglia l'imaghjini di una " prostituta ". Queste cose seranu tutte cunfirmate in u studiu detallatu prisentatu in stu travagliu è a so impurtanza vitale diventerà evidenti. Pudete facilmente capisce, in u 2020, l'avvenimenti profetizzati in e profezie di Daniele è di l'Apocalisse sò, per a maiò parte, digià cumpletu in a storia, è sò cunnisciuti da l'omi. Ma ùn anu micca identificatu per u rolu spirituale chì Diu li hà datu. I storichi notanu fatti storichi, ma solu i prufeti di Diu li ponu interpretà.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fede è incredulità

 

Per natura, l'omu, da a so origine, sò di u tipu di crede. Ma a fede ùn hè micca fede. L'omu hà sempre cridutu in l'esistenza di Diu o divinità, spiriti supiriori chì avianu da serve è chì avianu da piacè per ùn avè da soffre di danni causati da a so rabbia. Sta credenza naturali si stende da seculi à seculi è millenarii à millenni finu à i tempi muderni, induve e scuperte scientifiche pigghiaru pussessu di u cervellu di l'omu occidentale chì da tandu hè diventatu incredulu è increduli. Nota chì stu cambiamentu carattirizza principarmenti e persone di origine cristiana. Perchè à u stessu tempu, in l'Oriente, l'Estremo Oriente è l'Africa, e credenze in spiriti invisibili fermanu. Questu hè spiegatu da manifestazioni soprannaturali tistimuniate da e persone chì praticanu sti riti religiosi. In Africa, evidenza chjara di l'esistenza di spiriti invisibili pruibisce l'incredulità. Ma ciò chì queste persone ùn sanu micca hè chì i spiriti chì si manifestanu putenti trà elli sò in realtà spiriti demoniachi rifiutati da u Diu creatore di tutta a vita, è cundannati à morte in prova. Queste persone ùn sò micca increduli, nè increduli, cum'è l'Occidentali, ma u risultatu hè u listessu, postu chì serve i dimònii chì i seducenu è i tenenu sottu à a so duminazione tirannica. A so religiosità hè di u tipu paganu idolatru chì hà carattarizatu l'umanità dapoi l'urighjini; Eve hè stata a so prima vittima.

In l'Occidenti, l'incredulità hè veramente u risultatu d'una scelta, perchè pocu persone ùn sò micca cuscenti di a so origine cristiana; è trà i difensori di a libertà republicana, ci sò persone chì citanu parolle di a Santa Bibbia, tistimuniendu cusì chì ùn sò micca ignurati di a so esistenza. Ùn sò micca ignurati di i fatti gloriosi chì testimonia per Diu, è ancu, sceglienu micca di piglià in contu. Hè stu tipu di incredulità chì u Spìritu chjama incredulità è chì hè l'opposizione ribelle assoluta à a vera fede. Perchè s'ellu piglia in contu e prove chì a vita li dà in tutta a terra è in particulare in e manifestazioni supernaturali di i populi africani, l'omu ùn hà micca pussibilità di ghjustificà a so incredulità. L'azzioni soprannaturali realizate da i dimònii cundannanu dunque l'incredulità occidentale. U Diu creatore dà ancu a prova di a so esistenza, agiscenu cù u putere per mezu di i fenomeni pruduciuti da a natura chì hè sottumessu à ellu; terrimoti, eruzioni vulcaniche, maree distruttive, epidemie mortali, ma tutte queste cose avà ricevenu spiegazioni scientifiche chì mascheranu è distrughjenu l'origine divina. À l'ochju, stu grande nemicu di a fede, s'aghjunghje a spiegazione scientifica chì cunvince u cervellu umanu è l'incuraghjenu tramindui in e so scelte chì u portanu à a so perdizione.

Chì aspetta Diu di e so criaturi ? Selezziunarà trà elli quelli chì appruvanu i so cuncepzioni di a vita, vale à dì chì abbraccianu i so pinsamenti. A fede serà u mezzu, ma micca u scopu. Hè per quessa chì " a fede senza opere ", chì deve purtà, hè dettu " morta " in Ghjacumu 2:17. Perchè s'ellu esiste a vera fede, esiste ancu a falsa fede. U dirittu è u male facenu a diferenza, è Diu ùn hà micca prublemi à identificà l'ubbidienza per distinguellu da a disubbidienza. In ogni casu, ferma l'unicu ghjudice chì l'opinione decide u futuru eternu di ognuna di i so criaturi, postu chì u scopu di a so selezzione hè unicu è a so offerta di vita eterna hè ottenuta solu per mezu di Ghjesù Cristu. U passaghju nantu à a terra hè solu ghjustificatu per offre a pussibilità di sta selezzione di elettu eternu. A fede ùn hè micca u fruttu di sforzi è sacrifici formidabili, ma quellu di un statu naturali ottenutu o micca da a criatura da a so nascita. Ma quandu esiste, deve esse nutritu da Diu, altrimente mori è sparisce.

A vera fede hè una cosa rara. Perchè contru à l'aspettu ingannevoli di a religione cristiana ufficiale, ùn hè micca abbastanza per mette una croce sopra a tomba di una criatura per e porte di u celu per esse apertu per ellu. È aghju signalatu questu perchè pare micca trascuratu, Ghjesù disse in Matt.7: 13-14: " Entra per a porta stretta. Perchè larga hè a porta è larga hè a strada chì porta à a distruzzione , è ci sò parechji chì entranu per ella . Ma strettu hè a porta è strettu hè a strada chì porta à a vita , è sò pochi chì a trovanu. » Stu insignamentu hè più cunfirmatu in a Bibbia in l'esempiu di a deportazione di i Ghjudei in Babilonia, postu chì Diu trova degne di a so elezzione solu Daniel è i so trè cumpagni è cinque rè putenti; è Ezekiel chì campa in questa era. Allora leghjemu in Ezek. 14: 13-20: " Figliu di l'omu, se un paese pecca contru à mè in infideltà, è stendu a mo manu contru à ellu, s'ellu rompe per ellu u bastone di pane, s'ellu aghju mandatu a fame. s'ellu aghju distruttu l'omu è a bestia da ellu, è ci eranu trà elli sti trè omi, Noè, Daniele è Job , salvarianu a so ànima per a so ghjustizia, dice u Signore, u Signore. S'ellu facia chjappà e bestie salvatiche in u paese chì l'averia depupulata, s'ellu diventassi un desertu induve nimu passassi per via di ste bestie, è ci eranu sti trè omi in mezu à ellu, saria vivu ! Dice u Signore, l'Eternu, ùn salveranu micca figlioli o figliole, ma elli solu seranu salvati , è a terra diventerà un desertu. O s'ellu aghju purtatu a spada contru à sta terra, s'è aghju dettu : Lasciate chì a spada curriri in u paese ! S'e aghju sterminatu l'omi è e bestie, è ci eranu sti trè omi in mezu à ellu, saria vivu ! dice u Signore, u Signore, ùn salveranu micca figlioli o figliole, ma solu seranu salvati . O s'e aghju mandatu una pesta in questa terra, s'e aghju versatu a mo furia contru à ellu per via di a mortalità, per sterminà da ellu l'omi è l'animali, è ci era trà ellu Noè, Daniele è Job, sò vivu! Dice u Signore, u Signore, ùn salveranu micca figlioli o figliole, ma per a so ghjustizia salvarianu a so ànima. » Sapemu cusì chì à l'epica di u diluviu di l'acque, solu Noè hè statu trovu degnu di salvezza trà l'ottu persone prutetti da l'arca.

Ghjesù hà dettu ancu in Matt.22: 14: " Per parechji sò chjamati, ma pochi sò scelti. » U mutivu hè simplicemente spiegatu da l'altu standard di santità dumandatu da Diu chì vole piglià u primu postu in u nostru core o nunda. A cunsiquenza di sta esigenza hè opposta à u pensamentu umanistu di u mondu chì pone l'omu sopra à tuttu. L'apòstulu Ghjacumu ci hà avvirtutu contru à questa opposizione, dicenduci: " O adulteri! Ùn sapete micca chì l'amore di u mondu hè inimicizia contru à Diu ? Quellu chì dunque vole esse amicu di u mondu si face un nemicu di Diu . » Ghjesù ci dice dinò in Matt.10: 37: " Quellu chì ama u so babbu o a so mamma più chè mè ùn hè micca degnu di mè , è quellu chì ama u so figliolu o figliola più chè mè ùn hè micca degnu di mè ". Inoltre, se cum'è mè, invitate un amicu per risponde à stu criteriu religiosu dumandatu da Ghjesù Cristu, ùn vi maravigliate s'ellu vi chjama un fanàticu; Questu hè ciò chì mi hè accadutu, è aghju capitu chì aghju avutu solu Ghjesù cum'è u mo veru amicu; ellu, " u Veru " di Rev.3: 7. Vi chjameremu ancu un fundamentalistu, perchè vi dimustrate per esse onestu cù Diu, un legalistu, perchè amate è onore a so lege più santa per mezu di a vostra ubbidienza. Questu serà, in parte, u prezzu umanu à pagà per piacè à u Signore Ghjesù, cusì degne di u nostru sacrificiu è di a nostra devozione cumpleta chì esige.

A fede ci permette di riceve da Diu i so pinsamenti sicreti finu à scopre a magnitudine di u so prughjettu prodigioso. È per capisce u so prughjettu generale, l'sceltu deve piglià in contu a vita celeste di l'anghjuli chì precedevanu l'esperienza terrena. Perchè in questa sucità celestiale, a divisione di e criature è a selezzione di l'anghjuli boni fideli à Diu ùn sò micca stati realizati nantu à a fede in Cristu crucifissu o in u so rifiutu cum'è serà u casu nantu à a terra. Questu cunfirma chì à u livellu universale, a crucifixion di Cristu chì hè stata senza peccatu hè per Diu u mezzu di cundannà u diavulu è i so seguitori è chì nantu à a terra, a fede in Ghjesù Cristu rapprisenta i mezi scelti da Diu per avè l'amore chì si senti per u so. i scelti chì l'amate è l'apprezzanu. U scopu di sta dimustrazione di u so sacrificiu tutale era di pudè cundannà legalmente à a morte criaturi celestiali è terrestri ribelli chì ùn sparte micca u so sensu di esistenza. È trà i so criaturi terrestri, selezziunate quelli chì abbraccianu i so pinsamenti, appruvanu e so azzioni è i so ghjudizii perchè sò adattati per sparte a so eternità. À a fine, avarà risoltu u prublema creatu da a libertà datu à tutte e so criaturi celesti è terrestri, perchè senza questa libertà, l'amore di i so criaturi scelti saria senza valore è ancu impossibile. Infatti, senza libertà, a criatura ùn hè più chè un robot, cù un cumpurtamentu automatizatu. Ma u prezzu di a libertà, à a fine, serà u sterminamentu di criaturi ribelli di u celu è a terra.

 

A prova hè dunque data chì a fede ùn si basa micca nantu à una simplicità: " Credite in u Signore Ghjesù è sarete salvu ". Queste parolle bibliche sò basate nantu à ciò chì u verbu "crede" implica, vale à dì, l'ubbidienza à e lege divine chì caratterizeghja a vera fede. Per Diu, u scopu hè di truvà criaturi chì ubbidiscenu per amore. Truvò alcuni trà l'angeli celesti è trà e so criaturi umani terrestri, hà sceltu alcuni è cuntinueghja à selezziunà alcuni finu à a fine di u tempu di grazia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alimentazione per u tempu ghjustu

 

Cum'è u corpu umanu hà bisognu di nutrimentu per allargà a so vita, a fede prodotta in u so spiritu hà ancu bisognu di u so nutrimentu spirituale. Ogni esse umanu sensibile à a manifestazione d'amore datu da Diu in Ghjesù Cristu sente u desideriu di fà qualcosa per ellu. Ma cumu pudemu fà qualcosa chì li piace s'ellu ùn sapemu micca ciò chì aspetta di noi ? Hè a risposta à sta quistione chì custituiscenu l'alimentu di a nostra fede. Perchè " senza fede hè impussibile di piacè à Diu " secondu Heb.11: 6. Ma sta fede deve esse sempre resa viva è piacevule per ellu da a so cunfurmità à e so aspittà. Perchè u Signore Diu Onnipotente hè u so Finisher è u so Ghjudice. Multitùdine di cridenti cristiani longu à avè una bona rilazioni cù u Diu di u celu, ma sta rilazioni ferma impussibile perchè a so fede ùn hè statu bè nutritu. A risposta à u prublema hè datu à noi in Matt.24 è 25. Ghjesù cuncentra u so insignamentu nantu à i nostri ultimi ghjorni chì pocu precedenu u tempu di a so seconda apparizione, sta volta, in a gloria di a so divinità. Iddu discrivi lu multiplicà l 'imaghjini in paràbuli: paràbula di u ficu, in Matt.24: 32 à 34; paràbula di u latru di notte, in Matt.24: 43 à 51; paràbula di e dece vergini, in Matt.25: 1 à 12; paràbula di i talenti, in Matt.25: 13 à 30; paràbuli di e pecure è di i capri, in Matt.25: 31 à 46. Trà sti paràbuli, a menzione di " alimentu " appare duie volte: in a parabola di u latru di notte è in quella di e pecure è di i capri perchè, malgradu u apparenze, quandu Ghjesù dice: " Aviu fami, è m'hà datu qualcosa da manghjà ", ci hè parlatu di l'alimentu spirituale, senza chì a fede di l'omu mori. " Perchè l'omu ùn camparà micca solu di pane, ma di ogni parolla chì vene da a bocca di Diu . Matt.4: 4 ". U scopu di l'alimentu di a fede hè di pruteggillu contru à a " seconda morte " di Rev. 20, quellu chì face perdiri u dirittu di vive eternamente.

Comu parte di sta riflessione, dirige u vostru sguardu è l'attenzione à sta parabola di u latru di notte:

V.42: " Guardate dunque, postu chì ùn sapete in quale ghjornu vene u vostru Signore ".

U tema di u ritornu di Ghjesù Cristu hè definitu è a so "aspittà" pruvucarà un risvegliu spirituale in i Stati Uniti d'America di u Nordu, trà 1831 è 1844. Hè chjamatu "Adventismu", i membri di stu muvimentu essendu elli stessi designati. da i so cuntimpuranii da u terminu "Adventisti"; Parola presa da u latinu "adventus" chì significa : avventu.

V.43: " Sapete questu bè, se u maestru di a casa sapia à quale vigilia di a notte deve vene u latru, fighjuleria è ùn permette micca chì a so casa sia sfondata ".

In questu versu, u " maestru di a casa " hè u discìpulu chì aspetta chì Ghjesù torna, è u " latru " si riferisce à Ghjesù stessu. Per mezu di sta paragone, Ghjesù ci mostra u vantaghju di cunnosce a data di u so ritornu. Per quessa, ci incuraghjia à scopre lu, è a nostra ascolta di i so cunsiglii cundizierà a nostra rilazioni cun ellu.

V.44: " Per quessa, siate ancu pronti, perchè u Figliolu di l'omu vene à l'ora chì ùn pensate micca ".

Aghju currettu, in stu versu, u tempu futuru di i verbi perchè in u grecu originale, sti verbi sò in u tempu prisenti. En effet, ces paroles sont dites par Jésus à ses disciples contemporains qui l’interrogent sur ce sujet. U Signore, in u tempu di a fine, aduprate stu tema "Adventist" per sift i cristiani mettenduli à a prova di a fede profetica; per questu scopu, hà da urganizà successivamente cù u tempu, quattru aspettative "Adventist"; ogni volta ghjustificata da novu illuminazione datu da u Spìritu, i primi trè riguardu à i testi prufeti di Daniel è Revelation.

V.45: " Quale hè dunque u servitore fidu è prudente, chì u so maestru hà postu nantu à u so pòpulu, per dà li manciari à u tempu propiu? »

Attenti à ùn fà un sbagliu in u vostru ghjudiziu, perchè u " alimentu " parlatu in questu versu hè attualmente davanti à i vostri ochji. Iè, hè questu documentu à quale aghju datu u nome "Spiega Daniele è Revelazione" chì custituisce stu " alimentu " spirituale essenziale per nutriscia a vostra fede, perchè furnisce, da Ghjesù Cristu, tutte e risposte à e dumande chì pudete legittimamente dumandà. , è al di là di sti risposti, rivelazioni inesperu, cum'è a vera data di u ritornu di Ghjesù Cristu chì ci impegnenu finu à a primavera di 2030 in u quartu è l'ultimu "Adventist" "aspittà".

Essendu personalmente cuncernatu da stu versu, aghju prisintatu stu documentu, u fruttu di a mo fideltà à u Diu di a verità è di a mo prudenza, perchè ùn vogliu micca esse surprised da u ritornu di Ghjesù Cristu. Ghjesù quì palesa u so pianu di a fine di u tempu. Hà pianificatu per questu tempu, " alimentu " chì hè adattatu per nutriscia a fede di i so eletti chì aspettanu fedelmente u so gloriosu ritornu. È questu " alimentu " hè profeticu.

V.46: " Beatu quellu servitore, chì u so padrone, quandu ellu ghjunghje , truverà fà cusì! »

U cuntestu di u so gloriosu ritornu hè cunfirmatu quì, hè quellu di a quarta aspettazione "Adventista". U servitore cuncernatu hè veramente digià assai cuntentu di cunnosce u pensamentu revelatu di Diu, u so ghjudiziu nantu à a fede di l'omi. Ma sta beatitudine stenderà è cuncernarà tutti quelli chì, ricivutu st'ultima luce divina, a turnaranu à a propagazione è a sparteranu cù l'eletti spargugliati in a terra, finu à u ritornu efficace di Ghjesù Cristu.

V.47: " A vi dicu a verità, ellu stabiliscerà nantu à tutti i so pussidimenti. »

I beni di u Signore cuncernaranu, finu à u so ritornu, i valori spirituali. È u servitore diventa per Ghjesù, u guardianu di u so tesoru spirituale; u dipositariu esclusivu di i so oraculi è a so luce revelata. Dopu avè lettu stu documentu sanu, puderete vede chì ùn aghju micca esageratu in dà à a so rivelazione profetica biblica u nome "tesoru". Chì altru nome puderia dà à una rivelazione chì prutegge contr'à a " seconda morte " è apre u caminu à a vita eterna? Perchè dissipa è face sparisce a pussibilità di dubbitu chì hè fatale per a fede è a salvezza.

V.48: " Ma s'ellu hè un servitore cattivu, chì dice in ellu stessu: U mo maestru tarda à vene, "

A vita creata da Diu hè di u tipu binariu. Tuttu hà u so oppostu assolutu. È Diu hà prisentatu à l'omu duie strade, duie strade per guidà e so scelte : a vita è u bonu, a morte è u male ; u granu è a paglia; a pecura è a capra, a luce è a bughjura . In questu versu, u Spìritu mira à u servitore gattivu, ma un servitore quantunque, chì designa a falsa fede micca alimentata da Diu è soprattuttu, a falsa fede cristiana chì finisce per ghjunghje è cuncernendu a fede Adventista stessa, in u nostru tempu di a fine. . Ùn riceve più a luce da Ghjesù Cristu perchè ricusò quellu chì li hè statu prisentatu trà 1982 è 1991 è chì annuncia a so venuta per u 1994, questu Adventismu hà pruduciutu un fruttu di gattivezza chì hà risultatu da a radiazione di u messageru di Diu in nuvembre 1991. Nota chì Ghjesù palesa i pinsamenti nascosti di u core: " chì dice in ellu stessu ". Perchè l'apparenza di u cumpurtamentu religiosu esternu sò estremamente ingannevoli; U formalismu religiosu rimpiazza a vera fede viva piena di zelo per a verità.

V.49: "... s'ellu cumencia à batte i so cumpagni, s'ellu manghja è beie cù l'ubriachi, "

L'imaghjini hè un pocu anticipatu finu à a data, ma a radiazione esprime, chjaramente, in tempi di pace, l'uppusizione è a lotta chì sprimenu è precedenu a vera persecuzione chì vene ; hè solu questione di tempu. Depuis 1995, l'adventisme institutionnel « mange et boit avec des ivrognes » à tel point qu'il s'allie avec les protestants et les catholiques en s'alliant œcuménique. Perchè in Rev.17: 2, destinatu à a fede cattolica chjamata " Babilonia a Grande ", è a fede Protestante chjamata " terra ", u Spìritu dice: " Hè cun ella chì i rè di a terra si sò datu à a fornicazione. , è hè di u vinu di a so fornicazione chì l'abitanti di a terra s'è ibriacatu ".

V.50: " ... u maestru di stu servitore vinarà in un ghjornu ch'ellu ùn s'aspittava, è à una ora ch'ellu ùn cunnosci micca, "

A cunsiquenza di u rifiutu di a luce in quantu à a terza aspettazione Adventist, è a data 1994, infine appare in a forma di ignuranza di u tempu di u veru ritornu di Ghjesù Cristu, vale à dì, a quarta aspettazione Adventista di u prugettu divinu. Questa ignuranza hè a cunsequenza di a ruptura di a relazione cù Ghjesù Cristu, cusì pudemu deduce a siguenti cosa: l'Adventisti posti in questa situazione tragica ùn sò più in l'ochji di Diu o, in u so ghjudiziu, "Adventisti" .

V.51: " ... lu strapparà in pezzi, è li darà a so parte cù l'ipocriti : ci sarà chianci è stringhje di denti. »

L'imaghjini sprime l'ira chì Diu hà da infliggerà à i falsi servitori chì l'anu traditu. Aghju nutatu in questu versu u terminu " ipocriti " per quale u Spìritu designa falsi cristiani in Dan.11: 34, ma una lettura più larga hè necessaria per capisce u cuntestu di u tempu destinatu à a prufezia, chì include i versi 33 è 35: " È u più sàviu trà elli istruirà à parechji. Ci sò quelli chì succideranu per un tempu à a spada è à a fiamma, à a cattività è à u saccheghju. In u tempu quandu succumb, seranu aiutati un pocu, è assai li unirà per ipocrisia . Qualchidunu di i sàvii cascaranu, per esse purificati, purificati è imbiancati, finu à u tempu di a fine , perchè ùn vene micca finu à u tempu stabilitu. » U « servitore gattivu » hè dunque veramente quellu chì tradisce l'aspittà di Diu, u so Maestru, è si unisce, « finu à u tempu di a fine », à u campu di l'« ipocriti ». Si sparte, da tandu, cun elli, l'ira di Diu chì li chjappà finu à l'ultimu ghjudiziu, induve sò annihilati, cunsumati in u "lagnu di focu " chì dà " a seconda morte " definitivamente, secondu l'Apoc 20 : 15: " Quellu chì ùn hè statu trovu scrittu in u libru di a vita hè statu ghjittatu in u lavu di focu ".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A Storia Revelata di a Vera Fede

 

A vera fede

Ci sò parechje cose à dì nant’à u sughjettu di a vera fede, ma dighjà pruponu st’aspettu chì mi pari di primura. Qualchissia chì vulete stabilisce una relazione cù Diu deve sapè chì a so cuncepimentu di a vita nantu à a terra è in u celu hè l'estremu oppostu di u nostru sistema stabilitu nantu à a terra chì hè custruitu nantu à pinsamenti orgogliosi è gattivi inspirati da Diu. u so nemicu, è quellu di i so veri eletti. Ghjesù ci hà datu a manera di identificà a vera fede: " Da i so frutti li cunnosci . Cogliemu l'uva da i spine, o i fichi da i cardi ? (Mt 7:16). In basa di sta dichjarazione, assicuratevi chì tutti quelli chì riclamanu u so nome è chì ùn prisentanu micca, a so gentilezza, a so aiutu, u so sacrificiu, u so spiritu di sacrifiziu, u so amore di a verità è u so zelu per l'obbedienza à i cumandamenti di Diu, ùn sò mai stati è ùn saranu mai i so servitori; questu hè ciò chì 1 Cor.13 ci insegna per definisce u carisma di a vera santità; ciò chì hè dumandatu da u ghjudiziu ghjustu di Diu: versu 6: " Ùn si rallegra in l'inghjustizia, ma si rallegra in a verità. ".

Cumu pudemu crede chì u perseguitatu è u persecutore sò ghjudicati da Diu in u listessu modu? Chì ci hè a somiglianza trà Ghjesù Cristu, crucifissu vuluntariamente, è l'inquisizione papale rumana o Ghjuvanni Calvinu, chì hà sottumessu l'omi è e donne à a tortura finu à a so morte ? Per ùn vede a diffarenza, duvemu ignurà e parolle inspirate da scritti biblichi. Questu era u casu, prima chì a Bibbia si sparghje in u mondu sanu, ma postu chì hè stata dispunibule in ogni locu in a terra; chì scuse ponu ghjustificà l'errori di ghjudiziu di l'omu? Ùn ci sò micca. Dunque, l'ira divina chì vene serà assai grande è incontrollata.

I trè anni è mezu durante quale Ghjesù hà travagliatu in u so ministeru terrenu sò revelati à noi in l'Evangeli, chì pudemu cunnosce u standard di a vera fede in l'opinione di Diu; l'unicu chì importa. A so vita ci hè pruposta cum'è mudellu; un mudellu chì ci vole à imità per esse ricunnisciutu da ellu cum'è i so discìpuli. Questa adopzione implica chì avemu sparte a so cuncepimentu di a vita eterna chì prupone. L'egoismu hè banditu quì, è ancu l'orgogliu devastanti è distruttivu. Ùn ci hè micca locu per a brutalità è a gattivita in a vita eterna offerta solu à l'eletti ricunnisciuti da Ghjesù Cristu stessu. U so cumpurtamentu era pacificamente rivoluzionariu, perchè ellu, u Maestru è u Signore, si facia u servitore di tutti, chinandusi finu à lavà i pedi di i so discìpuli, per dà un sensu concretu à a so cundanna di i valori fieri manifestati da i capi, figure religiose ebraiche di u so tempu; e cose chì carattirizzanu sempre e persone religiose ebree è cristiane oghje. In opposizione assoluta, u standard revelatu in Ghjesù Cristu hè u standard di a vita eterna.

Mostrendu à i so servitori i mezi per identificà elli stessi, i so nemichi, i falsi servitori di Diu, Ghjesù Cristu hà agitu per salvà a so ànima. È a so prumessa d'esse, finu à a fine di u mondu, " in mezu " à i so eletti, hè tenuta è cunsiste in l'illuminazione è a prutezzione di elli in tutta a so vita terrena. U standard assolutu di a vera fede hè chì Diu ferma cù i so eletti. Ùn sò mai privati di a so luce è u so Spìritu Santu. È se Diu si ritira, hè perchè u sceltu ùn hè più unu; u so status spirituale hà cambiatu in u ghjudiziu ghjustu di Diu. Perchè u so ghjudiziu si adatta à u cumpurtamentu umanu. À u livellu individuale, i cambiamenti restanu pussibuli in i dui sensi; da u bè à u male o da u male à u bè. Ma questu ùn hè micca u casu, à u livellu cullettivu di i gruppi è istituzioni religiosi, chì cambianu solu da u bè à u male, quandu ùn si adattanu micca à i cambiamenti stabiliti da Diu. In u so insignamentu, Ghjesù ci dice: " Un arbulu bonu ùn pò micca dà fruttu male, cum'è un arbulu cattivu ùn pò micca dà fruttu bonu (Matt.7: 18)." Il nous a ainsi fait comprendre qu’à cause de son fruit abominable, la religion catholique est un « mauvais arbre » et qu’elle restera ainsi, par sa fausse doctrine, même lorsque, privée de soutien monarchique, elle cesserait de persécuter les gens. È hè listessu cù a religione anglicana creata da Enricu VIII per ghjustificà i so adulteri è i so crimini ; Chì valore pò Diu dà à i so discendenti è i monarchi successivi ? Hè ancu u casu di a religione calvinista protestante, postu chì stu fundatore, Ghjuvan Calvin, era temutu, per via di a reputazione di a so durezza di caratteru è di e numerose esecuzioni à morte ch'ellu legittimava in a so cità di Ginevra, di manera assai simile à e pratiche cattoliche di u so tempu, à u puntu di andà oltre. Stu Protestantismu ùn era micca prubabile di piacè à u dolce Signore Ghjesù Cristu, è ùn pò micca esse pigliatu cum'è mudellu di a vera fede. Hè cusì vera chì in a so rivelazione datu à Daniel, Diu ignora a riforma protestante, destinatu solu à u regime papale di 1260 anni, è u tempu di a creazione di i missaghji di l'Adventismu di u Settimo ghjornu, portatore di verità divina revelate, dapoi u 1844. , finu à a fine di u mondu, chì vene, in u 2030.

 

I falsificati religiosi storici maligni anu tutti l'aspettu di u mudellu appruvatu di Diu, ma ùn anu mai currispondenu. A vera fede hè nutrita constantemente da u Spìritu di Cristu, a falsa fede ùn hè micca. A vera fede pò spiegà i misteri di e profezie bibliche di Diu, a falsa fede ùn pò micca. Multitùdine di interpretazioni di e profezie circulanu in u mondu, ognunu più fantasiosa chè l'ultima. A cuntrariu di elli, i mo interpretazioni sò ottenuti solu da citazioni da a Bibbia; u missaghju hè dunque precisu, stabile, coherente è coherente cù u pensamentu di Diu da quale ùn si alluntanassi mai; è l'Onniputente a veghja.

 

 

 

 

 

 

 

 

Note preparatorie per u Libru di Daniel

 

 

U nome Daniel significa Diu hè u mo Ghjudice. A cunniscenza di u ghjudiziu di Diu hè una basa principale di a fede, perchè porta a criatura versu l'ubbidienza à a so vuluntà revelata è cumpresa, l'unica cundizione per esse benedettu da ellu in ogni mumentu. Diu cerca l'amore di e so criature chì u facenu concretu è u dimustranu per mezu di a so fede ubbidiente. U ghjudiziu di Diu hè dunque revelatu per mezu di e so profezie chì utilizanu simboli cum'è in e paràbuli di Ghjesù Cristu. U ghjudiziu di Diu hè prima revelatu da u libru di Daniele, ma solu stabilisce a basa principale per u so ghjudiziu nantu à a storia religiosa cristiana chì serà revelata in dettagliu in u libru Revelazione.

In Daniel, Diu palesa pocu, ma questu pocu quantitative hè di grande impurtanza qualitativa, perchè custituisce u fundamentu di a Revelazione profetica generale. L'architetti di l'edificazione sanu quantu decisivu è determinante a preparazione di u situ di custruzzione hè. In a prufezia, questu hè u rolu datu à e revelazioni ricevutu da u prufeta Daniel. In verità, quandu i so significati sò chjaramente capiti, Diu ghjunghje u doppiu scopu di dimustrà a so esistenza è dà à i so eletti e chjavi per capiscenu u messagiu trasmessu da u Spìritu. In questu "pochi cose" truvamu tutti i stessi: l'annunziu di una successione di quattru imperi dominanti universali da u tempu di Daniel (Dan.2, 7 è 8); a datazione ufficiale di u ministeru terrenu di Ghjesù Cristu (Dan.9); l'annunziu di l'apostasia cristiana in 321 (Dan.8), u regnu papale di 1260 anni trà 538 è 1798 (Dan.7 è 8); è l'allianza "Adventista" (Dan. 8 è 12) da u 1843 (finu à u 2030). Aghju aghjunghje à questu, Dan.11 chì, cum'è avemu da vede, palesa a forma è l'evoluzione di l'ultima guerra mundiale nucleare terrestre chì ferma sempre da esse realizatu prima di u gloriosu ritornu di u Diu Salvadore.

Sottilmente, u Signore Ghjesù Cristu hà evocatu u nome di Daniel per ricurdà a so impurtanza per u novu pattu. " Per quessa, quandu avete vistu l'abominazione di a desolazione, di quale u prufeta Daniele hà parlatu , stabilita in u locu santu, chì quellu chì a leghje sia attentu! (Matteu 24:15) »

 

Se Ghjesù hà tistimuniatu in favore di Daniel, hè perchè Daniel avia ricevutu da ellu l'insignamenti riguardanti a so prima venuta è u so gloriosu ritornu, più di qualsiasi altru prima di ellu. Per chì e mo parolle sò ben capite, avete da sapè chì u Cristu chì hè vinutu da u celu si prisentava prima à Daniel sottu u nome " Michael ", in Dan.10: 13-21, 12: 3 è stu nome hè pigliatu da Ghjesù. -Cristu in Rev.12: 7. Stu nome « Micaël » hè più cunnisciutu in a so forma cattolica latina Michel, u nome datu à u famusu Mont Saint-Michel in Francia bretona. U libru di Daniel aghjunghjenu dettagli numerichi chì permettenu di cunnosce l'annu di a so prima venuta. Vulariu ancu dì chì u nome « Micaël » significa : Quale hè cum’è Diu ; è u nome " Gesù " si traduce cum'è: YaHWéH salva. I dui nomi cuncernanu u grande Diu creatore, u primu cù u titulu celeste, u sicondu cù u titulu terrenu.

A Revelazione di u Futuru ci hè prisentatu cum'è un ghjocu di custruzzione multi-storia. À l'iniziu di u cinema, per creà effetti di rilievu in i cartoni animati, i cineasti anu utilizatu platti di vetru chì i diversi mudelli di pittura, una volta superposti, dete una maghjina à parechji livelli. Cusì hè cù a prufezia cuncepita da Diu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tuttu principia in Daniel

 

U LIBRU DI DANIEL

 

Voi chì leghje stu travagliu, sapete chì u Diu Onnipotente illimitatu hè vivu, ancu s'ellu hè oculatu. Questa tistimunianza di u " prufeta Daniel " hè stata scritta per cunvince di questu. Il porte le sceau du témoignage de l'ancienne et nouvelle alliance parce que Jésus l'a évoqué dans les paroles adressées à ses disciples. A so sperienza palesa l'azzione di stu Diu bonu è ghjustu. È stu libru ci permette di scopre u ghjudiziu chì Diu porta nantu à a storia religiosa di u so monoteismu, Ghjudeu in una prima allianza, dopu Cristianu, in a so nova alleanza, custruita annantu à u sangue versatu da Ghjesù Cristu, u 3 d'aprile di u 30 di u so. era. Quale hè megliu cà " Daniel " pò revelà u ghjudiziu di Diu? U so nome significa "Diu hè u mo ghjudice". Sti sperienze vissute ùn sò micca fables, ma tistimunianza di a benedizzione divina di u so mudellu di fideltà. Diu u prisenta à mezu à e trè persone chì salvaria in disgrazia in Ezek.14: 14-20. Questi trè tippi di u sceltu sò " Noè, Daniel è Job ". U missaghju di Diu ci dice chjaramente chì ancu in Ghjesù Cristu, s'ellu ùn s'assumiglia micca à questi mudelli, a porta di a salvezza ferma ferma per noi. Stu missaghju cunfirma u modu strettu, u percorsu strettu o a porta stretta per quale l'eletti deve passà per entre in u celu, secondu l'insignamentu di Ghjesù Cristu. A storia di " Daniel " è i so trè cumpagni ci hè presentata cum'è u mudellu di a fideltà chì Diu salva in i ghjorni di prublemi.

Ma ci hè ancu in questa storia di a vita di Daniele, a cunversione di trè rè putenti chì Diu hà riesciutu à strapparà à u diavulu ch'elli eranu adoratori in tutta ignuranza. Diu hà fattu questi imperatori i più putenti portavoce di a so causa in a storia umana, u primu, ma ancu l'ultimu, perchè questi omi mudeli spariranu è a religione, i valori, a moralità decaderanu incessantemente. Per Diu, catturà un'anima hè una longa lotta è u casu di u rè " Nabucodonosor " hè un mudellu estremamente revelatore di u so tipu. Cunfirma a parabola di Ghjesù Cristu, stu " Bon Pastore " chì abbanduneghja u so gregnu per circà a pecura persa.

 

 

 

 

 

Daniele 1

 

Dan 1:1  In a terza annu di u regnu di Jojakim, re di Ghjuda, Nabucodonosor, re di Babilonia, marchò contru à Ghjerusalemme è l'assidia.

1a-  U terzu annu di u regnu di Joiakim, rè di Ghjuda

Regnu di Joiakim di 11 anni da - 608 à - 597. 3u annu in - 605.

1b-  Nabucodonosor

Questa hè a traduzzione babilonese di u nome di u rè Nebucadnezzar, "Nabu pruteghja u mo figliolu maiò". Nabu hè u diu mesopotamianu di a cunniscenza è a scrittura. Pudemu digià capisce chì Diu hà intenzione di avè stu putere nantu à a cunniscenza è a scrittura restituita à ellu.

Dan 1:2 U Signore hà datu in e so mani Joiakim, rè di Ghjuda, è una parte di i vasi di a casa di Diu. Nabucadnetsar pigliò l'utensili in u paese di Shinar, in a casa di u so diu, è i misi in u tesoru di u so diu.

2a-  U Signore hà datu in e so mani Ioiachim, rè di Ghjuda 

L'abbandunamentu di Diu di u rè Ghjudeu hè ghjustificatu. 2Ch.36:5: Joiakim avia vinticinque anni quand'ellu diventò rè, è regnu undici anni in Ghjerusalemme. Hà fattu ciò chì era male in vista di u Signore, u so Diu .

2b-  Nebucadnetsar pigliò l'utensili in u paese di Shinar, in a casa di u so diu, li mette in u tesoru di u so diu.

 Stu rè hè paganu, ùn cunnosci micca u veru Diu chì serve Israele ma si cura di onorà u so diu : Bel. Dopu à a so futura cunversione, servirà u veru Diu di Daniele cù a listessa fideltà.

Dan 1:3 U rè hà urdinatu à Aspenaz, u capu di i so eunuchi, di purtà alcuni di i figlioli d'Israele di nascita reale o di famiglia nobile.

Dan 1:4 giovani picciotti senza difettu di corpu, belli in apparenza, dotati di saviezza, intelligenza è struzzione, capaci di serve in u palazzu di u rè, è chì anu da esse insignatu e lettere è a lingua di i Caldei.

4a-  U rè Nabuchodonosor pare amichevule è intelligente, cerca solu di aiutà i zitelli ebrei à integrà bè in a so sucetà è i so valori.

Dan 1:5 U rè li assigna per ogni ghjornu una parte di l'alimentu di a so tavola è di u vinu ch'ellu beia, intendendu di crià elli per trè anni, à a fine di u quali seranu à u serviziu di u rè.

5a-  I boni sentimenti di u rè sò evidenti. Sparte cù i ghjovani ciò ch’ellu si prupone, da i so dii à i so manciari.

Dan 1:6 À mezu à elli eranu Daniel, Hanania, Mishael, è Azaria di i figlioli di Ghjuda.

6a-  Di tutti i ghjovani Ghjudei purtati in Babilonia, solu quattru di elli dimustravanu fideltà di mudellu. I fatti chì seguitanu sò urganizati da Diu per vede a sfarenza di u fruttu purtatu da quelli chì u servenu è chì ellu benedica è da quelli chì ùn u serve micca è ch'ellu ignora.

Dan 1:7 U capu di l'eunuchi li dete nomi: Daniel Beltshazzar, Hanania Shadrach, Mishaël Mesach, è Azaria Abed-Nego.

7a-  L'intelligenza hè spartuta da sti ghjovani Ghjudei chì accettanu di purtà nomi pagani imposti da u vincitore. Naming hè un signu di superiorità è un principiu insegnatu da u veru Diu. Gen. 2: 19: È l'Eternu Diu, chì hà furmatu da a terra tutte e bestie di i campi è tutti l'acelli di u celu, li hà purtatu à l'omu per vede cum'ellu li chjamava, è chì ogni criatura vivente deve esse chjamatu cum'è l'omu. li daria.

7b-  Daniel "Diu hè u mo ghjudice" hè rinominatu Beltshazzar: "Bel prutegerà". Bel designa u diavulu chì in ignuranza cumpleta sti populi pagani servutu è onorati, vittimi di spiriti demoniachi.

 Hanania "Grazia o Data da YaHWéH" diventa "Shadrach "ispirata da Aku". Aku era u diu di a luna in Babilonia.

 Mishaël "Quale hè a ghjustizia di Diu" diventa Meschac "chì appartene à Aku".

 Azariah "L'aiutu o l'aiutu hè YaHWéH" diventa "Abed-Nego" "Servu di Nego" , è quì digià, u diu solare di i Caldei.

Dan 1:8 Daniel hà decisu di ùn micca impurtà cù a manciari di u rè è cù u vinu chì u rè beia, è suppliò u capu di l'eunucu di ùn l'obligà micca à impurtà.

8a-  Avè un nome paganu ùn pona micca un prublema quandu site scunfittu, ma impurtà sè stessu finu à u puntu di vergogna à Diu hè troppu dumandà. La fidélité des jeunes gens les a amenés à s'abstenir des vins et des viandes du roi, car ces choses étaient traditionnellement présentées aux divinités pagaines honorées à Babilonia. A so ghjuventù ùn manca di maturità è ùn anu micca ancu ragiunate cum'è Paul, u testimone fidu di Cristu chì cunsidereghja falsi divinità ventu (Rom.14; 1Co.8). Ma per paura di scunvià quelli chì sò debuli in a fede, agisce cum'è elli. S'ellu agisce in modu cuntrariu, ùn hà micca fattu un peccatu, perchè u so ragiunamentu hè currettu. Diu cundanna a contaminazione cummessu voluntariamente cù tutte e cunniscenze è a cuscenza; in questu esempiu, a scelta intenzionale per onurà i dii pagani.

Dan 1:9 Diu hà datu à Daniel favore è grazia davanti à u capu eunucu.

9a-  A fede di i ghjovani hè dimustrata da u so timore di dispiace à Diu; Li pò benedicà.

Dan 1:10 U capu di l'eunuchi disse à Daniel: "Temu u mo signore u rè, chì vi hà stabilitu ciò chì duvete manghjà è beie; picchì duvia vede a to faccia più abbattuta chè quella di i ghjovani di a to età ? Tu avissi espunutu a mo testa à u rè.

Dan 1:11 Daniel disse à l'intendente à quale u capu eunucu avia affidatu a supervisione di Daniel, Hanania, Mishaël è Azaria:

Dan 1:12 Pruvate i vostri servitori per deci ghjorni, è dateci verdura à manghjà è acqua à beie;

Dan 1:13 Allora vi fighjate nantu à a nostra faccia è in a faccia di i ghjovani chì manghjanu l'alimentu di u rè, è avete da trattà cù i vostri servitori secondu ciò chì avete vistu.

Dan 1:14 È li dete ciò ch'elli dumandavanu, è li pruvò dece ghjorni.

Dan 1:15 À a fine di deci ghjorni, eranu più belli è più grassi chè tutti i ghjovani chì manghjavanu a manciata di u rè.

15a-  Pudemu stabilisce un paragone spirituale trà i " deci ghjorni " di l'esperienza di Daniele è i so trè cumpagni, cù i " deci ghjorni " di anni profetichi di persecuzioni di u missaghju di l'era " Smirne " di Apo 2:10. . Infatti, in e duie sperienze, Diu palesa u fruttu oculatu di quelli chì pretendenu esse da ellu.

Dan 1:16 L'intendente pigliò l'alimentu è u vinu chì li era destinatu, è li dete ligumi.

16a-  Sta sperienza mostra cumu Diu pò agisce nantu à a mente di l'omi per ch'elli favuriscenu i so servitori secondu a so santa vuluntà. Perchè u risicu pigliatu da u steward di u rè era grande è Diu avia da intervene per ch'ellu accettà e pruposte fatte da Daniel. L'esperienza di a fede hè un successu.

Dan 1:17 Diu hà datu à questi quattru ghjovani cunniscenze, intelligenza in tutte e lettere, è saviezza; è Daniel spiegò tutte e visioni è i sogni.

17a-  Diu hà datu à questi quattru ghjovani cunniscenze, intelligenza in tutte e lettere, è saviezza

Tuttu hè un rigalu da u Signore. Quelli chì ùn u cunnosci ùn sanu micca quantu dipende da ellu s'ellu sò intelligenti è sàvii o ignuranti è stupidi.

1 7 b-  è Daniel spiegò tutte e visioni è tutti i sogni.

Prima di mustrà a so fideltà, Daniel hè onoratu da Diu chì li dà u rigalu di a profezia. Questu hè u tistimunianza ch'ellu dete in u so tempu à u fidu Ghjiseppu, prigiuneru di l'Egiziani. Trà l'offerte di Diu, Salomon hà ancu sceltu a saviezza; è per questa scelta, Diu hà datu tuttu u restu, gloria è ricchezza. Daniel, à u turnu, sperimentarà questa elevazione custruita da u so fidu Diu.

Dan 1:18 À l'ora disignata da u rè per li purtassi, u capu di l'eunuchi li presentò à Nabuchodonosor.

Dan 1:19 U rè hà parlatu cun elli; è trà tutti questi ghjovani ùn ci era nimu cum'è Daniel, Hanania, Mishaël è Azaria. Eranu dunque ammessi à u serviziu di u rè.

Dan 1:20 Riguardu à tutte e cose chì necessitavanu saviezza è intelligenza, è chì u rè li interrogò, li truvò dece volte superiori à tutti i maghi è astrologi chì eranu in tuttu u so regnu.

20a-  Diu mostra cusì " a diffarenza trà quelli chì u servenu è quelli chì ùn u serve micca ", chì hè scrittu in Mal.3:18. I nomi di Daniel è quelli di i so cumpagni entreranu in a tistimunianza di a Santa Bibbia, perchè e so dimustrazioni di fideltà serviranu cum'è mudelli per incuragisce l'eletti finu à a fine di u mondu.

Dan 1:21 Cusì era Daniel finu à u primu annu di u rè Ciru.

 

 

 

 

 

 

 

Daniele 2

 

 

Dan 2:1 In u sicondu annu di u regnu di Nabucodonosor, Nabucodonosor hà sunniatu sogni. A so mente era inquieta è ùn pudia dorme.

1a-  Allora, in - 604. Diu si manifesta in u spiritu di u rè.

Dan 2:2 U rè chjamò i maghi, l'astrologi, i maghi è i Caldei, per cuntà i so sogni. Veninu è si prisentanu davanti à u rè.

2a-  U rè paganu si rivolge tandu à e persone in quale ellu hà, sin’à tandu, fiducia, essendu ognunu un specialistu in u so campu.

Dan 2:3 U rè li disse: "Aghju fattu un sonniu; a mo mente hè agitata, è vogliu cunnosce stu sognu.

3a-  U rè disse bè : Vogliu cunnosce stu sognu ; ùn parla micca di u so significatu.

Dan 2:4 I Caldei risposenu à u rè in lingua aramaica: O rè, vive per sempre! Dite à i vostri servitori, è avemu da spiegà.

Dan 2:5 U rè rispose di novu, è disse à i Caldei: "A cosa m'hà scappatu. Se ùn mi fate micca cuscenza di u sognu è a so spiegazione, sarete strappati in pezzi, è e vostre case seranu ridutte à un munzeddu di basura.

5a-  L'intransigenza di u rè è a misura estrema ch'ellu piglia sò eccezziunali è ispirati da Diu chì crea i mezi per cunfundà u charlatanismu paganu è per revelà a so gloria per mezu di i so servitori fideli.

Dan 2:6 Ma se mi dite u sognu è a so spiegazione, riceverete da mè rigali è rigali è un grande onore. Dunque, dimmi u sognu è a so spiegazione.

6a-  Questi rigali, rigali è grandi onori , Diu prepara per i so eletti fideli.

Dan 2:7 Risposenu a seconda volta: Chì u rè cunta u sognu à i so servitori, è noi a spiegheremu.

Dan 2:8 U rè rispose, è disse: "Veramente, aghju capitu chì vo circate di guadagnà tempu, perchè vede chì a materia m'hà scappatu.

8a-  U rè dumanda à i so sàvii qualcosa chì ùn hè mai statu dumandatu è ùn l'arriva micca.

Dan 2:9 Dunque, s'ellu ùn mi fate micca cunnosce u sognu, a stessa sentenza vi coprerà tutti. vo vulete appruntà à dì mi bugie è falsità, mentri aspittendu i tempi à cambià. Dunque, ditemi u sognu, è sacciu s'è vo site capaci di dà mi a spiegazione.

9a-  ti vulete appruntà à dì mi bugie è falsità, mentre aspetta chì i tempi sò cambiati

 Hè nantu à questu principiu chì finu à a fine di u mondu, tutti i falsi videnti è divinatori sò ricchi.

9b-  Per quessa, dimmi u sonniu, è sacciu s’è tù sì capace di dà mi a spiegazione

 Per a prima volta stu ragiunamentu logicu si manifesta in u pensamentu di un omu. I Charlatans passanu un bellu tempu per pudè dì qualcosa à i so clienti ingenu è troppu creduli. A dumanda di u rè smaschera u so limitu.

Dan 2:10 I Caldei risposenu à u rè: Ùn ci hè nimu nantu à a terra chì pò dì ciò chì u rè dumanda. Nisun rè, quantunque grande è putente ch'ellu sia statu, ùn hà mai dumandatu una cosa cusì à alcun magu, astrologu o Caldeo.

10a-  E so parolle sò veri, postu chì finu à tandu, Diu ùn avia micca intervenutu per smascherarli, per ch'elli capiscenu chì ellu hè u solu Diu, è chì e so divinità pagane ùn sò nunda, è l'idoli custruiti da e mani è da i spiriti di l'omi datu. sopra à i spiriti demoniaci.

Dan 2:11 Ciò chì u rè dumanda hè difficiule; ùn ci hè nimu chì pò dì à u rè, fora di i dii, chì a so abitazione ùn hè micca trà l'omi.

11a-  I savi quì sprimenu una verità innegabile. Ma fendu queste rimarche, ammettenu di ùn avè micca rilazioni cù i dii , mentre chì tuttu u tempu, sò cunsultati da persone ingannate chì pensanu chì utteneranu risposte da divinità nascoste per mezu di elli. A sfida lanciata da u rè li smaschera. È per ottene questu, hà bisognu di a saviezza imprevisible è infinita di u veru Diu, digià sublime revelatu in Salomone, stu maestru di a saviezza divina.

Dan 2:12 À questu, u rè era in furia, è era assai arrabbiatu. Hà urdinatu à tutti i savii di Babilonia per esse messi à morte.

Dan 2:13 A sentenza hè stata publicata, i sàvii sò stati messi à morte, è cercanu à Daniel è i so cumpagni per distrughjelli.

13a-  Hè pusendu i so servitori davanti à a morte chì Diu li risuscitarà in gloria cù u rè Nabucodonosor. Questa strategia profetizza l'ultima sperienza di a fede Adventista induve l'eletti aspittàranu a morte decretata da i ribelli in una data decisa. Ma quì di novu, a situazione serà invertita, perchè i morti seranu quelli ribelli chì si ammazzaranu l'altri quandu u Cristu putente è vittorioso apparisce in u celu per ghjudicà è cundannà.

Dan 2:14 Allora Daniel hà parlatu prudente è prudente à Arjoch, capu di a guardia di u rè, chì era surtitu per tumbà i savii di Babilonia.

Dan 2:15 È rispose, è disse à Arjoch cumandante di u rè: Perchè a sentenza di u rè hè cusì severa? Arjoc spiegò a materia à Daniel.

Dan 2:16 Daniel si n'andò versu u rè, è li pricava di dà u tempu di dà à u rè a spiegazione.

16a-  Daniel agisce secondu a so natura è a so sperienza religiosa. Sapi chì i so rigali prufetichi li sò datu da Diu, in quale hè abituatu à mette tutta a so fiducia. Amparate ciò chì u rè dumanda, sà chì Diu hà e risposte, ma hè a so vulintà di fà li cunnosce ?

Dan 2:17 Daniele si n'andò à a so casa, è disse à Hanania, Mishaël è Azaria, i so cumpagni, di sta cosa.

17a-  I quattru ghjovani stanu in casa di Daniele. " Quelli chì sò cum'è s'aduniscenu " è rapprisentanu l'assemblea di Diu. Dighjà prima di Ghjesù Cristu, " induve dui o trè si riuniscenu in u mo nome, sò in mezu à elli ", dice u Signore. L'amore fraternu unisce issi ghjovani chì manifestanu un bellu spiritu di sulidarità.

Dan 2:18 urdinendu à implorà misericordia da u Diu di u celu, perchè Daniel è i so cumpagni ùn anu micca esse distrutti cù u restu di i savii di Babilonia.

18a-  Di fronte à una minaccia cusì forte contru à a so vita, a preghiera ardente è u digiunu sinceru sò l'unicu armi di l'eletti. A cunnosci è aspittàranu a risposta da u so Diu chì li hà digià datu tanta prova chì li ama. À a fine di u mondu, l'ultimi scelti mirati da u decretu di a morte agiranu in listessa manera.

Dan 2:19 Allora u sicretu hè statu revelatu à Daniel in una visione in a notte. È Daniel hà benedettu u Diu di u celu.

19a-  Dumandatu da i so eletti, u Diu fidu hè quì, perchè hà urganizatu a prova per tistimunià a so fideltà per Daniel è i so trè cumpagni; per elevà li à i più alti posti in u guvernu di u rè. Li farà, spirienza dopu spirienza, indispensèvule per stu rè ch’ellu hà da guidà è infine cunvertisce. Sta cunversione serà u fruttu di u cumportamentu fideli è irreprochable di i quattru ghjovani Ghjudei santificati da Diu per una missione eccezziunale.

Dan 2:20 Daniele rispose è disse: Benedettu sia u nome di Diu da l'eternu à l'eternu. A saviezza è a forza appartenenu à ellu.

20a-  Una lode bè ghjustificata perchè a prova di a so saviezza hè, in questa sperienza, innegabilmente dimustrata. A so forza hà purtatu Joiakim à Nabucodonosor è hà impostu e so idee in a mente di l'omi chì avianu da favurizà u so prughjettu.

Dan 2:21 Hè quellu chì cambia i tempi è e circustanze, chì rovescia è stabilisce i rè, chì dà saviezza à i sàvii, è cunniscenza à quelli chì anu intelligenza.

21a-  Stu versu esprime chjaramente tutti i motivi per crede in Diu è in Diu. Nabucodonosor hà da cunvertisce eventualmente quandu ellu capisce pienamente queste cose.

Dan 2:22 Revela ciò chì hè prufondu è oculatu, sapi ciò chì hè in a bughjura, è a luce sta cun ellu.

22a-  U diavulu pò ancu revelà ciò chì hè prufondu è oculatu, ma a luce ùn hè micca in ellu. Face per seduce è alluntanassi l'omu da u veru Diu chì, quandu ellu, agisce per salvà i so eletti revelendu à elli i pièges mortali tendu da i dimònii cundannati à a bughjura terrestre, dapoi a vittoria di Ghjesù Cristu nantu à u peccatu. è a morte.

Dan 2:23 Diu di i mo babbi, ti glorificu è ti lode, chì m'hà datu a saviezza è a forza, è chì m'avete fattu cunnosce ciò chì avemu dumandatu da voi, chì ci avete revelatu u sicretu di u rè.

23a-  Sapienza è forza eranu in Diu, in a preghiera di Daniele, è Diu li dete. Videmu in questa sperienza chì u principiu insignatu da Ghjesù hè cumpletu: " dumandate è vi sarà datu ". Ma hè chjaramente capitu chì per ottene stu risultatu, a lealtà di u candidatu deve sustene tutte e teste. A forza ricevuta da Daniel hà da piglià una forma chì agisce nantu à i pinsamenti di u rè chì serà sottumessu à una prova evidenti innegabile chì u furzà à ammette l'esistenza di u Diu di Daniel scunnisciutu à ellu è u so populu finu à allora.             

Dan 2:24 Dopu à questu, Daniele si n'andò à Arjoch, à quale u rè avia urdinatu di distrughje i savii di Babilonia. è andò è li disse cusì : Ùn distrugge micca i savii di Babilonia ! Pigliatemi davanti à u rè, è daraghju à u rè a spiegazione.

24a-  L'amore divinu hè lettu in Daniel chì pensa à ottene a vita per i pagani sàvii. Questu hè novu un cumpurtamentu chì tistimunieghja à Diu di a so bontà è cumpassione, in un statu di mente di perfetta umiltà. Diu pò esse cuntentu, u so servitore u glorifica per l'opere di a so fede.

Dan 2:25 Arjoch hà purtatu Danielu prestu davanti à u rè, è li disse cusì: Aghju trovu trà i captive di Ghjuda un omu chì darà spiegazione à u rè.

25a-  Diu tene u rè in una grande angustia, è a mera prospettiva di ottene a risposta ch'ellu vulia cusì farà calà a so còllera immediatamente.

Dan 2:26 U rè rispose è disse à Daniel, chì si chjamava Beltshazzar: Sò capace di fà vede u sognu chì aghju avutu, è a spiegazione di questu?

26a-  U nome paganu chì li hà datu ùn cambia nunda. Hè Daniel è micca Belteshazar chì li darà a risposta prevista.

Dan 2:27 Daniele rispose in presenza di u rè è disse: "Ciò chì u rè dumanda hè un sicretu, chì i sàvii, l'astrologi, i maghi è i divinatori, ùn sò micca capaci di revelà à u rè".

27a-  Daniel intercede in nome di i savi. Ciò chì u rè li dumandò era fora di a so portata.

Dan 2:28 Ma ci hè un Diu in u celu chì revela i sicreti, è chì hà fattu cunnosce à u rè Nabucodonosor ciò chì succede à a fine di i tempi. Questu hè u vostru sognu è e visioni chì avete avutu in u to lettu.

28a-  Stu principiu di a spiegazione farà chì Nabucodonosor sia attentu, perchè u sughjettu di u futuru hà sempre turmentatu è angustiatu l'omi, è a pruspettiva di ottene risposte nantu à questu sughjettu hè eccitante è cunsulazione. Daniel dirige l'attenzione di u rè à u Diu vivu invisibile, chì hè surprisante per u rè chì adurava divinità materializate.

Dan 2:29 Nantu à u to lettu, o rè, i pinsamenti sò ghjunti à voi nantu à ciò chì serà dopu à questu tempu; è quellu chì palesa i sicreti vi hà fattu cunnosce ciò chì succede.

Dan 2:30 Sì stu sicretu hè statu revelatu à mè, ùn hè micca perchè ci hè in mè una saviezza più grande di quellu di tutti i viventi; ma hè chì a spiegazione pò esse datu à u rè, è chì pudete cunnosce i pinsamenti di u vostru core.

30a-  ùn hè micca chì ci hè in mè una saviezza superiore à quella di tutti i viventi; ma hè cusì chì a spiegazione hè data à u rè

Umiltà perfetta in azzione. Daniel si alluntanassi, è dice à u rè chì stu Diu invisibule hè interessatu in ellu; stu Diu più putente è efficaci chè quelli ch'ellu hà servitu finu à tandu. Imagine l'effettu di queste parolle nantu à a so mente è u core.

30b-  è cunnosce i pinsamenti di u vostru core

 In a religione pagana, i normi di u bonu è u male di u veru Diu sò ignorati. I rè ùn sò mai interrugati, perchè sò temuti è temuti perchè u so putere hè grande. A scuperta di u veru Diu permetterà à Nabucodonosor di scopre gradualmente i difetti di u so caratteru; ciò chì nimu avissi avutu l'audacia di fà trà u so populu. A lezziò hè ancu indirizzata à noi: pudemu cunnosce solu i pinsamenti di u nostru core , se Diu agisce in a nostra cuscenza.

Dan 2:31 O rè, avete vistu è vistu una grande maghjina; sta statua era immensa, è di splendore straordinaria; stava davanti à voi, è u so aspettu era terribili.

31a-  avete vistu una grande statua ; sta statua era immensa, è di splendore straordinaria

 A statua illustrarà e successioni di i grandi imperi terrestri chì si succederanu finu à u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu, da quì u so immensu aspettu . U so splendore hè quellu di i capi successivi cuparti di ricchezza, gloria è onori resi da l'omi.

31b-  ella stava davanti à voi, è u so aspettu era terribili.

 U futuru prufetizatu da a statua si trova davanti à u rè è micca daretu à ellu. U so aspettu terribili profetizza a multitùdine di morti umani chì pruvucarà, e guerri è e persecuzioni chì caratterizaranu a storia umana finu à a fine di u mondu; i guvernatori camminanu nantu à i cadaveri.

Dan 2:32 U capu di sta figura era d'oru puru; u so pettu è e braccia eranu d'argentu; u so ventre è e so cosce eranu di bronzu;

32a-  A testa di sta statua era d'oru puru

 Daniel hà da cunfirmà in u versu 38, u capu d'oru hè u rè Nabucodonosor stessu. Stu simbulu u caratterizeghja perchè prima, cunverterà è serve cun fede u veru Diu creatore. L'oru hè u simbulu di a fede purificata in 1 Petru 1: 7. U so longu regnu marcarà a storia religiosa è ghjustificà a so menzione in a Bibbia. Inoltre, custituisce u capu di a custruzzione di e successioni di i guvernanti terrestri. A prufezia principia in u primu annu di u so regnu in - 605.

32b-  u so pettu è e so braccia eranu d'argentu

 L'argentu hè di menu valore di l'oru. Si altera, l'oru resta inalterabile. Assistemu à una degradazione di i valori umani chì seguita a descrizzione di a statua da cima à fondu. Da - 539, l'imperu di i Medi è di i Persiani succederà à l'imperu caldeu.

32c-  u so ventre è e so cosce eranu di bronzu

 Brass hè ancu di menu valore di l'argentu. Hè una lega di metallu basatu in rame. Si deteriora terribilmente è cambia l'apparenza cù u tempu. Hè ancu più duru di l'argentu, ellu stessu più duru di l'oru chì solu ferma assai maleable. A sessualità hè in u centru di l'imaghjini sceltu da Diu, ma hè ancu l'imaghjini di a ripruduzzione umana. L'imperu grecu, perchè hè daveru ellu, sarà daveru esse assai prolificu, dendu à l'umanità a so cultura pagana chì cuntinuerà finu à a fine di u mondu. E statue greche in ottone fusu è fusu seranu ammirate da a ghjente finu à a fine. A nudità di u corpu hè revelata è a so morale depravata hè senza limiti; sti cosi facenu di l'imperu grecu un simbulu tipicu di u peccatu chì durerà à traversu i seculi è millennii finu à u ritornu di Cristu. In Dan.11: 21 à 31, u rè grecu Antiochos 4 cunnisciutu com'è Epiphanes, persecutore di u populu Ghjudeu per "7 anni" trà - 175 è - 168, serà prisentatu cum'è un tipu di perseguitore papale chì precede in u contu prufeticu di stu capitulu. Stu versu 32 successivamente raggruppa è evoca l'imperi chì purtonu à l'imperu Rumanu.

Dan 2:33 i so gammi di ferru; i so pedi, in parte di ferru è in parte di argilla.

33a-  i so gammi, di ferru

 Cum'è u quartu imperu prufetizatu, quellu di Roma hè carattarizatu da un indurimentu massimu rapprisintatu da u ferru. Hè ancu u metallu più cumuni chì s'ossida, arruggini è hè distruttu. Quì dinò u deterioramentu hè cunfirmatu è cresce. I Rumani sò politeisti; adoptanu i dii di i nemici vinti. Hè cusì chì u peccatu grecu, per via di a so estensione, stende à tutti i populi di u so imperu.

33b-  i so pedi, in parte di ferru è in parte di argilla

 In questa fase, una parte di argilla debilita sta duminazione dura. A spiegazione hè simplice è storica. In u 395, l'Imperu Rumanu si sparghje è dopu a dece punte di i pedi di a statua rializeghjanu l'istituzione di dece regni cristiani indipendenti , ma tutti posti sottu à a tutela religiosa di u Vescu di Roma chì diventerà u Papa da u 538. Questi dece rè. sò citati in Dan.7: 7 è 24.

Dan 2:34 Mentre stavate fighjulendu, una petra cascò senza mani è chjappà i pedi di ferru è di l'argilla di l'imaghjini, è li fece in pezzi.

34a-  L'imaghjini di a petra chì batte hè inspirata da a pratica di a morte per lapidazione. Questu era u standard per l'esekzione di i peccatori culpevuli in l'antica Israele. Sta petra vene dunque à petra i peccatori terreni. L'ultima pesta di l'ira di Diu serà a graniglia secondu Rev.16: 21. Questa maghjina profetizza l'azzione di Cristu contr'à i peccatori à u mumentu di u so gloriosu ritornu divinu. In Zec.3: 9, u Spìritu dà à Cristu l'imaghjini di una petra, u principale di l'angulu, quellu chì Diu principia a custruzzione di u so edifiziu spirituale: Per eccu, in quantu à a petra chì aghju postu davanti à Joshua . , ci sò sette ochji nantu à sta petra; eccu, aghju incisu mè stessu ciò chì serà incisu in ellu, dice u Signore di l'armata ; è caccià l'iniquità di sta terra in un ghjornu. Allora leghjemu in Zac.4: 7: Quale sì, o grande muntagna, davanti à Zorobbabel? Sarete lisciatu. Posarà a petra maiò trà acclamazioni : Grazia, grazia per ella ! In stu stessu locu, in i versi 42 è 47, si leghje : Mi disse : Chì vedi ? Aghju rispostu: Fighju, è eccu, ci hè un candelabro tuttu d'oru, cù un vasu in cima, è chì tene sette lampade, cù sette pipi per i lampi chì sò in cima di u candelabro ; ... Per quelli chì disprezzavanu u ghjornu di i principii debuli si rallegraranu quandu vedenu u livellu in a manu di Zorobbabel. Questi sette sò l'ochji di u Signore, chì passanu per tutta a terra . Per cunfirmà stu missaghju, truveremu in Rev.5: 6, sta maghjina, in quale i sette ochji di a petra è u candelabro sò attribuiti à l'Agnellu di Diu, à dì, Ghjesù Cristu: È aghju vistu, in mezu à u tronu è i quattru esseri viventi è à mezu à l'anziani, un agnellu chì era quì cum'è immolatu. Hà avutu sette corne è sette ochji, chì sò i sette spiriti di Diu mandati per tutta a terra. U ghjudiziu di i populi peccatori esse realizatu da Diu in persona, nisuna manu umana intervene.

Dan 2:35 Allora u ferru, l'argilla, u bronzu, l'argentu è l'oru sò stati spezzati inseme, è diventanu cum'è paglia chì scappa da l'aia d'estate. u ventu li purtò, è ùn si ne truvava traccia. Ma a petra chì chjappà l'imaghjina diventò una grande muntagna, è hà pienu tutta a terra.

35a-  Allora u ferru, l'argilla, u bronzu, l'argentu è l'oru sò stati rotti inseme, è diventanu cum'è paglia chì scappa da l'aia d'estate ; u ventu li purtò, è ùn si ne truvava traccia.

À u ritornu di Cristu, i discendenti di i populi simbolizzati da l'oru, l'argentu, u bronzu, u ferru è l'argilla sò stati tutti in i so peccati è degni di distruzzione da ellu, è l'imaghjini prufessinu sta annihilazione.

35b-  Ma a petra chì hà battutu l'imaghjini diventò una grande muntagna, è hà pienu tutta a terra

 A Revelazione revelarà chì questu annunziu serà cumpletu solu dopu à i mille anni di ghjudiziu celeste, cù a stallazione di l'eletti nantu à a terra rinnuvata, in Rev. 4, 20, 21 è 22.             

Dan 2:36 Questu hè u sognu. Daremu a spiegazione davanti à u rè.

36a-  U rè infine sente ciò ch'ellu hà sunniatu. Una tale risposta ùn pò esse inventata, perchè era impussibile di ingannà. Celui qui lui décrit ces choses a donc lui-même reçu la même vision. È risponde dinù à a dumanda di u rè mustrannu capaci di interpretà l’imaghjini è di dà u so significatu.

Dan 2:37 O rè, sì u rè di i rè, perchè u Diu di u celu t'hà datu u duminiu, u putere, a forza è a gloria;

37a-  Aghju veramente apprezzatu stu versu induve vedemu Daniel chì parla informalmente à u rè putente, chì nimu ùn oserebbe fà in i nostri ghjorni pervertiti è currutti. L'indirizzu informale ùn hè micca insultante, Daniel hà u rispettu di u rè Caldeu. A tuinalità hè solu a forma grammaticale aduprata da un sughjettu isolatu chì si sprime à un solu terzu. È « quant’è u rè hè grande, ùn hè micca menu omu » cum’è l’attore Molière hà sappiutu dì à u so tempu. È a deriva di i voti inghjustificati hè natu in u so tempu cù Louis 14 , u fieru "re sole".

37b-  O rè, sì u rè di i rè, perchè u Diu di u celu t'hà datu l'imperu

 Più di u rispettu, Daniel porta à u rè una ricunniscenza celestiale chì ùn era micca cunnisciutu. In fatti, u celeste Rè di i rè attesta d'avè custruitu u rè terrenu di i rè. Regnu nantu à i rè custituisce u titulu imperiale. U simbulu di l'imperu hè " l'ali di l'aquila " chì a caratterizeghja cum'è u primu imperu in Dan.7.

37c-  putenza,

 Designa u dirittu di duminà nantu à multitùdine è si misura in quantità, vale à dì massa.             

Pò turnà a testa è riempia un rè putente cù orgogliu. U rè hà qualchì volta cede à l'orgogliu è Diu u guariscerà attraversu una prova severa di umiliazione revelata in Dan.4. Deve accettà l'idea chì ùn hà micca ottenutu u so putere da a so propria forza, ma perchè u veru Diu l'hà datu. In Dan.7, stu putere piglià l'imagine simbolica di l' Orsu di i Medi è Persiani.

U putere essendu ottenutu, qualchì volta, sentendu un vacu in elli è in a so vita, l'omi si suicidanu. U putere ti fa fantasià di ottene una grande felicità chì ùn vene micca. "Tuttu novu, tuttu bellu" dice u dittu, ma questu sensu dura à pena. In a vita muderna, artisti rinumati è ammirati è arricchiti finiscinu per suicidà malgradu un successu apparente, abbagliante è gloriosu.

37d-  forza

 Designa l'azzione, a prissioni sottu custrittu chì face chì l'avversariu si piega in una lotta. Ma sta lotta pò esse purtata contru à sè stessu. Allora parlemu di forza di caratteru. A forza hè misurata in qualità è efficienza.

Hà ancu u so simbulu: u leone secondu Ghjudici 14:18: " Ciò chì hè più forte chè u leone, ciò chì hè più dolce chè u meli ". A forza di u leone hè in i so musculi; quelli di e so zampe è di e so unghie ma soprattuttu quelli di a so bocca chì stringe è suffoca e so vittime prima di divurà. A rivelazione sviata di sta risposta à l'enigma pusatu à i Filistei da Samson diventerà a cunsequenza di una azzione di forza senza paraguna da a so parte contru à elli.

37 -  è gloria .

 Sta parolla cambia u significatu in i so cuncepzioni terrestri è celesti. Nabucodonosor hà ottenutu gloria umana finu à sta sperienza. U piacè di duminà è decide u destinu di tutte e criature nantu à a terra. Resta per ellu di scopre a gloria celestiale chì Ghjesù Cristu uttene fendu ellu stessu, u Maestru è u Signore, u servitore di i so servitori. Per a so salvezza, eventualmente accettà sta gloria è e so cundizioni celesti.                                         

Dan 2:38 Hà datu in e vostre mani, induve abitanu, i figlioli di l'omi, è l'animali di u campu, è l'acelli di u celu, è t'hà fattu capu nantu à tutti: sì quellu chì site. u capu d'oru.

38a-  Questa maghjina serà usata per designà Nabucodonosor in Dan.4: 9.

38b-  sì u capu d'oru.

 Queste parolle mostranu chì Diu cunnosce in anticipu e scelte chì Nabucodonosor farà. Stu simbulu, u capu d'oru , profetizza a so futura santificazione è a so elezzione per a salvezza eterna. L'oru hè u simbulu di a fede purificata secondu 1 Petru 1: 7: per chì a prova di a vostra fede, più preziosa di l'oru peribule (chì però hè pruvata da u focu), pò esse risultatu in lode, gloria è onore, quandu Ghjesù Cristu appare. . L'oru , stu metallu maleable, hè l'imaghjini di stu grande rè chì si permette di trasfurmà da u travagliu di u Diu creatore .

Dan 2:39 Dopu à voi, vi nascerà un altru regnu, menu cà u vostru; tandu un terzu regnu, chì serà di bronzu, è guvernerà nantu à tutta a terra;

39a-  À u tempu, a qualità umana si deteriorarà; l'argentu di u pettu è dui braccia di a statua hè menu di l'oru di a testa. Cum'è Nebucadnezzar, Darius the Mede hà da cunvertisce, Cyrus 2 u Persian ancu secondu Esd.1: 1 à 4, tutti amandu ancu Daniel; è dopu à elli Darius u Persian è Artaxerxes 1 secondu Esd.6 è 7. In i prucessi, si rallegraranu di vede u Diu di i Ghjudei vene à l'aiutu di u so propiu.

39b-  tandu un terzu regnu, chì serà di bronzu, è chì guvernarà nantu à tutta a terra.

 Quì, a situazione si deteriora seriamente per l'imperu grecu. Le laiton, le symbole qui le représente, désigne l'impureté, le péché . U studiu di Dan.10 è 11 ci permetterà di capisce perchè. Ma digià, a cultura di u populu hè in quistione cum'è l'inventore di a libertà republicana è tutte e so deviazioni perversi è currutti chì sicondu u principiu ùn anu micca limitu, hè per quessa chì Diu dice in Pro.29:18: Quandu ùn ci hè micca rivelazione . , u populu hè senza restrizzioni; Felice s'ellu tene a lege ! 

Dan 2:40 Ci sarà un quartu regnu, forte cum'è u ferru; cum'è u ferru rompe è rompe tuttu, cusì rompe è rompe tuttu, cum'è u ferru chì rompe tuttu in pezzi.

40a-  A situazione s'aggrava cù stu quartu regnu chì hè quellu di Roma chì duminarà l'imperi precedenti è adoprarà tutte e so divinità, cusì chì accumulerà tutte e so caratteristiche negative purtendu una novità, una disciplina di ferru di durezza implacable . Questu hè cusì efficace chì nisun paese ùn pò resiste; tantu chì u so imperu stende da l'Inghilterra à punente à Babilonia à u latu orientali. U ferru hè veramente u so simbulu, da e so spade à doppiu tagliu, a so armatura è i so scudi, cusì chì quandu attaccà, l'esercitu piglia l'apparenza di una carapace erzata di punte di lancia, formidablemente efficace contr'à attacchi disordinati è disperse da i so nemici.

Dan 2:41 È cum'è avete vistu i pedi è i pedi, in parte di argilla di varame, è in parte di ferru, stu regnu serà spartutu. ma ci sarà in ellu qualcosa di a forza di ferru, perchè avete vistu u ferru mischju cù l'argilla.

41a-  Daniele ùn a specifica micca ma l'imaghjina parla. I pedi è i pedi rapprisentanu una fase dominante chì succederà à l'imperu Rumanu paganu imaginatu da u ferru . Divisu, stu imperu rumanu diventerà u campu di battaglia per i picculi regni furmati dopu a so disgregazione. L'allianza di ferru è argilla ùn crea micca forza, ma divisione è debule. Leghjemu l'argilla di varame . U ceramista hè Diu secondu Jer.18: 6: Ùn possu micca agisce versu voi cum'è stu ceramista, casa d'Israele? dice u Signore. Eccu, cum'è l'argilla in a manu di u vasame, cusì sì in a mo manu, o casa d'Israele ! Questa argilla hè u cumpunente pacificu di l'umanità da quale Diu sceglie i so eletti è li rende vasi d'onore.

Dan 2:42 È cum'è i dita di i pedi eranu in parte di ferru è in parte di argilla, cusì stu regnu serà in parte forte è in parte fragile.

42a-  Nota chì u ferru rumanu cuntinuò finu à a fine di u mondu, ancu s'è l'Imperu Rumanu perde a so unità è a so duminazione in u 395. A spiegazione si trova in a so ripresa di a dominazione da a seduzzione religiosa di a fede cattolica Rumana. Questu essendu per via di u sustegnu armatu datu da Clovis è l'imperatori Bizantinu à u vescu di Roma versu l'annu 500. Custruìu u so prestigiu è u so novu putere papale chì l'hà fattu, ma solu à l'ochji di l'omi, u capu terrenu di a chjesa cristiana. dapoi 538.

Dan 2:43 Avete vistu u ferru mischju cù l'argilla, perchè seranu mischiati da alleanze umane; ma ùn saranu micca uniti à l'altri, cum'è u ferru ùn hè micca cumminatu cù l'argilla.

43a-  I dita di i pedi, deci in numeru , diventeranu dece corne in Dan.7: 7 è 24. Dopu à u corpu, è i pedi, rapprisentanu e nazioni cristiane occidentali di l'Europa in u tempu finali, vale à dì, i nostri. era. Denunzendu l'alianzi ipocriti di e nazioni europee, Diu hà palesu 2600 anni fà a fragilità di l'accordi chì uniscenu i populi di l'Europa d'oghje, precisamente uniti nantu à a basa di i "Trattati di Roma".

Dan 2:44 In i ghjorni di sti rè, u Diu di u celu suscitarà un regnu chì ùn serà mai distruttu, nè passà sottu à u duminiu di un altru populu. romperà è distruggerà tutti questi regni, è ellu stessu persisterà per sempre.

44a-  In tempu di sti rè

 A cosa hè cunfirmata, i dece punte sò cuntimpuraniu cù u gloriosu ritornu di Cristu.

44b-  u Diu di u celu susciterà un regnu chì ùn serà mai distruttu

 A selezzione di l'eletti hè fatta sottu u nome di Ghjesù Cristu da u so ministeru, durante a so prima venuta à a terra, per spiegà i peccati di quelli chì salva. Ma durante i dui mila anni chì seguitanu stu ministeru, sta selezzione hè stata realizata in umiltà è persecuzione da u campu diabolicu. È dapoi u 1843, quelli chì Ghjesù salva sò pocu in numeru, cum'è u studiu di Dan.8 è 12 cunfirmà.

I 6000 anni di u tempu di selezzione di l'eletti chì venenu à a fine, u 7u millenniu apre u sàbbatu di l'eternità solu à l'eletti redimtati da u sangue di Ghjesù Cristu da Adam è Eva. Tutti seranu stati scelti per via di a so fedeltà perchè Diu porta cun ellu l'omu fideli è ubbidienti, livendu u diavulu, i so angeli ribelli è l'umani disubbidienti à a distruzzione cumpleta di e so ànime.

44c-  è chì ùn passerà sottu à a duminazione di un altru populu

 Perchè mette fine à e duminazioni umane terrestri è successioni.

44d-  romperà è distrughjerà tutti questi regni, è ellu stessu persisterà per sempre

 U Spìritu spiega u significatu chì dà à a parolla fine; significatu assolutu. Ci sarà una eliminazione di tutta l'umanità. È Rev.20 ci palesarà ciò chì succede durante u 7u millenniu . Scupreremu cusì u prugramma pianificatu da Diu. Nant'à a terra desolata, u diavulu serà prigiuneru, senza alcuna cumpagnia celeste o terrena. È in u celu, per 1000 anni, l'eletti ghjudicheranu i gattivi morti. À a fine di questi 1000 anni, i gattivi seranu risuscitati per u ghjudiziu finali. U focu chì li distrugge purificherà a terra chì Diu hà da fà nova, glurificandula per accoglie u so tronu è i so eletti redimi. L'imaghjini di a visione riassume dunque l'azzioni più cumplesse chì l'Apocalisse di Ghjesù Cristu revelarà.

Dan 2:45 Questu hè indicatu da a petra chì avete vistu cascà da a muntagna senza l'aiutu di alcuna manu, è chì rumpiu in pezzi u ferru, u bronzu, l'argilla, l'argentu è l'oru. U grande Diu hà fattu cunnosce à u rè ciò chì deve succede dopu. U sognu hè veru, è a so spiegazione hè certa.

45a-  Infine, dopu a so venuta, Cristu essendu simbolizatu da a petra , u ghjudiziu celeste di mille anni è a so esecuzione di l'ultimu ghjudiziu, nantu à a nova terra restaurata da Diu, a grande muntagna annunziata in a visione hà da piglià forma è postu. per ellu.eternità.

Dan 2:46 Allora u rè Nebucadnetsar tomba a faccia in terra, s'adorò Daniel, è hà urdinatu di sacrificà è di l'encensu per ellu.

46a-  Sempre paganu, u rè reagisce secondu a so natura. Dopu avè ricevutu da Daniel tuttu ciò ch'ellu avia dumandatu, s'inchina davanti à ellu è onore i so impegni. Daniel ùn s'oppone micca à l'azzioni idolatri chì pratica versu ellu. Hè ancu troppu prestu per cuntradisce è mette in quistione. U tempu, chì appartene à Diu, farà u so travagliu.

Dan 2:47 U rè hà parlatu à Daniel, dicendu: "Veramente u vostru Diu hè u Diu di i dii è u Signore di i rè, è ellu revela i sicreti, postu chì avete pussutu scopre stu sicretu.

47a-  Era u primu passu di u rè Nabucodonosor versu a so cunversione. Ùn serà mai capace di scurdà di sta sperienza chì l'obbliga à ammette chì Daniel hè in relazione cù u veru Diu, in fattu, u Diu di i dii è u Signore di i rè . Ma l'entourage paganu chì l'assistà ritardarà a so cunversione. E so parolle testimonianu l'efficacità di u travagliu profeticu. U putere di Diu per dì in anticipu ciò chì succederà mette l'omu normale contru à u muru di evidenza convincente à quale l'sceltu cede è u cadutu resiste.

Dan 2:48 Allora u rè suscitò Daniel, è li dete assai rigali rigali; li dete u cumandamentu di tutta a pruvincia di Babilonia, è l'hà fattu capu supremu nantu à tutti i savii di Babilonia.

48a-  Nabucodonosor agisce versu Daniele cum'è Faraone prima di ellu avia fattu versu Ghjiseppu. Quandu sò intelligenti è micca stubbornly chjusi è bluccati, i grandi dirigenti sanu apprezzà i servizii di un servitore cù qualità preziosi. Iddi è u so populu sò beneficiari di e benedizioni divine chì riposanu nantu à i so eletti. A saviezza di u veru Diu benefiziu cusì à tutti.

Dan 2:49 Daniel hà dumandatu à u rè di trasmette l'amministrazione di a pruvincia di Babilonia à Shadrach, Mesach, è Abed-Nego. È Daniel era in a corte di u rè.

49a-  Sti quattru ghjovani si distinguevanu, per a so attitudine particularmente fideli versu Diu, da l'altri ghjovani Ghjudei chì sò ghjunti cun elli in Babilonia. Dopu à sta prova, chì puderia diventà drammatica per tutti, appare l'appruvazioni di u Diu vivu. Videmu cusì a sfarenza chì Diu face trà quelli chì u servenu è quelli chì ùn u servenu micca. Eleva i so eletti chì si sò dimustrati degni, publicamente, à l'ochji di tutti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daniel 3

 

 

Dan 3:1 U rè Nebucadnetsar fece una maghjina d'oru, alta sessanta cubiti è larga sei cubiti. L'hà stallatu in a valle di Dura, in a pruvincia di Babilonia.

3a-  U rè era cunvintu, ma ùn era ancu cunvertitu da u Diu vivu di Daniele. È a megalomania u carattirizza sempri. L'adulti intornu à ellu l'incuragiscenu in stu caminu cum'è a volpe in a fabula face cù u corbu, l'aduranu è u veneranu cum'è un diu. Inoltre, u rè finisce per paragunà ellu stessu à un diu. Ci vole à dì chì in u paganisimu, a deriva hè faciule perchè l'altri falsi divinità sò immobile è congelati in forma di statue mentre ellu, u rè, essendu vivu, hè digià superiore à elli. Ma quantu poveru si usa stu oru in l'alzamentu di una statua ! Ovviamente, a visione precedente ùn hà ancu datu fruttu. Forsi ancu l'onori chì u Diu di i dii li hà dimustratu aiutau à mantene è ancu cresce u so orgogliu. L'oru, u simbulu di a fede purificatu da a prova secondu 1 Petru 1: 7, aiuterà à revelà a prisenza di stu tipu di fede sublime in i trè cumpagni di Daniel, in a nova sperienza cuntata in stu capitulu. Questa hè una lezziò chì Diu indirizza in particulari à i so eletti in l'ultimu prucessu Adventista quandu un decretu di morte profetizatu in Rev.13: 15 hà da piglià a so vita.

Dan 3:2 U rè Nebucadnetsar convocò i satrapi, i intendani è i guvernatori, i ghjudici principali, i trésorieri, i magistrati, i ghjudici è tutti i magistrati di e pruvince, per vene à a dedicazione di l'imaghjini chì u rè Nebucadnetsar hà rializatu.

2a-  A cuntrariu di a prova di Daniel in Dan.6, l'esperienza ùn hè micca duvuta à i conspirazioni di e persone chì circundanu u rè. Quì, hè u fruttu di a so persunità chì si palesa.

Dan 3:3 Allora i satrapi, l'intendenti è i guvernatori, i ghjudici principali, i tesorieri, l'avucati, i ghjudici è tutti i magistrati di e pruvince, si sò riuniti per consacrare l'imaghjini chì u rè Nebucadnetsar avia stallatu. Si stavanu davanti à l'imaghjini chì Nebucadnetsar avia stallatu.

Dan 3:4 È un araldu gridò cù una voce forte: Questu hè ciò chì vi cumandanu, populu, nazioni, è omi di ogni lingua!

Dan 3:5 Quandu avete intesu u sonu di a tromba, a pipa, a chitarra, u sambuque, u salteriu, a cornamusa è ogni tipu di strumenti musicali, allora vi cascarete è adurà a statua d'oru eretta da u rè Nabucodonosor.

5a-  À u mumentu chì si sente u sonu di a tromba

 U signale di u prucessu serà datu da u sonu di a tromba , cum'è u ritornu di Ghjesù Cristu hè simbolizatu in Rev 11:15 da u sonu di a 7 tromba , è i sei punizioni precedenti sò ancu simbolizzati da trombe.

5b-  vi prostrarete

 A prostrazione hè a forma fisica di l'onore renditu. In Rev.13: 16, Diu simbulizeghja da a manu di l'omi chì riceveranu a marca di a bestia, chì cunsiste in praticà è onurari u ghjornu di u sole paganu chì rimpiazzà u sacru sabatu divinu .

5c-  è ti piacerà

 L'adorazione hè a forma mentale di l'onore resa. In Rev.13: 16, Diu l'imaghjina à traversu a fronte di l'omu chì riceve a marca di a bestia .

 Stu versu ci permette di scopre e chjavi di sti simboli citati in l'Apocalisse di Ghjesù Cristu. Le front et la main de l'homme résument ses pensées et ses œuvres et parmi les élus, ces symboles reçoivent le sceau de Dieu par opposition à la marque de la bête , identifiée au « dimanche » du catholicisme romain, accepté et soutenu par les protestants depuis. a so entrata in l'alleanza ecumenica.

 L'urganizazione sana di sta misura imposta da u rè Nabucodonosor serà rinnuvata à a fine di u mondu in a prova di fideltà per u sàbatu di u Diu creatore. Ogni sabbatu, u rifiutu di travaglià di l'eletti tistimuniarà a so resistenza à a lege di l'omi. È dumenica, u so rifiutu di participà à un cultu cumunu impostu l'identificherà cum'è ribelli chì deve esse liberatu. Tandu sarà prononcata una sentenza di morte. U prucessu serà dunque perfettamente coherente cù ciò chì i trè cumpagni di Daniel sperimentanu, elli stessi esse benedetti da Diu per a so fideltà digià dimustrata.

 In ogni casu, prima di a fine di u mondu, sta lezzione hè stata pruposta, prima, à i Ghjudei di l'antica allianza chì sò stati sottumessi à una prova simili trà - 175 è - 168, perseguitati à morte da u rè grecu Antiochos 4 cunnisciutu com'è Epiphanes. E Dan.11 tistimuniarà chì certi Ghjudei fideli preferiscenu esse uccisi invece di fà una abominazione davanti à u so veru Diu. Perchè in quelli ghjorni, Diu ùn hà micca intervenutu per salvallu miraculosamente, nè più ch'ellu hà fattu dopu per i cristiani uccisi da Roma.

Dan 3:6 Quellu chì ùn s'inchina micca è adurà, serà subitu ghjittatu in una furnace ardente.

6a-  Per i cumpagni di Daniele, a minaccia hè a furnace ardente . Questa minaccia di morte hè l'imaghjini di u decretu di morte finali. Ma ci hè una sfarenza trà e duie sperienze di u principiu è quella di a fine, perchè à a fine, u furnace ardente serà a punizione di l'ultimu ghjudiziu di l'aggressori persecutori di i santi scelti di Diu.

Dan 3:7 Per quessa, quandu tutti i populi anu intesu u sonu di a tromba, è a pipa, è a chitarra, è u sambuque, è u salteriu, è di ogni strumentu di musica, tuttu u populu, e nazioni è u populu di tutte e lingue. s'hè cascatu è adurò l'imaghjini d'oru chì u rè Nebucadnetsar avia stallatu.

7a-  Stu cumpurtamentu di sottumissione quasi generale è unanimu di e masse à e liggi umani è l'ordinanzii prufessi ancu u so cumpurtamentu à l'ora di l'ultima prova di a fede terrena. L'ultimu guvernu universale di a terra serà ubbiditu cù u listessu timore.

Dan 3:8 In questa occasione, è à u stessu tempu, certi Caldei ghjunsenu è accusavanu i Ghjudei.

8a-  L'eletti di Diu sò i mira di l'ira di u diavulu chì domina tutte l'ànima chì Diu ùn ricunnosce micca cum'è i so eletti. In a terra, stu odiu diabolicu piglia forma in a forma di ghjilosu è à u stessu tempu, un odiu maiò. Tandu sò rispunsevuli di tutti i mali da quale soffre l'umanità, ancu s'ellu hè u cuntrariu chì spiega questi mali chì sò simpliciamente e cunsequenze di l'absenza di a so prutezzione da Diu. Quelli chì odianu l'eletti sboccanu complotti per fà li l'esecrazione pupulare chì deve esse sbarazzatu uccidenduli.

Dan 3:9 Risposenu è dissenu à u rè Nebucadnetsar: O rè, vive per sempre!

­9a-  L'agenti di u diavulu entranu in scena, a trama diventa più chjara.

Dan 3:10 Avete datu un cumandamentu chì tutti quelli chì sentenu u sonu di a tromba, a pipa, a chitarra, u sambuque, u salteriu, a cornamusa, è ogni tipu d'instrumenti, deve s'inchina è venerà l'imaghjini d'oru. ,

10a-  Ricordanu à u rè e so parolle è l'ordine di a so autorità reale à quale l'ubbidienza hè dumandata.

Dan 3:11 è quellu chì ùn s'inchina è ùn adurà, serà ghjittatu in una furnace ardente.

11a-  A minaccia di morte hè ancu ricurdata; a trappula si chjude nantu à i santi scelti.

Dan 3:12 Avà ci sò Ghjudei à quale avete affidatu l'amministrazione di a pruvincia di Babilonia, Shadrach, Mesach è Abed-Nego, omi chì ùn anu micca rispettu per voi, o rè; ùn servenu micca i vostri dii, nè veneranu l'imaghjini d'oru chì avete stallatu.

12a-  A cosa era prevedibile, e alte pusizioni essendu affidate à i straneri ebrei, a perfida ghjilosa suscitata era di manifestà u so fruttu di l'odiu assassinu. È cusì, i scelti di Diu sò scelti è cundannati da a vendetta populari.

Dan 3:13 Allora Nabucadnetsar, arrabbiatu è arrabbiatu, hà urdinatu chì Sadrac, Mesac è Abed-Nego eranu purtati. È sti omi sò stati purtati davanti à u rè.

13a-  Ricurdativi chì sti trè omi anu ottenutu da Nabucodonosor i posti più alti in u so regnu, perchè li parevanu più sàvii, più intelligenti chè u populu di u so populu. Hè per quessa chì u so statu " irritatu è furioso " spiegherà u so scurdà momentaneu di e so qualità eccezziunale.

Dan 3:14 Nebucadnetsar rispose è li disse: "Hè deliberatu, Sadrach, Mesac, è Abed-Nego, chì ùn servite micca i mo dii, è ùn venerete micca l'imaghjini d'oru chì aghju altu?

14a-  Ùn aspitta mancu ch’elli rispundanu à a so dumanda : disobbedite deliberatamente à i mo ordini ?

Dan 3:15 Avà siate pronti, è quandu avete intesu u sonu di a tromba, a pipa, a chitarra, u sambuque, u salterio, a cornamusa è ogni tipu d'instrumenti, vi inchinarete è venerà l'imaghjini chì aghju fattu; s'è vo ùn adurà lu, vi sarà subitu ghjittatu à mezu à un furnace ardente. È quale hè u diu chì vi libererà da a mo manu ?

15a-  Capendu di colpu quantu l'omi sò utili per ellu, u rè hè prontu à prupone li una nova chance in ubbidì à u so ordine imperiale universale.

A quistione dumandata riceverà una risposta inespettata da u veru Diu chì Nebucadnezzar pare avè scurdatu, pigliatu da l'attività di a so vita imperiale. Inoltre, ùn ci hè nunda per stabilisce a data di l'affari.

Dan 3:16 Sadrach, Meshac è Abed-Nego risposenu à u rè Nabucodonosor: Ùn avemu bisognu di risponde à questu.

16a-  Sti parolle fatte à u rè u più putente di u so tempu parenu scandale è irreverente, ma questi omi chì l’anu dettu ùn sò micca persone ribelli. À u cuntrariu, custituiscenu mudelli di ubbidienza à u Diu vivu à quale anu decisu fermamente di stà fideli.

Dan 3:17 Eccu, u nostru Diu, chì servimu, hè capaci di liberàci da u fornu ardente, è ci libererà da a to manu, o rè.

17a-  A cuntrariu di u rè, l'elettu fideli conservavanu e prove chì Diu li hà datu per dimustrà ch'ellu era cun elli in a prova di a visione. Associendu sta sperienza persunale cù i gloriosi ricordi di u so populu liberatu da l'Egiziani è da a so schiavitù, da stu stessu Diu fidu, spinghjenu l'audacia à u puntu di sfidà u rè. A so determinazione hè tutale, ancu s'ellu vene à u costu di a so morte. Ma, u Spìritu li fa prufetizà a so intervenzione: ci libererà da a to manu, o rè .

Dan 3:18 Altrimenti, sapete, o rè, chì ùn serviremu micca i vostri dii, nè adurà l'imaghjina d'oru chì avete stabilitu.

18a-  È s'ellu ùn vene micca l'aiutu di Diu, hè megliu per elli à more cum'è eletti fideli chè sopravvive cum'è traditori è vigliacchi. Sta fideltà si trova in a prova imposta da u persecutore grecu in - 168. E dopu, in tutta l'era cristiana trà i veri cristiani chì finu à a fine di u mondu ùn cunfunderà micca a lege di Diu cù a lege di l'omi maligni.

Dan 3:19 Allora Nebucadnetsar era pienu d'ira, è hà cambiatu u so visu, vultendu u so visu contr'à Sadrac, Mesac è Abed-Nego. Parlò di novu è urdinò chì u furnace si scaldava sette volte di più ch'ellu deve esse riscaldatu.

19a-  Ci vole à capisce chì stu rè ùn hà mai vistu o intesu, in a so vita, oppusi à e so decisione ; chì ghjustificà a so furia è u cambiamentu in l'apparenza di a so faccia . U diavulu entre in ellu per guidà à tumbà l'eletti di Diu.

Dan 3:20 Allora hà urdinatu à alcuni di i suldati più forti di a so armata di ligà Shadrach, Mesac è Abed-Nego, è i ghjittassi in a furnace ardente.

Dan 3:21 È sti omi eranu liati in i so calzoni, e so tuniche, i so mantelli, è i so altri vistimenti, è sò stati ghjittati à mezu à a furnace ardente.

21a-  Tutti issi materiali citati sò combustibili cum'è i so corpi di carne.

Dan 3:22 Siccomu l'urdinamentu di u rè era severu, è a furnace era straordinariamente calda, a fiamma hà tombu l'omi chì avianu ghjittatu Shadrach, Méshac è Abed-Nego.

­22a-  A morte di sti omi tistimunia l'efficacità mortale di u focu di stu furnace.

Dan 3:23 È sti trè omi, Sadrach, Meshach è Abed-Nego, cascò liatu à mezu à a furnace ardente.

23a-  L'ordine di u rè hè eseguitu, ancu uccidendu i so servitori.

Dan 3:24 Allora u rè Nebucadnetsar ebbe paura, è si alzò prestu. E ellu rispose è disse à i so cunsiglieri: Ùn avemu micca gettatu trè omi liati in mezu à u focu ? Risposenu à u rè : Certamente, o rè !

24a-  U rè di i rè di u so tempu ùn pò micca crede à i so ochji. Ciò chì vede hè oltre l'imaginazione umana. Sentu u bisognu di rassicurà si dumandendu à quelli chì l’intornu si l’azzione di scaccià trè omi in u focu di u furnace hè una rialità. È questi cunfirmanu a cosa à ellu: Hè sicuru, o rè!

Dan 3:25 Rispose, è disse: "Bè, aghju vistu quattru omi senza ligami, chì caminavanu à mezu à u focu, è ùn anu micca dannu. è a figura di u quartu s'assumiglia à quella di un figliolu di i dii.

25a-  Sembra chì solu u rè hà avutu a visione di u quartu caratteru chì u terrificava. A fede esemplare di i trè omi hè onoratu è rispostu da Diu. In questu focu, u rè pò distingue l'omi è vede una figura di lume è di focu chì stanu cun elli. Sta nova sperienza supera a prima. A realità di u Diu vivu hè sempre pruvata à ellu.

25b-  è a figura di u quartu s'assumiglia à quella di un figliolu di i dii

 L'apparizione di stu quartu caratteru hè cusì sfarente di quella di l'omi chì u rè l'identifica cù un figliolu di i dii . L'espressione hè felice perchè hè veramente una intervenzione diretta di quellu chì diventerà per l'omi, u Figliolu di Diu è u Figliolu di l'omu , Ghjesù Cristu.

Dan 3:26 Allora Nebucadnetsar s'avvicinò à l'entrata di a furnace ardente, è disse: "Sadrac, Mesac è Abed-Nego, servitori di u Diu Altìssimu, sorte è venite!" È Shadrach, Meshach, è Abed-Nego escenu da mezu à u focu.

26a-  Una volta di più, Nabucodonosor si trasforma in un agnellu in faccia à un rè leone immensamente più forte chè ellu. Stu ricordu sveglia a tistimunianza di l'esperienza di a visione precedente. U Diu di u celu face un secondu appellu à ellu.

Dan 3:27 I sàtrapi, l'amministratori, i guvernatori è i cunsiglieri di u rè si sò riuniti. anu vistu chì u focu ùn avia avutu u putere nantu à i corpi di questi omi, chì i capelli nantu à a so testa ùn sò micca stati brusgiati, chì i so mutandine ùn eranu micca danati, è chì l'odore di u focu ùn li avia micca affettatu.

27a-  In questa sperienza, Diu ci dà à noi è à Nabucodonosor a prova di a so vera omnipotenza. Hà creatu liggi terrestri chì cundizzioni a vita di tutti l'omu è di tutti l'animali chì campanu nantu à a so terra è in a so dimensione. Ma hà ghjustu dimustratu chì nè ellu nè l'anghjuli sò sottumessi à sti regule terrestri. Creatore di e lege universale, Diu hè sopra à elli è pò, à a so vulintà, urdinà casi miraculosi chì, in u so tempu, portanu gloria è reputazione à Ghjesù Cristu.

Dan 3:28 Nebucadnetsar rispose è disse: Benedettu sia u Diu di Shadrach, Méshac è Abed-Nego, chì hà mandatu u so anghjulu è hà liberatu i so servitori chì anu cunfidendu in ellu, è chì anu violatu u cumandamentu di u rè è hà rinunziatu u so corpu piuttostu chè serve è adurà. qualsiasi diu altru ch'è u so Diu !

28a-  A rabbia di u rè hè andata. Una volta torna nantu à i so pedi cum'è un omu, ampara da l'esperienza è emette un ordine chì impedisce chì a cosa succede di novu. Perchè l'esperienza hè amara. Diu hà dimustratu à i Babilonesi chì hè vivu, attivu è pienu di forza è putenza.

28b-  chì hà mandatu u so anghjulu è hà liberatu i so servitori chì anu cunfidendu in ellu, è chì anu violatu u cumandamentu di u rè è hà rinunziatu i so corpi piuttostu chè serve è adurà qualsiasi diu altru ch'è u so Diu !

 In un altu gradu di lucidità, u rè capisce quantu admirabile hè a lealtà di l'omi chì u so orgogliu folle vulia tumbà. Ùn ci hè dubbitu ch’ellu si rende contu chì, per via di u so putere, li saria statu pussibule d’evità issu calvariu stupidu causatu da u so orgogliu chì ùn li face chè sbaglià à u risicu di l’innocenti.             

Dan 3:29 Avà questu hè u mo cumandamentu: Ogni omu, di qualunque populu, nazione o lingua, chì parlerà male di u Diu di Shadrach, Meshach, è Abed-Nego, serà tagliatu in pezzi, è a so casa serà ridutta à un munzeddu di basura, perchè ùn ci hè un altru diu chì pò purtà cum'è ellu.

29a-  Per questa dichjarazione, u rè Nabucodonosor furnisce a so prutezzione à l'scelti di Diu.

 À u listessu tempu, minaccia à qualchissia chì parla male di u Diu di Shadrach, Meshach è Abednego, è specifica, serà strappatu in pezzi, è a so casa serà ridutta à un munzeddu di basura, perchè ùn ci hè micca. nisun altru diu chì pò liberà cum'è ellu. Davanti à sta minaccia, hè sicuru chì, finu à u regnu di u rè Nabuchodonosor, l'eletti fideli di Diu ùn anu micca prublemi per via di complotti.

Dan 3:30 Dopu questu, u rè fece prosperà à Shadrach, Mesac è Abed-Nego in a pruvincia di Babilonia.

30a-  "Tuttu hè bè chì finisci bè" per l'elettu fideli di u Diu vivu, u creatore di tuttu ciò chì vive è esiste. Perchè i so scelti risusciteranu l'ultimi, è caminaranu nantu à a polvera di i morti, i so nemichi antichi, nantu à a terra restaurata, per l'eternità.

 In l'ultima prova, sta fine felice serà ancu ottenuta. Cusì, u primu prucessu è l'ultimu benefiziu da l'intervenzione diretta di u Diu vivu in favore di i so eletti chì vene à salvà in Ghjesù Cristu, u Salvatore, postu chì u so nome Ghjesù significa "YaHWéH salva".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daniel 4

 

Dan 4:1 Nebucadnetsar rè à tutti i populi, nazioni è lingue, chì abitanu in tutta a terra. Chì a pace vi sia data in abbundanza!

1a-  U tonu è a forma pruvucanu, u rè chì parla hè quellu chì hà cunvertitu à u Diu di Daniele. E so espressioni s'assumiglia à i scritti di l'epistole di u novu pattu. Ellu prupone a pace, perchè ellu stessu hè avà in pace, in u so core umanu, cù u Diu di l'amore è di a ghjustizia, u veru, l'unicu, l'unicu.

Dan 4:2 Mi pareva bè di mustrà i segni è e meraviglie chì u Diu Altìssimu hà fattu versu mè.

2a-  U rè agisce avà cum'è Ghjesù hà dettu à i cechi è storpi guariti da ellu: " Vai è mostravi in u tempiu è fate cunnosce ciò chì Diu hà fattu per voi ". U rè hè animatu da u listessu desideriu inspiratu da Diu. Perchè e cunversione sò pussibuli ogni ghjornu, ma Diu ùn dà micca à tutti l'impattu di quellu chì hà sperimentatu un rè di rè, un imperatore putente è forte.

Dan 4:3 Quantu sò grandi i so segni! Quantu sò putenti e so meraviglie ! U so regnu hè un regnu eternu, è u so duminiu dura da generazione à generazione.

3a-  A capiscitura è a certezza di queste cose li dà a pace è a vera felicità digià dispunibule quì sottu. U rè hà amparatu è capitu tuttu.

Dan 4:4 Eiu, Nabucodonosor, campava in pace in a mo casa, è felice in u mo palazzu.

4a-  Silenziu è felice ? Iè, ma sempre un paganu micca cunvertitu per u veru Diu.

Dan 4:5 Aviu avutu un sognu chì m'hà spaventatu; i pinsamenti cù quale eru perseguitatu nantu à u mo lettu è e visioni di a mo mente mi mpidenu di terrore.

5a-  Stu rè Nabucodonosor hè veramente prisentatu à noi cum'è a pecura persa chì Diu in Cristu vene à circà per aiutà è salvà da a disgrazia. Perchè dopu à stu tempu terrenu pacificu è felice, u futuru di u rè seria a perdizione è a morte eterna. Per a so salvezza eterna, Diu vene à disturballu è turmentà.

Dan 4:6 È aghju urdinatu chì tutti i savii di Babilonia avissiru esse purtatu davanti à mè, per ch'elli mi dassi a spiegazione di u sognu.

6a-  Ovviamente, Nabucodonosor hà seri prublemi di memoria. Perchè ùn chjama micca immediatamente à Daniel ?

Dan 4:7 Allora ghjunsenu i maghi, l'astrologi, i Caldei è i divinatori. Li aghju dettu u sognu, è ùn m'anu micca datu a spiegazione.

7a-  E cose passanu cum'è cù a prima visione, i divinatori pagani preferiscenu ricunnosce a so incapacità piuttostu chè cuntà favule à u rè chì hà digià minacciatu a so vita.

Dan 4:8 Infine, Daniele apparsu davanti à mè, chjamatu Beltshazzar dopu u nome di u mo diu , è chì hà in ellu u spiritu di i dii santi. Li dicu u sognu :

8a-  U mutivu di scurdà hè datu. Bel era sempre u diu di u rè. Aghju ricurdatu quì chì Darius the Mede, Cyrus the Persian, Darius the Persian, Artaxerxes 1st , secondu Esd.1, 6 è 7, tutti in u so tempu apprezzà i Ghjudei eletti è u so Diu unicu. Cumpresu Ciru nantu à quale Diu profetizza in Isa.44:28, dicendu: Dicu di Ciru: Hè u mo pastore, è ellu farà tuttu u mo vuluntà; dirà di Ghjerusalemme : ch’ella sia ricustruita ! È di u tempiu : Ch'ellu sia fundatu ! - U pastore prufetatu cumpiendu a vulintà prufetica di Diu à quale ellu ricunnosce ubbidimentu. Questu altru testu cunfirma a so cunversione prufeta: Isa.45: 2: Cusì dice u Signore à u so untu, à Ciru , è in u versu 13: Sò Iu chì aghju risuscitatu Ciru in a mo ghjustizia, È aghju da diritta tutti i so modi. ; Ellu ricustruisce a mo cità, è libererà i mo prigionieri, senza riscattu nè corruzione, dice u Signore di l'armata. È u rializazione di stu pianu appare in Esd.6: 3 à 5: In u primu annu di u rè Ciru, u rè Ciru hà datu questu cumandamentu in quantu à a casa di Diu in Ghjerusalemme: Chì a casa sia custruita di novu, per esse un locu induve i sacrifici. sò pruposti, è chì hà fundamenti solidi. Sarà alta sessanta cubiti, larga sessanta cubiti, trè file di petre scavate è una fila di legnu novu. I costi seranu pagati da a famiglia di u rè . Inoltre, i vasi d'oru è d'argentu di a casa di Diu, chì Nebucadnetsar avia pigliatu da u tempiu in Ghjerusalemme è purtatu in Babilonia, seranu rimbursati, purtati à u tempiu in Ghjerusalemme à u locu induve eranu, è posti in a casa. di Diu. I costi seranu pagati da a casa di u rè. Dieu lui accorde les honneurs qu'il avait donnés au roi Salomon. Tuttavia, attenti ! Stu decretu ùn permettenu micca u calculu prupostu in Dan.9:25 per esse usatu per ottene a data di a prima venuta di u Messia; serà quellu di u rè Artaserse u Persianu. Ciru hà fattu ricustruisce u tempiu, ma Artaserse autorizzò a ricustruzzione di i mura di Ghjerusalemme è u ritornu di tuttu u populu ebreu in a so terra naziunale.

Dan 4:9 Beltshazzar, capu di i maghi, chì cunnoscu chì anu in tè u spiritu di i santi dii, è à quale ùn hè micca difficiule di sicretu, dammi a spiegazione di e visioni chì aghju vistu in sognu.

9a-  Ci vole à capisce induve hè u rè. In a so mente , era un paganu è ricunnosce solu u Diu di Daniele cum'è un altru diu, salvu chì era capace di spiegà i sogni. L'idea d'avè da cambià i dii ùn hè micca venutu à ellu. U Diu di Daniel era solu un altru diu cumparatu cù l'altri.

Dan 4:10 Quessi sò e visioni di a mo mente, mentre ch'e aghju. Aghju guardatu, è eccu, ci era un arbulu di grande altezza in mezu à a terra.

10a-  In l'imaghjini chì Ghjesù hà da aduprà per dà e so lezioni à i persone spirituali chì vole insignà, l'arburu serà l'imaghjini di l'omu, da a canna chì si curva è si curva à u cedru putente è maestosu. È cum'è l'omu pò apprezzà u fruttu savurosu di un arbre, Diu apprezza o micca u fruttu purtatu da i so criaturi, da u più piacevule à u menu piacevule, ancu detestable è loathsome.

Dan 4:11 È questu arburu divintò grande è forte, a so cima ghjunghje sin'à u celu, è era vistu da l'estremità di tutta a terra.

11a-  In a visione di a statua, u rè Caldeu era digià paragunatu à un arbre secondu l'imaghjini di u putere, a forza è l'imperu chì li era statu datu da u veru Diu.

Dan 4:12 U so fogliu era bellu, è u so fruttu abbundante; portava manciari per tutti ; e bestie di u campu s'amparavanu sottu à a so ombra, è ogni criatura viventi ne tirava manghjà.

12a-  Stu rè putente sparte cù tutti quelli di u so imperu a ricchezza è l'alimentu pruduciutu sottu à e so direttive.

12b-  L'acelli di u celu s'abitavanu trà i so rami,

 L'espressione hè una ripresa di Dan.2: 38. In u sensu literale, questi acelli di u celu rapprisentanu a pace è a serenità chì regnanu sottu u so guvernu. In u sensu spirituale, si riferiscenu à l'angeli celestiali di Diu, ma in questa sola riferenza da Ecc.10:20, hè Diu stessu chì hè in quistione, perchè ellu solu cerca i pinsamenti di ognunu: Ùn maledite micca u rè. , ancu in a vostra mente, è ùn maledite micca i ricchi in a stanza induve dorme; perchè l'acellu di u celu purterebbe a to voce, l'animale alatu publicà e to parolle . In a maiò parte di e citazioni, l'acelli di u celu evocanu l'aquile è l'acelli rapaci, dominanti trà e spezie alate. L'acelli si stallanu induve u so alimentu hè abbundante; l'imaghjini cunfirma dunque a prusperità è a sazietà alimentaria.             

Dan 4:13 In e visioni di u mo spiritu, ch'e aghju vistu mentre giacevanu, aghju vistu, è eccu, unu di quelli chì vigghianu è chì sò santi hè falatu da u celu.

13a-  In verità, l'anghjuli celesti ùn anu micca bisognu di dorme, sò dunque in attività permanente. Quelli chì sò santi è serve à Diu falanu da u celu per purtà i so messagi à i so servitori terrestri.

Dan 4:14 È gridava cù forza, è disse cusì: Tagliate l'arburu, è tagliate i rami; scuzzulate u fogliu, è sparghje i frutti; fughjenu e bestie da sottu à ellu, è l'acelli da trà i so rami !

14a-  A visione annuncia chì u rè perde u so regnu è a so duminazione annantu à ellu.

Dan 4:15 Ma lasciate u troncu induve e radiche sò in terra, è ligate cù catene di ferru è di bronzu trà l'erba di u campu. Ch'ellu sia inzuppatu di a rugiada di u celu, è cum'è e bestie, ch'ellu hà l'erba di a terra cum'è a so parte.

15a-  Ma lasciate u troncu in terra induve sò e radiche

 U rè stà in u so regnu; ùn serà micca espulsu.

15b-  è ligallu cù catene di ferru è di bronzu, trà l'erba di u campu

 Ùn ci hè bisognu di catene di ferru o di bronzu, perchè Diu hà da fà solu chì a so criatura maleable perde a so ragione è u sensu cumunu in tutti i so aspetti, fisichi, mentale è murali. U rè putente si pigliarà per una bestia di u campu. I grandi di u so regnu seranu dunque custretti à caccià a dominazione di u regnu da ellu.

15c-  Ch'ellu sia inzuppatu di a rugiada di u celu, è ch'ellu hà, cum'è e bestie, l'erba di a terra cum'è a so parte

 Pudemu imaginà a custernazione di i so adulti chì u vederanu manghja l'erba da terra, cum'è una vacca o una pecura. Ricuserà l'abitazioni cuperte, preferendu campà è dorme in i campi.

Dan 4:16 U so core umanu li sarà cacciatu, è u core di una bestia li serà datu; è sette volte passanu nantu à ellu.

 In questa sperienza , Diu torna una volta a prova di a so vera omnipotenza. Perchè Creatore di a vita di tutti i so criaturi, pò in ogni mumentu, per a so gloria, fà un intelligente o, à u cuntrariu, mutu. Perchè ferma invisibili à i so ochji, l'omi ignoranu sta minaccia chì pesa constantemente nantu à elli. Ma hè vera chì raramente intervene, è quandu ellu, hè per una ragione è un scopu specifichi.

 A punizioni hè misurata. S'applicà à u rè Nabucodonosor per sette volte , solu sette anni. Ùn ci hè micca legittimità à aduprà sta durata nantu à qualcosa altru ch'è u rè stessu. Quì dinò, fendu questa scelta di u numeru "7", u Diu creatore iniziali cù u so "sigilu reale" l'azzione chì hè da esse realizatu.

Dan 4:17 Questa sentenza hè un decretu di quelli chì guardanu, sta risoluzione hè un cumandamentu di i santi, chì i vivi ponu sapè chì l'Altissimo domina u regnu di l'omi, è u dà à quellu chì piace, è chì ellu. alza là u più vili di l'omi.

17a-  Sta sentenza hè un decretu di quelli chì guardanu

 L’Esprit souligne le caractère exceptionnel de cette intervention divine à laquelle il donne un rôle de « décret » dû à ceux qui regardent . L'omu deve amparà chì, malgradu l'apparenze ingannevoli, hè constantemente guardatu da l'esseri celesti. Diu voli fà di stu esempiu una lezione per l'omu finu à a fine di u mondu. Citendu quelli chì fighjanu , revela l'unità cullettiva perfetta di l'anghjuli di u campu di Diu chì l'associa in i so prughjetti è e so azzioni.

17b- affinchì i vivi sappianu chì l'Altissimo domina u regnu di l'omi, chì ellu dà à quellu chì li piace.

 Diu dirige tuttu è cuntrola tuttu. Spessu, sminticandu sta realità piatta, l'omu si crede maestru di u so destinu è di e so decisione. Pensa ch'ellu sceglie i so capi, ma hè Diu chì li mette in l'uffiziu, secondu a so bona vuluntà è u so ghjudiziu nantu à e cose è l'esseri.

17c-  è ch'ellu suscita quì u più vili di l'omi

 U dittu hè veru: "a ghjente hà i capi chì meritanu". Quandu u populu meriteghja un omu vile cum'è capu, Diu li impone.

Dan 4:18 Questu hè u sognu chì eiu, u rè Nebucadnetsar, aghju fattu. Tu, Beltshazzar, dà a spiegazione, postu chì tutti i sàvii di u mo regnu ùn mi ponu dà; pudete, perchè avete in tè u spiritu di i santi dii.

18a-  Nabucodonosor avanza, ma ùn hè ancu cunvertitu. Ricurdava sempre chì Daniel serve i dii santi . U monoteismu ùn hè ancu capitu da ellu.             

Dan 4:19 Allora Daniel, chì si chjamava Beltshazzar, hè statu stunatu per un mumentu, è i so pinsamenti l'anu turbatu. U rè rispose è disse: Beltshatsar, chì u sognu è a spiegazione ùn ti turbara micca ; E Beltshazzar rispose : U mo signore, chì u sognu sia à i vostri nemici, è a so spiegazione à i vostri avversari !

19a-  Daniel capisce u sognu è ciò chì succede hè cusì terribili per u rè chì Daniel preferisce vede ciò chì hè realizatu nantu à i so nemici.

Dan 4:20 L'arburu chì avete vistu, chì hè diventatu grande è forte, chì a so cima ghjunghje sin'à u celu, è chì si vede in ogni parte di a terra;

Dan 4:21 Questu arburu, chì u so fogliu era bellu è u so fruttu abbundante, chì portava nutrimentu per tutti, sottu à quale e bestie di u campu s'amparavanu, è trà e so rami l'acelli di l'aria s'abitavanu.

21a-  u folla era bellu

 L'aspettu fisicu è u vestitu.

21b-  è frutti abbundanti

 L'abbundanza di prosperità.

21c-  chì portava manciari per tutti

 Chì hà assicuratu u sustenimentu di l'alimentariu di tuttu u so populu.

21d-  sott'à quale si rifuggiavanu e bestie di u campu

 U rè prutettore di i so servitori.

21-  è trà e so rami l'acelli di l'aria facianu a so casa

 Sottu à u so regnu, u so populu campava in grande sicurità. L'acelli volanu è lascianu l'arbulu à u minimu periculu.

Dan 4:22 Hè tù, o rè, chì site diventatu grande è forte, chì a so grandezza hè aumentata è esaltata finu à i celi, è u so duminiu si estende finu à l'estremità di a terra.

Dan 4:23 È u rè vide chì unu di i santi vigile scendeva da u celu, dicendu: "Tagliate l'arburu, è distrughjillu". ma lasciate u troncu in terra induve sò e radiche, è ligate cù catene di ferru è di bronzu, trà l'erba di u campu; ch'ellu sia inzuppatu da a rugiada di u celu, è chì a so parte sia cù e bestie di u campu, finu à chì sette volte sò passati nantu à ellu.

Dan 4:24 Questa hè a spiegazione, o rè, questu hè u decretu di l'Altissimo, chì serà cumpletu nantu à u mo signore u rè.

Dan 4:25 Vi scacciaranu fora di l'omi, è vi abitate cù e bestie di u campu, è vi daranu erba da manghjà cum'è boi. sarete inzuppatu di a rugiada di u celu, è sette volte passeranu sopra à voi, finu à chì sapete chì l'Altissimo regna u regnu di l'omi è u dà à quellu chì li piace.

25a-  finu à chì sapete chì l'Altissimo domina u regnu di l'omi è u dà à quellu chì li piace.

 Daniel cita à Diu cum'è "l'Altissimo". Dirige cusì i pinsamenti di u rè nantu à l'esistenza di l'unicu Diu; un'idea chì u rè hà assai difficultà à capisce, per via di sti urighjini politeistiche eredite da babbu à figliolu.

Dan 4:26 U cumandamentu di lascià u troncu induve sò e radiche di l'arbre significa chì u vostru regnu ferma cun voi quandu ricunnosce chì quellu chì guverna hè in u celu.

26a-  Quandu ellu ricunnosce chì quellu chì guverna hè in u celu, l'esperienza di l'umiliazione cesserà perchè u rè serà cunvintu è cunvertitu.

Dan 4:27 Dunque, o rè, chì u mo cunsigliu ti piace. Mettite fine à i vostri peccati praticà a ghjustizia, è à e vostre iniquità dimustrà cumpassione versu i disgraziati, è a vostra felicità pò cuntinuà.

27a-  Quandu u rè mette in pratica e cose chì Daniel liste in stu versu, serà veramente cunvertitu. Ma stu caratteru hè datu à l'orgogliu, u so putere incontestatu l'hà fattu capricciusu è spessu inghjustu, cum'è l'esperienze rivelate precedenti ci anu amparatu.

Dan 4:28  Tutte queste cose sò state realizate nantu à u rè Nabucodonosor .

28a-  Sta dichjarazione di Daniel pruibisce ogni altra interpretazione di sta prufezia, chì cundanna à a nullità e basi profetiche insegnate da i Testimoni di Ghjehova è qualsiasi altru gruppu religiosu chì contravene a regula definita da Daniel. Inoltre, u cuntenutu di tuttu u capitulu furnisce una prova di questu. Perchè a storia ci insegnerà perchè u rè hè culpitu da una maledizzione in a prufezia di l'arbre.

Dan 4:29 À a fine di dodici mesi, mentre caminava in u palazzu reale in Babilonia,

29a-  12 mesi, o un annu o " un tempu " passa trà a visione è a so realizazione. 

Dan 4:30 u rè rispose è disse: Ùn hè micca sta Babilonia a grande, chì aghju custruitu per una abitazione reale cù u putere di a mo putenza, è per a gloria di a mo magnificenza?

30a-  Questu hè u mumentu fatidicu quandu u rè avia fattu megliu di stà in silenziu. Ma pudemu capisce perchè a so Babilonia era veramente una maraviglia pura, sempre listata cum'è una di e "sette meraviglie di u mondu". Giardini pendenti lussureggianti cù verde, stagni, piazze spaziose è bastioni nantu à una piazza di 40 km da ogni latu. Ramparts nantu à a cima di quale dui tanki puderanu passà l'un à l'altru longu à tutta a lunghezza di i bastioni; l'autostrada di u tempu. Una di e so porte, ricustruita in Berlinu, si trova à u centru di dui mura custituiti di petri smaltati turchini nantu à quale hè incisu l'emblema di u rè : un leone cù ali d'aquila chì Dan.7:4 ammenta. Hà avutu qualcosa per esse fieru. Ma Diu ùn vede l'orgogliu in e so parolle, vede l'orgogliu ma soprattuttu u sminticamentu è u disprezzu di e so sperienze precedenti. Di sicuru, stu rè ùn hè micca l'unicu essendu fieru nantu à a terra, ma Diu hà messu a so vista nantu à ellu, u vole in u so celu è l'averà. Questu merita una spiegazione: Diu ghjudica i so criaturi oltre l'apparenza. Ellu scruta i so cori è a so mente, è ricunnosce, senza mai sbaglià, e pecure degne di salvezza. Questu u porta à insistia è à volte fà miraculi ma u metudu hè ghjustificatu da a qualità di u risultatu finali ottenutu.

Dan 4:31 Mentre a parolla era ancu in bocca di u rè, una voce falò da u celu: Ascolta, rè Nebucadnetsar, chì u regnu vi sarà cacciatu.

31a-  Nebucadnezzar hè una vittima di l'amore di Diu chì li metti una trappula è l'avvertisce in u so sognu prufeticu. A sentenza da u celu pò esse intesu, ma rallegremu perchè u male chì Diu li farà salverà a so vita è a rende eterna.

Dan 4:32 Vi scacciaranu fora trà l'omi, vi abitate cù e bestie di u campu, è vi daranu erba da manghjà cum'è boi. è sette volte passanu sopra à voi, finu à chì sapete chì l'Altìsimu guverna nantu à u regnu di l'omi è u dà à quellu chì li piace.

32a-  Per sette anni, sette volte , u rè perde a lucidità è a so mente u cunvince d'esse solu un animali.

Dan 4:33 À u listessu tempu, a parolla hè stata cumpleta annantu à Nabucodonosor. Hè statu cacciatu da trà l'omi, manghjava l'erba cum'è i boi, u so corpu era inzuppatu di rugiada di u celu ; finu à chì i so capelli crescenu cum'è e piume di l'aquila, è e so unghie cum'è quelle di l'acelli.

33a-  U rè testimonia chì tuttu ciò chì era statu annunziatu in a visione era bè realizatu nantu à ellu. Scrivendu a so tistimunianza, u rè cunvertitu evoca sta sperienza umiliante, parlendu di ellu stessu in terza persona. A vergogna u spinge sempre à fà un passu in daretu. Una altra spiegazione ferma pussibile, chì hè chì sta tistimunianza hè stata scritta inseme da u rè è Daniel, u so fratellu novu in u veru Diu.

Dan 4:34 Dopu à u tempu stabilitu, eiu, Nabucodonosor, alzatu i mo ochji versu u celu, è a raghjoni tornò à mè. Aghju benedettu l'Altìssimu, aghju lodatu è glurificatu quellu chì vive per sempre, chì u so duminiu hè un duminiu eternu, è u so regnu dura di generazione in generazione.

34a-  U Diu sàviu è onnipotente ottene l'amore di e pecure perse. Hè unitu à a so banda, è multiplica e so lode per a so gloria.

34b-  quellu chì u so duminatu hè un duminiu eternu, è u so regnu dura di generazione in generazione

 A formula cuncerna u 5u regnu , sta volta, eternu, di a visione di u Figliolu di l'omu di Dan. 7:14: À ellu fù datu u duminiu, a gloria è u regnu; è tutti i populi, nazioni, è omi di ogni lingua li servivanu. U so duminiu hè un duminiu eternu chì ùn passerà micca, è u so regnu ùn serà mai distruttu . È ancu in a visione di l' imaghjini in Dan.2: 44: In i ghjorni di sti rè, u Diu di u celu susciterà un regnu chì ùn serà mai distruttu, nè passà sottu u duminiu di un altru populu; romperà è distrughjerà tutti questi regni, è ellu stessu durerà per sempre .

Dan 4:35 Tutti quelli chì abitanu nantu à a terra ùn sò nunda in i so occhi: ellu face cum'ellu vole cù l'armata di u celu, è cù quelli chì abitanu nantu à a terra, è ùn ci hè nimu chì pò sustene a so manu, è chì dice: ellu : Chì faci ?

35a-  Gloria à u Diu vivu ! Perchè sta volta u rè hà capitu tuttu è hè statu cunvertitu.

Dan 4:36 À quellu tempu a sanità mi tornò; a gloria di u mo regnu, a mo magnificenza è u mo splendore sò stati restituiti à mè; i mo cunsiglieri è i mo anziani m'hà dumandatu di novu; Eru restituitu à u mo regnu, è u mo putere hè solu aumentatu.

36a-  Cum'è u ghjovanu ghjustu è ghjustu, à quale Diu hà datu figlioli, figliole è pusterità à a fine di a so prova, u rè ripiglià a fiducia di i so grandi è ripiglià u so regnu avà sàviu trà i veri savii illuminati da u Diu vivu. . Sta sperienza prova chì Diu dà u regnu à quellu chì vole. Hè ellu chì hà ispiratu i grandi Caldei à dumandà di novu u so rè.

Dan 4:37 Avà eiu, Nabucodonosor, lode è exalte è glorifichi u rè di u celu, chì e so opere sò tutte veri è i so modi sò ghjusti, è chì hè capaci di umilià quelli chì caminanu in orgogliu.

37a-  Pò dì, perchè hà pagatu per pudè dì.

 Per evitari u peghju, tirà un dente pò ferisce assai; ma a scumessa pò ghjustificà a sofferenza. Per guadagnà l'eternità, pò esse necessariu di passà per prucessi duru o assai duru; l'arradicazione di l'orgogliu li ghjustificà quandu hè pussibule. Sapendu u so putenziale, Ghjesù Cristu hà fattu cecu Paulu nantu à a strada di Damascu, cusì chì u "persecutore di i so fratelli" spirituali cecu diventerà u so testimone fidu è zelosu dopu avè ricuperatu a vista di i so ochji, ma sopratuttu, a vista di i so ochji. spiritu.

Daniele 5

 

 

Dan 5:1 U rè Belshatsar hà datu una grande festa à i so nobili, mille in numeru, è beie vinu in a so presenza.

1a-  Le rè Nebucadnetsar s'endormit dans la paix de Dieu quand il était assez vieux, et son fils Nabonide lui succéda, répugnant à gouverner, il laissa donc régner à sa place son fils Belshatsar. Ùn cunfundite micca stu nome chì significa "Bel prutege u rè", una sfida chì Diu hà intenzione di piglià, cù quellu chì Nabucodonosor hà datu à Daniele: Beltshazzar chì significa "Bel prutege". À l'urìgine di sti nomi hè u cultu di Bel o Bélial daretu à quale hè u solu urganizatore di u politeismu : Satanassu, u diavulu. Comu avemu vistu, i succissori di u rè cunvertitu ùn l'anu seguitu nant'à sta strada.

Dan 5:2 Belshatsar, dopu avè tastatu u vinu, hà purtatu i vasi d'oru è d'argentu chì u so babbu Nebucadnetsar avia pigliatu da u tempiu di Ghjerusalemme, cusì chì u rè è i so nobili, e so mòglie è e so concubine, eranu usati per beie.

2a-  Per stu rè paganu, sti vasi d'oru è d'argentu sò solu spoglii pigliati da i Ghjudei. Dopu avè sceltu di ignurà u veru Diu à quale Nebucadnezzar avia cunvertitu, ignora u fattu chì stu Diu vivu ghjudicheghja tutte e so azzioni. Utilizendu per una basa è prufana usu di sti cosi cunsacrati è santificati in u serviziu di u Diu creatore, commette l'ultimu errore di a so corta vita. In u so tempu, Nabucodonosor hà sappiutu piglià in contu u putere attivu di u Diu di i Ghjudei perchè hà capitu chì i so dii naziunali in verità ùn esistenu micca. Tutti i populi sottumessi à u rè di Babilonia avianu intesu u so putente tistimunianza in favore di u Rè di u celu, in particulare a so famiglia immediata. Diu hà dunque tutti i mutivi per avà dimustrà ellu stessu per esse ghjustu è senza pietà.

Dan 5:3 Allora purtonu i vasi d'oru chì sò stati pigliati da u tempiu, da a casa di Diu in Ghjerusalemme. è u rè è i so nobili, e so mòglie è e so concubine, l'utilizanu per beie.

3a-  Daniel insiste nantu à l'urìgine di sti navi chì sò stati cacciati da u tempiu, da a casa di Diu in Ghjerusalemme. Dighjà, videndu chì u Diu Ghjudeu hà permessu di caccià queste cose da u so tempiu, u ghjovanu rè duveria avè capitu chì u veru Diu punisce è castighja severamente quelli chì u servinu male. I dii pagani ùn facenu micca tali cose è i so officianti cercanu solu di piacè à l'omi chì sfruttanu a so credulità.

Dan 5:4 Beie vinu, è lodavanu i dii d'oru, d'argentu, di bronzu, di ferru, di legnu è di petra.

4a-  L'usu prufanu hè anticu, hè l'usu idolatru, l'altu di l'abominazione per Diu. Ditagliu impurtante, in una grande manifestazione di trascuranza, u rè festa cù i so amichi, mentri a so cità hè minacciata da i Medi è i Persiani chì l'assidianu.

Dan 5:5 In quellu mumentu apparsu i diti di a manu di l'omu, è scrivevanu in fronte à u candelabro nantu à u calcariu di u muru di u palazzu reale. U rè hà vistu sta fine di a manu chì scriveva.

5a-  I miraculi di l'epica di Nabucodonosor essendu stati disprezzati, stu novu miraculu ùn hà micca scopu di cunvertisce, ma di distrughje a vita di i culpevuli cum'è avemu da vede. Davanti à l'accusatori maligni chì vulianu a morte di un piccatore, Ghjesù Cristu scriverà ancu in a sabbia cù u dito i peccati chì commettenu in sicretu.

Dan 5:6 Allora u rè hà cambiatu u so culore, è i so pinsamenti u turbavanu. e articulazioni di u so spinu si rilassavanu, è i so ghjinochji sbattevanu l'un à l'altru.

6a-  U miraculu pruduce subitu i so effetti. Malgradu l'intossicazione, a so mente reagisce, hè spavintatu.

Dan 5:7 È u rè gridava forte per l'astrologi, i Caldei è l'invintori. è u rè rispose è disse à i sapienti di Babilonia: Quellu chì leghje sta Scrittura, è m'hà datu a spiegazione, serà vistutu di purpure, è porterà un collarinu d'oru à u so collu, è hà da esse u terzu postu in u so collu. guvernu di u regnu..

7a-  Una volta, Daniel hè ignoratu; i so tistimunianzi eranu disprezzati da a successione reale. È dinò, in una angoscia estrema, u ghjovanu rè prumetti i più alti onori à quellu chì prova capace di decifrare u missaghju scrittu annantu à u muru in modu soprannaturale. Quellu chì faci questu, uttene u terzu postu in u regnu perchè Nabonidu è Belshazzar occupanu u primu è u sicondu postu.

Dan 5:8 Tutti i sapienti di u rè entranu; ma ùn pudianu leghje a scrittura è dà à u rè a spiegazione.

8a-  Cum'è sottu à Nabucodonosor, questu hè impussibile per l'omi pagani.

Dan 5:9 Allora u rè Belshatsar ebbe una grande paura, cambiò u so culore, è i so nobili eranu spavintati.

Dan 5:10 È a regina, per via di e parolle di u rè è di i so nobili, intrì in a sala di banchettu, è disse cusì: O rè, vive per sempre. Chì i vostri pinsamenti ùn vi disturbanu micca, è chì a vostra faccia ùn cambia micca culore!

Dan 5:11 Ci hè un omu in u vostru regnu chì hà u spiritu di i dii santi in ellu; è in i ghjorni di u vostru babbu ci sò stati truvati in ellu luci, intelligenza è saviezza cum'è a saviezza di i dii. Ancu u rè Nebucadnetsar, u vostru babbu, u rè, u vostru babbu, li fece capu di i maghi, di l'astrologi, di i Caldei, di i divinatori,

Dan 5:12 perchè in ellu, Daniel, chjamatu da u rè Beltshazzar, hè statu trovu un spiritu superiore, a cunniscenza è l'intelligenza, a capacità di interpretà i sogni, di spiegà l'enigmi è di risolve e dumande difficili. Dunque, chì Daniel sia chjamatu, è darà a spiegazione.

12a-  Sta tistimunianza di a regina hè cunfusa è cundanna tutta a famiglia reale : a sapemu chì... ma avemu sceltu di ùn piglià in contu.

Dan 5:13 Allora Daniel fù purtatu davanti à u rè. U rè rispose è disse à Daniele : Sò questu Daniel, unu di i prigiuneri di Ghjuda, chì u mo babbu u rè hà purtatu fora di Ghjuda ?

Dan 5:14 Aghju intesu parlà di voi chì avete u spiritu di i dii in tè, è chì in voi ci hè luce, intelligenza è saviezza straordinaria.

Dan 5:15 Hanu appena purtatu davanti à mè i sàvii è l'astrologi, per pudè leghje sta scrittura è mi dà a spiegazione. ma ùn pudianu dà a spiegazione di e parolle.

Dan 5:16 Aghju amparatu chì pudete dà spiegazioni è risolve e dumande difficili; Avà, se pudete leghje sta Scrittura è dammi a spiegazione, sarete vistutu di purpura, vi purterete una collana d'oru à u collu, è avete u terzu postu in u guvernu di u regnu.

16a-  Terzu postu dopu à Nabonidu u so babbu è ellu stessu.

Dan 5:17 Daniele rispose in a presenza di u rè: Mantene i vostri rigali, è dà i vostri rigali à un altru. quantunque leghje u scrittu à u rè, è li daraghju a spiegazione.

17a-  Daniele hè vechju è ùn dà micca impurtanza à l'onori o à i beni è i valori d'argentu è d'oru, ma l'uppurtunità di ricurdà à stu ghjovanu rè i so difetti, i so piccati chì hà da pagà per a so vita, ùn hè micca. ricusate è hè u servitore di Diu per stu tipu d'azzione.

Dan 5:18 O rè, u Diu supremu hà datu à Nebucadnezzar, u vostru babbu, u duminiu, a grandezza, a gloria è a magnificenza;

18a-  U regnu di Nabuchodonosor avia statu u travagliu è u rigalu di u veru Diu, cum'è a so magnificenza ch'ellu avia attribuitu, à tortu, à a so propria forza , per orgogliu, prima di esse stupidu da Diu per sette anni.

Dan 5:19 È per via di a grandezza ch'ellu li avia datu, tutti i pòpuli, e nazioni, l'omi di ogni lingua temenu è tremavanu davanti à ellu. U rè hà tombu quelli chì vulia, è permette à quelli chì vulia campà ; alzò quelli chì vulia, è calò quelli chì vulia.

19a-  U rè fece à morte quelli chì vulia

 In particulare, stu putere di Diu l'hà purtatu à punisce u populu ebreu ribellu è à mette à morte parechji di i so rapprisentanti.

19b-  è abbandunò a vita di quelli chì vulia

 Daniele è i Ghjudei captive anu benefiziu.

19c-  hà risuscitatu quelli chì vulia

 Daniele è i so trè fideli cumpagni sò stati elevati sopra à i Caldei da u rè Nabucodonosor.

19d-  è calò quelli chì vulia

 I grandi di u so regnu anu da accunsentà per esse guvernati da ghjovani stranieri da a cattività ebraica. Da a so manu putente l'orgogliu naziunale ebraicu hè statu umiliatu è distruttu.

Dan 5:20 Ma quandu u so core s'era alzatu, è u so spiritu s'indurisce à l'arroganza, hè statu cacciatu da u so tronu reale è spogliatu di a so gloria.

20a-  L'esperienza di u rè Nebucadnezzar ci permette di capisce l'arroganza attribuita à u rè papale di Dan.7: 8. Daniele dimustra à u rè chì u putere assolutu hè datu da Diu à quellu chì piace, secondu u so prugramma. Ma, ricurdendu l'abattimentu di u rè Nabuchodonosor, li ricurdeghja chì quantunque putente ch'ellu sia, un rè terrestre dipende da u putere illimitatu di u rè celeste.

Dan 5:21 Hè statu cacciatu fora di trà i figlioli di l'omi, è u so core diventò cum'è u core di bestie, è u so locu era cù l'asini salvatichi. li dettiru erba da manghjà cum'è i boi, è u so corpu era inzuppatu di a rugiada di u celu, finu à ch'ellu ricunnosce chì u Diu supremu guverna u regnu di l'omi è u dà à quellu chì li piace.

21a-  Notu, solu in stu versu, a menzione « asini salvatichi ». U sumere hè un simbulu tipicu di stubbornness: "stubborn like a sume", soprattuttu s'ellu hè "salvaticu" è micca domesticatu. Hè u simbulu chì rapprisenta u spiritu di l'omu chì ricusa di sente e lezioni datu da Diu per mezu di l'esperienze di a so vita è per mezu di e so revelazioni bibliche.

Dan 5:22 È tù, u so figliolu Belshazzar, ùn avete micca umiliatu u vostru core, ancu s'è tù sapia tutte queste cose.

22a-  In fatti, era Belshazzar chì si cumpurtava cum’è un « sumere salvaticu » senza piglià in contu l’esperienza vissuta da u so «babbu» (u so missiavu).

Dan 5:23 Avete esaltatu contru à u Signore di u celu; i vasi di a so casa sò stati purtati davanti à voi, è l'avete usatu per beie u vinu, voi è i vostri anziani, e vostre mòglie è e vostre concubine; avete elogiatu i dii d'argentu, d'oru, di bronzu, di ferru, di legnu è di petra, chì ùn vedenu, è ùn sentenu, è ùn sanu nunda, è ùn anu micca glurificatu u Diu chì hà in manu u to soffiu è tutti i vostri modi.

23a-  Belshatsar hà profanatu i vasi d'oru chì eranu santificati per u Diu creatore per u serviziu religiosu di u so tempiu. Ma usenduli per lodare i falsi dii pagani, hà rializatu l'altezza di l'abominazione . Questa maghjina prepara quella di Rev.17: 4: Questa donna era vestita di purpura è scarlatina, è adornata d'oru è di pietre preziose è perle. Tenia in manu una tazza d'oru, piena di abominazioni è impurità di a so prostituzione . Ella riceve u nome " Babilonia a grande " in u versu 5.

Dan 5:24 Per quessa, hà mandatu sta fine di a manu chì tracciava sta scrittura.

24a-  À u turnu, Belshazzar scopre troppu tardi l'esistenza di u veru Diu vivu chì agisce è reagisce in modu miraculosu à u cumpurtamentu di l'omi.

Dan 5:25 Questa hè a scrittura chì hè stata scritta: minnow, minnow, tekel, oupharsin.

25a-  Traduzzione : cuntatu, cuntatu, pisatu è spartutu

Dan 5:26 È questu hè a spiegazione di queste parolle. Numeratu: Diu hà numeratu u vostru regnu, è l'hà finitu.

26a-  U primu " cuntatu " mira à u principiu di u regnu, è u sicondu " cuntatu ", a fine di stu regnu.

Dan 5:27 Pisatu: Avete statu pisatu in u bilanciu, è avete statu trovu mancante.

27a-  A scala hè quì u simbulu di u ghjudiziu divinu. L'omi l'anu aduttatu per designà i servizii di ghjustizia; una ghjustizia assai imperfetta. Ma Diu hè perfettu è basatu annantu à l'imaghjini di una doppia scala, pesa l'azzioni di u bè è u male chì l'esse ghjudicatu hà realizatu . Se u pianu di u bonu hè più ligeru di quellu di u male, a cundanna divina hè ghjustificata. È questu hè u casu cù u rè Belshazzar.

Dan 5:28 Divisu: U vostru regnu sarà divisu, è datu à i Medi è à i Persiani.

28a-  Alors qu'il se livrait à des beuveries abominables dans son palais royal, mené par le roi Darius, les Mèdes entrèrent en Babylone par le lit du fleuve, détournés provisoirement et s'assèchent.

Dan 5:29 E subitu, Belshatsar hà datu l'ordine, è anu vistutu Daniel in purpura, è li mettenu un collare d'oru intornu à u so collu, è fù annunziatu ch'ellu seria terzu in u guvernu di u regnu.

Dan 5:30 Quella stessa notte, Belshatsar, rè di i Caldei, fù uccisu.

Dan 5:31 È Dariu, u Mediu, hà pigliatu u pussessu di u regnu, chì avia sessantadu anni.

31a-  Stu tistimunianza oculare precisa di Daniel ùn hè micca ricunnisciutu da i stòrici chì attribuiscenu sta azzione à u rè perse Cyrus 2 u grande in - 539.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daniele 6

 

 L'insignamentu di stu capitulu 6 hè identicu à quellu di Daniel 3. Ci prisenta à noi, sta volta, Daniel in una prova di fideltà mudellu , per imitate è riproduce per tutti l'eletti chjamati da Diu in Ghjesù Cristu. I cumenti sò utili, ma basta leghje è amparà a lezzione. U rè Dariu agisce cum'è Nebucadnezzar in u so tempu è, à u so turnu, 62 anni , cunfessà a gloria di u Diu vivu di Daniel ; una cunversione ottenuta da a tistimunianza di Daniele di fideltà quandu Diu hà prutettu da i leoni . Da u principiu di a so relazione, hà affettu è interessu in Daniel chì u serve fidelmente è onestamente è in quale discerne un mente superiore .

 

Dan 6:1 Era bonu per Dariu di mette nantu à u regnu centu vinti satrapi, chì devenu esse in tuttu u regnu.

1a-  U rè Dariu palesa a so saviezza affidendu u guvernu di u regnu à 120 guvernatori stabiliti nantu à 120 pruvince.

Dan 6:2 E hà numinatu trè capi nantu à elli, trà i quali era Daniel, chì sti satrapi li rendenu contu, è chì u rè ùn pò micca soffrenu alcun male.

2a-  Daniel hè sempre trà i principali capi chì supervisanu i satrapi.

Dan 6:3 Daniele superò i prìncipi è i satrapi, perchè ci era un spiritu superiore in ellu; è u rè pinsava di stabilisce lu in tuttu u regnu.

3a-  Darius, à u turnu, nota a superiorità di Daniel in quantu à a so mente intelligente è sàvia. È u so pianu di stabilisce ellu sopra à tuttu suscitarà a gelosia è l'odiu contru à Daniel.

Dan 6:4 Allora i capi è i sàtrapi anu cercatu l'oppurtunità di accusà Daniel in l'affari di u regnu. Ma ùn pudianu truvà occasione, nè nunda per rimproverà, perchè era fidu, è ùn si vedeva nè culpa nè nunda di male.

4a-  Daniele serve à Diu induve ellu si mette, perchè serve u rè cù a listessa dedicazione è fideltà. Pare cusì irreprensibile ; un criteriu truvatu trà i Santi "Adventisti di l'ultimi ghjorni" secondu Rev.14: 5.

Dan 6:5 E sti omi dissenu: "Ùn truvemu micca occasione contr'à stu Daniel, salvu ùn truvamu unu in a lege di u so Diu.

5a-  Questi ragiunamentu palesanu u pensamentu di u campu diabolicu di l'ultima prova terrena di a fede in quale, u restu sabbaticu di u settimu ghjornu di a lege di Diu permetterà l'uccisione di i so servitori fideli, postu ch'elli ùn anu micca accunsentutu à onurà u u restu di u primu ghjornu fattu ubligatoriu, dumenica sottu a lege religiosa rumana.             

Dan 6:6 Allora sti prìncipi è questi satrapi s'avvicinò à u rè in tumultu, è li dissenu cusì: Rè Darius, vive per sempre!

6a-  Sta entrata tumultuosa hà u scopu di ricurdà à u rè a forza di i numeri, a so capacità di creà disturbi, è dunque a necessità per ellu di rinfurzà a so duminazione.             

Dan 6:7 Tutti i prìncipi di u regnu, l'amministratori, i satrapi, i cunsiglieri è i guvernatori sò di l'opinione chì deve esse publicatu un edittu reale, cù una severa pruibizione, chì qualcunu in trenta ghjorni, chì prega à qualchissia. Diu o à qualsiasi omu, fora di tè, o rè, serà ghjittatu in a fossa di leoni.

7a-  Sin'à tandu, u rè Dariu ùn hà micca circatu di furzà l'omi di u so regnu à serve un diu piuttostu chè un altru. In u politeismu, a libertà religiosa hè cumpleta. È per cunvince lu, i plotters l'adulanu, onurandulu, u rè Dariu, cum'è un diu. Quì dinò, cum'è cù tutti i grandi guvernatori, l'orgogliu s'arveglia è li face appruvà st'ordine chì, però, ùn hè micca vinutu da a so mente.

Dan 6:8 Avà, o rè, cunfirmà a pruibizione, è scrivite u decretu, chì pò esse irrevocabile, secondu a lege di i Medi è i Persiani, chì hè immutable.

8a-  Stu decretu prufezia admirabilmente quellu chì rende u Dumenicu Rumanu ubligatoriu à a fine di i ghjorni. Ma notemu chì stu caratteru immutable di a lege di i Medi è di i Persiani stabilitu da l'omi fallibili è peccatori hè totalmente injustificatu. L'immutabilità appartene à u Diu veru è vivu, u Creatore.

Dan 6:9 Allora u rè Darius hà scrittu u decretu è u decretu.

9a-  Stu passu hè indispensabile, perchè avè ellu stessu scrittu u decretu è a difesa , a lege immutabile di i Medi è di i Persiani duverà esse rispittata.

Dan 6:10 Quandu Daniel hà sappiutu chì u decretu era scrittu, si ritirò in a so casa, induve e finestri di a stanza superiore eranu aperte versu Ghjerusalemme. è trè volte à ghjornu si ghjinochjeva, pricava, è lodava u so Diu, cum'è prima.

10a-  Daniel ùn cambia micca u so cumpurtamentu, è ùn si permette micca esse influenzatu da sta misura umana. Aprendu a so finestra, mostra chì ellu vole chì a so lealtà à Diu Onnipotente sia cunnisciuta da tutti. À questu tempu, Daniel si volta in a direzzione di Ghjerusalemme induve ancu distruttu, u tempiu di Diu hè situatu. Perchè u Spìritu Diu hà manifestatu per un bellu pezzu in stu tempiu santu chì avia fattu a so casa, a so abitazione terrena.

Dan 6:11 Allora questi omi entranu in una manera tumultuosa, è truvaru à Daniel chì pricava è invoca u so Diu.

11a-  I plotters s'aspittavanu è u fighjulavanu per catturàlu in l'attu di disubbidienza à u decretu reale ; attualmente un "delittu flagrante".

Dan 6:12 E si stavanu davanti à u rè, è li dissenu in quantu à a difesa reale: Ùn avete micca scrittu una difesa chì quellu chì, in trenta ghjorni, pricà à un diu o à qualcunu, qualcunu, fora di tè, o rè, sia. ghjittatu in a fossa di i leoni ? U rè rispose: A cosa hè certa, secondu a lege di i Medi è di i Persiani, chì hè immutable.

12a-  U rè pò solu cunfirmà u decretu chì ellu stessu hà scrittu è firmatu.

Dan 6:13 E parranu di novu, è dissenu à u rè: "Daniel, unu di i prigiuneri di Ghjuda, ùn t'hà micca attentatu, o rè, nè a difesa chì avete scrittu; pricà trè volte à ghjornu.

13a-  Capitu in l'attu, in l'azzione di a so preghiera, Daniel hè denunziatu. U rè apprezza Daniel per u so cumpurtamentu fideli è onestu. Fà subitu u ligame trà ellu stessu è stu Diu ch’ellu serve cù tantu zèle è fideltà postu ch’ellu u prica regularmente trè volte à ghjornu . Questu spiega u dulore è l'afflizione chì a cundanna di Daniel li causarà è u principiu di a so cunversione chì vene.

Dan 6:14 U rè era assai angustiatu quandu ellu intesu questu; pigliò à core per liberà Daniel, è finu à u tramontu, s'impegna à salvà.

14a-  Allora u rè s'apercede ch'ellu hè statu manipulatu è s'impegna à salvà Daniel, chì ellu apprezza assai. Ma i so sforzi saranu in vain è u rè scopre tristemente prima di tuttu: a lettera uccide, ma u spiritu dà a vita . Dendu dopu à l'omi sta spressione, Diu mostra u limitu di u rispettu di e lege. A vita ùn pò esse regulata nantu à lettere di testi di lege. In u so ghjudiziu divinu, Diu piglia in contu i dettagli chì a lettera morta di a so lege scritta ignora è l'omi senza Diu ùn anu micca a saviezza per fà u listessu.

Dan 6:15 Mais ces hommes insistèrent auprès du roi, et lui dirent : Sache, ô roi, que la loi des Mèdes et des Perses exige que toute interdiction ou décret confirmé par le roi soit irrévocable.

15a-  I plotters rammentanu a natura irrevocabile (injustificata) di e decisioni pigliate da u rè di i Medi è di i Persiani. Ellu stessu hè intrappulatu da a so cultura ereditata. Ma capisce ch'ellu era a vittima di una trama contr'à Daniel.

Dan 6:16 Allora u rè urdinò chì Daniel sia purtatu è ghjittatu in a fossa di i leoni. U rè rispose è disse à Daniele : U vostru Diu, chì serve cun pacienza, ti liberà !

16a-  U rè hè furzatu à fà chì Daniel sia ghjittatu in a fossa di i leoni, ma voli di tuttu u so core chì u Diu chì serve cusì fedelmente intervene per salvà.

Dan 6:17 Purtonu una petra è a pusonu nantu à l'apertura di a fossa; u rè u sigillò cù u so anellu è cù l'anellu di i so nobili, perchè nunda ùn sia cambiatu in quantu à Daniel.

17a-  Quì, l'esperienza vissuta da Daniel presenta similitudini cù a sepultura di Cristu, a porta di petra circular di quale era ancu sigillata per impedisce l'intervenzione umana.

Dan 6:18 Allora u rè si n'andò in u so palazzu; passava a notte in digiunu, ùn li purtò micca una concubina, è ùn pudia dorme.

18a-  Stu cumpurtamentu di u rè testimonia a so sincerità. Fendu queste cose, mostra chì ellu voli piace à u Diu di Daniele è ottene a so salvezza da ellu. Questu hè u principiu di a so cunversione à u Diu unicu.

Dan 6:19 U rè s'alzò à l'alba, è andò in fretta à a fossa di i leoni.

19a-  Una preparazione di purità seguita da una notte insonne per via di a so mente turmentata da u pensamentu di a morte di Daniele è sta corsa versu a fossa di leoni à l'alba ùn sò micca l'azzioni praticate da un rè paganu ma quelli di un fratellu chì ama u so fratellu. in Diu.

Dan 6:20 Quandu s'avvicinò à a fossa, chjamò à Daniel in una voce triste. U rè rispose è disse à Daniele : Daniel, u servitore di u Diu vivu, u vostru Diu, chì tù serve cun pacienza, puderia liberà ti da i leoni ?

20a-  Quandu s'avvicinava à a fossa, chjamò à Daniel à voce triste

 U rè spera ma teme è teme u peghju per Daniel. In ogni casu, a so speranza hè dimustrata da u fattu chì ellu chjama è li dumanda una quistione.

20b-  Daniele, u servitore di u Diu vivu, u vostru Diu, chì servite cun pacienza, hè statu capaci di liberà vi da i leoni ?

 En le désignant comme « Dieu vivant », Darius témoigne du début de sa conversion. Tuttavia, a so dumanda " hà sappiutu liberà vi da i leoni ? » ci mostra ch'ellu ùn u cunnosce ancu. Altrimenti averia dettu: " Vulìa liberà di i leoni?" » .

Dan 6:21 Daniel disse à u rè: "Rè, vive per sempre!"

21a-  In a bocca di i plotters, in u versu 6, l'espressione avia pocu significatu, ma in quella di Daniele, hà profetizatu l'accessu à a vita eterna riservata à l'eletti di Diu.

Dan 6:22 U mo Diu hà mandatu u so anghjulu è hà firmatu a bocca di i leoni, chì ùn m'hà micca fattu male, perchè era statu trovu innocente davanti à ellu. è nè davanti à tè, o rè, aghju fattu nunda di male.

22a-  In questa sperienza, u rè Dariu capisce quantu stupidu, inghjustificatu è disappruvatu di a cuncepzione immutable di i decreti reali umani hè da u veru Diu Vivente chì Daniel serve senza ammuccià.

Dan 6:23 Allora u rè era assai cuntentu, è hà urdinatu chì Daniel sia purtatu fora di a fossa. Daniel hè statu purtatu fora di a fossa, è ùn si truvò micca ferita nantu à ellu, perchè ellu hà fiducia in u so Diu.

23a-  Allora u rè era assai gioia

 Sta reazione di gioia naturale è spontanea palesa un futuru sceltu da Diu perchè u rè hà avà a certezza di a so esistenza è u so putere.

23b-  Daniel hè statu cacciatu fora di a fossa, è ùn si truvò micca ferita nantu à ellu

 Cum'è a robba di i trè cumpagni di Daniel ghjittati in u fornu superheated ùn sò micca brusgiate.

23c-  perchè avia fiducia in u so Diu

 Sta cunfidenza hè stata revelata in a so decisione di ùn ubbidì à u decretu reale chì avaria privatu à Diu di e so preghiere; una scelta impussibule è inconcepibile per stu mudellu di fede puramente umanu.

Dan 6:24 U rè hà urdinatu chì quelli omi chì avianu accusatu Daniel, esse purtati è ghjittati in a fossa di i leoni, elli è i so figlioli è e so mòglie; è prima ch'elli ghjunghjenu à u fondu di a fossa, i leoni li pigliò è li rumpianu tutti l'osse.

24a-  Diu hà vultatu a situazione contr'à i gattivi chì anu pianificatu u male. Duranti u tempu di i rè persiani chì venenu, l'esperienza serà rinnuvata per u Ghjudeu Mordecai chì u capimachja Aman hà da vulerà uccidere cù u so populu in u tempu di a regina Ester. Là ancu, hè Aman chì finiscinu impiccatu à a forca stallata per Mordecai.

Dan 6:25 Dopu questu, u rè Dariu hà scrittu à tutti i populi, è à tutte e nazioni, è à tutte e lingue chì abitanu in tutta a terra: "Pace à voi in abbundanza".

25a-  Sta nova scrittura da u rè hè quella di un omu cunquistatu da u Diu vivu. Essendu avà in a pace perfetta in u so core, usa a so pusizioni dominante per parlà à tutti i persone di u so regnu, a tistimunianza di a so pace chì hà ricevutu da u veru Diu.

Dan 6:26 Mandemu chì in tuttu u mo regnu ci sia timore è timore di u Diu di Daniele. Perchè ellu hè u Diu vivu, è dura per sempre; u so regnu ùn serà mai distruttu, è u so duminiu durà finu à a fine.

26a-  Mandu chì in tutta l'estensione di u mo regnu

U rè urdineghja ma ùn impone à nimu.

26b-  timore è timore per u Diu di Daniele

Ma arricchitu da sta sperienza, impone u timore è u timore di u Diu di Daniel per dissuade l'autori di una nova trama fomentata contr'à Daniel.

26c-  Perchè ellu hè u Diu vivu, è dura per sempre

Ellu spera chì sta tistimunianza serà ricivuta in i cori di u populu di u regnu, è per fà cusì u lode è l'exalta.

26d-  u so regnu ùn serà mai distruttu, è u so duminiu durà finu à a fine

U caratteru eternu di u 5u regnu di a statua hè dinò proclamatu.

Dan 6:27 Hè quellu chì libera è salva, chì faci segni è miraculi in u celu è in a terra. Era ellu chì hà liberatu Daniel da u putere di i leoni.

27a-  Hè quellu chì libera è chì salva

 U rè tistimunieghja ciò chì hà osservatu, ma sta liberazione è sta salvezza cuncernanu solu u corpu fisicu, a vita di Daniel. Avemu da aspittà à a venuta di Ghjesù Cristu per capisce u desideriu di Diu di liberà è salvà da u peccatu. Ma lasciemu rimarcà chì u rè hà naturalmente sentitu a necessità di purificà per piacè à u Diu vivu.

27b-  chì faci segni è miraculi in i celi è nantu à a terra

 U libru di Daniel tistimunia à sti segni è meraviglie, azzioni soprannaturali chì Diu hà fattu, ma attenti, u diavulu è i so dimònii ponu ancu falsificà certi miraculi divini. Per identificà trà e duie urighjini pussibuli, hè abbastanza per capiscenu quale prufittà di u missaghju mandatu. Ci porta à l'ubbidienza à u Diu creatore, o à a so disubbidienza?

Dan 6:28 Daniel hà prusperu in u regnu di Darius, è in u regnu di Cyrus u Persian.

28a-  Capemu, Daniel ùn vulterà micca in a so patria naziunale, ma e lezioni chì Diu li hà insignatu in Dan.9 l'avete fattu accettà senza soffre stu destinu decisu da u so Diu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daniel 7

 

Dan 7:1 : In u primu annu di Belshatsar, rè di Babilonia, Daniele hà sunniatu è hà vistu visioni mentre ch'ellu si trovava. Allora hà scrittu u sognu, è hà riferitu e cose principali.

1a-  U primu annu di Belshatsar, rè di Babilonia

 Vale à dì in - 605. Dapoi a visione di Dan.2, 50 anni sò passati. Morte, u gran rè Nabucodonosor hè rimpiazzatu da u so nipote Belshazzar.

Dan 7: 2 : Daniele cuminciò è disse: "Aghju vistu in a mo visione notturna, è eccu, i quattru venti di u celu spuntavanu nantu à u grande mare.

2a-  i quattru venti di u celu s'eranu

 Eccu i guerri universali chì portanu i dominatori à allargà u so putere in a direzzione di i quattru punti cardinali , versu u Nordu, u Sud, l'Est è l'Occidenti.

2b-   nant'à u mare grande

 L'imaghjini ùn hè micca adulatoriu per l'umanità, perchè u mare, ancu grande, hè un simbulu di morte. Ùn hè micca, in u prughjettu di Diu, l'ambiente preparatu per l'omu fattu à a so imagina, secondu Gen.1. U so ambiente hè a terra. Mais l'humanité a perdu, depuis le péché originel, par sa désobéissance, son image divine et elle n'est plus à ses yeux purs et sacrés que des animaux marins impurs et voraces qui se dévorent les uns les autres sous l'inspiration du diable et des démons. In questa visione, u mare simbulizeghja a massa anonima di l'omu.

 Inoltre, l'area coperta da a prufezia riguarda i populi cunnessi da i so aspetti custieri cunfini cù u Mari Mediterraniu. U mari, dunque, ghjoca un rolu maiò in l'azzioni di guerra di e cunquiste di i duminatori.

Dan 7:3 E quattru grandi bestie sò sorti da u mare, diverse l'un da l'altru.

3a-  È da u mare sò sorti quattru grandi animali

Truvemu in una nova visione l'insignamentu datu in Daniel 2, ma quì, l'animali rimpiazzanu e parti di u corpu di a statua .

3b-  differente l e s l'un da l'altru

 Cum'è i materiali di a statua di Dan.2.

Dan 7:4 U primu era cum'è un leone , è avia l'ali d'aquile; Aghju fighjatu finu à chì e so ali eranu strappate; Hè statu pigliatu da a terra è fattu per stà nantu à i so pedi cum'è un omu, è u core di un omu li fù datu.

4a-  U prima era cum'è un leone , è avia ali d'aquila

Quì u capu d'oru di u rè Caldeu di Dan.2 diventa un leone cù l'ali d'acula ; emblema incisu nantu à e petre blu di Babilonia, l'orgogliu di u rè Nabucodonosor in Dan.4.

4b-  Aghju guardatu, finu à chì e so ali sò state strappate

A prufezia si riferisce à i sette anni o sette volte durante i quali u rè Nabucodonosor hè statu fattu stupidu da Diu. Duranti questi 7 anni ( sette volte ) d'umiliazione profetizatu in Dan.4:16, u so core umanu hè statu sguassatu, rimpiazzatu da u core di una bestia.

4c-  Hè statu pigliatu da a terra è fattu per stà nantu à i so pedi cum'è un omu, è u core di un omu li fù datu.

  A so cunversione à u Diu creatore hè quì cunfirmata. A so sperienza ci permette di capisce chì, per Diu, l'omu hè omu solu quandu u so core porta l'imaghjini di quellu di Diu. Revelà in a so incarnazione in Ghjesù Cristu u mudellu divinu perfettu d'amore è ubbidienza.

Dan 7:5 È, eccu, una seconda bestia era cum'è un orsu , è stava da un latu. t’avia trè costelli in bocca trà i denti, è li dissenu : Alzati, manghja assai carne.

5a-  È eccu, una seconda bestia era cum'è un orsu , è stava da un latu

 Dopu à u rè Caldeu, u pettu d'argentu è l'arme di i Medi è i Persiani diventanu un orsu . La précision « qui se tenait d'un côté » illustre la domination perse qui apparut seconde après la domination mède, mais ses conquêtes obtenues par le roi Cyrus 2 lui donnaient un pouvoir bien plus grand que celui des Mèdes.

5b-  avia trè costole in bocca trà i denti, è li dissenu : Alzati, manghja assai carne.

I Persiani dominaranu i Medi è cunquistà trè paesi: Lidia di u riccu rè Creso in - 546, Babilonia in - 539, è Egittu in - 525.

Dan 7:6 Dopu, aghju vistu, è eccu, un altru era cum'è un leopardo , è avia quattru ali nantu à u so spinu cum'è un uccello. st'animali avia quattru capi, è u duminiu hè statu datu.

6a-  Dopu, aghju vistu, è eccu, un altru era cum'è un leopardo

Idem, u ventre è e cosce di bronzu di i dirigenti grechi diventanu un leopardu cù quattru ali d'acellu ; I spots di u leopardu grecu ne facenu un simbulu di u peccatu .

6b-  è avia quattru ali nantu à u so spinu cum'è un acellu

I quattru ali d'uccelli assuciati à u leopardo illustranu è cunfirmanu a rapidità estrema di e cunquiste di u so ghjovanu rè Alessandru Magnu (trà -336 è -323).

6c-  st'animali avia quattru capi, è u duminiu hè statu datu

 Quì, " quattru capi " ma in Dan.8 seranu " quattru grandi corne " chì designanu i capi grechi, successori di Lisandru Magnu : Seleucu, Ptolomeu, Lisimacu è Cassandro.

Dan 7:7 Dopu, aghju vistu in e mio visioni di notte, è eccu, ci era una quarta bestia, terribili , terribili, è assai forte. avia grossi denti di ferru, manghjava, rumpia è calpestava sottu à i pedi ciò chì restava ; era sfarente di tutti l'animali precedenti, è avia dece corne.

7a-  Dopu à questu, aghju vistu in e mo visioni di notte, è eccu, c'era una quarta bestia, terribili , terribili è straordinariamente forte.

Quì dinò, e gambe di ferru di l'Imperu Rumanu diventanu un mostru cù denti di ferru è dece corne . Perchè sicondu Rev.13: 2, solu porta i criterii di l'imperi 3 precedenti: Forza di u leone , cunfirmatu in questu versu induve hè specificatu: straordinariamente forte ; u putere di l'orsu , è a vitezza di u leopardo cù l'eredità di u so piccatu simbulizeghja da e so macchie.

7b-  avia grandi denti di ferru, manghjava, rumpia, è calpestava sottu à i pedi ciò chì restava;

 Issi ditagli l'attribuiscenu carnaghji è massacri fatti da u simbulu di u ferru rumanu chì cuntinuerà finu à a fine di u mondu, da a so duminazione papale.

7c-  era sfarente di tutti l'animali precedenti, è avia dece corne.

I dece corni rapprisentanu i Franchi, i Longubardi, l'Alemanni, l'Anglosassoni, i Visigoti, i Burgundi, i Suevi, l'Eruli, i Vandali è l'Ostrogoti. Quessi sò i deci regni cristiani chì saranu furmati dopu à u colapsu di l'Imperu Rumanu da u 395, secondu a spiegazione data da l'ànghjulu à Daniel in u versu 24.

Dan 7:8 È aghju cunsideratu i corni, è eccu, un altru cornu hè surtitu da trà elli, è trè di i primi corni sò stati strappati davanti à quellu cornu. è, eccu, avia l'ochji cum'è l'ochji d'un omu, è una bocca chì parlava arrogante.

8a-  Fighjularaghju i corni, è eccu, un altru cornu chjuchelu esce da trà elli

Da una di e dece corne esce u picculu cornu , chì designa l'Italia di l'Ostrogoti induve si trova a cità di Roma è u "santu sede" papale, à u Palazzu Lateranu nantu à u Monti Celiu ; U nomu latinu significatu: u celu.

8b-  è trè di i primi corni sò stati strappati davanti à questu cornu

I corni strappati sò cronologicamente: i trè rè calatu da u versu 24, vale à dì, l'Eruli trà u 493 è u 510, dopu successivamente, i Vandali in u 533, è l'Ostrogoti in u 538 chì sò stati cacciati da Roma da u generale Belisariu à l'ordine di Ghjustinianu I, è definitivamente scunfitti in Ravenna in u 540 . Perchè ci vole à nutà a cunsiquenza di l'espressione davanti à stu cornu . Questu significa chì u Cornu ùn hà micca putere militare persunale è prufittà di a forza armata di i monarchi chì u teme è u so putere religiosu è cusì preferiscenu sustene è ubbidiscenu. Stu ragiunamentu serà cunfirmatu in Dan.8:24 induve leghjeremu: u so putere cresce, ma micca da a so propria forza è u verse 25 specificarà: per via di a so prusperità è u successu di i so trucchi, avarà arroganza in u core . Hè cusì dimustratu chì a verità riceve cunferma solu raggruppendu missaghji simili spargugliati in i diversi capituli di u libru di Daniele è più largamente di tutta a Bibbia. Separati, i capituli di u libru "sigillanu" a prufezia è i so missaghji, i più sottili è i più impurtanti restanu inaccessibili.

8c-  è eccu, avia l'ochji cum'è l'ochji d'un omu

In Rev.9, u Spìritu precede i so descrizzioni cù u terminu cum'è . In questu modu, suggerisce una ressemblanza di l'apparenza chì ùn hè micca una realità. Quì, dinò, duvemu nutà a similitudine cù l'omu incarnate in a so perfezione in Ghjesù Cristu, ma hà solu a pretensione di questu. Ma ci hè più, perchè "l' ochji " sò simbolichi di a clarividenza di i prufeti di quale Ghjesù hè ancu u mudellu perfettu. È u Spìritu allude à a pretensione prufetica di u papatu chì eventualmente stabiliscerà a so sede ufficiale in a cità di u Vaticanu, una parolla chì significa: prufezià, da u latinu "vaticinare". A cosa sarà cunfirmata in Rev.2: 20, quandu u Spìritu paragunà sta chjesa Cattòlica Rumana à a Jezabel chì hà avutu i prufeti di YaHWéH uccisi, a donna straniera adurà i Baals, maritata da u rè Ahab. A paraguna hè ghjustificata perchè u papatu face chì i veri prufeti di Diu in Cristu murenu in u ghjocu di l'inquisizione.

8d-  è una bocca, chì parlava cù arroganza.

In stu capitulu 7, u divinu Filmmaker and Director presenta in "zoom" l'era cristiana chì u cuncerna in particulare, u periodu trà a fine di l'Imperu Rumanu è u gloriosu ritornu di Cristu in Michael, u so nome celeste cù Angels. Annunzia a venuta di un rè arrogante, persecutore di i santi di l'Altissimo , chì attacca i normi religiosi divini chì tentanu di cambià i tempi è a lege , i dece cumandamenti, ma ancu altri ordinanze divini. U Spìritu annuncia a so punizione finali; ellu serà " cunsumatu da u focu per via di e so parolle arroganti ". Dunque, a scena di u ghjudiziu celeste di u settimu millenniu hè subitu presentata dopu a menzione di e so parolle arroganti . Davanti à ella, u rè Nabuchodonosor avia ancu dimustratu l'arroganza , ma hà accettatu umilmente a lezzione di umiliazione chì Diu li hà datu.

 

Ghjudiziu celeste

 

Dan 7:9 Aghju guardatu mentre i troni sò stati stallati. Et l'Ancien des jours s'assit. U so vistitu era biancu cum'è neve, è i capelli nantu à u so capu era cum'è lana pura; u so tronu era cum'è fiamme di focu, è e rote cum'è focu ardente.

9a-  Aghju guardatu, mentre chì i troni eranu posti

Questa scena rapprisenta u tempu di ghjudiziu chì serà realizatu da i santi redimi di Ghjesù Cristu in a so prisenza, seduta nantu à i troni , in u celu secondu Rev.4, durante i mille anni citati in Rev.20. Stu ghjudiziu prepara e cundizioni per u ghjudiziu finali , l'esekzione di quale hè illustrata in u versu 11.

9b-  È l'anzianu di i ghjorni si pusò.

 Hè u Cristu divinatu, u solu Diu creatore. L'azzione di u verbu sit indica a cessazione di una attività in piedi, hè l'imaghjini di riposu. U celu hè in pace assoluta. In terra, i gattivi sò stati distrutti à u ritornu di Cristu.

9c-  U so vistitu era biancu cum'è neve, è i capelli di u so capu era cum'è lana pura

 U biancu hè u simbulu di a purezza perfetta di Diu chì cuncerna a so natura sana à u livellu di i so vestiti , simboli di e so opere è i capelli di a so testa chì hè una corona di saviezza pura è perfetta libera da ogni peccatu .

Stu versu suggerisce Isa. 1: 18: Venite à pricà! dice YaHWéH. Sì i vostri peccati sò cum'è scarlatina, seranu bianchi cum'è neve; s'elli sò rossi cum'è purpura, diventeranu cum'è lana.

9d-  u so tronu era cum'è fiamme di focu,

 U tronu designa u locu di u grande Ghjudice, u ghjudiziu di a mente di Diu. Hè postu sottu à l'imaghjini di e fiamme di u focu chì seranu l'ochji di Cristu a ghjustizia in Rev.1: 14 induve truvamu e descrizzioni di stu versu. U focu distrughje, chì dà stu ghjudiziu u scopu di distrughje i nemici di Diu è i so eletti. Perchè sò dighjà morti, stu ghjudiziu riguarda a seconda morte chì chjappà definitivamente i cundannati.

9 -  è i roti cum'è un focu ardente.

U tronu roti paragunatu à un focu ardente chì serà accesu nantu à a terra: Rev.20: 14-15: a seconda morte hè u lavu di focu . I roti suggerenu dunque u muvimentu di i ghjudici da u celu à a terra per l'esekzione di i verdicts pronunziati. U Diu vivu, u grande Ghjudice, si move è quandu a terra hè rinnuvata è purificata, si moverà di novu per installà u so tronu Reale quì secondu Rev.21: 2-3.

Dan 7:10 Un fiume di focu scorri è esce da davanti à ellu. Mille millaie u sirvutu, è decemila milioni stavanu in a so prisenza. I ghjudici si pusonu, è i libri sò stati aperti.

10a-  Un fiumu di focu scorri è esce da davanti à ellu

 U focu purificatore chì scenderà da u celu per divorà l'ànima di i morti caduti è poi risuscitatu, secondu Rev.20: 9: È si sò cullati nantu à a faccia di a terra, è circundavanu u campu di i santi è i santi. cità amata . Mais le feu descendit du ciel et les dévora .

10b-  Mille mille u sirvutu

 Vale à dì, un milione d'anima, di l' eletti redimi da a terra.

10c-  è decemila milioni stavanu in a so prisenza

 Dieci miliardi di anime terrestri chjamati da Diu sò risuscitati è convocati davanti à ellu è à i so ghjudici per soffre a ghjustizia divina di a seconda morte , qualcosa cunfirmatu in Luke 19:27: È u restu, portate quì i mo nemici , chì ùn anu micca vulutu ch'e regna su di elli, è ammazzali in a mo prisenza . In questu modu, u Spìritu cunfirma e parolle chì hà dettu per mezu di Ghjesù in Matt.22: 14: Per parechji sò chjamati, ma pochi sò scelti . Questu serà particularmente u casu in l'ultimi ghjorni secondu Luke 18: 8: ... Ma quandu u Figliolu di l'omu vene, truverà a fede nantu à a terra?

10d-  I ghjudici si pusonu, è i libri sò stati aperti

 U tribunale supremu ghjudicherà nantu à a basa di i tistimunianzi chì permettenu u ghjudiziu è l'accusazioni adattati individualmente per ogni ànima cundannata. I so libri cuntenenu a vita di una criatura, guardata in memoria da Diu, cù l'anghjuli fideli cum'è tistimoni, oghje invisibili à i terrestri.

Dan 7:11 Allora aghju vistu, per via di e parolle arroganti chì u cornu hà dettu; è cum'è aghju vistu, l'animali hè statu tombu.

11a-  Allora aghju guardatu, per via di e parolle arroganti chì u cornu hà dettu

Cum'è e parolle " per via di parolle arroganti "indicanu, stu versu ci vole mustrà a relazione di causa è effettu chì definisce u ghjudiziu di Diu. Ùn ghjudica micca senza causa.

11b-  è mentre aghju vistu, l'animali hè statu tombu

Se u quartu animale chì rapprisenta a successione, Roma Imperiale - dece regni europei - Roma Papale, hè distrutta da u focu, hè per via di l' attività orale arrogante di Roma Papale; attività chì cuntinuerà finu à u ritornu di Cristu.

11c-  è u so corpu hè statu distruttu , consegnatu à u focu per esse brusgiatu

U ghjudiziu chjappà à u stessu tempu u cornu chjucu è i deci corni civili chì l'anu sustinutu è participà à i so piccati secondu Rev.18: 4. U Lavu di u focu di a seconda morte li divorerà è li distruggerà .

Dan 7:12 L'altri animali eranu privati di u so putere, ma sò stati dati a prolongazione di a vita finu à un certu tempu.

12a-  L'altri animali sò stati spogliati di u so putere

Quì, cum'è in Rev. 19: 20 è 21, u Spìritu revela chì un destinu sfarente hè furnitu per i peccatori ordinarii di u paganisimu, essendu eredi di u peccatu uriginale trasmessu da Adam à e masse umane in tutta a storia terrena.

12b-  ma una estensione di vita li hè stata cuncessa finu à un certu tempu

 Sta precisione significa u vantaghju di l'imperi precedenti per ùn avè micca sperimentatu a fine di a so duminazione à a fine di u mondu cum'è u casu di u 4u animali rumanu sottu a so ultima forma di guvernu universale cristianu à u tempu di u ritornu di Ghjesù Cristu. A fine di u 4 marcatu da a so distruzzione cumpleta. Dopu questu, a terra fermarà senza forma è viota in l'imaghjini di l'abissu di Gen.1: 2.

 

Ghjesù Cristu, u figliolu di l'omu

Dan 7:13 Aghju guardatu in e visioni di notte, è eccu, in i nuvuli di u celu hè vinutu unu cum'è u figliolu di l'omu; ghjunse à l'Anticu di i Ghjorni, è u purtonu vicinu à ellu.

13a-  Fighjularaghju in e mio visioni notturne, è eccu, nantu à i nuvuli di u celu ghjunse unu cum'è un figliolu di l'omu

Questa apparizione di u figliolu di l'omu mette in luce u significatu datu à u ghjudiziu appena mintuatu. U ghjudiziu appartene à Cristu. Ma à l'epica di Daniel, Ghjesù ùn era ancu ghjuntu, cusì Diu imagine ciò chì hà da esse realizatu per mezu di u so ministeru terrenu durante a so prima venuta à a terra di l'omi.

13b-  ghjunse à l'anzianu di i ghjorni, è u purtonu vicinu à ellu.

Dopu à a so morte, si risuscitarà, per presentà a so ghjustizia perfetta chì hè stata sacrificata cum'è una offerta à u Diu offesu, per ottene u pirdunu di i so eletti fideli, classificati è sceltu da ellu stessu. A stampa presentata insegna u principiu di salvezza ottenuta da a fede in u sacrificiu di Diu in Cristu. È cunfirma a so validità cù Diu.

Dan 7:14 È li dete u duminiu, è a gloria, è un regnu. è tutti i populi, nazioni, è omi di ogni lingua li servivanu. U so duminiu hè un duminiu eternu chì ùn passerà micca, è u so regnu ùn serà mai distruttu.

14a-  Hè statu datu u duminiu, a gloria è u regnu

I dati di stu versu sò riassunti in questi versi di Matt.28: 18 à 20 chì cunfirmanu chì u ghjudiziu appartene veramente à Ghjesù Cristu: Ghjesù, avendu avvicinatu, li hà parlatu cusì: Tutta l'autorità hè stata datu à mè in u celu è a terra. . Andate dunque è fate discìpuli di tutte e nazioni, battezendu in u nome di u Babbu è di u Figliolu è di u Spìritu Santu, è insegnenduli à osservà tuttu ciò chì vi aghju urdinatu. È eccu, sò cun voi sempre, ancu finu à a fine di u mondu .

14b-  è tutti i populi, e nazioni è l'omi di ogni lingua li servivanu

 In termini assoluti, serà nantu à a nova terra, u vechju rinnuvatu è glurificatu dopu à u settimu millenniu. Ma i riscatti seranu stati scelti da tutti i populi, nazioni è lingue da l'unica salvezza ottenuta da Ghjesù Cristu perchè l'anu servitu durante a so vita. In Rev.10: 11 è 17: 15 sta espressione si riferisce à l'Europa cristianizzata è u mondu occidentale. In questu gruppu truvamu u milione di eletti salvati chì serve à Diu in u versu 10.

14c-  è u so regnu ùn serà mai distruttu

I ditaglii citati in Dan.2: 44 in quantu à ellu sò cunfirmati quì: u so regnu ùn serà mai distruttu.

Dan 7:15 In quantu à mè, Daniele, u mo spiritu era turbatu in mè, è e visioni di u mo capu m'hà spavintatu.

15a-  Eiu, Daniel, aghju avutu un spiritu turbulente in mè

U prublema di Daniel hè ghjustificatu, a visione annuncia un periculu per i santi di Diu.

15b-  è e visioni in u mo capu mi spaventavanu.

Prestu a so visione di Michael avaristi u stessu effettu nantu à ellu, secondu Dan.10: 8: Eru lasciatu solu, è vistu sta grande visione; a mo forza m'hà fallutu, a mo faccia hà cambiatu culore è hè stata decomposta, è aghju persu tuttu u vigore. Spiegazione: u figliolu di l'omu è Michael sò una sola persona divina . A paura caratterizeghja u regnu di Roma, perchè in sti dui duminazioni successive, ùn darà micca à u populu di i capi santi cum'è Nabucodonosor, Darius u Mede è Cyrus 2 u Persian.

Dan 7:16 È aghju avutu vicinu à unu di quelli chì stavanu quì, è li dumandò a verità nantu à tutte queste cose. M'hà dettu, è m'hà datu a spiegazione:

16a-  Quì cumincianu e spiegazioni supplementari datu da l'anghjulu

 

Dan 7:17 Sti quattru grandi bestie, sò quattru rè chì nasceranu da a terra;

17a-  Nota chì sta definizione s'applica quant'è à e successioni revelate in Dan.2 da l'imaghjini di a statua cum'è quì in Dan.7, da quella di l' animali .

Dan 7:18 Ma i santi di l'Altissimo riceveranu u regnu, è pussederanu u regnu per sempre, da l'eternu à l'eternu.

18a-  Stessa cummentazione chè pè e quattru successioni. In novu, u quintu cuncerna u regnu eternu di l'eletti chì u Cristu hà custruitu nantu à a so vittoria nantu à u peccatu è a morte.

Dan 7:19 Allora aghju vulsutu sapè a verità nantu à a quarta bestia, chì era sfarente di tutti l'altri, estremamente terribili, chì avia denti di ferru è unghie di bronzu, chì manghjava, rompava è calpestava ciò chì restava.

19a-  chì avia i denti di ferru

Truvemu quì, in i denti , u ferru digià simbulu di a durezza di l'Imperu Rumanu designatu da e gammi di a statua di Dan.2.

19b-  è chiodi d' ottone .

In questa infurmazione supplementaria, l'anghjulu specifica: è unghie di bronzu . U patrimoniu di u peccatu grecu hè cusì cunfirmatu da stu materiale impuru, un alliatu chì simbulizeghja l’imperu grecu in u ventre è e cosce di a statua di Dan.2.

19c-  chì hà manghjatu, rumpitu è calpestatu ciò chì era rimasu

 Manghjendu , o apprufittannu di e cose cunquistate, ciò chì li face cresce - rompe , furzendu è distrugge - calpesta , disprezzà è perseguite - Eccu l'azzioni chì i dui "Romi" successivi è i so sustenidori civili è religiosi praticaranu finu à u ritornu. di Cristu. In Rev.12: 17: u Spìritu designa l'ultimi "Adventisti" da a parolla " restu ".

Dan 7:20 È di e dece corne chì eranu nantu à a so testa, è di l'altru chì esce, è davanti à quale trè cascanu, nantu à quella corna chì avia l'ochji, una bocca chì parlava arrogante. è un aspettu più grande chè l'altri .

20a-  Stu versu porta un dettagliu contraddittoriu à u versu 8. Cumu u " picculu cornu " piglia quì un aspettu più grande chè l'altri? Questa hè tutta a so differenza da l'altri di e dece corne . Hè assai debule è fragile è puru, per via di a credulità è di u timore di Diu ch’ella dice di rapprisintà nant’à a terra, li domina è li manipule cum’ellu li piace, salvu rari eccezzioni.

Dan 7:21 E aghju vistu stu cornu chì face a guerra contru à i santi, è chì vinceva nantu à elli.

21a-  U paradossu cuntinueghja. Ella dice chì incarna a santità più alta è Diu l'accusa di perseguità i so santi. Una sola spiegazione tandu : ella si trova cum'è respira. U so successu hè quellu di una immensa bugia ingannosa è devastante , assai distruttiva di a strada tracciata da Ghjesù Cristu.

Dan 7:22 finu à chì l'Anticu di i Ghjorni ghjunse è hà datu u dirittu à i santi di l'Altissimo, è u tempu hè ghjuntu quandu i santi pussedevanu u regnu.

22a-  Fortunatamente, a bona nova hè cunfirmata. Dopu à l'azzioni scure di a Roma papale è i so sustenituri civili è religiosi, a vittoria finale vene à Cristu è i so eletti.

 

 I versi 23 è 24 specificanu l'ordine di successione

Dan 7:23 Cusì m'hà dettu: "A quarta bestia hè un quartu regnu chì esisterà nantu à a terra, sfarente di tutti i regni, è chì divorerà a terra sana, a piserà, è a romperà in pezzi".

23a-  L'imperu rumanu paganu in a so forma imperiale trà - 27 è 395.

Dan 7:24 I dece corne sò dece rè chì nasceranu da stu regnu. Un altru nascerà dopu à elli, sfarente di u primu, è abbatterà trè re.

24a-  Hè grazia à issa pricisioni chì pudemu identificà sti dece corne cù i dece regni cristiani furmati nant’à u tarritoriu uccidintali di l’Imperu Rumanu sfondatu è struttu. Stu tarritoriu hè quellu di a nostra Europa attuale : a UE (o UE).

Dan 7:25 Parrarà parolle contr'à l'Altìssimu, è opprimerà i santi di l'Altissimo, è sperarà di cambià i tempi è a lege; è i santi seranu mandati in e so mani per un tempu, è tempi, è mezu tempu.

25a-  Dirà parolle contr'à l'Altìssimu

Dieu concentre dans ce verset sa dénonciation des péchés qu'il attribue au régime papal romain et à ses prédécesseurs, les évêques de Rome par lesquels le mal commis fut popularisé, justifié et enseigné aux foules ignorantes. U Spìritu elenca l'accusazioni cuminciendu cù u più seriu: parolle contr'à l'Altissimo stessu. Paradossalmente, i papi pretendenu di serve à Diu è u rapprisentanu nantu à a terra. Ma hè precisamente sta pretensione chì custituisce a culpa perchè Diu ùn appruva in alcun modu sta pretensione papale. È in u risultatu, tuttu ciò chì Roma insegna falsamente nantu à Diu l'affetta in persona.

25b-  opprimerà i santi di l'Altissimo

A persecuzione inghjusta di i santi di u versu 21 hè quì ricurdatu è cunfirmatu. I ghjudizii sò pronunziati da i tribunali religiosi chì portanu u nome di "Santa Inquisizione". A tortura hè aduprata per furzà e persone innocenti à ammette a so culpabilità.

25c-  è sperarà di cambià i tempi è a lege

 Sta accusazione dà à u lettore l'uppurtunità di ristabilisce e verità fundamentali di cultu datu à u Diu veru, vivu è solu.

U bellu ordine stabilitu da Diu fù cambiatu da i monachi Rumani. Sicondu Esodu 12: 2, Diu hà dettu à l'Ebrei à l'esodu da l'Eggittu: Questu mese serà u primu di mesi per voi; serà per voi u primu mese di l'annu . Questu hè un ordine, micca una proposta simplice. E postu chì a salvezza vene da i Ghjudei secondu Ghjesù Cristu, dapoi l'Esodu, ogni essendu chì entra in a salvezza entra ancu in a famiglia di Diu induve u so ordine deve regnu è esse rispettatu. Questa hè a vera duttrina di a salvezza, è hè stata da u tempu di l'apòstuli. In Cristu, l'Israele di Diu hà pigliatu un aspettu spirituale, ùn hè micca menu u so Israele per quale hà stabilitu u so ordine è e so duttrini. Sicondu Rom.11: 24, u cunvertitu paganu hè injertatu in a radica ebraica è u troncu d'Abrahamu, micca l'altru. Hè avvirtutu da Paul contra l'incredulità chì hè diventata fatale per i Ghjudei ribelli di u vechju pattu è serà cusì fatale per i cristiani ribelli di u novu; chì cuncerna direttamente a fede cattolica Rumana, è u studiu di Dan.8 hà da cunfirmà, dapoi u 1843, i cristiani Prutistanti.

 Semu solu à u principiu di una longa rivelazione profetica induve l'accusazione divina fatta in stu versu hè omnipresente perchè e cunsequenze sò terribili è drammatiche. I tempi cambiati da Roma preoccupa:

 1 - u restu sabbaticu di u 4 cumandamentu di Diu. U settimu ghjornu hè statu rimpiazzatu da u 7 di marzu di u 321 da u primu ghjornu, tenutu cum'è ghjornu seculare è principiu di a settimana da Diu. Inoltre, stu primu ghjornu hè statu impostu da l'imperatore rumanu Custantinu I quandu era dedicatu à l'adorazione di u "venerabile sole invincitu", u sole divinizatu da i pagani, digià in Egittu, simbulu biblicu di u peccatu. Daniele 5 ci hà dimustratu cumu Diu punisce l'ultrali fatti à ellu, l'omu hè cusì avvistatu è sapi ciò chì l'aspetta quandu Diu u ghjudicà cum'è ghjudicatu è uccisu u rè Belshazzar. U sàbbatu santificatu da Diu da a fundazione di u mondu hà e caratteristiche duali di esse nantu à u tempu è a lege divina, cum'è u nostru versu cita.

 2 - U principiu di l'annu, chì urigginariamenti accadutu in a primavera, una parolla chì significa a prima volta, hè stata cambiata per esse à u principiu di l'invernu.

3 - Sicondu Diu, u cambiamentu di u ghjornu si faci à u tramontu, in l'ordine di u ghjornu di a notte, micca à mezanotte, perchè hè ritmu è marcatu da e stelle chì hà creatu cù questa intenzione.

U cambiamentu in a lege va assai più profonda di u sughjettu di u sàbatu. Roma ùn hà micca profanatu i vasi d'oru di u tempiu, s'autorise à cambià u testu originale di e parolle scritte da Diu cù u dito nantu à e tavule di petra datu à Mosè. Cose cusì sante chì per tuccà l'arca, in quale sò stati truvati, hè stata culpita da Diu cù a morte immediata.

25c-  è i santi seranu mandati in e so mani per un tempu, volte è mezu tempu

 Chì significa un tempu ? A spirienza di u rè Nabucodonosor ci dà a risposta in Dan. 4: 23: Vi scacciaranu fora di l'omi, vi abitate cù e bestie di u campu, vi daranu erba da manghjà cum'è à i boi; è sette volte passanu sopra à voi , finu à chì sapete chì l'Altissimo regna u regnu di l'omi è u dà à quellu chì li piace. Dopu à sta dura sperienza, u rè disse in u versu 34: Dopu à u tempu stabilitu , eiu, Nabucodonosor, alzatu i mo ochji à u celu, è a raghjoni tornò à mè . Aghju benedettu l'Altissimo, aghju lodatu è glurificatu quellu chì vive per sempre, chì u so duminiu hè un duminiu eternu, è u so regnu dura di generazione in generazione . Pudemu deduce chì sti sette volte rapprisentanu sette anni da chì a durata principia è finisce in u cursu di a so vita. Ciò chì Diu chjama u tempu hè dunque u tempu chì ci vole à a terra per compie una rivoluzione completa di u sole. Da quì emergenu parechji missaghji. Diu hè simbolizatu da u sole è quandu una criatura s'arrizzò in orgogliu, per mette in u so locu, Diu li dice: "Circular around my divinity and learn who I am". Per Nabucodonosor, sette turni sò necessarii ma efficace. Un'altra lezione cuncernarà a durata di u regnu papale prufetizatu ancu da u terminu " tempu " in stu versu. Paragunendu cù l'esperienza di Nabucodonosor, Diu punisce l'orgogliu cristianu trasmettendu à a stupidità per un tempu, volte, è a mità di un tempu di anni profetichi. Da u 7 di marzu di u 321, l'orgogliu è l'ignuranza in a stupidità fecenu l'omi accunsenu à rispettà l'ordine chì cambiava un cumandamentu di Diu; ciò chì l'umile schiavu di Cristu ùn pò micca ubbidì, altrimenti si tagliò da u so salvatore Diu.

 Stu versu ci porta à circà u valore veru è e date di u principiu è di a fine di sta durata prufeta. Scupreremu chì rapprisenta 3 anni è sei mesi. In fatti, sta formula riapparirà in Rev.12: 14 induve hè parallella cù a formula 1260 ghjorni da u versu 6. L'applicazione di u codice di Ezé.4: 5-6, un ghjornu per un annu, farà pussibule. per capisce chì sò veramente 1260 anni longu è terribili, di soffrenu è di morte.             

Dan 7:26 Allora u ghjudiziu vinarà, è u so duminatu li serà sguassatu, è serà distruttu è distruttu per sempre.

2a-  Mitti in risaltu l'interessu di sta pricisioni : u ghjudiziu è a fine di a duminazione di i papi si faci à u listessu tempu. Questu prova chì u ghjudiziu mintuatu ùn principia micca prima di u ritornu di Cristu. In u 2021, i papi sò sempre attivi, cusì u ghjudiziu citatu in Daniel ùn hà micca principiatu in u 1844, i fratelli Adventisti.

Dan 7:27 U regnu è u duminiu è a grandezza di tutti i regni sottu à u celu serà datu à u populu di i santi di l'Altissimo. U so regnu hè un regnu eternu, è tutti i guvernatori li serviranu è ubbidiranu.

27a-  U ghjudiziu hè dunque bè implementatu dopu à u ritornu in gloria di Cristu è u rapimentu à u celu di i so eletti.

27b-  è tutti i capi li serviranu è ubbidiranu

 Per esempiu, Diu ci mostra i trè capi prisintati in stu libru: u rè Caldeo Nebucadnezzar, u rè Mede Darius, è u rè persicu Ciru 2.

Dan 7:28 Quì finiscinu e parolle. Eiu, Daniel, era assai disturbatu da i mo pinsamenti, aghju cambiatu culore, è aghju tenutu queste parolle in u mo core.

28a-  U guai di Daniel hè sempre ghjustificatu, perchè à questu livellu e prove di l'identità di a Roma papale mancanu sempre di forza; a so identità ferma sempre una « ipotesi » dighjà assai cunvinta, ma sempre, una « ipotesi ». Ma Daniel 7 custituisce solu a seconda di e sette platti profetichi presentati in stu libru di Daniel. E digià, avemu pussutu vede chì i missaghji in Dan.2 è Dan.7 sò idèntica è cumplementarii. Ogni nova pagina ci purterà elementi supplementari chì saranu sovrapposti à i studii digià realizati , rinfurzà è rinfurzà u missaghju di Diu chì diventerà cusì sempre più chjaru.

 

 L'ipotesi chì u " picculu cornu " di stu capitulu 7 hè a Roma papale resta da esse cunfirmata. A cosa sarà fatta. Ma ricurdemu dighjà sta successione storica chì cuncerna Roma, " u 4u animale mostruoso cù i denti di ferru ". Il désigne l'Empire romain suivi des « dix cornes » des regnis européens libres et indépendants auxquels succédèrent, en 538, le « petit corne » présumé papal, ce « roi différent », devant lequel « trois cornes ou trois rois ». l'Erule, i Vandali è l'Ostrogoti sò degradati trà 493 è 538 in versi 8 è 24.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daniel 8

 

Dan 8:1 In u terzu annu di u regnu di u rè Beltshazzar, I Daniel hà vistu una visione, in più di quella chì avia vistu prima.

1a-  U tempu hè passatu : 3 anni. Daniel riceve una nova visione. In questu, ci sò solu dui animali chì sò chjaramente identificati in i versi 20 è 21 cù i Medi è i Persiani è i Grechi chì eranu in i visioni precedenti u 2 è u 3 Imperiu di e successioni prufetizate. À u tempu, in e visioni, l'animali cunformanu più è più chjaramente à i riti di l'Ebrei. Dan.8 presenta un ariete è un caprettu ; l'animali offerti in u sacrifiziu di u ghjornu di l'espiazione di u ritu ebraicu. Pudemu cusì u simbulu di u peccatu in a superposizione di l'imperu grecu : u ventre è e cosce di bronzu di Dan.2, u leopardo di Dan.7 è u caprettu di Dan.8.

Dan 8:2 Quandu aghju vistu sta visione, mi paria chì eru in Susa, a capitale, in a pruvincia di Elam. è durante a mo visione era vicinu à u fiume Ulai.

2a-  Daniel hè in Persia vicinu à u fiumu Karoun chì in u so tempu era l'Ulai. A capitale persiana è u simbulu di u fiumu di un populu indicanu un locu geograficu di riferimentu per a visione chì Diu li darà. I missaghji prufetichi furnisce dunque dati geografichi preziosi in stu capitulu chì mancava in i capituli 2 è 7.

Dan 8:3 È aghju alzatu i mo ochji, è fighjulà, è eccu, un ariete stava davanti à u fiumu, è avia corna. sti corni eranu alti, ma unu era più altu chè l'altru, è s'arrizzò l'ultimu.

3a-  Stu versu riassume a storia di Persia illustrata da stu ram chì u cornu u più altu u rapprisenta perchè essendu statu inizialmente duminatu da u so alliatu Mede, s'arrizzò sopra l'ultimu per l'arrivu à u putere di u rè Ciru 2 u Persianu, in u 539, l'ultimu cuntimpuraniu di Daniele secondu Dan.10: 1. Ma quì, aghju signalatu un prublema di data reale, perchè i stòrici ignoranu cumplitamenti a tistimunianza di u tistimunianza oculare di Daniel chì attribuisce, in Dan.5:31, a cunquista di Babilonia à u rè Mede Darius chì hà urganizatu Babilonia in 120 satrapies secondu Dan. 6: 1. Cyrus hà vinutu à u putere dopu à a morte di Darius, dunque micca in u 539, ma un pocu dopu, o à u cuntrariu, a cunquista di Darius puderia avè fattu un pocu prima di a data - 539.

3b-  Una suttilità divina si prisenta in stu versu, in a forma utilizata per designà un cornu chjucu è un grande. Questu cunferma chì l'espressione attentamente evitata " cornu pocu " hè specificamente è esclusivamente attaccata à l'identità di Roma.

Dan 8:4 Aghju vistu u ram chì batteva cù e so corne à u punente, è à u nordu è à u sudu; nimu animale ùn li pudia resistere, è ùn ci era nimu per liberà e so vittime ; hà fattu ciò chì vulia, è divintò putente.

4a-  L'imaghjini di stu versu illustra e fasi successive di e cunquiste persiane chì i portanu versu l'imperu, a duminazione di u rè di i rè.

 In Occidente : Ciru 2 hà fattu una alleanza cù i Caldei è l'Egiziani trà - 549 è - 539.

 In u nordu : Lydia di u rè Cresu hè cunquistata in - 546

 À meziornu : Ciru cunquista Babilonia succedendu à u rè Mede Darius dopu - 539 è più tardi u rè persicu Cambyse 2 cunquistà l'Egittu in - 525.

4b-  è divintò putente

 Hà ottinutu u putere imperiale chì hà fattu Persia u primu imperu prufetizatu in questu capitulu 8. Era u 2u imperu in e visioni di Dan.2 è Dan.7. In questu putere l'Imperu Persicu stendu à u Mari Mediterraniu attaccò a Grècia chì l'arrestò à Maratona in - 490. E guerri ripigliò.

Dan 8:5 Cum'è aghju guardatu attentamente, eccu, un caprettu ghjunse da u punente, è corse nantu à tutta a terra nantu à a so faccia, senza toccu. issu caprettu avia un cornu grossu trà l'ochji.

5a-  Versu 21 identifica chjaramente u caprettu: U caprettu hè u rè di Javan, u gran cornu trà i so ochji hè u primu rè . Javan, u nome anticu di a Grecia. Ignorendu i debuli rè grechi, u Spìritu custruisce a so rivelazione nantu à u grande cunquistatore grecu Alessandru Magnu.

5b-  eccu, un caprettu ghjunse da u punente

L'indicazione giugrafica hè sempre data. U caprettu vene da l'Occidenti in relazione à l'Imperu Persianu pigliatu cum'è locu di riferimentu giugraficu.

5c-  è viaghja in tutta a terra nantu à a so superficia, senza toccu

 U missaghju hè analogu à i quattru ali d'uccelli di u leopardo di Dan.7: 6. Sottulineeghja a vitezza estrema di e cunquiste di stu ghjovanu rè macedone chì allargarà a so duminazione sin’à u fiumu Indu in deci anni.

5d-  issu caprettu avia un grande cornu trà l'ochji

 L'identità hè datu in u versu 21: U gran cornu trà i so ochji hè u primu rè. Stu rè hè Lisandru Magnu (– 543 – 523). U Spìritu li dà l'apparenza di l'Unicornu, un fabuloso animali miticu. Il dénonce ainsi l’imaginaire fertile inespuisable d’une société grecque qui a inventé des fables appliquées à la religion et dont l’esprit a traversé les siècles jusqu’à notre époque dans l’Occident inganneusement chrétien. Hè un aspettu di u peccatu chì hè cunfirmatu da l'imaghjini di u caprettu , l'animali chì hà ghjucatu u rolu di u peccatu in u ritu sacru annu di u "ghjornu di l'espiazione". A crucifixion di u Messia Ghjesù hà realizatu in a so perfezione divina stu ritu duvia cessà dopu à ellu ... per forza, per via di a distruzzione di u tempiu è a nazione ebraica da i Rumani in 70.

Dan 8:6 Et il s'avança vers le bélier qui avait des cornes, que je vis debout devant le fleuve, et il courut sur lui dans toute sa fureur.

6a-  Lisandru Magnu lancia u so attaccu contr'à i Persiani chì u rè hè Darius 3. L'ultimu hè scunfittu à Issus, fughje lascendu u so arcu, u so scudu è u so mantellu, è ancu a so moglia è u so eredi, in - 333. Serà uccisu dopu da dui di i so grandi.

6b-  è corse versu ellu in tutta a so furia

 Questa furia hè storicamente ghjustificata. Hè stata preceduta da stu scambiu trà Darius è Lisandru: "Prima chì Alessandru scontri à Darius, u rè persicu li mandò rigali destinati à mette in risaltu a so pusizioni rispettivi cum'è rè è zitellu - Alessandru era ancu un ghjovanu à l'epica. principe noviziatu in l'arti di guerra (ramu I, leash 89). Dariu li manda una pallottola, una frusta, un frenu di cavallu è una scatula d'argentu piena d'oru. Una lettera chì accumpagna u tesoru glossa l'elementi : u ballò hè cusì ch'ellu cuntinueghja à ghjucà cum'è u zitellu chì hè, u frenu per insignà à cuntrullà si, a frusta per curreggillu è l'oru rapprisenta u tributu chì i Macedoni anu da pagà. l'imperatore persicu.

Lisandru ùn mostra micca segnu di còllera, malgradu u timore di i messageri. À u cuntrariu, li dumanda di felicità Darius per a so finezza. Darius, dici, cunnosce l'avvene, postu ch'ellu hà datu à Lisandru una bola chì rapprisenta a so futura cunquista di u mondu, u frenu significa chì tutti si sottumetteranu à ellu, a frusta serà per punisce quelli chì oseranu stà contru à ellu è u l'or suggerisce u tributu chì riceverà da tutti i so sughjetti. Detail prufeticu, Alessandru avia un cavallu à quale hà datu u nome "Bucephalus" chì significa, cù un prefissu aumentativu, "capu". In tutte e so battaglie, serà à u "capu" di u so esercitu, arma in manu. È diventerà per "deci anni" u "capu" regnu di u mondu coperto da a prufezia. A so notorietà prumove a cultura greca è u peccatu chì a stigmatizza.

Dan 8:7 L'aghju vistu chì s'avvicinava à l'ariete è chì era in furia cun ellu. Il battit le bélier et lui brisa les deux cornes, sans que le bélier eût la force de lui résister ; u ghjittò in terra è u calpestò, è ùn ci era nimu per salvà u ram.

7a-  A guerra lanciata da Lisandru Magnu : in – 333, à Issus, u campu persianu hè scunfittu.

Dan 8:8 È u caprettu divintò assai forte; ma quand'ellu era forte, u so gran cornu si rumpiu. Quattru grandi corne s'arrizzò per rimpiazzà, à i quattru venti di u celu.

8a-  u so grande cornu si ruttu

 In u 323, u ghjovanu rè (– 356 – 323) morse senza eredi à l'età di 32 anni, in Babilonia.

8b-  Quattru grandi corne s'arrizzò per rimpiazzà, in i quattru venti di u celu.

 I rimpiazzamenti di u rè mortu eranu i so generali : i diadochi. Ci era dece di elli quandu Alessandru morse è per 20 anni si battevanu trà elli à u puntu chì à a fine di 20 anni solu quattru sopravviventi sò stati. Ognunu di elli hà fundatu una dinastia reale in u paese nantu à quale ellu dominava. U più grande hè Seleucu cunnisciutu cum'è Nicator, hà fundatu a dinastia "Seleucid" chì regnava annantu à u regnu di Siria. U sicondu hè Ptolemaios Lagos, hà fundatu a dinastia "Lagid" chì hà regnu annantu à l'Eggittu. U terzu hè Cassandro chì regna nantu à a Grecia, è u quartu hè Lysimachus (nome latinu) chì regna nantu à a Tracia.

 U missaghju profeticu basatu annantu à a geugrafia cuntinueghja. I quattru punti cardinali di i quattru venti di u celu cunfirmanu l'identità di i paesi di i cumbattenti cuncernati.

 

U ritornu di Roma, u cornu chjucu

Dan 8:9 Da unu d'elli hè ghjuntu un cornu chjucu , chì hè cresciutu assai versu u sudu, versu u livante è versu u paese più bellu.

9a-  L'aspettu di stu versu descrive l'estensioni di un regnu chì diventerà à u turnu un imperu dominante. Tuttavia, in e lezioni precedente è in a storia di u mondu u regnu successore di a Grecia hè Roma. Questa identificazione hè più ghjustificata da l'espressione "cornu chjucu" chì hè questu tempu, à u cuntrariu di ciò chì hè statu fattu per a corna mediana più corta, chjaramente citata. Questu ci permette di dì chì stu "picculu cornu" simbulizeghja, in questu cuntestu, a Roma republicana crescente. Perchè, intervene versu l'est, cum'è pulizzeri di u mondu, spessu perchè hè chjamatu per risolve un cunflittu lucale trà l'avversari. È questu hè u mutivu precisu chì ghjustificà l'imaghjini chì seguitanu.

9b-  Da unu d'elli hè ghjuntu un cornu chjucu

 U dominatore precedente era a Grecia, è hè da a Grecia chì Roma vene à duminà in questa zona orientale induve Israele si trova ; Grecia, unu di i quattru corni.

9c-  chì si stende assai versu u sudu, versu l'est, è versu u più bellu di i paesi.

 A crescita rumana principia da u so locu geugraficu versu u sudu prima. A storia cunfirma questu               , Roma entra in a Guerra Punica contru Cartagine, l'attuale Tunisi, versu - 250.

A seguita fasi di estensione si faci versu u livante intervenendu in una di e quattru corne : a Grecia, versu - 200. Hè stata chjamata quì da a liga greca etoliana per sustenelu contr'à a liga achea (Etolia contr'à l'Acaia). Arrivatu in terra greca, l'armata rumana ùn l'abbandunarà mai è a Grecia sana diventerà una culunia rumana da - 160.

Da a Grecia, Roma hà da cuntinuà a so espansione mettendu u pede in Palestina è Ghjudea chì diventerà in - 63 una pruvincia di Roma cunquistata da l'armate di u generale Pompeu. Hè sta Ghjudea, chì u Spìritu designa da questa bella spressione: U più bellu di i paesi , espressione citata in Dan.11:16 è 42, è Ezé.20:6 è 15.

L'ipotesi hè cunfirmata, u " picculu cornu " hè Roma

 

Sta volta, u dubbitu ùn hè più permessu, u regime papale di Dan.7 hè smascheratu, cusì, saltendu i seculi inutili, u Spìritu ci porta à l'ora tragica quandu, abbandunata da l'imperatori, Roma ripiglia a so duminazione sottu una forma religiosa di L'apparenza cristiana à quale ellu attribuisce l'azzioni revelati da i simboli di u versu 10 chì seguitanu. Quessi sò l'azzioni di u " different " rè di Dan.7.

 

Roma Imperiale poi Roma Papale perseguite i santi

Duie letture successive per stu versu unicu

Dan 8:10 Elle s'éleva à l'armée du ciel, et fit descendre une partie de cette armée et quelques étoiles sur la terre, et les foula aux pieds.

10a-  Si alzò à l'armata di u celu

 Dicendu " ella ", u Spìritu mantene cum'è mira l'identità di Roma, in a sequenza cronologica di e so estensioni, dopu à diverse forme di guvernu à quale ellu allude in Rev. 17:10, Roma hà righjuntu l'imperu sottu u regnu di u L'imperatore rumanu Octavianu chjamatu Augustu. È era in u so tempu chì Ghjesù Cristu hè natu da u Spìritu, in u corpu ancora vergine di Maria, a ghjovana mòglia di Ghjiseppu; tramindui scelti per u solu mutivu di a so appartenenza à u lignamentu di u rè David. Dopu à a so morte, una volta risuscitatu da ellu stessu cum'ellu avia annunziatu, Ghjesù hà affidatu à i so apòstuli è à i so discìpuli a missione di annunzià a bona nova di a salvezza (u Vangelu) per fà elettu in u mondu sanu. À questu tempu Roma cunfruntò a mansa è u pacifismu cristianu ; ella in u rolu di u macellare, i discìpuli di Cristu in quellu di l'agnelli macellati. À u costu di assai sangue di martiri, a fede cristiana si sparse in u mondu sanu è in particulare in a capitale di l'imperu, Roma. A persecuzione di a Roma imperiale si suscita contru i cristiani. In questu versu 10, duie azzioni di Roma si superponu. U primu cuncerna l'imperiale è u sicondu, u papale.

In u regime imperiale pudemu digià attribuisce l'azzioni citati à ellu:

Si alzò à l'armata di u celu : s'affronta à i cristiani. Daretu à sta spressione simbolica, armata di u celu , si trova l'Eletti Cristiani secondu chì Ghjesù avia digià chjamatu i so fideli: citadini di u regnu di i celi . Inoltre, Dan.12: 3 paragunà i veri santi à l' astri chì sò ancu, a sumente di Abraham di Gen.15: 5. In prima lettura, l'audazione di martirizà i figlioli è e figliole di Diu custituisce digià per a Roma pagana un'azione arrogante è un'elevazione indegna è ingiustificata . In a seconda lettura, a pretensione di u vescu di Roma di guvernà cum'è papa l'Elegitu di Ghjesù Cristu da u 538 hè ancu una azzione arrogante, è una elevazione ancu più indegna è inghjustificata .

Ella fece cascare in terra una parte di st'esercitu è e stelle, è li calpestò : li perseguitò è li fece morte per distraisce a so populazione in i so arene. I persecutori sò principalmente Nero, Domizianu è Dioclezianu l'ultimu persecutore ufficiale trà 303 è 313. In a prima lettura, stu periodu drammaticu hè cupartu in Apo.2 sottu i nomi simbolichi "di Efesu", u tempu quandu Ghjuvanni riceve a so Rivelazione divina chjamata " Apocalisse" è " Smirne ". In a seconda lettura, attribuita à a Roma papale, sti azzioni sò posti in Apo.2 sottu à i periodi chjamati " Pergamum " vale à dì l'allianza rottu o adulteriu è "Thyatira" vale à dì abominazioni è morti. Dicendu, è li calpesta, u Spìritu impute à tramindui Rome u listessu tipu d'azzioni sanguinarii. U verbu trampled è a so spressione trampled underfoot sò attribuiti à a Roma pagana in Dan.7:19. Ma l'azzione di treading cuntinuerà finu à a fine di u 2300 sera-mattina di u versu 14 di stu capitulu 8 secondu a dichjarazione di u versu 13: Finu à quandu a santità è l'esercitu serà pisatu ? Sta azzione hè stata realizata à l'epica di l'epica cristiana è ci vole dunque à attribuisce à a Roma papale è i so supporti monarchichi ; chì a storia cunfirma. Ricordemu però una diferenza impurtante. A Roma pagana solu face literalmente i santi di Ghjesù Cristu falà à a terra , mentre chì a Roma papale, per via di a so falsa struzzione religiosa, li face falà in terra spiritualmente, prima di perseguità literalmente à u turnu.

 

E persecuzioni sporadiche cuntinueghjanu cù alternanze di pace finu à l'arrivu di l'imperatore Custantinu I chì mette fine à e persecuzioni contr'à i cristiani cù l'edittu di Milanu, a so capitale rumana, in u 313, chì custituisce u termine di u periodu di " deci anni " di . persecuzioni chì caratterizzanu l'era " Smirne " di Rev.2: 8. Per mezu di sta pace, a fede cristiana ùn guadagnà nunda, è Diu perde assai. Perchè senza a barriera di a persecuzione, l'impegni di l'inconvertiti à sta nova fede abbundanu è si multiplicanu in tuttu l'imperu è soprattuttu in Roma induve u sangue di i martiri scorri u più.

 Hè dunque à questu tempu chì pudemu cunnette u principiu di a seconda lettura di stu versu. Quellu induve Roma diventa cristiana ubbiditendu à l'urdinamentu di l'imperatore Custantinu chì, in u 321, hà appena fattu un edittu chì urdineghja u cambiamentu di u ghjornu di riposu settimanale : u settimu ghjornu, u sabbatu hè rimpiazzatu da u primu ghjornu di a settimana ; à l'epica, dedicatu da i pagani à u cultu di u diu " venerable sole invaincu ". Questa azione hè seria cum'è beie i vasi d'oru di u tempiu , ma sta volta, Diu ùn reagisce micca, l'ora di u ghjudiziu finali serà abbastanza. Cù u so novu ghjornu di riposu, Roma estenderà a so duttrina cristiana in tuttu l'imperu, è a so autorità lucale, u vescu di Roma hà da guadagnà in prestigiu è sustegnu, finu à l'elevazione suprema chì u titulu papale li dà per decretu, in u 533 , u bizantinu. l'imperatore Giustiniano I. Ùn hè micca finu à l'espulsione di l'Ostrogoti ostili chì u primu papa regnante, Vigiliu, hà pigliatu u so sediu papale in Roma, à u Palazzu Lateranu custruitu nantu à u Monti Caelius. A data 538 è l'arrivu di u primu papa marca a realizazione di l'azzioni descritte in u versu 11 chì seguitanu. Ma hè ancu u principiu di u 1260 ghjornu-anni di regnu di i Papi è tuttu ciò chì li cuncerna è chì hè statu revelatu in Dan.7. Un regnu cuntinuu durante u quale i santi sò, una volta di più, piscati sottu à i pedi , ma sta volta, da a duminazione religiosa papale romana è i so sustenituri civili, i monarchi, è l'altitudine di questu... in nome di Cristu.

 

Azioni specifiche di u papatu stabilitu in u 538

Dan 8:11 Elle se leva vers le capitaine de l'armée, lui prit le sacrifice perpétuel , et renversa le lieu où était le fondement de son sanctuaire.

11a-  Si alzò à u capu di l'esercitu

 Stu capu di l'esercitu hè lògicu è biblicamente Ghjesù Cristu, secondu Eph.5: 23: per u maritu hè u capu di a moglia, cum'è Cristu hè u capu di a Chjesa , chì hè u so corpu, è di quale ellu hè u capu di a moglia. Salvatore. U verbu " ella s'arrizzò " hè ben sceltu, perchè precisamente, in 538, Ghjesù hè in u celu mentre u papatu hè in terra. U celu hè fora di a so portata ma " s'alzò " facendu crede à l'omi ch'ella u rimpiazza in terra. Da u celu, Ghjesù hà pocu probabilità di evità l'omi da a trappula chì u diavulu li hà stallatu. D'altronde, perchè a faria, quandu ellu stessu li cunsegna à sta trappula è tutte e so maledizioni ? Perchè avemu lettu bè, in Dan.7: 25, " i santi seranu mandati in e so mani per un tempu, volte (2 volte) è mezu tempu "; sò liberati intenzionalmente da u Diu Cristu, per via di i tempi cambiati è di a lege . A lege mudificata in 321 da Custantinu riguardu à u sàbatu, di sicuru, ma soprattuttu, a lege cambiata da u paparu rumanu, dopu à 538 induve ci hè, ùn hè micca solu u sàbatu chì hè affettatu è attaccatu, ma tutta a lege chì hè rielaborata Roma. versione.

11b-  li pigliò u sacrifiziu perpetuu

 Aghju signalatu l'absenza di a parolla sacrifiziu in u testu ebraicu originale. Dittu chistu, a so prisenza suggerisce u cuntestu di a vechja alleanza, ma questu ùn hè micca u casu cum'è aghju ghjustu dimustratu. Sottu à u novu pattu sacrifiziu è offerta cessatu, a morte di Cristu, à a mità di a settimana citati in Dan.9: 27, avendu rende questi riti inutilità. Tuttavia, qualcosa restava di l'antica allianza: u ministeru di u gran sacrificadore è intercessore per i peccati di u populu chì hà ancu prufetizatu u ministeru celeste chì Ghjesù hà realizatu in favore solu di i so eletti acquistati da u so sangue da a so risurrezzione. Cristu riturnò in u celu, ciò chì era rimasu da piglià da ellu ? A so funzione sacerdotale hè u so rolu esclusivu cum'è intercessore per pardunà i peccati di i so eletti. Infatti, dapoi u 538, l'istituzione in terra, in Roma, di un capu di a Chjesa di Cristu hà fattu u ministeru celeste di Ghjesù vanu è inutile. E preghiere ùn passanu più per ellu è i peccatori restanu purtatori di i so peccati è di a so culpabilità versu Diu. Heb.7: 23 cunfirma sta analisi, dicendu: " Ma ellu, perchè ellu ferma per sempre, hà un sacerdòziu chì ùn hè micca trasfiribile ". U cambiamentu di regnu nantu à a terra ghjustifica i frutti abominevoli purtati da stu Cristianesimu senza Cristu; frutti profetizzati da Diu à Daniel. Perchè i cristiani sò stati culpiti da sta terribile maledizione ? U seguente versu 12 darà a risposta: per via di u peccatu .

 L'identificazione di a perpetua chì hè stata realizata servirà cum'è una basa per i calculi cù e durazioni 1290 è 1335 ghjornu-anni chì seranu pruposti in Dan.12: 11 è 12; a basa stabilita hè a data 538, quandu u sacerdòziu perpetuu hè statu arrubatu da u capu papale terrestre.

11c-   è hà abbattutu u locu a basa di u so santuariu

 Per via di u cuntestu di u novu pattu, trà i dui significati pussibuli di a parolla ebraica "mecon" tradotta da "locu" aghju conservatu a so traduzzione "basa" cum'è legittima è megliu adattata à u cuntestu di l'era cristiana mirata da a prufezia. .

u santuariu hè spessu discututu , chì hè cunfusu. In ogni casu, hè pussibule micca esse ingannatu secondu u verbu chì marca l'azzione chì hè fatta à u santuariu .

 Quì in Dan.7: 11: a so basa hè abbattutu da u papatu.

 In Dan.11: 30: hè profanatu da u rè grecu persecutore di i Ghjudei Antiochos 4 Epiphanes in - 168.

 In Dan.8:14 è Dan.9:26 ùn hè micca una quistione di santuariu ma di santità . A parolla ebraica "qodesh" hè sistematicamente mistradutta in tutte e traduzzioni di e versioni più cumuni. Ma u testu uriginale ebraicu resta invariatu per tistimunià a verità originale.

 Avete da sapè chì u terminu " santuariu " si riferisce solu à u locu induve Diu si trova in persona. Siccomu Ghjesù hè statu risuscitatu è vultatu in u celu, ùn ci hè più un santuariu in terra . Rivultà a basa di u so santuariu significa dunque minà i fundamenti duttrinali chì cuncernanu u so ministeru celeste chì illustra tutte e cundizioni di salvezza. Infatti, una volta battezzata, a persona chjamata deve esse capace di prufittà di l'appruvazioni di Ghjesù Cristu chì ghjudica a so fede nantu à e so opere è accunsente o micca à pardunà i so piccati in nome di u so sacrifiziu. U battesimu marca u principiu di una sperienza vissuta sottu u ghjudiziu ghjustu di Diu è micca a so fine. Chì significa chì quandu a relazione diretta trà l'eletti terrestri è u so intercessore celeste hè interrotta, a salvezza ùn hè più pussibule, è u santu pattu hè rottu. Hè un dramma spirituale terribili ignoratu da e masse umane ingannate è sedute dapoi u 7 di marzu di u 321 è l'annu 538 in u quale u sacerdòziu perpetuu di Ghjesù Cristu hè statu eliminatu da u papa per u so benefiziu. Overturning a basa di u so santuariu significa dinù attribuì à i 12 apòstuli chì rapprisentanu a basa o fundazione di l'Eletti, casa spirituali, una duttrina falsi cristiana chì ghjustificà è legalizes piccatu contru à a lege divina; ciò chì nimu apòstulu avissi fattu.

Dan 8:12 È l'esercitu fù livatu cù u sacrifiziu perpetuu per via di u peccatu; u cornu hà ghjuntu a verità à a terra, è hà riesciutu in i so imprese.

12a-  L'esercitu hè statu livatu cù u sacrifiziu perpetu

In una lingua più simbolica sta spressione hà u stessu significatu cum'è quella di Dan.7:25: l'armata hè stata liberata ... Ma quì u Spìritu aghjunghje cù u perpetu

12b -  per via di u peccatu

 Sia, secondu a 1 Ghjuvanni 3:4, per via di a trasgressione di a lege cambiata in Dan.7:25. Perchè Ghjuvanni hà dettu è hà scrittu: Quellu chì pecca trasgrede a lege, è u peccatu hè trasgressione di a lege .              Sta trasgressione data di u 7 di marzu di u 321 è si tratta, prima, di l'abbandunamentu di u sàbatu santu di Diu; u sàbatu santificatu da ellu, dapoi a creazione di u mondu, in u " settimu ghjornu " unicu è perpetu.

12c-  u cornu hà lanciatu a verità in terra

 A verità hè sempre una parolla spirituale chì designa a lege secondu Psa.119: 142-151: A vostra lege hè a verità ... tutti i vostri cumandamenti sò a verità .             

12d-  è riesce in i so sforzi

 Se u Spìritu di u Creatore Diu hà annunziatu in anticipu, allora ùn vi maravigliate d'avè ignoratu stu ingannu, u più grande fraudulente spirituale in tutta a storia di l'omi; ma dinò, u più seriu in i so cunsequenze di perdita di l'ànima umana per Diu. Versu 24 cunfirmà dicendu: U so putere cresce, ma micca da a so propria forza; ferà un caos incredibile, riescerà in i so imprese , distruggerà i putenti è u populu di i santi.

 

Preparazione per a santificazione

In e lezioni date da i riti religiosi di l'antica allianza stu sughjettu di preparazione per a santificazione appare constantemente. Prima, trà u tempu di l'esclavità è l'entrata in Canaan, a celebrazione di a Pasqua era necessaria per santificà u populu chì Diu avia da guidà à a so terra naziunale, Israele, a terra prumessa. In fattu, ci hà pigliatu 40 anni di prucessu di purificazione è santificazione per l'entrata in Canaan per esse realizatu.

In listessu modu, in quantu à u sàbatu marcatu u settimu ghjornu da un tramontu à l'altru, era necessariu un tempu prima di preparazione. I sei ghjorni di attività seculari necessitavanu un lavatu di u corpu è un cambiamentu di vestiti, sti cosi eranu ancu imposti à u prete per ch'ellu puderia, senza periculu per a so vita, entre in u locu santu di u tempiu per officià u so serviziu rituale. . .

A settimana di sette ghjorni, 24 ore di creazione hè modellata nantu à i sette mila anni di u pianu di salvezza di Diu. Cusì chì i primi 6 ghjorni rapprisentanu i primi 6 millennii durante quale Diu sceglie i so eletti. È u 7u è l'ultimu millenniu custituiscenu u grande sàbbatu durante u quale Diu è i so eletti riuniti in u celu godenu di un riposu veru è cumpletu. I peccatori sò temporaneamente tutti morti; eccettu Satanassu, chì ferma isolatu nantu à una terra depopulated durante stu periodu di "mila anni" revelatu in Rev.20. Prima di entre in "celu" l'eletti deve esse purificatu è santificati. Purificazione si basa nantu à a fede in u sacrifiziu vuluntariu di Cristu, ma a santificazione hè ottenuta da u so aiutu dopu à u battèsimu perchè, a purificazione hè imputata, o ottenuta in anticipu in u nome di un principiu di a fede, ma a santificazione hè u fruttu ottenutu in realità in tuttu u so tuttu. anima da l'eletti attraversu a so vera cooperazione cù u Diu vivu Ghjesù Cristu. Hè ottenutu per via di una lotta ch'ellu face contru à ellu stessu, contru à a so mala natura, per resiste à u peccatu.

Daniel 9:25 ci insegnerà, Ghjesù Cristu hè ghjuntu à mori nantu à una croce per fà chì i so eletti ùn peccanu più, perchè hè vinutu per mette fine à u peccatu . Avà avemu vistu ghjustu in u versu 12, u Cristianu Elettu hè statu livatu à u despotismu papale per via di u peccatu. Purificazione hè dunque necessariu per ottene a santificazione senza chì nimu vi vede à Diu cum'è hè scrittu in Heb.12:14: Perseguite a pace cù tutti, è a santificazione, senza chì nimu vi vede u Signore .

Applicata à l'anni 2000 di l'era cristiana da a morte di Ghjesù Cristu finu à u so ritornu in 2030, questu tempu di preparazione è santificazione serà revelatu in i versi 13 è 14 chì seguitanu. Contrariamente à a credenza originale di l'Adventisti, questa era ùn hè micca quella di u ghjudiziu chì Daniel 7 descrive, ma quella di a santificazione resa necessaria per via di l'eredità seculare di i peccati legittimati da l'insignamentu abominable di a Roma papale. Precisu chì l'opera di a Riforma iniziata da u 13u seculu ùn hà micca rializatu a purificazione è a santificazione dumandata in tutta a ghjustizia da u Diu salvatore trè volte santu è perfettamente puru.

 

Dan 8:13 Aghju intesu parlà un santu; Et un autre saint dit à celui qui parlait : Jusqu'à quand s'accomplira la vision du sacrifice perpétuel et du péché dévastateur ? Finu à quandu u santuariu è l'armata seranu calpestati ?

13a-  Aghju intesu parlà un santu ; è un altru santu disse à quellu chì parlava

 Solu i veri santi diventanu cuscenti di i peccati ereditati da Roma. I truveremu di novu in a scena di visione presentata in Dan.12.

13b-  Per quantu tempu a visione serà cumpiita ?

 I santi dumandanu una data chì marcarà a fine di l'abominazioni rumane.

13c-  nantu à u sacrifiziu perpetu

 I santi dumandanu una data chì marcarà a ripresa di u sacerdòziu perpetuu da Cristu.

13d-  è nantu à u peccatu devastante ?

 I santi dumandanu una data chì marcarà u ritornu di u sàbatu di u settimu ghjornu, a trasgressione di quale hè punita da a devastazione rumana è quella di i guerri ; è per i so trasgressori sta punizione durà finu à a fine di u mondu.

13 -  Finu à quandu u santuariu è l'esercitu seranu calpestati ?

 I santi dumandanu una data chì marcarà a fine di e persecuzioni papali applicate contru à elli, i santi scelti di Diu.

Dan 8:14 È mi disse: "Dumila trècentu sere è mane; tandu u santuariu serà purificatu.

14a-  Dapoi u 1991, Diu hà direttu u mo studiu nantu à stu versu pocu traduttu. Eccu a so vera traduzzione di u testu ebraicu.

 È mi disse: Finu à a sera-mattina duimila trècentu è ghjustificatu serà a santità.

 Pudete vede, u terminu di a sera-mattina 2300 hè destinatu à a santificazione di l'eletti selezziunati da Diu da a data chì serà determinata per questu termini. A ghjustizia eterna ottenuta da u battesimu finu à quì hè messa in quistione. L'esigenza di u Diu trè volte santu, cum'è Babbu, Figliolu è Spìritu Santu, hè cambiatu è hè statu rinfurzatu da a necessità di l'eletti di ùn peccate più contr'à u sàbatu o contru à qualsiasi altra ordinanza chì vene da a bocca di Diu. A strada stretta di salvezza insegnata da Ghjesù hè cusì restaurata. È u mudellu di l'eletti prisentatu in Noè, Daniel, è Job justifica u milione sceltu per i deci miliardi caduti di l'ultimu ghjudiziu di Dan.7:10.

Dan 8:15 Mentre eiu, Daniel, aghju vistu sta visione è cercava di capiscenu, eccu, si stava davanti à mè unu chì avia l'apparenza di un omu.

15a-  Lòggicamenti, Daniel piacerebbe capisce u significatu di a visione è questu hà da guadagnà in Dan.10: 12, una appruvazioni ghjustificata da Diu, ma ùn serà mai cuncessu in u so desideriu cum'è a risposta di Diu in Dan. 12:9 mostra: Rispose: Vai, Daniele, perchè sti parolle seranu tenuti sicreti è sigillati finu à u tempu di a fine .

Dan 8:16 È aghju intesu a voce di un omu à mezu à Ulai; gridò è disse : Gabriele, spiegali a visione.

16a-  L'imaghjini di Ghjesù Cristu à mezu à Ulai anticipa a lezziò data in a visione di Dan.12. L'anghjulu Gabriel, un servitore vicinu di Cristu, hè rispunsevule per spiegà u significatu di a visione sana da u so principiu. Fighjemu dunque cun cura l'infurmazioni supplementari chì saranu revelati in i versi chì seguitanu.

Dan 8:17 Allora ghjunse vicinu à u locu induve eru; è cum'ellu s'avvicinò, mi spavintò, è mi cascai in faccia. Ellu mi disse : Attenti, figliolu di l'omu, perchè a visione riguarda un tempu chì serà a fine.

17a-  A visione di l'esseri celesti sempre pruvucarà stu effettu nantu à l'omu di carne. Ma simu attenti cum'ellu ci invita à fà. U tempu di fine pertinente principià à a fine di tutta a visione.

Dan 8:18 Mentre ellu mi parlava, stava stunatu nantu à a mo faccia. M'hà toccu, è m'hà fattu stà induve eru.

18a-  In questa sperienza, Diu sottolinea a maledizione di a carne chì ùn hè micca uguale à a purità di i corpi celesti di l'anghjuli fideli.

Dan 8:19 Allora m'hà dettu: "Vi insegneraghju ciò chì succede à a fine di l'ira, perchè ci hè un tempu stabilitu per a fine .

19a-  A fine di l'ira di Diu vene, ma sta còllera hè ghjustificata da a disubbidienza cristiana, eredità di a duttrina papale Rumana. A cessazione di sta ira divina profetizzata serà dunque parziale, postu ch'ella cesserà veramente solu dopu a distruzzione sana di l'umanità à u ritornu in gloria di Cristu.             

Dan 8:20 Le bélier que tu as vu et qui avait des cornes, sont les rois des Mèdes et des Perses.

20a-  Hè una quistione di Diu chì dà punti di riferimentu à i so scelti per ch'elli capiscenu u principiu di a successione di simboli presentati. I Medi è i Persiani marcanu u cuntestu storicu di u principiu di a rivelazione. In Dan.2 è 7 eranu in seconda pusizioni.

Dan 8:21 U caprettu hè u rè di Javan, u gran cornu trà i so ochji hè u primu rè.

21a-  A so volta, a Grecia hè a siconda successione ; u terzu in Dan.2 è 7.

21b-  U cornu maiò trà i so ochji hè u primu rè

 Comu avemu vistu, si tratta di u grande cunquistatore grecu, Alessandru Magnu. U grande cornu, imaghjini di u so caratteru offensiu è belligerante chì u rè Darius 3 hà sbagliatu à umilià, perchè li custava u so regnu è a so vita. Ponendu stu cornu micca nantu à a fronte ma trà l'ochji, u Spìritu mostra a so brama insaziabile di cunquista chì solu a so morte ferma. Ma l'ochji sò ancu a clarividenza profetica, è dapoi a so nascita, un destinu eccezziunale hè statu annunziatu per ellu da un clarividente è crede in u so destinu prufetatu in tutta a so vita.

Dan 8:22 I quattru corne chì sò ghjunti per rimpiazzà stu cornu rottu sò quattru regni chì nasceranu da sta nazione, ma ùn saranu micca cusì forti.

22a-  Truvemu e quattru dinastie greche fundate da i quattru generali chì succedenu à Lisandru, sempre vivi dopu à 20 anni di guerri trà i deci ch’elli eranu à l’iniziu.

Dan 8:23 À a fine di u so regnu, quandu i piccatori sò cunsumati, ci suscitarà un rè impudente è astutu.

23a-  Saltendu i tempi intermedi, l'anghjulu evoca l'era cristiana di a dominazione di a Roma papale. Fendu cusì, indica u scopu principale di a rivelazione datu. Ma sta spiegazione porta un altru insegnamentu chì appare in a prima frase di stu versu: À a fine di a so duminazione, quandu i peccatori seranu consumati. Quale sò questi peccatori consumati chì precedenu u tempu di u regime papale ? Quessi sò i Ghjudei naziunali ribelli chì rifiutanu Ghjesù Cristu cum'è Messia è salvatore, liberatore, sì, ma solu di i peccati cummessi è solu in favore di quelli chì ellu ricunnosce da a qualità di a so fede. Eranu in fattu cunsumu in 70 da e truppe di Roma, elli è a so cità di Ghjerusalemme, è questu per a seconda volta dopu à a distruzzione operata sottu Nabucodonosor in - 586. Per questa azzione, Diu hà datu a prova chì l'antica alleanza era finita dapoi. a morte di Ghjesù Cristu induve in Ghjerusalemme u velu di siparazione di u tempiu hè stata strappata in dui, da cima à fondu, chì mostra cusì chì l'azzione vinia da Diu stessu.

23b-  si nascerà un rè impudente è astutu

 Questa hè a descrizzione di Diu di a paparia carattarizata da Dan.7: 8 da a so arroganza è quì da a so impudenza . Ellu aghjusta è hè artu . L'artificiu cunsiste di vele a verità è di piglià l'apparenza di ciò chì ùn simu micca. L'artificiu hè adupratu per ingannà u vicinu, questu hè ciò chì facenu i papi successivi.

Dan 8:24 U so putere cresce, ma micca da a so propria forza; ferà distruzzioni incredibili, riescerà in e so imprese, distrughjerà i putenti è u populu di i santi.

24a-  U so putere cresce

 Infatti, descrittu in Dan.7: 8 cum'è un " picculu cornu ", u versu 20 li attribuisce " un aspettu più grande cà l'altri ".

24b-  ma micca da a so propria forza

 Quì dinò, a storia cunfirma chì senza u sustegnu armatu di i monarchi, u regime papale ùn puderia micca esse esistitu. U primu sustegnu essendu statu Clovis u rè di i Franchi di a dinastia Merovingia è dopu à ellu, quellu di a dinastia carolingia è infine, quellu di a dinastia Capétia, u sustegnu di a munarchia francese hè raramenti mancatu. È videremu chì stu sustegnu hà un prezzu à pagà. Questu serà fattu per esempiu da a decapitazione di u rè di Francia Luigi 16, a regina Maria Antonietta, i cortigiani monarchici è u cleru cattolico rumanu principali rispunsevuli, da a ghigliottina installata in Francia in a capitale è e cità di pruvincia, da i rivoluzionari francesi trà 1793 è 1794 ; duie epoche di "Terrori" scritte in lettere di sangue in memoria di l'umanità. In Rev.2: 22 sta punizione divina serà prufetata in queste parolle: eccu, a jettaraghju nantu à un lettu, è mandaraghju una grande tribulazione . ceux qui commettent adultère avec elle , à moins qu'ils ne se repentissent de leurs œuvres. Fararaghju à morte i so figlioli ; è tutte e chjese sanu chì sò quellu chì cerca a mente è i cori, è ricumpensaraghju à ognunu secondu e vostre opere.

24c-  hà da fà un caos incredibile

 Nant'à a terra, nimu pò cuntà elli, ma in u celu, Diu sà u numeru esatta è à l'ora di a punizioni di l'ultimu ghjudiziu, tutti seranu espiati, da u più chjucu à u più terribili, da i so autori.

24d-  hà da riesce in i so imprese

 Cumu ùn pudia micca successu, quandu Diu hà datu stu rolu per punisce u peccatu fattu da u so pòpulu chì pretendenu a salvezza guadagnata da Ghjesù Cristu ?

24 -  distrughjerà i putenti è u populu di i santi

 Facendusi cum'è u rapprisentante di Diu nantu à a terra è minaccianduli di scumunicazione chì chjuderia a so entrata in u celu, u papatu ottene a sottumissione di i grandi è di i monarchi di a terra occidentale, è ancu di più da i picculi, ricchi o poveri. , ma tutti ignuranti, per via di a so incredulità è indiferenza à e verità divine.

 Da u principiu di l'era di a Riforma iniziata da Petru Valdo in u 1170, u regime papale hà reagitu cù furia incitandu contru à i servitori fideli di Diu, i soli veri santi sempre pacificu è pacificu, e leghe cattoliche assassine sustinute da i tribunali di u inquisizione di a so falsa santità. I ghjudici incappucciati chì cusì urdinò terribili torture à i santi è à l'altri, tutti accusati d'eresia contru à Diu è à Roma, anu da rende tutti contu di e so esazioni davanti à u veru Diu à l'ora di u ghjudiziu finale ghjustu profetizatu in Dan.7: 9 è Rev.20: 9 à 15.

Dan 8:25 Per via di a so prusperità è di u successu di i so dispusitivi, averà l'arroganza in u so core, è distrughjerà parechji chì campavanu in pace, è si esalterà contru à i capi di i prìncipi. ma sarà rottu, senza u sforzu di nisuna manu.

25a-  Per via di a so prusperità è u successu di i so trucchi

 Sta prusperità suggerisce u so arricchimentu chì u versu liga à i so trucchi . Avemu da, in fattu, aduprà trickery , quandu simu chjuchi è debuli per ottene ricchi, soldi è ricchezze di ogni tipu chì Rev. 18: 12 è 13 liste.

25b-  Avarà l'arroganza in u so core

 Questu, malgradu a lezziò data da a sperienza di u rè Nebucadnezzar in Dan.4 è quellu, più tragicu, di u so nipote Belshazzar in Dan.5.

25c-  distrughjerà parechji omi chì campavanu in pace

 U caratteru pacificu hè un fruttu di u veru Cristianesimu, ma solu finu à u 1843. Per prima di quella data, è soprattuttu, finu à a fine di a Rivuluzione francese, à a fine di l'anni 1260 di u regnu papale profetizatu in Dan.7: 25, falsa fede. hè carattarizatu da a brutalità chì attacca o risponde à a brutalità. Hè solu in questi tempi chì a dolcezza è a pace facenu a diferenza. E regule stabilite da Ghjesù ùn sò micca cambiate da i tempi apostolici, u sceltu hè una pecura chì accetta di esse sacrificata, mai un macellaio.

25d-  è si suscitarà contru à u capu di i capi

 Cù sta precisione, u dubbitu ùn hè più permessu. U capu , citatu in i versi 11 è 12, hè veramente Ghjesù Cristu, u Rè di i rè è u Signore di i signori chì appare in a gloria di u so ritornu in Rev.19:16. È era da ellu chì u sacerdoziu perpetu legittimu hè statu toltu da u papatu rumanu.

Dan 8:26 È a visione di a sera è di a matina chì si parla hè vera. Per a vostra parte, mantene sta visione secreta, perchè si tratta di tempi distanti.

26a-  È a visione di a sera è di a matina, in quistione, hè vera

 L'anghjulu attesta l'urìgine divina di a prufezia di a "2300 sera-mattina" di u versu 14. Per quessa, attira l'attenzione, infine, à questu enigma chì deve esse illuminatu è capitu da i santi scelti di Ghjesù Cristu quandu u tempu averà. ghjuntu à fà.

26b-  Per a vostra parte, mantene sta visione sicreta, perchè si tratta di tempi distanti

 Infatti, trà l'epica di Daniele è u nostru, sò passati circa 26 seculi. È cusì ci truvemu in u tempu di a fine induve stu misteru deve esse illuminatu; a cosa serà fatta, ma micca prima di u studiu di Dan.9 chì furnisce a chjave essenziale per fà i calculi pruposti.

Dan 8:27 Eiu, Daniel, aghju avutu parechji ghjorni languidendu è malatu; tandu mi sò alzatu è aghju assistitu à l'affari di u rè. Eru maravigliatu di a visione, è nimu ùn sapia.

27a-  Stu ditagliu chì riguarda a salute di Daniel ùn hè nunda persunale. Traduce per noi l'impurtanza estrema di riceve infurmazioni da Diu in quantu à a prufeta 2300 sera-mattina; perchè cum'è a malatia pò purtà à a morte, l'ignuranza di l'enigma cundannarà l'ultimi cristiani chì viveranu in u tempu di a fine à a morte spirituale eterna .

 

 

 

 

 

 

Daniel 9

 

 

Dan 9:1 In u primu annu di Dariu, figliolu d'Assueru, di a razza di i Medi, chì diventò rè di u regnu di i Caldei,

1a-  Sicondu a tistimunianza oculare di Daniel, dunque innegabile, sapemu chì u rè Dariu di Dan.5:30 hè u figliolu di Assuerus, di a razza di i Medi; u rè perse Cyrus 2 ùn l'hà dunque ancu rimpiazzatu. U primu annu di u so regnu hè quellu in quale hà cunquistatu Babilonia, pigliendu cusì da i Caldei.

Dan 9:2  in u primu annu di u so regnu, eiu, Daniele, aghju vistu da i libri chì settanta anni avianu da passà per e ruine di Ghjerusalemme, secondu u numeru d'anni di quale u Signore avia parlatu à Ghjeremia, u Prufeta.

2a-  Daniel si riferisce à i scritti prufetichi di Ghjeremia, u prufeta. Ci dà un bellu esempiu di fede è fiducia chì unisce i servitori di Diu sottu à u so sguardu. Hè cusì cunfirma queste parolle di 1 Cor.14: 32: I spiriti di i prufeti sò sottumessi à i prufeti . Daniel hà campatu in Babilonia per a maiò parte di i 70 anni profetizzati di a deportazione di u populu ebraicu. Hè ancu interessatu in u sughjettu di u so ritornu in Israele chì, sicondu ellu, deve esse abbastanza vicinu. Per ottene risposte da Diu, indirizza una magnifica preghiera chì avemu da studià.

 

A preghiera mudellu di a fede di un santu

 

A prima lezziò di stu capitulu 9 di Daniel hè di capisce perchè Diu hà vulsutu chì apparisce in questa parte di u libru di Daniel.

In Dan.8:23 attraversu l'annunziu prufeticu di i peccatori cunsumati , avemu ricevutu cunferma chì i Ghjudei di a nazione Israele sò stati cundannati di novu è distrutti da u focu da i Rumani in 70, per via di tutte e cose chì Daniel và à cunfessà in u so. preghiera. Avà chì era questu Israele prisentatu in a prima allianza cù u Diu vivu da Abraham à i 12 apòstuli è discìpuli di Ghjesù Cristu, ellu stessu ebreu? Solu una mostra di tutta l'umanità, perchè dapoi Adamu, l'omi sò stati listessi fora di u so culore di a pelle chì varieghja da assai chjaru à assai scuru. Ma qualunque sia a so razza, a so etnia, e cose trasmesse geneticamente da babbu è mamma à figlioli è figliole, u so cumpurtamentu mentale hè identicu. Sicondu u principiu di spoglià e foglie di a margherita, "I love you, a little, a lot, passionately, madly, not at all", l'omi riproducenu sta gamma di sentimenti versu u Diu vivu creatore di tutte e cose quandu ellu scopre u so. esistenza. Inoltre, u grande Ghjudice vede trà quelli chì dicenu esse da ellu, persone fideli chì l'amanu è ubbidiscenu, d'altri chì dicenu chì l'anu amatu, ma u disubbidìanu, altri chì campanu a so religione in indiffenza, altri ancu chì a campanu cù un cori duru è acerbicu chì li rende fanatici è à l'estremu, ùn ponu sustene a cuntradizioni è ancu menu rimproveri è sustene l'uccisione di l'avversariu insuppurtevule. Sti cumpurtamenti sò stati truvati trà i Ghjudei, cum'è si trovanu sempre trà l'omi in u pianeta Terra è in tutte e religioni chì, però, ùn sò micca uguali.

A preghiera di Daniele vene à dumandà voi, in quale di sti cumpurtamenti vi ricunnosce? S'ellu ùn hè micca quellu di quellu chì ama à Diu è ubbidisce cum'è una tistimunianza di a so fideltà, dumandate a vostra cuncepzione di a fede; pentite è dà à Diu un fruttu sinceru è veru di pentimentu cum'è Daniel farà.

U sicondu mutivu di a prisenza di sta preghiera in questu capitulu 9 hè chì a causa di l'ultima distruzzione di Israele, in l'annu 70 da i Rumani, hè trattata è sviluppata quì: a prima venuta di u Messia nantu à a terra di l'omi . È avendu ricusatu stu Messia chì i so unichi difetti eranu a perfezione di e so opere chì i cundannavanu, i capi religiosi suscitanu u populu contru à ellu, cù accusazioni calunniate tutte smantellate è cuntradite da i fatti. Allora basanu a so accusazione finale nantu à una verità divina, accusendu ellu, un omu, di affirmà esse u Figliolu di Diu. L'ànime di sti capi religiosi eranu neri cum'è u carbone di un focu ardente chì li cunsumerà in u tempu di a rabbia ghjustu. Ma a più grande culpa di i Ghjudei ùn hè micca di avè uccisu, ma di ùn avè micca ricunnisciutu dopu a so risurrezzione divina. Face aux miracles et aux bonnes œuvres accomplies par ses douze apôtres, ils s'endurcirent comme le Pharaon de son temps et en témoignèrent en faisant mourir le fidèle diacre Étienne qu'ils lapidaient sans recourir cette fois aux Romains.

U terzu mutivu di sta preghiera hè chì piglia u rolu di un'osservazione tristezza finale à a fine di una longa sperienza vissuta in relazione cù Diu ; un tistimunianza, una spezia di testamentu lasciatu da l'allianza ebraica à u restu di l'umanità. Perchè hè in questa deportazione à Babilonia chì a manifestazione preparata da Diu cessà. Hè vera chì i Ghjudei tornanu à a so terra naziunale, è chì per un tempu Diu serà onoratu è ubbiditu, ma a lealtà sparirà rapidamente, à u puntu chì a so sopravvivenza pò esse ghjustificata solu cum'è a so ultima prova di fede basatu nantu à prima. venuta di u Messia, perchè deve esse, un figliolu d'Israele, un Ghjudeu trà i Ghjudei.

U quartu mutivu di sta preghiera hè basatu annantu à u fattu chì i difetti dichjarati è cunfessi sò stati tutti realizati è rinnuvati da i cristiani in a so era, da l'abbandunamentu di u sàbatu u 7 di marzu di u 321 finu à u nostru tempu . L'ultima istituzione ufficiale benedetta da u 1873 è individualmente da u 1844 ùn hà micca scappatu di a malidizioni di u tempu, postu chì Ghjesù hà vomitu in u 1994. U studiu di l'ultimi capituli di Daniele è u libru Revelazione spiegà queste date è l'ultimi misteri.

Avà ascoltemu attentamente Daniel chì parla à Diu Onnipotente.

 

 

Dan 9:3 Aghju vultatu a mo faccia versu u Signore Diu, per pudè turnà à a preghiera è a supplicazione, u digiunu, è piglià sacchi è cendri.

3a-  Daniel hè oghji vechju, ma a so fede ùn si debilita, è a so cunnessione cù Diu hè cunservata, nutrita è mantenuta. In u so casu, u so core hè assai sinceru, u digiunu, u saccu è a cendra portanu un veru significatu. Queste pratiche indicanu a forza di u desideriu di esse intesu è cuncede da Diu. U digiunu mostra a superiorità data à a risposta di Diu cumparatu cù i piacè di manghjà. In questu approcciu ci hè l'idea di dì à Diu chì ùn vogliu più campà senza a vostra risposta, senza andà finu à u suicidiu.

Dan 9:4 Aghju pricatu à u Signore, u mo Diu, è l'aghju cunfessu: Signore, Diu, grande è tremendu, chì guarda u vostru pattu è hà misericordia di quelli chì ti amanu è guardanu i to cumandamenti.

4a-  Signore, Diu grande è maravigghiusu

 Israele hè in esiliu in Babilonia è hà pagatu per amparà chì Diu hè grande è maravigghiusu.

4b-  Voi chì guardate u vostru pattu è avete pietà di quelli chì ti amanu è guardanu i to cumandamenti !

 Daniel mostra ch'ellu cunnosce à Diu postu ch'ellu tira i so argumenti da u testu di u sicondu di i dece cumandamenti di Diu, chì i disgraziati Cattolici ùn cunnosci micca nantu à i seculi di bughjura, perchè sovranamente, u papatu hà pigliatu l'iniziativa di caccià da u so. versione di i dece cumandamenti, perchè un cumandamentu focu annantu à a carne hè statu aghjuntu per mantene u numeru à deci; un bellu esempiu di impudenza è ingannu denunziatu in u capitulu precedente.

Dan 9:5 Avemu peccatu, avemu fattu iniquità, simu stati gattivi è ribelli, avemu alluntanatu da i vostri cumandamenti è i vostri ghjudici.

5a-  Ùn pudemu micca esse più veri è più chjaru, perchè sò questi i difetti chì anu purtatu Israele à a deportazione, salvu chì Daniel è trè di i so cumpagni ùn eranu micca culpevuli di stu tipu di difettu; chistu ùn impedisce ch'ellu spousing a causa di u so populu mentri purtari cun ellu u pesu di a so culpabilità.

 Hè tandu chì duvemu in 2021 capisce chì ancu noi, cristiani, serve stu stessu Diu chì ùn cambia micca secondu a so dichjarazione in Mal.3: 6: Perchè sò u Signore, ùn cambia micca; è voi, figlioli di Ghjacobbu, ùn sò micca stati consumati . Saria apprupriatu à dì "ùn hè ancu cunsumatu". Perchè Malachia hà scrittu queste parolle, Cristu apparsu, i figlioli di Ghjacobbu l'anu riittatu è u mettenu à morte, è in cunfurmità cù a parolla prufeta in Dan.8:23, anu finitu per esse cunsumati in 70 da i Rumani. È se Diu ùn cambia micca, questu significa chì i cristiani infideli chì trasgredenu i so cumandamenti, cumpresu, prima di tuttu, u sàbbatu santificatu, seranu colpi ancu più duru chì l'Ebrei è i Ghjudei naziunali in u so tempu.

Dan 9:6 Ùn avemu micca ascoltatu i vostri servitori, i prufeti, chì anu parlatu in u vostru nome à i nostri rè, à i nostri prìncipi, à i nostri babbi, è à tuttu u populu di u paese.

6a-  Hè vera, l'Ebrei sò culpevuli di sti cose, ma chì pudemu dì di i cristiani chì, ancu in l'ultima istituzione stabilita da ellu, sò culpevuli di listesse azzioni ?

Dan 9:7 A toia, o Signore, hè a ghjustizia, è a nostra hè a vergogna in questu ghjornu, à l'omi di Ghjuda, è à l'abitanti di Ghjerusalemme, è à tuttu Israele, sia quelli chì sò vicinu sia quelli chì sò luntani. in tutti i paesi induve l'avete cacciatu per via di l'infideltà di quale eranu culpevuli versu voi.

7a-  A punizioni d'Israele hè stata terribile, ci sò stati assai morti è solu i sopravviventi anu avutu a chance di esse deportati in Babilonia è da quì spargugliati in i paesi di l'imperu Caldeo è di l'imperu Persicu chì li succéde. A nazione ebraica hè stata dissolta in terri stranieri è ancu, secondu a so prumessa, Diu riuniscerà prestu i Ghjudei nantu à a so terra naziunale, a terra di i so babbi. Chì putenza è putenza hà stu Diu vivu ! In a so preghiera, Daniel sprime tuttu u pentimentu chì queste persone devenu dimustrà prima di vultà in a so terra santa, ma solu quandu Diu hè à u so latu.

 Daniele confessa l'infidelità ebraica punita da Diu ma allora chì punizioni pè i cristiani chì facenu u listessu? deportazione, o morte?

Dan 9:8 Signore, per noi a vergogna di a faccia, à i nostri rè, à i nostri prìncipi è à i nostri babbi, perchè avemu piccatu contru à voi.

8a-  A parolla terribili, a parolla "peccatu" hè citatu. Quale hè chì pò mette fine à u peccatu chì causa una sofferenza cusì grande ? Stu capitulu darà a risposta. Una lezziò vale a pena d’amparà è di ricurdà : Israele hà patitu e cunsequenze di e scelte è di i cumpurtamenti di i rè, di i capi è di i babbi chì l’anu guvernatu. Allora quì hè un esempiu induve a disubbidienza à i dirigenti corrupti pò esse incuraghjiti à stà in a benedizzione di Diu. Questa hè a scelta chì Daniel è i so trè cumpagni anu fattu è sò benedetti per questu.

Dan 9:9 Cù u Signore, u nostru Diu sia misericordia è pirdunu, perchè avemu statu disubbidienti à ellu.

10a-  In una situazione di peccatu, ferma solu una speranza; s'appoghjanu à u Diu bonu è misericordioso per ch'ellu dà u so pirdunu. U prucessu hè perpetu, u Ghjudeu di a vechja allianza è u Cristianu di u novu anu u listessu bisognu di pirdunu. Quì dinò Diu prepara una risposta per quale ellu hà da pagà caru.

Dan 9:10 Ùn avemu micca ubbiditu à a voce di u Signore, u nostru Diu, per seguità e so lege ch'ellu hà postu davanti à noi da i so servitori, i prufeti.

10a-  Questu hè ancu u casu per i cristiani in l'annu 2021.

Dan 9:11 Tuttu Israele hà trasgreditu a vostra lege, è si sò alluntanati da sente a vostra voce. Allora maledizioni è imprecazioni sò stati versati nantu à noi, chì sò scritti in a lege di Mosè, u servitore di Diu, perchè avemu piccatu contru à Diu.

11a-  In a lege di Mosè, Diu hà avvirtutu Israele contru à a disubbidienza. Ma dopu à ellu, u prufeta Ezechiele, cuntimpuraniu di Daniele, deportatu 13 anni dopu à Daniele, vale à dì 5 anni dopu à u rè Ioiachin, fratellu di Ioiachin, à quale ellu successe, si truvò prigioniero à u fiume Chebar situatu trà u Tigri è u Eufrate. Quì Diu l'ispirò è li fece scrive missaghji chì truvamu oghje in a nostra Bibbia. È hè in Ezé.26 chì truvamu una successione di punizioni chì u so mudellu si trova appiicatu spiritualmenti, ma micca solu, in i sette trombe di l'Apocalypse in Rev.8 è 9. Questa somiglianza sorprendente cunfirma chì Diu ùn cambia micca veramente micca. I peccati sò puniti in u novu pattu cum'è eranu in u vechju.

Dan 9:12 Hà rializatu e parolle ch'ellu hà dettu contru à noi è contru à i nostri capi chì ci guvernavanu, è hà purtatu annantu à noi una grande calamità , cum'è ùn hè mai accadutu sottu à tuttu u celu, quellu chì hè ghjuntu in Ghjerusalemme.

12a-  Diu ùn hà micca debilitatu, cumpiendu i so annunzii per benedicà o maledicà cù a stessa cura, è a " calamità " chì hà colpitu u populu di Daniel hè destinatu à avvistà e nazioni chì amparanu queste cose. Ma chì vedemu ? Malgradu a tistimunianza scritta in a Bibbia, sta lezziò resta ignorata ancu da quelli chì a leghjenu. Ricurdativi di stu missaghju: Diu si prepara per i Ghjudei è dopu à elli, per i Cristiani, duie altre grandi calamità chì saranu revelate in u restu di u libru di Daniel.

Dan 9:13 Cumu hè scrittu in a lege di Mosè, tutta sta calamità hè ghjunta nantu à noi; è ùn avemu micca pricatu à u Signore, u nostru Diu, nè avemu alluntanatu da e nostre iniquità, nè avemu attentu à a to verità.

13a-  U disprezzu per e cose chì Diu hà scrittu in a Bibbia hè ancu perpetuu, in 2021 i cristiani sò ancu culpevuli di sta colpa è credenu chì Diu ùn li cuntradite micca. Nè ùn si alluntanassi da e so iniquità è ùn sò più attenti à a verità biblica, ma cusì impurtante per u nostru tempu di a fine, a so verità profetica palesa intensamente è comprensibile, postu chì e chjavi di capiscenu sò in a Bibbia stessa.

Dan 9:14 U Signore hà vegliatu sta calamità, è l'hà purtatu annantu à noi; perchè u Signore u nostru Diu hè ghjustu in tuttu ciò chì hà fattu, ma ùn avemu micca ubbiditu à a so voce.

14a-  Chì possu dì di più ? In verità! Ma sapete bè chì una calamità assai più grande hè stata preparata da Diu per l'umanità d'oghje, è per a stessa causa. Serà, trà 2021 è 2030, in forma di una guerra nucleare chì a so missione divina hè di tumbà un terzu di l'omi secondu Rev.9: 15.

Dan 9:15 È avà, o Signore, u nostru Diu, chì hà fattu fora u to pòpulu da a terra d'Egittu cù a to manu putente, è hà fattu u to nome cum'è oghje, avemu peccatu, avemu fattu iniquità.

15a-  Daniele ci ricorda perchè l'incredulità hè cundannata da Diu. Nantu à a terra, l'esistenza di u populu ebraicu testimonia stu fattu straordinariu per via di una putenza soprannaturale, l'esodu da l'Egittu di u populu ebraicu. A so storia sana hè basatu annantu à stu fattu miraculosu. Ùn avemu micca l'uppurtunità di assistisce à questu esodu, ma nimu pò negà chì i discendenti di sta sperienza sò sempre trà noi oghje. È per sfruttà megliu sta esistenza, Diu hà liberatu queste persone à l'odiu nazista durante a Siconda Guerra Munniali. L'attenzione di l'umanità hè stata cusì diretta à i sopravviventi chì in u 1948 anu uttenutu u so resettlement in u tarrenu di a so patria antica persa dapoi 70. Diu solu lasciò falà nantu à i so capi e parolle di i so babbi chì avianu dettu à u guvernatore rumanu Ponziu Pilatu nantu à Ghjesù. , per ottene a so morte, cite "che u so sangue cascà nantu à noi è à i nostri figlioli". Diu li rispose à a lettera. Ma i cristiani di tutte e denominazioni anu vergognamente ignoratu sta lezione divina, è pudemu capisce perchè, postu chì tutti sparte a so maledizione. I Ghjudei ricusanu u Messia, ma i Cristiani disprezzavanu e so lege. A cundanna di Diu di i dui hè dunque perfettamente ghjustificata.

Dan 9:16 Signore, secondu a vostra grande misericordia, lasciate chì a vostra rabbia è a vostra furia si alluntanassi da a vostra cità Ghjerusalemme, da a vostra muntagna santa; perchè per via di i nostri peccati è di l'iniquità di i nostri babbi, Ghjerusalemme è u to pòpulu sò un rimproveru à tutti quelli chì ci circondanu.

16a-  Daniele piglia quì un argumentu chì Mosè avia prisintatu à Diu : chì diceranu e persone chì anu testimone di a punizione di u so populu ? Diu hè cuscenti di u prublema postu chì ellu stessu dichjara nantu à i Ghjudei, per via di a bocca di Paul in Rom.2:24: Per u nome di Diu hè blasphemed à mezu à i Gentili per via di voi, cum'è hè scrittu . Ellu allude à u testu di Eze.16: 27: È, eccu, aghju stendu a mo manu contru à voi, aghju riduciutu a parte chì vi aghju numinatu, vi aghju datu à a vuluntà di i vostri nemici, e figliole di u Filistei, chì anu vergognatu di a vostra cundotta criminale . In a so cumpassione, Daniel hà ancu assai da amparà nantu à u ghjudiziu di Diu nantu à a so cità Ghjerusalemme. Ma quand'ellu dice " Gerusalemme è u to pòpulu sò un rimproveru à tutti quelli chì ci circundanu " ùn hè micca sbagliatu, perchè se a punizione d'Israele avia pruduciutu in i pagani un timore salutariu è un desideriu di serve stu veru Diu, a punizione avaria. avia un veru interessu. ma sta spirienza trista hà purtatu pocu fruttu, micca insignificante, postu chì duvemu a cunversione di u rè Nebucadnezzar è u rè Dariu u Mede. 

Dan 9:17 Avà dunque, o nostru Diu, sente a preghiera è e supplicazioni di u to servitore, è, per u Signore, lasciate a to faccia brilla nantu à u to santuariu desolatu.

17a-  Ciò chì Daniel dumanda serà cuncessu, ma micca perchè Diu l'ama, ma solu perchè stu ritornu in Israele è a ricustruzzione di u tempiu sò in u so prughjettu. In ogni casu, Daniel ùn hè micca cunnisciutu chì u tempiu, chì serà in fattu ricustruitu, serà distruttu novu in 70 da i Rumani. Hè per quessa chì l'infurmazioni ch'ellu riceverà in stu capitulu 9 guariscenu di l'impurtanza assai ebraica chì dà sempre à u tempiu di petra custruitu in Ghjerusalemme; u tempiu di a carne di Cristu prestu prestu in vain, è per quessa serà distruttu novu in 70 da l'armate rumane.

Dan 9:18 U mo Diu, dà l'arechja è ascolta ! Apri l'ochji è fighjate e nostre ruine, fighjate a cità nantu à quale u vostru nome hè invucatu ! Perchè ùn hè micca per via di a nostra ghjustizia chì vi prisintàmu e nostre supplicazioni, ma per via di e vostre grande misericordia.

18a-  Hè vera chì Diu avia sceltu Ghjerusalemme per fà u locu santificatu da a so gloriosa prisenza. Ma u locu hè santu solu quandu Diu hè quì, è da l'annu - 586, questu ùn era più u casu. E, à u cuntrariu, e ruine di Ghjerusalemme è u so tempiu tistimuniavanu l' imparzialità di a so ghjustizia. Sta lezziò era necessariu per l'omi per fighjà u veru Diu cum'è un essaru vivu chì vede, ghjudicà è reagisce à u cuntrariu di e divinità pagane idolatri chì si trattanu solu di l'anghjuli cattivi di u campu di u diavulu. L'omu fidelu serve à Diu, ma l'omu infidele usa Diu per dà a legittimità religiosa versu quelli chì l'intornu. A cumpassione di Diu à quale Daniel appellu hè vera è prestu darà a più bella prova di questu, in Ghjesù Cristu.

Dan 9:19 Signore, ascolta! Signore, perdona ! Signore, fate attenzione ! Agisce è ùn tardate micca, per amore di tè, o mio Diu! Perchè u vostru nome hè chjamatu nantu à a vostra cità è nantu à u vostru populu.

19a-  L'età avanzata di Daniele justifica a so insistenza perchè, cum'è Mosè, u so desideriu persunale più caru hè di pudè sperimentà stu ritornu à a so terra "santa". Il veut assister à la reconstruction du temple saint qui portera encore une fois la gloire à Dieu et à Israël.

Dan 9:20 Eppuru, aghju parlatu, è pricatu, è cunfessu u mo piccatu, è u peccatu di u mo pòpulu Israele, è aghju prisintatu e mo supplicazioni à u Signore, u mo Diu, per a muntagna santa di u mo Diu.

20a-  Ùn hè micca surprisante chì Diu ama Daniele, hè un mudellu d'umiltà chì l'incanta è risponde à u criteriu di santità ch'ellu esige. Ogni omu hè fallibile finu à ch'ellu vive in un corpu di carne è Daniel ùn hè micca eccezzioni. Cunfessa i so piccati, cuscenti di a so debule estrema cum'è tutti avemu da fà. Ma a so qualità spirituale persunale ùn pò micca copre u peccatu di u populu, perchè hè solu un omu, ellu stessu imperfettu. A suluzione vene da Diu in Ghjesù Cristu.

Dan 9:21 Parlava sempre in preghiera, quandu l'omu Gabriel, chì avia vistu prima in una visione, hè ghjuntu volendu versu mè à l'ora di l'offerta di a sera.

21a-  U tempu sceltu da Diu per a visita di Gabriel hè quellu di l'offerta di a sera, vale à dì quellu di u sacrifiziu perpetuu di un agnellu chì profetizza a sera è a matina l'offerta vuluntaria futura di u corpu perfettamente santu è innocente di Ghjesù Cristu. Murerà crucifissu per spiegà i peccati di i so unichi eletti chì custituiscenu u so solu veru populu. U ligame cù a rivelazione chì serà datu quì sottu, à Daniel, hè dunque stabilitu.

 

 Fine di a preghiera: a risposta di Diu

Dan 9:22 Ellu m'hà amparatu, è hà parlatu cun mè. Ellu m'hà dettu: Daniele, sò venutu avà per apre u vostru intelligenza.

22a-  L'espressione "apre a vostra intelligenza" significa chì finu à quì, l'intelligenza era chjusa. L'ànghjulu parla nantu à u sughjettu di u pianu di salvezza di Diu chì era tenutu oculatu finu à u tempu di a so riunione cù u prufeta sceltu di Diu.

Dan 9:23 Quandu avete cuminciatu à pricà, a parolla hè andata, è sò venutu à dì à voi. perchè tù sì amata. Attenti à a parolla, è capisce a visione!

23a-  Quandu avete cuminciatu à pricà, a parolla hè surtita

 U Diu di u celu avia urganizatu tuttu, u mumentu di a riunione à l'ora di u perpetuu è l'anghjulu Gabriele designa Cristu da "a Parola" cum'è Ghjuvanni farà à u principiu di u so Vangelu: a parolla hè stata fatta carne . L'anghjulu vene à annunzià à ellu "a Parolla" chì significa chì ellu vene à annunzià à ellu a venuta di Cristu profetizatu da Mosè secondu Deut.18: 15 à 19: U Signore, u vostru Diu, vi susciterà da mezu à voi. , 'frà i vostri fratelli, un prufeta cum'è mè : l'ascolterete ! Cusì risponderà à a dumanda chì avete fattu à u Signore, u vostru Diu, in Horeb, u ghjornu di l'assemblea, quandu avete dettu: Ùn lasciate più sente a voce di u Signore, u mo Diu, è ùn mi lasciate più vede stu grande focu. per ùn more. U Signore m'hà dettu: Ciò chì anu dettu hè bonu. Risuscitaraghju per elli trà i so fratelli un prufeta cum'è tè , metteraghju e mo parolle in a so bocca, è li dirà tuttu ciò chì li cumandaraghju . È s'è qualchissia ùn sente micca e mo parolle ch'ellu parla in u mo nome, l'aghju da rispittà . Ma u prufeta chì hà l'audacia di parlà in u mo nome una parolla chì ùn l'aghju micca urdinatu di parlà, o chì parla in nome d'altri dii, quellu prufeta serà punitu di morte.

 Stu testu hè fundamentale per capiscenu a culpabilità di i Ghjudei in u so rifiutu di u Messia Ghjesù perchè hà scontru tutti i criteri profetizzati nantu à a so venuta. Pigliatu trà l'omi è trasmettitore di a parolla divina, Ghjesù currisponde à sta descrizzione è i miraculi ch'ellu hà fattu tistimuniavanu l'azzione divina.

23b-  perchè sì un amatu

 Perchè Diu ama Daniel? Bastamente perchè Daniel l'ama. L'amore hè u mutivu perchè Diu hà creatu a vita per i criaturi liberi davanti à ellu. Hè u so bisognu d'amore chì hà ghjustificatu u prezzu assai altu ch'ellu duverà pagà per ottene da alcune di e so criaturi terrestri umani. È à u prezzu di a so morte, chì ellu hà da pagà, quelli chì ellu selezziunà diventeranu i so cumpagni eterni.

23c-  Attenti à a parolla, è capisce a visione !

 Chì parolla hè, a parolla di l'ànghjulu o a "Parola" divina oculta in Cristu? Ciò chì hè sicuru hè chì i dui sò pussibuli è cumplementarii perchè a visione cuncernarà "a Parola" chì vene in carne in Ghjesù Cristu. Capisce u missaghju hè dunque di a maiò impurtanza.

 

A prufezia di 70 settimane

Dan 9:24 Settanta settimane sò state stabilite per u vostru pòpulu è per a vostra cità santa, per piantà e trasgressioni è per mette fine à i peccati, per spiegà l'iniquità è per purtà a ghjustizia eterna, per sigillà a visione è u prufeta, è unge. u Santu di i Santi.

24a-  Settanta settimane sò state tagliate da u vostru populu è da a vostra cità santa

 U verbu ebraicu "hatac" significa in u primu sensu per cutà o fette ; è solu figurativamente, "determinà o riparà". Mantene u primu significatu, perchè dà significatu à questa azzione d'Abrahamu chì cuncreta a so allianza cù Diu per mezu di un sacrifiziu, in Gen.15:10: Abram pigliò tutti questi animali, li tagliò à mezu, è mette ogni pezzu unu versu. l'altru; ma ùn hà sparte l'acelli . Stu ritu illustrava l'allianza trà Diu è u so servitore. Hè per quessa chì stu verbu "cutà" hà da piglià u so significatu cumpletu in "l'alleanza fatta cù parechji per una settimana" in u versu 27. Questi "assai" sò i Ghjudei naziunali per u so benefiziu, u benefiziu di a fede in Cristu crucifissu hè. prisentatu prima. U sicondu interessu di stu verbu cut hè chì i 70 settimane di l'anni di stu capitulu 9 sò tagliati nantu à a "2300 sera-mattina" di Dan.8:14. È da sta cronologia nasce una lezione chì pone a fede cristiana prima di a fede ebraica. In questu modu, Diu ci insegna chì in Ghjesù Cristu dà a so vita per offre cum'è redenzione per ogni credente degnu di a so salvezza in tutta l'umanità. U vechju pattu avia da spariscia quandu Ghjesù hà versatu u so sangue               per rompe u so novu pattu cù l'eletti di a terra sana.

 U libru di Daniel hà u scopu di insegnà sta salvezza universale, prisintendu cù e cunversione di i rè cuntempurani di Daniel ; Nabucodonosor, Darius u Mediu è Ciru u Persianu.

U missaghju hè un avvirtimentu solenni chì minaccia u populu ebreu è a so cità santa Ghjerusalemme, à quale hè datu un termini di 70 settimane. Quì dinò u codice di Ezé.4: 5-6 dà un ghjornu per un annu a durata rapprisenta in tutti i 490 anni. Daniel deve avè difficultà à capisce u significatu di una minaccia contru à a so cità chì hè digià in ruine.

24b-  per piantà e trasgressioni è mette fine à i peccati

 Immaginate ciò chì passava in a mente di Daniel à sente queste cose quandu ellu avia ghjustu chjamatu à Diu in preghiera per u pirdunu di i so piccati è i piccati di u so populu. Ellu capisce rapidamente ciò chì hè. Ma noi stessi capiscenu bè l'esigenza divina espressa. Diu vole ottene da i so eletti chì salva, ch'elli ùn piccanu più, ch'elli mettenu fine à e so trasgressioni di e so lege, mettendu cusì fine à i peccati in cunfurmità cù ciò chì serà scrittu da l'apòstulu Ghjuvanni in 1 Ghjuvanni 3: 4: Quellu chì pecca trasgrede a lege, è u peccatu hè a trasgressione di a lege . Stu scopu hè indirizzatu à l'omi chì devenu luttà cù a so natura male per ùn peccatu più.

24c-  per spiegà l'iniquità è purtà a ghjustizia eterna

 Per u Ghjudeu Daniel , stu missaghju evoca u ritu di u "ghjornu di l'espiazione" una festa annuale induve celebremu a rimuzione di i peccati attraversu u sacrifiziu di un caprettu. Stu simbulu tipicu di u peccatu rapprisintò a Grecia in Dan.8 è a so prisenza pusò a prufezia in l'atmosfera spirituale di questu "ghjornu di l'espiazione". Ma cumu a morte di un caprettu pò caccià i peccati se a morte di l'altri animali sacrificati in tuttu l'annu ùn hà micca riesciutu à caccià? A risposta à stu dilema hè datu in Heb.10: 3 à 7: Ma u ricordu di i peccati hè rinnuvatu ogni annu da questi sacrifici; perchè hè impussibile chì u sangue di i toru è di i capri caccià i peccati . Per quessa, Cristu, intrutu in u mondu, disse: Sacrificiu è offerta ùn vulete, ma un corpu chì avete furmatu per mè ; Ùn avete micca accettatu l'olocaustu o i sacrifici per u peccatu. Allora aghju dettu: eccu, vengu (in u rotulu di u libru si parla di mè) à fà, O Diu, a to vulintà . E spiegazioni date da l'apòstulu Paulu sò assai chjaru è lògichi. Ne segue chì Diu hà riservatu per ellu stessu, in Ghjesù Cristu, u travagliu di l'espiazione per i piccati annunziatu da l'anghjulu Gabriele à Daniel. Ma induve era Ghjesù Cristu in questu ritu di u "ghjornu di l'espiazione"? A so perfetta innocenza persunale, chì simbulicamenti facia l'agnellu pasquale di Diu chì caccià i peccati di u mondu, hà cura di i peccati di i so eletti simbulizizzati da u caprettu di u ritu di l'espiazione. L'agnellu era ammucciatu da u caprettu cusì chì l'agnellu morse per u caprettu ch'ellu avia curatu. Acceptendu a so morte nantu à a croce per spiegà i peccati di i so eletti, peccati per quale era rispunsevuli, in Cristu Diu li dete a più bella prova di u so amori per elli.

24d-  è porta a ghjustizia eterna

 Questa hè a cunsequenza felice di a morte di u Messia salvatore. Sta ghjustizia chì l'omu, da Adamu, ùn pudia pruduce hè imputata à l'eletti per chì, per via di a so fede in questa dimostrazione di l'amore divinu, per grazia pura, a ghjustizia perfetta di Ghjesù Cristu li pò esse imputata, inizialmente, finu à a lotta . di a fede vince u peccatu. È quandu questu sparisce sanu sanu, a ghjustizia di Cristu si dice chì hè impartita. U studiente diventa cum'è u so Maestru. Hè nantu à sti basi duttrinali chì a fede di l'apòstuli di Ghjesù hè stata custruita. Prima di u tempu è i putenzi scuri li trasformanu, allargandu cusì a strada stretta insegnata da Ghjesù Cristu. Sta ghjustizia serà eterna solu per l'elettu fideli, quelli chì sentenu è rispundenu in ubbidienza à e dumande ghjustu di Diu.

24 -  per sigillà a visione è u prufeta

 Or, cusì chì a visione hè cumpleta da l'apparizione di u prufeta annunziatu. Le verbe sceau fait allusion au sceau de Dieu qui donne ainsi à la prophétie et au prophète qui se présentera lui-même une autorité et une légitimité divine complète et indiscutable. U travagliu chì hè per esse realizatu hè sigillatu cù u so segnu reale divinu. U numeru simbolicu di stu sigillo hè "sette: 7". Designa ancu a pienezza chì carattirizza a natura di u Diu creatore è quella di u so Spìritu. A basa di sta scelta hè a custruzzione di u so prughjettu nantu à sette mila anni, per quessa ch'ellu hà divisu u tempu in settimane di sette ghjorni cum'è i sette mila anni. A prufezia di e 70 settimane dà cusì un rolu à u numeru (7), u sigillo di u Diu vivu in Rev.7. I versi chì seguitanu cunfirmà l'impurtanza di stu numeru "7".

24f-  è unge u Santu di i Santi

 Questu hè l'unzione di u Spìritu Santu chì Ghjesù riceverà à u mumentu di u so battèsimu. Ma ùn ci sbagliemu micca, a culomba chì sbarcò nantu à ellu da u celu avia solu un scopu, quellu di cunvince Ghjuvanni chì Ghjesù era veramente u Messia annunziatu ; u celu li rende tistimunianza. In a terra, Ghjesù era sempre u Cristu è in a forma di dumande selezziunate fatte à i preti, u so insignamentu in a sinagoga à l'età di 12 anni hè una prova di questu. Per u so populu, à mezu à quale hè natu è criatu, a so missione ufficiale era di principià à u so battesimu in a caduta di l'annu 26 è hà da rinunzià a so vita in a primavera di l'annu 30. U titulu di Santu di i Santi designa . cun dignità postu ch'ellu incarna in a forma di carne u Diu vivu chì terrorizzava l'Ebrei in u tempu di Mosè. Ma u Santu di i Santi hà avutu un simbulu materiale nantu à a terra; u locu più santu o santuariu di u tempiu in Ghjerusalemme. Era un simbulu di u celu, sta dimensione inaccessibile à l'umanità induve Diu è i so anghjuli stanu. Sede di ghjudiziu divinu è locu di u so tronu, Diu cum'è Ghjudice aspittava u sangue di Cristu per cunvalidà u pirdunu di i peccati di l'eletti selezziunati durante i 6 millennii stabiliti per questa selezzione. A morte di Ghjesù hà cusì cumpiitu l'ultima "festa di l'espiazione". U pirdunu hè statu ottenutu è l'antichi sacrifici appruvati da Diu sò tutti stati validati. L'unzione di u Santu di i Santi hè stata fatta in u ghjornu di l'Espiazione, sprinkling u sangue di u caprettu uccisu nantu à u sediu di misericordia, un altare pusatu sopra à l'arca chì cuntene i cumandamenti trasgrediti di Diu. Per questa azzione, una volta à l'annu, u suvviru sacerdote era autorizatu à penetrà oltre u velu di separazione, in u locu più santu. Cusì, dopu à a so risurrezzione, Ghjesù hà purtatu à u celu l'espiazione di u so sangue per riceve u duminiu, a legittimità di salvà i so eletti per l'imputazione di a so ghjustizia è u dirittu di cundannà i peccatori impenitenti, cumpresi l'angeli maligni è u so capu Satanassu, u diavulu. . U Santu di i Santi, chì designa ancu u celu, u sangue versatu da Ghjesù nantu à a terra, li permetterà, in Michael, di caccià u diavulu è i so dimònii da u celu, qualcosa revelatu in Rev.12: 9. Cusì, l'errore di u populu religiosu Ghjudeu ùn era micca di capisce u caratteru prufeticu di u "ghjornu di l'espiazione" annuale. Cridianu in modu sbagliatu chì u sangue di l'animali offrittu in questa celebrazione puderia cunvalidà un altru significatu di l'animali spartu durante l'annu. Omu fattu à l'imaghjini di Diu; l'animali pruduciutu da a vita terrestre, cumu si pò ghjustificà l'ugualità di valore per e duie spezie ?

Essendu Diu, Ghjesù Cristu era ellu stessu l'oliu di l'unzione cum'è u Spìritu Santu è, ascendendu à u celu, porta cun ellu l'unzione di a so legittimità vinta nantu à a terra.

 

A chjave per i calculi

Dan 9:25 Sapete dunque è capisce! Da u tempu quandu a parolla dichjarava chì Ghjerusalemme serà ricustruita à l'Untu, à u Leader, sette settimane è sessanta e duie simane, i lochi è i fossati seranu restaurati, ma in i tempi difficiuli.

25a-  Sapete questu allora, è capisce !

 L'ànghjulu hè ghjustu à invità Daniel à l'attenzione perchè indirizza dati chì esige una grande cuncentrazione spirituale è intellettuale; perchè i calculi anu da esse fattu.

25b-  Da u tempu quandu a parolla annuncia chì Ghjerusalemme serà ricustruita à l'Untu, à u Capu

 Questa parte di u versu solu hè di più impurtanza perchè riassume u scopu di a visione. Diu dà à u so populu chì aspetta u so Messia i mezi di sapè in quale annu si prisentarà à elli . È questu mumentu quandu a parolla annuncia chì Ghjerusalemme serà ricustruita deve esse determinata secondu a durata di l'anni 490 profetizzati. Per stu decretu di ricustruzzione, in u libru di Esdra, truvamu trè decreti pussibuli urdinati successivamente da trè rè persiani: Ciru, Dariu è Artaserse. Ci hè chì u decretu stabilitu da l'ultimu in - 458, permette a culminazione di l'anni 490 in l'annu 26 di a nostra era. Serà dunque questu decretu di Artaxerxes chì deve esse ritenutu in cunsiderà a stagione in quale hè statu scrittu: primavera secondu Esd.7: 9: abbandunò Babilonia u primu ghjornu di u primu mese, è ghjunse à Ghjerusalemme u ghjornu. u primu ghjornu di u quintu mese, a bona manu di u so Diu era nantu à ellu . L'annu di u decretu di u rè hè datu in Esdra. 7: 7: Molti di i figlioli d'Israele, sacerdoti è Leviti, cantanti, portieri è Netiniti, ghjunsenu ancu in Ghjerusalemme in u settimu annu di u rè Artaserse .

 A partenza di u decretu essendu una primavera, u Spìritu mira per a so prufezia, a Pasqua di a primavera induve Ghjesù Cristu hè mortu crucifissu. I calculi ci portanu à questu scopu.

25c-  sette simane è sessantadui simane fà, i lochi è i fossi seranu risturati, ma in tempi difficiuli.

Inizialmente avemu 70 settimane. L'anghjulu evoca 69 settimane; 7 + 62. I primi 7 simane culminate in u tempu di ricuperazione di Ghjerusalemme è u tempiu, in i tempi disgraziati perchè i Ghjudei travaglianu sottu à l'adversità permanente di l'Arabi chì sò vinuti à stallà in l'area lasciata libera da a so deportazione. Stu versu da Neh.4: 17 descrive a situazione bè: Quelli chì custruìu u muru, è quelli chì portavanu o carricanu i carichi, travagliavanu cù una manu è tenenu un'arma in l'altru . Questu hè un ditagliu chì hè specificatu, ma u principale si trova in a 70a settimana cuntata.

 

 A 70a settimana

Dan 9:26 È dopu à e sessantadue settimane, un Untu serà tagliatu, è ùn hà micca successore , nunda per ellu. U populu di un capu chì vene distrughjerà a cità è u santuariu santu , è a so fine vene cum'è un diluviu; Hè decisu chì e devastazioni durà finu à a fine di a guerra.

26a-  Dopu à e sessantaduie simane, un Untu serà tagliatu

 Queste 62 settimane sò precedute da 7 settimane , chì significa chì u veru missaghju hè "dopu à 69 settimane" un untu serà tagliatu , ma micca solu un untu, quellu chì hè cusì annunziatu incarna l'unzione divina stessu. Utilizendu a formula " a untu ", Diu prepara u populu ebreu à u so scontru cù un omu à l'aspettu ordinariu, luntanu da e custrizzione divina. In cunfurmità cù a so paràbula di i vignaghjoli, u Figliolu di l'omu, figliolu di u Maestru di a vigna, si prisenta à i vignaghjoli dopu avè mandatu i so messageri chì l'anu precedutu è ch'elli anu maltrattatu. Da una perspettiva umana, Ghjesù hè solu un untu chì si prisenta dopu à l'altri unti.

 L'anghjulu hà dettu " dopu à " a durata tutale di 69 settimane, chì indicanu cusì u 70 . Cusì, passu à passu, i dati di l'anghjulu ci dirigenu versu a Pasqua di primavera di l'annu 30 chì serà situatu à a mità di sta 70a settimana di ghjornu-anni.

26b-  è ùn averà micca successore per ellu

 Sta traduzzione hè di più illegittima chì u so autore, L.Segond, precisa in margine chì a traduzzione literale hè : nimu per ellu . È per mè a traduzzione literale mi cunvene perfettamente perchè dice ciò chì hè veramente successu à l'ora di a so crucifixion. A Bibbia tistimunieghja chì l'apòstuli stessi anu cessatu di crede chì Ghjesù era u Messia aspittatu perchè, cum'è u restu di u populu ebreu, aspittavanu un messia guerrieru chì scacciò i Rumani fora di u paese.

26c-  U populu di un capu chì vinarà distrughjerà a cità è a santità santuariu

 Questu custituisce a risposta di Diu à l'incredulità naziunale ebraica osservata: nimu per ellu . L'indignazione contru à Diu serà definitivamente pagata da a distruzzione di Ghjerusalemme è a so falsa santità ; perchè da l'annu 30, ùn ci hè più santità in terra ebraica; u santuariu ùn esse più unu. Per questa azzione, Diu hà utilizatu i Rumani, quelli per mezu di i quali i capi religiosi ebrei anu avutu u Messia crucifissu, ùn osavanu è ùn puderanu micca fà elli stessi, mentre chì sapianu, senza elli, di lapidare u diaconu Stefanu "trè anni è sei mesi". "più tardi.

26d-  è a so fine vene cum'è un diluviu

Hè dunque in l'annu 70, chì dopu à parechji anni d'assediu rumanu, Ghjerusalemme cascò in e so mani, è pienu d'odiu distruttivu, animatu da l'ardore divinu, anu distruttu frenetamente, cum'è annunziatu, a cità è a santità chì ùn era più, finu à quì . Ùn era più una petra lasciata nantu à l'altru cum'è Ghjesù avia annunziatu prima di a so morte in Matt.24: 2: Ma li disse: Avete vistu tuttu questu? In verità vi dicu, ùn ci sarà micca una petra sopra l'altra quì chì ùn serà micca abbattuta .

26 -  hè decisu chì i devastazioni durà finu à a fine di a guerra

  In Matt.24: 6, Ghjesù hà dettu: Avete intesu parlà di guerri è rumuri di guerri: fate cura di ùn esse disturbatu, perchè queste cose devenu esse. Ma questu ùn serà ancu a fine. Dopu à i Rumani, e guerri cuntinueghjanu in tuttu i duimila anni di l'era cristiana è u longu tempu di pace chì avemu avutu da a fine di a Siconda Guerra Munniali hè eccezziunale ma programatu da Diu. L'umanità pò dunque pruduce i frutti di a so perversione à a fine di e so fantasie prima di pagà mortalmente u prezzu.

 Tuttavia, ùn deve micca scurdatu quandu si parla di i Rumani chì a so successione papale prolongerà l'opere di u paganu " devastatore o desolatore " è ancu quì finu à a fine di a guerra purtata contr'à l'eletti di Cristu Diu.

Dan 9:27 Farà un pattu forte cù parechji per una settimana , è per a mità di a settimana farà cessà u sacrificiu è l'offerta di granu. È [ci serà] nantu à l'ala di l'abominazioni di a desolazione è ancu à un sterminamentu (o distruzzione assoluta), è serà ruttu, [ sicondu] ciò chì hè statu decretatu, in a [terra] desolata .

27a-  Farà una forte alleanza cù parechji per una settimana

 U Spìritu prufetizza u stabilimentu di u novu pattu ; hè solidu perchè diventa a basa di a salvezza offerta finu à a fine di u mondu. Sottu à u terminu assai, Diu mira à i naziunali ebrei, i so apòstuli è i so primi discìpuli ebrei chì entreranu in u so pattu durante l'ultimi sette anni di u termini datu à a nazione ebraica per accettà ufficialmente o rifiutà u Messia crucifissu. Hè stu pattu chì hè " tagliatu " in u versu 24 trà Diu è i peccatori ebrei pentiti. In u vaghjimu di u 33, a fine di sta settimana scorsa serà marcata da st'altru attu inghjustu è odioso rapprisintatu da a lapidazione di Stefanu u novu diaconu. U so solu sbagliatu era di dì à i Ghjudei verità ch'elli ùn pudianu suppurtà à sente, mentre chì Ghjesù mette e so parolle in bocca. Videndu un seguitore di a so causa uccisu, Ghjesù hà registratu u rifiutu naziunale ufficiale di a so intercessione. Da a caduta di l'annu 33, i ribelli ebrei alimentavanu a rabbia rumana chì hè stata sviutata di un bloccu nantu à Ghjerusalemme in l'annu 70.

27b-  è per a mità di a settimana farà cessà u sacrifiziu è l'offerta

 Stu mumentu in a mità o a mità di a settimana hè a primavera 30 destinata à a prufezia di e 70 settimane. Questu hè u mumentu quandu tutte l'azzioni citate in u versu 24 sò realizati: A fine di u peccatu, a so espiazione, a venuta di u prufeta chì cumpiendu a visione stabilendu a so ghjustizia eterna è l'unzione di u Cristu risuscitatu chì ascende à u celu Vittoriu è Onnipotente . A morte expiatoria di u Messia hè mintuvata quì sottu à l'aspettu di una cunsequenza ch'ella implica : a cessazione definitiva di i sacrifici animali è di l'offerte fatti sera è matina in u tempiu ebraicu, ma ancu da a matina à a sera, per i peccati di u populu. A morte di Ghjesù Cristu rende obsoleti i simboli animali chì u prefiguravanu in l'antica allianza, è questu hè u cambiamentu essenziale purtatu da u so sacrifiziu. A lacerazione di u velu di u tempiu chì Diu porta à u mumentu chì Ghjesù expira cunfirma a cessazione definitiva di i riti religiosi terrestri, è a distruzzione di u tempiu, in 70, rinforza sta cunferma. À u turnu, i festivali annuali ebrei, tutti prufetichi di a so venuta, avianu da sparisce; ma in nisun casu, a pratica di u sàbbatu settimanale chì riceve in questa morte u so veru significatu: profetizza u restu celeste di u settimu millenniu chì, per via di a so vittoria, Ghjesù Cristu ottene per Diu è i so veri eletti à quale ellu impute u so perfettu. a ghjustizia eterna citata in u versu 24.

 U principiu di sta " settimana " di ghjorni-anni si trova in a caduta di 26 cù u battesimu di Ghjesù chì hè statu battizatu da Ghjuvanni Battista.

27c-  È [ci serà] nantu à l'ala di l'abominazioni di a desolazione

 Scusate, ma sta parte di u versu hè pocu tradutta in a versione L.Segond perchè hè stata malinterpretata. Tenendu in contu e rivelazioni furnite in l'Apocalisse di Ghjuvanni, aghju prisintatu a mo traduzzione di u testu ebraicu chì altre traduzzioni cunfirmanu. A frasa " à l'ala ", simbulu di u caratteru celeste è u duminiu, suggerisce una rispunsabilità religiosa chì diretta direttamente à a Roma papale, chì " aumenta " in Dan.8: 10-11, è i so alliati religiosi di l'ultimi ghjorni. Les ailes d'aigle symbolisent l'élévation suprême du titre impérial, par exemple le lion aux ailes d'aigle qui concerne le roi Nebucadnetsar, ou de Dieu lui-même, qui portait sur des ailes d'aigle son peuple hébreu qu'il a libéré de l'esclavage égyptien. Tutti l'imperi anu aduttatu stu simbulu di l'acula cumpresu , in u 1806, Napulione 1u , chì serà cunfirmatu da Apo.8:13, dopu l'imperatori prussiani è tudischi, l'ultimu essendu u dittaturi A.Hitler. Ma da tandu, l'USA hà ancu avutu st'acula imperiale nantu à u greenback di a so munita naziunale : u dollaru.

 Lascendu u sughjettu precedente, u Spìritu torna per mira à u so nemicu predilettu: Roma. Dopu à a missione terrena di Ghjesù Cristu, l'attore miratu di l' abominazioni chì causanu a desolazione finale di a terra hè veramente Roma chì a so fase imperiale pagana hà appena distruttu Ghjerusalemme in 70 in u versu 26 . cuntinuà in u tempu finu à a fine di u mondu. L' abominazioni, à u plurali, sò dunque attribuibili, prima di tuttu, à a Roma imperiale chì perseguirà i fideli eletti mettenduli à morte in "tappe" spettaculari per intrattene u populu rumanu assetato di sangue, cose chì cessanu in u 313. Ma un altru. l'abominazione vene dopu è cunsiste di mette fine à a pratica di u sabbatu di u settimu ghjornu, u 7 di marzu di u 321; sta azzione sempre attribuita à l'Imperu Rumanu è u so capu imperiale Custantinu I. Cun ellu, l'Imperu Rumanu vinni sottu à a duminazione di l'imperatori Bizantinu. In u 538, à u turnu, l'imperatore Justinianu 1 hà fattu un'altra abominazione stabilendu nantu à u so sediu rumanu u regime papale di Vigiliu 1 , è sta prolongazione di l' abominazioni finu à a fine di u mondu deve esse tandu attribuita à questa fase a lege papale chì Diu hà. denunziatu da Dan.7. Ricurdamu chì u nome " picculu cornu " designa e duie fasi dominanti di Roma in Dan.7 è Dan.8. Diu vede in sti dui fasi successivi solu a continuità di u listessu travagliu abominable.             

U studiu di i capituli precedenti ci hà permessu di identificà i diversi tipi di abominazioni chì stu versu li impute.

27d-  è finu à un sterminamentu (o distruzzione cumpleta ) è serà rottu , [sicondu] ciò chì hè statu decretatu, in a [terra] desolata .

 " Ella sarà rottu [sicondu] ciò chì hè statu decretatu "è revelatu in Dan. 7: 9-10 è Dan. 8: 25: Per via di a so prusperità è u successu di i so astuzie, avarà arroganza in u so core, hà da fà assai. l'omi chì campavanu in pace periranu, è si suscitarà contru à u capu di i capi; ma sarà rottu, senza u sforzu di nisuna manu.

U testu ebraicu offre stu pensamentu divinu sfarente da e traduzioni attuali.

Questa sfumatura hè basatu annantu à u prughjettu di Diu per mette a culpa di l'omi nantu à u pianeta Terra nantu à quale campanu; ciò chì Rev.20 ci insegna. Fighjemu u fattu chì a falsa fede cristiana ignora stu prughjettu divinu chì consisterà à sterminà l'omi da a faccia di a terra, à u gloriosu ritornu di Cristu. Ignorendu e revelazioni date in Apocalisse 20, aspettanu in vain per u stabilimentu di u regnu di Cristu nantu à a terra. Tuttavia, a distruzzione cumpleta di a so superficia hè prevista quì è in Rev.20. U ritornu in gloria di u Cristu vittorioso in tutta a so divinità torna à a terra u so aspettu caòticu da u principiu di a so storia descritta in Genesi 1. I terremoti giganti u scuzzuleranu è torna sottu u nome abissu à u so statu caòticu "formless" . è viotu ", "tohu wa bohu", iniziale. Ùn ci sarà micca un omu vivu lasciatu nantu à ella, ma serà a prigiò di u diavulu isolatu annantu à ella per mille anni finu à l'ora di a so morte.

 

In questa fase di u studiu, devu furnisce infurmazioni supplementari riguardanti prima a "70a settimana " chì hè stata appena studiata. U so cumplementu in i ghjorni-anni profetichi hè assuciatu cù un cumplimentu literale. Perchè grazia à a tistimunianza di un calendariu ebraicu, sapemu a cunfigurazione di a settimana di Pasqua di l'annu 30. U so centru era una vigilia di u marcuri di u sabbatu occasionale ghjustificatu da a Pasqua ebraica chì cascò in quellu annu u ghjovi. Cusì pudemu ricustruisce cumplettamente u cursu di sta Pasqua in quale Ghjesù hè mortu. Arrestatu marti sera, Ghjudicatu durante a notte, Ghjesù hè statu crucifissu u marcuri matina à 9 ore. Scade à 3 ore di sera. Nanzu à 6 ore di sera, Ghjiseppu d’Arimatea pusò u so corpu in a tomba è rottò a petra chì a chjude. U sàbatu di Pasqua di u ghjovi passa. U venneri matina, e donne pieve cumprà spezie chì preparanu durante u ghjornu per imbalsamà u corpu di Ghjesù. A sera di u venneri à 6 ore di sera u sàbatu settimanale principia, una notte, un ghjornu passa in riposu santificati da Diu. È u sabbatu sera à 6 ore, u primu ghjornu di a settimana seculare principia. A notte passa è à u primu lume di l'alba, e donne si ne vanu à a tomba sperendu di truvà qualcunu per rottà a petra. Trovanu a petra chjappata è a tomba aperta. Intrendu in a tomba, Maria Maddalena è Maria, a mamma di Ghjesù, vedenu un anghjulu à pusà chì li dice chì Ghjesù hè risuscitatu, l'anghjulu li dice di andà è avvistà i so fratelli, i so apòstuli. Mentre stava in u giardinu, Maria Maddalena vede un omu vistutu di biancu chì piglia per un ghjardinari; in u scambiu ricunnosce à Ghjesù. È quì, un ditagliu assai impurtante chì distrugge una credenza assai diffusa, Ghjesù dice à Maria: " Ùn sò ancu vultatu à u mo Babbu ". U latru chì era nantu à a croce è Ghjesù stessu ùn hè micca intrutu in u paradisu, u regnu di Diu, in u ghjornu stessu di a so crucifixion, postu chì 3 ghjorni sani dopu, Ghjesù ùn hà ancu vultatu in u celu. Allora possu dì in u nome di u Signore, chì quelli chì ùn anu nunda à dì da ellu, stà zitti ! Per ùn avè da soffre di ridicule o di vergogna un ghjornu.

 

A seconda cosa hè di prufittà di a data - 458 chì marca prima l'iniziu di e 70 simane di u ghjornu di l'annu fissatu per u populu ebreu à quale Diu hà datu dui segni principali di identità: u sàbatu è a circuncisione di a carne.

Sicondu Rom.11, i cunvertiti pagani intruti in u novu pattu sò ingrati in a radica ebraica è ebraica è u troncu. Ma i basi di u novu pattu sò puramente ebrei è Ghjesù hà fattu un puntu di ricurdà questu in Ghjuvanni 4:22: Adurate ciò chì ùn cunnosci micca; aduramu ciò chì sapemu, perchè a salvezza vene da i Ghjudei. Oghje, stu missaghju piglia una pertinenza viva perchè Ghjesù s'indirizza à i pagani falsamente cunvertiti in tutti l'età. Per arruvinalli megliu, u diavulu li spinse à odià i Ghjudei è a so alleanza ; chì li alluntanò da i cumandamenti di Diu è u so santu sabbatu. Bisogna dunque rettificà stu errore è guardà u novu pattu cù una identità ebraica . L'apòstuli è i novi discìpuli ebrei cunvertiti sò questi " assai " chì facenu una solida alleanza cù Ghjesù , in Dan.9:27, ma a so basa ferma ebraica, sò ancu preoccupati di u principiu di u periodu di " 70 settimane " . datu da Diu à a nazione ebraica per accettà o ricusà u standard di u novu pattu basatu annantu à u sangue umanu versatu voluntariamente da Ghjesù Cristu. In deduzzione di sti ragiuni a data - 458 diventa u principiu di a "2300 sera-mattina" di Dan.8:14.

À a fine di sta longa durata profetica, 2300 anni, trè cose anu da cessà secondu Dan.8:13.

1-     u sacerdozio perpetuu

2-     u peccatu devastante

3-     a persecuzione di a santità è l'esercitu.

I trè cose sò identificati:

1-     u sacerdòziu terrenu perpetuu di u papa

2-     u restu di u primu ghjornu rinominatu : dumenica.

3-     A persecuzione di a santità cristiana è di i santi, citadini di u regnu di i celi.

Questi cambiamenti miranu à:

1-     Ripristina à Ghjesù Cristu u so santu sacerdoziu perpetuu celeste.

2-     Ripristina tutta a lege divina cumpresu u 7u ghjornu di riposu sabbaticu .

3-     Vede a fine di e persecuzioni di a santità cristiana è di i santi.

 

U calculu prupostu per a "2300 sera-mattina" partendu da a data - 458, a fine di sta durata finisci in a primavera di 1843: 2300 - 458 = 1842 +1. In questu calculu avemu 1842 anni sanu à quale duvemu aghjunghje + 1 per designà a primavera à u principiu di l'annu 1843 induve u prufetatu "2300 sera-mattina" finisce. Sta data marca l'iniziu di un ritornu di l'intervenzione di Diu chì voli cusì liberà i so veri santi da e minzogne religiose eredite da u catolicismu papale rumanu per 1260 anni. Cusì, pigliendu l'iniziativa di creà un risvegliu spirituale in l'USA induve i Protestanti anu trovu refuggiu, u Spìritu inspira in William Miller un interessu in a prufezia di Daniel 8:14 è duie date pruposte successive annunzianu u ritornu di Ghjesù Cristu, u primu per a primavera di u 1843, a seconda per a caduta di u 1844. Per ellu, a purificazione di u santuariu significa chì Ghjesù torna à purificà a terra. Dopu à dui disappointments nantu à e date previste, u Spìritu dà un segnu à i più perseveranti chì anu participatu à e duie teste di fede. Una visione celestiale hè stata ricivuta a matina di u 23 d'ottobre di u 1844 da unu di i santi chì attraversò i campi. U celu s'hè apertu à una scena chì mostra Ghjesù Cristu cum'è u Grandu Prêtre officiant in u santuariu celeste. In a visione passò da u locu santu à u locu più santu. Cusì, dopu à 1260 anni di bughjura, Ghjesù Cristu si riconnettò cù i so fideli ripartiti da i dui prucessi successivi.

1-     A ripresa di u perpetu . Hè dunque per via di sta visione chì Diu hà ufficialmente ripiglià u cuntrollu di u so sacerdòziu celestiale perpetuu u 23 d'ottobre di u 1844.

2-     U ritornu di u sàbatu . In u stessu mese, un altru di i Santi cuminciò à osservà u sàbatu di u settimu ghjornu, dopu à una visita di a Sra Rachel Oaks chì li dete un pamphlet da a so chjesa: "I Battisti di u settimu ghjornu". Unu per unu, cù u tempu, i santi selezziunati da e duie teste anu ancu aduttatu u sàbatu di u settimu ghjornu. Hè cusì chì Diu hà finitu à u peccatu devastante stabilitu da a Roma pagana, ma legalizatu da a Roma papale sottu u so nome "Domenica".

3-     Arresta e persecuzioni . U terzu sughjettu cuncerna a santità è i cristiani perseguitati per 1260 anni. È dinò, in u 1843 è u 1844, a pace religiosa rignava in ogni locu in u mondu occidentale cuncernatu da a prufezia. Questu hè chì a Francia rivoluzionaria hà fattu silenziu cù a so ghigliottina i rispunsevuli di l'abusi religiosi fatti. Cusì dopu à l'ultimi anni sanguinanti di a punizione di l'adulteri religiosi secondu Apo.2: 22-23, à a fine di l'anni 1260 chì principianu in u 538, a data ligata à a rimuzione di u perpetuu da u stabilimentu di u regime papale, vale à dì in u 1798, a pace religiosa regna. È a libertà di cuscenza stabilita permette à i santi di serve à Diu secondu a so scelta è a so cunniscenza chì Diu cresce. In u 1843, u a santità è l'armata di i santi , sti citadini di u regnu di i celi scelti da Ghjesù Cristu, ùn sò più perseguitati, cum'è a prufezia di Daniel 8: 13-14 annuncia.

 

Tutte queste sperienze sò state urganizate è guidate da u Diu Onnipotente chì in invisibilità tutale guida a mente di l'omi per ch'elli rializeghjanu i so piani, u so prugramma tutale, finu à a fine di u mondu, quandu a so selezzione di l'eletti hà finitu. Emerge da tuttu questu chì l'omu ùn sceglie micca d'onore u sàbatu è a so luce, hè Diu chì li dà isse cose chì li appartenenu cum'è segnu di a so appruvazioni è di u so veru amore per ellu cum'è Ezé insegna. .20:12 -20: Li detti ancu i mo sabbati cum'è un segnu trà mè è elli, per ch'elli sapanu chì sò u Signore chì li santifica... Santificate i mo sabbati, è ch'elli ponu esse trà mè è voi un segnu per quale hè hè cunnisciutu chì sò u Signore u vostru Diu . Perchè hè quellu chì cerca a so pecura persa, simu sicuru chì nisun elettu ùn mancarà a chjama.

 

In Dan.8, in a risposta unica chì Diu dà in u versu 14 à a quistione in u versu 13, a parolla " santità " si adatta perfettamente perchè a santità in generale cuncerna tuttu ciò chì hè a pruprietà di Diu è chì particularmente l'affetta. Questu era u casu di u so sacerdòziu celeste perpetuu , di u so sabbatu santificatu da a fundazione di u mondu u ghjornu dopu à a creazione d'Adam, è di i so santi , i so eletti fideli.

L'esperienze profetizzate in Daniel 8: 13-14 sò stati cumpresi trà u 1843 quandu u decretu divinu hè ghjuntu in vigore è a caduta di u 1844, tramindui basati nantu à l'aspettativa di u ritornu di Ghjesù Cristu in queste date, cusì cunfidendu l'idea di l'avventu di Ghjesù Cristu, i cuntimpuranii di sta sperienza hà datu à i participanti chì eranu seguitori di queste aspettative u nome "Adventist", da u latinu "adventus" chì precisamente significa "avventu". Truvemu sta sperienza "Adventista" in u capitulu 12 di stu libru di Daniel, induve u Spìritu sottulinerà l'impurtanza di questu ultimu "pattu" formalizatu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daniel 10

 

Dan 10:1 In u terzu annu di Ciru, rè di Persia, una parolla fù revelata à Daniel, chì si chjamava Beltshazzar. Sta parolla, chì hè vera, annuncia una grande calamità. Ascoltò sta parolla, è hà capitu a visione.

1a-  In u terzu annu di Ciru, rè di Persia, una parolla fù revelata à Daniel, chì si chjamava Belteshazar.

 Ciru 2 hà rignatu dapoi - 539. A data di a visione hè dunque - 536.

1b-  Sta parolla, chì hè vera, annuncia una grande calamità.

 Stu terminu, grande calamità, annuncia u massacru à grande scala.

1c-  Ascolta sta parolla, è capì a visione.

 Se Daniel hà capitu u significatu, avemu da capisce ancu.

Dan 10:2 À quellu tempu, eiu, Daniele, aghju piantu per trè settimane.

 Stu dolu persunale chì tocca à Daniel, cunfirma a natura funebre di a strage chì serà realizata quandu a grande calamità annunziata averà.

Dan 10:3 Ùn aghju micca manghjatu nisuna delicatezza, nè carne nè vinu m'entravanu in bocca, nè m'aghju untu finu à e trè simane.

 Sta preparazione di Daniel chì cerca a santità aumentata prufetizza a situazione drammatica chì l'ànghjulu prufeterà in Dan.11:30.

Dan 10:4 U vinti-quattru ghjornu di u primu mese eru vicinu à u grande fiume Hiddekel.

 Hiddékel hà u nome Tigre in francese. Questu hè u fiumu chì innaffiò a Mesopotamia cù l'Eufrate chì attraversò è innacquava a cità caldea di Babilonia per via di l'orgogliu punitu di u rè Nebucadnetsar. Daniel ùn pudia capisce, ma sta chiarificazione era destinata à mè. Perchè era solu in u 1991 chì aghju fattu cunnosce e veri spiegazioni di Daniel 12 induve u fiumu Tigri hà da ghjucà u rolu di un " tigru " chì manghja l'ànima umana. Una prova di fede hè illustrata da u so cruciatu periculosu. Solu l'eletti ponu attraversà è cuntinuà u so viaghju cù Ghjesù Cristu. Hè dinò, una maghjina copiata da a traversata di u Mari Rossu da l'Ebrei, una traversata impussibile è fatale per i peccatori egiziani. Ma quellu chì Daniel 12 evoca selezziunate l'ultimi "Adventisti" eletti chì a so missione cuntinueghja finu à u ritornu di Cristu. L'ultimi di elli sperimentaranu l'ultima grande calamità , a so forma estrema chì necessitarà l'intervenzione di Cristu in un putente è gloriosu salvezza è vindicativu ritornu.

 

A prima calamità annunziata à Daniel hè mintuvata in Dan.11:30. Si tratta di u populu ebreu di l'antichità, ma un altru calamità simili serà annunziatu da una maghjina analoga in Rev.1. Questu serà realizatu dopu à a Terza Guerra Munniali in quale un terzu di l'omi seranu uccisi . È stu cunflittu hè prisentatu in Rev.9: 13 à 21 da i simboli, ma hè sviluppatu in lingua chjara in stu libru di Daniele à a fine di u capitulu 11 in versi 40 à 45. Allora chì avemu da truvà successivamente, in questu capitulu. 11, a grande calamità di i Ghjudei, dopu in Dan.12: 1, a grande calamità chì hà da mira à l'eletti di u Cristianesimu è i Ghjudei fideli di a fine di u tempu chì cunvertisce à Cristu Sta calamità hè mintuatu quì sottu i termini "tempi". di prublemi" è u focu principalu serà a pratica di u sàbatu santificatu da Diu.

 

Comparazione di e duie visioni di e calamità previste

1-     À i figlioli di u populu di Daniel di l'antica allianza: Dan.10: 5-6.

2-     À i figlioli di u populu di Daniel di u novu pattu: Rev.1: 13-14.

Per apprezzà pienamente l'interessu chì duvemu dà à sti dui calamità, ci vole à capisce chì, ancu s'elli si succedenu in u tempu, u primu hè un tipu chì prufezia u sicondu, chì serà destinatu à u ritornu di Ghjesù Cristu, l'ultimu fidelu. figlioli di Diu di u tipu di Daniel è i so trè cumpagni. Dopu à decennii di pace, seguitu da una guerra atomica terribile è terribilmente distruttiva, u ghjornu di riposu di dumenica rumana serà impostu da u guvernu universale urganizatu da i sopravviventi di u disastru. Dopu, a morte vinarà per minaccia a vita di l'eletti fideli, cum'è in i tempi di Daniele, Hananias, Mishael è Azariah; è cum'è in u tempu di i "Maccabees" in -168, chì a calamità annuncia in questu capitulu di Daniele mira; è à a fine, l'ultimi Adventisti restanu fideli à u sàbatu di u settimu ghjornu in u 2029.

Ma prima di st'ultima prova, u longu regnu papale di 1260 anni hà digià causatu a morte di multitùdine di criaturi in nome di Diu.

In riassuntu, capiscenu u missaghju trasmessu da sta visione datu à Daniel ci permetterà di capisce u significatu di quellu chì dà à Ghjuvanni in Rev.1: 13 à 16.

 

Dan 10:5 È aghju alzatu l'ochji, è fighjulà, è eccu, c'era un omu vistutu di linu, è chì avia nantu à i so lombi una cintura d'oru da Upaz.

 5a-  ci era un omu vistutu di linu

 Un travagliu di ghjustizia simbolizatu da u linu serà realizatu da Diu à traversu un esse umanu. In l'imaghjini descritti Diu piglia l'apparizione di u rè grecu Antiochos 4 cunnisciutu com'è Epiphanes. Serà u persecutore di i Ghjudei trà - 175 è - 164, durata di u so regnu.

5b-  avè nantu à i lombi una cintura d'oru d'Uphaz

­ Pusatu nantu à i rini, u cinturione designa a verità forzata. Inoltre, l'oru di quale hè fattu vene da Uphaz, chì in Jer.10: 9 mira à u so usu idolatru paganu.

Dan 10:6 U so corpu era cum'è chrysolite, a so faccia brillava cum'è un lampu, i so ochji eranu cum'è fiamme di focu, i so braccia è i so pedi eranu cum'è bronzu lucidatu, è u sonu di a so voce era cum'è u sonu di u rumore di una multitùdine.

6a-  U so corpu era cum'è crisolite

 Diu hè l'autore di a visione, ma ellu annuncia a venuta di un diu paganu da quì stu glorioso aspettu supranaturale.

6b-  a so faccia brillava cum'è un lampu

 L'identità greca di stu Diu hè cunfirmata. Questu hè Zeus, u diu grecu di u rè Antiocu 4. U lampu hè u simbulu di u diu Olimpicu Zeus; u diu di i dii olimpichi di a mitulugia greca

6c-  i so ochji eranu cum'è fiamme di focu

 Distrughjerà ciò chì vede è ùn appruva micca; i so ochji seranu nantu à i Ghjudei secondu Dan.11: 30: ... fighjerà quelli chì anu abbandunatu u santu pattu. A calamità ùn vene micca senza ragione, l'apostasia impurta u populu.

6d-  i so braccia è i so pedi parianu lattone lucidatu

 L'esecutore chì serà mandatu da Diu serà peccatu cum'è e so vittime. E so azzioni distruttive simbulizzate da i so braccia è i pedi di bronzu sò u simbulu di u peccatu grecu in a statua di Dan.2.

6 -  è u sonu di a so voce era cum'è u rumore di una multitùdine

 U rè grecu ùn agirà micca solu. Il aura derrière lui et devant lui une multitude de soldats aussi païens que lui pour obéir à ses ordres.

 U climax è u climax di stu annunziu prufeticu serà righjuntu à l'ora di u cumpletu di Dan. 11: 31: Truppe apparisceranu à u so cumandamentu; profaneranu u santuariu, a fortezza, metteranu fine à u sacrifiziu perpetuu , è metteranu l'abominazione di u distruttore. Per l'onestà biblica, aghju sguassatu a parolla sacrifiziu chì ùn hè micca scritta in u testu ebraicu, perchè Diu hà furnitu per u " perpetu " dui roli successivi diffirenti in u vechju pattu è in u novu. In l'anticu cunsiste à offre un agnellu à a sera è a matina cum'è un olocaustu. In a storia corta, designa l'intercessione celeste di Ghjesù Cristu chì ricorda u so sacrifiziu per intercede per e preghiere di l'eletti. In questu cuntestu di Dan.11: 31, quellu di l'antica allianza, u rè grecu metterà fine à l'offerte perpetue di a lege di Mosè. Cusì, hè solu u cuntestu di u tempu in u quale hè evocatu chì determina l'interpretazione di u ministeru di l'intercessione perpetua di un prete terrenu o quellu di u gran sacerdote celeste: Ghjesù Cristu. U perpetu hè dunque ligatu à un ministeru umanu o, in secundaria è definitivamente, à u ministeru divinu celeste di Ghjesù Cristu.

  

Dan 10:7 Eiu, Daniel, aghju vistu a visione solu, è l'omi chì eranu cun mè ùn l'anu micca vistu, ma anu avutu assai paura, fughjenu è si piattanu.

7-  Stu timore cullettivu hè solu l'imaghjini debbuli di a realizazione di a visione. Perchè u ghjornu di u carnage previstu, i ghjusti facianu bè per fughje è piatta, ancu s'ellu era in u ventre di a terra.

Dan 10:8 Eru lasciatu solu, è aghju vistu sta grande visione; a mo forza m'hà fallutu, a mo faccia hà cambiatu culore è hè stata decomposta, è aghju persu tuttu u vigore.

8a-  Per mezu di i so sentimenti, Daniel cuntinueghja à prufetizà e cunsequenze di a disgrazia chì vene.

Dan 10:9 Aghju intesu u sonu di e so parolle; è cum'è aghju intesu u sonu di e so parolle, aghju cascatu stunatu, a faccia in terra.

9a-  In u ghjornu di a disgrazia, a voce di u rè persecutore pruvucarà i stessi effetti terribili; i ghjinochje si scontranu è i gammi si piegaranu, incapaci di purtà i corpi chì cascanu à a terra.

Dan 10:10 Ed eccu, una manu m'hà toccu, è strinse i mo ghjinochje è e mio mani.

10a-  Fortunatamente per ellu, Daniel hè solu u prufeta rispunsevuli di annunzià à u so populu a venuta di sta grande calamità è ùn hè micca ellu stessu destinatu à a ghjustizia di Diu.

Dan 10:11 Allora mi disse: "Daniel, omu amatu, fate attente à e parolle chì vi dicu, è stà induve site; perchè sò avà mandatu à voi. Quand'ellu m'avia parlatu cusì, staiu tremulu.

11a-  Daniele, omu amatu, fate attenzione à e parolle chì vi dicu, è stà induve site

 Un amatu di Diu ùn hà micca raghjone per teme e so intervenzioni celestiali. L'ira di Diu hè contr'à i peccatori ribelli aggressivi è crudeli. Daniele hè u cuntrariu di sti parsoni, ci vole à stà in piedi perchè hè u segnu stessu di a sfarenza di u destinu chì finirà à falà à l'eletti. Ancu stendu in a polvera di a morte terrena, saranu svegliati è rimessi nantu à i so pedi. I gattivi sdraiaranu è i gattivi seranu svegliati per u ghjudiziu finale per esse distruttu per sempre. L'anghjulu specifica "in u locu induve site". È induve hè ? In natura nantu à a riva di u fiumu "Hiddekel", in francese, l'Eufrate, chì designarà l'Europa cristiana di a nova alleanza in Revelazione. A prima lezioni hè chì l'omu pò scuntrà à Diu in ogni locu è esse benedettu da ellu. Sta lezziò annunzià i preghjudizii idolatri chì per parechje persone, Diu pò esse scontru solu in chjese, edifici sacri, tempii, altari, ma quì, ùn ci hè nunda di questu. À u so tempu, Ghjesù hà da rinnuvà sta lezziò dicendu in Ghjuvanni 4: 21 à 24: Donna, Ghjesù li disse, crede à mè, l'ora hè ghjunta quandu ùn serà nè nantu à sta muntagna nè in Ghjerusalemme chì adurà u Babbu . Adore ciò chì ùn cunnosci micca; aduramu ciò chì sapemu, perchè a salvezza vene da i Ghjudei. Ma l'ora hè ghjunta, è hè digià ghjunta, quandu i veri adoratori veneranu u Babbu in spiritu è in verità; per questi sò i adoratori chì u Babbu esige. Diu hè Spìritu, è quelli chì l'adoranu devenu aduràlu in spiritu è in verità.

 A seconda lezziò hè più sottile, hè basatu annantu à u fiumu Hiddekel perchè u Spìritu hà prughjettatu di apre l'intelligenza di u so libru solu à i so ultimi servitori fideli chì a so sperienza è a prova da quale a so selezzione hè realizata hè illustrata da l'imaghjini di a traversata periculosa di u fiume Hiddékel in francese, u Tigre, cum'è l'animali di stu nome, ancu in a prova di a fede, manghjatore di l'ànima di l'omi.

11b-  perchè sò avà mandatu à voi. Quand'ellu m'avia parlatu cusì, staiu tremulu.

 U scontru ùn hè più una visione ; hè trasfurmatu in un dialogu, un scambiu trà duie criature di Diu, una ghjunta da u celu, l’altra sempre da a terra.             

Dan 10:12  Ellu m'hà dettu : Daniele, ùn avè micca paura ; perchè da u primu ghjornu chì avete stabilitu u vostru core per capiscenu, è per umiliate davanti à u vostru Diu, e vostre parolle sò state intesu, è hè per via di e vostre parolle chì sò venutu .

 In tuttu stu versu, aghju solu una cosa da dì. S'è tù avissi a perdiri a vostra memoria, almenu ricurdate stu versu chì ci dice cumu fà piacè à u nostru Creatore Diu.

 U versu hè un esempiu di u so tipu; una sequenza logica basatu annantu à u fattu chì ogni causa hà u so effettu cù Diu : a sete di capiscenu accumpagnata da una vera umiltà hè intesa è cumpiita.

 

Quì principia una longa revelazione chì ùn finisce micca finu à a fine di u Libru di Daniel, quellu di u capitulu 12 .

 

Dan 10:13 è u capu di u regnu di Persia m'hà resistatu vinti unu ghjorni; ma, eccu, Michele, unu di i capi capi, hè vinutu in mio aiutu, è mi stava quì cù i rè di Persia.

13a-  è U capu di u regnu di Persia m'hà resistitu vinti unu ghjorni

 L'anghjulu Gabriele assiste Cyrus 2 u rè persicu è a so missione per Diu cunsiste in influenzà e so decisioni, perchè l'azzioni pigliate ùn si opponenu micca à u so grande prughjettu. L'esempiu di stu fallimentu di l'anghjulu prova chì e criature di Diu sò veramente lasciate libere è indipendenti è dunque rispunsevuli di tutte e so scelte è opere.

13b-  ma eccu, Michele, unu di i capi capi, hè ghjuntu in mio aiutu

L'esempiu revelatu ci insegna ancu chì in casu di vera necessità " unu di i principali capi, Michael ", pò intervene per furzà a decisione. Stu aiutu superiore hè aiutu divinu postu chì Michael significa: "Quale hè cum'è Diu". Hè quellu chì vene à a terra per esse incarnatu in Ghjesù Cristu. In u celu, era per l'anghjuli a rapprisintazioni di u Spìritu di Diu cun elli. In questu casu, l'espressione " unu di i principali dirigenti " pò legittimamente sorprenderci. Ebbè, questu ùn hè micca surprisante, perchè l'umiltà, a gentilezza, a spartera è l'amore chì Ghjesù dimustrarà nantu à a terra, eranu digià messu in pratica in a so vita celestiale cù i so anghjuli fideli. E lege di u celu sò quelli chì ellu hà dimustratu durante u so ministeru terrenu. In terra, divintò u servitore di i so servitori. È sapemu chì in u celu hà fattu uguali à l'altri anghjuli principali.

13c-  è sò stati culà cù i rè di Persia

 A duminazione di a dinastia di i rè persi cuntinuerà dunque per qualchì tempu finu à a duminazione greca.

Dan 10:14 Avà vene à mustrà vi ciò chì succede à u vostru populu in u futuru; perchè a visione cuncerna sempre quelli tempi.

14a-  Finu à a fine di u mondu, u populu di Daniel hà da esse preoccupatu, in u vechju cum'è in u novu pattu, perchè u so populu hè Israele chì Diu salva da u peccatu egizianu , da u peccatu di Adamu da Ghjesù Cristu è di u peccatu . stabilitu da Roma in u Cristianesimu purificatu da u sangue di Ghjesù.

 U scopu di a rivelazione purtata da l'anghjulu à Daniel hè di avvistà u so populu di e tragedie à vene. Daniele pò digià capisce chì ciò chì hè revelatu à ellu ùn u cuncerna più personalmente, ma hè ancu sicuru chì questi insignamenti seranu prufitti in l'avvene à i servitori di u so populu è dunque à tutti quelli à quale Diu li indirizza è li destinà per mezu. ellu.

Dan 10:15 Mentre ch'ellu mi parlava queste parolle, aghju fighjulatu versu a terra, è stava zittu.

15a-  Ghjuvanni hà sempre in mente a visione terribili di a calamità è prova di cuncentrazione à sente ciò ch’ellu sente, ùn ose più alzà u capu per fighjà quellu chì li parla.

Dan 10:16 È, eccu, unu in a sumiglia di i figlioli di l'omu hà toccu i mo labbre. Apri a bocca è parlava, è dissi à quellu chì stava davanti à mè : Signore, a visione m'hà pienu di paura, è aghju persu ogni forza.

1a-  È eccu, unu chì avia l'apparenza di i figlioli di l'omu hà toccu i mo labbre

 Mentre chì a visione terribili era una imagina fictionale irreale creata in a mente di Daniel, à u cuntrariu, l'anghjulu si prisenta in forma umana identica à l'omu terrestre. Prima, ancu ellu hè statu creatu à l'imaghjini di Diu, ma in un corpu celeste liberu da e lege terrestri. A so natura celeste li dà accessu à e duie dimensioni per avè una capacità attiva in ognunu. Tocca i labbre di Daniel chì sente stu toccu.

Dan 10:17 Cumu u servitore di u mo signore pò parlà à u mo signore? Avà a mo forza mi manca, è ùn aghju più fiatu.

17a-  Per l'omu puramente terrenu, a situazione hè assai diversa, e lege terrenu sò imposte è u timore l'hà fattu perde a so forza è u so fiatu.

Dan 10:18 Allora quellu chì avia l'apparenza di un omu mi toccò di novu, è mi rinfurzò.

18a-  Cù gentile insistenza, l'anghjulu riesce à rinvià a forza à Daniel calmendulu.

Dan 10:19 Allora mi disse: Ùn teme micca, omu amatu, a pace sia cun voi. curaggiu curaggiu ! È cum'ellu mi parlava, aghju guadagnatu forza, è dissi: Lasciate parlà u mo signore, perchè m'avete rinfurzatu.

19a-  Un missaghju di pace ! Idèntica à quella chì Ghjesù hà da indirizzà à i so discìpuli ! Nunda cum'è rassicurà una mente spaventata. E parolle curaggiu, curagiu, aiutanu à ripiglià u so fiatu è à ripiglià a so forza.

Dan 10:20 Ellu m'hà dettu: Sapete perchè sò venutu à tè? Avà tornu à cummattiri u regnu di Persia ; è quandu parteraghju, eccu, venerà u capu di Javan.

20a-  Avà tornu à cumbatte u capu di Persia

 Stu capu di Persia hè Ciru 2 u Grande chì Diu cunsidereghja u so untu; chì ùn l'impedisce micca d'avè a lotta contru à ellu per guidà e so decisione in a so direzzione.

20b-  è quandu anderaghju, eccu, vene u capu di Javan

 Quandu l'anghjulu abbanduneghja Cyrus 2, un attaccu di u capu grecu di l'epica aprirà l'ostilità crescente trà e duie duminazioni persiane è greche.

Dan 10:21 Ma vi faraghju cunnosce ciò chì hè scrittu in u libru di a verità. Nimu ùn m'aiuta contr'à questi, eccettu Michael, u vostru capu.

21a-  Sta rivelazione chì Daniel riceverà hè chjamata u libru di a verità. Oghje in 2021, possu cunfirmà u cumpletu di tuttu ciò chì hè revelatu in questu, perchè a so capiscitura hè stata pienamente datu da u Spìritu immurtale di Michael u nostru capu, per Daniel in u vechju pattu è per mè, in u novu pattu, da Ghjesù Cristu. riclama stu nome per ghjudicà i dimònii sempre attivi finu à u so Gloriosu ritornu.

 

 

 

 

 

 

Daniel 11

 

Attenzione ! Malgradu u cambiamentu di capitulu, a discussione trà l'ànghjulu è Daniel cuntinueghja in continuità cù l'ultimu versu di u capitulu 10 .

 

Dan 11:1 Eiu, in u primu annu di Darius u Mediu, era cun ellu per aiutà è sustene.

1a-  Creatu da Diu per campà eternamente, l'ànghjulu chì parla à Daniele li dici ch'ellu hà aiutatu è sustegnu à Darius, u rè di Mediu, chì hà pigliatu Babilonia à l'età di 62 anni è chì regnava sempre in Dan.6. Stu rè hà amatu à Daniele è u so Diu ma, intrappulatu, hà messu in periculu a so vita dandulu à i leoni. Allora era ellu chì intervene per chjude a bocca di i leoni è salvà a so vita. Hè dunque ancu ellu chì hà aiutatu stu rè Dariu à capisce chì u Diu di Daniele hè u solu Diu veru, creatore di tuttu ciò chì hè, chì campa è chì ùn ci hè altru cum'è ellu.

Dan 11:2 Avà vi farà cunnosce a verità. Eccu, ci saranu ancu trè rè in Persia. U quartu accumulerà più ricchezza chè tutti l'altri; è quandu ellu hè putente in a so ricchezza, suscitarà tutti contr'à u regnu di Javan.

2a-  Avà vi faraghju cunnosce a verità

 A verità hè cunnisciuta solu da u Veru Diu è hè u nome chì Diu si dà in a so relazione cù i so ultimi scelti in Cristu secondu Rev.3:14. A verità ùn hè micca solu a lege divina, i so ordinanze è i so cumandamenti. Include ancu tuttu ciò chì Diu scrupulosamente prughjetta è face esse realizatu in u so tempu. Avemu solu scopre ogni ghjornu di a nostra vita, una parte di stu grande prugramma in quale avemu prugressu finu à a fine di a nostra vita è cullettivu, finu à a fine di u prugettu di salvezza finali chì vede l'eletti accede à l'eternità.

2b-  Eccu, ci saranu ancu trè rè in Persia

 Primu rè dopu à Ciru 2 : Cambise 2 (– 528 – 521) massacra u so figliolu Bardiya soprannominatu Smerdis da i Greci.

 2u rè : u falsu Smerdis, u magu Gaumâta usurpatore di u nome Smerdis regna solu per pocu tempu.

 rè: Darius 1º u Persianu (– 521 – 486) figliolu di Hystape .

2c-  U quartu ammassarà più ricchezza chè tutti l'altri

 rè : Serse 1º ( 486 – 465). Appena dopu à ellu, Artaxerxes I regnu è liberà tutti i prigiuneri ebrei in u settimu annu di u so regnu, in a primavera - 458 secondu Esd.7: 7-9.             

2d-  è quand'ellu hè putente da e so ricchezze, suscitarà tuttu contr'à u regnu di Javan

 Xerxes I riprimò è pacificò l'Eggittu rivoltata dopu fece a guerra contr'à a Grecia, invadì l'Attica è arruvinò Atena. Ma hè statu scunfittu in Salamina in - 480. A Grecia mantene a dominazione di u so territoriu. Et le roi perse resta en Asie, lance toutefois des attaques qui prouvaient son désir de conquérir la Grèce.

Dan 11:3 Ma si suscitarà un rè putente, chì guvernarà cun grande putenza, è fà ciò chì li piace.

3a-  Sconfittu nant'à u so tarritoriu, u rè persicu cacciatu Xerxes I finisci à more, assassinatu da dui di i so grandi omi. Hè statu scunfittu da un ghjovanu chì s'era mozzatu ingannosamente. A Grecia hà sceltu cum'è u so rè, Alessandru Magnu, un ghjovanu Macedone di 20 anni (natu in - 356, regnu in - 336, - mortu in - 323). A prufezia cita ellu cum'è fundatore di u 3u imperu di l'estatua di Dan.2, terzu animale di Dan.7 è secondu animali di Dan.8.

Dan 11:4 È quandu ellu hè esaltatu, u so regnu sarà sbuchjatu in pezzi, è spartu versu i quattru venti di u celu. ùn appartene micca à i so discendenti, nè sarà cusì putente quant'ellu era, perchè sarà strappatu, è passà à l'altri chè à elli.

4a-  Trovemu quì, a definizione esatta data nantu à u grande cornu rottu di u caprettu grecu di Dan.8: 8 è a so spiegazione di u versu 22: I quattru corni chì sò ghjunti per rimpiazzà stu cornu rottu, questi sò quattru regni chì sorgeranu . da sta nazione, ma chì ùn averà micca tanta forza .

 Mi ricordu ciò chì i " quattru grandi cornu " rapprisentanu.

 1u cornu : a dinastia Seleucida greca fundata in Siria da Seleucu I Nicatore .

 2u cornu : a dinastia greca Lagid fundata in Egittu da Ptolomeu I Lagos .

 3e cornu : a dinastia greca fundata in Trace da Lysimachus .

 4u cornu : a dinastia greca fundata in Macedonia da Cassandra

Dan 11:5 U rè di u sudu diventerà forte. Ma unu di i so capi sarà più forte chè ellu, è duminerà; u so duminiu sarà putente.

5a-  U rè di u sudu diventerà forte

 Ptolomeu I Soter Lagos -383 -285 rè d'Egittu o " rè di u sudu ".

5b-  Ma unu di i so capi sarà più forte chè ellu, è duminerà ; u so duminiu sarà putente.

 Seleucus 1st Nicator -312-281 rè di Siria o " rè di u nordu ".

Dan 11:6 Dopu à uni pochi d'anni, formanu una alleanza, è a figliola di u rè di u sudu vinarà à u rè di u nordu per restaurà l'armunia. Ma ella ùn ritenerà a forza di u so bracciu, è ellu ùn resisterà, nè ellu nè u so bracciu; serà liberata cù quelli chì l'anu purtatu, cù u so babbu è cù quellu chì era u so sustegnu à quellu tempu.

6a-  A prufezia salta u regnu di Antiochos 1u ( -281-261), u sicondu " rè di u nordu " chì hà iniziatu a prima "Guerra di Siria" (-274-271) contr'à u " rè di u sudu " Ptolomeu 2 Filadelfo. (– 282 –286). Dopu vene a 2a "Guerra Siriana" (- 260 - 253) chì si oppone à l'Egiziani u novu " di u nordu " Antiochos 2 Theos (- 261 - 246).

6b-  Doppu uni pochi d'anni s'allianu, è a figliola di u rè di u sudu vinarà à u rè di u nordu per restaurà l'armunia.

 A cumportamentu scabrous principia. Per marità à Bérénice, Antiochos 2 divorzia da a so moglia legittima chjamata Laodice. U babbu accumpagna a so figliola è stà cun ella in casa di u figliolu.

6c-  Ma ella ùn ritenerà a forza di u so bracciu, è ellu ùn resisterà, nè ellu nè u so bracciu; serà liberata cù quelli chì l'anu purtatu, cù u so babbu è cù quellu chì era u so sustegnu à quellu tempu.

 Ma pocu prima di a so morte, Antiochos 2 dishered Bérénice. Laodicea si vendica è l'hà uccisa cù u so babbu è a so figliola ( u bracciu = zitellu). Nota : in Rev.3: 16, Ghjesù hà da divorziu a so moglia Adventista ufficiale chjamata simbolicamente Laodicea; tantu più chè Antiochos 2 si chjama "Theos", Diu. In l'Inghilterra, u rè Enricu 8 hà fattu megliu, si divorzia si separanu da l'autorità religiosa di Roma, creò a so chjesa anglicana è hà fattu a morte di e so sette mogli una dopu à l'altru. Dopu vene a 3a " Guerra Siriana" (-246-241).

Dan 11: 7 Un scontru da e so radiche sorgerà in u so locu; vinarà à l'esercitu, entrerà in e fortezze di u rè di u nordu, ne disporà cum'ellu vole, è si farà putente.

7a-  Un filu da e so radiche suscitarà in u so locu

 Ptolomeu 3 Evergetes -246-222 fratellu di Berenice.

7b-  vinarà à l'armata, entrerà in e fortezze di u rè di u nordu

 Seleucus 2 Kallinicos -246-226

7c-  ne disporà cum'ellu vole, è si farà putente 

 A dominazione appartene à u rè di u sudu. Questa duminazione egiziana hè favurevule à i Ghjudei à u cuntrariu di i Grechi Seleucidi. Avemu da capisce subitu chì trà i dui dirigenti opposti hè u territoriu d'Israele chì i dui campi in guerra duveranu attraversà in e so offensive o in i so ritiri.

Dan 11:8 Il enlèvera et transportera en Égypte leurs dieux et leurs images fondues, et leurs objets précieux d'argent et d'or. Tandu si stà luntanu da u rè di u nordu per uni pochi d'anni.

8a-  In ricunniscenza, l'Egiziani aghjunghjenu à u so nome, Ptolomeu 3, u nome "Evergetes" o benefattore.

Dan 11:9 È andarà contru à u regnu di u rè di u sudu, è turnarà in u so propiu paese.

9a-  A risposta di Seleucus 2 hà fiascatu finu à l'iniziu di a 4a "Guerra Siriana" (-219-217) chì oppone Antiochos 3 contr'à Ptolomeu 4 Philopator .

Dan 11:10 I so figlioli esceranu è riuniscenu una grande multitùdine di truppe; unu di elli s'avvicinarà, sparghjerà cum'è un torrente, sboccarà, poi torna ; è spinghjenu l'ostilità à a fortezza di u rè di u sudu.

10a-  Antiochos 3 Megas (-223 -187) contr'à Ptolomeu 4 Philopator (-222-205). I nicknames aghjuntu palesa u statu di derisione di u populu Lagid, perchè Philopator significa in grecu, amore di u babbu; un babbu chì Ptolomeu avia tombu... Una volta di più, l'attacchi seleucidi fallenu. A dominazione ferma in u campu bruttu.

Dan 11:11 U rè di u sudu sarà arrabbiatu, è esce è attaccà u rè di u nordu; suscitarà una grande multitùdine, è e truppe di u rè di u nordu seranu mandate in e so mani.

11a-  Sta scunfitta di Seleucid hè una bona cosa per i Ghjudei chì preferanu l'Egiziani perchè li trattanu bè.

Dan 11:12 È sta multitùdine serà orgogliosa, è u core di u rè serà elevatu; abbatterà millaie, ma ùn trionferà.

12a-  A situazione cambierà cù a 5a "Guerra Siriana" (-202-200) chì mette Antiochos 3 contr'à Ptolomeu 5 Epiphanes (-205 -181).

Dan 11:13 Perchè u rè di u nordu vinarà di novu è riunirà una multitùdine più grande di a prima. dopu à qualchì tempu, uni pochi d'anni, si metterà in marchja cù una grande armata è una grande ricchezza.

13a-  Sfurtunatamente, per i Ghjudei, i Grechi Seleucidi sò tornati in u so territoriu per attaccà l'Eggittu.

Dan 11:14 À quellu tempu, parechji si alzaranu contr'à u rè di u sudu, è l'omi viulenti trà u vostru pòpulu si ribellaranu per rializà a visione, è cascanu.

14a-  U novu rè di u sudu egizianu Ptolomeu 5 Epiphanes - o Illustrious (-205-181) di cinque anni hè messu in difficultà da l'attaccu di Antiochos 3 sustinutu da l'avversari. Ma i Ghjudei sustenenu u rè egizianu cumbattendu i Seleucidi. Sò, micca solu scunfittu è ammazzatu, ma anu fattu solu i Grechi Seleucidi Siriani nemici mortali per a vita.

A rivolta ebraica revelata in questu versu hè ghjustificata da una preferenza ebraica per u campu egizianu; sò dunque ostili à u campu Seleucid chì ripiglià a duminazione di a situazione. Ma, Diu ùn hà micca avvirtutu u so populu contr'à l'alleanza cù l'Egiziani ? "Egittu, quella canna chì trapassa a manu di quellu chì si appoghja nantu à ellu", secondu Isa.36: 6: " Eccu, l'avete postu in Egittu, avete pigliatu per sustegnu sta canna rotta, chì penetra è trapassa a manu. di tutti quelli chì s'appoghjanu nantu à ellu: questu hè Faraone, rè d'Egittu, à tutti quelli chì anu fiducia in ellu ". Questu avvirtimentu pare esse ignoratu da u populu ebreu è a so relazione cù Diu hè in u peghju; a punizione si avvicina è colpi. Antiochus 3 li face pagà caru per a so ostilità.

Per piacè nutate : sta rivolta ebraica hà u scopu di "accompagna a visione " in u sensu chì prepara è custruisce l'odiu di i Siriani contr'à u populu ebreu. Cusì a grande calamità annunziata in Dan.10: 1 hà da vene à chjappà.

Dan 11:15 È u rè di u nordu esce, è custruisce terrazze, è pigliarà e cità forti. E truppe miridiunali è l'elite di u rè ùn resistanu micca, ùn mancaranu a forza di resistà.

15a-  A dominazione hà cambiatu i lati permanentemente, hè in u campu di Seleucid. Davanti à ellu, u rè egizianu hà solu cinque anni.

Dan 11:16 Quellu chì và contru à ellu farà ciò ch'ellu vole, è nimu ùn li resisterà; si fermerà in u più bellu paese, sterminendu ciò chì li vene sottu à manu.

16a-  Antiochos 3 ùn riesce sempre à cunquistà l'Eggittu è a so sete di cunquista l'irrita, u populu ebreu diventa u so dulore. Svuota u surplus di a so rabbia nantu à a nazione ebraica martirizzata riferita da l'espressione " a più bella di e terre " cum'è in Dan.8: 9.

Dan 11:17 Proponi di vene cù tutte e forze di u so regnu, è di fà a pace cù u rè di u sudu; li darà a so figliola à a moglia, cù l'intenzione di fà a so ruina ; ma questu ùn succede micca, è ùn hà micca successu.

17a-  Siccomu a guerra ùn riesce, Antiochos 3 prova a strada di l'allianza cù u campu di Lagid. Stu cambiamentu di strategia hà una causa: Roma divintò u prutettore di l'Eggittu. Allora prova di risolve e sfarenze dendu à a so figliola Cleopatra, a prima di u nome, in u matrimoniu cù Ptolomeu 5. U matrimoniu hè fattu, ma i maritati volenu mantene a so indipendenza da u campu Seleucid. U pianu di Antiochus 3 per catturà l'Eggittu hà fallutu novu.             

Dan 11:18 Si metterà a so vista nantu à l'isule, è ne pigliarà assai; ma un capimachja metterà fine à l'opprobriu ch'ellu vulia attruverà, è u farà cascà nantu à ellu.

18a-  Cunquisterà terri in Asia ma finisci per truvà nantu à a so strada l'esercitu rumanu, quì designatu cum'è in Dan.9:26 da u terminu " capo "; chistu perchè Roma hè sempre una repubblica chì manda i so armati in operazioni di pacificazione musculare sottu a direzzione di i Legati chì rapprisentanu u putere di i senaturi è u populu, a plebe. A transizione à u regnu imperiale ùn cambia micca stu tipu d'urganizazione militare. Stu capu hè chjamatu Lucius Scipio cunnisciutu africanu. U rè Antiocu hà pigliatu u risicu di cunfruntà cù ellu è fù scunfittu in a battaglia di Magnesia in u 189 è cundannatu à pagà à Roma cum'è cumpensu di guerra un debitu tamantu di 15 000 talenti. Inoltre, u so figliolu più chjucu, u futuru Antiochos 4 Epiphanes, perseguitore di i Ghjudei chì cumpiendu in u versu 31 a " calamità " prufeziata in Dan.10: 1, hè pigliatu in ostagiu da i Rumani.

Dan 11:19 Allora andarà à e fortezze di u so paese; è inciamparà è cascà, è ùn si truverà più.

19a-  I sonnii di cunquista finiscinu cù a morte di u rè, rimpiazzatu da u so figliolu maiò Seleucu 4 (-187-175).

Dan 11:20 Quellu chì piglia u so postu, purterà un esattore in a più bella parte di u regnu, ma in uni pochi di ghjorni serà rottu, è micca da l'ira o da a guerra.

20a-  Per saldà u debitu à i Rumani, u rè manda u so ministru Heliodoru à Ghjerusalemme per piglià i tesori di u tempiu, ma vittima di una visione terribili in u tempiu, abbanduneghja stu prughjettu spavintatu. Questu exactore hè Heliodoru chì poi assassinarà Seleucu 4 chì l'avia incaricatu di a so missione in Ghjerusalemme. L'intenzione vale a pena l'azzione, è Diu hà fattu pagà per questa profanazione di u so tempiu santu da a morte di u so capu chì, assassinatu, ùn hè mortu nè di còllera nè di guerra .

 

Antiochos 4 l'omu imaginatu in a visione di a grande calamità

 

Dan 11:21 Un omu disprezzatu pigliarà u so postu, senza esse vistutu di dignità reale; appariscerà à mezu à a pace, è s'ampararà di u regnu per intrigue.

21a-  Questu hè Antiocu, u figliolu più chjucu di Antiocu 3. Captive è ostagiu di i Rumani, pudemu imaginà l'effetti pruduciuti in u so caratteru. Divintatu rè, avia vindetta per piglià a vita. Inoltre, u so sughjornu cù i Rumani hà permessu una certa intelligenza cun elli. A so ghjunta à u tronu di Siria hè basatu annantu à l'intrigue, perchè un altru figliolu, Demetriu, più vechju, avia priurità annantu à ellu. Videndu chì Demetriu hà fattu un pattu cù Perseu, u rè di Macedònia, nemicu di i Rumani, quest'ultimi favurivanu è pusonu u so amicu Antiocu nantu à u tronu.

Dan 11:22 È e truppe chì si sparghjenu cum'è un torrente seranu sbulicati davanti à ellu, è distrutte, cum'è un principe di l'allianza.

22a-  E truppe chì si sparghjenu cum'è un torrente saranu sommersi davanti à ellu, è distrutte

L'ostilità riprende cù a 6a "Guerra di Siria" (-170-168 ) .

Sta volta i Rumani lasciò Antiochos 4 ripiglià a guerra di u babbu contr'à u bruttu campu di l'Eggittu. Ella ùn hà mai meritatu cusì u so simbulu di u peccatu, grecu hè veru in questu cuntestu. Piuttostu ghjudicà i fatti, cum'è Diu hà fattu tandu. In u campu di Lagid Ptolomeu 6 hè incestuously maritatu cù a so surella Cleopatra 2. U so fratellu minore Ptolomeu 8 cunnisciutu com Physcon hè assuciatu cun elli. Pudemu allora capisce perchè Diu permette à Antiochu di sfracicà u so esercitu.

22b-  è ancu un capu di l'alianza.

Menelau, cullaburatore di i Seleucidi, brama a pusizioni di u suvra prete legittimu Onias, u fa assassinà da Andronicu, è piglia u so postu. Hè ancu questu l'Israele di Diu? In questu dramma, Diu principia à ricurdà l'azzioni chì Roma hà da esse realizatu annantu à i seculi. En effet, la Rome impériale tuera le Messie et la Rome papale convoitera et lui enlèvera son sacerdoce perpétuel, tout comme Ménélas a tué Onias pour le remplacer.

Dan 11:23 È dopu ch'ellu hè unitu à ellu, aduprà l'ingannimentu; partì, è avarà a suprana cù pocu persone.

23a-  Antiochu s'allia cù tutti, prontu à rompelli s'ellu hè in u so interessu. Stu caratteru solu hè una maghjina di a storia di i rè di Francia è d'Auropa; alleanze fatte, alleanze rotte, e guerre sanguinose intercalate da brevi periodi di pace.

 Ma stu versu cuntinueghja ancu, in doppia lettura, à dà ci un sketch di u regime papale chì perseguiterà i santi per 120 anni. Perchè u rè grecu è u papatu sò assai simili: inganni è trucchi in i dui.

Dan 11:24 Entrerà in pace in i lochi più fertili di a pruvincia; farà ciò chì i so babbi, nè i so babbi, ùn avianu fattu; distribuirà i spoils, spoils è ricchezze; furmarà prughjetti contru à e fortezze, è questu per un certu tempu.

24a-  U debitu tamantu di i Rumani deve esse pagatu. À questu scopu, Antiochus 4 impone e so pruvince è dunque u populu ebreu nantu à quale ellu domina. Piglia induve ùn hà micca suminatu è spoglia i populi schiavi chì sò vinuti sottu à a so duminazione di a so ricchezza. Ùn abbandunò micca u so scopu di cunquistà l'Egittu per un ganciu o da un crook. È per esse apprezzatu da i so suldati è ottene u so sustegnu, sparte u spoiler cù e so truppe è onora profusamente e so divinità greche, a principale di e quali : u Zeus Olimpiu, u diu di i dii di a mitulugia greca.

 In doppia lettura, u regime papale rumanu agirà u listessu. Perchè ellu hè debule per natura, deve seduce è arricchisce i grandi di i regni per esse ricunnisciuti è sustinuti da elli è e so forze armate.

Dan 11:25 À a testa di un grande esercitu, aduprà a so forza è u so ardore contru u rè di u sudu. È u rè di u sudu s'impegna in guerra cù un esercitu numerosu è assai putente; ma ùn resisterà, perchè i piani maligni seranu pianificati contru à ellu.

25a-  In - 170, Antiochos 4 strappa Pelusium è piglia pussessu di tuttu l'Eggittu eccettu a so capitale Alessandria.

Dan 11:26 Quelli chì manghjanu di a so tavula u distrughjeranu; e so truppe si sparghjeranu cum'è un torrente, è i morti cascanu in gran numaru.

26a-  Ptolomeu 6 s'impegna tandu in negoziazioni cù u so ziu Antiocu 4. Si unisce à u campu Seleucidi. Ma disappruvatu da l'Egiziani, fù rimpiazzatu, in Alessandria, da u so fratellu Ptolomeu 8, dunque traditu da a so famiglia chì manghjava da a so tavula . A guerra cuntinueghja è i morti cascanu in gran numaru .

Dan 11:27 I dui rè cercheranu u male in i so cori, è à a listessa tavola parlanu falsamente. Ma questu ùn hà micca successu, perchè a fine ùn vene micca finu à u tempu stabilitu.

27a-  Una volta di più l'intrighi d'Antiocu 4 fallenu. A so rilazioni cù u so nipote Ptolomeu 6 chì si unì à ellu hè basatu annantu à l'ingannimentu.

27b-  Ma questu ùn hà micca successu, perchè a fine vene solu à u tempu stabilitu.

Di chì scopu si parla di stu versu ? In verità, suggerisce parechji finali è prima, a fine di a guerra trà Antiochos 3 è i so nipoti egiziani. Sta fine hè vicinu. L'altri finali cuncernanu a durata di l'anni 1260 di u regnu papale in Dan.12: 6 è 7 è u tempu di a fine di u versu 40 di u capitulu attuale chì vede u cumpletu di a Terza Guerra Munniali chì prepara u cuntestu per u ultima grande calamità universale.

Ma in questu versu, sta espressione ùn hà micca un ligame direttu cù " u tempu di a fine " citatu in u versu 40 cum'è scopreremu è dimustrà. A struttura di stu capitulu hè intelligente ingannevole in l'apparenza.

Dan 11:28 Riturnarà à a so terra cù grandi ricchezze; serà ostili in u so core à l'allianza santa, agirà contru à ella, poi vultà in u so paese.

28a-  Riturnarà in u so paese cù grandi ricchezze

 Rispunsevuli di a ricchezza pigliata da l'Egiziani, Antiochos 4 torna in Antiochia, lascendu daretu à Ptolomeu 6 chì hà postu cum'è rè nantu à a mità di l'Egittu cunquistatu. Ma sta mezza vittoria irrita u rè insatisfettu.

28b-  U fastidiu scontru da u rè hà fattu i Ghjudei u mira di a so còllera. Inoltre, visitendu a so casa, sferisce una parte di sta rabbia nantu à elli, ma ùn serà micca appaciatu.             

Dan 11:29 À un tempu stabilitu, andarà di novu contru à u sudu; ma sta ultima volta e cose ùn succederanu micca cum'è prima.

29a-  Entremu in l'annu di a grande calamità.

 In - 168, Antiochos hà amparatu chì i so nipoti s'eranu riconciliati contru à ellu, Ptolomeu 6 hà fattu a pace cù u so fratellu Ptolomeu 8. I terri egiziani cunquistati tornanu à u campu egizianu. Si riparte dunque in campagna contr'à i so nipoti, decisu à rompe ogni resistenza, ma...

Dan 11:30 I navi di Chittim ghjunghjeranu contru à ellu; scoraggiatu, si vulterà in daretu. Allora, furiosu contr'à l'alianza santa, ùn restarà micca inattivu; quand'ellu torna, guarderà à quelli chì anu abbandunatu u santu pattu.

30a-  I navi di Chittim avanzaranu contru à ellu

 U Spìritu designa cusì a flotta rumana basatu annantu à l'attuale isula di Cipru. Da quì cuntrullanu i populi di u Mari Mediterraniu è i populi custieri di l'Asia. Dopu à u so babbu Antiochos 3 hè affruntatu cù u vetu rumanu. Il subit une umiliation qui le fera enrage. Le légat romain Popilius Laenas trace un cercle à terre autour de ses pieds et lui ordonne de ne le laisser qu'à moins qu'il ne décide de lutter contre Rome ou d'obéir. Antiochos, l'anzianu ostagiu, hà amparatu a lezziò data à u so babbu è deve rinunzià à a so cunquista di l'Eggittu, interamente messu sottu à u prutittivu rumanu. In questu cuntestu di rabbia splusiva, ampara chì i Ghjudei, credendu morti, si rallegranu è celebranu. Amparanu terribilmente u modu duru chì hè sempre assai vivu.

Dan 11:31 E truppe venenu à u so cumandamentu; profaneranu u santuariu, a fortezza, metteranu fine à u sacrifiziu perpetuu , è metteranu l'abominazione di u desolatore (o distruttore).

31a-  Stu versu cunfirma i fatti in u cuntu apocrifa di 1 Macc.1: 43-44-45: Allora u rè Antiochus hà scrittu à tuttu u so regnu, per chì tutti diventenu un populu, è chì ognunu abbandunà a so lege particulari. Tutte e nazioni accunsentì à questu cumandamentu di u rè Antiochus, è parechji in Israele accunsentì à sta schiavitù, sacrificò à l'idoli, è rumpiu (impigliatu) u sabbatu. Truvemu in questa descrizzione i prucessi sperimentati da Daniel è i so trè cumpagni in Babilonia. È Diu ci prisenta in 1 Maccabees, una discrizzione di ciò chì serà l'ultima grande calamità chì noi chì sò vivu in Cristu duvemu affruntà ghjustu prima di u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu. Trà u nostru tempu è quellu di i Ghjudei Maccabei, una altra grande calamità hà fattu a morte di i santi di Ghjesù Cristu per 120 anni.

31b-  profaneranu u santuariu, a fortezza, metteranu fine à u sacrifiziu perpetu , è metteranu l'abominazione di u desolatore (o distruttore).

 Sti azzioni seranu cunfirmati in sta tistimunianza storica nutata da u storicu Ghjudeu è Rumanu Josephus. L'impurtanza di a cosa a ghjustificà, allora guardemu à sta tistimunianza ind'è truvamu ditagli idèntici à a lege dumenica di l'ultimi ghjorni pruclamata da u regime universale furmatu da i sopravviventi di a Terza Guerra Munniali.

Eccu una prima versione di 1 Macc.1: 41 à 64:

1Ma 1:41 Allora u rè hà datu urdinamentu chì tutti in u so imperu diventenu un populu :

1Ma 1:42 ognunu avia da rinunzià i so custumi. Tutti i pagani sottumessi à l'ordine di u rè

1Ma 1:43 è ancu in Israele assai persone anu accoltu u so cultu: sacrificanu à l'idoli è profanatu u sabbatu.

1Ma 1:44 U rè mandò messaggeri in Ghjerusalemme è in e cità di Ghjuda, per purtà quì i so ordini;

1Ma 1:45 per cessà l'holocaustu di u Tempiu, i sacrifizii è e libazioni. Sàbbati è festività anu da esse profanatu,

1Ma 1:46 contamina u Santuariu è tuttu ciò chì hè santu,

1Ma 1:47 alzendu altari è lochi di cultu è tempii à l'idoli, macellazione di porci è animali impuri.

1Ma 1:48 Devianu lascià i so figlioli incirconcisi è cusì si rendenu odiosi per ogni tipu di impurità è profanazioni.

1Ma 1:49 In una parolla, avemu da scurdà a Legge è trascuratà tutte e so osservanze:

1Ma 1:50 Quellu chì ùn hà micca ubbiditu à l'ordine di u rè, deve esse messi à morte.

1Ma 1:51 Cusì sò state mandate e lettere di u rè in tuttu u so regnu; Iddu numinau cumandanti nantu à tuttu u populu è hà urdinatu à tutte e cità di Ghjuda per offre sacrifici.

1Ma 1:52 Parechje persone ubbidìanu, tutti quelli chì abbandunonu a Legge; anu fattu u male in a terra,

1Ma 1:53 furzendu Israele à circà rifughju.

1Ma 1:54 U 15 ghjornu di u mese di Kisleu, in l'annu 145, u rè hà stallatu l'abominazione di a desolazione nantu à l'altare di l'olocaustu, è hà elevatu altari in e cità vicine di Ghjuda.

1Ma 1:55 Bruciavanu incensu à e porte di e case è in e piazze,

1Ma 1:56 I libri di a lege sò stati strappati è ghjittati in u focu quand'elli sò stati truvati,

1Ma 1:57 È s'ellu si trovava un libru di l'Alianza in qualcunu, o s'ellu obbedisce à a lege di Diu, u mettenu à morte secondu u decretu di u rè.

1Ma 1:58 Ils punissaient les Israélites qui étaient pris en flagrant délit mois après mois dans leurs villes,

1Ma 1:59 è u 25 di ogni mese, i sacrifizii eranu offerti nantu à l'altare maiò à u locu di l'altare di l'olocaustu.

1Ma 1:60 Sicondu sta lege, messe à morte e donne chì avianu circuncisu i so figlioli,

1Ma 1:61 cù i so zitelli appiccicati à u collu; i so parenti è quelli chì avianu fattu a circuncisione eranu ancu messi à morte.

1Ma 1:62 Malgradu tuttu questu, assai in Israele restanu fideli è eranu abbastanza curaggiu per ùn manghjà cibi impuri.

1Ma 1:63 Preferite more ch'elli si impurtanu cù l'alimenti chì violavanu a Santa Allianza, è in fattu sò stati messi à morte.

1Ma 1:64 Era una grande prova per Israele.

 In questa storia, notemu i versi 45 à 47 chì cunfirmanu a cessazione di l'offerte di l' intercessione perpetua è u versu 54 chì testimonia a profanazione di u santuariu: U rè hà stallatu l'abominazione di a desolazione nantu à l'altare di l'olocaustu.

À l'urigine di sti mali, sta apostasia d'Israele : 1Ma 1:11  Hè in quellu tempu chì nasce in Israele una generazione di persone sbagliate chì purtonu parechje persone daretu à elli: "Facemu una alleanza cù e nazioni intornu à noi", dissenu, "perchè da quandu ci si separanu da elli, sò accaduti parechje disgrazie. à noi ." I disgrazii eranu digià a cunsequenza di a so infideltà à Diu è anu da purtà ancu di più disgrazia nantu à elli per via di a so attitudine ribelle.

 In sta tragedia sanguinosa, a duminazione greca hà ghjustificatu bè u so simbulu omnipresente di u peccatu in u bronzu di a statua di Dan.2; u leopardo maculatu di Dan.7; è a capra puzzolente di Dan.8. Ma un dettagliu deve esse nutatu. U rispunsevuli di a missione punitiva mandatu da Antiochos 4 à Ghjerusalemme in - 168 hè chjamatu Apollonius, è questu nome grecu chì significa in francese "Destroyer" serà sceltu da u Spìritu per denuncià in Apo.9:11, l'usu distruttivu. di a Santa Bibbia da u falsu Cristianesimu Protestante di l'ultimi ghjorni; o, quelli stessi chì urganizeranu l'ultima grande calamità finale . Apoloniu hè ghjuntu à Ghjerusalemme cù 22.000 suldati è un ghjornu di sàbatu , durante una rivolta publica spettaculare, hà massacratu tutti i spettatori ebrei. Anu impurtatu u sàbatu cù questu interessu prufanu, è Diu li fece tumbà. È a so còllera ùn si cala perchè daretu à stu fattu sanguinariu hè urdinatu l'ellenizazione di i Ghjudei. L'Atenianu Gerontes, u delegatu reale, impone à tuttu u populu l'ellenizazione di u cultu è a morale in Ghjerusalemme cum'è in Samaria . U tempiu di Ghjerusalemme era tandu dedicatu à Zeus Olimpiu è quellu di u monte Garizim à Zeus ospitale. Videmu cusì chì Diu ritira a so prutezzione da u so propiu tempiu, da Ghjerusalemme è da a nazione sana. A cità santa hè piena di scandali, ognunu più abominable chè l'ultimu. Ma era solu a vulintà di Diu chì s'applicava, cusì grande era a rilassazione murale è religiosa dopu l'avvertimentu rapprisintatu da a deportazione à Babilonia.

Dan 11:32 Ingannarà i traditori di l'allianza cù l'adulazione. Ma quelli di e persone chì cunnoscenu u so Diu agiranu fermamente,

32a-  Seducerà i traditori di l'allianza cù l'adulazione

 Questa clarificazione cunfirma chì a punizione divina era meritata è ghjustificata. In i lochi santi, a profanazione era diventata a norma.

32b-  Ma quelli di u populu chì cunnosce u so Diu agirà cun fermezza,

 In questa tragedia, i credenti sinceri è digni si distinguivanu per a so fideltà è preferianu more in martiri piuttostu chè rinunzià à l'onore di u Diu creatore è di e so lege sacre.

 Una volta, nantu à a seconda lettura, sta spirienza sanguinosa di 1090 ghjorni attuali s'assumiglia à e cundizioni di u regnu papale di 1260 anni di ghjornu prufetizatu successivamente in diverse forme in Dan.7:25, 12:7 è Rev.12:6-14; 11: 2-3; 13:5.

 

Riguardu à l'eventi attuali in u cuntestu di l'antichità

Per capisce chjaramente ciò chì succede, piglieraghju l'imaghjini di un cameraman chì filma cù a so camera una scena ch'ellu seguitava da vicinu. À questu puntu si alluntanassi mentre guadagna in altezza è u campu vistu s'allarga sempre più. Per quessa, quandu appiicata à a storia religiosa, u sguardu di u Spìritu superviseghja tutta a storia religiosa di u Cristianesimu, da i so picculi principii, i so ore di soffrenu, u tempu di i martiri, à a so fine gloriosa marcata da u ritornu di u Salvatore aspittatu.

Dan 11:33 è u più sàviu trà elli istruisce à parechji. Ci sò quelli chì succideranu per un tempu à a spada è à a fiamma, à a cattività è à u saccheghju.

33a-  è u più sàviu trà elli istruiscerà a multitùdine

 L'apòstuli di Ghjesù Cristu, è ancu Paulu di Tarsu à quale duvemu 14 epistole di u novu pattu. Questa nova educazione religiosa hà un nome "u Vangelu" o, a Bona Nutizia di a salvezza offerta da a grazia divina à l'eletti. In questu modu, u Spìritu ci porta avanti in u tempu è u novu scopu esaminatu diventa a fede cristiana.

33b-  Ci sò quelli chì succumberanu per un tempu à a spada è à a fiamma, à a cattività è à u saccheghju.

 Per un tempu hà dettu chì u Spìritu à traversu l'anghjulu è sta volta serà 1260 longu anni prufetizatu, ma sottu certi imperatori rumani Caligula, Nero, Domizianu è Dioclezianu esse Cristianu significava avè da more cum'è martire. In Rev.13: 10, u Spìritu ricurdeghja i tempi di l'esazzioni romani papali, dicendu: Se qualchissia porta in captivity, andrà in captivity; s'è qualchissia tomba cù a spada, deve esse uccisu cù a spada. Questa hè a perseveranza è a fede di i santi .

Dan 11:34 In u tempu chì fallenu, seranu aiutati un pocu, è parechji si uniscenu à elli in ipocrisia.

34a-  Hè veramente in questu tempu di a dominazione crudele di u papatu chì l'aiutu di l'ipocriti di stu versu apparsu. A so identificazione hè basatu annantu à u so disprezzu per i valori è i cumandamenti insegnati da Ghjesù Cristu, è in questu casu per questa era mirata, a pruibizione di tumbà cù a spada. Rivistendu a storia, pudete tandu capisce chì u largu muvimentu Protestante da u XV seculu finu à u nostru tempu hè statu ghjudicatu ipocrita da u ghjustu Ghjudice Ghjesù Cristu. U so abbandunamentu cumpletu dapoi u 1843 serà dunque più faciule da capisce è accettà.

Dan 11:35 Qualchidunu di l'omi sàvii cascaranu, per esse purificati, purificati è bianchi, finu à u tempu di a fine, perchè ùn vene micca finu à u tempu stabilitu.

35a-  Qualchi sapienti cascaranu, per esse purificati, purificati è bianchi, finu à u tempu di a fine.

 A ghjudicà da sta dichjarazione, u standard di a vita cristiana hè a prova è a selezzione , da a capacità di suppurtà è soffre a persecuzione finu à a fine di u mondu. In questu modu, l'omu mudernu abituatu à a pace è a tolleranza ùn capisce più nunda. Ùn ricunnosce micca a so vita in questi missaghji. Hè per quessa chì e spiegazioni seranu datu nantu à questu sughjettu in Rev.7 è 9: 5-10. Un longu periodu di pace religiosa di 150 anni veri, o "cinque mesi profetichi", hè statu programatu da Diu, ma da u 1995 stu periodu hè finitu è e guerre religiose sò cuminciati di novu. L'Islam tomba in Francia è in altrò in u mondu ; è a so azzione hè destinata à intensificà finu à chì ignite a terra sana.

35b-  perchè ghjunghjerà solu à l'ora stabilita

 Sta fine serà quella di u mondu è l'anghjulu ci dice chì nisun segnu di pace o di guerra permette à nimu di vede vene. Dipende da un unicu fattore: u " tempu marcatu " da Diu, a fine di l'anni 6000 dedicatu à a so scelta di l'eletti terrestri. È hè perchè simu menu di deci anni da stu mandatu chì Diu ci hà datu a grazia di cunnosce a data: u 20 di marzu di a primavera chì precede u 3 d'aprile di u 2030, vale à dì 2000 anni dopu a morte expiatoria di Cristu. Serà putente è vittorioso per salvà i so scelti è distrughje i ribelli assassini chì vulianu tumbà.

 

 

U regime papale cattolico di a Roma "Cristiana": U grande persecutore di a storia religiosa di u mondu occidentale.

Hè versu ellu chì u mudellu Antiochos 4 ci deve guidà. U tipu hà preparatu u so antitipu è chì pudemu dì di sta paraguni? Certamente à una scala fenomenale, u perseguitore grecu hà agitu per 1090 ghjorni veri, ma u papatu ferà per quasi 1260 anni reali, superendu cusì tutti i mudelli storichi.

 

Dan 11:36 U rè farà ciò ch'ellu vole; si esaltarà, si gloriarà sopra à tutti i dii, è dicerà cose incredibili contru à u Diu di i dii; prosperarà finu à chì a rabbia hè cumpleta, perchè ciò chì hè determinatu serà realizatu.

36a-  E parolle di stu versu restanu ambigue è ponu sempre esse adattate à u rè grecu è u rè papale rumanu. A struttura revelatrice di a prufezia deve esse dissimulata cù cura da i lettori superficiali. Un picculu dettagliu designa quantunque u mira papale; hè a precisione : perchè ciò chì hè decisu serà realizatu. Questa citazione fa eco Dan.9: 26: Dopu à e sessanta duie simane, un Untu serà tagliatu, è ùn hà nunda per ellu stessu. U populu di un capu chì vene distrughjerà a cità è u santuariu santu , è a so fine vene cum'è un diluviu; Hè decisu chì e devastazioni (o desolazioni) durà finu à a fine di a guerra .

Dan 11:37 Ùn rispetterà micca i dii di i so babbi, nè u diu chì piace à e donne; ùn hà micca riguardu à alcun diu, perchè ellu si glorificarà sopra à tuttu.

37a-  Ùn rispetterà micca i dii di i so babbi

 Eccu, u picculu dettagliu chì clarifica a nostra intelligenza. Avemu quì a prova formale chì u rè destinatu da e so parolle ùn pò esse Antiochos 4 chì avia riguardu à i dii di i so babbi è frà elli u più grande, Zeus u diu di i dii di l'Olimpu à quale ellu offre u tempiu ebraicu in Ghjerusalemme. Ottenemu cusì una prova innegabile chì u rè destinatu hè veramente u regime papale rumanu di l'era cristiana. Da avà, tutte e parolle revelate cuncernaranu dunque stu rè sfarente da Dan.7 è impudente è astutu da Dan.8 ; Aghju aghjustatu, stu rè devastante o desolatore di Dan.9:27. I "tappe di razzi" tutti sustene a testa di un omu papale , chjucu è arrogante pusatu in cima di e duminazioni.

 A Roma Papale rispettò i dii di i so babbi ? Ufficialmente nò, perchè a so cunversione à u Cristianesimu hà purtatu à abbandunà i nomi di divinità romane pagane. Tuttavia, ella conservava e forme è u stilu di u so cultu : l'imaghjini intagliati, scolpiti o modellati davanti à i quali i so adoratori s'inchinavanu è ghjinochjenu per pricà. Per priservà stu cumpurtamentu cundannatu da Diu in tutte e so lege, hà fattu a Bibbia inaccessibile à i mortali ordinali è sguassate u sicondu di i dece cumandamenti di u Diu vivu perchè pruibisce sta pratica è palesa a punizione prevista per i so trasgressori. Quale pò vulè ammuccià a punizioni incurru, se micca u diavulu ? A parsunalità di u regime papale cade dunque in a casella di a definizione pruposta in stu versu.

37b-  nè à a divinità chì faci piacè di e donne

 Hè pinsendu à a religione rumana pagana abbandunata da u papatu chì u Spìritu di Diu evoca stu sughjettu scabru. Perchè hà vultatu u spalle à u so patrimoniu apertamente sessuale per vede i valori di santità. Questa divinità suggerita hè Priapus, u phallus maschile onoratu cum'è divinità da i babbi di a chjesa pagana di Roma. Era sempre un legatu di u peccatu grecu. È per rompe cù stu patrimoniu sessuale, ella difende eccessivamente a purità di a carne è di u spiritu.

Dan 11:38 Tuttavia, onorarà u diu di e fortezze nantu à u so pedestal; à stu diu, chì i so babbi ùn cunnosci micca, renderà omagiu cù l'oru è l'argentu, cù petri preziosi è oggetti preziosi.

38a-  In ogni modu, onorerà u diu di e fortezze nantu à u so pedestal

 Hè natu un novu diu paganu: u diu di e fortezze . U so pedestal hè in a mente umana è a so altezza hè alta quant'è l'impressione fatta.

Roma pagana custruì tempii pagani aperti à tutti i venti; i capitelli sustinuti da culonne bastavanu. Ma per accede à u Cristianesimu, Roma hà da scopu di rimpiazzà u mudellu ebraicu distruttu. I Ghjudei avianu un tempiu chjusu in apparenza putente chì li dava gloria è prestigiu. Roma l'imiterà dunque è à u turnu custruirà chjese rumaniche chì s'assumiglia à castelli furtificati, perchè regna l'insicurità è i Signori più ricchi furtificanu e so case. Roma face u listessu. Custruì e so chjese in un stile austero finu à l'epica di e cattedrali, è quì, tuttu cambiò. I tetti arrotondati diventanu frecce chì puntanu versu u celu, è questu, più altu è più altu. E facciate esterne piglianu l'aspettu di pizzi, sò arricchite da vetrate di tutti i culori chì portanu ind'è una luce iridescente chì impressiona i celebranti, i seguitori è i visitori.

38b-  à stu diu, chì i so babbi ùn cunnosci micca, rende umagiu cù oru è argentu, cù petri preziosi è oggetti preziosi.

 Per fà ancu più attrattivi, i mura interni sò adornati d'oru, d'argentu, di perle preziose, d'uggetti caru : a prostituta Babylon the great of Rev.17: 5 sà cumu si mostra per attruisce è attrae i so clienti.

U veru Diu ùn si lascia micca seduce perchè sta magnificenza ùn li benefiziu micca. In a so prufezia denuncia sta Roma papale cù quale ùn hà mai avutu a minima relazione. Per ellu, e so chjese rumaniche o gotiche sò solu divinità più pagane chì servenu solu à seduce i spirituali chì si alluntanassi da ellu : nasce un novu diu : u diu di e fortezze è seduce a multitùdine chì crèdenu avè trovu Diu in i so mura. sottu tetti sproporzionatamente alti.

Dan 11:39  Hè cù u diu straneru ch'ellu agirà contr'à i lochi furtificati È hà travagliatu nantu à e furtificazioni di e fortezze cù u diu straneru è ch'ellu empierà d'onore quelli chì u ricunnoscenu, li farà duminà nantu à parechji, distribuirà terri. à elli per ricumpensa.

39a-  È hà travagliatu nantu à e furtificazioni di e fortezze cù u diu straneru

 Per Diu, ci hè solu un diu attivu di fronte à ellu, vale à dì chì hè straneru per ellu : hè u diavulu, Satanassu contru à quale Ghjesù Cristu hà avvistatu i so apòstuli è i so discìpuli. In u testu ebraicu, ùn si tratta micca di "agisce contr'à" ma di "fà à". U stessu missaghju serà lettu in Rev.13: 3, in a forma: ... u dragone li dete u so putere, è u so tronu, è una grande autorità . U dragone chì hè u diavulu in Rev.12: 9 ma à u stessu tempu imperiale Roma secondu Rev.12: 3.

 Inoltre, cunvertiscendu à a religione cristiana, l'autorità rumana aduttò u veru Diu chì li era stranieru postu ch'ellu era uriginale u Diu di i Ghjudei, di l'Ebrei discendenti di Abraham.

39b-  et il remplira d'honneurs ceux qui le reconnaissent

 Questi onori sò religiosi. U papariu porta à i rè chì u ricunnoscenu cum'è u rapprisentante di Diu nantu à a terra, u sigellu di l'autorità divina per a so propria autorità. Les rois ne deviennent véritablement rois que lorsque l'église les a consacrés dans une de ses forteresses divinisées , en France, à Saint-Denis et à Reims.

39c-  li farà duminà nantu à parechji

 La pape accorde le titre impérial qui désigne un roi suzerain dominant les autres rois vassaux. I più famosi: Carlumagnu, Carlu V, Napulione I , Hitler.

39d-  li distribuirà a terra cum'è ricumpensa.

 Questa superpotenza temporale terrena è celeste, secondu a so pretensione, adattava bè à i rè di a terra. Perchè hà risoltu i so diffirenzii, in particulare in quantu à e terre cunquistate o scuperte. Hè cusì chì in u 1494, Lisandru 6 Borgia, u peghju di i papi, assassinu in carica, hè statu purtatu à riparà una linea meridiana per sparte trà Spagna è Portugallu l’attribuzione è u pussessu di u tarritoriu di l’America Sudamerica riscopertu dapoi l’antichità.

 

A Terza Guerra Munniali o 6 tromba di Rev.9 .

Riduce l'umanità da un terzu di a so populazione è mette fine à l'indipendenza naziunale, prepara u regime universale chì stabiliscerà l'ultima grande calamità annunziata in Apo.1. Trà l'attori aggressivi hè l'Islam in i paesi musulmani, cusì vi offre a vista biblica nantu à questu sughjettu.

 

U rolu di l'Islam

L'Islam esiste perchè Diu hà bisognu. Per ùn salvà micca, stu rolu si basa solu nantu à a grazia purtata da Ghjesù Cristu, ma per colpisce, tumbà, massacre i so nemici. Dighjà, in u vechju pattu, per punisce l'infidelità d'Israele, Diu hà ricursu à u populu "Filistinu". In a storia, per punisce l'infidelità cristiana, appellu à i musulmani. À l'urìgine di i musulmani è di l'Arabi hè Ismaele, u figliolu di Abraham è Agar, u servitore egizianu di Sara, a so moglia. È digià in quellu tempu, Ismaele era in disputa cù Isaac u figliolu legittimu. Questu hè tantu chì cù l'accordu di Diu, à a dumanda di Sara, Agar è Ismaele sò stati cacciati fora di u campu da Abraham. È Diu hà cura di e persone espulse chì i so discendenti, i mezi fratelli, mantenenu una attitudine ostili versu a pusterità di Abraham; u primu, Ghjudeu; u sicondu, in Ghjesù Cristu, cristianu. Eccu cumu Diu hà profetizatu annantu à Ismaele è i so discendenti arabi in Gen.16: 12: " Serà cum'è un sumere salvaticu; a so manu serà contru à tutti, è a manu di tutti serà contru à ellu; è abitarà in fronte à tutti i so fratelli ". Diu vole fà cunnosce i so pinsamenti è u so ghjudiziu nantu à e cose. L'eletti di Cristu deve cunnosce è sparte stu pianu di Diu chì usa i populi è i puteri di a terra secondu a so vuluntà suprema. Si deve esse nutatu chì u prufeta Muhammad, fundatore di l'Islam, hè natu à a fine di u 6u seculu dopu à u stabilimentu di u papatu cattolicu Rumanu in 538. L'Islam pareva attaccà u cattolicu paganu è i cristiani di generale quandu sò culpiti da a malidizioni di Diu. . È questu hè u casu dapoi u 7 di marzu di u 321, postu chì l'imperatore Custantinu I hà causatu l'abbandunamentu di u restu sabbatu di u settimu ghjornu in favore di u so primu ghjornu dedicatu à u "sole invincitu" (Sol Invictvs), a nostra dumenica attuale. Cum'è parechji cristiani d'oghje, Custantinu vulia ingiustamente marcà una ruttura trà cristiani è Ghjudei. Criticava i cristiani di u so tempu per ghjudaizzà in onore di u sabbatu santu di Diu. Stu ghjudiziu inghjustificatu chì vene da un rè paganu hè statu pagatu è continuerà à esse pagatu finu à a fine da e punizioni di e " sette trombe " revelate in Revelazione 8 è 9, una successione ininterrotta di disgrazie è tragedie. A punizione finale vene in a forma di terribili disillusioni, quandu Ghjesù Cristu appare per sguassà i so eletti da a terra. Ma u tema chì hè statu trattatu, quellu di a "Terza Guerra Munniali" hè ellu stessu, u sestu di sti punizioni divini profetizzati in quale l'Islam hè un attore impurtante. Perchè Diu hà ancu profetizatu annantu à Ismaele, dicendu in Gen.17: 20: " In quantu à Ismaele, aghju intesu. Eccu, u benedicaraghju, u renderaghju fruttu, è u multiplicaraghju assai; generà dodici prìncipi, è aghju da fà di ellu una grande nazione . Chjucu sta parentesi per ripiglià u studiu in Dan.11:40.

 

Dan 11:40 In u tempu di a fine, u rè di u sudu batterà contru à ellu. È u rè di u nordu si vulterà nantu à ellu cum'è una tempesta, cù carri è cavalieri, è cù parechje navi; andarà in terra è si sparghjerà cum'è un torrente è sopra.

40a-  À l'ora di a fine

 Sta volta hè veramente a fine di a storia umana; a fine di u tempu di e nazioni attuali di a terra. Ghjesù hà annunziatu sta volta, dicendu in Matt.24:24: Sta bona nutizia di u regnu serà predicata in u mondu sanu cum'è una tistimunianza à tutte e nazioni. Allora vene a fine.

40b-  U rè di u sudu batterà contru à ellu

 Quì ci vole à ammirazione di l'immensa sutilezza divina chì permette à i so servitori di capisce ciò chì ferma oculatu da l'altri esseri umani. Apparentemente, ma solu in l'apparenza, u cunflittu trà i rè Seleuci è i rè Lagid pari di ripiglià è cuntinueghja in stu versu, chì ùn pudia esse più ingannatu. Perchè in a realità, avemu lasciatu stu cuntestu da i versi 34 à 36 è u tempu di a fine di sta nova cunfrontazione cuncerna l'era cristiana di u regime cattolicu papale è u Protestantismu universale chì hè intrutu in a so allianza ecumenica. Stu cambiamentu di u cuntestu ci impone di redistribuisce i roli.

 Dans le rôle de « lui » : l'Europe catholique papale et ses religions chrétiennes alliées.

 In u rolu di u " rè di u sudu ": l'Islam cunquistatore chì deve cunvertisce l'omu per forza o mette in schiavitù, secondu l'azzioni guidate da u so fundatore Mohammed.

 Fighjemu quì a scelta di u verbu : scontru ; in ebreu, "nagah" chì significa chjappà cù e so corne. Cum'è un aggettivu, designa un aggressore furioso chì generalmente colpisce. Stu verbu si adatta perfettamente à l'Islam arabu chì hè statu aggressivu contr'à u mondu occidentale senza interruzzione da a fine di a Siconda Guerra Munniali. I verbi pussibuli " luttà, cummattiri, scontru " indicanu una vicinanza assai stretta, da quì l'idea di quartieru naziunale o quartiere di cità è strade. E duie pussibulità cunfirmanu l'Islam, ben stabilitu in Auropa per via di u disinteressu religiosu di l'Europeani. E lotte sò intensificate da u ritornu di i Ghjudei in Palestina in u 1948. A situazione di i Palestiniani hà scontru i populi musulmani contru i culuniali cristiani occidentali. È, in u 2021, l'attacchi islamisti aumentanu è creanu insicurezza trà i populi europei, prima di tuttu a Francia, l'anzianu culunizatore di i populi nordafricani è africani. Ci sarà un scontru naziunale più grande ? Forsi, ma micca prima chì a situazione interna si deteriora à u puntu di pruducia scontri brutali di gruppu in gruppu nantu à a terra di a metropole stessu. In quellu ghjornu, a Francia serà in una situazione di guerra civile ; in rialità, una guerra autenticamente religiosa: l'Islam contr'à u Cristianesimu o i miscredenti senza Diu.

40c-  È u rè di u nordu turbirà annantu à ellu cum'è una tempesta , cù carri è cavalieri, è cù parechje navi

 In Ezek.38: 1, stu rè di u nordu hè chjamatu Magog, principe di Rosh (Russia) di Meshech (Mosca) è Tubal (Tobolsk) è leghjemu in u verse 9: È vi cullà, vi vene cum'è un tempesta , sarete cum'è una nuvola per copre a terra, voi è tutte e vostre bande, è parechji populi cun voi.

Redistribution of roles: In u rolu di u " rè di u nordu ", a Russia Ortodossa è i so populi alleati musulmani . Quì dinò, a scelta di u verbu " tourera sur ellu "suggerisce un attaccu sorpresa massivu subitu da l'aria. Mosca, a capitale di Russia, hè in fattu una bona distanza da Bruxelles, a capitale europea, è Parigi, a so punta di lancia militare. A prusperità europea hà fattu i so capi cechi, finu à u puntu di sottovalutà u putenziale militare di a putente Russia. Lanciarà in a so aggressione, aerei è millaie di tanki nantu à rotte di terra è multitùdine di navi di guerra marine è sottumarini. È cusì chì a punizioni hè espressa cù forza, questi capi europei ùn anu micca cessatu di umilià a Russia è i so capi da u fieru Vladimir Zhirinovsky à u so novu "Tsar", Vladimir Putin (Vladimir: principe di u mondu in russo).

 L'attori sò stati identificati, i trè "re" cuncernati si cunfruntaranu in ciò chì piglia a forma di una 7a " Guerra Siriana" in quale serà implicatu u novu Israele naziunale; chì u versu dopu cunfirmà. Ma per u mumentu, u "rè" ( ellu ) attaccatu da a Russia hè l'Europa di u Trattatu di Roma.

40d-  Avanzarà in i terri, si sparghjerà cum'è un torrente è sopra.  A so suprana supiriurita militare permette à a Russia di invadiscia l'Europa è occupà tutta a so estensione territuriale. Affruntà, e truppe francesi ùn sò micca cunfrontu; sò schiacciati è distrutti.

Dan 11:41 Entrerà in u paese più bellu, è parechji cascanu; ma Edom, Moab è u capu di i figlioli di Ammon seranu liberati da a so manu.

41a-  Entrerà in u paese più bellu, è parechji succumberanu

 L'espansione russa hè accaduta versu u so sudu induve si trova Israele , l'alleatu di i paesi occidentali chì hè à u turnu invaditu da e truppe russe; I Ghjudei moreranu sempre.

41b-  ma Edom, Moab è u capu di i figlioli d'Ammon seranu liberati da a so manu.

 Questa hè una cunsequenza di l'alianze militari chì metteranu sti nomi chì rapprisentanu u Giordanu mudernu in u latu russu. In u 2021, a Russia hè digià l'aliatu ufficiale di a Siria, chì arma è prutegge.

Dan 11:42 È stende a so manu nantu à parechji paesi, è a terra d'Eggittu ùn scapperà.

42a-  Hè solu da u 1979 chì sta cunfigurazione pulitica hè ghjunta à cunfirmà a prufezia. Perchè quellu annu, in Camp David in i Stati Uniti, u presidente egizianu Anwar El Sadat hà fattu ufficialmente una alleanza cù u Primu Ministru israelianu Menachem Begin. A scelta strategica è pulitica fatta à quellu tempu era di abbraccià a causa di u più forte di u ghjornu perchè Israele hè statu sustinutu putenti da i Stati Uniti. Hè in questu sensu chì u Spìritu di Diu li imputa l'iniziativa di pruvà à " scapà " a ruina è u disastru. Ma cù u tempu, u ghjocu cambia di mani, è Israele è Egittu si trovanu, dapoi u 2021, quasi abbandunati da i USA. A Russia impone a so lege à a regione siriana.

Dan 11:43 Puderà i tesori d'oru è d'argentu, è tutte e cose preziose di l'Eggittu; i Libii è Etiopi u seguitaranu.

43a-  Diventa maestru di i tesori d'oru è d'argentu, è di tutte e cose preziose di l'Eggittu

 Grazie à i rivenuti da i pedaghji pagati per utilizà u Canali di Suez, l'Eggittu hè diventatu assai arricchitu. Ma sta ricchezza hè bona solu in tempu di pace perchè in tempu di guerra i rotte di u cummerciu diventanu deserte. L'Egittu hè diventatu riccu per via di u turismu. Da i quattru cantoni di a terra, a ghjente vene à cuntemplà e so piramidi, i so musei arricchiti da cuntinue scuperte di tombe egiziane ammucciate sottu à l’antichità. In issi tombi, quellu di u ghjovanu rè Tutankhamon palesa ogetti in oru massiu di valore scunnisciutu. A Russia truverà dunque in Egittu qualcosa per suddisfà u so desideriu di spoils di guerra.

À a fine di u sàbatu di u 22 di ghjennaghju di u 2022, u Spìritu m'hà purtatu un argumentu chì cunfirma senza pussibili disputa , l'interpretazione ch'e aghju datu à Daniel 11. Fighjemu in i dui versi 42 è 43, l'impurtanza di a menzione chjara. micca codificatu, da u nome " Egittu " chì hè in questu cuntestu un paese sfarente da quellu chì hè chjamatu " re di u sudu ". In ogni casu, in i versi 5 à 32, u lagid "Egittu " di i Ptolomei era mascheratu ma identificatu cum'è " rè di u sudu ". U cambiamentu di u cuntestu storicu hè cusì cunfirmatu è pruvucatu irrefutabilmente . Partendu da u cuntestu di l'antichità, a storia di Daniel 11 finisci cù " u tempu di a fine " di u mondu, in quale " Eggittu ", un alleatu di u campu occidentale cristianu è agnosticu dapoi u 1979, hè u scopu di u novu . " rè di u sudu ", vale à dì l'Islam guerrieru, è soprattuttu quellu di u novu " rè di u nordu ", l'Ortodossia Russa.

43b-  I Libii è Etiopi u seguitanu

 U traduttore hà traduttu currettamente e parolle " Puth è Cush " di a prufezia chì designa per "Libia", i paesi musulmani situati à nordu di u Sahara, i paesi custieri di a costa africana è per l'Etiopia, l'Africa nera, tutti i paesi situati à u sudu di u Sahara. u Sahara. Un gran numaru di elli ancu accettatu è aduttatu l'Islam; in u casu di a Costa d'Avorio, cù a complicità di u presidente francese Nicolas Sarkozy, à quale duvemu ancu u caosu libicu.

 Cusì, colpitu da a Russia, " l'Eggittu " diventa a preda di tutti i predatori, è i vulturi musulmani, i so fratelli, scendenu nantu à ellu, per pulizziari u so cadaveru è piglià a so parte di i spoils chì fermanu sempre, dopu à a puntura russa.

 Citendu chjaramente " Libia è Etiopia ", u Spìritu designa l'alliati religiosi africani di u " rè di u sudu " chì deve esse identificatu cù l'Arabia, induve u prufeta Maometto apparsu in u 632, per sparghje, da a Mecca, a so nova religione chjamata Islam. Hè sustinutu da a Turchia putente, chì hà tornatu, in questu cuntestu finali, à un impegnu religiosu musulmanu fundamentalista, cunquistatore è vinditore, dopu l'umiliazione di a so sottumissione momentanea à i valori seculari occidentali. Ma altri paesi musulmani, micca situati in u " sudu ", cum'è l'Iran, u Pakistan, l'Indonésia, ponu unisce à u " rè di u sudu " per luttà contra i populi occidentali cù i valori morali odiati da tutti i populi musulmani. Stu odiu hè in verità solu quellu di u veru Diu Ghjesù Cristu disprezzatu da i cristiani occidentali. Punisce cusì, à traversu l'Islam è l'Ortodossia, l'infidelità ebraica, cattolica, ortodoxa, protestante è ancu adventista in u mondu occidentale; tutta a fede monoteista culpèvule versu ellu.

Dan 11:44 Nutizie da u livante è da u nordu vinarà è u terrificarà, è escerà in grande còllera per distrughje è distrughje a ghjente.

44a-  Nutizie da u livante è da u nordu vinaranu à spaventallu

 Sti dui punti cardinali " est è nordu " cuncernanu u paese russu solu, secondu s'ellu hè mintuatu da l'Europa papale o da Israele, perchè a prufezia li designa cum'è attaccati successivamente da Russia in versi 40 è 41. Questu significa chì u timore. citatu vene da u territoriu russu, ma chì pò spavintà un tali cunquistatore? Chì hè accadutu à u so paese per spaventallu tantu ? A risposta ùn hè micca in u libru di Daniel, ma in l'Apocalisse 9, chì palesa è mira à a religione protestante chì u so bastione globale hè in i Stati Uniti. U misteru diventerà più chjaru, tenendu in contu sta esistenza di l'USA. Dapoi l'annu 1917, quandu a Russia ribellu hà aduttatu u so regime sucialistu è cumunista, una lacuna l'hà duramente separata da i capitalisti imperialisti USA. L'individuu ùn si pò arricchisce à a spesa di u so vicinu s'ellu hè cumunista ; Hè per quessa chì e duie opzioni sò irreconciliabili. Sottu à e cendri di a pace, i fuochi di l'odiu smolden è dumandanu à esse spressione. Solu a cumpetizione è a minaccia nucleare anu riesciutu à prevene u peghju. Era l'equilibriu di u Terrore Nucleare. Solu, senza aduprà armi nucleari, a Russia pigliarà l'Europa, Israele è Egittu. L'equilibriu esse disturbatu, i Stati Uniti si sentiranu ingannati è minacciati, cusì, per riduce u numeru di i so morti, entrerà in a guerra, colpisce dura prima. Una distruzzione nucleare di Russia pruvucarà a paura trà l'armate russi spargugliati in i territorii occupati.

44b-  è escerà cun grande furia per distrughje è sterminà e multitùdine.

 Finu à quellu mumentu, a Russia serà in u spiritu di cunquista è di piglià spoils, ma di colpu u so statu di mente cambierà, l'armata russa ùn averà più una patria per vultà è a so disperazione si trasformerà in u desideriu di "distrughje è distrughje" . sterminà multitùdine "; chì serà u " terzu di l'omi uccisi " di a 6 tromba di Rev.9. Tutte e nazioni furnute cù l'armi nucleari seranu cusì custrette da i fatti à aduprà contra i so nemichi potenziali persunali.

Dan 11:45 Piattarà e tende di u so palazzu trà i mari, versu a muntagna gloriosa è santa; tandu ghjunghjerà à a fine, senza chì nimu l’aiuti.

45a-  Piarà e tende di u so palazzu trà i mari, versu a muntagna gloriosa è santa

 Tende trà i mari , perchè i so palazzi ùn sò più nantu à a terra. A situazione dispirata di e truppe russe hè chjaramente discritta da u Spìritu chì li hà cundannatu à questu destinu. Sottu à u focu di i so avversari sò rimessi in terra d'Israele. Odiati da tutti, ùn anu micca benefiziu di sustegnu o pietà è sò stati sterminati in terra ebraica. A Russia hà da pagà cusì una disputa pesante chì Diu li attribuisce dapoi u so sustegnu di i nemichi spirituali d'Israele in l'antica allianza, à u mumentu di a so deportazione à Babilonia. Hà vindutu cavalli à a ghjente di Tiru, una cità di lussu pagana. Ezek.27: 13-14 cunfirma, Diu dicendu à Tiru: Javan, Tubal (Tobolsk) è Meshech (Mosca) cummirciali cun voi; anu datu schiavi è utensili di bronzu in cambiu di i vostri beni. Quelli di a casa di Togarma (Armenia) furnì i vostri mercati cù cavalli, cavalieri è muli. Era ancu un scontru cummerciale per i Ghjudei chì anu cummirciatu ancu cun ellu: Ezek.27: 17: Ghjuda è a terra d'Israele cummercianu cun voi; anu datu u granu di Minnith, a pasticceria, u meli, l'oliu è u balsamu, in cambiu di i vostri beni. Tire s'hè dunque arricchitu à i so spesi. In seguitu, in Ezek.28:12, sottu u tìtulu " re di Tiru ", Diu parla direttamente à Satanassu. Capemu chì era ellu chì hà apprufittatu di u lussu è di a ricchezza accumulate in e grandi cità pagane chì u servavanu sottu u preghjudiziu di parechje divinità pagane, piuttostu inconsciente, ma sempre è in ogni locu in forme di cultu chì Diu cunsidereghja abominable. Porta nant'à u so core u pesu di una frustrazione accumulata, ancu, in u longu di seculi è millenarii di a storia umana. Questa frustrazione justifica a so rabbia chì hè parzialmente sviutata in a forma di questu ultimu cunflittu internaziunale terribilmente distruttivu.

 Ma sta rabbia divina contr'à u trafficu mercantile di l'antichità ci invita à capisce ciò chì Diu pò pensà à u trafficu internaziunale cuntempuraneu in un cuntestu internaziunale custruitu interamente nantu à l'ecunumia di u mercatu. Pensu chì a distruzzione di e torri di u World Trade Center in New York l'11 di settembre di u 2001 hè una risposta. Hè più cusì chì, in Rev. 18, a prufezia sottumette u rolu dannosu di l'arricchimentu per via di u cummerciu è di i scambii internaziunali davanti à quale ogni regula o drittu religiosu divinu colapseghja cusì grande hè l'empiità.

À a fine di Dan.11, l'avversu ereditariu di l'USA, a Russia, hè distruttu. Questu li darà dunque u putere assolutu nantu à tutti i sopravviventi di u cunflittu internaziunale. Guai à i vinti ! Deve inchinarsi è sottumette à a lege di u vincitore induve ellu hè in terra, sopravvive. 

Daniel 12

 

Dan 12:1 In quellu tempu, si susciterà Michele, u grande principe, u difensore di i figlioli di u vostru populu; è serà un tempu di prublemi, cum'è ùn hè micca statu da chì e nazioni esistenu finu à quellu tempu. À quellu tempu quelli di u vostru populu chì si trovanu scritti in u libru seranu salvati.

1a-  À quellu tempu, Michele si alzarà,

 Questu tempu hè quellu di a fine di u mondu quandu avè l'ultima parolla, Ghjesù Cristu torna in a gloria è u putere di a so divinità longu cuntestata da e religioni in competizione. Avemu leghje in Rev.1: 7: Eccu, vene cù i nuvuli. È ogni ochju a viderà, ancu quelli chì l'anu trafittu; è tutte e tribù di a terra piangeranu per ellu. Iè. Amen ! Avemu da abituà à sta idea, perchè per ognunu di i so roli, Diu hà datu un nome diversu, chì hè per quessa chì in Daniel è Rev 12: 7 si prisenta cum'è Michael, u capu supremu di a vita celeste angelica chì li . autorità nantu à u diavulu è i dimònii. U so nome, Ghjesù Cristu, u rapprisenta solu per l'eletti di a terra chì hè vinutu à salvà sottu stu nome. 

1b-  u grande capu,

 Stu grande capu hè dunque YaHWéH Michele Ghjesù Cristu è hè da ellu chì in a so impudenza carattarizata, u regime papale hà pigliatu à u so benefiziu, a so missione di intercessore celeste perpetuu finu à u 1843, questu da l'annu 538, data di u principiu di u régime papal è a so stallazione in a cità di Roma, à u Palazzu Lateranu nantu à u Monti Caelius. Stu sughjettu hè statu trattatu in Daniel 8.

1c-  u difensore di i figlioli di u vostru populu;

 Un difensore intervene quandu ci hè un attaccu. È questu serà u casu per l'ultime ore di a vita terrena di i scelti chì sò stati fideli, ancu cundannati à morte da l'ultimi ribelli. Quì, pudemu truvà tutti i mudelli pruposti in i storii di Daniele perchè sò cumpleti in una situazione tragica finale. In st'ultima grande calamità , riviveremu l'intervinzioni miraculose cuntate in Dan.3, u furnace è i so quattru parsunaghji viventi, in Dan.5, a cattura di Babilonia a grande da Diu, in Dan.6, i leoni resi innocu ma. ancu a fine di a grande calamità prefigurata da quellu chì hà colpitu i Ghjudei in - 168, u 15 di Kisleu, vale à dì u 18 di dicembre, in un ghjornu di Sabbath.

1d-  è serà un tempu di angustia, cum'è ùn hè micca statu da quandu e nazioni esistenu finu à quellu tempu.

 A ghjudicà da sta dichjarazione, l'ultima grande calamità supererà quella di i Ghjudei urganizata da i Grechi. Infatti, i Grechi anu battutu solu i Ghjudei chì anu trovu in i carrughji o in e so case. À a fine di u mondu, e cose sò assai diffirenti, è a tecnulugia muderna permette un cuntrollu assolutu di e persone chì campanu nantu à a terra. Aduprendu tecniche di rilevazione umana, pudemu dunque truvà qualcunu in ogni locu, in qualunque locu si piattanu. Elenchi di persone chì resistanu à l'ordini decretati ponu dunque esse stabiliti precisamente. In questu cuntestu finali, l'eradicazione di l'eletti serà fatta umanamente pussibule. Ancu s'ellu hè pienu di fede è di speranza in a so liberazione, l'eletti sperimentanu ore dolorose; per quelli chì saranu sempre liberi, privati di tuttu, l'altri essendu in i carceri ribelli chì aspettanu a so esecuzione. L'angoscia regnarà in u core di i funzionari eletti chì sò maltrattati s'ellu ùn sò micca uccisi.

1e-  À quellu tempu, quelli di u vostru populu chì si trovanu scritti in u libru seranu salvati.

 Hè u libru di a vita, perchè senza un computer, Diu hà ancu fattu una lista di tutti i criaturi chì Adam è Eva è i so discendenti generati. À a fine di a vita di ogni parsona, u destinu finale hè statu decisu da Diu chì hà ritenutu duie liste: quella di l'eletti è quella di i caduti , in cunfurmità cù e duie strade presentate à l'umanità in Deut.30: 19-20 : Chjamu. u celu è a terra per tistimunianza contru à voi oghje: aghju messe davanti à voi a vita è a morte, a benedizzione è a malidizzione. Sceglite a vita, per chì tù è i to discendenti campate, per amà u Signore, u vostru Diu, per ubbidì à a so voce, è per attaccà à ellu: perchè da questu dipende a vostra vita è a prolongazione di i vostri ghjorni... Hè secondu a so scelta per u male chì u destinu finale finale di u paparu rumanu, brusgiatu in u focu , hè revelatu à noi in Dan.7: 9-10; questu per via di e so parolle arroganti versu u Diu di i dii secondu Dan.11:36.

In Rev.20: 5, u ritornu di Cristu hè accumpagnatu da a risurrezzione di i morti in Cristu chì hè chjamatu, a prima risurrezzione : Beati è santi sò quelli chì participanu à a prima risurrezzione , perchè a seconda morte ùn hà micca putere nantu à elli. .             

Dan 12:2 Parechje di quelli chì dormenu in a polvera di a terra si svegliaranu, certi à a vita eterna, è altri à rimproveri è a vergogna eterna.

2a-  Parechje di quelli chì dormenu in a polvera di a terra si svegliaranu, alcuni à a vita eterna,

Fighjemu prima chì in a nurmalità cumuna, i morti dormenu in a polvera di a terra è micca in un paradisu maravigliu o un infernu ardente cum'è a falsa religione cristiana o pagana insegna è crede. Questa clarificazione restaurà u veru statutu di i morti cum'è insignatu in Ecc.9: 5-6-10: Per tutti quelli chì campanu ci hè a speranza; è ancu un cane vivu hè megliu chè un leone mortu. I vivi, in fatti, sanu ch’elli moreranu ; ma i morti ùn sanu nunda, è ùn ci hè più paga per elli, postu chì a so memoria hè scurdata. È u so amori, è u so odiu, è a so invidia, sò digià persu; è ùn anu mai più parte in qualcosa chì hè fattu sottu u sole . ... Qualunque a to manu trova à fà cù a vostra forza, fate; perchè ùn ci hè nè travagliu, nè pensamentu, nè cunniscenza, nè saviezza, in l'infernu, induve tù vai. ( Residenza di i morti chì hè a polvara di a terra ).

Ùn ci hè micca pensamentu dopu à a morte perchè u pensamentu campa in u cervu di l'omu, solu quandu hè sempre vivu è nutritu da u sangue mandatu da u battitu di u so core. È questu sangue deve esse purificatu da a respirazione pulmonaria. Diu ùn hà mai dettu nunda d'altru, postu ch'ellu disse à Adam chì divintò un piccatore per disubbidienza, in Gen.3: 19: In u sudore di a to faccia, manghjarete u pane, finu à vultà à a terra, da quale site statu pigliatu; perchè tù sì polvara, è in polvara tornerai . Per cunfirmà stu statu di nulla di i morti, leghjemu in Psa.30: 9: Chì guadagnà per sparghje u mo sangue, fendu mi falà in a fossa? A polvera t'hà elogiatu ? Parla di a vostra lealtà? No, perchè ùn pò micca secondu Psa.115: 17: Ùn hè micca i morti chì celebranu u Signore, ùn hè micca quellu di quelli chì falanu à u locu di silenziu. Ma questu ùn impedisce micca à Diu di pudè rinvià una vita chì esiste prima è hè stu putere criativu chì u face Diu è micca anghjulu o omu.

I dui camini anu dui risultati finali è Rev.20 ci dice chì sò siparati da i mille anni di u settimu millenniu. Mentre chì tutta a vita umana sparisce da a faccia di a terra à l'iniziu di sti mille anni , i caduti saranu risuscitati solu dopu à u so ghjudiziu purtatu da i santi è da Ghjesù Cristu in u so regnu celeste. Per questu missaghju attaccatu à a 7 tromba , Rev.11: 18 cunfirma, dicendu: E nazioni eranu in furia; è a to còllera hè ghjunta , è hè ghjuntu l'ora di ghjudicà i morti , di ricumpinsà i vostri servitori i prufeti, i santi è quelli chì teme u to nome, chjuchi è grandi, è per distrughje quelli chì distrughjenu a terra . In questu versu, u ghjudiziu di i morti porta à Diu per risurrezzione, prima, i so eletti morti fideli per pudè ghjudicà i gattivi tenuti in u statu di morte.

2b-  è l'altri per rimproveru, per eterna vergogna.

 L'eternità appartene solu à i vivi. Dopu a so annihilazione finale à l'Ultimu Ghjudiziu , u rimproveru è a vergogna di i caduti restanu solu in a memoria eterna di l'eletti, l'anghjuli è Diu.             

Dan 12:3 Quelli chì capiscenu brillanu cum'è a splendore di u celu, è quelli chì insegnanu a ghjustizia à parechji brillaranu cum'è e stelle per sempre è sempre.

3a-  Quelli chì sò intelligenti brillaranu cum'è u splendore di u celu

 L'intelligenza eleva l'omu sopra l'animali. Hè revelatu da a so capacità di ragiunà, di piglià cunclusioni osservendu fatti o per deduzzione simplice. S'è l'omu ùn eranu ribelli in a libertà chì Diu li dà, l'intelligenza guidà tutta l'umanità versu a stessa ricunniscenza di l'esistenza di Diu è di e so lege. Perchè da Mosè, Diu hà avutu l'avvenimenti più significati di a so rivelazione à l'omi registrati in scrittura. Eccu a strada di ragiunamentu à seguità. A fede monoteista apparsu in a storia di u populu ebraicu. U so tistimunianza è i so scritti anu dunque a priorità annantu à tutti l'altri scritti attribuiti à stu stessu Diu unicu. Chì u pòpulu di Diu deve esse cummattitu contru ferma una pussibilità nurmale, ma chì e sacre Scritture deve esse luttatu contru diventa un travagliu diabolicu. A fede stabilita da Ghjesù Cristu piglia e so fonti è riferenzi da l'Scritture ebraiche di l'antica allianza, chì li dà legittimità. Ma a duttrina cattolica rumana ùn rispettu micca stu principiu, per quessa nè ellu nè u Coran di l'Islam ponu esse u Diu vivu, creatore di tuttu ciò chì vive è esiste. Ghjesù hà cunfirmatu u principiu ricurdendu in Ghjuvanni 4:22 chì a salvezza vene da i Ghjudei : Adurate ciò chì ùn cunnosci micca; aduremu ciò chì sapemu, perchè a salvezza vene da i Ghjudei .             

In stu primu gruppu di eletti, Diu designa l'omi salvati senza cunniscenze particulare per via di a so fideltà manifestata à u risicu di a so vita da Adam è Eva; è questu finu à u 1843. Sò salvati perchè e so opere testimonianu a so intelligenza è a so ricezione di liggi divini manifestati da a so ubbidienza. In questu gruppu, i Protestanti più fideli è pacìfichi benefizianu finu à a primavera di u 1843 da a pacienza di Diu chì solu hà fattu a pratica di u so santu sàbatu ubligatoriu da quella data. Rev.2: 24-25 cunfirmà sta eccezzioni: À voi è à tutti l'altri in Tiatira, chì ùn ricevenu micca sta duttrina , è chì ùn anu micca cunnisciutu a prufundità di Satanassu, cum'è li chjamanu , vi dicu: ùn mette micca un altru pesu nantu à sè stessu; tene solu ciò chì avete finu à ch'e aghju vintu.

3b-  è quelli chì insegnanu a ghjustizia à a multitùdine brillaranu cum'è e stelle, per sempre è sempre

 Stu secondu gruppu hè distinatu per via di l'altu livellu di santificazione chì rapprisenta in terra dapoi u 1843. Sceltu per mezu di una prova di fede, basatu inizialmente nantu à a speranza di u ritornu di Ghjesù Cristu, successivamente per a primavera di u 1843 è u caduta di u 1844, a so santificazione da Diu hè stata ufficializzata da a so risturazione di u sàbatu chì hà praticatu di novu, dopu longu seculi di bughjura, sminticamentu è disprezzu per ellu.

 In questa divisione in dui gruppi , ciò chì li distingue hè a so situazione versu a ghjustizia di Diu, u so statutu versu i so dece cumandamenti è a so altra salute è altre ordinanze. In u so testu originale di Exo.20: 5-6, u sicondu cumandamentu eliminatu da Roma, palesa chjaramente l'impurtanza chì Diu dà à l'obbedienza à i so cumandamenti è ricurdeghja i dui camini è i dui destini finali opposti: ... Sò un ghjilosu . Diu chì punisce l'iniquità di i babbi nantu à i figlioli à a terza è a quarta generazione nantu à quelli chì mi odianu è trasgrede i mo cumandamenti, è abbite pietà di quelli chì mi amanu è guardanu i mo cumandamenti per mille generazioni .

 In questu versu, u Spiritu palesa u mutivu di l'esistenza di stelle in a nostra creazione terrena. Avianu solu ragiuni per esse per serve com'è simbulu di l'eletti terrestri selezziunati da Diu; è hè Gen.1: 17 chì palesa u so missaghju: Diu li pusò in l'estensione di u celu, per dà luce à a terra. Allora Diu li usa per mostrà à Abraham a multitùdine di i so discendenti in Gen.15: 5: Numerate l'astri di u celu si pudete numerarli; tali seranu i to discendenti.

Tuttavia, u statutu di sti stiddi spirituali pò cambià sicondu l'opere realizate da u credente redimutu. Castendu spiritualmente per via di a so disubbidienza, a stella casca , casca da u celu . L'imaghjini serà evocatu à l'imaghjini di a caduta di a fede Protestante in u 1843, annunziata da un veru signu celeste in u 1833, in u sigellu 6 di Rev.6 : 13: è l'astri di u celu cascanu à a terra, cum'è quandu 'a ficu scuzzulata da un ventu viulente ghjetta i so fichi verdi. È dinò in Rev.12: 4: A so coda trascinò un terzu di l'astri di u celu, è i ghjittò à a terra. Stu missaghju rinnuva quellu di Dan.8: 10: Ella s'arrizzò à l'armata di u celu, è hà fattu falà una parte di quellu esercitu è e stelle à a terra, è li calpestò . U Spìritu attribuisce à u regime papale rumanu a caduta spirituale di un terzu di i credenti redimi; ghjente ingannatu chì crede in vain in a salvezza di Cristu è riclamà a so ghjustizia.

Dan 12:4 Tù, Daniel, mantene queste parolle sicrete, è sigillate u libru finu à u tempu di a fine. Parechje poi leghjeranu, è a cunniscenza aumenterà.

4a-  Stu tempu di a fine cunnosci parechje fasi successive ma cuminciò, ufficialmente, in a primavera di u 1843, cù l'entrata in appiecazione di u decretu divinu pre-scrittu in Dan.8:14: Finu à a sera-mattina 2300 è a santità serà. ghjustificatu . In u 1994, a seconda era di a fine hè stata marcata da a cundanna di l'istituzione adventista universale. Dapoi u 1843, u libru di Daniele hè statu lettu, ma ùn hè mai statu interpretatu bè prima di stu travagliu chì aghju sempre preparatu in u 2021 è questu da u 2020. Hè dunque sta data chì marca u piccu di a so cunniscenza è dunque quì , u veru tempu finali di a fine chì finiscinu cù u veru ritornu di Ghjesù Cristu, cunnisciutu è previstu, per a primavera di u 2030. Avemu vistu chì questu annu 2020 hè digià marcatu bè da Diu postu chì tutta l'umanità hè culpita da a mortalità di u Virus Covid-19 chì apparsu in Cina in u 2019, ma in l'Europa Cattolica Papale, solu da u 2020. In u 2021, i virus mutate è cuntinueghjanu à colpisce l'umanità culpevule è ribellu.

 

A prova adventista di a fede illustrata

 

Dan 12:5 Eiu, Daniel, aghju guardatu, è eccu, dui altri omi stavanu, unu di sta parte di u fiume, è l'altru di l'altra parte di u fiume.

5a-  Ricurdativi ! Daniel hè nantu à a riva di u fiumu "Hiddekel", u Tigre, questu manghjatore. Tuttavia, ci sò dui omi da ogni latu di u fiumu, chì significa chì unu hà sappiutu attraversà lu è l'altru si appruntà à fà. Digià in Dan.8:13, una discussione hè accaduta trà dui santi.

Dan 12:6 È unu di elli disse à l'omu vistutu di linu, chì stava sopra à l'acqui di u fiumu: Quandu serà a fine di sti maraviglii?

6a-  In Dan.8: 14 e dumande di i santi avianu ricivutu da Diu a risposta di 2300 sera-mattina chì determinò a data 1843. L'approcciu hè ripetutu quì è a quistione sta volta riguarda a fine di u mondu; u mumentu quandu a prufezia cesserà di esse utile. A quistione hè fatta à Cristu rapprisintatu da st'omu vistutu di linu chì si ferma sopra à u fiumu osservendu a so traversata da l'omi. Diu usa l'imaghjini di a traversata di u Mari Rossu chì hà salvatu l'Ebrei, ma affucò i so nemichi egiziani.

Dan 12:7 È aghju intesu l'omu vistutu di linu, chì stava sopra à l'acqui di u fiume; alzò a manu diritta è a manu manca à u celu, è ghjurò per quellu chì vive per sempre chì serà in un tempu, è tempi, è mezu tempu, è chì tutte queste cose finiscinu quandu a forza di u populu. santu sarà cumplitamenti ruttu.

7a-  È aghju intesu l'omu vistutu di linu, chì stava sopra à l'acqui di u fiumu ; alzò a manu diritta è a manu manca à u celu,

 In a pusizioni di Arbitru, Ghjesù Cristu alza a so benedizzione a manu diritta è a so manu manca punitiva versu u celu per fà una dichjarazione solenni.

7b-  è hà ghjuratu per quellu chì vive per sempre chì serà in un tempu, i tempi è a mità di tempu

 Citendu a durata prufetica di u regnu papale, Cristu mostra è ricorda u so ghjudiziu chì, in u passatu, cundannava a so chjesa à soffre l'esazzione di u regime papale è e maledizioni di l'invasioni barbare chì l'anu precedutu ; questu per via di l'abbandunamentu di u sàbatu da u 7 di marzu di u 321. I credenti in i tempi di prucessi adventisti sò cusì avvistati. Ma una seconda ragione porta à Diu à evoca stu regnu papale; Questa hè a data di u so principiu, 538 AD. L'scelta hè ghjudiziosa postu chì sta data 538 servirà di basa per i calculi chì a prufezia ci prupunirà, prisintendu novi durazioni prufetiche in versi 11 è 12.

7c-  è chì tutte queste cose finiscinu quandu a forza di u populu santu hè cumplettamente rotta

 Sta frasa corta riassume bè sta volta u veru mumentu di a fine : quellu induve à a fine di l'ultima grande calamità , l'eletti si trovanu à u puntu d'esse sterminati, sradicati da a faccia di a terra ; nota a precisione: interamente rottu .

Dan 12:8 Aghju intesu, ma ùn aghju micca capitu; è aghju dettu : u mo signore, chì serà u risultatu di queste cose ?

8a-  Poveru Daniel ! Se a capiscitura di u so libru hè sempre un misteru per quelli chì campanu in u 2021, quantu fora di a so portata è inutile era sta capiscitura per a so propria salvezza!

Dan 12:9 Ellu disse: "Vai, Daniele, perchè queste parolle seranu tenute sicrete è sigillate finu à u tempu di a fine".

9a-  A risposta di l'ànghjulu lascià à Daniel a fame, ma cunfirma u tardu cumplimentu di a prufezia riservata à u tempu di a fine di l'era cristiana.

Dan 12:10 Parechji seranu purificati, imbiancati è raffinati; i gattivi farà u male, è nimu di i gattivi capiscenu, ma quelli chì anu intelligenza capiscenu.

10a-  Parechji seranu purificati, imbiancati è purificati

 Ripitendu quì a citazione esatta vicinu à a parolla di Dan.11:35, l'anghjulu cunfirma l'identità papale di u arroganti è dispoticu chì si eleva sopra à tutti i dii è ancu u solu veru Diu , in u versu 36.

10b-  i gattivi farà u male è nimu di i gattivi ùn capiscenu,

 L'ànghjulu evoca un principiu chì cuntinueghja finu à a fine di u mondu, a prolongazione di u male hè imaghjina in e profezie di Daniel per l'estensione di u " ottone " di u peccatu grecu è u " ferru " di a forza romana finu à u ritornu di Cristu. . I gattivi seranu doppiamente impeditu di capiscenu: prima da u so disinteressu persunale, è in segundu, da un putere di delusione datu da Diu chì li permette di crede una minzogna secondu 2 Tess.2: 11-12: Ancu Diu li manda un putere. di cunfusione, per pudè crede in una minzogna , per chì quelli chì ùn anu micca cridutu a verità, ma avianu piacè in l'inghjustizia, puderanu esse cundannati .

10c-  ma quelli chì anu capiscenu capiscenu.

 Questu esempiu prova chì l'intelligenza spirituale hè un rigalu speciale datu da Diu, ma hè precedutu da un bonu usu di l' intelligenza basica datu à tutti i persone nurmali. Perchè ancu in questu standard, l'omu cunfundenu l'educazione è i so diplomi cù l'intelligenza . Allora mi ricordu di sta sfarenza: l'istruzzione permette di inserisce dati in a memoria umana ma solu l'intelligenza permette u so usu bonu è sàviu.

Dan 12:11 Da u tempu chì u sacrifiziu cuntinuu cesserà , è chì una desolazione abominable serà stabilita, ci saranu mille dui centu novanta ghjorni.

11a-  Da u tempu chì u sacrifiziu perpetuu cessa

 Aghju sempre à ricurdà, ma a parolla " sacrificiu " ùn appare micca in u testu ebraicu originale. È sta precisione hè cruciale perchè sta perpetua cuncerna u sacerdòziu celeste di Ghjesù Cristu. Riproducendu a so intercessione nantu à a terra, u papatu sguassate da Ghjesù Cristu u so rolu d'intercessore per i peccati di i so eletti.

Stu ministeru terrenu parallelu usurpatu principia in 538; data quandu Vigiliu I , u primu papa in titulu, s'hè stallatu in Roma, à u Palazzu Lateranu, nantu à u Mont Caelius (u celu).

11b-  è induve una desolazione abominable serà stabilita

 rumanu papale citatu in Dan.9:27 principia : è ci sarà nantu à l'ala di abominazioni di a desolazione, ancu à a distruzzione, è serà distruttu [sicondu] ciò chì hè statu decretatu, in a desolata [terra] .

In questu versu, destinatu à a data 538, u Spìritu solu mira à a Roma papale, chì spiega a singularizazione di a parolla "abominazione". Questu ùn era micca u casu in Dan.9:27, induve e duie fasi di Roma, pagana è dopu papale, eranu implicati.

 Fighjemu l'interessu è l'impurtanza di u gruppu in questu versu di duie cose: " u rapture di u perpetuu " à Cristu in Dan.8:11 è l'"ala" papale chì porta " a desolazione abominable " citata in Dan. . 9:27. En liant ces deux actions à la même date 538 et à la même entité, l'Esprit confirme et prouve que l'auteur de ces méfaits est bien le papa romain.

 In Dan.11: 31, l'azzione attribuita à u rè grecu Antiochus 4 ci prisenta u mudellu tipicu di ciò chì Diu chjama " l'abominazione di a desolazione ". U papare riproduce, ma per 1260 anni di sangue longu.

11c-  ci saranu mille dui centu novanta ghjorni.

 In ordine per fà i durations prophetic citati chì riguardanu u tempu di fini unfalsifiable, l 'unità hè pusatu davanti à u numeru in tutti i profezie di Daniel: ghjorni 1290 ; ghjorni 1335 (versu prossimu); Dan.8: 14: sera-mattina 2300 ; è digià in Dan.9:24: settimane 70.

Avemu solu un calculu assai simplice per fà: 538 + 1290 = 1828.

 L'interessu di sta data 1828 hè di dà à l'avvenimentu adventista un caratteru universale postu chì mira à u terzu di i cinque anni di e cunferenze adventiste tenute in Albury Park in Londra in presenza di a famiglia reale di l'Inghilterra.

Dan 12:12 Beatu quellu chì aspetta è ghjunghje sin'à mille trècentu trentacinque ghjorni.

12a-  Hè solu stu versu chì ci dà u significatu di sti dui durazioni prufetiche. U tema hè quellu di l'aspittà di u ritornu di Cristu, ma una attesa particulare basatu nantu à pruposizioni numeriche datu da a Bibbia. Un novu calculu hè necessariu: 538 + 1335 = 1873. L'anghjulu ci prisenta duie date chì marcanu rispettivamente l'iniziu è a fine di a prova Adventista di a fede realizata trà l'anni 1828 è 1873. In questu modu, a nostra attenzione hè diretta nantu à e date 1843 è 1844 chì eranu pricisamenti i causi di duie aspettative successive di u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu in l'USA, dunque à i terri protestanti.

In l'imaghjini di l'attraversu di u fiumu "Tiger", u tigru chì manghja l'ànima umana hè queste date 1843-1844 chì facenu u prutistanti reprobate passà da a vita spirituale à a morte spirituale. Per d 'altra banda, quellu chì hà passatu a prova esce vivu è benedettu da Diu da sta traversata periculosa. Ottene da Diu una beatitudine specifica : « Beatu quellu chì ghjunghje à u 1873 ! »

Dan 12:13 È voi, marchjà versu a vostra fine; vi riposterete, è sarete per a vostra eredità à a fine di i ghjorni.

13a-  Daniel scoprerà dopu à a prima risurrezzione in quale ellu serà risuscitatu, u significatu di tutte e cose chì hà trasmessu à noi. Ma per l'Adventist sempre vivu, u so insignamentu serà ancu supplementatu da e revelazioni cuntenute in l'Apocalisse di Ghjuvanni.

 

U libru di Daniele piatta bè a so ricchezza enormosa. Avemu nutatu e lezioni d'incuragimentu chì u Signore indirizza à i so scelti di l'ultimi ghjorni, perchè questi ultimi ghjorni tornanu à a norma di paura è insicurezza chì hà prevalente in tutta a storia umana nantu à a terra. Una volta, ma l'ultimu, l'eletti seranu scelti è ritenuti rispunsevuli di e disgrazie chì ghjunghjeranu à i sopravviventi ribelli di a Terza Guerra Munniali annunziatu in Dan.11:40-45 è Rev.9:13. Ezekiel 14 presenta i mudelli standard di fede: Noè, Daniele è Job. Cum'è Noè, avemu da scappà è resiste à u currente di u pensamentu di u mondu custruendu a nostra arca di fideltà à Diu. Cum'è Daniel, duvemu esse fermamente impegnati à fà u nostru duvere cum'è ufficiali eletti ricusendu u standard stabilitu da a falsa religione. È cum'è Job, averemu da accettà u soffrenu fisicu è mentale ogni volta chì Diu permette, avendu un vantaghju annantu à Job: attraversu a so sperienza, avemu amparatu perchè Diu permette sti prucessi.

U libru di Daniele ci hà ancu permessu di capisce megliu a vita celeste invisibile. Questu, scopre stu caratteru chjamatu Gabriel, un nome chì significa "quellu chì vede a faccia di Diu". Hè prisente in tutte e missioni impurtanti di u pianu di salvezza divina. È duvemu capisce chì, in u regnu celeste di Diu, ellu è tutti i boni anghjuli sò stati privati di a prisenza di Michael, l'espressione angelica di Diu, durante u tempu di a so incarnazione terrena, vale à dì 35 anni. In una grande spartera d'amore, Micaël sparte ancu a so autorità, accunsentendu à esse solu " unu di i principali capi ". Ma Gabriele u prisintò ancu à Daniel, u sceltu trà i scelti, cum'è " u capu di u vostru populu ". È Dan.9 ci palesa assai chjaramente tuttu ciò chì Ghjesù vene à fà per salvà i so eletti fideli. U prughjettu di salvezza divina hè cusì chjaramente annunziatu, dopu realizatu u 3 d'aprile 30 da a crucifixion di Ghjesù Cristu.

U libru di Daniele ci hà dimustratu chì a fede hè solu dimustrabile da un adultu. È chì, sicondu Diu, u zitellu diventa un adultu quandu entra in u so tredeci anni. Allora pudemu vede solu u fruttu amaru purtatu da u battesimu di u zitellu è l'eredità di nascita religiosa in tutte e false religioni. Ghjesù hà dettu in Marcu 16:16: Quellu chì crede è hè battizatu serà salvatu; quellu chì ùn crede serà cundannatu . Questu significa dunque chì prima di u battesimu, a fede deve esse presente è dimustrata. Dopu à u battèsimu, Diu hà pruvatu. Inoltre, una altra perla revelata in Daniel, sti parolle di Ghjesù da Matt.7:13 sò cunfirmati: Entra per a porta stretta. Perchè larga hè a porta, larga hè a strada chì porta à a distruzzione è sò parechji chì passanu cusì ; è ancu in Matt.22: 14: Per parechji sò chjamati, ma pochi sò scelti ; sicondu Dan.7: 9, deci miliardi chjamatu à cuntà à Diu per solu un milione di l' eletti redimi salvati, perchè anu daveru servutu u Diu creatore bè, in Cristu in u Spìritu Santu.

 

 U capitulu 12 hà appena stabilitu i fundamenti di a struttura di u libru Apocalypse rammentendu e date 538, 1798, 1828, 1843-1844 nascoste è suggerite ma fundamentale per a divisione di u tempu in Apocalypse, è 1873. Un'altra data, 1994, ci sarà. esse custruitu per a disgrazia di certi è a felicità di l'altri.


Introduzione à u simbolismo prufeticu

 

In tutte e parabole bibliche, u Spìritu usa elementi terrestri chì certi criteri ponu simbulizà entità anonime chì presentanu criteri cumuni. Ogni simbulu utilizatu deve dunque esse esaminatu in tutti i so aspetti, per caccià da ellu e lezioni ammucciate da Diu. Pigliate per esempiu a parolla " mare ". Sicondu Gen.1: 20, Diu hà populatu cù animali di ogni tipu, innumerabili è anonimi. U so ambiente hè fatale per l'omu chì vive da a so respirazione in l'aria. Diventa cusì un simbulu di a morte per l'omu chì, ghjustu, pò teme ancu a so salinità chì rende a terra sterile. Ovviamente, stu simbulu ùn hè micca favurevule per l'umanità è, per via di u so significatu di morte, Diu darà u so nome à a cisterna d'abluzione ebraica chì prefigura l'acqua di u battesimu. Avà battizà significa immerse, more affucatu per campà di novu in Ghjesù Cristu. U vechju inghjustificatu risuscita di novu purtendu a ghjustizia di Cristu. Ci vedemu, tutta a ricchezza di un unicu elementu di a creazione divina : u mare . Sottu à questu insignamentu, avemu da capisce megliu u significatu chì Diu dà à stu versu da Daniel 7: 2-3: "... è eccu, i quattru venti di u celu sfondanu nantu à u mare grande . È da u mare sò ghjunti quattru grandi bestie , sfarente l'una di l'altra . Sapete chì " i quattru venti di u celu " suggerenu e guerri universali chì portanu i populi vittoriosi à u putere dominante. Quì, " u grande mare " simbulizeghja a massa umana di i populi pagani chì, senza onore à Diu, sò, à i so ochji, uguali à l'animali di " u mare ". In l'espressione " quattru venti di u celu ", " quattru " rapprisenta i 4 punti cardinali di e direzzione Nord, Sud, Est è Ovest. I " venti di u celu " portanu cambiamenti in l'aspettu di u celu, soffia nuvole, pruvucannu tempeste è purtendu a pioggia; alluntanendu i nuvuli, prumove u sole. Di listessa manera, i guerri pruvucanu grandi cambiamenti pulitichi suciali, tamanti sconvolgimenti chì dà duminazione à u novu populu vittoriu elettu da Diu, ma senza ch’ellu sia benedettu da ellu. Perchè designatu cum'è " animali ", ùn hè micca intitulatu à e benedizioni destinate à esse offerte à l'omi veri; i so eletti fideli chì camminanu in a luce divina da Adam è Eva, è questu finu à a fine di u mondu. È quale sò i so eletti ? Quelli in quale ellu ricunnosce a so maghjina postu chì l'omu hè statu fattu in l'imaghjini di Diu secondu Gen.1: 26. Nota sta differenza: l'omu hè fattu o creatu da Diu à a so imaghjina , mentri l'animali hè pruduttu da u so ambiente, marinu, terrestre, o celeste, da l'ordine datu da Diu. A scelta di u verbu marca a diffarenza di statutu.

Cum'è un secondu esempiu, pigliemu a parolla " terra ". Sicondu Gen.1: 9-10, stu nome " terra " hè datu à a terra secca chì hè surtita da u " mari "; una maghjina chì Diu hà da sfruttà in Rev.13, per simbulizà a fede Protestante chì esce da a fede cattolica. Ma fighjemu à altri aspetti di a " terra ". Hè favurevule à l'omu quandu l'alimenta, ma sfavore quandu piglia a forma di un desertu aridu. Per quessa, dipende da una bona irrigazione da u celu per esse una benedizzione per l'omu. St’irrigazione pò ancu vene da i fiumi chì a traversanu ; Hè per quessa chì a parolla di Diu hè stessa paragunata à " una surgente di acque vive " in a Bibbia. Hè a prisenza o l'absenza di questa " acqua " chì determina a natura di a " terra ", è spiritualmente, a qualità di a fede di l'omu cumpostu di 75% acqua.

Cum'è un terzu esempiu, andemu à piglià e stelle in u celu. Prima, " u sole ", da u latu pusitivu, illumina; secondu Gen.1: 16, hè a luminaria di u " ghjornu ", calienta è prumove a crescita di e piante da quale l'omu face u so alimentu. In u latu negativu, brusgia i culturi per via di u calore eccessivo o a mancanza di pioggia. Galileu avia ragiò, hè in u centru di u nostru universu è tutti i pianeti in u so sistema giranu intornu à ellu. È sopratuttu hè u più grande, a Bibbia si riferisce à ellu cum'è " u più grande " in Gen.1: 16, u più caldu è ùn hè micca assequible. Tutti questi criteri facenu l'imaghjini perfetta di Diu in quale si trovanu tutte queste caratteristiche. Nimu pò vede à Diu è campà, più ch'ellu pò mette i so pedi nantu à u " sole "; l'unica stella masculina, l'altri sò tutti pianeti o stelle feminizate. Dopu à ellu, " a luna ", " u minimu ": secondu Gen.1: 16, hè u luminariu di a notte, di a bughjura nantu à quale ellu preside. " A luna " hà dunque solu un missaghju negativu per ella. Ancu s'ellu hè u più vicinu à noi, sta stella hà longu guardatu u misteru di u so latu oculatu. Ùn splende micca da sè stessu ma cum'è tutti l'altri pianeti, ci rimanda, in un ciculu prugressuvu, una luce debole chì riceve da u "sole". Per tutti sti criteri, "a luna" hè u simbulu perfettu per rapprisintà, prima, a religione judaica, è in segundu, a falsa religione cristiana di u papatu cattolico rumanu, da u 538 à l'oghje, è u protestantisimu luteranu, calvinista è anglicanu. dapoi u 1843. Ci sò ancu in u celu, e " astri " chì sicondu Gen.1: 14-15-17 anu dui roli chì sparte cù " u sole è a luna " . ", è quellu di "illuminà a terra ". A maiò parte di elli brillanu solu in tempi di bughjura, di notte. Hè u simbulu ideale per rapprisintà i servitori di Diu, i veri, finu à chì a prufezia li attribuisce una caduta; chì indica un cambiamentu in u so status spirituale. Questu serà u missaghju chì Diu hà da aduprà per evucà a caduta di u Cristianesimu vittima di a minzogna romana in Dan.8:10 è Rev.12:4; è a caduta di u Protestantismu universale in Rev.6: 13 è 8: 12. Isulatu, a "stella " designa u papatu catòlicu in Rev.8: 10-11, a fede Protestante in Rev.9: 1; è riuniti in una curona à u numeru di 12, l'Assemblea scelta vittoriosa, in Rev.12: 1. Dan.12: 3 li designa cum'è u simbulu di " quelli chì insegnanu a ghjustizia à a multitùdine ", vale à dì " quelli chì illuminanu a terra " cù a luce data da Diu.

Questi cinque simboli ghjucanu un rolu impurtante in a prufezia di l'Apocalisse. Pudete dunque praticà scopre i missaghji ammucciatu purtati da i criterii di i simboli prisentati. Ma certi saria difficiuli di scopra, cusì Diu stessu indica a chjave di u misteru, in versi di a Bibbia, cum'è e parolle "capu è coda " chì ponu esse capitu solu da u significatu chì Diu li dà in Isa.9: 14, induve leghje: " u magistratu o anzianu hè u capu, u prufeta chì insegna a minzogna hè a coda ". Ma u versu 13 prupone in parallelu, dunque purtendu i stessi significati, " u ramu di palma è u canna "; " una canna " chì rapprisentarà u papatu rumanu in Rev.11: 1.

 

Ci hè ancu un significatu simbolicu di figuri è numeri. Comu regula basica, avemu in ordine crescente:

Per u numeru "1": unicità (divina o digitale)

Per u numeru "2": imperfezzione.

Per u numeru "3": perfetta.

Per u numeru "4": universalità (4 punti cardinali)

Per u numeru "5": omu (l'essere umanu masculinu o femminile).

Per u numeru "6": l'anghjulu celeste (l' essere celeste o messageru ).

Per u numeru "7": pienezza. (Also: sigillo di u Diu creatore)

Sopra à sta figura avemu cumminazzioni di addizzioni di i primi sette cifre basi; esempi: 8 =6+2; 9 = 6 + 3; 10 = 7 + 3; 11 =6+5 è 7+4; 12 = 7 + 5 è 6 + 6; 13 = 7 + 6. Queste scelte anu un significatu spirituale in relazione à i temi trattati in questi capituli di l'Apocalisse. In u libru di Daniel truvamu i missaghji prufetichi riguardanti l'era cristiana messianica in i capituli 2, 7, 8, 9, 11 è 12.

In u libru Revelazione revelatu à l'Apòstulu Ghjuvanni, u codice simbolicu di i numeri di capituli hè estremamente revelatore. L'era cristiana hè divisa in dui parti storichi principali.

U primu, attaccatu à u numeru "2", copre a maiò parte di u tempu di a "imperfezione" duttrinale di a fede cristiana rapprisentata da u 538 da u papatu cattolico Rumanu, erede di a norma religiosa stabilita da u 7 di marzu di u 321 da l'imperatore rumanu paganu Custantinu. I. U capitulu 2 copre tuttu u tempu trà 94 è 1843.

A seconda parte rapprisentata da u numeru "3" cuncerna, da u 1843, u tempu "Adventist", un tempu quandu Diu esige a "perfezione" duttrinali apostolicu restaurata in cunfurmità cù u prugramma profetizatu da u decretu divinu citatu in Dan.8:14. Sta perfezzione serà ottenuta gradualmente finu à u ritornu di Cristu previstu in a primavera di u 2030.

Sopra u numeru 7, u numeru 8, 2 + 6, evoca u tempu di imperfezione (2) di l'opere diaboliche (6). U numaru 9, 3 + 6, indica u tempu di perfezione (3) è travaglii ugualmente diabolichi (6). U numeru 10, 3 + 7, prufessi per u tempu di perfezione (3), a pienezza (7) di u travagliu divinu.

U numeru "11" o, principarmenti, 5 + 6, mira à u tempu di l'ateismu francese in quale l'omu (5) hè assuciatu cù u diavulu (6).

U numaru "12", vale à dì 5 + 7, palesa l'associu di l'omu (5) cù u Diu creatore (7 = pienezza è u so segnu reale).

U numeru "13" o 7 + 6, designa a pienezza (7) di a religione cristiana assuciata à u diavulu (6); prima papale ( mare ) è Protestante ( terra ) in l'ultimi ghjorni.

U numeru "14" o 7 + 7, cuncerna u travagliu Adventist è i so missaghji universali ( Evangelu Eternu ).

U numaru "15", vale à dì 5 + 5 + 5 o 3x5, evoca u tempu di a perfezione umana (3) (5). Hè quellu chì marca a fine di u tempu di grazia. U " granu " spirituale hè maturu per esse coltu è almacenatu in i grani celesti. A preparazione di l'eletti hè cumpleta perchè anu righjuntu u livellu dumandatu da Diu.

U numeru "16" cuncerna in l'Apocalisse, u tempu quandu Diu versa " l'ultimi sette vials di a so còllera " nantu à i so nemici religiosi, u Cristianesimu infidele in u capitulu 13.

U numeru "17" piglia u so significatu, cum'è u precedente, da u tema chì Diu dà in a so prufezia: in Revelazione 17, u simbulu di "u ghjudiziu di a grande prostituta " da Diu. In a Bibbia, u primu usu di stu numeru simbolicu riguarda a settimana di Pasqua chì principia u 10 ghjornu di u primu mese di l'annu è finisce u 17 ghjornu . Cumplitu à a lettera à u livellu di i ghjorni per a morte di "l'agnellu di Diu " Ghjesù Cristu, a Pasqua hè profetata in ghjornu-anni in u 70 di i " 70 settimane " di l'anni di Dan.9: 24 à 27. A prufezia di a 70a settimana di u verse 27 copre dunque u tempu di i sette anni trà e date 26 è 33. U scopu indicatu da a prufezia hè a Pasqua chì si trova in a primavera, " in mezu " di sti sette anni di a settimana profetica. citatu in Dan.9:27.

Per l'ultimi veri "Adventisti", u numeru 17 cuncernarà 17 seculi di pratica di Dumenica Rumana, un peccatu stabilitu u 7 di marzu 321. Data di l'anniversariu di a fine di sti 17 seculi, u 7 di marzu di u 2021 hà apertu u "tempu di u fine ", prufetizatu in Dan.11:40. Stu " tempu " hè favurevule à u rializazione di st'ultima punizione d'avvertimentu chì, designendu a Terza Guerra Munniali, hè ancu profetizatu da Diu da a " sesta tromba " revelata in Rev.9: 13 à 21. A ruina ecunomica causata da u Covid. U virus -19 marca l'annu 2020 (da u 20 di marzu di u 2020 à u 20 di marzu di u 2021) cum'è quellu di u principiu di e punizioni divini.

U tema di u capitulu "18" hè a punizione di " Babilonia a Grande ".

Capitulu "19" mira à u cuntestu di u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu è u so cunfrontu cù i ribelli umani.

U capitulu "20" evoca u settimu millenniu, nantu à a terra desolata induve u diavulu hè tenutu prigiuneru è in u celu, induve l'eletti procedenu à ghjudicà a vita è l'opere di i ribelli morti gattivi rifiutati da Diu.

Capitulu "21" ritrova u simbolicu 3x7, vale à dì, a perfezione (3) di a santificazione divina (7) ripruduce in u so elettu redimutu da a terra.

Avemu cusì vede chì a prufezia piglia cum'è u so tema l'eletti di l'Adventismu in Rev 3, 7, 14 = 2x7 è 21 = 3x7 (crescita versu a perfezzione di a santificazione).

Capitulu "22" inaugura u tempu quandu, nantu à a terra rigenerata è rinnuvata, Diu stalla u so tronu è l'eletti di u so regnu eternu.

 

 

 

 

 

 

 

 

Adventismu

 

Quale sò dunque sti figlioli è figliole di Diu ? Puderemu ancu dì subitu, perchè stu documentu furnisce tutte e prova desiderate, sta Rivelazione divina hè indirizzata da Diu à i cristiani "Adventisti". Perchè piace o micca, a vulintà di Diu hè sovrana, è dapoi a primavera di u 1843, quandu un decretu profetizatu in Daniel 8:14 hè ghjuntu in vigore, u standard "Adventista di u Settimu ghjornu" hè statu u canali esclusivu chì ancora cunnetta à Diu. è i so servitori umani. Ma attenti ! Sta norma hè in evoluzione constantemente, è u rifiutu di sta evoluzione, voluta da Diu, hà causatu chì a so rapprisintazioni istituzionale ufficiale hè vomitata da Ghjesù Cristu dapoi u 1994. Chì ghjè l'Adventismu ? Sta parolla vene da u latinu "adventus" chì significa: Avventu. Quellu di Ghjesù Cristu, per u so grande ritornu finali in a gloria di u Babbu, era aspittatu in a primavera di u 1843, in u vaghjimu di u 1844, è in u vaghjimu di u 1994. Sti falsi attese previste in u prugettu di Diu, purtantu, purtonu seriu. cunsequenze tragiche cunsequenze spirituali per quelli chì disprezzavanu sti annunzii prufetichi è e so aspittà, perchè sò stati urganizati, in modu sovranamente, da u grande Diu creatore. Cusì, qualchissia chì ricunnosce in stu documentu i lumi pruposti da Ghjesù Cristu diventerà, com'è una cunsequenza diretta, un "Adventist", "di u settimu ghjornu", se micca trà l'omi, questu serà u casu per Diu; chistu, appena abbandunà u restu religiosu di u primu ghjornu, per praticà u restu di u settimu ghjornu, chjamatu Sabbath, santificatu da Diu dapoi a creazione di u mondu. L'appartenenza à Diu implica esigenze divini cumplementarii; cù u sàbatu, l'Adventista elettu hà da capisce chì u so corpu fisicu hè ancu a pruprietà di Diu, è cum'è tali, hà da nutriscia è cura di ellu cum'è un preziosu pussessu divinu, un santuariu carnale. Perchè Diu hà prescrittu per l'omu, in Gen.1: 29, a so dieta ideale: " E Diu hà dettu: Eccu, vi dugnu ogni erba chì porta a sumente, chì hè nantu à a faccia di tutta a terra, è ogni arburu chì hà in ellu. u fruttu di l'arburu è chì porta a sumente: questu serà u vostru alimentu ".

U pensamentu avventista hè inseparabile da u prughjettu cristianu revelatu da Diu. U ritornu di Ghjesù Cristu hè mintuatu in numerosi citazioni biblica: Psa.50: 3: " U nostru Diu vene , ùn ferma micca in silenziu; davanti à ellu hè un focu divoranti, intornu à ellu una tempesta viulente "; Psa.96: 13: " ... davanti à u Signore! Perchè ellu vene, perchè vene à ghjudicà a terra ; ghjudicherà u mondu in ghjustizia, è u populu secondu a so fideltà. » ; Isa.35: 4: " Dite à quelli chì sò turbati in core: Fate curagiu, ùn avè micca paura; eccu u to Diu, vinderà a vindetta, a vindetta di Diu; Ellu stessu vi salverà "; Osse 6: 3: " Femu sapè, andemu à circà di cunnosce u Signore; a so venuta hè certa cum'è quella di l'alba. Ellu vene per noi cum'è a piova , cum'è a pioggia di primavera chì annacqua a terra "; in l'Scritture di u novu pattu avemu lettu: Matt.21: 40: " Ora quandu u Signore di a vigna vene , chì farà à questi inquilini? » ; 24:50: " ... u maestru di stu servitore vinarà in un ghjornu chì ùn aspetta micca, è à una ora ùn sapi micca "; 25:31: " Quandu u Figliolu di l'omu vene in a so gloria , cù tutti l'anghjuli, si mette nantu à u tronu di a so gloria. » ; Jea.7: 27: " In ogni casu, sapemu d'induve questu vene; ma Cristu, quand'ellu vene , nimu hà da sapè da induve hè. » ; 7:31: " Parechji di a folla cridianu in ellu, è disse: " Quandu u Cristu, quandu ellu vene , farà più opere putenti chè quellu chì hà fattu? » ; Heb.10: 37: " Un pocu di più: quellu chì hà da vene, vene , è ùn tardarà micca ". L'ultima tistimunianza di Ghjesù: Ghjuvanni 14: 3: " E quandu anderaghju è prepararaghju un locu per voi , veneraghju di novu, è vi purteraghju à mè stessu , chì induve sò, pudete esse . A tistimunianza di l'ànghjuli: Act.1: 11: " E dissenu: Omi di Galilea, perchè smette di fighjà in u celu? Stu Ghjesù, chì hè statu purtatu à mezu à voi in u celu, vene in u listessu modu chì tù l'hà vistu andà in u celu. ". U prughjettu Adventista di u Messia appare in: Isa.61: 1-2: " U spiritu di u Signore, YaHWéH, hè nantu à mè, perchè YaHWéH m'hà untu per purtà una bona nova à i poveri; Ellu m'hà mandatu per guarì i cori rotti, per proclamà a libertà à i prigiuneri, è a liberazione à i prigiuneri; per proclamà un annu di favore di YaHWéH, ... " Eccu, leghjendu stu testu in a sinagoga di Nazareth, Ghjesù hà firmatu a so lettura è chjusu u libru, perchè u restu, in quantu à u " ghjornu di a vindetta "era solu per esse realizatu 2003 anni dopu, per u so gloriosu ritornu divinu: " è un ghjornu di vindetta da u nostru Diu ; per cunsulà tutti l'afflitti; »

L'Adventisimu oghje hà parechje facce, è prima, l'aspettu istituziunale ufficiale chì hà rifiutatu in u 1991, l'ultime luci chì Ghjesù li offre, attraversu l'umile strumentu umanu chì sò. I dettagli appariscenu induve apprupriati in stu documentu. Numerosi gruppi adventisti dissidenti esistenu spargugliati nantu à a terra. Questa luce hè indirizzata à elli cum'è una priorità. Hè a "grande luce" versu quale a nostra surella spirituale anziana, Ellen White, vulia guidà u populu Adventista. Ella prisenta u so travagliu cum'è a "piccola luce" chì porta à u "grande". È in u so ultimu messagiu publicu, brandendu a Santa Bibbia in e duie mani, hà dichjaratu: "Fratelli, vi cunsigliu stu libru". U so desideriu hè avà cuncessu; Daniele è Revelazione sò interamente decifrati da l'usu strettu di codici biblici. L'armunia perfetta palesa a grande saviezza di Diu. Lettore, quellu chì site, vi urgeu micca à fà i sbagli di u passatu, hè voi chì deve adattà à u pianu divinu, perchè l'Onniputente ùn si adattarà micca à u vostru puntu di vista. U rifiutu di a luce hè un peccatu murtale senza rimediu; u sangue versatu da Ghjesù Cristu ùn copre micca. Chjucu sta parentesi impurtante è tornu à a " calamità " annunziata.

 

 

 

Prima di avvicinà a storia di l'Apocalisse, vi deve spiegà perchè, in generale, e profezie inspirate da Diu sò per noi, esseri umani, vitali à a maiò parte, postu chì a so cunniscenza o u disprezzu hà da esse a vita eterna o a morte permanente. U mutivu hè a siguenti: l'umani piace a stabilità è, per quessa, temenu u cambiamentu. In cunseguenza, prutege sta stabilità è trasfurmeghja a so religione in tradizione, scartendu tuttu ciò chì si prisenta in un aspettu di novità. Questu hè cumu, à a so ruina, i Ghjudei di l'antica allianza divina agiscenu prima, chì Ghjesù ùn esitò à denuncià cum'è " una sinagoga di Satanassu " in Rev 2: 8 è 3: 9. Per aderenza à a tradizione di i babbi, crèdenu chì per questu modu riesciunu à prutege a so rilazioni cù Diu. Ma chì succede in stu casu? L'omu ùn sente più à Diu quand'ellu li parla, ma dumanda à Diu di sente ellu parlà. In sta situazione, Diu ùn ritrova più u so contu, di più chè, s'ellu hè vera ch'ellu ùn cambia micca u so caratteru è u so ghjudiziu chì ferma eternamente u listessu, hè ancu veru chì u so prughjettu hè in cuntinuu crescente è cambiante constantemente. Un versu basta à cunfirmà sta idea: " U caminu di i ghjusti hè cum'è a luce splendente, chì a so luminosità aumenta finu à a mità di u ghjornu. (Pr 4:18). A " strada " di stu versu hè equivalente à a " via " incarnata in Ghjesù Cristu. Questu prova chì a verità di a fede in Cristu evoluzione ancu cù u tempu, secondu a scelta di Diu, in cunfurmità cù u so pianu. I candidati per l'eternità anu da dà à e parolle di Ghjesù u significatu chì si meritanu quandu li disse: " À quellu chì mantene e mo opere finu à a fine daraghju ... (Apoc.2: 26)". Parechje persone pensanu chì hè abbastanza per mantene ciò chì avete amparatu da u principiu finu à a fine; è questu era digià l'errore di i Ghjudei naziunali è a lezziò di Ghjesù in a so paràbula di i talenti. Ma questu hè di scurdà chì a vera fede hè una relazione permanente cù u Spìritu di u Diu vivu chì cura di dà à i so figlioli stu alimentu chì esce da a so bocca in ogni mumentu è in ogni mumentu. A parolla di Diu ùn hè ristretta à e Scritture sacre di a Bibbia, dopu à ellu, ci ferma permanentemente, u "Logos" viventi, a Parolla momentaneamente fatta carne, Cristu chì agisce in u Spìritu Santu per cuntinuà u so dialogu cù quelli chì l'anu. amate è cercatelu cù tutta a so ànima. Puderaghju tistimunianza di sti cosi postu ch'e aghju prufittatu personalmente di sta cuntribuzione di luce nova chì aghju sparte cù quelli chì l'amate quant'è mè. A novità ricevuta da u celu migliurà constantemente a nostra cunniscenza di u so prughjettu revelatu è duvemu sapè cumu decide è abbandunà interpretazioni obsolete quandu diventanu obsoleti. A Bibbia ci invita à fà questu: " Esaminate tuttu; tene fermu à ciò chì hè bonu; (1 Th. 5:21).

Le jugement de Dieu s'adapte continuellement à cette évolution progressive de la lumière inspirée et révélée aux dépositaires élus de ses oracles. Cusì, u rispettu strettu di a tradizione causa a perdita, perchè impedisce à l'omu di adattà à l'evoluzione di u prugramma di salvezza gradualmente revelatu finu à a fine di u mondu. Ci hè una spressione chì piglia tuttu u so valore in u duminiu religiosu, hè: a verità di u tempu o a verità attuale . Per capisce megliu stu pensamentu, duvemu guardà in u passatu, induve in u tempu di l'apòstuli avemu avutu una duttrina perfetta di a fede. In seguitu, in i tempi prufetati di bughjura estrema, a duttrina di l'apòstuli hè stata rimpiazzata da quelle di i dui "Romi"; l'imperiale è u papale, e duie fasi di u stessu prughjettu divinu preparatu per u diavulu. Per quessa, u travagliu di riforma ghjustificà u so nome, perchè implica sradicà falsi duttrini è ripiglià i boni sementi distrutti di duttrina apostolica. Cù una grande pacienza, Diu hà datu u tempu, assai tempu, per a so luce per esse restituita à u cumpletu cumpletu. A cuntrariu di i dii pagani chì ùn reagiscenu micca, perchè ùn esistinu micca, u Diu creatore vive eternamente, è mostra ch'ellu esiste, da e so riazzioni è i so azzioni inimitable; sfurtunatamenti per l'omu, sottu a scusa di punizioni duri. Quellu chì cumanda à a natura, chì dirige i lampi, i troni è i lampi, chì sveglia i vulcani è li fa sputà u focu annantu à l'umanità culpevule, chì provoca terremoti è provoca marea distruttiva, hè ancu quellu chì vene à bisbiglià in a mente di i so eletti, u prugressu di u so prughjettu, ciò ch'ellu si appruntà à fà, comu avia annunziatu in anticipu, assai prima. " Perchè u Signore Diu ùn faci nunda finu à ch'ellu hà revelatu u so sicretu à i so servitori, i prufeti ", secondu Amos 3: 7.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

U primu sguardu à l'Apocalisse

 

In a so presentazione, Ghjuvanni, l'apòstulu di u Signore Ghjesù Cristu, ci descrive l'imaghjini chì Diu li dà in visione è i missaghji chì ellu sente. In l'apparenza, ma solu in l'apparenza, Revelazione, traduzzione di u grecu "apocalupsis", ùn palesa nunda, perchè conserva u so aspettu misteriosu incomprensibile à a multitùdine di credenti chì a leghje. U misteru li scoraghja, è sò ridotti à ignurà i sicreti rivelati.

Diu ùn faci micca questu senza ragione. Agendu in questu modu, Ellu ci insegna quantu hè santa a so Revelazione è, per quessa, hè destinata solu à i so eletti. È questu hè quì chì deve esse chjaru nantu à u sughjettu, i so scelti ùn sò micca quelli chì pretendenu esse cusì, ma solu quelli chì ellu stessu ricunnosce cum'è i so servitori, perchè si distinguenu, falsi credenti, per a so fideltà è ubbidienza. .

" A Rivelazione di Ghjesù Cristu, chì Diu li hà datu per vede à i so servitori ciò chì deve accade prestu , è chì hà fattu cunnosce, mandendu u so anghjulu, à u so servitore Ghjuvanni, chì hà tistimuniatu a parolla di Diu è a tistimunianza di Ghjesù Cristu. , tuttu ciò chì hà vistu. (Apoc. 1: 1-2).

Allora quellu chì hà dichjaratu in Ghjuvanni 14: 6, " Sò a strada, è a verità, è a vita; nimu ùn vene à u Babbu fora di mè ", vene, per mezu di a so Apocalisse, a so Revelazione, per mustrà à i so servitori a strada di a verità chì li permette di ottene a vita eterna offerta è pruposta in u so nome. Dunque, solu quelli ch'ellu ghjudicheghja digne di riceve l'otteneranu. Après avoir concrètement montré à travers son ministère terrestre ce qui constitue le modèle de la vraie foi, Jésus reconnaîtra ceux qui sont dignes de lui et de son sacrifice expiatoire volontaire, en ce qu'ils se sont véritablement engagés dans cette voie modèle qu'il a suivie devant eux. A so piena cunsacrazione à u serviziu di Diu hè u standard prupostu. Se u Maestru hà dettu à Pilatu: " ... Sò vinutu in u mondu per rende tistimunianza di a verità ... (Ghjuvanni 18:37) ", in questu mondu, i so scelti devenu fà u listessu.

 

Ogni misteru hà a so spiegazione, ma per ottene, duvete aduprà e chjave chì apre è chjude l'accessu à i sicreti. Ma sfurtunatamente per i curiosi superficialmente, una chjave principale hè Diu stessu, in persona. À u so piacè è secondu u so ghjudiziu infallibile è perfettamente ghjustu, apre o chjude l'intelligenza umana. Stu primu ostaculu rende u libru revelatu incomprensibile è a Santa Bibbia in generale diventa, quandu sottumessu à a lettura di falsi credenti, una cullizzioni d'articuli di alibis religiosi. È ci sò assai di sti falsi credenti, chì hè per quessa, nantu à a terra, Ghjesù avia multiplicatu i so avvirtimenti nantu à i falsi Cristi chì apparissi finu à a fine di u mondu, secondu Matt.24: 5-11-24 è Matt. .7: 21 à 23, induve avvirtenu contru à i falsi dichjarazioni di quelli chì clamor per ellu.

L'Apocalisse hè dunque a rivelazione di a storia di a vera fede ricunnisciuta da Ghjesù Cristu in u Babbu è in u Spìritu Santu chì vene da u Babbu, u solu Diu creatore. Questa vera fede qualifica i so scelti chì passanu per tempi di cunfusione religiosa estrema annantu à i seculi scuri. Sta situazione ghjustificà u simbulu di stiddi chì Diu attribuisce à l'eletti chì ellu ricunnosce, ancu momentaneamente, perchè cum'è elli, secondu Gen.1: 15, brillanu in a bughjura, " per luci a terra ". »

 

A seconda chjave di l'Apocalisse hè oculata in u libru di u prufeta Daniel, unu di i libri di l'antica allianza, chì custituisce u primu di i " dui tistimoni " di Diu citati in Rev.11: 3; u sicondu essendu l'Apocalisse è i libri di u novu pattu. Duranti u so ministeru terrenu, Ghjesù hà attiratu l'attenzione di i so discìpuli nantu à stu prufeta Daniel chì u so tistimunianza hè classificatu in i libri storichi in a santa "Torah" ebraica.

A Revelazione Divina piglia a forma di duie colonne spirituali. Hè cusì vera chì i libri di Daniele è quellu di l'Apocalisse datu à Ghjuvanni sò interdipendenti è cumplementarii per purtà, cum'è duie culonne, a capitale di una revelazione divina celestiale.

A Revelazione hè dunque a storia di a vera fede chì Diu definisce in stu versu: " Beatu quellu chì leghje è quelli chì sentenu e parolle di a prufezia, è chì guardanu e cose chì sò scritte in questu! Perchè u tempu hè vicinu (Rev.1: 3).

U verbu "leghje" hà un significatu precisu per Diu chì associa u fattu di capisce u missaghju leghje. Stu pensamentu hè spressu in Isa.29: 11-12: " Tutte a rivelazione hè per voi cum'è e parolle di un libru sigillatu chì sò datu à un omu chì sapi leghje, dicendu: Leghjite questu! È chì risponde : Ùn possu micca, perchè hè sigillatu ; o cum'è un libru ch'omu dà à un omu chì ùn sapi leghje, dicendu : Leghjite questu ! E quale risponde: Ùn sò micca leghje . Per questi paraguni, u Spìritu cunfirma l'impossibilità di capiscenu i missaghji divini codificati per quelli chì " L'honore cù bocca è labbra, ma chì u core hè luntanu da ellu ", secondu Isa.29:13: " U Signore disse: Quandu questu questu. a ghjente s'avvicina à mè, Mi onora cù a so bocca è e so labbra; ma u so core hè luntanu da mè , è u timore ch'ellu hà di mè hè solu un preceptu di a tradizione umana ".

 

Una terza chjave unisce à a prima. Si trova ancu in Diu chì suvranamente sceglie trà i so eletti, quellu chì permetterà di "leghje" a prufezia per illuminà i so fratelli è surelle in Ghjesù Cristu. Perchè Paul hà ricurdatu in 1 Cor.12: 28-29: " E Diu hà numinatu in a chjesa primi apòstuli, secondu prufeti, terzu maestri, dopu quelli chì anu u rigalu di miraculi, dopu quelli chì anu i rigali di guariscenza, di aiutà, di guvernà, di parlà diverse lingue. Sò tutti l'apòstuli? Sò tutti i prufeti? Sò tutti i medichi? ".

In l'ordine guidatu da Diu, unu ùn improvisa cum'è un prufeta per decisione umana persunale. Tuttu ciò chì hè accadutu cum'è Ghjesù hà insignatu in a paràbula, ùn deve micca affruntà à piglià u primu postu à u fronte di u palcuscenicu, ma à u cuntrariu, ci vole à pusà in u spinu di a stanza, è aspittà, s'ellu hè necessariu. , chì Diu ci invita à andà in prima fila. Ùn aghju micca aspiratu à un rolu particulari in u so travagliu, è aghju avutu solu un grande appetite per capiscenu i significati di sti missaghji strani chì aghju lettu in l'Apocalisse. È era Diu chì, prima ch'e aghju capitu u significatu, m'hà chjamatu in una visione. Allora ùn vi stupite micca da u caratteru eccezziunale luminoso di l'opere ch'e aghju prisintatu ; hè u fruttu di una missione autenticamente apostolica.

L'incapacità momentanea di capisce i so sicreti revelati in codice hè dunque normale è aspetta in l'ordine stabilitu da Diu. L'ignoranza ùn custituiscenu micca un difettu, finu à chì ùn hè micca a cunsequenza di un rifiutu di a luce data. In u casu di rifiutu di ciò ch'ellu palesa per mezu di i prufeti ch'ellu cumissiona per questu compitu, a sentenza divina hè immediata: hè a ruptura di relazione, prutezzione è speranza. Cusì, un prufeta missiunariu, Ghjuvanni, hà ricevutu da Diu una visione codificata, à a fine di u tempu, un altru prufeta missiunariu vi presenta oghje e visioni decodificate di Daniele è l'Apocalisse, chì vi offre tutte e garanzie di benedizzione divina per via di a so sublime chiarezza. Per questa decodificazione, una sola fonte: a Bibbia, nunda ma a Bibbia, ma tutta a Bibbia, sottu à l'illuminazione di u Spìritu Santu. L'attenzione di Diu è u so amori sò cuncentrati nantu à i criaturi umani più simplici, cum'è i zitelli ubbidienti, chì sò diventati rari in u tempu di a fine. Capisce u pensamentu divinu pò esse rializatu solu in una cullaburazione stretta è intensa trà Diu è u so servitore. A verità ùn pò esse arrubbata; ella si merita. Hè ricivutu da quelli chì l'amate cum'è una emanazione divina, un fruttu, una essenza di u Signore amatu è adoratu.

A custruzzione cumpleta di a grande Revelazione purtata in una manera cumplementaria da i libri Daniel è Revelazione hè gigantesca è ingannosamente cumplessa. Perchè in a realità, Diu spessu cita i stessi sugetti sottu aspetti è dettagli diversi è cumplementari. À u livellu di maestria ch'e aghju di u sughjettu oghje, a storia religiosa revelata hè in realtà assai simplice per sintetizà.

Ci ferma sempre una quarta chjave : hè noi stessi. Avemu da esse sceltu, perchè a nostra ànima è tutta a nostra parsunalità deve sparte cù Diu, tutte e so cuncepzioni di u bè è u male. Sì qualchissia ùn appartene micca à ellu, hè sicuru ch'ellu sfidarà a so duttrina nant'à un puntu o un altru. A gloriosa Revelazione appare chjara solu in a mente santificata di l'eletti. A verità hè tale chì ùn pò micca esse negoziata, ùn pò esse negoziata, deve esse pigliata cum'è o lasciata. Cum'è Ghjesù hà insignatu, tuttu hè decisu da "sì" o "no". È ciò chì l'omu aghjunghje vene da u Male.

Ci ferma sempre un criteriu fundamentale chì hè dumandatu da Diu : l'umiltà tutale. L'orgogliu in un travagliu hè legittimu ma l'orgogliu ùn serà mai: " Diu resiste à i fieru ma dà grazia à l'umili (Gac.4: 6). L'orgogliu essendu a radica di u male chì hà causatu a caduta di u diavulu cù e so cunsequenze monstruose per ellu stessu è per tutte e criature celesti è terrestri di Diu, hè impussibile per un esse orgogliu d'ottene elezzione in Cristu.

L'umiltà, a vera umiltà, cunsiste à ricunnosce a nostra debulezza umana è à crede in e parolle di Cristu quand'ellu ci dice: " Senza mè ùn pudete fà nunda (Ghjuvanni 15: 5)". In questu " nunda " si trova, principalmente, a pussibilità di capisce u significatu di i so missaghji profetichi codificati. Vi dicu perchè è vi daraghju a spiegazione. In a so saviezza, a so sapienza divina, u Signore hà inspiratu à Daniel cù e so profezie in elementi separati da decennii. Prima ch'ellu m'hà inspiratu cù l'idea di fà una sintesi comparativa di tutte queste profezie separate in capituli, nimu l'avia fattu prima di mè. Perchè hè solu per questa tecnica chì l'accusazioni presentate da Diu guadagnanu precisione è chiarità. U sicretu di a luce hè basatu annantu à a sintesi di tutti i testi prufetichi, u studiu parallelu di e dati da i so capituli separati, è sopratuttu per circà in tutta a Bibbia u significatu spirituale di i simboli scontri. Finu à questu metudu hè stata utilizata, u libru di Daniel, senza quale a prufezia di l'Apocalisse resta cumplettamente incomprensibile, l'accusazioni divinu mintuatu ùn anu micca preoccupatu troppu quelli à quale anu cuncernatu. Hè per cambià sta situazione chì u Spìritu Santu di Ghjesù Cristu m'hà inspiratu per fà chjaru ciò chì era finu à tandu tenutu scuru. L'identificazione di i quattru miri principali di l'ira divina hè cusì revelata in modu indiscutibile. Diu ùn ricunnosce micca altra autorità chè quella di a so parolla scritta, è hè questu chì denunce è accusa, sottu u titulu di i so " dui tistimoni " secondu Rev. 11: 3, i peccatori terrestri è celesti. Fighjemu avà sta storia profetica revelata in sintesi.

 

Prima parte : a storia di Israele in deportazione dapoi - 605

 

Daniele ghjunghje in Babilonia (-605) Dan.1

Visioni di Daniele di i capi successivi

1-L'Imperu Caldeu: Dan.2: 32-37-38; 7:4.

2-L'imperu Mediu è Persianu: Dan.2: 32-39; 7:5; 8:20.

3-L'imperu grecu: Dan.2: 32-39; 7:6; 8:21; 11: 3-4-21.

4-L'Imperu Rumanu: Dan.2: 33-40; 7:7; 8:9; 9:26; 11: 18-30.

5-I regni europei: Dan.2:33; 7: 7-20-24.

6-U regime papale : . . . . . . . . . . . . . . . . Dan.7: 8; 8:10; 9:27; 11:36.

 

Seconda parte : Daniel + Revelazione

 

Prufezia nantu à a prima venuta di u Messia rifiutata da i Ghjudei: Daniel 9.

Persecuzioni di i Ghjudei da u rè grecu Antiocu IV Epifane (-168) : annunziu di una grande calamità : Dan.10: 1. U cumplimentu: Dan.11:31. persecuzioni rumane (70): Dan.9:26.

Dopu à i Caldei, i Medi è i Persiani, i Grechi, a duminazione di Roma, imperiale, poi papale, da u 538. In Roma, a fede cristiana scuntrà u so nemicu murtale in e so duie fasi successive imperiale è papale : Dan.2 : 40. à 43; 7: 7-8-19 à 26; 8: 9-12; 11: 36-40; 12:7; Rev.2; 8: 8-11; 11:2; 12: 3 à 6-13 à 16; 13: 1-10; 14:8.

Da u 1170 (Pierre Valdo), u travagliu di a Riforma finu à u ritornu di Cristu: Apo.2: 19-20-24 à 29; 3: 1 à 3; 9: 1-12; 13:11 à 18.

Trà u 1789 è u 1798, l'azzione punitiva di l'ateismu rivoluzionariu francese: Rev.2: 22; 8:12; 11: 7-13.

L'imperu di Napulione I : Apo.8:13.

Da u 1843, a prova di a fede Adventista è e so cunsequenze: Daniel 8:14; 12: 11-12; Rev.3. Cascata di u Protestantismu tradiziunale: Rev.3: 1 à 3; a so punizione: Rev.9: 1 à 12 (u 5th tromba ). Beati Pionieri Adventisti: Rev.3: 4-6.

Da u 1873, a benedizzione ufficiale di l'istituzione universale Adventista di u Settimu ghjornu: Daniel 12:12; Rev.3: 7; u sigillo di Diu : Rev.7; a so missione universale o missaghji da i trè anghjuli: Rev.14: 7 à 13.

Da u 1994, sottumessu à una prova di a fede prufetica, a fede Adventista istituziunale hè cascata: Rev.3: 14 à 19. A cunsiquenza: si unì à u campu Protestante rifiutatu da 1844: Rev.9: 5-10. A so punizione: Rev.14: 10 ( ancu ellu beie ... ).

Trà 2021 è 2029, Terza Guerra Munniali: Daniel 11: 40 à 45; Rev.9: 13 à 19 (u 6th tromba ).

In u 2029, a fine di u tempu di grazia cullettiva è individuale: Apo.15.

A prova universale di a fede: a lege dumenica imposta: Rev.12:17; 13: 11-18; 17: 12-14; e sette ultime pesti: Rev.16.

In a primavera di u 2030, " Armageddon ": decretu di morte è gloriosu ritornu di Cristu: Daniel 2: 34-35-44-45; 12: 1; Rev.13: 15; 16:16. A settima tromba : Rev.1: 7; 11: 15-19; 19: 11 à 19. A settima ultima pesta : Rev.16: 17. A cugliera o rapture di l'eletti: Rev.14: 14 à 16. L'annata o punizioni di falsi maestri religiosi: Rev.14: 17 à 20; 16:19; 17; 18; 19: 20-21.

Da a primavera di u 2030, u settimu millenniu o grande sabbatu per Diu è i so eletti: scunfittu, Satanassu hè incatenatu nantu à a terra desolata per mille anni : Rev.20: 1 à 3. In u celu, l'eletti ghjudicà i caduti: Daniel 7: 9; Rev.4; 11:18; 20: 4-6.

Versu 3030, u Ghjudiziu Ultimu : a gloria di l'eletti : Apo.21. A seconda morte in terra: Daniel 7:11; 20: 7 à 15. Nantu à a terra rinnuvata: Rev.22; Dan.2: 35-44; 7:22-27.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I Simboli di Roma in Prufezia

 

L'aspettu scuru di e profezie hè basatu annantu à l'usu di simboli diffirenti ancu s'elli cuncernanu a listessa entità. Dunque diventanu cumplementarii, invece di escludiri l'un l'altru. Questu permette à Diu di mantene l'aspettu misteriosu di i testi è di custruisce in un sketch, i sfarenti aspetti di u sughjettu di mira. Cusì hè cù u so scopu principale: Roma.

In Dan.2, in a visione di a statua, hè u quartu imperu cù u simbulu " gammi di ferru ". Le « fer » reflète son caractère dur et sa devise latine « DVRA LEX SED LEX », traduite par : « la loi est dure, mais la loi est la loi ». Inoltre, e " gambe di ferru " ricordanu l'apparizione di i legionari rumani rivestiti di corazze di ferru nantu à u torsu, à a testa, à e spalle, à i braccia è à i gammi, avanzendu à pedi in lunghe colonne organizate è disciplinate.

In Dan.7, Roma, in e so duie fasi pagane, a republicana è l'imperiale, hè sempre u quartu imperu qualificatu cum'è " un terribili mostru cù i denti di ferru ". U ferru di i so denti a cunnetta cù i gammi di ferru di Dan.2 . Hà ancu " deci corne " chì rapprisentanu dece regni europei indipendenti chì si formaranu dopu a caduta di l'Imperu Rumanu. Questu hè l'insignamentu datu in Dan.7:24.

Dan.7: 8 descrive l'apparizione di un undicesimu " cornu " chì diventerà in a prufezia, u scopu principale di tutta l'ira divina. Hè ricivutu u nome " picculu cornu " ma, paradossalmente, Dan.7:20 li attribuisce " un aspettu più grande cà l'altri ". A spiegazione serà datu in Dan.8: 23-24, " stu rè impudent è artful ... hà da successu in i so imprese; distrughjerà i putenti è u populu di i santi ". Questu hè solu una parte di l'azzioni chì Diu attribuisce à sta seconda duminazione rumana, chì hè stata realizata da u 538, cù u stabilimentu di u regime papale chì impone a fede cattolica Rumana attraversu l'autorità imperiale di Justinianu I. . Ci tocca à piglià a nota di tutte l’accusazioni chì Diu presenta in modu spargugliatu, in tutta a prufezia, contr’à stu regime autucraticu è dispoticu, ma religiosu, chì rapprisenta u papatu rumanu. Se Dan.7:24 u chjama " different da u primu ", hè precisamente perchè u so putere hè religiosu è chì si basa nantu à a credulità di i putenti chì u teme è teme a so influenza cù Diu; chì Dan.8: 25 attribuisce à u " successu di i so arti ". Qualchidunu pò truvà anormali chì ligame u rè di Daniel 7 à u rè di Daniel 8. Deve dunque dimustrà a ghjustificazione di stu ligame.

In Dan.8, ùn truvamu più e quattru successioni imperiali di Dan.2 è 7, ma solu dui di sti imperi, in più chjaramente identificati in u testu : l'imperu Mediu è Persicu, designatu da un "ram" è l'imperu grecu. imaghjini da una " capra " chì precede l'imperu rumanu. In u 323, u grande cunquistatore grecu Lisandru Magnu morse, " u gran cornu di u caprettu si rumpiu ". Ma senza eredi, u so imperu hè spartutu trà i so generali. Dopu à 20 anni di guerra trà elli, solu 4 regni restanu " quattru corne s'arrizzò à i quattru venti di u celu per rimpiazzà ". Sti quattru corne sò, Egittu, Siria, Grecia è Tracia. In stu capitulu 8, u Spìritu ci prisenta a nascita di stu quartu imperu chì, à l'iniziu, era solu una cità occidentale, prima munarchica, poi republicana dapoi - 510. Hè in u so regime republicanu chì Roma hà guadagnatu pocu à pocu u putere trasfurmendu i populi. chì hà appellu per u so aiutu in i culoni rumani. Hè cusì chì, in u versu 9, sottu à u nome di " picculu cornu " chì designa digià u regime papale rumanu in Dan.7, l'arrivu di a Roma republicana in a storia di l'Oriente induve ci hè Israele, realizatu per via di a so intervenzione in Grecia, " Una di e quattru corne ". Cum'è aghju dettu, hè stata chjamata in - 214 per risolve una disputa trà duie lighe greche, a liga achea è a liga etoliana, è u risultatu hè stata per a Grecia, a perdita di a so indipendenza, è l'esclavità coloniale à i Rumani – 146. Versu 9 evoca e cunquiste successive chì feranu di sta piccula cità d’Italia u quartu imperu imaginatu da u « ferru » in prufezie precedente. U locu giugraficu di u ragiunamentu hè quellu di l'Italia induve si trova Roma. La naissance de ses fondateurs Romulus et Remus met en scène une louve qui les aurait allaités. In latinu a parolla Louve hè "lupa" chì significa lupa ma ancu prostituta. Cusì da a so creazione sta cità hè stata marcata da Diu per u so doppiu destinu profeticu. Truveremu cum'è un lupu in l'ovile di Ghjesù, chì a paragunarà à una prustituta in Rev.17. Tandu, a so estensione versu u so « sudu », hè stata fatta cunquistendu l'Italia miridiunali (- 496 à - 272), esce dopu vittoriosa da e guerre fatte contr'à Cartagine, l'attuale Tunisi, da u 264 a.C. A prossima fase versu u so " est " hè quella di a so intervenzione in Grecia cum'è avemu appena vistu. Hè quì chì hè descrittu cum'è " suscitatu da una di e quattru corne " di l'imperu grecu distruttu ereditatu da Alessandru Magnu. Sempre più putente, in - 63, Roma finisce per impone a so prisenza è u so putere culuniale in Ghjudea chì u Spìritu chjama " u più bellu paese " perchè hè statu u so travagliu da a so creazione dopu à a surtita di u so populu d'Egittu. Questa espressione hè ripetuta in Ezek.20: 6-15. Precisione storica : una volta di più, Roma fù chjamata da Ircanu à luttà contr’à u so fratellu Aristobulu. I trè cunquisti rumani descritti, in a listessa forma giugrafica cum'è quelli di u " ram " medo-persicu di u stessu capitulu, sò cunsistenti cù a tistimunianza storica. U scopu stabilitu da Diu hè dunque rializatu: l'espressione " cornu pocu " di Dan.7: 8 è Dan.8: 9 cuncerna, in i dui riferimenti, l'identità rumana. A cosa hè dimustrata è indiscutibile. Nantu à sta certezza, u Spìritu divinu puderà compie u so insignamentu è e so accusazioni purtate contru à stu regime religiosu papale, chì cuncentra tutti i fulmini di u celu nantu à ellu stessu. A successione da a Roma papale à a Roma imperiale hè stata dimustrata in Dan.7, quì, in Dan.8, u Spìritu salta i seculi chì li siparanu, è da u versu 10, torna à mira l'entità papale, u so nemicu mortale predilettu; è micca senza causa. Perchè accede à a religione cristiana di i citadini di u regnu di i celi riuniti da Ghjesù Cristu: " Arrizzò à l'armata di u celu ". A cosa hè stata realizata in u 538 da u decretu imperiale di Justinianu I chì offre à Vigiliu I l'autorità religiosa è u tronu papale di u Vaticanu. Ma armatu di stu putere, agisce contr'à i santi di Diu, ch'ellu perseguite in nome di a religione cristiana, cum'è i so successori storici facenu per quasi 1260 anni (trà 538 è 1789-1793). A precisione storica cunfirma l'accuratezza di sta durata, sapendu chì u decretu hè statu scrittu in 533. L'anni 1260 finì dunque, in stu calculu, in u 1793, l'annu quandu in u "Terrore" rivoluzionariu hè statu decretata l'abulizione di a chjesa rumana. " Hè fattu cadere alcune di e stelle in terra è li calpesta ." L'imaghjini serà pigliatu in Rev.12: 4: " A so coda trascinò un terzu di l'astri di u celu è i ghjittò à a terra ". I chjavi sò datu in a Bibbia. In quantu à l' astri , sò in Gen.1: 15: " Diu li pusò in l'estensione di u celu per dà luce à a terra "; in Gen.15: 5 sò paragunati à a sumente d'Abrahamu: " Fighjate versu u celu è cuntate l'astri , s'ellu pudete numerali; tali sarà a to pusterità "; in Dan.12: 3: " quelli chì insegnanu a ghjustizia à parechji brillaranu cum'è l'astri per sempre è sempre ". A parolla " coda " hà da piglià una grande impurtanza in l'Apocalisse di Ghjesù Cristu, postu chì simbulizeghja è designa " u prufeta chì insegna i bugie ", cum'è Isaia 9:14 ci rivela, aprendu cusì a nostra comprensione di u missaghju codificatu divinu. U regime papale di Roma hè dunque, à traversu i seculi di a so duminazione è dapoi a so origine, guidatu da falsi prufeti, secondu u ghjudiziu santu è ghjustu revelatu da Diu.

In Dan.8: 11, Diu accusa u papatu di risurrezzione contru à Ghjesù Cristu, l'unicu " Chief of governers ", cum'è serà clarificatu in u versu 25, ancu citatu cum'è " Rè di rè è Signore di signori ", in Rev. 17:14; 19:16. On lit : « Elle s'éleva vers le capitaine de l'armée, lui prit le perpétuel et renversa la base de son sanctuaire . Sta traduzzione differe da e traduzzioni attuali, ma hà u meritu di rispettà strettamente u testu ebraicu originale. È in questa forma u missaghju di Diu piglia a cunsistenza è a precisione. U terminu " perpetual " ùn cuncerna micca "sacrificiu" quì, perchè sta parolla ùn hè micca scritta in u testu ebraicu, a so prisenza hè illecita è micca ghjustificata; in più, distorte u significatu di a prufezia. Infatti, a prufezia mira à l'era cristiana in quale, secondu Dan.9:26, i sacrifici è l'offerte sò stati abuliti. Stu terminu " perpetuu " cuncerna una pruprietà esclusiva di Ghjesù Cristu chì hè u so sacerdòziu, u so putere cum'è intercessore in favore di solu i so eletti chì identificanu è selezziunate. Tuttavia, pigliendu sta rivindicazione, u regime papale benedica i maledetti è maledicà quelli benedetti da Diu chì falsamente accusa di eresia, mettendusi cum'è un mudellu di fede divina; una rivindicazione totalmente contestata da Diu in a so rivelazione prufetica chì l'accusa, in Dan.7:25, di " formà u disignu per cambià i tempi è a lege ". L'hérésie est donc dans toute l'œuvre du régime papal, rendue ainsi indigne de porter ou de rendre quelque jugement religieux. U perpetu hè dunque in cunfurmità cù l'insignamenti di Heb.7: 24, u " sacerdòziu intransmissibile " di Ghjesù Cristu. Hè per quessa chì a paparia ùn pò micca pretendenu una trasmissione di u so putere è l'autorità da Diu in Ghjesù Cristu; ùn pudia dunque solu arrubballu illegale cù tutte e cunsequenze chì tali furti averà, per ellu è quelli ch’ellu seduce. Sti cunsiquenzi sò revelati in Dan.7:11. À l'ultimu ghjudiziu, soffrerà a " seconda morte, ghjittata viva in u lavu di u focu è di u sulfuru ", cù a quale hà longu minacciatu ellu stessu, i monarchi è tutti l'omi, per ch'elli u servenu è temenu . per via di e parolle arroganti chì u cornu parlava, è mentre aghju vistu, a bestia hè stata uccisa, è u so corpu hè statu distruttu, livatu à u focu per esse brusgiatu " . In turnu, a Revelazione di l'Apocalypse cunfirmà sta sentenza di u ghjudiziu ghjustu di u veru Diu indignatu è frustratu, in Rev.17: 16; 18:8; 19:20. Aghju sceltu di traduce, " è hà sbulicatu a basa di u so santuariu " per via di a natura spirituale di l'accusazioni contr'à u regime papale. Infatti, a parolla ebraica "mecon" pò esse tradutta cum'è: locu o basa . È in u casu chì nasce, hè veramente a basa di u santuariu spirituale chì hè annullatu. Stu terminu " base " cuncerna, secondu Eph.2: 20-21, Ghjesù Cristu stessu, " pietra principale di l'angulu ", ma ancu, tuttu u fundamentu apostolicu paragunatu à un edifiziu spirituale, vale à dì, un " santuariu " pruprietà di Ghjesù Cristu, custruitu da Diu nantu à ellu. U presunte patrimoniu di San Petru hè dunque cuntraditu da Diu stessu. Per Popery, l'unicu patrimoniu di Petru hè a continuazione di u travagliu di i so boia chì u crucifissu dopu à u so divinu Maestru. U so regime d'inquisizione riproduce fedelmente u mudellu paganu iniziale. Avè « changé les temps et la loi » que Dieu a établi, ce régime intolérant et cruel, dont certains chefs papaux étaient des assassins, des criminels notoires, comme Alexandre VI Borgia et son fils César, bourreau et cardinal, témoigne du caractère diabolique intégral de l'istituzione papale cattolica rumana. I massacri tamanti di ghjente pacìficu sò stati sbulicati da questa autorità religiosa, da cunversione furzata, sottu pena di morte, è l'ordini religiosi di e cruciate guidati contr'à i musulmani chì occupavanu a terra d'Israele ; una terra maledetta da Diu dapoi l'annu 70, induve i Rumani sò ghjunti à distrughjini " a cità è a santità ", in cunfurmità cù ciò chì hè annunziatu, in Dan.9:26, in u risultatu di u rifiutu di u Messia da i Ghjudei. . A " basa di u so santuariu " cuncerna tutte e verità duttrinali ricivuti da l'apòstuli chì li trasmettenu à e generazioni future per mezu di e Scritture di u novu pattu; u sicondu di Diu " dui tistimoni ", secondu Rev.11: 3. Da stu tistimoniu mutivu, Popery ùn hà ritenutu chè i nomi di l'eroi di a fede biblica chì faci adurà è serve in multitùdine da e so multitùdine di seguitori. A verità sicondu Roma hè registrata, in parte, in u so "missale" (a guida di a messa), chì rimpiazza i " dui tistimoni " di Diu ; i scritti di l'antichi è di i novi allianza chì inseme custituiscenu a Santa Bibbia chì hà luttatu contru à tumbà i so fedeli seguitori.

Versu 12 di Dan.8 ci palesarà perchè Diu stessu hè statu obligatu à creà sta religione odiosa è detestable. " L'armata hè stata rimessa à u perpetuu per via di u peccatu ". Cusì l'azzioni horrible è abominable di stu regime esistevanu, per u desideriu di Diu, per punisce u " peccatu " chì hè, secondu 1 Ghjuvanni 3:4, a trasgressione di a lege. È hè una azzione attribuita digià à Roma, ma in a so fase imperiale pagana, perchè u peccatu cusì seriu, chì merita un tali punizioni, hà toccu à Diu nantu à dui punti estremamente sensibili: a so gloria cum'è Diu Creatore è Vittoriu in Cristu. Videremu in Rev. 8: 7-8 chì l'istituzione di u regime papale in 538 custituisce a seconda punizione, inflitta da Diu, è prufetizatu da u simbulu d'avvertimentu di a "seconda tromba " . Un altru punizioni u precede, realizatu da l'invasioni barbare di l'Auropa chì era diventata infidelemente cristiana. Queste azzioni chì si stendenu trà u 395 è u 476, a causa di i punizioni inflitte si trova sempre prima di u 395. Cusì, a data di u 7 di marzu di u 321 hè cunfirmata, in quale, l'imperatore rumanu paganu, Custantinu I, da quale hè stata offerta a pace . i cristiani di l'imperu, urdinò per decretu l'abbandunamentu di a pratica di u sàbatu chì rimpiazzava da u restu di u primu ghjornu. Avà, stu primu ghjornu era cunsacratu à u cultu paganu di u sole divinizatu incunquistatu. Ddiu subitu subitu un doppiu scandalu: a perdita di u so sàbatu, memoriale di u so travagliu cum'è creatore è a so vittoria finale annantu à tutti i so nemici, ma dinò, in u so locu, l'estensione di l'onore paganu resu u primu ghjornu, in u stessu tempu. classi di i discìpuli di Ghjesù Cristu. Pochi pirsuni capiscenu l'impurtanza di a culpa, perchè duvemu capisce chì Diu ùn hè micca solu u creatore di a vita, hè ancu u creatore è l'urganizatore di u tempu, è hè solu per questu scopu chì hà creatu l'astri di u celu. U sole appare u quartu ghjornu per marcà i ghjorni, a luna per marcà a notte, è u sole torna è e stelle per marcà l'anni. Ma a settimana ùn hè micca marcata da e stelle, hè basatu solu nantu à una decisione sovrana di u Diu creatore. Hè dunque rapprisintà u segnu di a so autorità è Diu hà da vede.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Luce nantu à u sàbatu

 

L'urganizazione interna di a settimana hè ancu l'espressione di a so vulintà divina è Diu ricurdarà questu in u tempu debitu in u testu di u so quartu cumandamentu: " Ricurdatevi di u ghjornu di riposu per mantene u santu. Avete sei ghjorni per fà tuttu u vostru travagliu, ma u settimu hè u ghjornu di u Signore, u vostru Diu; ùn fate micca travagliu in quellu ghjornu, nè voi, nè a vostra moglia, nè i vostri figlioli, nè i vostri animali, nè u strangeru chì hè in e vostre porte, perchè u Signore hà fattu u celu è a terra è u mare è tuttu ciò chì hè in elli in sei ghjorni; per quessa, hà benedettu u settimu ghjornu è u santificatu ".

Fighjate bè, in questa citazione, hè solu nantu à i numeri " sei è sette "; a parolla sàbatu ùn hè mancu mintuvata. È in a so forma " settima " , un numeru ordinale, u Legislatore Creatore insiste nantu à a pusizione chì questu settimu. ghjornu occupatu . Perchè sta insistenza? Vi daraghju una ragione per cambià, se ne necessariu, a vostra vista nantu à stu cumandamentu. Diu vulia rinnuvà l'ordine di u tempu chì hà stabilitu da a fundazione di u mondu. È s'ellu insiste tantu, hè perchè a settimana hè custruita in l'imaghjini di u tempu pienu di u so prughjettu di salvezza: 7000 anni o più precisamente, 6000 + 1000 anni. Per avè distorsionatu u so pianu di salvezza, battendu duie volte a roccia di l'Horeb, Mosè hè statu impeditu di entre in Canaan terrestri. Questa era a lezzione chì Diu vulia dà nantu à a so disubbidienza. Dapoi u 1843-44, u riposu di u primu ghjornu porta i stessi cunsiquenzi, ma sta volta impedisce l'entrata in u Canaan celeste, a ricumpensa per a fede di l'eletti offruta da a morte expiatoria di Ghjesù Cristu. Stu ghjudiziu divinu casca nantu à i ribelli, perchè, cum'è l'azzione di Mosè, u restu di u primu ghjornu ùn hè micca in cunfurmità cù u pianu programatu da Diu. I nomi ponu esse cambiati senza assai cunsiquenzi, ma u caratteru di i numeri hè a so immutabilità. Per u Diu creatore, chì supervisa a so creazione, a progressione progressiva di u tempu hè realizatu da una successione di settimane di sette ghjorni. Immutabilmente, u primu ghjornu ferma u primu ghjornu è u " settimu " ferma u " settimu ". Ogni ghjornu mantene perpetuamente u valore chì Diu hà datu da u principiu. E Genesi ci insegna, in u capitulu 2, chì u settimu ghjornu hè l'ughjettu di un destinu particulari: hè " santificatu ", vale à dì, apartu. Finu à avà, l'umanità hà ignoratu a vera causa di stu valore spiciale, ma oghje, in u so nome, dugnu a spiegazione di Diu. In a so luce, l'scelta di Diu hè chjarificata è ghjustificata: u settimu ghjornu profetizza u settimu millenniu di u prughjettu divinu glubale di 7000 anni sulari, di quale l'ultimi "mila anni" citati in Apo.20, vi vede l'elettu di Ghjesù Cristu. entre in a gioia è a presenza di u so amatu Maestru. È sta ricumpensa serà stata ottenuta grazia à a vittoria di Ghjesù nantu à u peccatu è a morte. U sàbbatu santificatu ùn hè più solu u memoriale di a creazione di u nostru universu terrenu da Diu, ma ancu marca ogni settimana l'avanzata versu l'entrata in u regnu di u celu induve, secondu Ghjuvanni 14: 2-3, Ghjesù "prepara un locu . ” per i so amati eletti. Eccu un bellu mutivu per amallu è onorelu in questu santu settimu ghjornu, quandu pare chì marca a fine di e nostre settimane, à u tramontu, à a fine di u 6u ghjornu .

Da avà, quandu si leghje o sente e parolle di stu quartu cumandamentu, duvete sente daretu à e parolle di u testu, Diu dicendu à l'omu: "Avete 6000 anni per pruduce l'opere di fede di l'eletti, perchè avete ghjuntu à a fine da questu tempu, u tempu di 1000 anni di u settimu millenniu ùn vi appartene più; cuntinuerà solu per i mo eletti chì sò intruti in a mo eternità celestiale, per mezu di a vera fede ricunnisciuta da Ghjesù Cristu ".

U sàbatu appare cusì cum'è un signu simbolicu è prufeticu di a vita eterna riservata à i redimi di a terra. Inoltre, Ghjesù hà illustratu da "a perla di grande prezzu " di a so parabola citata in Matt.13: 45-46: " U regnu di i celi hè sempre cum'è un mercante chì cerca belli perle. Hà trovu una perla di gran prezzu ; è andò, vende tuttu ciò ch'ellu avia, è l'hà compru . Stu versu pò riceve duie spiegazioni inverse. L'espressione " regnu di i celi " designa u prughjettu di salvezza di Diu. In figura di u so prughjettu, Ghjesù Cristu si paraguna cù un " mercatore " di " perla " chì cerca a perla , a più bella, a più perfetta è dunque, per quessa, quella chì porta u prezzu più altu. Per truvà sta perla rara , è dunque preziosa, Ghjesù hà lasciatu u celu è a so gloria è nantu à a terra à u prezzu di a so terribile morte, hà compru sti perle spirituali per ch'elli diventenu a so pruprietà per l'eternità. Ma à u cuntrariu, u cummerciante hè u sceltu chì hà sete di l'assolutu, di a perfezione divina chì serà a ricumpensa di a vera fede. Quì dinò, per vince stu premiu di a vocazione celestiale, abbanduneghja i valori terreni vani è inghjusti per cunsacrà si à rende à u Diu Creatore un cultu chì li piace. In questa versione, a perla di grande prezzu hè a vita eterna offerta da Ghjesù Cristu à i so eletti in a primavera di l'annu 2030.

Questa perla di grande prezzu pò dunque cuncerna solu l'ultima era di l'Adventismu; quellu chì l'ultimi rapprisentanti viranu finu à u veru ritornu di Ghjesù Cristu. Hè per quessa chì sta perla di grande prezzu riunisce u sàbatu, u ritornu di Cristu è a santità di l'ultimi eletti. A perfezzione duttrinale truvata in st'ultima era dà à i santi l'imaghjini di a perla . A so sperienza specifica di entre in l'eternità viva cunfirma questa maghjina di perla . È u so attaccamentu à u sàbbatu di u settimu ghjornu chì sanu prufetizà u settimu millenniu dà à u sàbatu è u settimu millenniu l'imaghjini di un ghjuvellu preziosu unicu à quale nunda ùn pò esse paragunatu, salvu una "perla di grande prezzu " . Questa idea appariscerà in Rev.21: 21: " I dodici porte eranu dodici perle ; ogni porta era di una sola perla . A piazza di a cità era d'oru puru, cum'è un vetru trasparente ". Stu versu enfatizeghja l'unicità di u standard di santificazione dumandata da Diu, è à u stessu tempu, a ricumpensa unica di ottene a vita eterna da a so entrata in u sàbatu di u settimu millenniu attraversu "porte " simbolichi chì rapprisentanu prucessi adventisti di a fede . L'ultimi riscatti ùn sò micca megliu cà quelli chì li precedevanu. Hè solu a verità duttrinale chì Diu li hà fattu cunnosce chì ghjustificà a so maghjina di perla chì succède à quella di e pietre preziose tagliate . Diu ùn face mai eccezzioni per e persone, ma, secondu u tempu interessatu, hà riservatu u dirittu di fà un'eccezzioni nantu à u standard di santità necessariu per ottene a salvezza. L'era cristiana esaminata cuncerna principarmenti u tempu marcatu da u ritornu di u peccatu, formalizatu religiosamente da u stabilimentu di u regime papale rumanu, vale à dì dapoi 538. Inoltre, l'iniziu di a Riforma hè cuparti da a so cumpassione è a misericordia, è a trasgressione. di u sàbatu ùn era micca imputatu prima di u decretu di Dan.8:14 hè ghjuntu in forza, dapoi a primavera di u 1843. In allusione suttili, a compra di a perla hè pruposta da Ghjesù in Rev.3:18: "I vi cunsigliu di . Cumprate da mè l'oru pruvatu in u focu, per pudè diventà riccu, è vestiti bianchi, per esse vistutu è a vergogna di a vostra nudità ùn pò micca cumparisce, è salve per unge i vostri ochji, per pudè vede " . Queste cose, chì Ghjesù offre à quelli chì ne mancanu, custituiscenu l'elementi chì dà à u sceltu u so aspettu simbolicu di " perla " in vista è ghjudiziu di u Signore Ghjesù Cristu. A " perla " deve esse " acquistata " da ellu, ùn hè micca ottenuta gratuitamente. U prezzu hè quellu di l'autonegazione, a basa di a lotta per a fede. In l'ordine rispittivu, Ghjesù prupone di vende una fede pruvata da a prova chì dà à u sceltu a so ricchezza spirituale; a so ghjustizia pura è senza macchia chì copre a nudità spirituale di u peccatore pardunatu; l'aiutu di u Spìritu Santu chì apre l'ochji è l'intelligenza di l'omu peccatu à u prugettu revelatu da Diu in e so Scritture sacre di a Bibbia.

In u tempu di 6000 anni di l'era cristiana, Diu hà aspittatu finu à a fine di stu ciculu terrestre per fà u so ultimu elettu scopre a magnificenza di u so santu settimu ghjornu o Sabbath santificatu per u so riposu. L'eletti chì capiscenu u so significatu anu avà tutte e ragioni per amà è onore cum'è un rigalu di Ghjesù Cristu. In quantu à quelli chì ùn li piacenu micca è cumbattenu, anu è averebbenu tutte e ragiuni per odià perchè marcarà a fine di a so esistenza terrena animale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

U decretu di Daniel 8:14

 

Dan.8: 12 cuntinueghja, dicendu: " u cornu hà falatu a verità, è hà successu in i so imprese ". A " verità " hè, secondu Psa.119: 142, " a lege ". Ma hè ancu u cuntrariu assulutu di a " bugia " chì, secondu Isa.9:14, caratterizeghja u " falsu prufeta " papale da u terminu " coda " chì l'accusa direttamente in Rev.12:4. In fattu, ella tira a verità in terra per installà e so " bugie " religiose in u so locu. E so « imprese » ùn pudianu chè « riesce », postu chì Diu stessu hà fattu a so apparizione per punisce l'infideltà cristiana praticata dapoi u 7 di marzu 321.

I versi 13 è 14 piglianu una impurtanza vitale finu à a fine di u mondu. In u versu 13, i santi si dumandanu quantu durà l'estorsione di " perpetuu " è " peccatu devastante "; cose chì avemu appena identificatu. Ma stemu un pocu annantu à questu " peccatu devastante ". A devastazione in quistione hè quella di l'ànima umana o di a vita. In ultimamente, tutta l'umanità decimata lascià, durante i " mila anni " di u settimu millenniu, u pianeta Terra in a so forma originale " senza forma è viota " chì risulterà in Rev. 9: 2-11, 11: 7, 17. : 8 è 20: 1-3, u nome " deep " di Gen.1: 2.

I " santi " si dumandanu ancu finu à quandu " cristiana" " santità è ostia " serà calpestata? ". In questa scena, sti " santi " si cumportanu cum'è servitori fideli di Diu, animati cum'è Daniel, chì hè datu cum'è un esempiu in Dan.10:12, di u desideriu legittimu " di ". capisce » u prughjettu divinu. Ottenenu per i trè sugetti citati, una sola risposta data in versu 14.

Sicondu e currezzione è e migliure chì Diu m'hà purtatu à fà da u testu ebraicu originale, a risposta data hè: " Finu à a sera di a matina, duimila trècento, è a santità serà ghjustificata ". Ùn ci hè più, u testu obscur di a tradizione: " Finu à duimila trècento sera è mane è u santuariu serà purificatu ". Ùn si tratta più di santuariu ma di santità ; Inoltre, u verbu " purificatu " hè sustituitu da " justificatu" . ", è u terzu cambiamentu riguarda l'espressione " sera matina " chì hè veramente singulari in u testu ebraicu. In questu modu, Diu sguassate tutte e ghjustificazioni da quelli chì pruvate di cambià u numeru tutale dividendu per dui, dicendu di separà a sera da a matina. U so accostu cunsiste di prisentà l'unità di calculu "a sera matina " chì definisce un ghjornu di 24 ore in Gen.1. Solu allora u Spìritu palesa u numeru di sta unità: "2300". U numeru tutale di ghjorni prufeti citati hè cusì prutettu. U verbu " justificatu " hà cum'è a so radica, in ebraicu, a parolla "ghjustizia" "tsedek". A traduzzione chì pruponu hè dunque ella stessa ghjustificata. Allora, un errore in quantu à a parolla ebraica "qodesh" rende stu termu cum'è " santuariu " chì in ebraicu hè "miqdash". A parolla " santuariu " hè ben tradutta in u versu 11 di Daniel 8, ma ùn hà micca postu in i versi 13 è 14 induve u Spìritu usa a parolla "qodesh" chì deve esse traduttu cum'è "santità " .

Quandu sapemu chì u " peccatu devastante " hà specificamente destinatu à l'abbandunamentu di u sàbatu, ellu stessu l'ughjettu di una santificazione divina particulare , sta parolla " santità " illumina considerablemente u significatu di u missaghju prufeticu. Diu annuncia chì à a fine di i " 2300 serate è matine " citati, u rispettu per u restu di u so veru " settimu ghjornu " serà dumandatu da ellu, da ogni persona chì pretende a santità è a " ghjustizia eterna " ottenuta da Ghjesù Cristu. A fine di u " peccatu devastante " implica a rinuncia à u cultu religiosu di dumenica, l'anzianu ghjornu di u sole, stabilitu da Custantinu I , l'imperatore paganu. Diu ristabilisce cusì, à u turnu, e norme duttrinali di salvezza chì prevalevanu à u tempu di l'apòstuli. Stu terminu " santità " solu include tutte e verità duttrinali di i fundamenti di a fede cristiana. Avè u so mudellu è l'urighjini l'insignamentu datu à i Ghjudei, a fede cristiana porta solu novu, a rimpiazzamentu di i sacrifici animali, da u sangue versatu da Ghjesù Cristu nantu à u propiziatoriu ammucciatu in una grotta sotterranea situata sottu à i so pedi à u Golgota, cum'è hà piaciutu à u nostru Salvatore di revelà è mustrà, à u so servitore Ron Wyatt, in 1982. A scuperta di i sughjetti cuncernati da a parolla " santità " hè prugressiva è si estende nantu à u tempu di una vita, ma dapoi 2018, questu tempu hè cuntatu è limitatu, è oghje, in u 2020, ci sò solu 9 anni per restaurà tutti l'aspetti.

Daniel 8:14 hè un decretu di uccisione di l'ànima, perchè u cambiamentu di u ghjudiziu di Diu si traduce in a perdita di l'offerta di salvezza di Cristu per tutti i cristiani cattolici romani di dumenica praticanti. U spiritu di a tradizione ereditata pruvucarà dunque a morte eterna di multitùdine, chì u più spessu ùn sò micca cuscenti di a so cundanna da Diu. Hè quì chì a manifestazione di l'amore di a verità permette à Diu di marcà " a diffarenza ", in quantu à u destinu chì tocca " quelli chì u servenu è quelli chì ùn li servenu micca (Mal.3:18)".

Certi spiriti ribelli volenu sfidà l'idea stessa di un cambiamentu attribuibile à Diu chì ellu stessu dichjara: " Ùn aghju micca cambiatu ", in Mal.3: 6. Hè tandu chì ci vole à capisce, u cambiamentu realizatu in u 1843-44, cunsiste solu in ristabilisce una norma uriginale longu distorta è trasfurmata . Hè per quessa chì a benedizzione di l'eletti di a Riforma, imputata malgradu i so opere imperfette, presenta un caratteru eccezziunale, chì l'aspettu duttrinale ùn pò esse presentatu cum'è u mudellu di a vera fede. Stu ghjudiziu particulari per i primi riformatori hè cusì eccezziunale chì Diu u piglia è palesa in Rev.2: 24 induve ellu disse à i Protestanti, prima di u 1843, "Ùn aghju micca un altru fardelu nantu à voi, solu ciò chì avete tenutu finu à quandu. vengu ."

U " guai " attaccatu à l'entrata in vigore di stu decretu di Dan.8:14 hè cusì " grande " chì Diu u signala per l'annunziu di trè " grande disgrazia " in Rev.8:13. È cù tali cunsiquenzi gravi, hè urgente di cunnosce a data di a so entrata in vigore. Questu era precisamente a preoccupazione di i " santi " di Dan.8:13. A durazione hè avà revelata cum'è profetica " 2300 ghjorni ", o 2300 anni sulari reali, secondu u codice datu à Ezekiel, un prufeta cuntempuraneu di Daniel (Ezek.4: 5-6). Stu capitulu 8, chì u tema hè custituitu di mette fine à u « peccatu » rumanu, truverà l'elementi chì ùn mancanu in Dan.9 induve, ancu quì, si tratta di « mette fine à u peccatu », ma sta volta, à " peccatu uriginale chì hà causatu a perdita di a vita eterna, da Adam è Eva. L'operazione serà basatu annantu à u ministeru terrenu di u Messia Ghjesù è nantu à l'offerta vuluntaria di a so vita perfetta, in redenzione per i piccati di i so eletti, è aghju specifichi, di elli solu. U tempu di a so venuta trà l'omi hè fissatu da a prufezia in i ghjorni profetichi. U missaghju cuncerna u populu ebreu priurità postu chì sò in allianza cù Diu. Dà à u populu ebreu, per « mette fine à u peccatu », un periodu di « settanta settimane » chì rapprisentanu 490 ghjurnati-anni reali. Ma ancu indica i mezi di datazione di u puntu di partenza di u calculu. " Siccomu a parolla hà annunziatu chì Ghjerusalemme seria custruitu, finu à l'untu, ci sò ... (7 + 62 = 69 settimane )." Trè rè persi anu datu sta autorizazione, ma solu u terzu, Artaxerxes I , l'hà cumpletu sanu secondu Esdra 7: 7. U so decretu reale hè statu promulgatu in a primavera di u 458 aC. U terminu di 69 simane mette u principiu di u ministeru di Ghjesù Cristu in l'annu 26. Particularmente destinatu à l'ultimi "sette anni" riservati à u travagliu di Ghjesù, chì hà stabilitu, attraversu a so morte expiatoria, i fundamenti di u novu pattu, u Spirit presenta in versu 27 di Dan.9, sta " settimana " di ghjorni-anni " in u mità " di quale, da a so morte vuluntaria, " hà causatu u sacrifiziu è l'offerta per cessà "; e cose offerte finu à Ghjesù Cristu, per l'espiazione di i peccati. Ma a so morte vene sopra à tuttu per « mette fine à u peccatu ». Cumu duvemu capisce stu missaghju ? Diu prupone una dimustrazione di u so amori chì catturarà i cori di i so eletti chì, da u ritornu di l'amore è a ricunniscenza, si batteranu cù u so aiutu contru u peccatu. 1 Ghjuvanni 3: 6 cunfirma, dicendu: " Quellu chì stà in ellu ùn pratica micca u peccatu; Celui qui pèche ne l'a point vu, ni connu . » È rinforza u so missaghju cù parechje altre citazioni.

À un livellu duttrinale, a nova alleanza custruita da Ghjesù Cristu solu rimpiazza l'antica. Cusì, i dui patti riposanu nantu à a listessa basa profetica revelata in Dan.9:25. A data - 458 pò dunque serve com'è una basa per u calculu di e 70 settimane fissate per u populu ebreu, ma ancu per quellu di i 2300 anni di ghjornu di Dan.8:14 chì riguardanu a fede cristiana. Grazie à sta precisione datata, pudemu stabilisce per l'annu 30 a morte di u Messia è per l'annu 1843 l'entrata in applicazione di u decretu di Dan.8:14. Les deux messages viennent à « mettre fin au péché » avec des éternelles conséquences mortelles pour ceux qui s'obligent à les ignorer, l'un comme l'autre, jusqu'à ce que la mort les frappe, ou après la fin du temps de la grâce collective et individuelle qui précédera le gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu. Finu à questu puntu finali, a vita permette cunversione sincere chì permettenu l'accessu à u statutu di l'eletti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Preparazione per l'Apocalisse

 

A scrittura di u libru hè interamente fatta da Diu. Hè ellu chì sceglie e parolle è in Apocalisse 22: 18-19, avvirtenu i traduttori è i scribi chì seranu rispunsevuli di trasmette o trascrive a storia originale, da generazione à generazione, chì u minimu cambiamentu in e parolle l'affettaranu. .Valerà a pena a perdita di salvezza. Allora quì avemu un travagliu assai particulari di assai alta santità. Puderaghju paragunà à un "puzzle" gigante chì a so assemblea ùn puderia micca esse cumpletata se u più minimu pezzu originale era mudificatu. U travagliu hè dunque divinamente colossale è sicondu a so natura, tuttu ciò chì Diu dice in questu hè veru, ma veru per u cumpletu di u so prughjettu di salvezza; perchè indirizza sta prufezia à i so "servitori", più precisamente, " i so schiavi ", di a fine di u mondu. A prufezia serà interpretabile solu quandu l'elementi prufetizzati sò per esse cumpletu o, per a maiò parte, realizatu.

A durata di u tempu generale chì u prughjettu di salvezza divina durà hè sempre stata ignorata da l'omi. In questu modu, in ogni mumentu, u servitore di Diu puderia sperà di tistimunià a fine di u mondu, è Pàulu tistimunia di questu cù e so parolle: "Hè ciò chì dicu, fratelli, chì u tempu hè cortu ; chì da quì in avanti quelli chì anu mòglie pò esse cum'è s'ellu ùn avianu micca, quelli chì pienghjenu cum'è ùn pienghjenu micca, quelli chì si rallegranu cum'è ùn si rallegravanu, quelli chì cumpranu cum'è micca pussede, è quelli chì usanu u mondu cum'è micca. forma di stu mondu passa (1 Cor.7: 29 à 31).

Avemu, sopra à Paul, u vantaghju di ritruvà in questu tempu quandu Diu hà da mette fine à a so selezzione di eletti eterni. È oghje u so cunsigliu inspiratu deve esse implementatu da i veri eletti di a nostra età finale. U mondu passerà, è solu a vita eterna di l'eletti cuntinuerà. Inoltre, e parolle di Diu in Cristu, " Venu prestu ", in Rev.1: 3, sò veri, perfettamente ghjustificate è adattati per questu tempu finali chì hè u nostru; nove anni dopu à u so ritornu, à l'ora di scrive stu testu.

Avemu vistu in Dan.7:25 chì u scopu di Roma era di " cambià i tempi è a lege divina". A cunniscenza di i misteri di l'Apocalisse di Ghjesù Cristu, datu à l'apòstulu Ghjuvanni detenutu in l'isula di Patmos, hè essenzialmente basatu nantu à a cunniscenza di u tempu veru stabilitu da Diu. U sughjettu di u tempu hè dunque fundamentale per capiscenu l'Apocalisse, chì Diu struttura nantu à sta nuzione di u tempu. Ghjocherà dunque à l’imprecisione di sti dati per chì u libru guardà u so caratteru misteriosu innocu chì li permetterà di francà i 20 seculi di a nostra era senza esse distruttu da e entità accusate è denunziate. I tempi cambiati, è soprattuttu u calendariu stabilitu da Roma in una data falsa ligata à a nascita di Ghjesù, ùn anu micca permessu à l'eletti di esse ingannati quandu interpretanu e profezie divine; questu perchè Diu presenta in i so prufezie, durazioni chì u principiu è a fine sò basati nantu à l'azzioni storichi facilmente identificabili è datati da i storichi specialisti.

Ma in l'Apocalisse, a nuzione di u tempu hè essenziale, perchè tutta a struttura di u libru si basa nantu à questu. Per quessa, a so capiscitura dipendia di l'interpretazione curretta di u sàbatu dumandata è restaurata da Diu in u 1844. U mo ministeru, principiatu in 1980, hà u scopu di revelà l'impurtanza di u rolu profeticu di u sàbatu, chì profetizza u gran restu di u settimu millenniu. di Diu è i so eletti, u tema di Rev.20. Sicondu u verse 2Pe.3: 8, " un ghjornu hè cum'è mille anni, è mille anni sò cum'è un ghjornu ", u ligame stabilitu trà l'imaghjini di i sette ghjorni di creazione revelati in Gen.1 è 2 è i sette. mille anni di u tempu generale di u prugettu divinu, solu pussibile a mo capiscitura di l'assemblea di a struttura di u libru. Cù sta cunniscenza, a prufezia diventa più chjara è palesa, perla per perla, tutti i so sicreti.

Cusì, a prufezia vene à a vita è efficacità solu s'ellu u missaghju pò esse ligatu à una data in a storia di l'era cristiana. Questu hè ciò chì l'ispirazione di u Spìritu Santu di Diu in Ghjesù Cristu m'hà permessu di rializà. Inoltre, possu dichjarà stu " picculu libru, apertu ", cunfirmendu a realizazione di u pianu divinu annunziatu in Rev.5: 5 è 10: 2.

 

In quantu à a so architettura, a visione di l'Apocalisse copre u tempu di l'era cristiana trà a fine di u tempu apostolicu, versu l'annu 94 è a fine di u settimu millenniu chì succederà u ritornu finali di Ghjesù Cristu in u 2030. Per quessa, sparte cù Daniel. Capituli 2, 7, 8, 9, 11 è 12 Panoramica di l'era cristiana. Per i cristiani, l'insignamentu principalu ottenutu da u studiu di stu libru hè a data pivotale di a primavera di u 1843 stabilita da Dan.8: 14, ma ancu di a caduta di u 1844 in u quali u prucessu di a fede finisci. Era di novu da a caduta di u 1844 chì Diu hà stabilitu i fundamenti di a fede Adventista di u Settimu ghjornu. Queste duie date sò cusì impurtanti chì Diu l'utilizarà per strutturà a so visione di l'Apocalisse. Per capiscenu cumplettamente u valore di sti dui date chjude, duvemu in relazione cù u 1843 u principiu di una prova di fede per a parolla profetica. I primi vittimi spirituali cascanu in questa data per via di u so rifiutu disprezzu di u primu annunziu adventista di William Miller. Ma u tempu di prucessu li offre una seconda chance cù u so secondu annunziu di u ritornu di Ghjesù per u 22 d'ottobre di u 1844. U 23 d'ottobre u prucessu finisci è u ghjudiziu di Diu pò esse cusì formulatu è revelatu. A prova cullettiva hè finita, ma a cunversione individuale hè sempre pussibule. Inoltre, in fattu, tutti l'Adventisti osservanu u restu rumanu di dumenica micca ancu identificatu cum'è peccatu. È u sàbatu hè gradualmente aduttatu da l'Adventisti individualmente, senza chì u so rolu maiò sia realizatu da tutti l'Adventisti. Stu ragiunamentu mi porta à favurisce per a fine di a falsa fede protestante, a data di a primavera 1843 è per l'iniziu di l'Adventismu benedettu da Diu, a data di vaghjimu di u 23 d'ottobre 1844. Dighjà, trà l'Ebrei, a primavera è u vaghjimu eranu ligati. dandu nasce à i festivali chì celebravanu temi cumplementarii diametralmente opposti ; a ghjustizia eterna di "agnellu " uccisu di a "Pasqua" di a primavera, da una banda, è a fine di u peccatu di u " capre " uccisu per "u ghjornu di l'espiazione" di i peccati, di u vaghjimu, di un altru locu. . I dui festivali religiosi truvaru u so cumplementu in a Pasqua di l'annu 30 in quale u Messia Ghjesù hà datu a so vita. A primavera di u 1843 è u 22 d'ottobre di u 1844 sò ancu ligati in u significatu postu chì u scopu di a prova di a fede hè di " mette a fine di u peccatu " secondu Dan.7: 24; quellu chì custituisce l'odiosa pratica di riposu settimanale in u primu ghjornu, mentri Diu hà urdinatu per u settimu chì hà ancu santificatu per questu usu, da a fine di a prima settimana di a creazione terrena; in u 2021, 5991 anni prima di noi.

Pudemu ancu favurizà a data di u decretu di Daniel 8:14 chì definisce a data di a primavera 1843. Per ghjustificà sta scelta, ci vole à cunsiderà chì stu mumentu taglia tutte e rilazioni stabilite sin’à tandu trà Diu è i so criaturi; Diu chì hà intrapresu, da sta data, una selezzione finale custruita nantu à dui annunzii adventisti successivi. Da a primavera di u 1843, u sàbatu era duvutu, ma Diu ùn avia da dà à i vincitori di a prova finu à a caduta di u 1844, cum'è un signu benedettu è santificatu chì li appartenenu, in cunfurmità cù l'insignamentu biblicu di u 1843. Eze.20: 12-20, cum'è avemu vistu prima.

In questu libru, u capitulu 5 hà u scopu di ricurdà chì, senza a vittoria pagata cusì caru da Ghjesù Cristu, " l'Agnellu di Diu ", tuttu l'aiutu divinu, tutta a luce revelata saria impussibile, è per quessa, nisuna anima umana ùn puderia micca esse. salvatu. A so luce prufetica salva i so eletti quant'è a so crucifixion accettata volontariamente. A fede in u so sacrifiziu ci impute a so " justizia eterna " secondu Dan.7: 24, ma a so Revelazione illumina a nostra strada è ci mostra e trappule spirituali di u diavulu, per fà sparte u so terribili destinu. In questu casu, a salvezza piglia una forma concreta.

Eccu un esempiu di sti trappule sottili. A Bibbia hè ghjustu vista è cunsiderata cum'è a Parola scritta di Diu. Tuttavia, ste parolle sò state scritte da omi immersi in u cuntestu di u so tempu. Tuttavia, s'è Diu ùn cambia, u so nemicu u diavulu, Satanassu, cambia opportunamente a so strategia è cumpurtamentu versu l'eletti di Diu, cù u tempu. Hè per quessa chì u diavulu agisce cum'è una maghjina di " dragon " di a so guerra aperta perseguita, in u so tempu, ma solu per quellu tempu, Ghjuvanni puderia dichjarà in 1Giuvanni 4: 1 à 3: " Amate, ùn crede micca in tuttu u spiritu; ma pruvà i spiriti, s'ellu sò di Diu, perchè parechji falsi prufeti sò andati in u mondu. Ricunniscite u Spìritu di Diu in questu: ogni spiritu chì cunfessa chì Ghjesù Cristu vene in a carne hè di Diu; è ogni spiritu chì ùn cunfessà micca à Ghjesù ùn hè micca di Diu, hè quellu di l'anticristu, di a so venuta avete intesu, è chì hè avà digià in u mondu. » In e so parolle, Ghjuvanni specifica " veni in a carne " solu per identificà Cristu da a so tistimunianza oculare. Ma a so affirmazioni " ogni spiritu chì cunfessa chì Ghjesù Cristu hè vinutu in carne hè di Diu " hà persu u so valore postu chì a religione cristiana hè cascata in l'apostasia è u peccatu da u 7 di marzu di u 321, abbandunendu a pratica di u veru Sabbath di u veru settimu ghjornu santificatu. da Diu. A pratica di u peccatu, finu à u 1843, hà riduciutu u valore di " cunfessu chì Ghjesù Cristu hè vinutu in carne " è da quella stessa data, l'hà spogliatu di ogni valore; l'ultimi nemici di Ghjesù Cristu dicenu di utilizà u so " nome " cum'è hà annunziatu in Matt.7: 21 à 23: " Ùn tutti quelli chì mi dicenu: Signore, Signore, entreranu in u regnu di i celi, ma solu quellu chì face u vuluntà di u mo Babbu chì hè in u celu. Parechji mi diceranu in quellu ghjornu: Signore, Signore, ùn avemu micca prufetizatu in u vostru nome ? Ùn avemu micca cacciatu i dimònii per via di u vostru nome ? È ùn avemu micca fattu parechji miraculi cù u vostru nome ? Allora li dicu apertamente: ùn v'aghju mai cunnisciutu , alluntanate da mè, voi chì fate l'iniquità ". " Mai cunnisciutu "! Questi " miraculi " sò dunque fatti da u diavulu è i so dimònii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

L'Apocalisse in sintesi

 

In u prologue à u capitulu 1, u principiu di a so gloriosa Revelazione, u Spìritu ci prisenta u menu di a festa preparata. Ci truvemu u tema di l'annunziu di u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu, urganizatu digià in 1843 è 1844, per pruvà a fede Protestante universale è principalmente americana; stu tema hè omnipresente: versu 3, Perchè u tempu hè vicinu ; versu 7, eccu vene cù i nuvuli... ; verse 10, sò statu pigliatu da u Spìritu in u ghjornu di u Signore è aghju intesu daretu à mè una voce forte cum'è u sonu di una tromba . Traspurtatu da u Spìritu, Ghjuvanni si ritrova in u ghjornu di u gloriosu ritornu di Ghjesù, u ghjornu di u Signore , " ghjornu grande è temeroso " secondu Mal.4: 5, è hà daretu à ellu , u passatu storicu di l'era cristiana. prisintatu sottu u simbulu di sette nomi prestitu da sette cità in Asia (Turchia oghje). Allora, cum'è in Daniel, i trè temi di lettere, sigilli è trombe copreranu tutta l'era cristiana in parallelu, ma ognunu hè divisu in dui capituli. Un studiu detallatu revelarà chì sta divisione si faci nantu à a data pivotal di 1843 stabilita in Dan.8: 14. Dentru ogni tema, i missaghji adattati à i normi spirituali stabiliti in Daniel, per l'epica destinata, marcanu i mumenti 7 di u tempu coperto; 7, u numeru di santificazione divina chì serve cum'è u so " sigellu " è chì serà u tema di Rev.7.

A spiegazione chì vene ùn hè mai stata fatta efficace perchè a nuzione di u tempu hè revelata solu da u significatu di i nomi di e "sette chjese" citati in u primu capitulu. In u tema di e lettere, di Rev. 2 è 3, ùn truvamu micca precisione in a forma: "u primu anghjulu, u sicondu anghjulu ... ecc. » ; cum'è serà u casu cù " i sigilli, e trombe, è e sette ultime piaghe di l'ira di Diu ". In questu modu certi anu pussutu crede chì i missaghji eranu indirizzati, veramente è littiralmenti, à i cristiani chì campanu in issi cità di l'antica Cappadocia, di l'attuale Turchia. L'ordine in quale a prufezia presenta questi nomi di cità seguita cronologicamente l'ordine in quale i fatti storichi religiosi sò stati cumpleti in tutta l'era cristiana. È hè sicondu i rivelazioni digià ottenuti da u libru di Daniel, chì Diu definisce u caratteru chì dà à ogni era per u significatu di u nome di a so cità. Successivamente, l'ordine revelatu hè traduttu cusì:

1- Efesu : significatu : lanciu (quellu di l'Assemblea o santuariu di Diu).

2- Smirne : significatu : mirra (odore piacevule è imbalsamazione di i morti per Diu ; persecuzioni rumane di i fedeli eletti trà u 303 è u 313).

3- Pergamu : significatu : adulteriu (dapoi l'abbandunamentu di u sàbatu u 7 di marzu di u 321. In u 538, u regime papale stabilitu religiosamente formalizatu u restu di u primu ghjornu rinominatu dumenica).

4- Thyatire : signifiant : abomination et souffrance mortelle (désigne le temps de la Réforme protestante qui dénonçait ouvertement le caractère diabolique de la foi catholique ; temps concernant le XVIe siècle où grâce à l’impression mécanique, la dispersion de la Bible était favorisée).

5- Sardi : doppiu è sensu oppostu : petra cunvulsiva è preziosa. (Revela u ghjudiziu chì Diu porta nantu à a prova di a fede di u 1843-1844: u significatu convulsivu riguarda a fede protestante rifiutata: "Sì mortu" , è a petra preziosa designa l'eletti vincitori di a prova: " marcheranu cun mè in vestiti bianchi perchè sò degni ".

6- Filadelfia : significatu: Amore fraternu (i petri preziosi di Sardi sò stati cullati in l'istituzione Adventista di u Settimu ghjornu da u 1863; u missaghju hè attribuitu per l'annu 1873 definitu da Dan.12: 12. Benedettu à questu tempu, hè toutefois mis en garde contre le risque de se faire « prendre » la couronne .

7- Laodicée : signifiant : les gens jugés : « ni froid ni chaud mais tiède » (c’est Philadelphie qui se fait « prendre la couronne » : « Tu es malheureux, misérable, pauvre, aveugle et nu ». L’institution n’avait pas imaginé que sarà pruvata è pruvata, trà u 1980 è u 1994, da una prova di fede identica à quella chì hà guadagnatu à i so pionieri di u 1844 a so benedizzione divina: in u 1994, l'istituzione hè cascata, ma u missaghju cuntinuò da Adventisti spargugliati chì Diu identifica è selezziunate da u so amore per a so luce profetica revelata, è da a natura mansa è sottumessa chì carattirizza i veri discìpuli di Ghjesù Cristu in tutti l'età ).

" In a continuazione " di u tempu terrenu chì hà finitu cù u gloriosu ritornu di Cristu Diu, Apo.4 imaginerà cù u simbulu di "24 troni", una scena di ghjudiziu celeste (in u celu) induve Diu riunisce i so eletti in modu chì 'ghjudicanu i gattivi morti. In parallelu cù Rev.20, stu capitulu copre i "mila anni" di u settimu millenniu. Chjarificazione: perchè 24, è micca 12, troni? A causa di a divisione di l'era cristiana in dui parti nantu à e date 1843-1844 di u principiu è a fine di a prova di a fede di u tempu.

Allora, cum'è una parte impurtante, Rev.5 mette in risaltu l'impurtanza di capiscenu u libru di e profezie; chì serà pussibule solu da a vittoria ottenuta da u nostru divinu Signore è Salvatore Ghjesù Cristu.

U tempu di l'era cristiana serà indagatu novu in Rev.6 è 7 sottu u sguardu di un novu tema; quellu di i "sette sigilli". I primi sei presentanu i principali attori nantu à u palcuscenicu è i segni di i tempi chì carattirizzanu e duie parti di a divisione di l'epica cristiana : sin'à u 1844, per Apo.6 ; è da u 1844, per Apo.7.

Dopu vene u tema di " trombe " chì simbulizeghjanu punizioni d'avvertimentu per i primi sei di Rev. 8 è 9, è a punizione definitiva, per " a settima tromba ", sempre apartu, in Rev 11:15 à 19.

Daretu à Apo.9, Apo.10 mira à u tempu di a fine di u mondu, evoca a situazione spirituale di i dui grandi nemici di Ghjesù Cristu chì dicenu esse ellu: a fede cattolica è a fede protestante, unitu da l'Adventismu ufficiale cadutu dapoi. 1994. U capitulu 10 chjude a prima parte di e revelazioni di u libru. Ma i temi principali impurtanti seranu trattati è sviluppati in i capituli chì seguitanu.

Cusì Apo.11 ripiglià a visione generale di l'era cristiana è sviluppà, soprattuttu, u rolu impurtante di a Rivuluzione francese, chì u so ateismu naziunale stabilitu hè adupratu da Diu, sottu u nome simbolicu di "a bestia chì nasce da u prufondu" , per distrughjini u putere di u regime cattolicu di " a bestia chì si alza da u mare ", in Rev.13: 1. A pace religiosa universale, mintuvata in Apo.7, serà cusì ottenuta è nutata in u 1844. Allora, pigliendu stu regime rivoluzionariu cum'è una maghjina di l'imminenti Terza Guerra Munniali o "6a tromba" di Apo.9:13 , chì custituisce u veru veru. " seconda disgrazia " attraversu l'annunziu di Rev. 8:13, u tema finali di a " settima tromba ", chì hè realizatu da u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu, hè presentatu.

In Rev.12, u Spìritu ci prisenta cun un altru generale di l'era cristiana. Cumpleta a so infurmazione, in particulare nantu à a situazione di u diavulu è i so sustenitori angeli. Ci insegna chì dopu à a so vittoria nantu à a croce, in u nome celeste di Michael digià citatu in Dan. 10: 13, 12: 1, u nome chì hà purtatu in u celu prima di a so incarnazione umana in Ghjesù, u nostru Signore hà purificatu u celu da u so. presenza male è ch'elli anu persu per sempre l'accessu à e dimensioni celesti create da Diu. Eccu una bona nutizia ! A vittoria di Ghjesù hà avutu cunsequenze celesti felici per i nostri fratelli celesti liberati da e tentazioni è i pinsamenti di i dimònii. Dapoi sta espulsione, sò stati cunfinati à a nostra dimensione terrena, induve seranu uccisi cù i nemici terrestri di Diu, in 2030 à u gloriosu ritornu di Cristu Diu. In questa panoramica, u Spìritu imagine e successioni di u " dragu " è di a " serpente " chì designanu, rispettivamente, e duie strategie di cummattimentu di u diavulu: a guerra aperta , di a Roma imperiale o papale denunziata, è a seduzzione religiosa ingannosa di u rumanu. Papatu Vaticanu, smascheratu, quasi umanistu. In l'imaghjini sottili presi in prestito da l'esperienze di l'Ebrei, " a terra apre a so bocca " per inghjustà l'aggressione papale di e lighe cattoliche. Comu avemu appena vistu, u travagliu serà realizatu da i rivoluzionari atei francesi. Ma serà ancu principiatu da e truppe protestanti di un falsu Cristianesimu aggressivu è guerrieru. A visione generale finisce cù a menzione di " u restu di a pusterità di a donna ". Allora u Spìritu dà a so definizione di i veri santi di l'ultimu tempu: " Questa hè a perseveranza di i santi chì guardanu i cumandamenti di Diu è conservanu a tistimunianza di Ghjesù ". U Spìritu designa in questi termini quelli chì, cum'è mè, s'appoghjanu à a so Revelazione prufetica è ùn lascianu micca chì nimu l'arrabbia, cullighjendu finu à a fine, e perle date da u celu.

U capitulu 13 presenta i dui nemici religiosi aggressivi chì portanu a fede cristiana. Cum'è tali, l'imaghjini, da dui " bestie " di quale u sicondu emerge da u primu cum'è suggeritu da a relazione di e parolle " mare è terra " da a storia di Genesi chì li definiscenu in questu capitulu 13. U primu hà agitu prima. 1844 è u sicondu appariscerà solu in l'ultimu annu di u tempu terrenu, marcandu cusì a fine di u tempu di grazia offrittu à l'omu. Sti dui " bestie " sò, per a prima, cattolica, a chjesa madre, è per u sicondu, e chjese Riformate Protestanti chì sò venute da ella, e so figliole.

Copre solu a seconda parte di l'era cristiana da u 1844, Rev. 14 evoca i trè missaghji di e verità Adventisti di u Settimu ghjornu à e cundizioni eterni: a gloria di Diu chì esige a risturazione di a pratica di u so santu sàbatu, a so cundanna di u Cattolicu Rumanu. , è a so cundanna di u Protestantismu chì onora a so dumenica chì ellu designa cum'è " marca " di l'autorità umana è diabolica di a Roma imperiale è papale. Quandu u tempu di a missione preparatorie finisce, successivamente, cù u rapimentu di i santi eletti imaginati da " a cugliera ", è a distruzzione di i maestri ribelli è di tutti i increduli, azzioni imaginate da " l'annata ", a terra diventerà di novu u " abissu " di u primu ghjornu di a creazione, privatu di ogni forma di vita terrestre. Mantenerà in vita, però, per " mille anni ", un abitante di scelta, Satanassu, u diavulu stessu, aspittendu a so distruzzione à l'ultimu ghjudiziu è ancu tutti l'altri ribelli omi è anghjuli.

Rev.15 si focalizeghja nantu à u timing di a fine di a prova.

Apocalisse 16 palesa " e sette ultime piaghe di l'ira di Diu " chì colpisce, dopu à a fine di u tempu di prova, l'ultimi ribelli increduli chì diventanu sempre più aggressivi, finu à u puntu di decretà a morte di l'osservatori di i ghjusti. sàbatu divinu prima di a settima peste.

Rev.17 hè interamente dedicatu à l'identificazione di a "grande prostituta" chjamata " Babilonia a Grande ". Hè in questi termini chì u Spìritu designa a " grande cità " imperiale è papale, Roma. U ghjudiziu di Diu nantu à ella hè cusì chjaramente revelatu. U capitulu annuncia ancu u so futuru ghjudiziu è a distruzzione per u focu, perchè l'Agnellu è i so eletti fideli a vinceranu.

Apocalisse 18 mira à u tempu di a " raccolta " o punizioni di " Babilonia a Grande ".

Apoca 19 riprisenta u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu è u so cunfrontu cù e forze ribelli terrestri terrificate.

Rev.20 mira à u tempu di i mille anni di u settimu millenniu sperimentatu assai diffirenti, in u celu da l'eletti, è nantu à a terra desolata, in isolamentu da Satanassu. À a fine di i mille anni, Diu urganizerà l'ultimu ghjudiziu: l'annihilazione da u focu terrestre celeste è sotterraneo di tutti i ribelli umani terrestri è angeli celeste.

Apo.21 rapprisenta a gloria di l'Assemblea furmata da a riunione di l'eletti redimitu da u sangue di Ghjesù Cristu. A perfezione di i scelti hè illustrata da paraguni cù ciò chì a terra offre più preziosa à l'omi: oru, argentu, perle è petri preziosi.

Apo.22 evoca in l'imaghjini u ritornu à l'Eden persu, trovu è stallatu per l'eternità nantu à a terra di u peccatu rigeneratu è trasfurmatu per diventà u tronu universale di l'unicu è un gran Diu, creatore, legislatore è redentore chì domina in tutti i so universi. cù i so redimi terrestri.

Quì finisce sta rapida visione di u libru Revelation, u studiu detallatu di quale cunfirmà è rinfurzà ciò chì hè statu dettu.

Aghju aghjustatu sta spiegazione altamente spirituale chì revela u ragiunamentu oculatu di a mente di Diu. Ellu trasmette missaghji insospettati per via di allusioni sottili chì a Bibbia ci illuminerà. In seguitu, in a custruzzione di l'Apocalisse, i stessi prucessi chì hà utilizatu per a custruzzione di e so rivelazioni datu à Daniel, Diu cunfirma ch'ellu "ùn cambia micca" è chì serà " eternu u listessu ". Inoltre, aghju trovu in l'Apocalisse u stessu metudu di paralleli trè temi chì sò e " lettere à l'Assemblee ", i " sigilli " è e " trombe ". Sicondu Apo.5, induve l'Apocalypse hè imaginatu da un libru chjusu da " sette sigilli ", solu l'apertura di u " settimu sigillo " permetterà l'accessu à l'evidenza chì cunfirmà in i capituli 8 à 22, l'interpretazioni è i suspetti. risuscitatu da u studiu di i capituli 1 à 6. U capitulu 7 hè dunque a chjave per entre in a cunniscenza di i misteri revelati. È ùn vi maravigliate, perchè u so tema hè precisamente u sàbatu, chì hà fattu tutta a sfarenza trà a santità vera è falsa dapoi u 1843. Truvemu dunque in Apo.7, a grande verità chì riddled a religione Protestante in a primavera 1843. L'Apocalisse solu cunfirmà stu insignamentu fundamentale revelatu à Daniel. Ma, per l'Adventismu, chì emerge à questa data cum'è un vincitore, l'Apocalypse svelarà per u 1994, una prova chì u vagliarà à turnu. Questa nova lumera, una volta, " di novu ", farà " a diferenza trà quelli chì servenu à Diu è quelli chì ùn u serve micca ", o più.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A seconda parte: u studiu detallatu di l'Apocalisse

 

 

Revelazione 1: Prologue - U Ritornu di Cristu -

u tema adventista

 

 

A presentazione

Versu 1: " A Rivelazione di Ghjesù Cristu, chì Diu li hà datu per vede à i so servitori schiavi e cose chì devenu accade prestu , è chì hà fattu cunnosce, mandendu u so anghjulu, à u so servitore Ghjuvanni, ... ".

Ghjuvanni, l'apòstulu chì Ghjesù hà amatu, hè u dipositariu di sta Rivelazione divina chì ellu riceve da u Babbu in u nome di Ghjesù Cristu. Ghjuvanni, in ebraicu "Yohan", significa: Diu hà datu; è hè ancu u mo nome. Ghjesù ùn hà micca dettu: " A quellu chì hà, serà datu "? Stu missaghju hè " datu " da " Diu " u Babbu, dunque cun cuntenutu illimitatu. Perchè da a so risurrezzione, Ghjesù Cristu hà ripigliatu i so attributi divini, è hè cum'è un Babbu celeste chì pò, da u celu, agisce in favore di i so servitori o più precisamente di i so "schiavi " . Cum'è dice u proverbio, "avvertitu hè forearmed". Diu hè di questa opinione è a prova, indirizzendu à i so servitori revelazioni nantu à u futuru. L'espressione " ciò chì deve accade subitu " pò esse surprisante quandu sapemu chì u messagiu hè statu datu in 94 AD è chì simu avà in 2020-2021, u tempu chì stu documentu hè statu scrittu. Ma scoprendu i so missaghji, avemu da capisce chì questu " prontamente » assume un significatu literale, perchè i so destinatari seranu cuntempuranei cù u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu. Stu tema sarà in u Revelation omnipresent, perchè Revelation hè indirizzata à l'ultimi "Adventists" sceltu da Diu, da a fede dimustratu in una prova finale custruitu nantu à i dati di Rev.9: 1-12, chì tratta di u tema di u " quinta tromba ". In questu capitulu, i versi 5 è 10 citanu un periodu profeticu di " cinque mesi " malinterpretatu finu à mè. In u mo studiu di u sughjettu, sta durata hà determinatu una nova data supposta per annunzià u ritornu di Ghjesù per u 1994, u veru annu 2000 di a vera nascita di Cristu. Sta prova di a fede hà pruvatu, per l'ultima volta, l'Adventismu ufficiale, chì hè diventatu tiepidu è formalista, è chì si preparava à entre in un pattu cù quelli chì Diu palesa chì sò i so nemichi in a so Apocalisse. Dapoi u 2018, aghju cunnisciutu a data di u veru ritornu di Ghjesù Cristu è ùn hè micca basatu annantu à alcuna dati da e profezie di Daniele è di l'Apocalisse, e durazioni quantificate di quale sò state tutte eseguite cumpiendu u so rolu di sifting à i tempi designati. U veru ritornu di Ghjesù pò esse capitu da u cuntu Genesi, crede chì i sette ghjorni di a nostra settimana sò custruiti nantu à l'imaghjini di i 7 000 anni di tuttu u pianu cuncepitu da Diu, per eliminà u peccatu è i peccatori, è purtà à a so eternità u so amati scelti scelti durante i primi 6000 anni. Cum'è e proporzioni di u santuariu o tabernaculu ebraicu, u tempu di 6000 anni hè custituitu da trè terzi di 2000 anni. U principiu di l'ultimu terzu hè statu marcatu, u 3 d'aprile, 30, da a morte expiatoria di u nostru Salvatore Ghjesù Cristu. Un calendariu ebraicu cunfirma sta data. U so ritornu hè dunque stabilitu per a primavera di u 2030, 2000 anni dopu. Sapendu chì u ritornu di Cristu hè davanti à noi, cusì vicinu, a parolla " prontamente " » di e parolle di Ghjesù hè perfettamente ghjustificatu. Cusì, ancu s'ellu hè statu cunnisciutu è lettu à traversu i seculi, u libru Revelazione hè fermatu chjusu, congelatu, sigillatu, finu à u tempu di a fine, chì cuncerna a nostra generazione.

Versu 2: "... chì hà tistimuniatu a parolla di Diu è a tistimunianza di Ghjesù Cristu, tuttu ciò chì hà vistu ".

Ghjuvanni tistimunieghja chì hà ricevutu a so visione da Diu. Una visione chì custituisce a tistimunianza di Ghjesù Cristu chì Rev.19:10 definisce cum'è " u spiritu di prufezia ". U messagiu hè basatu annantu à l'imaghjini " visti " è e parolle intesu. Ghjuvanni fù strappatu da e contingenze terrestri da u Spìritu di Diu chì li revelò in imagine i grandi temi di a storia religiosa di l'era cristiana; finiscerà cù u so ritornu gloriosu è formidable per i so nemichi.

Versu 3: " Benedetto hè quellu chì leghje è sente e parolle di a prufezia, è mantene e cose chì sò scritte in questu! Perchè u tempu hè vicinu ".

Pigliu per mè a parte chì mi deve, a beatitudine per " quellu chì leghje " e parolle di a prufezia, perchè u Signore dà à u verbu leghje un sensu logicu precisu. Dà a spiegazione in Isa.29: 11-12: " Tutte a rivelazione hè per voi cum'è e parolle di un libru sigillatu chì sò datu à un omu chì sapi leghje, dicendu: Leghjite questu! È chì risponde : Ùn possu micca, perchè hè sigillatu ; o cum'è un libru ch'omu dà à un omu chì ùn sapi leghje, dicendu : Leghjite questu ! E quale risponde: Ùn sò micca leghje . Versu 13, chì seguita, palesa a causa di sta incapacità: " U Signore hà dettu: Quandu stu populu s'avvicina à mè, mi onore cù a so bocca è cù e so labbra; ma u so core hè luntanu da mè, è u timore ch'ellu hà di mè hè solu un preceptu di a tradizione umana ". U terminu " sigillatu " o sigillatu descrive l'aspettu di l'Apocalisse, illegibile perchè hè sigillatu. Hè dunque per apre è unseal sanu sanu chì eiu, un altru Ghjuvanni di u tempu finali, fù chjamatu da Diu; questu cusì chì tutti i so veri eletti, " ascoltate è mantene " e verità revelate in e parolle è l'imaghjini di a prufezia. Questi verbi significanu "capisce è mette in pratica". In stu versu, Diu avvirtenu i so eletti ch'elli riceveranu, da unu di i so fratelli in Cristu, " quellu chì leghje ", a luce chì spiega i misteri di a prufezia per ch'elli ponu, à turnu, rallegra è mette u so insignamentu. in pratica. Cum'è in u tempu di Ghjesù, a fede, a fiducia è l'umiltà seranu dunque necessarie. Cù stu metudu, Diu sifts è sguassate e persone chì sò troppu fieru per esse insignatu. Allora, dicu à l'eletti: "Scurdate l'omu, stu picculu traduttore è trasmettitore ufficiale, è fighjate à u veru Autore: u Diu Onnipotente Ghjesù Cristu".

Versu 4: " Ghjuvanni à e sette chjese chì sò in Asia: Grazia à voi è pace da quellu chì hè, è chì era, è chì vene, è da i sette spiriti chì sò davanti à u so tronu, ... "

A menzione di " sette Assemblee " hè suspettata, perchè l' Assemblea cù una capitale A hè, una, perpetuamente. " Sette Assemblee " designa dunque necessariamente l' Assemblea unificata di Ghjesù Cristu in sette epoche marcate è successive. A cosa serà cunfirmata è sapemu digià chì Diu divide l'era cristiana in 7 tempi particulari. A riferenza à l'Asia hè utile è ghjustificata, postu chì i nomi presentati in u versu 11 sò quelli di e cità chì esistenu in Asia Minore, in l'antica Anatolia situata à punente di l'attuale Turchia. U Spìritu cunfirma digià u limitu di l'Europa è u principiu di u cuntinente asiaticu. Ma a parolla Asia cum'è a parolla Anatolia oculta un missaghju spirituale. Ils signifient : soleil levant en akkadien et grec, et suggèrent ainsi le camp de Dieu visité par Jésus-Christ, le « soleil levant », dans Luc 1 : 78-79 : « Grâce aux entrailles de la miséricorde de notre Dieu, par virtù di quale u sole nascente ci hà visitatu da l'altu, per dà luce à quelli chì si pusanu in a bughjura è in l'ombra di a morte, per guidà i nostri passi in a via di a pace. » Hè ancu u " sole di a ghjustizia " di Mal.4: 2: " Ma per voi chì teme u mo nome, u sole di a ghjustizia suscitarà , è a guariscenza serà sottu à e so ali; Escerete è saltarete cum'è vitelli da una stalla " . A formula di u salutu hè coherente cù e lettere chì i cristiani scambiavanu in u tempu di Ghjuvanni. Eppuru, Diu hè designatu da una nova spressione, finu à quì scunnisciuta: " da quellu chì hè, chì era, è chì vene ". Sta spressione riflette solu, in a lingua greca uriginale è altre traduzzioni, u significatu di u nome ebraicu di Diu: "YaHWéH". Hè u verbu "esse" cunjugatu in a terza persona singulari in u tempu imperfettu di l'ebreu. Stu tempu chjamatu imperfettu sprime u cumpletu chì si estende in u tempu, perchè u tempu prisenti ùn esiste micca in a cunjugazione ebraica. " è quale vene ", cunfirma ancu u tema di u ritornu di Ghjesù Cristu, l'Adventisimu. L'apertura di a fede cristiana à i pagani hè cusì cunfirmata; per elli Diu adatta u so nome. Dopu, una altra novità appare per designà u Spìritu Santu: " i sette Spiriti chì sò davanti à u so tronu ". Questa cita apparirà in Rev.5: 6. U numeru 7 designa a santificazione, in questu casu, quella di u Spìritu divinu versatu in i so criaturi, dunque, " prima di u so tronu ". In Rev.5: 6, "agnellu uccisu " hè cunnessu à questi simboli, a prufezia cunfirma cusì l'omnipotenza divina di Ghjesù Cristu. I " sette spiriti di Diu " sò simbolizzati da " u candelabro à sette rami " di u tabernaculu ebraicu chì profetizza u pianu di salvezza di Diu. U so prugramma era cusì chjaramente delineatu. Dapoi Adamu, 4000 anni, è da a so morte Ghjesù spia i peccati di l'eletti u 3 d'aprile, 30, cusì strappa u velu di u peccatu è apre l'accessu à u celu à l'eletti redimtati durante l'ultimi dui mila di i sei mila anni programati. per a selezzione di l'eletti spargugliati, finu à a fine di u mondu, trà e nazioni di a terra sana.

Versu 5: " ... è da Ghjesù Cristu, u testimone fidu, u primu natu di i morti, è u prìncipe di i rè di a terra! À quellu chì ci ama, chì ci hà liberatu da i nostri peccati cù u so sangue .

U nome " Gesù Cristu " hè ligatu à u ministeru terrenu chì Diu hè vinutu à fà in terra. Stu versu ci ricorda di e so opere realizate per ottene a salvezza per grazia ch'ellu offre solu à i so eletti. Dans sa parfaite fidélité à Dieu et à ses valeurs, Jésus était « le témoin fidèle » proposé comme modèle à imiter à ses apôtres et à ses disciples de tous les temps, y compris le nôtre. A so morte hè stata prufeta da a morte di u primu animali uccisu per mette nantu à a nudità di Adam è Eve dopu u so peccatu. À traversu ellu, era dunque veramente u " primu-natu di i morti ". Ma hè ancu, per via di a so impurtanza divina, a so morte solu avia l'efficacezza è u putere di cundannà u diavulu, u peccatu è i peccatori. Rimane u " primogenitu " sopra tutti i "primogeniti" in a storia religiosa. Hè in u pensamentu di a so morte, fatta necessariu per riscattà u peccatu di i so eletti, chì Diu hà fattu à morte tutti l' omi è l'animali " primi nati " di l'Egittu ribellu, l'imaghjini di u peccatu, per " liberà " u so populu ebreu da a schiavitù, digià un simbulu è l'imaghjini di " peccatu ". Cum'è u " primogenitu ", u dirittu di nascita spirituale appartene à ellu. Presentendu ellu stessu cum'è " principe di i rè di a terra " Ghjesù diventa un servitore di i so redimi. I " re di a terra " sò quelli chì entranu in u so regnu redimutu da u so sangue; erediteranu a terra rinnuvata. Hè una cosa maravigghiusa per scopre u livellu di umiltà, cumpassione, amicizia, fratellanza è amore di l'esseri celesti chì sò stati fideli à i standard divini di a vita celestiale. À a terra, Ghjesù hà lavatu i pedi di i so apòstuli, cunfirmendu ch'ellu hè " u Maestru è u Signore ". In u celu, serà eternamente " u prìncipe " di i so " re ". Ma i " " seranu ancu servitori di i so fratelli. D'altronde, dandusi u titulu di " principe ", Ghjesù si mette à u livellu di u diavulu, u so avversariu è cuncurrente scunfittu, chì ellu chjama " u principe di stu mondu ". L'incarnazione di Diu in Ghjesù hè stata motivata da a faccia à a faccia di i dui " prìncipi "; u destinu di u mondu è quellu di i so criaturi dipende da u putere di u grande vincitore Ghjesù Michael YaHWéH. Ma Ghjesù deve a so vittoria solu in parte à a so divinità, perchè hà luttatu contru à u diavulu à uguali termini, in un corpu di carne identica à a nostra, 4000 anni dopu à a lotta persa da u primu Adamu. U so statu di mente è a so determinazione di vince per salvà solu i so scelti li dete a so vittoria. Hà apertu a strada per i so scelti dimustrà chì un " agnellu " docile pò scunfighja " i lupi " divorendu carne è spiriti, cù l'aiutu di u Diu fidu è veru.

Versu 6: " E quale hà fattu di noi un regnu, preti à Diu, u so Babbu, à ellu sia a gloria è u putere per i seculi! Amen ! »

Ghjè Ghjuvanni chì definisce ciò chì custituisce l’Assemblea di l’eletti. In Ghjesù Cristu, l'antica Israele cuntinueghja in forme spirituali profetizzate in i riti di l'anticu pattu. Servindu u " Rè di i rè è Signore di i signori ", i veri eletti participanu à a so regnu, è cun ellu, custituiscenu citadini di u regnu di i celi. Sò ancu " preti " spirituali, perchè officianu in u tempiu di u so corpu, in quale serve à Diu, offrendu in santità per u so serviziu. È attraversu e so preghiere à Diu, trasmettenu i prufumi offerti nantu à l'altare di l'incensu di l'anticu tempiu di Ghjerusalemme. A siparazione trà Ghjesù è u Babbu hè ingannosa, ma currisponde à a cuncepzione chì parechji falsi cristiani anu di u sughjettu. Questu hè à u puntu di riclamà di "onora" u Figliolu à a spesa di u Babbu. Questu hè statu a culpa, o peccatu, di a fede cristiana da u 7 di marzu di u 321. Per parechji, u restu di u sàbatu hè un ordinanza chì solu cuncernava i Ghjudei di l'antica allianza, a dispensazione di u Babbu. U Babbu è Ghjesù essendu una sola persona, soffrenu l'ira di Ghjesù chì pensanu ch'elli anu onoratu. In a so natura divina cum'è Babbu, Ghjesù mantene, è per l'eternità, " a gloria è u putere, per sempre è sempre! Amen ! » « Amen » chì significa : hè vera ! In verità!

 

 

U tema adventista

Versu 7: " Eccu, vene cù i nuvuli. È ogni ochju a viderà, ancu quelli chì l'anu trafittu; è tutte e tribù di a terra piangeranu per ellu. Iè. Amen ! »

Hè precisamente, quandu ellu torna, chì Ghjesù hà da dimustrà a so gloria è u so putere. Sicondu l'Atti 1: 11, hà da vultà " in u listessu modu cum'ellu hà ascendutu in u celu ", ma u so ritornu serà in una gloria celestiale estrema chì terrificà i so nemichi; « ceux qui l’ont percé » en s’opposant à son véritable projet. Perchè sta spressione cuncerna solu l'omu cuntimpuraniu cù a so venuta. Quandu i so servitori sò minacciati di morte o messi à morte, Ghjesù sparte u so destinu perchè s'identifica cun elli: " E u rè li risponderà: vi dicu a verità, quante volte avete fattu queste cose à unu di questi più minimi. i me fratelli, l'avete fattu per mè. (Mt 25:40). I Ghjudei è i suldati Rumani chì u crucifissu ùn sò micca inclusi in stu missaghju. U Spìritu di Diu impute sta azzione à tutti l'omu chì impediscenu u so travagliu di salvezza è frustranu per elli stessi è l'altri a so offerta di grazia è salvezza eterna. Citendu " e tribù di a terra ", Ghjesù mira à i falsi cristiani per mezu di i quali e tribù d'Israele sò supposti esse allargate in u novu pattu. Scuprendu à u so ritornu ch'elli si appruntavanu à tumbà i so veri eletti, avaranu ghjustu ragiò di lamentà, scoprendu si nemichi di u Diu chì li avia da salvà. I dettagli di u prugramma per l'ultimi ghjorni seranu rivelati spargugliati in i capituli di u libru di l'Apocalisse. Ma possu dì chì Rev.6: 15-16 descrive a scena in queste parolle: " I rè di a terra, i grandi, i cumandanti militari, i ricchi, i putenti, tutti i schiavi è i liberi, si sò ammucciati in grotte è in scogli di muntagna. È dissenu à e muntagne è à i petri: Cascate nantu à noi, è nascondeci da a faccia di quellu chì si pusa nantu à u tronu, è da l'ira di l'Agnellu; ".

Versu 8: " Sò l'alfa è l'omega, dice u Signore Diu, quellu chì hè, è chì era, è chì vene, l'Onniputente. »

Celui qui s’exprime ainsi est le doux Jésus qui a trouvé sa gloire divine au ciel, il est « l’Omnipotent ». Hè abbastanza per cunnetta stu versu cù quelli di Rev.22: 13-16 per avè a prova: " Sò l'alfa è l'omega, u primu è l'ultimu, u principiu è a fine ... /... Eiu, Ghjesù, aghju avutu. mandatu u mo anghjulu per attestà queste cose à voi in e Chjese. Sò a radica è a sumente di David, a stella luminosa di a matina ". Cum'è in u versu 4, Ghjesù si prisenta sottu à l'attributi di u Diu creatore, l'amicu di Mosè, chì u nome ebraicu hè "YaHWéH" secondu Exo.3:14. Ma specifichi chì u nome di Diu cambia secondu s'ellu hè quellu chì si chjama o si l'omi u nome: "I am" diventa "Hè" in a forma "YaHWéH".

Nota aghjuntu in 2022: L'espressione " alfa è omega " riassume tutta a rivelazione offerta da Diu in a so Bibbia, da Genesi 1 à Revelazione 22. Tuttavia, dapoi u 2018, u significatu profeticu di "seimila" anni datu à i sei ghjorni di a settimana hè stata cunfirmata senza dubbità u so valore cum'è sei ghjorni veri, durante i quali Diu hà creatu a terra è a vita chì era per sustene. Ma, mantenendu u so significatu prufeticu, questi sei ghjorni o "6000" anni hà permessu di definisce per a primavera di u 2030 u ritornu vittorioso finale di Ghjesù Cristu è u rapimentu di i so santi fideli. Per mezu di l'espressione " alfa è omega ", Ghjesù dà à i so Santi di l'Ultimi Ghjorni una chjave chì li permetterà di scopre u tempu reale di a so seconda venuta. Ma duvemu aspittà finu à a primavera di u 2018 per capisce cumu utilizà sti 6 000 anni, è u 28 di ghjennaghju di u 2022, per associà cù queste sprissioni: "alfa è omega ", " u principiu è a fine ".

Versu 9: " Eiu Ghjuvanni, u vostru fratellu, chì sparte cun voi a tribulazione è u regnu è a perseveranza in Ghjesù, era in l'isula chjamata Patmos, per via di a parolla di Diu è di a tistimunianza di Ghjesù. »

Per un veru schiavu di Ghjesù Cristu, sti trè cose sò cunnessi: a parte in a tribulazione, a parte in u regnu è a parte in a perseveranza in Ghjesù. Ghjuvanni tistimunieghja u cuntestu induve hà ricevutu a so visione divina. Truvendulu apparentemente indistruttibile, i Rumani l'isulanu infine, in esiliu in l'isula di Patmos, per limità a so tistimunianza à l'omi. In tutta a so vita, ùn hà mai cessatu di tistimunià per a parolla di Diu per glurificà à Ghjesù Cristu. Ma pudemu ancu capisce chì Ghjuvanni hè statu purtatu à Patmos per riceve, in tranquillità, a tistimunianza di Ghjesù chì custituisce l'Apocalisse, chì ellu hà ricevutu quì da Diu.

Fighjemu in u passatu chì i dui autori di e duie profezie Daniel è Revelazione eranu miraculosamente prutetti da Diu; Daniel hè salvatu da i denti di leoni è Ghjuvanni hè liberatu sanu da una tina piena d'oliu bollente. A so spirienza ci insegna una lezziò : Diu face a sfarenza trà i so servitori prutege in modu putente è soprannaturale quelli chì u glurificà u più è prisentanu l'aspettu di un mudellu ch'ellu vole incuragisce in particulare. U ministeru prufeticu hè cusì designatu in 1Cor.12: 31 cum'è "u modu più eccellente ". Ma ci sò prufeti è prufeti. Micca tutti i prufeti sò chjamati per riceve visioni o profezie da Diu. Ma tutti l'eletti sò esortati à prufetizà, vale à dì, à rende tistimunianza di e verità di u Signore à i so vicini per guidà à a salvezza.

 

 

A vista di Ghjuvanni di i tempi Adventisti

Versu 10: " Eru in u Spìritu u ghjornu di u Signore, è aghju intesu daretu à mè una voce forte, cum'è u sonu di una tromba " .

L'espressione " ghjornu di u Signore " favurirà interpretazioni tragiche. In a so traduzzione di a Bibbia, JN Darby, ùn esitò à traduzzione da a parolla "Domenica", chì Diu cunsidereghja esse u "marcu" di " a bestia " guidata da u diavulu in Rev.13: 16; Questu hè direttamente oppostu à u so " sgillellu " reale , u so settimu ghjornu di riposu santificatu. Etimologicamente, a parolla "domenica" significa "ghjornu di u Signore", ma u prublema vene da u fattu chì dedica u primu ghjornu di a settimana à u riposu, chì Diu ùn hà mai urdinatu, avè da a so parte, manera perpetua, santificata per questu usu nantu à u settimu ghjornu. Allora chì significa veramente " u ghjornu di u Signore " citatu in stu versu ? Ma a risposta hè digià data in u versu 7 dicendu: " Eccu, vene cù i nuvuli". "Eccu u " ghjornu di u Signore " destinatu da Diu: " Eccu, ti manderaghju Elia u prufeta, prima chì vene u ghjornu di u Signore, quellu ghjornu grande è spaventoso . (Mal.3: 5) "; quellu chì hà criatu l'Adventismu è e so trè "attese" di u ritornu di Ghjesù, digià realizatu cù tutte e cunsequenze boni è cattivi purtati da sti trè prucessi, in 1843, 1844 è 1994. Cusì vive in 94, Ghjuvanni hè trasportatu da u Spiritu à u principiu di u settimu millenniu, induve Ghjesù torna in a so gloria divina. Allora chì hà " darrettu " ? Tuttu u passatu storicu di l'era cristiana; dapoi a morte di Ghjesù, 2000 anni di religione cristiana; 2000 anni durante i quali Ghjesù hè statu trà i so eletti, aiutendu, in u Spìritu Santu, per scunfighja u male cum'è ellu stessu avia scunfittu u diavulu, u peccatu è a morte. « A forte voce » entendu « derrière » lui est celle de Jésus qui, comme « une trompette », intervient, pour prévenir ses élus et leur révéler la nature des pièges religieux diaboliques qu’ils rencontreront dans leur vie dans tous les "sette" epoche chì u versu dopu chjamà.

Versu 11: " Quì hà dettu: "Ciò chì vede, scrivite in un libru, è mandate à e sette chjese, à Efesu, à Smirne, à Pergame, à Tiatira, à Sardi, à Filadelfia è à Laodicea. ".

A forma apparente di u testu paria di prisentà cum'è destinatarii, littiralmenti, e cità chjamate di l'Asia di u tempu di Ghjuvanni; ognunu hà u so missaghju. Ma questu era solu un apparenza ingannosa destinata à maschera u veru significatu chì Ghjesù dà à i so missaghji. In tutta a Bibbia, i nomi propiu attribuiti à l'omi anu un significatu oculatu in a so radica, da l'ebraicu, caldeu o grecu. Stu principiu hè ancu appiicatu à i nomi grechi di sti sette cità. Ogni nomu palesa u caratteru di l'epica chì rapprisenta. È l'ordine in quale questi nomi sò presentati currisponde à l'ordine di avanzamentu in u tempu programatu da Diu. Videremu in u studiu di Rev 2 è 3 induve l'ordine di sti nomi hè rispettatu è cunfirmatu, u significatu di sti sette nomi, ma quelli di u primu è l'ultimu, "Efesu è Laodicea", rivelanu solu à elli , l'usu chì u Spìritu li face. Significatu, rispettivamente, "lancià" è "ghjudicati," truvamu " l'alfa è l'omega, u principiu è a fine ", di l'era di a grazia cristiana. Ùn hè maravigghiusu chì Ghjesù si prisenta in u versu 8, sottu à sta definizione: " Sò l'alfa è l'omega ". Registra cusì a so prisenza cù i so schiavi fideli, in tutta l’epica cristiana.

Versu 12: " Aghju vultatu per sapè chì voce mi parlava. È quandu mi vultò, aghju vistu sette candele d'oru ,

L'azzione di " turnà " porta à Ghjuvanni à guardà tutta l'era cristiana da quandu ellu stessu hè statu trasportatu à u mumentu di u ritornu di Ghjesù in gloria. Dopu à a precisione " daretu ", avemu quì " aghju vultatu ", è di novu, " è, dopu avè vultatu "; u Spìritu insiste fermamente nant'à stu sguardu versu u passatu, per ch'ellu si seguita in a so logica. È allora Jean chì vede ? " Sette candelieri d'oru ". Quì dinò a cosa hè suspettata cum'è e " sette Assemblee ". Perchè u mudellu " chandelier " hè statu trovu in u tabernaculu ebraicu è avia sette rami chì simbulizeghja digià, inseme, a santificazione di u Spìritu di Diu è a so luce. Questa osservazione significa chì, cum'è i " sette Assemblee ", i " sette candeleri " simbulizeghjanu a santificazione di a luce di Diu, ma in sette mumenti marcati durante tutta l'era cristiana. U candelabro rapprisenta l'eletti di un'epica, riceve l'oliu di u Spìritu di Diu da quale dipende per illuminazione l'eletti cù a so luce.

 

 

 

L'annunziu di una grande calamità

Versu 13: " È à mezu à i sette candelabri , unu cum'è un figliolu di l'omu, vistutu d'un vestitu longu, è avè una cintura d'oru nantu à u pettu. »

Quì principia a descrizzione simbolica di u Signore Ghjesù Cristu. Questa scena illustra e prumesse di Ghjesù: Luca 17:21: " Nimu ùn dicerà: hè quì, o: hè quì. Perchè eccu, u regnu di Diu hè trà voi . » ; Matt.28: 20: " E insignà li à osservà tuttu ciò chì vi aghju urdinatu. È eccu, sò cun voi sempre, ancu finu à a fine di u mondu. ". Questa visione hè assai simile à quella di Daniel 10 induve u versu 1 a presenta cum'è l'annunziu di una " grande calamità " per u so populu ebreu. Quellu di l'Apocalisse 1 annuncia dunque ancu una " grande calamità ", ma sta volta, per l'Assemblea Cristiana. U paragone di e duie visioni hè assai edificante, perchè i dettagli sò adattati à ognunu di i dui cuntesti storichi assai diffirenti. I descrizzioni simbolichi chì seranu presentati cuncernanu à Ghjesù Cristu in u cuntestu di u so ritornu gloriosu finali. E duie " calamità " anu in cumunu chì si verificanu à a fine di e duie alleanze stabilite successivamente da Diu. Comparamu avà e duie visioni: "... un figliolu di l'omu " in questu versu era " un omu " in Daniel, perchè Diu ùn era ancu incarnatu in Ghjesù. Au contraire, dans « fils de l’homme », on retrouve le « fils de l’homme » que Jésus nomme constamment en parlant de lui dans les Évangiles. Se Diu insistia tantu nantu à sta spressione, hè perchè legittima a so capacità di salvà l'omi. Hè quì " vestitu di una longa robba ", " vestitu di linu " in Daniel. A chjave per u significatu di sta robba longa hè datu in Rev.7: 13-14. Hè purtatu da quelli chì morrenu cum'è martiri di a vera fede: " E unu di l'anziani rispose è mi disse: Quelli chì sò vistuti di robba bianca, quale sò, è da induve sò vinuti? Io li dissi : u mo signore, a sapete. È mi disse : Quessi sò quelli chì venenu da a grande tribulazione ; anu lavatu i so vistimenti, è l'anu fattu biancu in u sangue di l'agnellu. ". Ghjesù porta " una cintura d'oru nantu à u so pettu " o, in u so core, ma " in i so lombi ", simboli di forza, in Daniel. È a " cintura d'oru " simbulizeghja a verità secondu Eph.6: 14: " State dunque: avete a verità cinghje nantu à i vostri lombi ; mette nantu à a corazza di a ghjustizia ; ". Cum'è Ghjesù, a verità hè onorata solu da quelli chì l'amanu.

Versu 14: " U so capu è i so capelli eranu bianchi cum'è lana bianca, cum'è neve; i so ochji eranu cum'è una fiamma di focu; »

U biancu, simbulu di a purità perfetta, caratterizeghja u Diu Ghjesù Cristu chì, in cunseguenza, hà l'orrore di u peccatu. Tuttavia, l'annunziu di una " grande calamità " pò avè solu u scopu di punisce i peccatori. Sta causa cuncerna tramindui calamità, cusì truvamu, quì è in Daniel, Diu, u grande Ghjudice, chì "l'ochji sò cum'è fiamme di focu ". U so sguardu consuma u peccatu o u peccatore, ma l'elettu di Ghjesù sceglie di rinunzià u peccatu, à u cuntrariu di u falsu Ghjudeu è u falsu ribellu cristianu chì u ghjudiziu di Ghjesù Cristu hà da cunsumà in fine. È u cuntestu finali di sta " calamità " designa i so nemici storichi, tutti identificati in i capituli di stu libru, è in quellu di Daniel. Apo.13 li presenta à noi sottu à l'aspettu di dui " besti " identificati da i so nomi " mare è terra " chì designa a fede cattolica è a fede protestante chì vene da ellu, cum'è i so nomi suggerenu secondu Gen.1: 9-10. . À u so ritornu, e duie bestie alleate diventanu una, unite per luttà u so sàbatu è i so fideli. I so nemichi seranu spaventati, secondu Rev.6: 16, è ùn stanu micca.

Versu 15: " I so pedi eranu cum'è bronzu ardente, cum'è s'ellu brusgiava in una furnace; è a so voce era cum'è u sonu di parechje acque. »

I pedi di Ghjesù sò puri cum'è u restu di u so corpu, ma in questa maghjina diventanu impurtati pisendu u sangue di i peccatori ribelli. Cum'è in Dan.2: 32, " lattone ", un metallu impuru di lega, simbulizeghja u peccatu. In Rev.10: 2 avemu leghje: " Avia un picculu libru apertu in a so manu. Pusò u so pede drittu nant'à u mare , è u pede manca nant'à a terra ; ". Rev.14: 17 à 20 dà à sta azzione u nome " ragazza di uva "; un tema sviluppatu in Isaia 63. I " assai acque " simbulizeghjanu, in Rev 17: 15, " populi, multitùdine, nazioni è lingue " chì facenu una alleanza cù " a prostituta Babilonia a Grande "; nome chì designa a chjesa cattolica rumana papale. Questa alleanza di l'undicesima ora li uniscerà per oppone à u sàbbatu santificatu da Diu. Andaranu finu à decide di tumbà i so fedeli osservatori. Avemu dunque capisce i simboli di a so còllera ghjustu. In a visione, Ghjesù mostra à i so scelti chì a so unica " voce " divina persunale hè più putente cà quella di tutti i populi di a terra cumminati.

Versu 16: " Avia in a so manu diritta sette stelle. Da a so bocca ghjunse una spada affilata, à dui taglii ; è a so faccia era cum'è u sole quand'ellu brilla in a so forza. »

U simbulu di e " sette stelle " tenutu " in a so manu diritta " ricorda a so duminazione permanente chì solu puderia dà a benedizzione di Diu; tantu spessu è massivamente riclamatu in modu sbagliatu da i so nemici infideli. A stella hè u simbulu di u messageru religiosu postu chì cum'è a stella di Gen.1: 15, u so rolu hè di "illuminà a terra ", in u so casu, di ghjustizia divina. U ghjornu di u so ritornu, Ghjesù risuscitarà (resuscitate, o risuscitarà dopu à un annullamentu tutale di u mumentu chjamatu morte) u so elettu da tutte l'epica simbulizeghja da i nomi di e sette Assemblee . In questu cuntestu gloriosu, per ellu è i so fideli eletti, si prisenta cum'è " Parola di Diu " chì u simbulu " di una spada affilata à dui taglii " hè citatu in Heb.4:12. Questa hè l'ora quandu sta spada darà a vita è a morte, secondu a fede mostrata in sta parolla divina scritta in a Bibbia chì Rev 11: 3 simbulizeghja cum'è " i dui tistimoni " di Diu. In l'omu, solu l'aspettu di a faccia l'identifica è li permette di differenzi; hè dunque l'elementu d'identificazione per eccellenza. In questa visione, Diu adatta ancu a so faccia à u cuntestu miratu. In Daniel, in a visione, Diu simbulizeghja a so faccia da " lampi ", un simbulu tipicu di u diu grecu Zeus, perchè u nemicu di a prufezia serà u populu grecu Seleucid di u rè Antiochos IV, chì hà cumpiitu a prufezia in - 168 In. A visione di l'Apocalisse, u visu di Ghjesù piglia ancu l'aspettu di u so nemicu chì sta volta hè " u sole quand'ellu brilla in a so forza ". Hè vera chì st'ultimu tentativu, di sradicà da a terra ogni observatore di u sacru divinu sàbatu, custituisce l'apogeu di a lotta ribellu in favore di u rispettu di u "ghjornu di u sole invincitu" stabilitu u 7 di marzu di u 321 da l'imperatore. Custantinu 1 er . Stu campu ribellu truverà davanti à ellu " u sole di a ghjustizia divina " in tuttu u so putere divinu, è questu, u primu ghjornu di primavera 2030.

Versu 17: " Quandu l'aghju vistu, aghju cascatu à i so pedi cum'è mortu. Mi pusò a manu diritta, dicendu : Ùn àbbia paura ! »

Riaghjendu cusì, Ghjuvanni hè solu anticipà u destinu di quelli chì l'affrunteranu à u mumentu di u so ritornu. Daniel hà avutu u stessu cumpurtamentu, è in i dui casi, Ghjesù rassicura è rinfurzà u so servitore fidu, u so schiavu. " A so manu diritta " cunfirma a so benedizzione è in a so fideltà, à u cuntrariu di i ribelli di l'altru campu, l'elettu ùn hà micca ragiò di teme à Diu chì vene à salvà per amore. L'espressione " ùn teme micca " cunfirma u cuntestu finali carattarizatu da u 1843 da stu missaghju avventista da u primu anghjulu di Apocalisse 14: 7: " Dissi cù una voce alta: teme à Diu, è dà gloria à ellu , per l'ora di u so. ghjudiziu hè ghjuntu; è inchinatevi davanti à quellu chì hà fattu u celu è a terra, è u mare è e surgenti di l'acque. » ; vale à dì u Diu creatore.

Versu 18: " Sò u primu è l'ultimu, è u vivu. eru mortu; è eccu, campà per sempre è per sempre. Teniu e chjave di a morte è di l'infernu. »

Hè veramente Ghjesù, u cunquistatore di u diavulu, u peccatu è a morte chì si sprime in questi termini. E so parolle " u primu è l'ultimu " cunfirmanu u missaghju di u principiu è a fine di u tempu cupertu da a prufezia, ma à u stessu tempu, Ghjesù cunfirma a so divinità chì dà a vita da u so primu à l'ultimu di i so criaturi umanu. Quellu chì " tene e chjavi di a morte " hà u putere di decide quale deve campà è quale deve more. L'ora di u so ritornu hè quandu i so santi seranu risuscitati in a " prima risurrezzione " riservata à i " benedetti morti in Cristu " secondu Rev.20: 6. Evacuemu tutti i miti di e tradizioni di u falsu cristianesimu di u patrimoniu grecu è rumanu, è capiscenu chì " a tomba di i morti " hè simplicemente u tarrenu di a terra chì hà cullatu i morti trasformati in polvera, cum'è hè scrittu in Gen. . . . 3: 19: " In u sudore di a to faccia, manghjarete u pane, finu à vultà in a terra da quale site statu pigliatu; perchè tù sì polvara, è à a polvara torni. ". Quessi resti ùn saranu mai più d'utile, perchè u so Creatore li resuscitarà cù tutta a so parsunalità incisa in a so memoria divina, in un corpu celeste incorruptible (1Cor.15:42) identicu à quellu di l'anghjuli chì restanu in fideltà à Diu: " Perchè in a risurrezzione l'omi ùn si maritaranu nè si maritaranu, ma seranu cum'è l'anghjuli di Diu in u celu. Matt.22:30 ".

 

U missaghju prufeticu nantu à u futuru hè cunfirmatu

Versu 19: " Scrivi dunque e cose chì avete vistu, è quelli chì sò, è quelli chì saranu dopu à elli " .

In questa definizione, Ghjesù cunfirma a cobertura profetica di u tempu glubale di l'era cristiana chì finisce cù u so ritornu in gloria. U tempu apostolicu hè cuncernatu cù l'espressione " chì avete vistu " è Diu cusì designa Ghjuvanni cum'è un autenticu testimone oculare di u ministeru apostolicu. Hà vistu u " primu amore " di u Sceltu citatu in Rev.2: 4. "... quelli chì sò " riguarda a fine di stu tempu apostolicu in quale Ghjuvanni ferma vivu è attivu. "... , è quelli chì anu da vene dopu à elli " designa l'avvenimenti religiosi chì si feranu finu à u tempu di u ritornu di Ghjesù Cristu, è oltre, finu à a fine di u settimu millenniu.

Versu 20: " u misteru di e sette stelle chì avete vistu in a mo manu diritta, è di i sette candeleri d'oru. E sette stelle sò l'anghjuli di e sette Chjese, è i sette candelabri sò e sette Chjese. ".

" L'anghjuli di e sette assemblee " sò l'eletti di tutte queste sette ere. Perchè a parolla " anghjulu ", da u grecu "aggelos", significa messaggeru, è designa l'anghjuli celesti solu s'è a parolla "celestials" clarifica. In listessu modu, i " sette candeleri " è i " sette Assemblei " suspettati in u mo cummentariu sò riuniti quì. U Spìritu cunfirma dunque a mo interpretazione: i " sette candeleri " rapprisentanu a santificazione di a luce di Diu in e sette epoche designate da i nomi di e " sette Assemblee ".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 2: L'Assemblea di Cristu

da u so lanciu finu à u 1843

 

In u tema di e lettere , truvemu in Apocalisse 2, quattru messagi destinati à u tempu trà u 94 è u 1843, è in l'Apocalisse 3, trè missaghji chì coprenu u tempu da u 1843-44 à u 2030. Notemu cun interessu sta precisione revelatrice in quantu à i nomi. di a prima è l'ultime lettere : " Ephèse è Laodicea " chì significanu, rispettivamente: ghjittà, è ghjudicatu a ghjente; u principiu è a fine di l'era di a grazia cristiana. In Rev.2, à a fine di u capitulu, u Spìritu evoca l'iniziu di u "tema Adventist di u ritornu di Cristu" chì mira à a data 1828 prestabilita in Dan.12:11. Inoltre, in a successione di u tempu, u principiu di u capitulu 3 di l'Apocalisse pò esse legittimamente ligatu à a data 1843 chì hà marcatu u principiu di a prova Adventista di a fede. Un missaghju adattatu vene à sancionà a fede protestante pruvata: " Sì mortu ". Queste spiegazioni eranu necessarii per cunfirmà a cunnessione di i missaghji à e date stabilite in Daniel. Ma a visione di l'Apocalisse porta revelazioni nantu à u principiu di l'era cristiana chì Daniel ùn hà micca sviluppatu. E lettere o missaghji chì Ghjesù indirizza à i so servitori in tutta a nostra era dissipanu l'incomprensione religiosa di illusioni falsi è ingannevoli chì cuncernanu multitùdine di credenti cristiani. Ci truvamu u veru Ghjesù cù e so dumande legittimi è i so rimproveri sempre ghjustificati. E quattru lettere di Rev.2 miranu, successivamente, quattru epoche situate trà 94 è 1843.

 

epoca : Efesu

In 94, l'ultimu tistimunianza di u lanciamentu di l'Assemblea di Cristu

Versu 1: " Scrivi à l'ànghjulu di a congregazione in Efesu : Hè ciò chì dice quellu chì tene e sette stelle in a so manu diritta, chì cammina trà i sette candelabri d'oru: "

Cù u nome Efesu , da u primu, traduzzione di u grecu "Ephesis" chì significa lancià, Diu parla à i so servitori da u tempu di u lanciamentu di l'Assemblea di Cristu, à l'epica di l'imperatore Rumanu Domizianu (81-96). ). U Spìritu dunque mira à u tempu quandu Ghjuvanni riceve da Diu a rivelazione chì ci descrive. Hè l'ultimu apòstulu à stà miraculosamente vivu è solu rapprisenta l'ultimu testimone oculare di u lanciamentu di l'Assemblea di Ghjesù Cristu. Diu ricorda u so putere divinu; hè ellu solu chì " teni in a so manu diritta ", simbulu di a so benedizzione, a vita di i so eletti, e " stelle ", di quale ellu ghjudicà l'opere, frutti di a so fede. Sicondu u casu, benedice o maledicà. Diu " cammina ", capisce ch'ellu avanza in u tempu di u so prughjettu accumpagnandu, generazione dopu generazione, a vita di i so eletti è l'eventi di u mondu ch'ellu urganizeghja o cummattiri : "è insignà li à osservà tuttu ciò chì aghju prescrittu . per tè. È eccu, sò cun voi sempre, ancu finu à a fine di u mondu. Matteo 28:20. Finu à a fine di u mondu, i so eletti duveranu rializà l'opere ch'ellu hà preparatu in anticipu per elli: " Perchè simu u so travagliu, creatu in Cristu Ghjesù per e opere boni, chì Diu hà preparatu da anticipu, per chì noi pò praticà. Ef. 2: 10 ". È anu da adattà à e cundizioni particulari necessarii in ognuna di e sette ere. Perchè a lezziò data in " Efesu " hè valida per e sette ere; e " sette stelle chì sò tenute in a so manu diritta " pò lascià falà è falà in terra, quelli chì cuncernanu i cristiani ribelli. Ricurdativi di l'idea chì un " candelabro " hè utile solu quandu dà luce, è per dà a luce, deve esse pienu d'oliu, simbulu di u Spìritu divinu.

Versu 2: " Conoscu e vostre opere, u vostru travagliu è a vostra perseveranza. Sò chì ùn pudete micca suppurtà i cattivi ; chì avete pruvatu quelli chì si chjamanu apòstuli è chì ùn sò micca, è chì avete truvò bugiardi; »

Attenzione ! I tempi di cunjugazione di verbi sò assai impurtanti, postu chì determinanu u tempu di mira di l'era apostolica. In stu versu u verbu cunjugatu in u tempu prisenti si riferisce à l'annu 94 mentre chì quelli in u passatu sò in relazione à l'epica di persecuzioni inflitte da l'imperatore rumanu Nerone, trà l'annu 65 è 68.

In u 94, i cristiani amanu a verità chì hè sempre intacta è senza distorsione, è odianu i pagani " gattivi " è in particulare trà elli, i Rumani dominatori di u tempu. Ci hè un mutivu per questu, è questu hè chì l'Apòstulu Ghjuvanni hè sempre vivu, cum'è parechji altri tistimoni antichi di a verità insegnata da Ghjesù Cristu. " Bugiardi " sò cusì facilmente smascherati. Perchè in ogni età, i tarre micca cunvertiti pruvate à mischjà cù u granu, perchè u timore di Diu hè sempre grande, è u missaghju di salvezza hè seducente è attrattiva. Introducenu idee false in a duttrina. Ma in a prova di l'amore di a verità, fallenu è sò smascherati da l'eletti veramente illuminati. De même, quant au passé de l'ère apostolique, « l'ai mis à l'épreuve », l'Esprit rappelle que l'épreuve de la mort a fait tomber les masques trompeuses de fals chrétiens, les véritables « mentireux » visés dans ce vers, entre 65 et 68, lorsque Nerone. hà mandatu l'Eletti di Cristu à e bestie salvatiche in u so Colosseu, per offre un spettaculu sanguinariu à l'abitanti di Roma. Ma rimarchemu, Ghjesù evoca stu zelu di una era passata.

Versu 3: " chì avete pacienza, chì avete patitu per u mo nome, è ùn avete micca stancu". »

Quì dinò, fate attenzione à i tempi di cunjugazioni verbi !

S'ellu hè sempre cunservatu a tistimunianza di a perseveranza, quella di u soffrenu ùn hè più. È Diu hè ubligatoriu di ricurdà l'accettazione di a soffrenza chì hè stata manifestata è sublimemente onorata circa 30 anni prima, trà 65 è 68, quandu u rumanu sanguinariu, Nero, hà livatu i cristiani à a morte, offrittu cum'è spettaculu, à u so populu perversu è currutti. Hè solu in questu tempu chì u campu di l'Elegitu hà " suffrutu " in u so " nome " è ùn hè micca " stancu ".

Versu 4: " Ma ciò chì aghju contru à voi hè chì avete abbandunatu u vostru primu amore. »

A minaccia suggerita diventa più chjara è cunfirmata. À questu tempu i cristiani eranu fideli, ma u zelu dimustratu sottu à Nero s'era debilitatu o ùn esiste più ; ciò chì Ghjesù chjama " perde u vostru primu amore ", suggerendu cusì per l'era 94, l'esistenza di un secondu amore, assai inferitu à u primu.

Versu 5: " Ricurdatevi dunque da induve site cascatu, è pentite, è fate e vostre opere antiche; se no, venaraghju à tè, è caccià u vostru candelabro da u so locu, salvu chì ùn vi pentite. »

U mera rispettu o semplice ricunniscenza di a verità ùn porta micca a salvezza. Diu esige più da quelli chì salva per fà elli i so cumpagni eterni. A fede in a vita eterna implica a svalutazione di a prima vita. U missaghju di Ghjesù ferma perpetuamente u listessu secondu Matt.16: 24 à 26: " Allora Ghjesù disse à i so discìpuli: S'ellu vole à vene dopu à mè, ch'ellu si rinneghi, ch'ellu piglia a rispunsabilità di a so croce, è ch'ellu sia. seguita mi. Perchè quellu chì vole salvà a so vita a perderà, ma quellu chì perde a so vita per mè, a truverà. È chì prufittà un omu per guadagnà tuttu u mondu, s'ellu perde a so ànima ? Or, chì dà un omu in cambiu di a so ànima ? » A minaccia di caccià u so Spìritu, simbolizatu da u " candelabro ", mostra chì, per Diu, a vera fede hè luntanu da esse una semplice etichetta appiccicata nantu à l'anima. In l'epica di Efesu, u candele simbolicu di u Spìritu di Diu era in Oriente, in Ghjerusalemme induve a fede cristiana hè nata è in e chjese create da Paul in Grecia è in Turchia oghje. U centru religiosu sarà prestu spustatu in Occidente è soprattuttu à Roma in Italia.

Versu 6: " Eppuru avete questu, chì odiate l'opere di i Nicolaitis, opere chì ancu odiu. »

In questa lettera, i Rumani sò chjamati simbolicamenti, dopu à " i gattivi ": " i Nicolaitis ", chì significheghja, populu vittoriu o populu di a Vittoria, i dominatori di l'epica. In grecu, u terminu "Nike" hè u nome di a vittoria personificata. Chì sò dunque " l'opere di i Nicolaitis " odiati da Diu è i so eletti? Paganismu è sincretismu religiosu. Onoranu ospiti di divinità pagane, u più grande di quale anu un ghjornu di a settimana dedicatu à elli. U nostru calendariu attuale, chì assigna à i sette ghjorni di a settimana i nomi di e sette stelle, pianeti o a stella, di u nostru sistema sulari, hè un patrimoniu direttu di a religione rumana. È u cultu di u primu ghjornu dedicatu à u "sole invincitu" darà in u tempu, da u 321, una ragione particulare à u Diu creatore per odià l'"opere " religiose di i Rumani.

Versu 7: " Quellu chì hà l'arechja sente ciò chì u Spìritu dice à e chjese: À quellu chì vince, daraghju à manghjà di l'arbre di a vita, chì hè in u paradisu di Diu. »

Dui missaghji in questu versu evocanu u tempu terrenu di a vittoria, " quellu chì vince ", è u tempu celeste di a so ricumpensa.

Questa formula hè l'ultimu missaghju chì Ghjesù indirizza à i so servitori in una di e sette epoche destinate à a prufezia. U Spìritu l'adatta à e cundizioni particulari di ogni era. Quellu di Efesu marca u principiu di u tempu cupertu da a prufezia, cusì Diu li presenta a salvezza eterna in a forma di u principiu di a storia terrena. L'imaghjini di Ghjesù hè stata evocata quì sottu à quella di l'arburu di a vita di u giardinu terrenu chì Diu avia creatu per mette quì l'omu innocente è puru. Apo.22 profetizza sta risturazione di un Eden rinnuvatu per a felicità di l'eletti vitturiosi nantu à a nova terra. A formula presentata ogni volta cuncerna un aspettu di a vita eterna offerta da Ghjesù Cristu à i so eletti solu.

 

epoca : Smirne

Trà 303 è 313, l'ultima persecuzione "imperiale" rumana

Versu 8: " Scrivi à l'ànghjulu di a congregazione di Smirne : Hè ciò chì u primu è l'ultimu, chì era mortu è hè vivu, dice: "

Cù u nome " Smyrna " di a seconda lettera, traduttu da a parola greca "smurna" chì significa " mirra ", Diu mira à u tempu di a terribile persecuzione guidata da l'imperatore rumanu Dioclezianu. " Mirra " hè un perfume chì imbalsamò i pedi di Ghjesù pocu prima di a so morte è chì li era purtatu in offerta à a so nascita da i sapienti di l'Oriente. Ghjesù trova in questa prova u zelu di a fede vera ch'ellu ùn hà più trovu in 94. Quelli chì accunsenu à more in u so nome deve sapè chì Ghjesù hà cunquistatu a morte, è chì una volta di più vivu, hà da pudè risuscitallu cum'è ellu. "L'hà fattu per ellu stessu. A prufezia hè indirizzata solu à i cristiani di quale Ghjesù hè ellu stessu u " primu " rappresentante. Assimilandu a so persona à a vita di i so servitori, serà ancu rapprisintatu da " l'ultimu " Cristianu.

Versu 9: " I cunnoscu a vostra tribulazione è a vostra miseria (ancu sì riccu), è a calunnia di quelli chì si chjamanu Ghjudei è ùn sò micca, ma sò una sinagoga di Satanassu. »

Perseguitati da i Rumani, i cristiani sò stati privati di a so pruprietà è più spessu messi à morte. Ma sta miseria materiale è carnale li rende spiritualmente ricchi in i criterii di a fede di u ghjudiziu di Diu. Per d 'altra banda, ùn piatta u so ghjudiziu è palesa, in termini assai chjaru, u valore chì dà à a religione ebraica chì ricusò u standard divinu di salvezza, per ùn ricunnosce à Ghjesù Cristu, cum'è u Messia prufetizatu da e sacre Scritture. Abbandunati da Diu, i Ghjudei sò ripresi da u diavulu è i so dimònii è diventanu per Diu è i so veri eletti, " una sinagoga di Satanassu ".

Versu 10: " Ùn teme micca ciò chì soffrete. Eccu, u diavulu ghjittarà alcuni di voi in prigiò, per pudè esse pruvati, è avarete tribulazione dece ghjorni. Siate fideli finu à a morte, è vi daraghju a corona di a vita. »

In questu versu, u diavulu hè chjamatu Dioclezianu, stu crudele imperatore rumanu è i so "tetrarchi" assuciati avianu un odiu feroce contr'à i cristiani chì vulianu sterminà. A persecuzione annunciata o " tribulazione " hà cuntinuatu per " deci ghjorni " o "deci anni" in realtà trà 303 è 313. À alcuni di quelli chì eranu " fideli finu à a morte " cum'è assai martiri benedetti, Ghjesù darà " a corona di vita " . ; vita eterna un signu di a so vittoria.

Versu 11: " Quellu chì hà l'arechja, sente ciò chì u Spìritu dice à e chjese: Quellu chì vince ùn soffrerà micca a seconda morte. »

U tema di u missaghju di a fine di u periodu hè: a morte. Sta volta, u Spìritu evoca a salvezza ramintendu chì quelli chì ùn accettanu micca a prima morte di martiriu per Diu, anu da soffre, senza pudè scappà, "a seconda morte" di u " lavu di focu " di l'ultimu ghjudiziu. . Una " seconda morte " chì ùn toccherà micca l'eletti perchè seranu intruti in a vita eterna per sempre.

 

période : Pergame

In u 538, u stabilimentu di u regime papale in Roma

Versu 12: " Scrivi à l'ànghjulu di a cungregazione in Pergame : Eccu ciò chì dice quellu chì hà a spada affilata à dui tagli: "

Per u nome Pergamos , Diu evoca u tempu di l'adulteri spirituali . In u nome Pergame , duie radiche greche, "pérao, è gamos", si traducenu cum'è "transgress u matrimoniu". Hè l'ora fatidica di l'iniziu di e disgrazie chì culpiscenu i populi cristiani sin'à a fine di u mondu. En ciblant la date de 313, l'ère précédente suggérait l'accès au pouvoir et le règne païen de l'empereur Constantin Ier , fils du tétrarque Custantius Chlorus, et vainqueur contre Maxence. Per decretu imperiale di u 7 di marzu di u 321, abbandunò u restu settimanale di u santu sàbatu di u settimu ghjornu divinu, u nostru sabatu attuale, preferendu u primu ghjornu dedicatu, à quellu tempu, à u cultu paganu di u diu sulari, u "Sol". Invictus", u Sole Invincitu. En lui obéissant, les chrétiens commettaient « l'adultère spirituel » qui, à partir de 538, serait la norme officielle de la papauté romaine liée à l' époque de Pergame . I cristiani infideli seguitanu Vigilius , u novu capu religiosu stabilitu da l'imperatore Justinianu I. Stu intrigante hà apprufittatu di a so rilazioni cù Teodora, a prustituta maritata da l'imperatore, pè ottene sta pusizioni papale allargata da u so novu putere religiosu universale, vale à dì cattolico. Cusì, sottu u nome di Pergamu , Diu denuncia a pratica di "Duminica", un novu nome è causa di adulteriu spirituale , sottu à quale l'anzianu "ghjornu di u sole" ereditatu da Custantinu cuntinueghja à esse onoratu da una chjesa cristiana rumana. Si dichjara d'esse Ghjesù Cristu è u riclama, cù u titulu di u so capu papale, "vicariu di u Figliolu di Diu" (Sustituitu o sustitutu di u Figliolu di Diu), in latinu "VICARIVS FILII DEI", u numeru di lettere di chì hè " 666 "; un numeru coherente cù quellu chì Rev.13: 18 attribuisce à l'elementu religiosu di " a bestia ". L'era chjamata Pergamos principia dunque cù u regnu papale intollerante è usurpatore chì allunta da Ghjesù Cristu, u Diu onnipotente incarnatu, u so tìtulu di Capu di l'Assemblea, secondu Dan.8:11; Eph.5: 23: " Per u maritu hè u capu di a moglia, cum'è Cristu hè u capu di a chjesa, chì hè u so corpu, è di quale ellu hè u Salvatore. "Ma attenti! Questa azione hè inspirata da Diu stessu. In rialità, era ellu chì si ritirò è trasmette à u regime papale a fede cristiana chì era diventata ufficialmente infidele. L' impudenza di stu regime, dinunziatu in Dan.8:23, và finu à fà piglià l'iniziativa di " cambià i tempi è a lege " stabilitu da Diu, in persona, secondu Dan.7:25. È di più, disprezzendu u so avvertimentu di ùn chjamà spiritualmente alcun esse umanu "babbu", si faci adurà cù u titulu di "Patre Santissimu", s'eleva cusì sopra à u Diu creatore, legislatore, è ellu hà da truvà un ghjornu prufittu: " E nimu chjamate u vostru babbu nantu à a terra; per unu hè u vostru Babbu, chì hè in u celu. (Mat.23: 9). Stu rè umanu hà successori attraversu quale u regime è i so eccessi cuntinueghjanu finu à u ghjornu di u ghjudiziu programatu da u più grande, u più forte è u più ghjustu, u veru "Patre Celestial Santu".

L'imperatore Justinianu I hà dunque stabilitu stu regime religiosu chì Diu hà cunsideratu "adulteri" versu ellu. L'impurtanza di l'indignazione deve dunque esse marcata è incisa in a storia. On notera en 535 et 536, sous son règne, deux gigantesques éruptions volcaniques qui obscurciront l'atmosphère et provoqueront en 541 une épidémie fatale de peste qui ne s'éteindra qu'en 767, avec un pic d'attaque maximale, en 592. La malédiction divine put Ùn pigliate micca una forma più terribili, è i dettagli nantu à questu sughjettu seranu furniti in u versu chì seguita.

Versu 13: " Sò induve abitate, sò chì ci hè u tronu di Satanassu. Ti ricurdate di u mo nome, è ùn avete micca negatu a mo fede, ancu in i tempi di Antipas, u mo fedele tistimone, chì hè statu messu à morte trà voi, induve Satanassu hà a so abitazione. »

A prufezia enfatiza u " tronu " è u locu di u so locu per via di a so fama è l'onori chì i peccatori li paganu ancu oghje. Hè dinò "Roma" chì ripiglia a so duminazione, sta volta, sottu à st'aspettu religiosu falsamente cristianu è interamente paganu. Quellu chì dichjara di esse u so "sustituitu" (o vicariu), u papa, ùn hà mancu fà chì Diu s'indirizza à ellu personalmente. U destinatariu di a prufezia hè un elettu, micca un cadutu, nè un usurpatore chì glorifica i riti pagani. Stu locu altu di a fede cattolica rumana hà u so tronu papale in Roma, in u Palazzu Lateranu chì, generosamente, Custantinu I offre à u vescu di Roma. Stu palazzu Lateranu si trova nantu à u Monti Caelius, unu di i "sette colline di Roma" chì si trova in u sudeste di a cità; U nome Caelius significa: celu. Questa collina hè a più longa è più grande di e sette, in zona. Vicinu à a Chjesa Laterana, chì rapprisenta ancu oghje, per u papatu è u so cleru, a più impurtante chjesa cattolica in u mondu, si trova u più grande obeliscu chì esiste in Roma induve ci sò 13, postu chì righjunghji una altezza di 47 metri. Scupertu sottu à 7 metri di terra è spartutu in trè parti, hè statu custituitu in u 1588 da u papa Sixtu V chì, à u listessu tempu, hà urganizatu a duminazione di u Statu Vaticanu in l'epica prufetica dopu chjamata Tiatira . Stu simbulu di u cultu sulari egizianu hà una grande iscrizzione nantu à a stele chì a porta chì ricorda l'offerta di Custantinu. In rialità, era u so figliolu Custantiu II chì, dopu à a morte di u babbu, l'hà purtatu da l'Eggittu à Roma, per cumpiendu in parte un desideriu di u so babbu chì vulia purtà à Custantinopuli. Sta dedicazione à a gloria di Custantinu I più duvuta à u desideriu di Diu chè à u figliolu di Custantinu. Perchè l'obeliscu tutale cù u so pedestal altu cunfirma u ligame prufetizatu, chì face Custantinu I l' autorità civile chì stalla u restu di u "ghjornu di u sole", è u papa, à l'epica semplice vescu di a Chjesa cristiana di Roma, l'autorità religiosa, chì impone, religiosamente, stu ghjornu paganu sottu u nome di "Duminica" o, ghjornu di u Signore. In cima di st'obeliscu, ci sò quattru simboli revelatori chì si succedenu in questu ordine ascendante: 4 leoni seduti nantu à a so punta, orientati à i quattru punti cardinali, sopra i quali sò quattru muntagne sormontate da i raghji solari, è sopra à questu inseme domina un cristianu. croce. Dirigitu à i quattru punti cardinali, u simbulu di i leoni designa a reale in a so forza universale; chì cunfirmà, a so descrizzione revelata in Dan.7 è 8. Rev.17: 18 cunfirmà dicendu nantu à Roma: " E a donna chì avete vistu, hè a grande cità chì hà a reale nantu à i rè di a terra. » De plus, le cartouche égyptien gravé sur l'obélisque évoque « le désir impur qu'un roi adresse à Amon » le dieu du soleil. Tutte queste cose palesanu a vera natura di a fede cristiana chì dumina in Roma dapoi Custantinu I , dapoi u 313, data di a so vittoria. Stu obeliscu, è i simboli chì porta, testimonianu u " successu " di u servitore di u diavulu prufetizatu in Dan.8:25, chì, per via di Custantinu I , hà riesciutu à dà à a fede cristiana l'apparenza di sincretismu religiosu fermamente cundannatu da Diu. in Ghjesù Cristu. Riassumu u missaghju di sti simboli: "croce": fede cristiana; "raghji solari": cultu sulari; "muntagna": putenza terrena; "quattru leoni": reale è forza universale; "obeliscu": Egittu sia, peccatu, dapoi a rivolta di u Faraone di l'esodu, è per u peccatu chì custituisce l'adorazione idolatrua di u diu sulari Amon. Diu attribuisce questi criterii à a fede cattolica rumana sviluppata da Custantinu I. È à issi simboli, per mezu di u cartucciu egizianu, aghjunghje u so ghjudiziu annantu à l'impegnu religiosu di i vescuvi di Roma, tramindui cunsidereghja impuri ; sò digià chjamati "papi" da i fratelli religiosi di a cità. L'associu di a fede cristiana cù u cultu sulari digià praticatu è onoratu da Custantinu stessu, hè à l'urìgine di una terribili malidizioni chì l'umanità pagherà, in permanenza, finu à a fine di u mondu. Stu tronu Lateranu ùn hè micca in cuncurrenza cù l'imperatori Rumani, perchè da Custantinu I ùn sò più in Roma, ma in l'Est di l'imperu, in Custantinopuli. Cusì, ignorendu a rivelazione profetica data da Ghjesù Cristu à Ghjuvanni, multitùdine di esseri umani sò vittime di u più grande ingannu religiosu di tutti i tempi. Ma a so ignuranza hè piccatu perchè ùn amate micca a verità è sò cusì, da Diu stessu, datu à i bugie è i bugie di ogni tipu. A mancanza d'educazione di e pupulazioni di l' epica di Pergame spiega u successu di u regime papale impostu è sustinutu da i successivi imperatori rumani di l'epica. Chì ùn impedisce à certi ufficiali veramente eletti di ricusà è di ricusà sta nova autorità illegittima ; chì porta à Ghjesù à ricunnosce cum'è i so veri servitori. U locu rumanu di l'eletti hè statu fattu, nutate chì u Spìritu hà trovu quì in 538 servitori chì mantenevanu a fede in u nome di Ghjesù mentre onoravanu dumenica. Tuttavia, in stu locu di Roma, l'ultimi martiri o "testimoni fideli" sò stati veduti solu à l'epica di Nerone, in u 65-68 è quellu di Dioclezianu trà u 303 è u 313. Pigliatu à a cità di Roma, u Spìritu rammenta a fideltà di Roma. " Antipas " u so " fidele testimone " di i tempi passati. Stu nomu grecu significa: contru à tutti. Sembra designà l'apòstulu Paulu, u primu annunziale di l'Evangelu di Ghjesù Cristu in sta cità duv'ellu hè mortu martiri, decapitatu, in u 65, sottu à l'imperatore Nerone. Diu cuntesteghja cusì u tìtulu falsu è sbagliatu di "vicariu di u Figliolu di Diu" di i papi. U veru vicariu era u fedele Paulu, è micca l'infidele Vigilius, nè alcunu di i so successori.

L'Onnipotente Creatore Diu hà incisu in a natura i mumenti impurtanti di a storia religiosa di l'era cristiana; mumenti quandu a malidizzione piglia un caratteru intensu cù cunsequenze gravi pè u populu cristianu. Dighjà durante u so ministeru terrenu, Ghjesù Cristu hà datu à i so dodici appòstuli maravigliati è stupiti a prova di u so cuntrollu di una tempesta nantu à u Lavu di Galilea; una timpesta ch’ellu calmò in un mumentu, à u so cumandamentu. À a nostra era, u periodu trà u 533 è u 538 hà pigliatu stu caratteru particularmente maleditu, postu chì stabilendu u regime papale da l'imperatore Justinianu I, Diu hà vulsutu punisce i cristiani chì ubbidivanu à u decretu promulgatu da l'imperatore Custantinu I , chì rende u riposu ubligatoriu. in u "ghjornu di u Sole Unconquered" di u primu ghjornu di a settimana, dapoi u 7 di marzu di u 321. In questu periodu maleditu da ellu, Diu hà causatu u svegliu di dui vulcani chì asfixiavanu l' emisferu nordu di u pianeta è lascianu tracce nantu à u Emisferu miridiunali ancu finu à l'Antartida. Uni pochi mesi di distanza, situati à l'antipodi di l'altri in a zona di l'equatore, a diffusione di a bughjura era assai efficace è assai mortale. Miliardi di tunnellate di polvera si sparghjenu in l'atmosfera, privà l'omu di a luce è di i so culturi alimentari di solitu. Le soleil à son zénith offrant la même lumière que la pleine lune qui a elle-même disparu entièrement. I stòrici anu nutatu sta tistimunianza sicondu a quale l'armata di Ghjustinianu ripigliò Roma da l'Ostrogoti grazia à una tempesta di neve à a mità di lugliu. U primu vulcanu chjamatu "Krakatoa" hè situatu in Indonesia è si sveglia in uttrovi 535 cù una magnitudine inimaginable chì trasforma una zona muntagnosa in una zona marittima di più di 50 km. È u sicondu, chjamatu "Ilopango" hè situatu in l'America Centrale è hà eruptatu in ferraghju 536.

Versu 14: " Ma aghju qualcosa contru à voi, perchè avete e persone quì chì si mantenenu à a duttrina di Balaam, chì hà insignatu à Balak di mette un ostaculu davanti à i figlioli d'Israele, perchè manghjanu cose sacrificate à l'idoli è cummettenu immoralità sessuale. . »

U Spìritu descrive a situazione spirituale stabilita in Roma. Dapoi u 538, i fedeli eletti di l'epica anu assistitu à l'istituzione di una autorità religiosa chì Diu compara à u prufeta " Balaam ". St'omu sirvutu à Diu, ma si lasciò seduce da l'attrazione di u guadagnu è di i beni terrestri; tutte e cose spartute da u regime papale rumanu. De plus, « Balaam » provoqua la chute d’Israël en révélant à « Balak » les moyens par lesquels il pouvait le faire descendre : il lui suffisait de le pousser à accepter les mariages entre Juifs et Païens ; cose chì Diu hà cundannatu fermamente. Paragunendulu à " Balaam ", Diu ci dà un sketch di u regime papale. U sceltu allora capisce u significatu di l'azzioni chì Diu stessu face u diavulu è i so cumpagni celesti è terrestri à fà. A maledizione di a chjesa cristiana si basa nantu à l'adopzione di u paganu "ghjornu di u sole invincitu", osservatu da 321 da i cristiani infideli. È u regime papale, cum'è " Balaam ", travaglià versu a so caduta è intensificà a so maledizione divina. " Carni sacrificate à l'idoli " hè solu l'imaghjini cumparatu cù u paganu "ghjornu di u sole". Roma porta u paganisimu in a religione cristiana. Ma ciò chì duvete capisce hè chì sò di a listessa natura è portanu e stesse cunsequenze gravi sottu u ghjudiziu di Diu ... In particulare chì e maledizioni causate da u " Balaam " di l'era cristiana continuanu finu à a fine di u mondu, marcatu da u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu. L'infidelità di i cristiani hè ancu paragunata à quella di l'Ebrei chì si sò abbandonati à a " fornicazione " dopu chì Diu li hà fattu capisce i so dece cumandamenti. Trà u 321 è u 538, i cristiani infideli anu agitu cum'è elli. È sta azione cuntinueghja finu à oghje.

Versu 15: " Ancu cusì, avete ancu persone chì mantenenu a duttrina di i Nicolaitis. »

In questu missaghju, u nome di i " Nicolaitis " citati in Efesu torna in questa lettera. Ma " l'opere " chì li cuncernanu in Efesu diventanu " a duttrina " quì. Certi Rumani sò in fattu, da Efesu , sò diventati cristiani, dopu cristiani infideli dapoi u 321, è questu, in modu religiosu ufficiale dapoi u 538, onurandu a " duttrina " cattolica rumana .

Versu 16: " Pentitevi dunque; s'ellu ùn hè micca, veneraghju prestu à voi , è lutteraraghju contru à elli cù a spada di a mo bocca. »

Evuchendu " u cummattimentu " guidatu da a so "Parola", " a spada di a so bocca ", u Spìritu prepara u cuntestu per u quartu missaghju chì vene. Serà quellu di u 16u seculu , induve a Bibbia, a so santa parolla scritta, i so " dui tistimunianzi " secondu Rev. 11: 3, prupagarà a verità divina è smaschererà a falsa fede cattolica Rumana.

Versu 17: " Quellu chì hà l'arechja sente ciò chì u Spìritu dice à e chjese: À quellu chì vince, daraghju a manna piatta, è à ellu daraghju una petra bianca; è nant'à sta petra hè scrittu un novu nome, chì nimu sà fora di quellu chì u riceve. »

Comu sempre, u Spìritu evoca un aspettu di a vita eterna. Quì ci a prisenta in l'imaghjini prufetizatu da a manna data à l'Ebrei affamati in u desertu aridu, sterile è seccu. Allora Diu hà insignatu chì puderia prutegge è allargà a vita di i so eletti da u so putere criativu; ch'ellu hà da rializà dandu a vita eterna à i so eletti redimi. Questu serà a culminazione di tuttu u so prughjettu di salvezza.

U sceltu di u tempu avarà cum'è ricumpensa a vita eterna chì u Spìritu descrive in imagine. L'imaghjini " Manna " di l'alimentu celeste hè oculatu in u regnu di u celu, Diu stessu hè u so pruduttore. In u simbolu anticu, a manna era in u locu più santu chì hà digià simbolizatu u celu induve Diu regna sovranamente nantu à u so tronu. In i pratichi rumani, u " pebble biancu " rapprisentava u votu "sì", u neru denotava u "no". A " petra bianca " designa ancu a purità di a vita di u sceltu chì hè diventatu eternu. A so vita eterna hè un sì divinu chì riflette un accoltu entusiasmu è massivu da Diu. Perchè u sceltu hè risuscitatu in un corpu celeste, u so novu statu hè paragunatu à un " nome novu ". È sta natura celestiale hè, per i so scelti, perpetuamente misteriosa è individuale: " nimu a sà ". Ci tocca dunque à eredite è entre in sta natura per scopre ciò chì hè.

 

era : Tiatira

Trà u 1500 è u 1800, e guerri di religione

Versu 18: " Scrivi à l'ànghjulu di a congregazione in Tiatira : Hè ciò chì dice u Figliolu di Diu, chì l'ochji sò cum'è una fiamma di focu, è i so pedi sò cum'è bronzu ardente: "

La quatrième lettre évoque sous le nom de « Thyatira » un temps où la foi chrétienne des ligues catholique et protestante offrait un spectacle abominable à travers leurs sanglants affrontements. Ma stu missaghju hà una grande sorpresa. In u nome Thyatira , duie radiche greche "thao, téiro" si traducenu "l'abominazione è purtà a morte cù a sofferenza". U termu grecu chì ghjustificà sta interpretazione di l'abominazione designa, in u dizziunariu grecu Bailly, u porcu o u cinghiale quandu sò in calore. E quì, clarificazioni sò necessarii. U XVImu seculu hè marcatu da u risvegliu di i Protestanti chì sfidavanu l'autorità di u regime papale rumanu. Inoltre, per rinfurzà a so autorità tempurale, u papatu rapprisintatu da u Papa Sixtu V hà stabilitu u so Statu di u Vaticanu chì li darà una legittimità civile ligata à a so autorità religiosa. Hè per quessa chì, dapoi u XVImu seculu , u regime papale trasfirìu a so sede, prima situata in u Palazzu Lateranu, à a so pruprietà in u Vaticanu, chì era digià un statu papale indipendente. Ma stu trasferimentu hè solu l'ingannimentu, perchè quellu chì dice di esse da u Statu Vaticanu si trova sempre in u Palazzu Lateranu; perchè hè quì, in u Lateranu, chì i papi accoglienu l'emissari di i stati stranieri chì u visitanu. È cusì, in u 1587, l'obeliscu riparatu rieritu vicinu à u Palazzu Lateranu dapoi u 3 d'aostu di u 1588 hè statu scupertu sottu à 7 metri di terra è in trè pezzi, u Statu Vaticanu si trova fora di Roma, nantu à a muntagna Vaticanus, nantu à a riva occidentale di u Tevere chì cunfina a cità da u nordu à u sudu. Cume avemu vistu u pianu di sta cità di u Vaticanu, mi sò maravigliatu di scopre a forma di a testa di porcu, l'arechje à u nordu è u musu à u suduvestu. U missaghju di u grecu "thuao" hè cusì doppiamente cunfirmatu è ghjustificatu da Diu, l'urganizatore di queste cose. A fede cattolica ereditata da Pergame ghjunghje à u piccu di e so abominazioni. Elle réagit violemment avec haine et cruauté contre ceux qui, illuminés par la Bible, enfin diffusés grâce à l'imprimerie, dénoncent ses péchés et ses abus. Mieux encore, jusqu'à là, gardienne des Saintes Écritures qu'elle avait reproduites par ses moines dans les monastères et les abbayes, elle persécutait la Bible qui dénonçait son iniquité. È mette à morte i denuncianti da u putere di i monarchi cechi è cumpiacenti; i docili esecutori di a so vulintà. L'espressioni sottu à quale Ghjesù si prisenta citendu, " quellu chì hà l'ochji cum'è una fiamma di focu è chì i so pedi sò cum'è bronzu ardente ", palesanu a so azzione punitiva versu i so nemici religiosi chì distrughjerà à u so ritornu in terra. Il s'agit précisément des deux ideologies chrétiennes qui se sont battues à mort « à l'épée » et aux armes à feu dans ce contexte historique de l' ère Tiatire . " I so pedi " si riposanu dopu nantu à " u mari è nantu à a terra " simbulu di a fede cattolica è a fede Protestante in Rev.10: 5 è Rev.13: 1-11. Le catholicisme et le protestantisme, tous deux pécheurs (péché = cuivre ), impénitents, sont décrits comme des « cuivres ardents » qui attirent la colère du jugement de Dieu Jésus-Christ. Pigliendu sta maghjina da quale ellu annuncia a grande " calamità " in Apocalisse 1:15, Diu revela l'ora quandu l'ultimi persecutori uniti contr'à i so figlioli fideli si battevanu à morte cum'è "besti" salvatichi chì li simbulizeghjanu tutta a prufezia. Da François I à Luigi XIV, e guerre di religione si sò susseguite. È ci vole à nutà cumu Diu palesa a malidizioni di u populu francese, sustegnu armatu di u papatu dapoi Clovis u primu rè di i Franchi. Per marcà u culmine di sta maledizzione, Diu hà purtatu à u tronu di Francia u ghjovanu Luigi XIV di "cinque" anni. Stu versu di a Bibbia da Ecc.10: 16, sprime u so missaghju: " Guai à voi, terra chì u rè hè un zitellu, è chì i prìncipi manghjanu a matina! » Luigi XIV hà arruvinatu a Francia cù e so spese fastuose pè u palazzu di Versailles è e so guerre costose. Il laissa derrière lui une France plongée dans la pauvreté et son successeur Louis XV ne vivait que pour le libertinisme partagé avec son inséparable compagnon de débauche, le cardinal Dubois. Un caratteru abominable, Louis Facendu di mira un omu gentile è pacificu cum'è u mira di sta rabbia, Diu hà revelatu a so intenzione di sbattà u regime monarchicu ereditariu, per a fiducia ceca ch'ellu hà ingiustamente pusatu in pretensioni religiose papali da Clovis.

Versu 19: " Conoscu e vostre opere, u vostru amore, a vostra fede, u vostru serviziu fidelu, a vostra fermezza, è i vostri ultimi travaglii più cà i primi. »

Queste parolle, Diu s'indirizza à i so servitori " fideli finu à a morte ", s'offrenu à sacrificà à l'imaghjini di u so Maestru; e so " opere " sò accettate da Diu perchè testimonianu u so autenticu " amore " per u so Salvatore. A so " fede " serà ghjustificata postu chì hè accumpagnata da " serviziu fidu ". A parolla " custanzia ", citata quì, piglia una impurtanza storica apprezzabile. Hè in a "Torre di Custanza" in a cità d'Aigues-mortes chì Marie Durand hà campatu a so prigionia per 40 anni longu è pruvucati, cum'è un mudellu di fede. Parechji altri cristiani anu datu u listessu tistimunianza, spessu restanu scunnisciuti à a storia. Questu hè chì u numeru di martiri cresce cù u tempu. L'ultime opere riguardanu l'epica di u regnu (1643 à 1715) di u rè Luigi Nota chjaramente u rolu revelatore di u nome " dragon " chì designa "u diavulu" è l'azzione aperta aggressiva di a Roma imperiale è a Roma papale in Rev.12: 9-4-13-16. Celui qui s’appelait « le roi du soleil » a porté à son apogée la lutte pour le catholicisme, défenseur du « jour du soleil » hérité de Constantin Ier. In ogni casu, per tistimunià contru à ellu, Diu hà affundatu tutta a durata di u so longu regnu in a bughjura, nigà ellu u calore è a luce piena di u veru sole cù cunsequenze gravi per a dieta di u populu francese.

Versu 20: " Ma ciò chì aghju contru à voi hè chì lascià a donna Jezabel, chì si chjama prufessa, insegnà è seduce i mo servitori per fà immoralità sessuale è manghjà carne sacrificata à l'idoli. »

In u 1170, Diu hà fattu traduzzione di a Bibbia in lingua provenzale da Pierre Vaudès. Era u primu cristianu chì hà ritruvutu a duttrina di a verità apostolica integrale, cumpresu u rispettu di u veru Sabbath è l'adopzione di u vegetarianismu. Connu sous le nom de Pierre Valdo, il est à l'origine des « Vaudois » qui s'installent dans le Piémont alpin italien. L'opera di Riforma ch'elli rapprisentanu hè stata opposta da u papatu è u missaghju hè sparitu. Tant’è chì Diu hà purtatu l’Europa sana à una invasione mongola assassina seguita da una terribile epidemia di pesta causata da i Monguli chì anu distruttu, da u 1348, un terzu è quasi a mità di a so populazione. U missaghju di stu versu, " lasciate a donna Jezabel... ", hè un rimproveru indirizzatu à i riformatori chì ùn anu micca datu à l'opera di Pierre Valdo l'impurtanza ch'ella meritava, perchè era perfetta. Trà u 1170 è u 1517, ignoravanu a duttrina perfetta di a verità di a salvezza cristiana è a so Riforma intrapresa à a fine di sta era hè parziale è assai incompleta.

Nota : a perfezione duttrina capitu è appiicata da Pierre Valdo mostra chì in ellu, Diu hà prisentatu u prugramma cumpletu di a Riforma chì ci vole à esse realizatu. In fatti, e cose sò stati realizati in duie tappe, u requisitu di u sàbatu ùn principia micca finu à 1843-1844, in cunfurmità cù u tempu marcatu da u decretu di Dan.8:14.

Per rapprisintà a fede cattolica romana papale, Diu a paraguna cù a moglia straniera di u rè Achab, a terribile " Jezabel " chì hà uccisu i prufeti di Diu è versò sangue innocente. A copia cunforma à u mudellu è hà ancu u svantaghju di durà assai più in opera. En la nommant « prufetesse », Dieu cible le nom du nouveau lieu de son « trône » : Vatican, qui signifie en ancien français et latin, « vaticinare » : prophétiser. I dettagli storichi nantu à u locu sò estremamente revelatori. In origine, stu locu era marcatu da a presenza di un tempiu rumanu dedicatu à u diu " serpente " Esculapius. Stu simbulu hà da designà u diavulu è u regime papale in Rev.12: 9-14-15. L'imperatore Nerone hà postu i so circuiti di corsa di carri, è "Simone u Magu" hè statu intarratu in un cimiteru quì. Hè, pare, i so resti, chì sarianu onorati cum'è quelli di l'Apòstulu Petru crucifissu in Roma. Quì dinò, una basilica offerta da Custantinu celebrava a gloria cristiana. A zona era inizialmente paludosa. Le mensonge ainsi construit justifiera le nouveau nom de cette basilique vaticane qui, agrandie et embellie au XVe siècle , prendra le nom trompeur de « Basilique Saint-Pierre de Rome ». Questu onore, in realtà datu à un magu è à u " serpente " Esculapiu, ghjustificà u nome " magia " chì u Spìritu attribuisce à i riti religiosi cattolici rumani in Rev.18:23 induve a versione biblica di Darby ci dice: " E a luce. di a lampa ùn brillarà più in tè; è a voce di u sposu è di a moglia ùn serà più intesu in tè; perchè i vostri cummercianti eranu i grandi di a terra; perchè da a vostra magia tutte e nazioni sò state sviate. » Precisamente, a finitura di i travaglii di issa basilica « Saint-Pierre de Rome », chì necessitavanu enormi quantità di soldi, purterà u prelatu Tetzel à vende i so « indulgenze ». Videndu u pirdunu di i peccati vindutu per soldi, u monacu maestru Martin Luther hà scupertu a vera natura di a so chjesa cattolica Rumana. Il dénonça ainsi sa nature diabolique et quelques-unes de ses erreurs en affichant ses fameuses 95 thèses en 1517 sur la porte de l'église allemande d'Augsburg. Hè cusì formalizatu l'opera di a Riforma pruposta da Diu à Pierre Valdo dapoi u 1170.

Parlendu direttamente à i so servitori riformati di l'epica, e vere vittime pacifiche rassegnate, u Spìritu li rimprovera per avè permessu à Jezabel d'insignà è di seduce i so servitori . Pudemu leghje in questu reproche tutta l'imperfezione duttrinali di stu principiu di riforma. Ella " insegna è seduce " i so " servitori ", quelli di Ghjesù, chì face d'ella una chjesa cristiana. Ma u so insignamentu hè quellu di l' epica di Pergame induve l'accusazione di "fornicazione " è l'imaghjini di " viande ". sacrificati à l'idoli ", eranu digià denunziati. Malgradu l'apparenza ingannevoli, in questu versu l'entità impurtante ùn hè micca " a donna Jezabel ", ma u Cristianu Protestante stessu. Da u principiu dicendulu " lasciate a donna Jezabel... " u Spìritu suggerisce difetti spartuti da i primi Protestanti. Tandu palesa u caratteru di stu difettu : l’idolatria pagana. Fendu cusì, palesa a natura di u " carcu " chì ùn hà micca ancu impostu nantu à ellu, à quellu tempu, ma chì ellu dumandava da u 1843. È in questu missaghju, u Diu creatore mira à u "domenica" rumanu chì a so pratica. hè in i so ochji una opera idolatra pagana chì onora una falsa divinità solare di u paganisimu più anticu di a storia umana. Da u 1843, avissi da rinunzià à "Duminiche" o à a so relazione cù Ghjesù Cristu, l'unicu Salvatore di i peccatori terreni.

Versu 21: " L'aghju datu u tempu, per ch'ella si pienti, è ùn si pentirà micca di a so fornicazione. »

Questu tempu hè revelatu da Dan.7: 25 è hè cunfirmatu in trè forme in l'Apocalisse in i capituli 11,12 è 13. Quessi sò l'espressioni: " un tempu di i tempi è a mità di u tempu; 1260 ghjorni, o 42 mesi "chì tutti designanu u regnu papale intollerante in azzione trà 538 è 1798. A propagazione di a verità per mezu di a Bibbia è a predicazione di veri riformatori offre à a fede cattolica a so ultima chance di pentimentu è di abbandunà u so propiu. peccati. Ùn hà fattu nunda, è perseguitò è turturava, in nome di u so putere inquisitore, i messageri pacìfichi di u Diu vivu. Cusì, ripruduce l'opere ribelli di u populu ebreu dendu à a paràbula di Ghjesù un secondu cumplimentu : hè a paràbula di i vignaghjoli chì uccidenu u primu mandatu da Diu, è dopu tomba, quand'ellu si prisenta à elli, u figliolu di u Maestru di a vigna per arrubà a so eredità.

Versu 22: " Eccu, a ghjittaraghju nantu à un lettu, è manderaghju una grande tribulazione nantu à quelli chì commettenu adulteriu cun ella, à menu chì ùn si pentinu di e so opere. »

Diu a trattarà cum'è una " prostituta " " ghjittata nantu à un lettu ", chì ci permette di cunnette " a donna Jezabel " di questu tema cù " a prostituta Babilonia a grande " di Rev.17: 1. A " grande tribulazione " prevista vene dopu à u fallimentu di a proclamazione biblica. Stu stessu missaghju cunfirmà l'identificazione di sta " grande tribulazione " cù " a bestia chì ascende da u prufondu " in Rev.11: 7. Hè risuscitatu dopu à u travagliu di i " dui tistimoni " di Diu chì sò i scritti di l'antichi è novi allianza divina di a Santa Bibbia. " L'adulteriu " spirituale hè cunfirmatu è chjamatu è " quelli " chì Diu accusa di avè fattu cù " Jezabel " sò i monarchi è i monarchici francesi. Inseme cù i preti cattolici, i monarchici diventeranu i principali obiettivi di l'ira di l'ateismu naziunale rivoluzionariu chì era solu l'espressione di l'ira di u Diu onnipotente Ghjesù Cristu. Ùn si pintìvanu, cusì a doppia rabbia li sbattò à l'epica designata da Diu per a fine di u regnu papale trà u 1793 è u 1798.

A parolla " tribulazione " designa a cunsiquenza di a malidizzione divina secondu Rom.2: 19: " Tribulazione è angosce nantu à ogni ànima di l'omu chì face u male , prima annantu à u Ghjudeu, è dopu à u Grecu!" ". Ma a " tribulazione " chì punisce i peccati di a munarchia cattolica è u so alliatu a Chjesa Cattolica Rumana simbulizata in Rev.17: 5, cù u nome " Babilonia u grande ", hè, logicamente, una " grande tribulazione ".

Versu 23: " U ammazzaraghju i so figlioli cù a morte; è tutte e chjese sanu chì sò quellu chì cerca a mente è i cori, è ricumpensaraghju à ognunu secondu e vostre opere. »

" Mori una morte " hè l'espressione chì u Spìritu usa per evucà i dui "terruri" di u regime rivoluzionariu di u 1793 è u 1794. Cù sta spressione, scaccià ogni idea di una semplice morte spirituale chì cuncernarà i Protestanti in u 1794. 1843 in u missaghju mandatu à l'anghjulu di u tempu " Sardes " in Rev.3: 1. L'umanità ùn hà mai cunnisciuta un travagliu cusì sanguinosu realizatu da e macchine à tumbà, inventate da u duttore Louis, ma apprezzatu da u duttore Guillotin chì u nome era attribuitu à l'instrumentu stessu, chjamatu da tandu : a ghigliottina. I ghjudizii sommarii pronunzianu allora una multitùdine di ordini di morte, cù l'aghjunzione di u principiu di a morte à i ghjudici è l'accusatori di u ghjornu prima. Sicondu stu principiu, l'umanità pareva avè da sparisce è hè per quessa chì Diu hà chjamatu stu regime rivoluzionariu sterminatore " abissu ". In ultimamente, avissi fattu a terra, " l'abissu " senza alcuna forma di vita da u primu ghjornu di a Creazione, secondu Gen.1: 2. Ma hè solu, in u celu, durante u ghjudiziu celeste esercitatu da l'eletti riuniti chì " tutte e Chjese ( o Assemblee )" esse, l'eletti di e sette ere, scopreranu sti fatti storichi cù u significatu chì Diu li hà datu. A ghjustizia di Diu hè perfetta; quelli chì ghjudicavanu falsamente sò stati colpiti da a so ghjustizia, " secunnu à e so "propie" opere ". Anu causatu a morte ingiustamente di e persone è sò stati à turnu colpiti da a morte da a ghjustizia divina perfetta: " è ti restituiraghju à ognunu secondu e vostre opere ".

Versu 24: " A tè è à tutti l'altri di Tiatira, chì ùn ricevenu micca sta duttrina, è chì ùn anu micca cunnisciutu a prufundità di Satanassu, cum'è li chjamanu, vi dicu: ùn vi metteraghju micca un altru fardelu; »

Quelli chì denunzianu a fede cattolica è dà à i so riti religiosi u nome di « prufundità di Satanassu » ùn ponu esse chè i riformatori chì apparsu versu u 1200 finu à a rivuluzione francese di u 1789. Qualunque sia u so cumpurtamentu, a so duttrina era assai luntanu da a pura verità insegnata da u Spìritu à l'apòstuli è i discìpuli di Ghjesù Cristu. Avemu nutatu à u so vantaghju solu trè cose pusitivi: a fede in u sacrifiziu di Ghjesù solu, a fiducia data à a Bibbia solu, è u rigalu di a so persona è a so vita; tutti l'altri punti duttrinali eranu ereditati da u cattolicu è dunque sughjetti à interrugazione. Cusì, ancu s'ellu hè imperfettu à u livellu di a duttrina di a verità di a fede cristiana, l'eletti riformatori anu sappiutu dà a so vita offerta à Diu in sacrifici viventi è aspittendu u 1844, data di l'entrata in vigore di u decretu Dan. 8:14, Diu hà appruvatu temporaneamente u so serviziu. Questu ellu sprime assai chjaramente quandu dice: " Ùn vi imponu micca altru fardelu ". A situazione di un ghjudiziu divinu eccezziunale emerge chjaramente in queste parolle.

Versu 25: " Solu ciò chì avete, tene finu à ch'e aghju vintu". »

I ragiuni chì permettenu à Diu di benedire a fede Protestante imperfetta deve esse cunservata è praticata da l'eletti finu à u ritornu di Ghjesù Cristu.

Versu 26: " À quellu chì vince, è mantene e mo opere finu à a fine, daraghju autorità nantu à e nazioni. »

Stu versu palesa ciò chì pruvucarà a perdita di salvezza da questu tempu di a Riforma finu à u ritornu di Cristu. L'eletti anu da mantene finu à a fine l'opere preparate è revelate da Ghjesù Cristu continuamente finu à a fine di u mondu. A cascata chjamata ricusendu e novi richieste di Diu. Tuttavia, ùn hà mai piattatu a so intenzione di aumentà gradualmente a so luce finu à u tempu di a so venuta in gloria. " U caminu di i ghjusti hè cum'è a luce splendente, chì a so luminosità aumenta finu à a mità di u ghjornu (Pro.4: 18)"; stu versu di a Bibbia prova. È hè dunque in u quadru di u so prughjettu, chì da u 1844, i bisogni divini apparisceranu nantu à e date previste è prufetizate da a so parolla profetica unicu biblica. Hè solu in a capacità di ghjudice celeste chì l'elettu riceverà da Diu "l'autorità nantu à e nazioni".

Versu 27: " Li guvernerà cù una verga di ferru, cum'è unu rompe i vasi di argilla, cum'è eiu stessu aghju ricevutu u putere da u mo Babbu. »

Questa spressione suggerisce u dirittu à a cundanna à morte. Giustu chì l'eletti sparteranu cù Ghjesù Cristu in u so ghjudiziu di i gattivi stabilitu per l'ultimu ghjudiziu, durante i " mila anni " di u grande sabbatu di u settimu millenniu.

Versu 28: " E li daraghju a stella di a matina. »

Diu li darà a so luce divina cumpleta simbulizata nantu à a nostra terra attuale da quella di u sole. Ma Ghjesù disse: "Sò a luce". Annunzia cusì u lume di a vita celeste, induve Diu stessu hè a fonte di luce chì ùn dipende più di una stella celeste cum'è u nostru sole.

Versu 29: " Quellu chì hà l'arechja, sente ciò chì u Spìritu dice à e chjese! »

A custruzzione di l'Apocalisse hè cum'è una torre custituita da sette piani, u settimu serà u tempu di scuntrà à Diu. In questa custruzzione, i capituli 2 è 3 custituiscenu u quadru di basa di tutta l'era cristiana trà 94 è 2030. Tutti i temi citati in l'Apocalisse trovanu u so postu in questu quadru di basa. Ma in questu quadru, i primi piani ghjucanu solu u rolu di scale chì portanu à u pianu superiore. L'impurtanza di a rivelazione appare à u livellu 3 chjamatu Pergamon . Questa impurtanza hè ancu rinfurzata à u livellu 4 chjamatu Tiatira . Hè in questa era chì a fede cristiana diventa cunfusa è ingannosa. U ghjudiziu di Diu nantu à a situazione spirituale di questa età avarà cunsiquenzi finu à a fine di u mondu. Hè per quessa, per solidificà a vostra cunniscenza di stu ghjudiziu, riassumeraghju stu missaghju indirizzatu da Diu à i so Protestanti eletti durante u regnu di Luigi XIV.

Riassuntu : À l'epica di a Riforma, i cumpurtamenti cristiani eranu multiplici. Truvemu veri santi perseguitati, ma sempre pacìfichi, è persone chì cunfondenu a religione è a pulitica, chì si armanu è tornanu colpu à colpu à l'armata reale cattolica. In Daniel 11:34, u Spìritu li designa cum'è "ipocriti". Pochi religiosi anu capitu chì per esse cristianu hè d'imite à Ghjesù in tutte e cose, di ubbidisce i so ordini è sottumette à i so pruibizioni; l'usu di l'armi hè unu di elli, è questu era a so ultima lezziò data à u mumentu di u so arrestu. Le reproche de Jésus se justifie par le fait que, en continuant à pratiquer l'héritage catholique, les protestants eux-mêmes favorisent, par leur exemple, l'enseignement et la séduction qui appartient à la Jézabel catholique . Leur pratique religieuse imparfaite les discrédit au jugement de Dieu qu'ils déshonorent devant ses ennemis. Sta fasa à l'iniziu di a Riforma l'hà purtatu à fà ghjudizii eccezziunali ; ch'ellu enfatizeghja dicendu: " Ùn vi imponu micca altru fardelu, mantene solu ciò chì avete finu à ch'e aghju vintu ". Ma l'imperfezione duttrinale hè legittima à questu principiu è Diu accetta u serviziu di quelli chì accettanu a persecuzione è a morte in u so nome. Ùn pudianu dà più, dendu u massimu: a so vita. Diu mette in risaltu stu spiritu di sacrifiziu ch'ellu designa cum'è " opere più numerose di a prima (versettu 19)". U paganisimu di u cattolicu rumanu hè statu paragunatu à i carni sacrificati à l'idoli . A denuncia di l'ingannimentu rumanu principia cù l'opere perfettamente illuminate di Pierre Valdo (Vaudés) chì, da u 1170, hà scrittu una versione di a Bibbia in una lingua altru ch'è u latinu, u provenzale. A so cunniscenza è a cunniscenza di i bisogni divini era maravigghiusu cumpletu è dopu à ellu a fede Protestante si deteriorava. Sottu à l'ispirazione di Ghjuvanni Calvinu, a fede protestante s'hè ancu indurita, pigliendu l'imaghjini di u so avversu cattolicu. È l'espressione "Guerre di Religione" tistimunieghja una abominazione per Diu, perchè l'eletti di Ghjesù Cristu, i veri, ùn li riturnanu micca i colpi inflitti. A so vendetta vene da u Signore stessu. En s'armant, les protestants, dont la devise était « sola scriptura », « l'Écriture seule », ont montré un mépris pour la Bible qui interdisait leur violence. Ghjesù hè andatu assai luntanu in questu spaziu, insignendu à i so discìpuli chì anu da turnà "l'altra guancia" à quellu chì li colpi.

Stu periodu quandu a persecuzione cattolica hà causatu a morte di i servitori fideli di Ghjesù hè triplicemente sottolineatu in l'Apocalisse, quì in questu periodu Tiatira , ma ancu in u 5u . sigillu di u capitulu 6 è in u 3 tromba di u capitulu 8. Quì, in u versu 22, Ghjesù incuragisce i so servitori martiri, annunziendu à elli a so intenzione di vindicà a so morte o a so sofferenza inflitta da Roma è i so servitori riali. A parolla chjave oculata in u nome Pergame si vede chjaramente, a religione cattolica hè culpèvule d' adulteru contru à Diu, è quelli chì a commettenu cun ella, i monarchi cattolici, e so lighe è a so falsa nubiltà paganu, sottu a guillotina di i rivoluzionari francesi, sangue versatu ingiustamente. Apocalisse 2: 22-23: " Eccu, a ghjittaraghju nantu à un lettu, è manderaghju una grande tribulazione nantu à quelli chì commettenu adulteriu cun ella , salvu ch'elli si pentinu di e so opere. Fararaghju à morte i so figlioli ; è tutte e chjese sapanu chì sò quellu chì cerca a mente è i cori, è vi ricumpensaraghju à ognunu secondu e vostre opere ". Ma attenti ! Perchè dopu à 1843, " quelli chì commettenu l'adulteriu cun ella " seranu ancu Protestanti , cusì Diu hà da preparà cù a "terza guerra mundiale" nucleare, una nova punizione di l'adulteri Cattolici, Ortodossi, Anglicani, Protestanti è altri. In parallelu, u Spìritu dice in u 5 Sceau : Apocalypse 6 : 9 à 11 : " Quand il ouvrit le cinquième sceau, je vis sous l'autel l'âme de ceux qui avaient été tués à cause de la parole de Dieu et du témoignage qu'ils avaient rendu. Criavanu à gran voce, dicendu : Finu à quandu, o santu è veru Maestru, ritardi à ghjudicà, è à vindicà u nostru sangue à quelli chì abitanu nantu à a terra ? Un vestitu biancu fù datu à ognunu di elli; è li era dettu di stà in riposu per qualchì tempu, finu à chì u numeru di i so servitori è di i so fratelli chì anu da esse messi à morte cum'è elli era cumpletu. ".

Questa scena da u 5u sigillo pò esse cunfusa è ingannosa à una mente mal illuminata. Chjamate e cose, sta maghjina ci palesa u pensamentu sicretu di Diu, perchè secondu Ecc.9: 5-6-10, i morti in Cristu dormenu in un statu induve a so memoria hè scurdata, ùn piglianu più parte in tuttu. .chì si faci sottu à u sole . A Bibbia dà à a prima morte u significatu di l'annihilation di tuttu l'essere; u mortu hè cum'è s'ellu ùn avia mai esistitu cù a sfarenza chì avè esistitu, a so esistenza sana ferma incisa in u pensamentu di Diu. Hè dunque à i so servitori viventi chì Diu indirizza stu missaghju di cunsulazione per incuraghjelli. Li ricurdeghja chì, secondu e so prumesse, dopu à u sonnu di a morte, ci hè un tempu appuntatu per u so svegliu, quandu, per mezu di ellu, risuscitarà. Tandu averà l'uppurtunità di ghjudicà, sottu u sguardu è u ghjudiziu di Diu in Ghjesù Cristu, i so torturatori ugualmente resuscitati, ma à a fine di i mille anni . In u missaghju di Tiatira , a morte annunziata per quelli chì commettenu l'adulteriu Jezabel a Catòlica avarà un doppiu cumplimentu. In terra, u travagliu di i rivoluzionari hè a prima fase, ma dopu, venerà, in u so tempu è in a seconda fase, a seconda morte di l'ultimu ghjudiziu, ora quandu " tutte l'Assemblea " infideli cristiani o fedeli di tutte l'epica. di L'era cristiana vi vede u ghjustu ghjudiziu di Diu applicatu contru l'adulteri spirituali .

In a so maghjina simbolica, u 4 tromba di u capitulu 8 cunfirma l'azzione di a " grande tribulazione " programata per punisce l' adulteri di u papa è i monarchici chì l'anu sustegnu. U sole , a luce divina, a luna , a religione cattolica scura, è l'astri , u populu religiosu, sò colpiti in i terzu o, parzialmente, da a persecuzione di l'atheisimu di i rivoluzionarii francesi in u 1793 è u 1794.

À a fine di u missaghju indirizzatu à i Protestanti pacìfichi, u Spìritu cunfirma a so cundanna di l'usu di l'armi ricurdendu chì hè solu per l'ultimu ghjudiziu preparatu durante u ghjudiziu celeste di u settimu millenniu chì l'sceltu serà vindicatu. Iddu ùn hè dunque auturizata à vindicà ellu stessu, davanti à stu ghjudiziu celesti induve ellu poi ghjudicà i so persecutors, cù Ghjesù Cristu, è participà à u verdict di a so sentenza di morte. « Il les gouvernera avec une verge de fer, comme on brise des vases d'argile . » U scopu di stu ghjudiziu serà di determinà u tempu di soffrenu di i culpiti cundannati à a seconda morte di l'ultimu ghjudiziu. Versu 29 ammenta: a stella di a matina . " E li daraghju a stella di a matina ". Sta spressione designa u sole, imagine di a luce divina. U vincitore entrerà in a luce divina per l'eternità. Ma prima di stu cuntestu eternu, stu termini prepara a quinta lettera chì vene. A stella di a matina hè citata in 2 Petru 1: 19-20-21: " E tenimu a parolla prufetica assai più certa , à quale fate bè di fà attente, cum'è à una lampada chì brilla in un locu bughju, finu à chì l'alba di u ghjornu è a stella di a matina sorge in i vostri cori; Sapendu prima di tutti voi stessi chì nisuna prufezia di l'Scrittura pò esse un ughjettu di interpretazione privata, perchè ùn era micca per a vulintà di l'omu chì una prufezia hè stata mai purtata, ma hè mossa da u Spìritu Santu chì l'omi anu parlatu da Diu . Stu versu sottolinea l'impurtanza di a parolla prufetica perchè u cuntestu di l'era chì vene serà spiritualmente cundizionatu da l'entrata in applicazione di u decretu divinu profetizatu in Dan.8:14. " Finu à 2300 p.m. è a santità serà vindicata ". Ma à l'epica, stu versu era cunnisciutu solu in a traduzzione: " Finu à 2300 sera è matina è u santuariu serà purificatu ". Ancu in sta traduzzione, u missaghju di Diu era u listessu, ma menu precisu, puderia esse interpretatu in questa forma cum'è annunziendu a fine di u mondu attraversu u ritornu in gloria di u nostru Signore è Salvatore Ghjesù Cristu. Diu hà utilizatu u Prutistanti americanu William Miller per realizà e duie prucessi adventisti di a fede in a primavera di u 1843 è a caduta di u 1844. Cum'è Daniel 12: 11-12 ci insegna, trà sti dui date, in 1843, u decretu divinu si ritira da i Protestanti caduti. a ghjustizia di salvezza offerta da Ghjesù Cristu; perchè ùn anu più u standard di a nova santità dumandata da Diu. A ghjustizia di Ghjesù hè eterna, ma solu benefiziu u veru elettu sceltu da Ghjesù stessu, è questu, in tutti i tempi è finu à a fine di u mondu.

Quì, trà Tiatira è Sardi , u primu ghjornu di a primavera 1843, u decretu di Dan.8:14 entra in vigore è scopremu e so cunsequenze in i missaghji indirizzati da u Spìritu à i cristiani di quella data.

 

 

Revelazione 3: L'Assemblea da u 1843 -

a fede cristiana apostolica restaurata

 

era : Sardi

U ghjudiziu prununziatu da Ghjesù Cristu dopu à i prucessi adventisti di a primavera di u 1843 è u 22 d'ottobre di u 1844.

Versu 1: " Scrivi à l'ànghjulu di a congregazione di Sardi : Questu hè quellu chì hà i sette spiriti di Diu è e sette stelle dice: Cunnoscu e vostre opere. Sò chì sì pensatu per esse vivu, è sì mortu. »

L'epica di " Sardi ", tema di a quinta lettera, metterà in risaltu dui cumpurtamenti cristiani protestanti, cuntrariati attribuiti : à i caduti, à quale Ghjesù dichjara : " Vi sò cunsiderati vivu, è sì mortu "; è à l'eletti, in versu 4: " marcheranu cun mè in vestiti bianchi perchè sò degni ". Cum'è u cuntenutu di i so dui missaghji, u nome " Sardi " porta un doppiu significatu chì i so significati sò assulutamente opposti. Mantene l'idee principali di sta radica greca: petra cunvulsiva è preziosa, morte è vita. Grimacing è cunvulsivu definisce a risa sardonica; in grecu, u sardone hè a corda suprana di una reta di caccia ; a sardina hè un pesciu; è in u sensu cuntrariu, u sardu è u sardonyx sò petri preziosi; sardonyx essendu una varietà di calcedonia marrone. À u principiu di sta lettera, Ghjesù si prisenta cum'è " quellu chì hà i sette spiriti di Diu è e sette stelle ", vale à dì a santificazione di u Spìritu è u ghjudiziu annantu à i so servitori di e sette epoche. Cum'è in Dan.12, si trova sopra à u fiumu di morte, a prova di a fede Adventista, è quì dà u so verdict. Fighjemu a familiarità chì indica chì u so interlocutore hè unu in u sensu cullettivu. Tutta a norma protestante hè cuncernata. Ghjesù mette fine à l'eccezzioni Protestante nutata in u messagiu di Tiatira . U novu " pesu " (cum'è i credenti ribelli a capiscenu) hè avà impostu è dumandatu. A pratica di dumenica rumana deve esse abbandunata è rimpiazzata da u sabbatu sabbatu. Stu decretu di Dan.8: 14 inverte a situazione stabilita da u 7 di marzu di u 321 da l'imperatore Constantine I. In u 1833, 11 anni prima di u 1844, per mezu di una piovana continua di stelle filanti, chì dura da mezzanotti à 5 ore di sera, è visibili in tutti i Stati Uniti, Diu avia illustratu è profetizatu a caduta massiva di i cristiani protestanti. Per cunvince di sta interpretazione, Diu hà dimustratu l'astri di u celu à Abràhamu, dicendu: " Cusì seranu i vostri discendenti ". A caduta di l'astri di u 1833 hà dunque prufetizatu una caduta massiva di sta pusterità di Abraham. Stu signu celeste citatu in u tema di u 6u segnu in Rev.6: 13. Ghjesù disse: " Si dice chì sì vivu è sì mortu ". Quellu ch'ellu parla dunque hà a reputazione di rapprisintà à Diu, è stu ditagliu currisponde à u Protestantismu chì, crede in a so Riforma, pensa ch'ellu hè statu cunciliatu cù Diu. U verdict divinu cade: " Conoscu e vostre opere ", " è sì mortu ". Hè da Diu stessu, u grande Ghjudice, chì vene stu ghjudiziu. U Protestante pò ignurà stu ghjudiziu, ma ùn pò micca scappà di e so cunsequenze. In u 1843, u decretu di Daniel 8:14 hè ghjuntu in vigore è nisun Cristianu ùn deve esse ignorante di a lege di u Diu vivu. Questa ignuranza hè duvuta à u disprezzu di a parolla profetica biblica à quale l'apòstulu Petru ci esorta à dà a nostra piena attenzione in 2 Pet.1: 19-20: " E tenemu a parolla profetica più sicura, à quale fate bè. per attenti, cum'è à una lampadina chì brilla in un locu bughju, finu à chì u ghjornu spunta è a stella di a matina s'alza in i vostri cori; sapendu prima di tutti voi stessi chì nisuna prufezia di l'Scrittura pò esse un ughjettu di interpretazione privata. » Passendu insinuatu à mezu à tutti i testi di a Bibbia di u novu pattu, sti versi facenu, in particulare da u 1843, a sfarenza trà a vita è a morte.

Versu 2: " Siate vigilanti, è rinfurzà u restu chì anu da more; perchè ùn aghju micca trovu e vostre opere perfette davanti à u mo Diu. »

S'ellu ùn risponde micca à u novu standard di santità, " u restu " di u Protestantismu " murrà ". Perchè, Diu u cundanna per dui motivi. U primu hè a pratica di Dumenica Rumana cundannata da l'entrata in forza di u decretu di Dan.8:14; u sicondu hè u disinteressu in a parolla prufetica, perchè senza piglià in contu a lezziò data da Diu per mezu di l'experientia Adventista, i discendenti protestanti portanu a culpabilità ereditata da i so babbi. In i dui punti, Ghjesù disse: " Ùn aghju micca trovu e vostre opere perfette davanti à u mo Diu ". Dicendu " davanti à u mo Diu ", Ghjesù ricurdeghja à i Protestanti a norma di i dece cumandamenti scritti da u dito di Diu, u Babbu ch'elli disprezzanu in favore di u Figliolu chì deve salvà. A so fede perfettamente ubbidiente, chì hà datu cum'è mudellu, ùn hà nunda in cumunu cù a fede Protestante, eredi di numerosi peccati cattolici, cumpresu, prima di tuttu, u riposu settimanale in u primu ghjornu. A porta di a salvezza si chjude per sempre nantu à a norma religiosa cullettiva Protestante, i " stelli " di u " sestu sigillo " cascanu.

Versu 3: " Ricurdatevi dunque cumu avete ricevutu è intesu, è guardate è pentite. S'è vo ùn fighjulà, vinaraghju cum'è un latru, è ùn sapete micca à chì ora vi veneraghju. »

Stu verbu, " ricordate ", implica una meditazione critica nantu à l'opere di u passatu. Ma solu i veramente scelti sò abbastanza umili per criticà e so opere. Inoltre, questu cumandamentu " ricordate " evoca u " ricordate " à u principiu di u quartu cumandamentu chì cumanda u restu santificatu di u settimu ghjornu. Quì dinò, doppiamente, u Protestantismu ufficiale hè invitatu à ricunsiderà l'accolta chì hà datu à i missaghji prufetichi lanciati da William Miller in a primavera di u 1843 è in u vaghjimu di u 1844, ma ancu à u testu di u 4u di i 10 cumandamenti di Diu . ch'ellu hà trasgressu in u peccatu murtali dapoi u 1843. A cunsiguenza più seria di a so rottura cù Ghjesù Cristu hè formulata: " S'è vo ùn fighjate micca, vinaraghju cum'è un latru, è ùn sapete micca à quale ora vinaraghju. tu. » Videremu cumu dapoi u 2018, stu missaghju hè diventatu una realità viva. Senza vigilia, senza pentimentu è u fruttu di u pentimentu, a fede protestante hè definitivamente morta.

Versu 4: " Eppuru avete alcuni omi in Sardi chì ùn anu micca impurtatu i so vestiti; cammineranu cun mè in bianche [vestiti], perchè sò degni. »

Emergerà una santità nova. In questu missaghju, Ghjesù hè cuntentu di tistimunià l'esistenza di " uni pochi d'omi ", secondu i dettagli revelati à Ellen.G.White chì era trà elli, solu 50 omi ricivutu l'appruvazioni di Diu. Questi " pochi omi " designanu omi è donne chì sò appruvati è benedetti, individualmente, per a tistimunianza di a so fede in cunfurmità cù l'aspettativa di u Signore. Ghjesù disse: " Intantu avete alcuni omi in Sardi chì ùn anu micca impurtatu i so vestiti; è caminaranu cun mè in [vistimenti] bianchi, perchè sò degni ". Quale pò disputà una dignità ricunnisciuta da Ghjesù Cristu stessu ? À i vincitori di e teste di fede di u 1843 è u 1844, Ghjesù prumetti a vita eterna è a ricunniscenza terrena cumpleta chì pigliarà a forma ufficiale in u missaghju chì vene da Filadelfia . A contaminazione di " vestiti " hè attribuita à u cumpurtamentu liberu di l'omu. U " vestimentu " essendu a ghjustizia imputata da Ghjesù Cristu, in questu casu " biancu ", a so impurtanza designa a perdita di sta ghjustizia per u campu tradiziunale protestante. Quì, à u cuntrariu, l'absenza di impurtanza designa a continuazione di l'imputazione di a " giustizia eterna " di Ghjesù Cristu secondu Dan.9:24. Prestu, a cunniscenza è a pratica di u sàbatu li darà una vera santità, u fruttu è u segnu di a ghjustizia impartita di Ghjesù Cristu. Questa scelta ghjudiziosa è intelligente li farà prestu eterni in a santificazione è a glorificazione celestiale imaginata da i " vestiti bianchi " di u versu 5 chì vene. U Spìritu li dichjarà " irreprochable ": " è in a so bocca ùn hè stata trovata minzogna, perchè sò irreprensibili (Rev.14: 5)". Truvaranu, " paci cù tutti è santificazione, senza chì nisuna carne vi vede u Signore ", secondu Paul, in Heb.12:14. Concretamente, sti " vestiti bianchi " piglianu a forma di a rimuzione di u peccatu chì custituisce a pratica di dumenica rumana. Perchè l'aspittàvanu fedelmente duie volte, in u so locu, cum'è un signu di a so appruvazioni, u sigellu di Diu li hè datu da u sàbatu chì vene à imbiancà l'eletti di u Signore chì priservà a so ghjustizia. Cusì hè stata realizata a "purificazione di u santuariu", a forma in quale Daniel 8:14 hè statu traduttu à l'epica. Sottu à stu sguardu, da u 23 d'ottobre di u 1844, Ghjesù hà datu in una visione celeste à i vincitori scelti l'imaghjini di u so passaghju da u locu santu à u locu più santu di u santuariu terrenu. Il a ainsi rappelé à titre d'illustration, le moment où, mourant sur la croix, le péché de ses élus était expié, accomplissant ainsi le « jour de l'expiation », l' hébreu « Yom kippur ». Stu avvenimentu avendu digià fattu, u rinnuvamentu di l'azzione in a visione era solu destinatu à mette in quistione u primu successu di a ghjustizia eterna ottenuta da a morte di Ghjesù. Chì hè literalmente realizatu per u populu cadutu di Sardi chì a so fede dimustrata hè insatisfactoria à u Diu creatore. Per duie ragioni, Diu pò ricusà per a mancanza d'amore per a so verità profetica proclamata, è per a trasgressione di u sàbatu chì hè diventata da 1843 per l'entrata in vigore di u decretu di Daniel 8:14.

Versu 5: " Quellu chì vince serà vistutu di vestiti bianchi; Ùn aghju micca sguassatu u so nome da u libru di a vita, ma cunfessu u so nome davanti à u mo Babbu è davanti à i so anghjuli. »

L'eletti redimtati da Ghjesù Cristu hè un esse ubbidiente, cuscente di duverà a so vita è a so eternità à u Creatore, bonu, sàviu è ghjustu Diu. Questu hè u sicretu di a so vittoria. Ùn pò micca discutiri cun ellu, perchè appruva tuttu ciò chì dice è face. Ancu ellu stessu hè a gioia di u so Salvatore chì u ricunnosce è u chjama da u so nome, dapoi a fundazione di u mondu induve ellu hà vistu da a so prescienza. Stu versu mostra cumu e false rivendicazioni di falsi religiosi sò vani è ingannevoli ancu per quelli chì li facenu. L'ultima parolla appartene à Ghjesù Cristu chì dice à tutti: " Conoscu e vostre opere ". Sicondu isse opere, divide u so gregnu, pusendu à a so diritta, e so pecure , è à a so manca, i capri ribelli è i lupi rapaci destinati à u focu di a seconda morte di l'ultimu ghjudiziu .

Versu 6: " Quellu chì hà l'arechja, sente ciò chì u Spìritu dice à e chjese! »

Sì tutti ponu sente literalmente e parolle prufetiche di u Spìritu, à u cuntrariu, solu i so eletti, chì inspira è educa, ponu capisce u so significatu. U Spìritu si riferisce à fatti precisi, rializatu in u tempu storicu, u sceltu deve dunque esse interessatu à a storia religiosa è seculare, è in tutta a Bibbia cumpostu di storie di tistimunianzi, lodi è profezie.

Nota : In u versu 3, Ghjesù Cristu hà dettu à u Protestante cadutu: " Ricurdatevi dunque cumu avete ricevutu è intesu, è guardate è pentite. Sè vo ùn fighjate, vinaraghju cum'è un latru, è ùn sapete micca à quale ora vi veneraghju ". À u cuntrariu, per l'eredi di i vincitori, dapoi a primavera di u 2018, stu missaghju hè statu trasfurmatu in: "Se fighjate, ùn vinaraghju micca cum'è un latru, è sapete à chì ora vi veneraghju " . È u Signore hà tenutu e so prumesse, postu chì oghje in 2020, u so elettu avia a cunniscenza di a data di u so veru ritornu revelatu per a primavera di u 2030. Ma, a fede Protestante hè cundannata à ignurà sta precisione, riservata, solu, per mezu di Ghjesù, à i so eletti. Perchè à u cuntrariu di u so cumpurtamentu versu i servitori gattivi, " u Signore ùn faci nunda senza avvistà i so servitori i prufeti " Amo.3: 7.

 

era : Filadelfia

L'Adventismu entra in a missione universale

Trà u 1843 è u 1873, u sabbatu divinu di u sabbatu, u veru settimu ghjornu urdinatu da Diu, hè statu restauratu è aduttatu da i pionieri di l'Adventismu di u Settimu ghjornu chì hà pigliatu a forma di una istituzione religiosa cristiana americana ufficiale chjamata da u 1863: "u Settemu- Chjesa Adventista ghjornu. In cunfurmità cù l'insignamentu preparatu in Dan.12: 12, u missaghju di Ghjesù hè indirizzatu à i so eletti santificati da u restu di u sàbatu, in a data di l'annu 1873. À u listessu tempu, questi eletti prufittà di a beatitudine di Dan. 12 :12: " Beatu quellu chì aspetta finu à 1335 ghjorni ! ".

 

I novi standard stabiliti da u 1843 sò diventati universali in u 1873

Versu 7: " Scrivi à l'ànghjulu di a congregazione di Filadelfia : Questu hè ciò chì dice u Santu, u Veru, chì hà a chjave di David, chì apre è nimu chjude, chì chjude è nimu chjude. "Aprirà. : »

Cù u nome " Filadelfia ", Ghjesù mostra u so Elettu. Ellu disse: " Per questu, tutti i persone sapanu chì site i mo discìpuli, s'è vo avete amore l'unu per l'altru. Ghjuvanni 13:35 "E questu hè u casu di Filadelfia chì e so radiche greche significanu: amore fraternu. Hà sceltu l'eletti chì a cumponenu, mettendu a prova a so fede, è per questi vincitori, u so amore sbocca. Si prisenta in stu missaghju, dicendu: " Hè ciò chì dice u Santu, u Veru ". U Santu , perchè hè un tempu quandu a santificazione di u sàbatu è quellu di l'eletti hè dumandatu da u decretu di Dan.8:14 chì hè ghjuntu in forza da a primavera di u 1843. U Veru , perchè in questa ora profetica, a lege di a verità hè restaurata; Diu ritrova a santità di u so 4 cumandamentu pisatu da i cristiani dapoi u 7 di marzu di l'annu 321. Dice dinò : " quellu chì hà a chjave di David ". Queste ùn sò micca e chjavi di San Petru riclamate cum'è pussessu di Roma. " A chjave di David " appartene à u " figliolu di David ", Ghjesù, ellu stessu, in persona. Nimu altru ch'ellu ùn pò dà a salvezza eterna, perchè hà ottenutu sta chjave purtendu " nantu à a so spalla " in a forma di a so croce, secondu Isa.22:22: " Aghju mette nantu à a so spalla a chjave di a casa. di David: quandu si apre, nimu ùn chjuderà; quandu si chjude, nimu ùn aprirà ". Sta chjave chì designa a croce di u so tormentu, in cumpiimentu di stu versu, leghjemu quì : " quellu chì apre, è nimu chjude, quellu chì chjude, è nimu apre ". A porta di a salvezza hè stata aperta à a custruzzione di l'Adventismu di u Settimu ghjornu è chjusu à l'aderenti religiosi di u Dumenicu Rumanu dapoi a primavera di u 1843. Perchè anu accunsentutu à sottumette à e verità duttrinali presentate è anu onoratu cù a so fede a so parolla profeticamente, u Spìritu di Ghjesù disse à i santi di l' era di Filadelfia : " Conoscu e vostre opere. Eccu, perchè avete pocu putere, è avete guardatu a mo parolla, è ùn avete micca rinnegatu u mo nome, aghju messu davanti à tè una porta aperta, chì nimu pò chjude " . Stu picculu gruppu religiosu era statu, ufficialmente, solu americanu dapoi u 1863. Ma in u 1873, durante una cunferenza generale tenuta in Battle Creek, u Spìritu hà apertu una porta missiunaria universale chì duvia cuntinuà finu à u veru ritornu di Ghjesù Cristu. Nimu ùn l'impedirà è Diu hà da vede. Avemu da nutà u fattu chì tuttu u bonu chì Ghjesù vede trà i veri santi definisce ancu e cause per a quale a fede protestante hè cascata in u 1843. Stu missaghju hè esattamente u cuntrariu di quellu chì Ghjesù indirizza à i caduti di Sardi in u versu 3 , perchè i travaglii mirati sò elli stessi invertiti.

 

I 12 Tribù di Rev.7 Crescenu

Versu 8: " Connoscu e vostre opere. Eccu, perchè avete pocu putere, è avete guardatu a mo parolla, è ùn avete micca rinnegatu u mo nome, aghju messu davanti à tè una porta aperta, chì nimu pò chjude. »

L'élu de l'époque est jugé favorablement sur ses œuvres que Jésus lui attribue comme justice. U so " pocu putere " cunfirma a nascita di u gruppu basatu annantu à i " pochi omi " di u versu 4. In u 1873, Ghjesù hà annunziatu à l'Adventisti u so prugressu versu u so ritornu da u simbulu di a porta celeste aperta chì si apre in a primavera di 2030, vale à dì in 157 anni. In u missaghju chì seguita, quellu chì hè indirizzatu à Laodicea, Ghjesù starà davanti à sta porta, indicà cusì a vicinanza imminente di u so ritornu : " Eccu, stau à a porta , è picu. Sè qualchissia sente a mo voce è apre a porta, entreraghju à ellu è cena cun ellu, è ellu cun mè. Rev.3: 20 »

 

L'accessu à a fede cristiana permessa à i Ghjudei

Versu 9: " Eccu, vi dugnu di quelli di a sinagoga di Satanassu, chì dicenu ch'elli sò Ghjudei è ùn sò micca, ma mentinu; eccu, li faraghju vene, è adurà à i to pedi, è sapemu chì t’aghju amatu. »

Citendu l'ingressu di i veri Ghjudei secondu a razza è a carne in u gruppu Adventista, stu versu cunfirma a risturazione di u restu di u Sabbath; Dumenica ùn hè più un ostaculu à a so cunversione. Perchè da u 321, u so abbandunamentu hà ancu avutu a cunsiquenza di impedisce à i Ghjudei sinceri di aduttà a fede cristiana. U so ghjudiziu nantu à i Ghjudei razziali ùn era micca una opinione persunale di Paul, u testimone fidu; era quellu di Ghjesù Cristu chì a cunfirma in questa Revelazione, digià in Rev.2: 9, in u missaghju indirizzatu à i so servitori calumniati da i Ghjudei è perseguitati da i Rumani di l'era di Smirne . Nota chì i Ghjudei razziali anu da ricunnosce a salvezza cristiana in u standard Adventist per prufittà di a gràzia di Diu. L'Adventismu Universale solu porta a luce divina di quale hè diventatu u dipositu ufficiale exclusivu da 1873. Ma attenti! Sta luce, a so duttrina è i so missaghji sò a pruprietà esclusiva di Ghjesù Cristu; nimu omu è nisuna istituzione pò ricusà a so evoluzione senza periculu a so salvezza. Ultimu in questu versu, Ghjesù dice " chì ti aghju amatu ". Puderia significà chì, dopu à stu tempu di benedizzione, puderia micca più amassi ? Iè, è questu serà u significatu di u missaghju attribuitu à " Laodicea ".

 

I cumandamenti di Diu è a fede di Ghjesù

Versu 10: " Perchè avete guardatu a parolla di pacienza in mè, vi manteneraghju ancu in l'ora di prova chì vene nantu à a terra cunnisciuta, per pruvà quelli chì abitanu nantu à a terra. »

U terminu pacienza cunfirma u cuntestu di l'aspittà adventista mintuatu in Daniel 12:12: " Benedettu quellu chì aspetta , è chì ghjunghje sin'à mille trècento trenta-cinque ghjorni! ". A prova cuncerna a fede di l'" abitanti di a terra ", quelli chì abitanu a " terra cunnisciuta ", vale à dì, ricunnisciutu da Ghjesù Cristu, u Diu creatore. Il s'agit de mettre à l'épreuve la volonté humaine et de démasquer l'esprit rebelle du camp « œcuménique » qui désigne par le grec « oikomèné » la « terre connue » de ce vers.

Sta prumessa lia à Ghjesù solu à a cundizione chì l'istituzione preserva a qualità di a fede di u principiu. Se u messagiu Adventista hè di cuntinuà finu à u tempu di l'ultima prova universale di a fede profetizzata in questu versu, ùn serà micca necessariamente in una forma istituziunale. Perchè a minaccia passa in questu missaghju in u versu 11 chì seguita, finu à allora totalmente pusitivu è benedettu da Diu. A prumessa di Ghjesù cuncernarà a so pusterità chì ferma viva in u 2030. À quellu tempu, i veri eletti di u 1873 si sò addurmintati " in u Signore " secondu Rev. 14: 13: " E aghju intesu una voce da u celu dicendu: Scrivite. : Beati da avà i morti chì morenu in u Signore ! Iè, dice u Spìritu, ch'elli ponu riposu da i so travaglii, perchè e so opere li seguitanu. » Hè dunque una seconda beatitudine attribuita da Ghjesù Cristu à st'Eletti esemplare. Ma ciò chì Ghjesù benedica hè un cumpurtamentu dimustratu da l'opere. L'eredi di " Filadelfia " riproduceranu fedelmente, in u 2030, e so opere, a so fede, a so accettazione di e verità date da u Diu di u celu in l'ultime forme chì li hà datu; perchè si passanu grandi cambiamenti finu à a fine, quandu l'intelligenza di u pianu divinu serà perfetta.

 

A Promessa Adventista di Ghjesù Cristu è u so Avvertimentu

Versu 11: " Venu prestu . Mantene ciò chì avete, perchè nimu ùn piglia a vostra corona. »

U missaghju " Venu prestu " hè di tippu adventista. Ghjesù cunfirma cusì l'abbandunamentu di ogni altra cunfessione religiosa. L'aspettativa di u so ritornu in gloria ferma finu à a fine di u mondu, unu di i criteri principali chì identificanu i so veri eletti. Ma u restu di u missaghju presenta una minaccia pesante: " Retirate ciò chì avete, perchè nimu ùn piglia a vostra corona. »E quale pò piglià a so corona, chè i so nemichi ? I so discendenti duverà dunque, prima, identificà elli, è ghjè perchè ùn l’anu micca fattu per quessa, vittimi di u so spiritu umanistu, si feranu una alleanza cù elli, à partesi da u 1966.

Versu 12: " Quellu chì vince, li farà un pilastru in u tempiu di u mo Diu, è ùn esce mai; Scriveraghju nantu à ellu u nome di u mo Diu, è u nome di a cità di u mo Diu, a nova Ghjerusalemme chì fala da u celu da u mo Diu, è u mo novu nome. »

In e so ultime parolle di benedizzione dedicate à i vincitori, Ghjesù riunisce tutte l'imaghjini di a salvezza ottenuta. " Un pilastru in u tempiu di u mo Diu" significa : un sustegnu solidu per purtà a mo verità in a mo Assemblea, l'Eletti. " ... è ùn esce micca più » : a so salvezza serà eterna. " ...; Scriveraghju nantu à ellu u nome di u mo Diu ": Incideraghju in ellu l'imaghjini di u caratteru di Diu persu in Eden. " ... è u nome di a cità di u mo Diu ": ellu hà da sparte in a glurificazione di l'Eletti descritti in Rev.21. "... di a nova Ghjerusalemme chì fala da u celu da u mo Diu, ": A " nova Ghjerusalemme " hè u nome di a riunione di l'eletti glorificati chì sò diventati interamente celesti cum'è l'anghjuli celesti di Diu. Apoca 21 u descriva in una maghjina simbolica di petri preziosi è perle chì tistimunieghjanu a forza di l'amore chì Diu sente per i so redimi da a terra. Ella scende à a terra rinnuvata per vive eternamente in a presenza di Diu chì stalla u so tronu quì. "... è u mo novu nome ": Ghjesù associa u cambiamentu di u so nome cù u so passaghju da a natura terrena à a natura celeste. L'sceltu salvatu, restanu vivu o risuscitatu, vivrà a stessa sperienza è riceverà un corpu celeste, glurificatu, incorruptible è eternu.

In questu versu, l'insistenza di a paraguna cù Diu hè ghjustificata da u fattu chì Ghjesù stessu hè truvatu da l'eletti in u so aspettu divinu.

Versu 13: " Quellu chì hà l'arechja, sente ciò chì u Spìritu dice à e chjese! »

U sceltu hà capitu a lezziò, ma hè u solu chì pò capisce. Hè vera chì stu missaghju hè statu preparatu solu per ellu. Stu missaghju cunfirma u fattu chì l'interpretazione è a cunniscenza di i misteri revelati dipende solu da Diu chì prova è sceglie i so servitori.

 

L'Adventismu ufficiale di u tempu finale ùn hà micca amparatu a lezziò è hè statu ghjudicatu da Ghjesù, hè vomitu per u so rifiutu di u missaghju di l' aspettazione 3rd Adventista .

" Varaghju prestu . Tenite ciò chì avete, per chì nimu ùn piglia a vostra corona ". Alas, per l'Adventismu ufficiale di u tempu, a fine hè sempre luntanu, è cù a stanchezza di u tempu, 150 anni dopu, a fede ùn serà più a stessa. L'avvertimentu di Ghjesù era ghjustificatu, ma ùn era nè nutatu nè capitu. È in u 1994, l'istituzione Adventista perderà a so " corona ", ricusendu l'ultima "grande luce" profetizzata da Ellen G. White, u messaggeru di Ghjesù Cristu in u so libru "Primi Scritti" in u capitulu "Ma prima visione" , à e pagine 14 è 15 : U testu chì seguita hè un estrattu di ste pagine. Je précise encore qu'il prophétise le destin de l'œuvre adventiste et résume en lui tout l'enseignement présenté par les trois Assemblées d'Apocalypse 3 : 1843-44 Sardes , 1873 Philadelphie , 1994 Laodicée .

 

 

 

U destinu di l'Adventismu

revelatu in a prima visione di Ellen G. White

 

"Quandu aghju pricatu à l'adorazione di a famiglia, u Spìritu Santu hà riposatu nantu à mè, è mi pareva di alzà sempre più sopra à stu mondu di bughjura. Aghju vultatu per vede i mo fratelli Adventisti chì sò stati in stu mondu, ma ùn pudia truvà. Una voce allora mi disse: "Guardate di novu, ma un pocu più altu". Aghju guardatu, è aghju vistu un caminu strettu è strettu, assai sopra à stu mondu. Questu hè induve l'Adventisti avanzavanu versu a cità santa. Daretu à elli, à u principiu di u caminu, ci era una lumera brillanti, chì l'ànghjulu m'hà dettu chì era u gridu di mezanotte. Sta lumera illuminava u chjassu in tutta a so lunghezza per chì i so pedi ùn inciampavanu. Ghjesù marchjava à a so testa per guidà li; è finu à ch'elli u fighjulavanu, eranu salvu.

Ma subitu certi s’eranu stanchi è dicianu chì a cità era sempre assai luntanu è ch’elli avianu pensatu d’arrivà quì più prestu. Alors Jésus les encouragea en levant son bras droit glorieux d'où émanait une lumière qui se répandit sur les Adventistes. Hannu gridatu : « Alleluia ! » Ma alcuni d'elli anu rifiutatu sfrontamente sta luce, dicendu chì ùn era micca Diu chì li avia guidati. La lumière derrière elles s'éteignit finalement, et ils se trouvèrent dans une profonde ténèbre. Inciampavanu è persu di vista sia u scopu è Ghjesù, dopu cascà da u percorsu è affundò in u mondu gattivu sottu. ".

A storia di sta prima visione data da Diu à a ghjovana Ellen Gould-Harmon custituisce una prufezia codificata chì hè preziosa cum'è quelli di Daniel o Revelazione. Ma per prufittà di ellu, ci vole à interpretà bè. Allora daraghju a spiegazione.

L'espressione "chianciu di mezzanotte" designa l'annunziu di a venuta di u sposu in "a parabola di e dece vergini" da Matt.25: 1 à 13. A prova di aspittà di u ritornu di Cristu in a primavera di u 1843 è quella di U vaghjimu di u 1844 custituì u primu è u sicondu successu; inseme, sti dui aspettative rapprisentanu a "prima luce" di a storia piazzata "darrettu" à u gruppu di "Adventists di u settimu ghjornu" chì avanzavanu in u tempu, nantu à a strada o strada benedetta da Ghjesù Cristu. Per i pionieri Adventisti, 1844 rapprisenta a data di a fine di u mondu è l'ultima data biblica chì a parolla prufetica puderia prupone à l'eletti di quellu tempu. Dopu avè passatu sta data finale, aspittàvanu u ritornu di Ghjesù pensendu chì era imminenti. Ma u tempu passava è Ghjesù ùn vultò sempre; ciò chì a visione evoca dicendu : « anu trovu chì a cità era assai luntanu è ch’elli avianu pensatu à ghjunghje quì più prestu » ; vale à dì in u 1844 o pocu dopu à quella data. Inoltre, u scoraggiamentu hà vintu annantu à elli finu à l'annu 1980, quandu aghju intrutu in scena, riceve sta luce nova è gloriosa chì custruisce a terza aspettazione Adventista . Sta volta u ritornu di Ghjesù hè stabilitu per Fall 1994 . Di sicuru, a proclamazione di stu missaghju cuncernava solu un microcosmu di l'Adventismu universale situatu in Francia à Valence-sur-Rhône. A scelta di Diu per sta piccula cità in u Sud-Est di Francia hà a so spiegazione. Era quì chì u Papa Piu VI morse in custodia in u 1799, cumpiendu u fattu prufetizatu in Rev.13: 3. Inoltre, Valencia era a cità induve Diu hà stabilitu a so prima chjesa Adventista in a terra di Francia. Hè dunque quì chì hà purtatu a so divina gloriosa ultima luce è à a fine di u 2020, cunfirmu avè ricevutu constantemente è fedelmente da ellu e so ultime è più preziose rivelazioni chì aghju prisintatu in stu documentu. U microcosmu Adventist Valentinian hà servitu cum'è un stadiu universale per rializà a parte riguardanti l'ultima luce gloriosa in a visione di a nostra surella Ellen. Sta visione ci palesa u ghjudiziu chì Ghjesù face nantu à l'esperienza vissuta in Valencia, un terzu cumplimentu di a paràbula di e dece vergini. Ghjesù ricunnosce u veru Adventista da u so cumpurtamentu versu a luce presentata. U veru Adventista esprime a so gioia cù "Alleluia!" » ; benedettu da u Spìritu, hà pienu u so vasu d'oliu. À u cuntrariu, i falsi Adventisti "righjenu sfacciatamente sta luce". Stu rifiutu di a luce divina hè fatale per elli, perchè Diu hà avvirtutu contru à sta reazzione negativa in i missaghji inspirati, destinati à elli, à u so messageru; diventeranu vasi vioti privati di l'oliu chì pruduce "a luce" di a lampada. A cunsiquenza inevitabbile hè annunziata : « a luce chì era daretu à elli finisce per sguassate » ; niganu u fundamentu basicu di l'Adventismu. Jésus applique son principe : « Car à celui qui a, il sera donné à celui qui a, et il aura en abondance, mais à celui qui n'a pas, même ce qu'il a, lui sera ôté. Matteo 25:29. "... finiscinu per perde a vista di u scopu è di Ghjesù ", diventanu insensibili à i missaghji Adventisti chì annunzianu u ritornu di Cristu o, niganu u scopu di u muvimentu Adventista cunsacratu in u nome stessu "Adventist"; "poi cascò da u chjassu è affundò in u mondu gattivu chì stava sottu", in u 1995 si sò ufficialmente impegnati in l'allianza protestanti è l'ecumenismu. Iddi cusì persu Ghjesù, è l 'entrata à u celu chì era u scopu di a fede Adventist. Si juncìu secondu Dan.11:29, " l'ipocriti ", è " i drunkards ", cum'è Ghjesù hà annunziatu in Matt.24:50; e cose dimustrate à u principiu di u travagliu.

Oghje sti paroli prufetichi sò cumpleti. Sò stati realizati trà u 1844, a data di a prima lumera "situata daretu à elli", è u 1994, a data di a grande luce prufetica rifiutata da a prima chjesa adventista stabilita in Francia, in a cità di Valence-sur-Rhône, chì Diu. utilizatu per a so manifestazione. Oghje, l'Adventismu ufficiale hè in a "prufonda bughjura" di l'ecumenisimu cù i nemici di a verità, Protestanti è Cattolici.

 

 

 

era : Laodicée

A fine di l'Adventismu istituziunale - u rifiutu di a terza aspettazione Adventista.

Versu 14: " Scrivi à l'ànghjulu di a congregazione di Laodicea : Cusì dice l'Amen, u testimone fidu è veru, u principiu di a creazione di Diu: "

Laodicea hè u nome di a settima è ultima era; quellu di a fine di a benedizzione di l'Adventismu istituzionale. Stu nome hà duie radiche greche "laos, dikéia" chì significanu: "ghjudicati". Prima di mè, l'Adventisti traduttianu: "persone di ghjudiziu", ma l'istituzione ùn sapia micca chì stu ghjudiziu principia cù questu, cum'è 1 Petru 4: 17 insegna: "Per questu hè u mumentu quandu u ghjudiziu principiarà cù a casa di u ghjudiziu . Diu. Avà, s'ellu principia cù noi, chì serà a fine di quelli chì ùn ubbidì à u Vangelu di Diu? » Ghjesù si prisenta dicendu : « Hè ciò chì dice l'Amen, u testimone fidu è veru, u principiu di a creazione di Diu : » A parolla Amen significa in ebraicu : in verità. Sicondu a tistimunianza di l'Apòstulu Ghjuvanni, Ghjesù hà utilizatu à spessu (25 volte), ripetendu duie volte, à u principiu, prima di e so dichjarazioni. Ma in a pratica religiosa tradiziunale, hè diventatu u terminu per a puntuazione à a fine di preghiere o dichjarazioni. Hè tandu spessu interpretatu in u sensu di "chì cusì sia" ereditatu da u cattolicu. È u Spìritu usa stu cuncettu " in verità " per dà à a parolla Amen u so doppiu significatu perfettamente ghjustificatu. Laodicea hè l'ora quandu Ghjesù offre una grande luce per illuminà cumplettamente e profezie preparate per u tempu di a fine. U travagliu chì state leghje hè a prova di questu. Ciò chì pruvucarà a rupture trà Ghjesù è l'istituzione Adventista ufficiale hè un rifiutu di a so luce. In una scelta logica è ghjustificata, Diu hà sottumessu, trà u 1980 è u 1994, l'Adventismu à una prova di fede modellata nantu à u mudellu chì hà avutu, in u risultatu, a perdita di i Prutistanti è a benedizzione di i pionieri Adventisti. A prova era digià basata nantu à a fede in u ritornu di Ghjesù annunziatu per a primavera di u 1843, dopu per a caduta di u 1844. In u mo turnu, da u 1983, aghju cuminciatu à sparte un annunziu di u ritornu di Ghjesù per u 1994, dopu avè usatu " cinque mesi " citatu in u missaghju " quinta tromba " in Rev.9: 5-10. Attribuendu stu tema à a malidizioni di u Protestantismu di u 1844, u periodu di " cinque mesi " citatu, vale à dì 150 anni veri, hà purtatu à 1994. Videndu solu u ritornu di Ghjesù Cristu per marcà a fine di stu periodu, è parzialmente cecu da Diu. nantu à un ditagliu di u testu, aghju difesu ciò chì aghju tenutu per esse a verità divina. Dopu l'avvertimenti ufficiali, l'istituzione hà pronunziatu u mo licenziamentu in nuvembre 1991; questu, mentre ch'ellu ci era ancu trè anni per pruvà è negà i mo annunzii. Hè solu dopu, versu u 1996, chì u veru significatu di sta sperienza hè diventatu chjaru per mè. E parolle fatte da Ghjesù in a so lettera à " Laodicée " s'eranu appena rializate è piglianu avà un significatu precisu. In u 1991, l'Adventisti tiepidi ùn anu più amatu a verità quant'è in u 1873. U mondu mudernu li hà ancu debilitatu seducendu è vincendu i so cori. Cum'è in l'era di " Efesu ", l'Adventismu ufficiale hà persu u so " primu amore ". È Ghjesù " caglia u so candelabro è a so corona ", perchè ancu ella ùn ne hè più degna. In vista di questi fatti, u missaghju diventa luminoso cù chiarezza. A parolla " Amen" cunfirma a dumanda di a verità cumpleta è a fine di una relazione benedetta. U " tistimone fidu è veru ", rifiuta l'Esceltu infidele è mentitore. " U principiu di a creazione di Diu ", dunque u creatore, vene à chjude cullettivamente l'intelligenza di l'indignità è apre individualmente quella di i so eletti à e verità cuntenute è ammucciate in a storia di Genesi. À u listessu tempu, evucatu " u principiu di a creazione di Diu " chì ellu assucia cù a parolla " Amen ", u Spìritu cunfirma un ritornu finali assai vicinu di Ghjesù Cristu: " pronto ". Tuttavia, 36 anni passeranu sempre trà u 1994 è u 2030, a data di a fine di l'umanità nantu à a terra.

Tipidezza mortale

Versu 15: " Connoscu e vostre opere. Sò chì ùn site nè friddu nè caldu. Pò esse friddu o caldu ! »

L'indirizzu informale hè indirizzatu à l'istituzione. Questu hè u fruttu di e religioni ereditate da u babbu à u figliolu è a figliola, induve a fede diventa tradiziunale, formalista, rutina è teme di qualcosa di novu; u statu in quale Ghjesù ùn pò più benedicà ella quandu hà tanta luce nova per sparte cun ella.

Versu 16: " Allora perchè site tiepidu, è nè friddu nè caldu, ti vomiteraghju da a mo bocca. »

L'osservazione hè stata stabilita da Ghjesù in nuvembre 1991, quandu u prufeta chì portava u so missaghju hè stata eliminata da l'istituzione ufficiale. In a primavera di u 1994, serà vomitu, cum'è Ghjesù hà annunziatu. A prova ella stessa, entrinendu, in u 1995, à l'alleanza oecumenica urganizata da a Chjesa Cattolica, duv'ella s'unì à i protestanti ribelli, postu ch'ella sparte avà a so maledizione.

 

Illusioni ingannevoli basate nantu à u patrimoniu spirituale

Versu 17: " Perchè dite: Sò riccu, sò arricchitu, è ùn aghju bisognu di nunda, è perchè ùn sapete micca chì site disgraziatu, miserabile, poviru, cecu è nudu" .

"... riccu ", l'Adventist Elettu era in u 1873, è e numerose revelazioni datu à Ellen G. White l'arricchivanu ancu spiritualmente. Ma à un livellu prufeticu, l'interpretazioni di l'epica eranu rapidamente obsolete, cum'è James White, u maritu di u messageru di u Signore, hà pensatu bè. Ghjesù Cristu, u Diu vivu, hà designatu e so profezie per u so cumplementu finali perfettu è impeccabile. Hè per quessa chì u passaghju di u tempu, purtendu enormi cambiamenti à u mondu, ghjustificà una dumanda permanente di l'interpretazioni ricevute è insegnate. A benedizzione di u Signore hè riservata; Ghjesù disse: " à quellu chì guarderà e mo opere finu à a fine ". Tuttavia, in u 1991, a data di u so rifiutu di a luce, a fine era sempre luntanu. Il fallait donc qu'elle soit attentive à toute nouvelle lumière proposée par le Seigneur par les moyens qu'il choisissait lui-même. Chì cuntrastu trà l'illusioni di l'istituzione è u statu in quale Ghjesù a vede è u ghjudica ! Di tutti i termini citati, a parolla " nudu " hè u più seriu per una istituzione, perchè significa chì Ghjesù hà ritiratu a so ghjustizia eterna da ellu, hè in bocca, una sentenza di morte è a seconda morte di l'ultimu ghjudiziu; secondu à ciò chì hè scrittu in 2 Cor.5: 3: " Allora gememu in questa tenda, vulendu mette nantu à a nostra casa celestiale, s'ellu ci truvamu vestiti è micca nudi . »

 

U cunsigliu di u tistimone fidu è veru

Versu 18: " Vi cunsigliu di cumprà da mè l'oru pruvatu à u focu, per pudè diventà riccu, è vestiti bianchi, per esse vistutu, è chì a vergogna di a vostra nudità ùn pò micca appare, è un salve per unge u vostru. ochji, chì pudete vede. »

Dopu à e scuperte di u 1991, l'istituzione avia ancu trè anni per rinfurzà i so modi è pruduce u fruttu di u pentimentu chì ùn hè micca vinutu. E à u cuntrariu, i so ligami cù i Protestants caduti sò rinfurzati finu à u puntu di fà una alleanza ufficiale publicata in 1995. Ghjesù si prisenta cum'è u mercante esclusivu di a vera fede, l'"oru pruvatu da u focu" di a prova . L'evidenza di a so cundanna di a chjesa appare in l'absenza di i " vestiti bianchi " di quale i so pionieri eranu " degni " in Rev.3: 4. Par cette comparaison, Jésus illustre le fait que, avant 1994, il soumit les Adventistes de « Laodicée » à une attente adventiste identique à celles qui précédaient les dates 1843 et 1844 ; per pruvà a fede in e trè sperienze, cum'è insignatu in u missaghju indirizzatu in u 1844 à l'Adventisti di " Sardi ". In una attitudine ribellu chjusu, l'istituzione ùn pudia capisce ciò chì Ghjesù li rimpiava; era " ceca ", cum'è i Farisei di u ministeru terrenu di Ghjesù. Dunque ùn pudia capisce l'invitu di Cristu à cumprà " a perla di grande prezzu " da a parabola di Matt.13: 45-46 chì stabilisce a stampa di u standard di a vita eterna dumandata da Diu. revelatu in stu versu 18 di Rev.3. .

 

A chjama misericordiosa

Versu 19: " Quantu chì amu, rimproveru è punisgu. Dunque siate zelosi è pentite. »

A punizione hè per quelli chì Ghjesù ama finu à ch'ellu li vomita fora. A chjama fatta, un invitu à u repentimentu, ùn hè statu accoltu. È l'amore ùn hè micca ereditatu, hè guadagnatu da a dignità. L'istituzione s'hè indurita, Ghjesù lancia un appellu individuale dicendu à i candidati à a vocazione celeste :

 

L'appellu universale

Versu 20: " Eccu, stau à a porta è picu. Sì qualchissia sente a mo voce è apre a porta, entreraghju da ellu è cenaraghju cun ellu, è ellu cun mè .

In Revelazione, a parolla " porta " appare in Rev.3:8, quì in Rev.3:20, in Rev.4:1 è in Rev.21:21. Rev.3: 8 ci ricorda chì e porte apre è chjude l'accessu. Sò diventati cusì u simbulu di e teste di a fede chì aprenu o chjude l'accessu à Cristu, à a so ghjustizia è à a so grazia.

In questu versu 20, a parolla " porta " piglia trè significati diffirenti, ma cumplementarii. Indica à Ghjesù stessu: " Sò a porta . Ghjuvanni 10: 9 "; a porta di u celu hà apertu in Rev 4: 1: " Una porta hè stata aperta in u celu. » ; è a porta di u core umanu contru à quale Ghjesù vene à pichjà per invità u sceltu à apre u so core à ellu per dà a prova di u so amore.

Basta chì a so criatura apre u so core à a so verità revelata per fà una cumunione intima trà ellu è u so creatore divinu. A cena hè sparta à a sera, quandu a notte vene per finisce u travagliu di u ghjornu . L'umanità entrerà prestu in stu tipu di notte " induve nimu ùn pò più travaglià. (Ghjuvanni 9:4). A fine di u tempu di grazia congelarà per sempre l'ultime scelte religiose di l'omu è di e donne ugualmente rispunsevuli è strettamente cumplementari à u livellu di a carne.

Paragunatu à u missaghju di Filadelfia, u sceltu hè in l' era di Laodicea , in l'imminenza di u ritornu di Ghjesù Cristu. A " porta aperta in u celu "aprerà cum'è una continuazione di stu missaghju in Rev.4: 1.

 

L'esurtazione finale di u Spìritu

À u vincitore individuale, Ghjesù dichjara:

Versu 21: " Quellu chì vince, daraghju à pusà cun mè nantu à u mo tronu, cum'è aghju vintu è pusatu cù u mo Babbu nantu à u so tronu. »

Hè cusì annunzià l'attività di u ghjudiziu celeste chì seguita stu missaghju è chì serà u tema di Rev.4. Ma sta prumessa l'impegna solu à un vincitore veramente elettu.

Versu 22: " Quellu chì hà l'arechja, chì sente ciò chì u Spìritu dice à e chjese! »

U tema di " lettere " finisce cù stu novu fallimentu istituziunale. L'ultimu, perchè da avà, a luce serà purtata da un omu inspiratu, dopu da un picculu gruppu. Serà trasmessu individualmente da persona à persona è per mezu di l'Internet chì Ghjesù stessu dirigerà guindu i so eletti versu a fonte di a diffusione di e so ultime verità, sacru cum'è a so persona divina. In questu modu, duv'ellu hè nantu à a terra: " Quellu chì hà orechja sente ciò chì u Spìritu dice à l'assemblee!" »

 

U tema dopu averà cum'è u so cuntestu u millenniu celeste di u ghjudiziu di i gattivi realizatu da i santi. Tuttu u sughjettu hè basatu annantu à l'insignamenti spargugliati in Rev 4, 11 è 20. Ma Rev 4 cunfirma chjaramente u cuntestu celeste di sta attività chì cronologicamente seguita l'ultima epoca di l'Elegiti terrestri.

 

 

 

Revelazione 4: Ghjudiziu Celeste

 

Versu 1: " Dopu questu aghju vistu, è eccu, una porta hè stata aperta in u celu . A prima voce ch'e aghju intesu, cum'è u sonu di una tromba , chì mi parlava, disse : Venite quì , è vi mustraraghju ciò chì succede dopu .

Dicendu: " A prima voce chì aghju intesu, cum'è u sonu di una tromba ", u Spìritu definisce u missaghju di questa era " Laodicea " cum'è quellu à quale hà traspurtatu Ghjuvanni in Rev. 1:10: " Eru in u spiritu nantu à u ghjornu di u Signore, è aghju intesu daretu à mè una voce forte, cum'è u sonu di una tromba ". Laodicea hè dunque l'epica chì a so fine hè marcata da u " ghjornu di u Signore ", quellu di u so grande ritornu gloriosu.  

In e so parolle, u Spìritu sustene fermamente l'idea di a successione di stu tema cù u missaghju di Laodicea . Questa clarificazione hè impurtante, perchè l'istituzione ùn hà mai statu capace di pruvà à i so avversari i so duttrini di ghjudiziu celeste. Oghje, furnisce una prova di questu, fatta pussibule da a definizione curretta di e date attaccate à i missaghji di e lettere di Rev.2 è 3. Trà Laodicea è Rev.4, cù a " settima tromba " di Rev.11, Ghjesù pigliò à u diavulu è à l'omi ribelli u so " dominamentu terrestre nantu à u regnu di u mondu ". Cù " a cugliera " di Rev. 14, hà pigliatu i so eletti in u celu è li affida u compitu di ghjudicà cun ellu a vita terrena passata di i gattivi morti. Hè tandu chì " quellu chì vince guvernerà e nazioni cù una verga di ferru " cum'è annunziatu in Rev.2: 27. Sì i persecutori eranu, cum'è mè, certi di u destinu riservatu per elli, ùn ci hè dubbitu ch'elli mudificanu u so cumpurtamentu. Ma hè precisamente a so brama feroce di ignurà ogni avvertimentu chì li porta à e peghju azzione è si preparanu cusì, per elli, a peghju punizione chì ùn si pò ripruduce in e cundizioni terrestri attuali. Riturnemu dunque à u testu di stu capitulu 4. " A prima voce chì aghju intesu, cum'è u sonu di una tromba, è chì mi hà parlatu, hà dettu: Venite quì, è vi mustraraghju ciò chì deve accade dopu " . Ghjuvanni si riferisce à u versu 10 di Rev.1: " Eru in u Spìritu u ghjornu di u Signore, è aghju intesu daretu à mè una voce forte, cum'è u sonu di una tromba ". Stu tema di u ritornu di Cristu in gloria hè digià citatu in u versu 7 induve hè scrittu: " Eccu, vene cù i nuvuli. È ogni ochju a viderà, ancu quelli chì l'anu trafittu; è tutte e tribù di a terra piangeranu per ellu. Iè. Amen ! » A cunnessione suggerita di sti trè testi cunfirma u cuntestu gloriosu finali di u ghjornu di u ritornu di u Signore Ghjesù, chjamatu ancu Michael da i so iniziati scelti è i so anghjuli fideli. Se a voce di Ghjesù hè paragunata à una tromba , hè perchè, cum'è stu strumentu sonoru di l'armate, à a testa di i so armati angelici celesti, Ghjesù sona e so truppe per lancià a lotta. De plus, comme une trompette , sa voix n'a pas cessé d' avertir ses élus de les prévenir afin de les préparer à vaincre comme lui-même a vaincu le péché et la mort. Evocando sta parolla " tromba ", Ghjesù ci mostra u tema più misteriosu è impurtante di tutta a so Rivelazione. È hè vera chì per i so ultimi servitori, stu tema piatta una prova eliminatoria. Quì, in Rev.4: 1, a scena descritta hè incompleta perchè solu mira à i so scelti chì ellu vene à salvà da a morte. U cumpurtamentu di i gattivi in stu stessu cuntestu serà descrittu in Rev.6: 16 in questi termini revelatori: " E dissenu à e muntagne è à e rocce: Cascate nantu à noi, è nascondemu da a faccia di quellu chì si mette nantu u tronu, è davanti à l'ira di l'agnellu; perchè u gran ghjornu di a so còllera hè ghjuntu, è quale pò stà ? » À sta quistione suspesa, apparentemente, senza risposta, Diu vi prisintà in u capitulu 7 chì seguita à quelli chì ponu resistere : l'eletti sigillati simbulizjati da u numeru 144 000, una multitùdine di 12 quadrati, o 144. Ma ellu Solu l'eletti chì fermanu vivu à u ritornu di Cristu attu ci. Avà, in questu cuntestu di Rev. 4, u rapture à u celu cuncerna ancu l'eletti chì sò morti da Abel, chì Ghjesù hà risuscitatu per dà ancu a ricumpensa prumessa per a so fede: a vita eterna. Inoltre, quandu Ghjesù disse à Ghjuvanni: " Veni quì! ", u Spìritu solu anticipa, per mezu di sta maghjina, l'ascensione versu u regnu celeste di Diu di tutti l'eletti redimtati da u sangue di Ghjesù Cristu. Questa ascensione in u celu marca a fine di a natura umana terrena, l'eletti sò risuscitati simili à l'anghjuli fideli di Diu, in cunfurmità cù l'insignamentu di Ghjesù di Matt.22:30. A carne è a so maledizzione sò finite, li lascianu daretu senza rimpianti. Stu mumentu in a storia umana hè cusì desideratu chì Ghjesù u ricurdeghja continuamente in a so rivelazione da Daniel. Cum'è a terra, maledetta per via di l'omu, i veri eletti bramannu a so liberazione. Versu 2 pari copiatu da Rev.1: 10; in fattu, u Spìritu cunferma più forti a cunnessione di i dui chì si riferenu à u listessu avvenimentu in a storia di u prugettu di Diu, u so ritornu in u so " grande ghjornu " profetizatu in Rev.16:16.

Versu 2: " Subitu eru in u spiritu. È, eccu, ci era un tronu in u celu, è nantu à u tronu unu si pusò ".

Cum'è in l'esperienza di Ghjuvanni, l'ascensione di l'eletti à u " celu " " li piace in u spiritu " è sò prughjettati in a dimensione celeste chì ferma perpetuamente inaccessibile à l'omi, perchè Diu regna quì è hè visibile.

Versu 3: " Quellu chì s'assittò pareva una petra di jaspe è sardonica; è u tronu era circundatu da un arcubalenu cum'è smeraldu ".

Ci si trovanu di fronte à u tronu di Diu, nantu à quale l'unicu creatore Diu si trova gloriosamente. Questa indescrivibile gloria celestiale hè quantunque espressa da pietre preziose à quale l'omi sò sensibili. I " petri di jaspe " piglianu aspetti è culori assai diffirenti, imaginendu cusì a multiplicità di a natura divina. In culore rossu, a " sardoine " s'assumiglia. " L'arcubalenu " hè un fenomenu naturali chì hà sempre maravigliatu l'omi, ma avemu sempre bisognu di ricurdà a so origine. Era u signu di l'allianza per quale Diu hà prumessu à l'umanità mai più di distrughjillu cù l'acqua di l'inundazione, secondu Gen.9: 9 à 17. Inoltre, ogni volta chì a pioggia scontra u sole, una maghjina simbolica di Diu, l'arcubalenu, pare à tranquillizza i so criaturi terrestri. Ma per evucà l'inundazione di l'acqui, Petru ricurdeghja chì una " inundazione di focu è sulphur " hè in u pianu divinu (2Pet.3: 7). Hè precisamente, in vista di stu « diluviu di focu » sterminatore, chì Diu urganizeghja, in u so celu, un ghjudiziu di i gattivi, chì i ghjudici seranu l'eletti redimi è Ghjesù, u so Redentore.

Versu 4: " Intornu à u tronu aghju vistu vintiquattru troni , è nantu à questi troni stavanu vintiquattru anziani , vestiti di vestiti bianchi, è nantu à i so capi corone d'oru ".

Eccu dunque, simbulizjati da 24 vechji , i redimi di e duie epoche prufetiche svelate secondu u principiu seguente : trà u 94 è u 1843, a fundazione di i 12 apòstuli ; trà 1843 è 2030, l'Israele "Adventist" spirituale di i " 12 tribù " sigillati cù u " sigellu di Diu ", u 7u ghjornu di Sàbatu , in Apo.7. Sta cunfigurazione serà cunfirmata, in Rev.21, in a descrizzione di a " Nova Ghjerusalemme chì fala da u celu " per stallà nantu à a terra rinnuvata; i " 12 tribù " sò rapprisentati da " 12 porte " in forma di 12 " perle ". U tema di u ghjudiziu hè definitu in Rev. 20: 4, induve leghje: " E aghju vistu troni; et à ceux qui étaient assis là fut donné le pouvoir de juger . È aghju vistu l'ànima di quelli chì eranu stati decapitati per via di a tistimunianza di Ghjesù è per via di a parolla di Diu, è di quelli chì ùn avianu micca aduratu a bestia nè a so maghjina, è ùn avianu micca ricevutu a marca nantu à a so fronti è in a so immagine. mani. Venneru à a vita, è regnu cun Cristu mille anni ". U regnu di l'eletti hè un regnu di ghjudici. Ma quale ghjudichemu ? Rev.11: 18 ci dà a risposta: " E nazioni eranu arrabbiati; è a to còllera hè ghjunta, è hè ghjuntu u tempu di ghjudicà i morti , di ricumpinsà i vostri servitori, i prufeti, i santi, è quelli chì teme u vostru nome, i chjuchi è i grandi, è di distrughje quelli chì distruggenu a terra ". In questu versu, u Spìritu ricorda a successione di trè temi revelati per u tempu di a fine: "a sesta tromba " per " e nazioni arrabbiate ", u tempu di e " sette ultime pesti " per " a vostra ira hè ghjunta ", è u ghjudiziu celeste di " mille anni " perchè " hè ghjuntu u tempu di ghjudicà i morti ". A fine di u versu stabilisce u prugramma finali chì serà realizatu da u ghjudiziu finali di u lavu di focu è di zolfo chì distrughjerà i gattivi. Tutti participeranu à a seconda Suggerì a risurrezzione , à a fine di i " mila anni ", secondu Rev. 20: 5: " U restu di i morti ùn hè micca tornatu à a vita finu à chì i mille anni sò stati compiuti ". U Spìritu ci dà a so definizione di i gattivi: " quelli chì distrughjenu a terra ". Dopu à sta azzione hè " u peccatu devastante o desolatore " citatu in Dan.8:13; peccatu chì causa a morte è a desolazione di a terra ; chì hà purtatu à Diu per purtà u Cristianesimu à u crudele regime papale rumanu trà u 538 è u 1798; chì dà un terzu di l'omi à u focu nucleare dopu o in u 2021. Nimu ùn averia imaginatu chì, dapoi u 7 di marzu di u 321, a trasgressione di u sàbatu santu di u veru settimu ghjornu avaria tante cunsequenze terribili è tragiche. L' anziani 24 sò differenziati solu à u livellu di u decretu di Daniel 8:14, perchè anu in cumunu chì sò salvati da u stessu sangue di Ghjesù Cristu. Hè per quessa, truvati degne, secondu Rev.3: 5, tutti portanu i " vestiti bianchi ", è a " corona di vita " prumessa à i vincitori in a battaglia di a fede, in Rev.2:10. L' " oru " di e curone simbulizeghja a fede purificata da a prova secondu 1 Pet.1: 7.

In questu capitulu 4, u terminu " seduta " appare 3 volte. U numeru 3 essendu un simbulu di perfezzione, u Spìritu mette stu tema di u ghjudiziu di u settimu millenniu sottu à u segnu di u restu perfettu di i cunquistatori, cum'è hè scrittu: "State à a mo diritta finu à ch'e aghju fattu i vostri nemichi u to pede . "Psa.110: 1 è Matt.22: 44. Ellu è quelli chì si pusanu sò in riposu è da questa maghjina, u Spìritu prisenta bè, u settimu millenniu, cum'è u grande Sabbath o riposu profetizatu, da a creazione, da u restu sanctuatu di u settimu ghjornu di e nostre settimane.

Versu 5: " Da u tronu venenu lampi, voci è tronu. Davanti à u tronu brusgiate sette lampade di focu, chì sò i sette spiriti di Diu ".

Manifestazioni chì " escenu da u tronu " sò direttamente attribuiti à u Diu stessu creatore. Sicondu Exo.19:16, sti fenomeni avianu digià marcatu, in u terrore di u populu ebraicu, a prisenza di Diu nantu à u Monti Sinai. Stu suggerimentu ricorda dunque u rolu chì i dece cumandamenti di Diu ghjucanu in questa azzione di ghjudiziu di i morti gattivi. Stu ricordu ancu evoca u fattu chì invisibili à u risicu di a morte inevitabbile per i so criaturi in u passatu, Diu chì ùn hà micca cambiatu a so natura hè vistu senza periculu da i so eletti risuscitati è glorificati. Attenzione ! Sta frasa corta, ora interpretata, diventerà un puntu di riferimentu in a struttura di u libru Revelazione. Ogni volta chì appare, u lettore deve capisce chì a prufezia evoca u cuntestu di u principiu di u ghjudiziu di u settimu millenniu chì serà marcatu da l'intervenzione diretta è visibile di Diu in Michael, Ghjesù Cristu. Per quessa, a struttura di u libru sanu ci prupunirà successive visioni di l'era cristiana sottu diversi temi separati da sta spressione chjave: "ci era lampi, voce è troni ". Truvemu in Rev.8: 5 induve " un terrimotu " hè aghjuntu à a chjave. Separà u tema di l'intercessione celestiale perpetua di Ghjesù Cristu da u tema di e trombe . Allora, in Rev.11: 19, " forte forte " serà aghjuntu à a chjave. A spiegazione appariscerà in Rev.16: 21 induve sta " grande grandine " chjude u tema di u settimu di l'ultimi setti pesti di Diu . In listessu modu, " u terrimotu " diventa, in Rev.16: 18, " un grande terramotu ". Sta chjave hè fundamentale per amparà à gestisce l'insignamenti di u libru Revelazione è capisce u principiu di a so struttura .

Riturnendu à u nostru versu 5, avemu nutatu chì, pusatu sta volta " prima di u tronu ", sò " sette lampade di focu ardente ". Simbulighjanu i " sette spiriti di Diu ". U numeru " sette » simbulizeghja a santificazione, quì, quella di u Spìritu di Diu. Hè per mezu di u so Spìritu chì cuntene tutta a vita chì Diu cuntrola tutte e so criaturi; ellu hè in elli, è li mette " davanti à u so tronu ", perchè li hà creatu liberi, oppostu à ellu. L'imaghjini di e " sette lampade ardenti " simbulizeghja a santificazione di a luce divina; a so luce perfetta è intensa elimina ogni pussibilità di bughjura. Perchè ùn ci hè spaziu per a bughjura in a vita eterna di i redimi.

Versu 6: " Ci hè sempre davanti à u tronu un mare di vetru, cum'è u cristallu. À mezu à u tronu è intornu à u tronu, ci sò quattru esseri viventi pieni d'ochji davanti è daretu .

U Spìritu ci parla in a so lingua simbolica. Cosa hè " prima di tronu " designa i so criaturi celesti chì assistenu ma ùn participanu micca à u ghjudiziu. In gran numaru, questi piglianu l'aspettu di un mare chì a purità di u caratteru hè cusì pura ch'ellu u paraguna à u cristallu . Questu hè u caratteru basu di i criaturi celesti è terrestri chì sò stati fideli à u Diu creatore. Allora u Spìritu chjama à un altru simbulu chì cuncerna à Diu, à mezu à u tronu , è i so criaturi celesti da altri mondi, è altre dimensioni, intornu à u tronu ; intornu designa criaturi spargugliati sottu à u sguardu di u Diu assittatu nantu à u tronu . L'espressione " quattru esseri viventi " si riferisce à u standard universale di l'esseri viventi. A multitùdine di l'ochji hè ghjustificata da a parolla multitùdine, è a so pusizioni " fronte è daretu " simbulizeghja parechje cose. Prima, dà à sti esseri viventi un aspettu multidirezionale è multidimensionale. Ma più spiritualmente, l'espressione " prima è daretu " si riferisce à a lege divina incisa cù u dettu di Diu nantu à u Monti Sinai, nantu à e quattru facce di e duie tavule di petra. U Spìritu paraguna a vita universale cù a lege universale. Tramindui sò u travagliu di Diu chì grava nantu à a petra, in carne, o in spiritu, u standard di vita perfetta per a felicità di i so criaturi chì capiscenu è amanu. Queste multitùdine d'ochji fighjanu è seguitanu cù passione è cumpassione ciò chì succede nantu à a terra. In 1 Cor.4: 9, Paul dichjara: " Per Diu, mi pari, hà fattu noi, l'apòstuli, u più bassu di l'omi, cundannati à morte in un modu, postu chì avemu statu un spettaculu à u mondu, per l'anghjuli è à l'omi ". A parolla " mondu " in questu versu hè u grecu "cosmos". Hè stu cosmu chì aghju definitu cum'è mondi multidimensionali. Nant'à a terra l'eletti è e so battaglie sò seguiti da spettatori invisibili chì li amanu cù u stessu amore divinu revelatu da Ghjesù Cristu. Si rallegranu in a so gioia è pienghjenu cù quelli chì pienghjenu perchè a lotta hè cusì dura è angustiosa. Ma stu cosmu designa ancu u mondu increduli cum'è u populu Rumanu, spettatori di l'uccisione di cristiani fideli in i so arene.

L'Apocalisse 5 ci prisentarà questi trè gruppi di spettatori celesti: i quattru esseri viventi, l'anghjuli è l'anziani , tutti vittoriosi, sò uniti sottu u sguardu amori di u grande Diu creatore per l'eternità.

U ligame chì unisce a " multitudine d'ochji " cù a lege divina hè in u nome " tistimunianza " chì Diu dà à a so lege di i dece cumandamenti. Ricurdamu chì sta lege hè stata guardata in "u locu più santu" riservatu solu à Diu è pruibitu à l'omi fora di a festa di u "ghjornu di l'espiazione". A lege hè stata cun Diu cum'è un " tistimunianza " è i so " dui tavulini " daranu un secondu significatu à i simbolichi " dui tistimunianzi " citati in Rev. 11: 3. » In questa lezzione, a " multitudine d'ochji " palesa l'esistenza di una multitùdine di tistimoni invisibili chì anu vistu avvenimenti terrestri. In u pensamentu divinu, a parolla testimone hè inseparabile da a parolla fideltà. A parolla greca "martus" tradotta cum'è "martyr" a definisce perfettamente, perchè a fideltà dumandata da Diu ùn hà micca limiti. È à u minimu, un "testimone" di Ghjesù deve onore a lege divina di i so dieci cumandamenti à quale Diu u compara è u ghjudicà.

 

 

LEGGE DIVINA prufezia

 

Quì, apre una parentesi, per evoca a luce divina ricevuta in a primavera 2018. Si tratta di a lege di i deci cumandamenti di Diu. U Spìritu m'hà purtatu à capisce l'impurtanza di a seguente clarificazioni: " Moise tornò è falò da a muntagna cù e duie tavule di a tistimunianza in manu; i tavulini eranu scritti da i dui lati , sò stati scritti da una parte è da l'altra . I tavulini eranu u travagliu di Diu, è a scrittura era a scrittura di Diu, incisa nantu à e tavule (Exo.32: 15-16). Eru prima stupitu chì nimu ùn avia mai pigliatu in contu di sta precisazione secondu a quale e tavule originali di a lege eranu scritte nantu à e so quattru facci, vale à dì "davanti è daretu" cum'è "l'ochji di i quattru esseri viventi " di u versu precedente studiatu. Questa clarificazione insistentemente citata avia una ragione chì u Spìritu m'hà permessu di scopre. U testu sanu era inizialmente distribuitu uniformemente è equilibratu nantu à i quattru lati di e duie tavule di petra. U fronte di u primu mostra u primu cumandamentu è a mità di u sicondu; u so spinu portava a seconda parte di a seconda è a tutalità di a terza. Nantu à a seconda tavula, u fronte affissatu u quartu cumandamentu in pienu; u so reversu portava l'ultimi sei cumandamenti. In questa cunfigurazione, i dui lati visibili ci prisentanu u primu cumandamentu è u sicondu, à a mità, è u quartu chì riguarda u restu santificatu di u settimu ghjornu. Un sguardu à queste cose mette in risaltu questi trè cumandamenti chì sò segni di santità in u 1843, quandu u sàbatu hè statu restauratu è dumandatu da Diu. In questa data, i Protestanti cascò vittimi di a dumenica romana ereditata. E cunsequenze di a scelta Adventista è di a scelta Protestante seranu dunque affissate nantu à u spinu di e duie tavule. Pare chì, senza rispettu di u sàbatu, dapoi u 1843, u terzu cumandamentu hè statu ancu trasgredutu: " U nome di Diu hè pigliatu in vain ", letteralmente " falsamente ", da quelli chì l'invocanu senza a ghjustizia di Cristu o dopu à 'avete persu. Hè cusì rinnuvà a culpa cummessa da i Ghjudei chì a so pretensione di appartene à Diu hè revelatu cum'è una minzogna da Ghjesù Cristu in Rev. 3: 9: " quelli di a sinagoga di Satanassu, chì si chjamanu Ghjudei è ùn sò micca, ma chì mintianu" . " In u 1843, questu era u casu di i Prutistanti, eredi di i Cattolici. Ma prima di u terzu cumandamentu, a seconda parte di u sicondu palesa u ghjudiziu chì Diu passa nantu à i dui campi principali opposti. À l'eredi Protestanti di u Cattolicu Rumanu, Diu dice: " Sò un Diu ghjilosu, chì punisce l'iniquità di i babbi nantu à i zitelli à a terza è a quarta generazione di quelli chì mi odianu "; sfurtunatamente per ellu, l'Adventismu ufficiale " vomitatu " in u 1994 sparterà u so destinu; ma dice ancu, à u cuntrariu, à i santi chì guardanu u so santu sabbatu è a so luce prufetica da u 1843 à u 2030: " è chì anu misericordia finu à mille generazioni di quelli chì mi amanu è chì guardanu i mo cumandamenti ". U numeru " mila " citatu suttilmente evoca i " mila anni " di u settimu millenniu di Rev.20 chì serà a ricumpensa di i vincitori scelti chì sò intruti in l'eternità. Emerge un'altra lezione. Privatu di l'aiutu di u Spìritu Santu di Ghjesù Cristu, com'è u risultatu, i Prutistanti è Adventists lassatu da Diu successivamente in 1843 è 1994 ùn sarà micca capaci di onurà l'ultimi sei cumandamenti scritti nantu à u spinu di a tavula 2, cumpresu u fronte hè. dedicatu à u restu divinu di u settimu ghjornu. Per d 'altra banda, l'osservatori di stu restu utteneranu l'aiutu di Ghjesù Cristu per ubbidì à questi cumandamenti chì riguardanu i duveri di l'omu versu u so vicinu umanu. L'opere di Diu, finu à a consegna di e tavule di a lege à Mosè, piglianu un significatu, un rolu è un usu chì surprenu quant'è inattesu in u tempu di a fine, in 2018. È u missaghju di a risturazione di u sàbatu hè cusì rinfurzatu è cunfirmatu da Diu Onnipotente Ghjesù Cristu.

Eccu avà a forma in quale appariscenu i dece cumandamenti.

 

Table 1 - Front: prescriptions

Diu si prisenta

" Sò u Signore, u vostru Diu, chì t'hà purtatu fora di u paese d'Egittu, da a casa di schiavitù ". (Tutti l'eletti salvati da u peccatu è salvati da u sangue d'espiazione versatu da Ghjesù Cristu sò inclusi; a casa di schiavitù hè u peccatu; u fruttu imitatu di u diavulu).

1er cumandamentu: peccatu catòlicu dapoi u 538 , protestante da u 1843, è adventista da u 1994).

" Ùn avete micca altri dii davanti à mè ".

2e cumandamentu : 1a parte : u peccatu catòlicu dapoi u 538.

" Ùn fate micca per voi alcuna maghjina intagliata, o alcuna rapprisintazioni, di e cose chì sò in u celu sopra, è chì sò nantu à a terra sottu, è chì sò in l'acqui sottu à a terra. Ùn inchinate micca davanti à elli, nè li serve; ".

 

Table 1 - Back: I cunsiquenzi

2e cumandamentu : 2a parte .

"... perchè eiu, YaHWéH, u vostru Diu, sò un Diu ghjilosu, chì punisce l'iniquità di i babbi nantu à i zitelli finu à a terza è a quarta generazione di quelli chì mi odianu, (Cattolichi da 538; Protestanti da 1843; Adventisti da 1994). ) è chì mostra misericordia à mille generazioni à quelli chì mi amanu è guardanu i mo cumandamenti . ( Adventisti di u settimu ghjornu, da u 1843; l'ultime, da u 1994 ).

3e cumandamentu: trasgreditu da i cattolici da u 538, i Protestanti da u 1843, è l'Adventisti da u 1994) .

" Ùn pigliate micca u nome di u Signore, u vostru Diu, falsamente; Perchè u Signore ùn lasciarà micca impunitu quellu chì piglia u so nome falsamente . »

 

Table 2 - Front: prescription

4 cumandamentu: a so trasgressione da l'Assemblea Cristiana da 321 face u " peccatu devastante " di Dan.8:13 ; hè stata trasgredita da a fede cattolica dapoi u 538, è a fede Protestante da u 1843. Ma hè statu onoratu da a fede Adventista di u Settimu ghjornu da u 1843 è u 1873.

" Ricurdatevi di u ghjornu di u sàbatu, per mantene u santu. U travagliu sei ghjorni, è fate tuttu u vostru travagliu. Ma u settimu ghjornu hè u sàbbatu di u Signore, u vostru Diu; ùn fate micca travagliu, nè tè, nè u to figliolu, nè a to figliola, nè u to omu, nè a to serva, nè u to bestiame, nè u stranieru chì hè in e vostre porte. Perchè in sei ghjorni, l'Eternu hà fattu i celi, a terra è u mare, è tuttu ciò chì hè in elli, è si riposò in u settimu ghjornu; per quessa, u Signore hà benedettu u ghjornu di sàbatu è u santificatu . »

 

Tabella 2 : Inversu : e cunsequenze : Questi ultimi sei cumandamenti sò stati trasgrediti da a fede cristiana dapoi u 321 ; da a fede cattolica dapoi u 538; da a fede Prutistanti, dapoi 1843, è da a fede Adventista " vomitata " in 1994. Ma sò rispettati in a fede Adventista di u Settimu ghjornu benedetta da u Spìritu Santu di Ghjesù Cristu, da 1843 è 1873; i "ultimi" da u 1994 à u 2030.

5 cumandamentu _

" Onora u to babbu è a to mamma, chì i vostri ghjorni ponu esse longu in u paese chì u Signore, u vostru Diu, vi dà. »

6 cumandamentu _

" Ùn tumberete micca . Ùn commette micca omicidiu ". (di u tipu d'assassiniu di crimine cattivu o in nome di falsa religione)

7e cumandamentu _

" Ùn fate micca adulteriu. »

8u cumandamentu _

" Ùn arrubà micca. »

9e cumandamentu _

" Ùn porta micca falsu tistimunianza contru à u vostru vicinu . »

10e cumandamentu _

" Ùn bramate micca a casa di u to vicinu; Ùn bramate micca a moglia di u to vicinu, nè u so servitore, nè a so serva, nè u so boe, nè u so sumere, nè tuttu ciò chì appartene à u to vicinu. »

 

Chjucu quì sta parentesi sublime è di vitale importanza.

 

Versu 7: " A prima criatura vivente hè cum'è un leone, a seconda criatura vivente hè cum'è un vitellu, a terza criatura vivente hà a faccia di un omu, è a quarta criatura vivente hè cum'è un aquila chì vola" .

Dicemu subitu, questi sò solu simboli. U stessu missaghju hè prisentatu in Ezek.1: 6 cù variazioni in a descrizzione. Ci sò quattru animali idèntici, ognunu cù quattru facci diffirenti. Quì, avemu sempre quattru animali, ma ognunu hà una sola faccia, sfarente in i quattru animali. Questi mostri ùn sò dunque micca veri, ma u so missaghju simbolicu hè sublime. Ognunu di elli presenta un standard di vita universale eterna chì cuncerna, cum'è avemu vistu, Diu stessu è e so criaturi universali multidimensionali. Quellu chì incarnated in a so perfezzione divina, sti quattru criterii di a vita universale, hè Ghjesù Cristu, in quale a reale è a forza di u leone si trovanu secondu Judg.14:18; u spiritu di sacrifiziu è serviziu di u vitellu ; l'imaghjini di l'omu di Diu; è u duminiu di a suprema elevazione celestiale di l'aquila volante . Questi quattru criterii sò truvati in tutta a vita celeste eterna universale. Custituiscenu a norma chì spiega u successu di u prugettu divinu cumbattutu da spiriti ribelli. È Ghjesù hà prisentatu u mudellu perfettu à i so apòstuli è i discìpuli durante u so ministeru terrenu in corso; andendu finu à lavà i pedi di i so discìpuli, prima di purtà u so corpu à a tortura di a crucifixion, per spiegà, in u so locu, cum'è un " vitello ", per i piccati di tutti i so eletti. Inoltre, chì ognunu esaminà per sapè se l'abnegazione di sta norma di a vita eterna hè in cunfurmità cù a so natura, i so aspirazioni è i so brami. Questu hè u standard di l'offerta di salvezza per esse capitu o rifiutatu.

Versu 8: " I quattru criaturi viventi anu ognuna sei ali, è sò pieni d'ochji in tuttu u circondu è in l'internu. Ùn cessanu mai di dì ghjornu è notte: Santu, santu, santu hè u Signore Diu, l'Onniputente, chì era, è hè, è vene ! »

In u sfondate di u ghjudiziu celeste, sta scena illustra principii perpetuamente applicati in u celu è in a terra da esseri chì fermanu fideli à Diu.

I corpi celesti di i criaturi d'altri mondi ùn anu micca bisognu di l'ale per muvimenti perchè ùn sò micca sottumessi à e lege di a dimensione terrestre. Ma u Spìritu adopta simboli terrestri chì l'omu pò capisce. Attribuenduli " sei ali ", ci palesa u valore simbolicu di u numeru 6 chì diventa u numeru di u caratteru celeste è quellu di l'anghjuli. Si tratta di i mondi chì restanu senza peccatu è l'anghjuli di quale Satanassu, l'anghjulu ribellu, hè statu u primu creatu. Diu hà assignatu u numeru "sette" à ellu stessu cum'è u so "sigellu reale" persunale, u numeru 6 pò esse cunsideratu u "sigellu", o in u casu di u diavulu, "a marca", di a so persunità, ma cumparte questu. numeru 6 cù i mondi chì restanu puri è tutti l'anghjuli creati da Diu, i boni è i cattivi. Sottu à l'ànghjulu vene l'omu chì u numeru serà "5", chì hè ghjustificatu da i so 5 sensi, i 5 dite di a manu è i 5 dite di u so pede. Sottu vene u numeru 4 di u caratteru universale designatu da i 4 punti cardinali, Nordu, Sud, Est è Ovest. Sottu vene u numeru 3 di perfetta, dopu u 2 di imperfezione, è u 1 di unità, o unione perfetta. L'ochji di i quattru esseri viventi sò " tuttu intornu è dentru ", è in più, " prima è daretu ". Nunda ùn pò scappà di u sguardu di sta vita universale multidimensionale celeste chì u Spìritu divinu sonda in tuttu, perchè a so origine hè in ellu. Stu insignamentu hè utile perchè, nantu à a terra d'oghje, per via di u peccatu è di a gattivezza di i peccatori, mantenenduli " dentro " ellu stessu, l'omu pò ammuccià i so pinsamenti sicreti è a gattivezza di l'altri omi, prughjetti diretti contr'à u so vicinu. In a vita celestiale tali cose sò impussibili. A vita celestiale hè trasparente cum'è cristallu, postu chì a malizia hè stata espulsa da ellu, cù u diavulu è i so anghjuli maligni, ghjittati in terra, secondu Rev.12: 9, dopu a vittoria di Ghjesù nantu à u peccatu è i morti. A proclamazione di a santità di Diu hè realizatu in a so perfezione (3 volte: santu ) da l'abitanti di sti mondi puri. Ma sta proclamazione ùn hè micca fatta da parolle; hè a perfezzione di a so santità individuale è cullettiva chì proclama in opere permanenti a perfezione di a santità di u Diu chì li hà criatu. Diu revela a so natura è u nome in a forma citata in Rev. 1: 8: " Sò l'alfa è l'omega, dice u Signore Diu, chì hè, è chì era, è chì vene, l'Onniputente ". L'espressione " chì hè, quale era, è quale vene " definisce perfettamente a natura eterna di u Diu creatore. Ricusendu di chjamà ellu cù u nome chì si hà datu, "YaHWéH", l'omi u chjamanu "u Signore". Hè vera chì Diu ùn hà micca bisognu di un nome, postu chì esse unicu è senza cuncurrenti divinu, ùn hà micca bisognu di un nome per distinguellu da altri dii chì ùn esistenu micca. Diu, quantunque, accunsentì à risponde à a dumanda di Mosè chì ellu amava è chì l'amava. Allora si hà datu u nome "YaHWéH" chì si traduce cù u verbu "essere", cunjugatu à a terza persona singulari di l'imperfettu ebreu. Stu tempu "imperfettu" designa una realizazione chì si estende in u tempu, dunque, un tempu più grande di u nostru avvene, a forma "chì hè, chì era, è chì serà" traduce perfettamente u significatu di sta imperfezione ebraica. A formula " quellu chì hè, chì era, è chì vene " hè dunque a manera di Diu di traduce u so nome ebraicu "YaHWéH", quandu ellu deve adattà à e lingue occidentali, o qualsiasi altru ch'è l'ebreu. . A parte "è chì vene" designa a fase finale Adventista di a fede cristiana, stabilita in u pianu di Diu da u decretu di Dan.8: 14 da 1843. Hè dunque in a carne di l'Adventisti eletti chì a proclamazione di a santità triple. di Diu hè realizatu. A divinità di Ghjesù Cristu hè stata spessu disputata, ma hè indiscutibile. A Bibbia dice nantu à questu in Heb.1: 8: " Ma ellu disse à u Figliolu: U vostru tronu, o Diu, hè eternu; u sceptru di u vostru regnu hè un sceptru di l'equità; ". È à Filippu chì dumanda à Ghjesù di mustrà li u Babbu, Ghjesù risponde : « Sò tantu tempu cun voi, è ùn m’avete micca cunnisciutu, Filippu ! Quellu chì m'hà vistu hà vistu u Babbu ; comu si dici : Mostra ci u Babbu ? (Giuvanni 14: 9).

Versi 9-10-11: " Quandu i viventi rendenu gloria, onore è ringraziamenti à quellu chì si siede nantu à u tronu, à quellu chì vive per sempre è sempre, i vinti-quattru anziani cascanu davanti à quellu chì si siede nantu à u tronu è aduranu . è s'inchinanu davanti à quellu chì vive per sempre è sempre, è ghjittanu e so curone davanti à u tronu, dicendu: Siete degnu, u nostru Signore è u nostru Diu, di riceve gloria è onore è putere; perchè avete creatu tutte e cose, è hè per a vostra vuluntà chì esistenu è sò stati creati ".

U capitulu 4 finisci cù una scena di glorificazione di u Diu creatore. Questa scena mostra chì l'esigenza divina, " teme à Diu è dà gloria ... ", spressione in u missaghju di u primu anghjulu di Rev. 14: 7, era intesu è capitu bè da l'ultimi scelti scelti da 1843; ma soprattuttu, da l'eletti chì sò stati vivi à u tempu di u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu; perchè hè solu per elli chì l'Apocalypse Revelation hè stata preparata è pienamente illuminata à u tempu sceltu da Diu, dapoi a primavera di 2018. I redenti cusì sprimenu in adorazione è lode, tutta a so gratitudine versu Ghjesù Cristu, a forma in quale, u Onnipotente li visitò per salvà da u peccatu è a morte, u so salariu. L'umanità incredule crede solu ciò chì vede, cum'è l'apòstulu Tumasgiu, è perchè Diu hè invisibule, hè cundannatu à ignurà a so debulezza estrema chì ne face solu un ghjoculu ch'ellu manipula secondu a so vulintà divina. Ella almenu hà a scusa, chì ùn a ghjustificà micca, di ùn avè micca cunnisciutu à Diu, una scusa chì Satanassu ùn hà micca, postu chì cunnosce à Diu, hà sceltu per entre in lotta contru à ellu; ùn hè pocu credibile, ma veru, è ancu cuncerna l'anghjuli maligni chì u seguitanu. Paradossalmente, i frutti multipli diffirenti è ancu opposti di a libera scelta testimonianu a libertà autentica è tutale chì Diu hà datu à e so criaturi celesti è terrestri.

 

 

 

 

 

Revelazione 5: u Figliolu di l'omu

 

 

 

Lorsqu'il présenta Jésus à la foule, Pilate dit : « Voici l'homme . Diu stessu avia da vene è piglià a forma di a carne, perchè " l'omu " puderia apparisce secondu u so core è i so desideri. A morte avia culpitu u primu paru di esseri umani, per via di u peccatu di disubbidienza contru à Diu. Cum'è un signu di u so novu statu vergognosu, Diu li avia fattu scopre a so nudità fisica chì era solu un signu esterno di a so nudità spirituale interna. Da questu principiu, u primu annunziu di a so redenzione hè stata fatta dandu li vestiti fatti di pelle d'animali. Cusì fù ammazzatu u primu animali in a storia umana, pudemu pensà chì era un ghjovanu ram o un agnellu per via di u simbolismo. 4 000 anni dopu, l'Agnellu di Diu, chì caccià i peccati di u mondu, hè vinutu à offre a so vita legalmente perfetta per riscattà l'eletti trà l'umanità. Sta salvezza offruta in pura grazia da Diu si basa dunque sanu sanu nantu à a morte di Ghjesù chì permette à i so eletti di prufittà di a so ghjustizia perfetta; è à u listessu tempu, a so morte apia per i so peccati di quale ellu hà fattu u purtellu vuluntariu. Da tandu, Ghjesù Cristu hè diventatu l'unicu nome chì pò salvà un piccatore in tutta a nostra terra, è a so salvezza s'applica da Adam è Eva.

Per tutti sti mutivi, stu capitulu 5, chì hè situatu sottu a figura di " Omu ", hè dedicatu à ellu. Ùn solu Ghjesù salva i so eletti per via di a so morte expiatoria, ma li salva pruteggenduli in tuttu u so viaghju di a vita terrena. È hè per questu scopu chì li avvirtenu di i periculi spirituali chì u diavulu hà messu in a so strada. A so tecnica ùn hà micca cambiatu: cum'è in u tempu di l'apòstuli, Ghjesù li parla in parabole, perchè u mondu sente, ma ùn capisce micca; chì ùn hè micca u casu per i so eletti chì, cum'è l'apòstuli, ricevenu e so spiegazioni direttamente da ellu. A so rivelazione "Apocalypse" ferma sottu à stu nome grecu senza traduzzione, sta parabola gigantesca chì u mondu ùn deve micca capisce. Ma per i so scelti, sta prufezia hè veramente a so " Revelazione ".

Versu 1: " Allora aghju vistu in a manu diritta di quellu chì era pusatu nantu à u tronu un libru scrittu in l'internu è fora, sigillatu cù sette sigilli ".

Nantu à u tronu sta Diu è hà in a so manu diritta, dunque sottu à a so benedizzione, un libru scrittu " dentro è fora ". Ciò chì hè scrittu " dentro " hè u missaghju decifratu riservatu à i so scelti, chì ferma chjusu è incomprisu da a ghjente di u mondu, nemici di Diu. Ciò chì hè scrittu " fora " hè u testu criptatu, visibile ma incomprensibile à a multitùdine umana. U libru di l'Apocalisse hè sigillatu cù " sette sigilli ". In questa chiarificazione, Diu ci dice chì solu l'apertura di u " settimu sigillo " permetterà a so apertura cumpleta. Per quantu ci ferma un sigillo per sigillallu, u libru ùn pò esse apertu. Tutta l'apertura di u libru dependerà dunque di u tempu stabilitu da Diu per u tema di u " settimu sigillo ". Serà mintuatu sottu u titulu di " sigilu di u Diu vivu " in Apo.7, induve designà u restu di u settimu ghjornu, u so sabbatu santu, a so risturazione serà attaccata à a data 1843 chì serà dunque ancu u tempu di l'apertura di u " settimu sigillo " chì porta, in a pedagogia di u libru, u tema di e " sette trombe ", cusì impurtante per noi, i so scelti.

Versu 2: " E aghju vistu un anghjulu putente chì chianciava cù una voce forte: Quale hè degnu d'apre u libru è di rompe i so sigilli? »

Sta scena hè una parentesi in u muntaghju di a prufezia. Ùn hè micca in u celu, u cuntestu di u capitulu precedente 4, chì u libru di l'Apocalisse deve esse apertu. L'eletti anu bisognu prima di u ritornu di Ghjesù Cristu, mentre ch'elli sò esposti à i trappule di u diavulu. U putere hè in u campu di Diu, è l'anghjulu putente hè l'anghjulu di YaHWéH, Diu in a so forma angelica di Michael. U libru sigillatu hè estremamente impurtante è santu postu chì esige una dignità assai alta per rompe i so sigilli è apre.

Versu 3: " E nimu in u celu, nè in terra, nè sottu a terra, ùn pudia apre u rotulu, nè fighjulà. »

Scrittu da Diu stessu, u libru ùn pò esse apertu da alcuna di e so criaturi celesti o terrestri.

Versu 4: " E aghju pientu assai perchè nimu hè statu trovu degnu di apre u libru o di fighjà. »

Ghjuvanni hè, cum'è noi, una criatura terrena è e so lacrime sprimenu a disgrazia di l'umanità di fronte à e trappule messe da u diavulu. Sembra chì ci dice: "senza rivelazione, quale pò esse salvatu?" ". Si palesa cusì u altu gradu tragicu di ignuranza di u so cuntenutu, è a so fatale cunsequenza : a doppia morte.

Versu 5: " E unu di i vechji m'hà dettu: Ùn pienghje micca; eccu, u leone di a tribù di Ghjuda, a Radica di David, hà vintu per apre u rotulu è i so sette sigilli. »

I " vecchi " redimi da a terra da Ghjesù sò ben posti per elevà u nome di Ghjesù Cristu sopra tutti l'esseri viventi. Anu ricunnosce in ellu u duminiu chì ellu stessu hà dichjaratu avè ricevutu da u Babbu è l'esseri celesti in Matt.28: 18: " Gesù ghjunse è li parla cusì: Tutta l'autorità in u celu hè stata data à mè è nantu à a terra . Hè per mira à a so incarnazione in Ghjesù chì Diu hà inspiratu à Ghjacobbu chì, prufetendu nantu à i so figlioli, disse di Ghjuda: " Ghuda hè un ghjovanu leone. Sei tornatu da a carnagione, u mo figliolu ! Chjesa i ghjinochje, si sdraia cum'è un leone, Cum'è una leonessa : quale u farà alzà ? Le sceptre ne s'éloignera point de Juda, ni la verge souveraine d'entre ses pieds, jusqu'à ce que Shilo vienne, et que les peuples lui obéissent. Lia u so sumere à a vigna, è u so sumere à a vigna più bona ; Lava a so robba in vinu, è u so mantellu in u sangue di uva. I so ochji sò rossi cù u vinu, è i so denti sò bianchi cù u latte (Gen.49: 8 à 12). U sangue di l'uva serà u tema di a " cugliera " annunziatu in Rev.14: 17 à 20, chì hè ancu profetizatu in Isaia 63. In quantu à a " Root of David ", avemu lettu in Isa.11: 1 à 5. : « Tandu un ramu esce da u troncu di Jesse, è nascerà un germottu da e so radiche. U Spìritu di u Signore riparà nantu à ellu: u Spìritu di a saviezza è l'intelligenza, u Spìritu di u cunsigliu è a putenza, u Spìritu di a cunniscenza è u timore di u Signore. Rispirà u timore di u Signore; Ùn ghjudicherà micca per l'apparenza, ùn deciderà micca nantu à u sentitu. Ma ellu ghjudicherà i poveri in ghjustizia, è ghjudicherà in ghjustizia i poveri di a terra; Colpirà a terra cù a so parolla cum'è cù una verga, è cù u soffiu di e so labbra tumberà i gattivi. A ghjustizia serà a cintura di i so fianchi, è a fideltà a cintura di i so lombi ". A vittoria di Ghjesù nantu à u peccatu è a morte, u so salariu, li cuncede u dirittu legale è legittimu di apre u libru di l'Apocalisse, per chì i so eletti ponu esse avvirtati è prutetti contr'à e trappule religiose mortali ch'ellu mette, da u diavulu, in ordine. per seduce i miscredenti. U libru sarà dunque apertu à u tempu quandu u decretu di Daniel 8:14 entra in vigore, vale à dì, u primu ghjornu di primavera in l'annu 1843; ancu s'è a so capiscitura imperfetta serà bisognu di ricunsidirazione cù u tempu, finu à u 2018.

Versu 6: " E aghju vistu, à mezu à u tronu è di i quattru criaturi viventi è à mezu à l'anziani, un agnellu chì era quì cum'è immolatu. Hà avutu sette corne è sette ochji, chì sò i sette spiriti di Diu mandati per tutta a terra. »

Avemu da nutà a prisenza di l'agnellu " in mezu à u tronu ", perchè ellu hè Diu in a so santificazione multiforme, essendu tuttu à una volta, u Diu creatore unicu, l'arcànghjulu Michele, Ghjesù Cristu l'Agnellu di Diu, è u Santu. Spiritu o " sette spiriti di Diu mandati in tutta a terra ". E so " sette corne " simbulizeghjanu a santificazione di u so putere è i so " sette ochji ", a santificazione di u so sguardu, chì scruta in prufundità i pinsamenti è l'azzioni di i so criaturi.

Versu 7: " Venu è pigliò u rotulu da a manu diritta di quellu chì si pusò nantu à u tronu. »

Questa scena illustra e parolle di Apocalisse 1: 1: " Revelazione di Ghjesù Cristu chì Diu li hà datu per vede à i so schiavi ciò chì deve accade prestu , è chì hà fattu cunnosce, mandendu u so anghjulu, à u so schiavu Ghjuvanni ". Stu missaghju hà u scopu di dì chì u cuntenutu di a Revelazione serà illimitatu postu chì hè datu da Diu, u Babbu, ellu stessu; è questu per avè postu nantu à ella, tutta a so benedizzione indicata da a so " manu diritta ".

Versu 8: " Quand'ellu avia pigliatu u rotulu, i quattru criaturi viventi è i vintiquattru anziani cascò davanti à l'Agnellu, ognunu avia una arpa è fiasche d'oru di incensu, chì sò e preghiere di i santi. »

Ritenemu da stu versu, sta chjave simbolica: " coppe d'oru piene di prufumi, chì sò e preghiere di i santi ". Toutes les créatures célestes et terrestres élues par leur fidélité se prosternent devant l'« agneau » Jésus-Christ pour l'adorer. I " arpi " simbulizeghjanu l'armunia universale di lode è cultu cullettivu.

Versu 9: " E cantanu un novu cantu, dicendu: Tu sì degnu di piglià u rotulu, è apre i so sigilli; perchè vi sò stati uccisi, è cù u vostru sangue avete redimutu per Diu l'omi di ogni tribù, lingua, populu è nazione; »

Questa " canzona nova " celebra a liberazione da u peccatu è, temporaneamente, a scumparsa di l'instigatori di a rivolta. Perchè ùn spariranu solu per sempre dopu à l'ultimu ghjudiziu. I redenti di Ghjesù Cristu venenu da tutte l'urighjini, tutti i culori è e razze umane, " da ogni tribù, lingua, populu è nazione "; chì prova chì u prughjettu di salvezza hè prupostu solu in u nome di Ghjesù Cristu , in cunfurmità cù ciò chì Act.4: 11-12 dichjara: " Gesù hè a petra rifiutata da voi chì custruiscenu, è chì hè diventatu u principale di u cantonu. . Ùn ci hè salvezza in ogni altru; perchè ùn ci hè nisun altru nome sottu à u celu datu trà l'omi, da quale avemu da esse salvatu. ". Tutte e altre religioni sò dunque inganni illusori illegittimi è diabolichi. A cuntrariu di e false religioni, a vera fede cristiana hè urganizata da Diu in una manera logicamente coherente. Hè scrittu chì Diu ùn hè straneru à nimu; e so dumande sò listessi per tutti i so criaturi, è a salvezza chì uffrì hà avutu un prezzu chì ellu stessu hè vinutu à pagà. Après avoir souffert pour cette rédemption, il ne sauvera que ceux qu'il jugera dignes de bénéficier de son martyre.

Versu 10: " Avete fattu un regnu è sacerdoti à u nostru Diu, è regnaranu nantu à a terra ".

U regnu di i celi pridicatu da Ghjesù hà pigliatu forma. Riceve " u dirittu à ghjudice ", l'eletti sò paragunati à i rè secondu Rev.20: 4. In e so attività di l'antica allianza, i " preti " offrivanu vittime simboliche animali per u peccatu. Duranti i " mila anni " di u ghjudiziu celeste, l'eletti anu ancu, per mezu di u so ghjudiziu, preparanu l'ultime vittime di un grande sacrificiu universale, chì distruggerà, in una volta, tutte e creature celesti è terrestri cadute. U focu di u "lagu di focu di a seconda morte " li eliminerà u ghjornu di u ghjudiziu. Hè solu dopu à sta distruzzione chì, rigenerata da Diu, a terra rinnuvata riceverà l'eletti redimi. Hè solu allora chì cù Ghjesù Cristu, u Rè di i rè è u Signore di i signori di Rev. 19:16, " regnaranu nantu à a terra ".

Versu 11: " Aghju vistu, è intesu a voce di parechji anghjuli intornu à u tronu è i criaturi viventi è l'anziani, è u so numeru era di millaie è millaie di millaie " .

Stu versu ci prisenta, uniti, i trè gruppi di spettatori chì testimonianu battaglie spirituali terrestri. U Spìritu sta volta cita chjaramente l'anghjuli cum'è un gruppu particulari chì u so numeru hè assai altu: " miriadi di miriadi è millaie di millaie ". L'anghjuli di u Signore sò attualmente cumbattenti vicinu, posti in u serviziu di i so redimi, i so eletti terrestri, chì guardanu, pruteggenu è istruiscenu in u so nome. In prima linea, sti primi tistimunianzi per Diu registranu a storia individuale è cullettiva di a vita nantu à a terra.

Versu 12: " Dissi cun voce alta, l'Agnellu chì hè statu immolatu hè degnu di riceve u putere, è ricchezze, è saviezza, è forza, è onore, è gloria è lode. »

Les anges ont assisté sur terre au ministère de leur chef Michel qui s'est dépouillé de tous ses pouvoirs divins pour devenir l'Homme parfait qui s'est offert lui-même à la fin de son ministère, en sacrifice volontaire, pour expier les péchés commis par ses élus. ufficiali. À a fine di a so offerta di grazia, l'eletti risuscitatu è entranu in l'eternità prumessa, l'anghjuli restituiscenu à u Cristu divinu di Diu, tutti l'attributi chì avia in Michael: "putere, ricchezza, saviezza, forza, onore, gloria . , è lode. »

Versu 13: " E ogni criatura chì hè in u celu, è nantu à a terra, è sottu à a terra, è in u mare, è tuttu ciò chì hè in questu, l'aghju intesu chì dicenu: À quellu chì si mette nantu à u tronu, è à l'Agnellu sia. lode, onore, gloria è forza, per sempre è sempre ! »

I criaturi di Diu sò unanimi. Tutti amavanu a manifestazione di u so amore manifestatu da u rigalu di a so persona in Ghjesù Cristu. U prughjettu cuncepitu da Diu hè un successu gloriosu. A so selezzione di esseri amuri hè realizatu. U versu piglia a forma di u messagiu di u primu anghjulu da Apocalisse 14: 7: " Dissi cù una voce alta: teme à Diu, è dà gloria à ellu, perchè l'ora di u so ghjudiziu hè ghjunta; è prostratevi davanti à quellu chì hà fattu u celu, è a terra, è u mare è e surgenti di l'acque . L'ultima selezzione fatta da u 1843 hè stata basatu annantu à l'intelligenza di stu versu. È l'eletti anu intesu è rispunniu restituendu in a fede cristiana a pratica di u settimu ghjornu di riposu praticatu da l'apòstuli è i discìpuli di Ghjesù finu à u so abbandunamentu da u 7 di marzu di u 321. U Diu creatore hè statu onoratu da u rispettu di u quartu cumandamentu chì hè vicinu à u so core. U risultatu hè una scena di gloria celestiale induve tutte e so criature, seguitendu à a lettera u missaghju di u primu anghjulu di Apocalisse 14: 7, dicenu: "À quellu chì si mette nantu à u tronu , è à l'Agnellu, sia lode, onore. , gloria è forza, per sempre è sempre ! ". Nota chì e parolle ripetenu, in inversu, e parolle citate da l'anghjuli in u versu precedente 13. Dapoi a so risurrezzione, Ghjesù hà ritruvatu a so vita celestiale: a so divina " putenza, a so ricchezza è a so saviezza ". In terra, i so ultimi nemici li ricusanu " a lode, l'onore, a gloria è a forza " chì li deveru cum'è Diu creatore. Invocando " a so forza ", hà infine scunfittu tutti è li sfraccia sottu à i so pedi. Inoltre, pienu d'amore è di gratitùdine, inseme, i so santu è puri criaturi ligitimamenti li restituiscenu i so sughjetti di gloria.

Versu 14: " E i quattru criaturi viventi dissenu: Amen! È i vechji s'avvicinò è s'inchinavanu .

L'abitanti di i mondi puri appruvanu sta restituzione, dicendu: "Veramente! Hè vera ! » È l'eletti terrestri redimtati da l'amore sublimatu si prosternanu davanti à u so Diu Creatore Onnipotente chì hè ghjuntu à incarnà in Ghjesù Cristu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 6: Attori, punizioni divini

è segni di i tempi di l'era cristiana

 

 

Ricurdaraghju a lezziò data in Rev.5: u libru pò esse apertu solu quandu u " settimu sigillo " hè eliminatu. Per fà sta apertura, u sceltu di Cristu deve assolutamente appruvà a pratica di u sàbatu di u settimu ghjornu; è sta scelta spirituale u qualifica, per riceve da Diu chì l'appruva, a so saviezza è u so discernimentu spirituale è profeticu. Cusì, senza chì u testu stessu u specifichi, l'sceltu identificà u " sigellu di Diu " citatu in Rev.7:2, cù u " settimo sigillo ", chì chjude sempre u libru di l'Apocalisse, è ellu assocerà, à questi. dui " sigilli ", u settimu ghjornu santificati in riposu da Diu. A fede face a diffarenza trà a luce è a bughjura. Cusì, per quellu chì ùn appruva micca u sàbbatu santificatu, a prufezia ferma un libru chjusu è ermeticu. Puderà ricunnosce certi sughjetti evidenti, ma ùn capisce micca e rivelazioni vitali è taglienti chì facenu a diffarenza trà a vita è a morte. L'impurtanza di u " settimu segellu " appariscerà in Rev 8: 1-2 induve u Spìritu li dà u rolu di apre u tema di e " sette trombe ". Avà hè precisamente in i missaghji di sti " sette trombe " chì u prugettu di Diu diventerà chjaru. Perchè u tema di e trombe di Rev.8 è 9 vene, in parallelu, per cumplettà e verità profetizzate in i temi di e " lettere " di Rev.2 è 3; è i " sigilli ", di Rev.6 è 7. A strategia divina hè identica à quella chì hà utilizatu per custruisce a so revelazione profetica datu à Daniel. Dopu avè statu qualificatu per questu uffiziu da a mo accettazione di a pratica di u sàbbatu santificatu è da a so scelta sovrana, u Spìritu hà apertu u libru di e so Revelazioni per mè svelendu u " settimo sigillo ". Scupritemu avà l'identità di i so " sigilli ".

Versu 1: " Aghju vistu, quandu l'Agnellu hà apertu unu di i sette sigilli, è aghju intesu unu di i quattru criaturi viventi chì dicenu cum'è una voce di tronu: Venite. »

Stu primu " essere vivente " designa a reale è a forza di u " leone " di Rev.4: 7, secondu Judg.14: 18. Sta voce di tronu hè divina è vene da u tronu di Diu in Rev.4: 5. Hè dunque u Diu Onnipotente chì parla. L'apertura di ogni " sigilu " hè un invitu di Diu per mè per vede è capisce u missaghju di a visione. Ghjesù avia digià dettu à Filippu: " Venite è vede " per incuragiscelu à seguità lu.

Versu 2: " Aghju vistu, è eccu, apparsu un cavallu biancu. Quellu chì cavalcava avia un arcu ; On lui donna une couronne, et il partit vainqueur et vainqueur . »

U biancu indica a so purezza perfetta; u cavallu hè l'imaghjini di u populu elettu chì guida è insegna secondu Ghjacumu 3: 3: " Se mettemu u pezzu in a bocca di i cavalli per ch'elli ci ubbidiscenu, guvernemu ancu u so corpu tutale "; u so " arcu " simbulizeghja e frecce di a so parolla divina; a so " corona " hè " a corona di a vita " ottenuta da u so martiriu accettatu vuluntariamente da ellu; a so vittoria era risolta da a so creazione di u primu vis-à-vis; senza dubbitu sta descrizzione hè quella di Diu Onnipotente Ghjesù Cristu. A so vittoria finale hè certa perchè hà digià, in Golgotha, scunfittu u diavulu, u peccatu è a morte. Zaccaria 10: 3-4 cunfirma sti imagine dicendu: " A mo còllera s'accende contr'à i pastori, è puniraghju i capri; Perchè l'Eternu di l'armata visita u so gregnu, a casa di Ghjuda, è li farà u so cavallu di gloria in a battaglia; da ellu vinarà l'angulu, da ellu u chiovu, da ellu l'arcu di a guerra ; da ellu veneranu tutti i capi inseme. » A vittoria di u Cristu divinu hè stata proclamata da a " santificazione di u settimu ghjornu " di e nostre settimane, da a creazione di u mondu; u sàbatu, prufetizendu u restu di u " settimu " millenniu, chjamatu " mila anni " in Rev.20: 4-6-7, in quale, attraversu a so vittoria, Ghjesù purterà i so eletti per l'eternità. L'istituzione di u sàbatu da a fundazione di u mondu terrenu cunfirma questa espressione: " iniziu cum'è vincitore ". U sàbatu hè u segnu profeticu di sta vittoria divina è umana contr'à u peccatu è u diavulu è, cum'è tali, hè nantu à questu chì Diu basa tuttu u so prugramma di "santificazione" sia, di ciò chì li appartene è ch'ellu strappa u diavulu.

Versu 3: " Quandu hà apertu u sicondu sigillo, aghju intesu a seconda criatura vivente chì diceva: Venite ".

A " seconda criatura vivente " si riferisce à " u vitellu " di i sacrifici di Rev.4: 7. L'esprit de sacrifice animait Jésus-Christ et ses vrais disciples à qui il déclara : « Si quelqu'un veut me suivre, qu'il renonce à lui-même, qu'il se charge de sa croix et qu'il prenne sa croix .

Versu 4: " È esce un altru cavallu, rossu. Quellu chì si pusò nantu à ellu hà ricivutu u putere di piglià a pace da a terra, per chì l'omi sguassassinu a gola di l'altri; et on lui donna une grande épée ».

U " russu ", o " russu ardente ", designa u peccatu incuraghjitu da u Chief Destroyer chì hè Satanassu, in l'imaghjini di " Abbadon Apollyon " di Rev.9: 11; " U focu " hè u mezzu è simbulu di distruzzione. Cunduce ancu u so campu di u malu custituitu da i cattivi angeli caduti è i putenzi terrestri seduciti è manipulati. Hè solu una criatura chì " riceve " da Diu " u putere di piglià a pace da a terra, per chì l'omi ponu tumbà l'altri ". Questa azzione serà attribuita à Roma, " a prostituta Babilonia a grande " in Rev. 18: 24: " è perchè u sangue di i prufeti è di i santi è di tutti quelli chì sò stati uccisi nantu à a terra hè statu trovu in ella ". U " Distruttore " di i cristiani fideli hè dunque identificatu cum'è e so vittime. " A spada " ch'ellu riceve designa u primu di i quattru punizioni divini terribili citati in Eze.14: 21-22: " Iè, cusì dice u Signore, YaHWéH: Ancu s'e aghju mandatu contru à Ghjerusalemme i mo quattru punizioni terribili , 'spada, fame. , bestie salvatichi è pesti, per distrughje l'omi è e bestie, ci sarà quantunque un restu chì scapparà, chì ne escerà, figlioli è figliole...' .

Versu 5: " Quandu hà apertu u terzu sigillo, aghju intesu a terza criatura vivente chì diceva: Venite. Aghju guardatu, è eccu, apparsu un cavallu neru. Celui qui le montait tenait une balance dans sa main .

A " terza criatura vivente " hè " omu " fattu in l'imaghjini di Diu di Rev.4: 7. Stu caratteru hè fittiziu, ma custituisce a seconda punizione divina per u peccatu secondu Ezek.14:20. Agendu contru à a dieta di l'omi, sta volta si tratta di a fame . Duranti a nostra era, serà impostu sia literalmente sia spiritualmente. In e duie applicazioni porta cunsequenze mortali, ma in u so sensu spirituale di privazione di a luce divina, a so cunsequenza diretta hè a morte di a " seconda morte " riservata à i caduti, à l'ultimu ghjudiziu. U missaghju di stu terzu cavaliere hè riassuntu cusì : postu chì l'omu ùn hè più in l'imaghjini di Diu, ma in quella di l'animali, li privu di ciò chì li dà a vita : u so nutrimentu carnale è u so nutrimentu spirituale. E scale sò u simbulu di a ghjustizia, quì quella di Diu chì ghjudica l'opere di fede di i cristiani.

Versu 6: " E aghju intesu una voce à mezu à i quattru criaturi viventi chì dicenu: Una misura di granu per un denari, è trè misure d'orzu per un denari; ma ùn fate micca male à l'oliu è à u vinu ".

Sta voce hè quella di Cristu disprezzatu è frustratu da l'infidelità di i falsi credenti. Per u listessu prezzu, vedemu una quantità più chjuca di granu chè per l'orzu . Daretu à questa generosa offerta di orzu si nasconde un missaghju di un livellu spirituale assai altu. Infatti, in Num.5: 15, a lege presenta una offerta di " orzu " per risolve un prublema di ghjilosu sentitu da un maritu versu a so moglia. Allora leghje in detail, cumpletamente, sta prucedura descritta in versi 12 à 31 si vulete capisce. In a so luce, aghju capitu chì Diu stessu, u sposu in Ghjesù Cristu di l'Assemblea, a so sposa , presenta quì una lagnanza per " suspettà di ghjilosia "; chì serà cunfirmatu da a menzione di l'" acque amari " citati in a " terza tromba " in Rev.8:11. In a prucedura di Numeri 5, a donna era di beie l'acqua polverosa, senza cunsiquenza, s'ellu hè innocente ma, diventendu amara si culpèvule, serà colpita da una maledizione. L'adulteriu di a Moglia hè statu denunziatu in Rev.2: 12 (masked by the name Pergamum: transgressing u matrimoniu) è Rev.2: 22, è serà cusì cunfirmatu novu da un ligame stabilitu trà u 3rd seal and the 3rd trompette . _ Digià, in Daniel, u listessu approcciu hà causatu Daniel 8 per "cunfirmà" l'identità rumana di u " picculu cornu " di Dan.7 prisentatu cum'è una "ipotesi". Stu parallellu di Daniel 2, 7 è 8 era a novità chì m'hà permessu di pruvà l'identificazione rumana; questu per a prima volta da l'esistenza di l'Adventismu. Quì in l'Apocalisse, e cose parenu a stessa manera. I dimustrà a visione generale di l'era cristiana parallela di i trè temi principali, lettere, sigilli è trombe. È in l'Apocalisse, u tema di " trombe " cumpia u listessu rolu di Daniel 8 per u libru di Daniel. Questi dui elementi furniscenu evidenza senza chì a prufezia offre solu a " suspettà " chì aghju chjamatu "ipotesi" in u studiu di Daniel. Cusì, sti parolle, " suspettà di ghjilosu " revelatu in Num.5: 14, applicà à Diu è l'Assemblea da Rev.1 à Rev.6; dopu cù l'apertura di u libru fatta pussibule da l'identificazione di u " settimu sigillo " cù u settimu ghjornu Sabbath, tema di Rev.7, u " suspettu di adulteriu " di l'Assemblea serà "cunfirmatu" in u tema di " trombe " è i capituli 10 à 22 chì seguitanu. U Spìritu cusì dà, in u capitulu 7, u rolu di un postu di dogana, induve l'autorizazione per entre deve esse ottenuta. In u casu di l'Apocalisse, quella autorità hè Ghjesù Cristu, u Diu Onnipotente è u Spìritu Santu, ellu stessu. A porta di l'accessu hè aperta à ellu, dice, chì " sente a mo voce " chì m'apre quandu picu à a so porta (a porta di u core), è chì suna cun mè è eiu cun ellu ", secondu Apo. .3:20. " U vinu è l'oliu " sò i simboli rispettivi di u sangue versatu da Ghjesù Cristu è u Spìritu di Diu. Inoltre, sò tramindui usati per guarisce e ferite. U cumandamentu datu à " ùn fate micca male " significa chì Diu punisce, ma face sempre cusì cun una mistura di a so misericordia. Questu ùn serà micca u casu per e " sette ultime pesti " di a so " ira " di l'ultimi ghjorni terrestri secondu Rev. 16: 1 è 14: 10.

Versu 7: " Quandu hà apertu u quartu sigillo, aghju intesu a voce di a quarta criatura vivente chì diceva: Venite. »

U " quartu essendu vivente " hè l'"aquila " di l'elevazione suprema celeste. Annunzia l'apparizione di a quarta punizione di Diu: a mortalità.

Versu 8: " Aghju vistu, è eccu, apparsu un cavallu pallidu. Quellu chì a cavalcava si chjamava a Morte, è Hades l'accumpagnava. On leur donna un pouvoir sur un quart de la terre, pour détruire l'homme par l'épée, par la famine, par la mort et par les bêtes sauvages de la terre .

L'annunziu hè cunfirmatu, hè veramente " morte ", ma in u so sensu di mortalità impostu in punizioni circustanziali. A morte tocca tutta l'umanità da u peccatu uriginale, ma quì solu " un quartu di a terra " hè colpitu da ellu, " da a spada, a fame, a mortalità " per via di e malatie epidemiche, è " besti salvatichi " sia animali è umani. Stu " quartiere di a terra " s'indirizza infidelmente à l'Europa cristiana è à e nazioni putenti chì ne nasceranu versu u XVImu seculu : i dui cuntinenti americani è l'Australia.

Versu 9: " Quandu hà apertu u quintu segnu, aghju vistu sottu à l'altare l'ànime di quelli chì eranu stati uccisi per a parolla di Diu è per u tistimunianza ch'elli avianu purtatu " .

Quessi sò e vittimi di l'azzioni "bestiali" cummesse in nome di a falsa fede cristiana. Hè insignatu da u regime catòlicu papale rumanu, digià simbolizatu in Rev.2: 20, da a donna Jezabel à quale u Spìritu impute l'azzione di insignà i so servitori o littiralmenti: " i so schiavi ". Sò posti " sottu ". l'altare ", dunque sottu à l'egida di a croce di Cristu chì li permette di prufittà di a so " justizia eterna " (vede Dan.9:24). Cum'è Rev.13: 10 indicà, l'eletti sò vittime martiri è mai esecutori, nè assassini di l'esseri umani. L'eletti cuncernati in stu versu, ricunnisciutu da Ghjesù, l'imitanu ancu in a morte cum'è martiri: " per a parolla di Diu è per u tistimunianza ch'elli avianu datu " ; perchè a vera fede hè attiva, mai una semplice etichetta falsamente rassicurante. Leur « témoignage » consistait précisément à renoncer à leur vie pour la gloire de Dieu.

Versu 10: " U gridavanu cù una voce forte, dicendu: Finu à quandu, o santu è veru Maestru, ritardi à ghjudicà è vindicà u nostru sangue nantu à quelli chì abitanu nantu à a terra? »

Chì sta maghjina ùn vi ingannà micca, perchè hè solu u so sangue versatu nantu à a terra chì grida vindetta in l'arechje di Diu, cum'è u sangue di Abel uccisu da u so fratellu Cain secondu Gen.4: 10: "E Diu disse : Chì avete fattu ? A voce di u sangue di u to fratellu grida da a terra à mè. ". U veru statu di i morti hè revelatu in Ecc.9: 5-6-10. Fora di Enoch, Mosè, Elia è i santi chì sò stati risuscitati à l'ora di a morte di Ghjesù Cristu, l'altri "ùn partenu più di tuttu ciò chì hè fattu sottu u sole, perchè u so pensamentu è a so memoria hè persu ". " Ùn ci hè nè saviezza nè intelligenza nè cunniscenza in l'infernu. perchè a so memoria hè scurdata ". Quessi sò i criteri inspirati da Diu in quantu à a morte . I falsi credenti sò vittimi di falsi duttrini ereditati da u paganisimu di u filòsufu grecu Platone chì l'opinione nantu à a morte ùn hà micca postu in a fede cristiana fedele à u Diu di a verità. Rindemu à Platone ciò chì li appartene è à Diu ciò chì li appartene : a verità nantu à tuttu, è semu lògichi, perchè a morte hè u cuntrariu assulutu di a vita, è micca una nova forma di esistenza.

Versu 11: " Un vestitu biancu hè statu datu à ognunu di elli; è li era dettu di stà in riposu per qualchì tempu di più, finu à chì u numeru di i so servitori è i so fratelli chì anu da esse messi à morte cum'è elli era cumpletu .

A " robba bianca " hè u simbulu di a purità di i martiri chì Ghjesù hà purtatu prima in Rev.1: 13. A " robba bianca " hè l'imaghjini di a so ghjustizia imputata in u tempu di persecuzione religiosa. U tempu di i martiri va da l'epica di Ghjesù finu à u 1798. À a fine di stu periodu, secondu Rev.11: 7, " a bestia chì risuscita da l'abissu ", simbulu di a Rivuluzione francese è i so terrori atei di u 1793. è 1794, metterà fine à e persecuzioni urganizate da a munarchia è u papatu cattolicu, elli stessi designati com'è " bestia chì si leva da u mare " in Apo.13: 1. Dopu à u massacru rivoluzionariu, a pace religiosa serà stabilita in u mondu cristianu. Avemu leghje dinò: " E li era dettu di stà fermu per un pezzu di più, finu à chì u numeru di i so servitori è di i so fratelli chì anu da esse messi à morte cum'è elli era cumpletu" . U restu di i morti in Cristu cuntinuerà finu à u so ritornu gloriosu finali. En supposant que le message de ce « cinquième sceau » s'adresse aux protestants persécutés par l'inquisition papale catholique de l'ère « Thyatire », le temps de l'assassinat des élus cessera à cause de l'action révolutionnaire française qui sera bientôt, entre 1789 et 1789. 1798, distrughjendu u putere aggressivu di a coalition di u papatu è a munarchia francese. Le « sixième sceau » qui s’ouvrira donc concernera ce régime révolutionnaire français qu’Apocalypse 2 :22 et 7 :14 appellent « grande tribulation ». In l'imperfezione duttrinale chì a carattirizza, a fede Protestante serà ancu vittima di l'intolleranza di u regime rivoluzionariu ateu. Hè per via di a so azzione chì u numeru di quelli chì anu da esse messi à morte serà ghjuntu.

Versu 12: " Aghju vistu quandu hà apertu u sestu sigillo; è ci hè statu un gran terremotu, u sole hè diventatu neru cum'è un saccu, tutta a luna hè diventata cum'è sangue .

U " termotu " datu cum'è un segnu di u tempu di u " 6u sigillo " , ci permette di mette l'azzione u sabbatu 1 di nuvembre di u 1755 versu 10 a.m. U so centru geugraficu era a cità altamente cattolica di Lisbona in quale ci era 120 chjese cattoliche. Diu hà cusì indicatu i miri di a so còllera chì stu " termotu " hà ancu profetizatu in l'imaghjini spirituali. L'azzione prufetita serà realizata in u 1789 cù a rivolta di u populu francese contr'à a so munarchia ; Diu avè cundannatu ella è u so alliatu u papatu cattolico rumanu, tutti dui colpi à morte in u 1793 è u 1794; date di i "dui Terruri rivoluzionarii". In Rev.11: 13 l'azzione rivoluzionaria francese hè paragunata à un " termotu ". Pudendu data l'azzioni citate, a prufezia diventa più precisa. "... u sole hè diventatu neru cum'è un saccu di crine di cavallu ", u 19 di maghju di u 1780, è stu fenominu sperimentatu in l'America di u Nordu hà ricevutu u nome di "ghjornu scuru". Era una ghjurnata senza luce solare chì prufetizava ancu l'azzione purtata da l'atheisimu rivoluzionariu francese contr'à a luce di a parolla scritta di Diu simbolizzata quì da u "sole " ; a Santa Bibbia hè stata brusgiata in auto-da-fé. « Toute la lune devint comme du sang », à la fin de cette journée obscure, les nuages épais révélaient la lune d’un rouge prononcé. Per mezu di sta maghjina, Diu hà cunfirmatu u destinu riservatu à u campu papale-reale di a bughjura, trà u 1793 è u 1794. U so sangue saria abbundante da a lama affilata di a guillotina rivoluzionaria.

Nota : In Rev.8: 12, chjappà " un terzu di u sole, un terzu di a luna è un terzu di l'astri ", u missaghju di a " quarta tromba " cunfirmà u fattu chì e vittime di i rivoluzionari. seranu veri eletti è caduti rifiutati da Diu in Ghjesù Cristu. Questu cunfirma ancu u significatu di u messagiu " quintu sigillo " chì avemu appena vistu. Hè per mezu di l'azzione di l'ateismu chì l'ultimi uccisioni di l'eletti fideli seranu realizati.

Versu 13: " E l'astri di u celu cascanu nantu à a terra, cum'è quandu un ficu scuzzulatu da un ventu forte ghjetta i so fichi verdi. »

Stu terzu signu di i tempi, sta volta celeste, hè statu literalmente cumpiitu u 13 di nuvembre di u 1833, visibile da tutti i Stati Uniti trà mezzanotti è 5 ore di sera. Ma cum'è u signu precedente, hà annunziatu un avvenimentu spirituale di magnitude inimaginable. Quale puderia avè cuntatu u numeru di sti stiddi chì cascanu in forma di paraplu in tutta a distesa di u celu da mezzanotti à 5 ore di sera ? Questa hè l'imaghjini chì Diu ci dà di a caduta di i credenti Protestanti in 1843, quandu eranu vittimi di u decretu di Dan.8:14 chì hè ghjuntu in forza. Trà 1828 è 1873, l'azzione di u fiumu "Tiger" (Dan.10: 4), nome di l'animali chì uccidenu l'omu, hè cusì cunfirmatu in Dan.12: 5 à 12. In questu versu l'imaghjini "ficu " fideltà di u populu di Diu, salvu chì sta fideltà hè messa in quistione da l'imaghjini di i " fichi verdi " ghjittati nantu à a terra. In listessu modu, a fede Protestante hè stata ricevuta da Diu cù riserve è cundizioni pruvisorii, ma u disprezzu per i missaghji profetichi di William Miller è u rifiutu di a ristaurazione di u sàbatu hà purtatu à a so caduta in u 1843. Hè per questu rifiutu chì u "ficu" ferma . " verde ", ricusendu di maturà accettendu a luce di Diu, morirà. Ella ferma in questu statutu, cascatu da a gràzia di u Signore finu à u tempu di u so gloriosu ritornu, in 2030. Ma attenti, da u so rifiutu di l'ultimi luci, dapoi u 1994, l'Adventismu ufficiale hè diventatu ", troppu " , un " ficu verde " destinatu à more duie volte.

Versu 14: " U celu partì cum'è un rotulu chì hè arrotolatu; è tutte e muntagne è l'isule sò state spustate da i so lochi. »

Stu terrimotu hè sta volta universale. À l'ora di a so gloriosa apparizione, Diu scuzzulate a terra è tuttu ciò chì cuntene in l'omi è l'animali. Questa azzione accaderà à l'epica di u " settimu di l'ultimi setti pesti di l'ira di Diu ", secondu Rev.16:18. Sarà per i veramente eletti l'ora di a so risurrezzione, " u primu ", quellu di i " benedetti ", secondu Rev.20: 6.

Versu 15: " I rè di a terra, i grandi, i capi militari, i ricchi, i putenti, tutti i schiavi è i liberi, si sò ammucciati in e grotte è in i scogli di e muntagne. »

Quandu u Diu Creatore appare in tutta a so gloria è u putere, nisun putere umanu pò stà, è nisun refuggiu pò prutege i so nemichi da a so còllera ghjustu. Stu versu l'indica: a ghjustizia di Diu terrorizeghja tutte e categurie culpèvule di l'umanità.

Versu 16: " E dissenu à e muntagne è à e rocce: Cascate nantu à noi, è piattaci da a faccia di quellu chì si pusà nantu à u tronu, è da l'ira di l'Agnellu; »

Hè l'agnellu stessu chì si mette nantu à u tronu divinu, ma à questa ora ùn hè più l'agnellu immolatu chì si prisenta à elli, hè u " Rè di i rè è u Signore di i signori " chì vene sfraccià i so nemici di l'ultimi ghjorni.

Versu 17: " Per u grande ghjornu di a so còllera hè ghjuntu, è quale pò stà? »

A sfida hè veramente di " sussiste ", vale à dì, sopravvive dopu à l'intervenzione ghjudiziaria di Diu.

Quelli chì ponu " sopravvive " in questa ora terribile sò quelli chì anu da more, in cunfurmità cù u pianu di u decretu dumenica citatu in Rev. 13: 15, secondu chì l'osservatori di u sàbatu sacru divinu anu da esse annihilati in u sàbatu. a terra. U terrore di quelli chì anu da tumbà, palesu in u versu precedente, hè spiegatu. È cusì quelli chì anu da pudè sopravvive à u ghjornu di u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu seranu u tema di Rev.7, in quale Diu ci palesa una parte di u so prughjettu chì li cuncerna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 7: Adventisimu di u settimu ghjornu

sigillatu cù u sigillo di Diu : u sàbatu

 

 

 

Versu 1: " Dopu questu aghju vistu quattru anghjuli chì stavanu in i quattru cantoni di a terra; Ritenevanu i quattru venti di a terra, cusì chì nisun ventu ùn soffiava nant'à a terra, nè nant'à u mare, nè nant'à ogni arburu. »

Questi " quattru angeli " sò l'anghjuli celesti di Diu impegnati in una azzione universale simbulizata da i " quattru angeli di a terra ". I " quattru venti " simbulizeghjanu guerri universali, cunflitti; sò cusì " ritenuti ", impediti, bluccati, chì si traduce in a pace religiosa universale. " U mare " simbulu di u cattolicu è " a terra " simbulu di a fede Riformata sò in pace l'una cù l'altru. E sta pace cuncerna ancu " l'arbulu ", l'imaghjini di l'omu cum'è individuu. A storia ci insegna chì sta pace hè stata impostu da l'indebolimentu di u putere papale sfracicatu da l'atheismu naziunale francese trà u 1793 è u 1799, data à a quale u papa Pie VI hè mortu incarceratu in a prigiò Citadelle di Valence-sur-Rhône, induve sò natu è residente. Questa azzione hè attribuita à " a bestia chì ascende da u prufondu " in Rev.11: 7. Hè chjamatu ancu a " 4 tromba " in Rev.8: 12. Dopu à ella, in Francia, u regime imperiale di Napulione I simbolizzatu da " un aquila " in Apo.8:13, mantene a so autorità annantu à a religione cattolica riabilitata da u Cuncordatu.

Versu 2: " E aghju vistu un altru anghjulu ascendendu versu u sole chì nasce, tenendu u sigillo di u Diu vivu; gridò à gran voce à i quattru anghjuli à i quali era datu per dannà a terra è u mare, è disse :

U " solle nascente " hà riferitu à Diu chì visitava a so banda terrestre in Ghjesù Cristu in Luca 1:78. U " sigellu di u Diu vivu " appare in u campu celeste di Ghjesù Cristu. Cù una " voce forte " chì cunfirma a so autorità, l'anghjulu dà un ordine à i puteri angelici demoniachi universali chì anu ricevutu l'autorizazione da Diu " per fà male ", à " a terra " è à " u mare " esse, à u Protestante. a fede è à a fede cattolica rumana. Queste interpretazioni spirituali ùn impediscenu micca una applicazione literale chì cuncernarà " a terra, u mare è l'arburi " di a nostra creazione; chì saria difficiuli di evitari cù l'usu di l'armi nucleari à u mumentu di a " sesta tromba " di Rev.9: 13 à 21.

Versu 3: " Ùn fate micca male à a terra, nè à u mare, nè à l'arburi, finu à chì avemu sigillatu a frunti di i servitori di u nostru Diu. »

Stu ditagliu ci permette di situà u principiu di l'azzione di u sigillamentu di l'eletti da a primavera di u 1843 à a caduta di u 1844. Hè dopu à u 22 d'ottobre di u 1844, chì u primu Adventista, u Capitanu Joseph Bates, hè statu sigillatu aduttendu, individualmente, u settimu ghjornu di riposu sabbatu. Seria prestu imitatu, à pocu à pocu, da tutti i so fratelli Adventisti di u mumentu. U sigillamentu cuminciò dopu à u 22 d'ottobre di u 1844, è cuntinueghja per i " cinqui mesi " profetizatu in Rev.9: 5-10; " cinque mesi " o 150 anni reali in cunfurmità cù u codice ghjornu-annu di Ezé.4: 5-6. Questi 150 anni sò stati profetizzati per a pace religiosa. A pace stabilita favurizeghja a proclamazione è u sviluppu universale di u missaghju "Adventista di u settimu ghjornu", rapprisintatu oghje in tutti i paesi occidentali è induve pussibule. A missione Adventista hè universale, è cum'è tali, depende solu di Diu. Per quessa, ùn hà nunda di riceve da altre cunfessioni cristiane è deve, per esse benedettu, s'appoghjanu solu nantu à l'ispirazione datu da Ghjesù Cristu, u so Capu di capi celeste, chì dà l'intelligenza di a lettura di a "Santa Bibbia"; a Bibbia, a parolla scritta di Diu chì rapprisenta i so " dui tistimoni " in Rev.11: 3. Cuminciatu in u 1844, u tempu di pace garantitu da Diu finisci in a caduta di u 1994 cum'è u studiu di Rev.9 dimustrarà.

Nota impurtante in quantu à u "sigellu di Diu": U sàbatu solu ùn hè micca abbastanza per ghjustificà u so rolu cum'è u " sigellu di Diu ". U sigillamentu implica chì hè accumpagnatu da l'opere preparate da Ghjesù per i so santi: l'amore di a verità è a verità prufetica , è u tistimunianza di u fruttu prisentatu in 1 Cor.13. Parechji chì mantenenu u sàbatu senza scuntrà questi criteri l'abbandunaranu quandu a minaccia di morte per a so pratica apparisce. U sàbatu ùn hè micca ereditatu, hè Diu chì u dà à l'elettu, cum'è un segnu chì li appartene . Sicondu Eze.20: 12-20: " Aghju ancu datu i mo sabbati cum'è un segnu trà mè è elli, per pudè sapè chì sò u Signore chì li santifica ... / ... Santificate i mo sabbati, è ch'elli ponu esse un segnu trà mè è voi, da quale si pò sapè chì sò u Signore u vostru Diu . ". Senza cuntradisce ciò chì hè statu dettu, ma piuttostu per cunfirmà, leghjemu in 2 Tim.2: 19: "In ogni modu, u fundamentu solidu di Diu ferma in piedi, cù queste parolle chì servenu da u so sigillo : U Signore cunnosce quelli chì appartenenu. à ellu ; è: Quellu chì chjama u nome di u Signore, ch'ellu si allungherà da l'iniquità. »

Versu 4: " E aghju intesu u numeru di quelli chì eranu sigillati, centu quaranta è quattru mila, da tutte e tribù di i figlioli d'Israele: "

L'apòstulu Paulu hà dimustratu in Rom.11, per mezu di una maghjina, chì i pagani cunvertiti sò ingrati nantu à a radica di u patriarca Abraham à quale i Ghjudei dicenu esse. Salvatu da a fede, cum'è ellu, questi pagani cunvertiti sò una estensione spirituale di e 12 tribù d'Israele. L'Israele carnale, chì u so signu era a circuncisione, cascò, livatu à u diavulu, per u so rifiutu di u Messia Ghjesù. A fede cristiana chì hè cascata in apostasia da u 7 di marzu di u 321 hè ancu un Israele spirituale chì hè cascatu da quella data. Quì, Diu ci prisenta un autenticu Israele spirituale benedettu da ellu da u 1843. Hè quellu chì porta a missione universale di l'Adventismu di u Settimu ghjornu. È digià, u numeru, " 144,000 ", citatu, meriteghja una spiegazione. Ùn si pò piglià literalmente, per avè paragunatu a pusterità d'Abrahamu à e " stelle di u celu ", u numeru pare troppu chjucu. Per u Diu Creatore, i numeri parlanu quant'è e lettere. Hè tandu chì avemu da capisce chì u terminu " numeru " in questu versu ùn deve esse interpretatu cum'è una quantità numerica, ma cum'è un codice spirituale chì designa un cumpurtamentu religiosu chì Diu benedica è mette à parte (chì ellu santifica). Cusì " 144 000 " hè spiegatu cusì: 144 = 12 x 12, è 12 = 7, u numeru di Diu + 5, u numeru di l'omu = allianza trà Diu è l'omu. U cubu di stu numeru hè u simbulu di a perfetta è u so quadru, quellu di a so superficia. Sti proporzioni seranu quelli di a nova Ghjerusalemme descritta in Rev.21: 16 in un codice spirituale. U terminu " mila " chì vene dopu simbulizeghja una multitùdine innumerabili. In fattu " 144,000 " significa una multitùdine di omi perfetti redimi chì anu fattu un pattu cù Diu. Questa rifarenza à e tribù d'Israele ùn deve micca surprisa perchè Diu ùn hà micca abbandunatu u so prughjettu malgradu i fallimenti successivi di e so alleanze cù l'omi. U mudellu ebraicu prisentatu da l'esodu da l'Eggittu ùn si estende micca à Cristu senza ragiuni. È à traversu a so verità cristiana è u rispettu di tutti i so cumandamenti, cumpresu quellu di u sàbatu in particulare, è a so moralità restaurata, a salute è l'altri ordinanze, Diu trova, in l'Adventismu dissidenti fideli di l'ultimi ghjorni, u mudellu d'Israele cunforma à u so. ideale. Aghjunghjemu chì in u testu di u 4 cumandamentu , Diu dice nantu à u sàbatu à i so Eletti: " Avete sei ghjorni per fà tuttu u vostru travagliu ... ma u 7 u ghjornu di YaHWéH, u vostru Diu". Risulta chì 6 ghjorni di 24 ore aghjunghjenu 144 ore. Pudemu cusì chì i 144 000 sigillati sò fideli osservatori di st'urdinamentu divinu. A so vita hè puntuata da stu rispettu per i sei ghjorni autorizati per e so opere seculari. Ma u 7u ghjornu onuranu l'ughjettu di u restu sanctificatu di stu cumandamentu. U caratteru spirituale di questu Israele "Adventista" serà dimustratu in i versi 5 à 8 chì seguitanu. I nomi di i patriarchi ebrei citati ùn sò micca quelli chì anu cumpostu Israele carnale. Quelli chì Diu hà sceltu sò solu quì per purtà un missaghju oculatu in a ghjustificazione di a so origine. Cum'è cù i nomi di e " sette assemblee ", quelli di e " dodici tribù " portanu un doppiu missaghju. U più simplice hè revelatu da a so traduzzione. Ma u più riccu è cumplessu hè basatu annantu à e dichjarazioni fatte da ogni mamma quandu ella ghjustificà dà un nome à u so figliolu.

Versu 5: " di a tribù di Ghjuda, dodici mila sigillati; di a tribù di Ruben, dodici mila ; di a tribù di Gad, dodici mila; »

Per ogni nome, u numeru " dodici mila sigillati " significa: una multitùdine d'omi alliati cù Diu sigillati da u sàbatu.

Ghjuda : Lode à YaHWéH ; parolle materne di Gen.29: 35: " Lodaraghju à YaHWéH ".

Ruben : Vede un figliolu ; parolle materne da Gen.29: 32: " YaHWéH hà vistu a mo umiliazione "

Gad : Felicità ; parolle materne da Gen.30: 11: " Chì felicità! »

 

Versu 6: " di a tribù di Aser, dodici mila; di a tribù di Neftali, dodicimila ; di a tribù di Manasse, dodici mila; »

Per ogni nome, u numeru " dodici mila sigillati " significa: una multitùdine d'omi alliati cù Diu sigillati da u sàbatu.

Asher : Felice: parolle materne da Gen.30:13: " Quanto sò felice! »

Naphtali : Luttamentu: parolle materne da Gen.30: 8: " Aghju luttatu divinamente contr'à a mo surella è aghju vintu ".

Manasse : Dimenticà: parolle paterne da Gen.41: 51: " Ddiu m'hà fattu scurdà di tutti i mo dulori ".

Versu 7: " di a tribù di Simeone, dodici mila; di a tribù di Levi, dodici mila; di a tribù di Issacar, dodecimila ; » Per ogni nome, u numeru " dodici mila sigillati " significa: una multitùdine d'omi alleati cù Diu sigillati da u sàbatu.

Simeone : Ascolta: parolle materne da Gen.29: 33: " YHWéH hà intesu chì ùn era micca amatu ".

Levi : Attached: parolle materne da Gen.29: 34: " Per questu tempu, u mo maritu si attaccarà à mè ".

Issachar : Salariu: parolle materne da Gen.30: 18: " Ddiu m'hà datu u mo salariu ".

Versu 8: " di a tribù di Zabulun, dodici mila; di a tribù di Ghjiseppu, dodici mila ; di a tribù di Benjamin, dodecimila sigillati. »

Per ogni nome, u numeru " dodici mila sigillati " significa: una multitùdine d'omi alliati cù Diu sigillati da u sàbatu.

Zabulun : Abitazione: parolle materne di Gen.30: 20: " Questa volta u mo maritu vive cun mè ".

Ghjiseppu : Elimina (o aghjusta): parolle materne da Gen.30: 23-24: " Diu hà sguassatu u mo rimproveru ... / (... chì YaHWéH aghjunghje un altru figliolu) " .

Benjamin : Figliolu di a diritta: parolle materne è paterne da Gen.35: 18: " E mentre ch'ella avia da rinunzià u fantasma perchè era morente, li dete u nome Ben-oni (Figliu di u mo dulore) ma u u babbu u chjamava Benjamin (Figliu di u dirittu).

Questi nomi 12, è e parolle materne è paternu, esprimenu l'esperienza vissuta da l'ultima assemblea di Adventisti selezziunati da Diu; " a sposa preparata " per u so sposu Cristu in Rev.19: 7. Sottu u cognome prisintatu, quellu di « Benjamin », Diu profetizza a situazione finale di u so Elettu, minacciatu di morte da l'omi ribelli. U cambiamentu di nome impostu da u babbu, Israele, profetizza l'intervenzione di Diu in favore di i so eletti. U so gloriosu ritornu inverte a situazione. Quelli chì anu da more sò glurificati è purtati à u celu induve si uniscenu à Ghjesù Cristu, u Diu Creatore onnipotente è gloriosu. L'espressione "Figli di u dirittu" piglia u so significatu prufeticu cumpletu: u dirittu era l'Eletti, o l'ultimu Israele spirituale, è i so figlioli, l'eletti redimi chì u cumponenu. Inoltre, queste sò e pecure pusate à a manu diritta di u Signore (Matt.25: 33).

Versu 9: " Dopu questu aghju fighjulatu, è eccu, ci era una grande multitùdine, chì nimu ùn pudia numà, da ogni nazione, tribù, è populu è lingua. Ils se tenaient devant le trône et devant l'Agneau, vêtus de robes blanches, et avec des branches de palme dans leurs mains. »

Questa " grande folla, chì nimu puderia cuntà " cunfirma a natura simbolica spiritualmente codificata di i " numeri " "144,000" è "12,000" citati in i versi precedenti. D’altronde, un’allusione hè fatta à a pusterità d’Abrahamu da a spressione : « nimu ùn li pudia numerali » ; in quantu à " e stelle di u celu " chì Diu li avia mostratu dicendu: " Tali seranu i to discendenti ". E so origini sò multiple, da ogni nazione, da ogni tribù, da ogni populu, è da ogni lingua, è da ogni era. In ogni casu, u tema di stu capitulu hè particularmente destinatu à l'ultimu missaghju Adventista di l'universalità data da Diu. Portanu " vestiti bianchi " perchè eranu pronti à more cum'è martiri, essendu cundannati à morte da un decretu promulgatu da l'ultimi ribelli secondu Rev.13:15. I " palmi " tenuti in e so mani simbulizeghjanu a so vittoria contru u campu di i peccatori.

Versu 10: " E criavanu cù una voce forte, dicendu: A salvezza hè di u nostru Diu chì si pusa nantu à u tronu, è di l'Agnellu. »

L'azzione evoca u cuntestu di u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu, in parallelu cù a descrizzione di e riazzioni di u campu ribellu descritti in Rev.6: 15-16. Quì, e rimarche fatte da l'eletti salvati sò l'assolu cuntrariu di quelli di i ribelli. Luntanu da a paura, u ritornu di Cristu li rallegra, li rassicura è li salva. A quistione posta da i ribelli " Quale pò sopravvive?" » riceve a so risposta quì : l'Adventisti chì sò stati fideli à a missione chì Diu li hà affidatu finu à a fine di u mondu à u risicu di a so vita, s'ellu ci vole. Sta fideltà hè basatu annantu à u so attaccamentu à u rispettu di u sàbatu santu sanctuatu da Diu da a fundazione di u mondu, è u so amore manifestatu per a so parolla profetica. Questu hè ancu più cusì chì avà sanu chì u sàbatu profetizza u gran restu di u settimu millenniu in quale, vittoriosi dopu à Ghjesù Cristu, puderanu entre ricevendu a vita eterna prumessa in u so nome.

Versu 11: " E tutti l'anghjuli stavanu intornu à u tronu è l'anziani è i quattru criaturi viventi; è si inchinavanu in faccia davanti à u tronu, davanti à Diu ,

A scena prisentata à noi evoca l'entrata in u grande restu celeste di Diu. Truvemu l'imaghjini di i capituli 4 è 5 chì trattanu di stu tema.

Versu 12: " dicendu: Amen! Lode, gloria, saviezza, ringraziu, onore, putenza è putenza, sia à u nostru Diu per sempre è sempre. Amen ! »

Felice cù questa bella fine di l'esperienza di a salvezza terrena, l'anghjuli sprimenu a so gioia è a so gratitùdine versu u Diu di a bontà chì hè u nostru Creatore, u so, u nostru, quellu chì hà pigliatu l'iniziativa in a redenzione di i peccati di l'eletti terrestri. , ghjuntu à incarnate in a debulezza di a carne umana, à soffre una morte atroce dumandata da a so ghjustizia. Queste multitùdine d'ochji invisibili seguitavanu ogni fase di stu pianu di salvezza è maravigliate di a sublime manifestazione di l'amore di Diu. A prima parolla chì dicenu hè " Amen!" In verità! Hè vera ! Perchè Diu hè u Diu di a verità, u Veru. A seconda parolla hè " u lode » era ancu u primu nome di e 12 tribù : « Judah » = Lode. A terza parolla hè " u gloria "è Diu hè ghjustu cuncernatu cù a so gloria perchè ellu ricurdarà in Apo.14: 7 per dumandà, in u tìtulu di Diu creatore unicu, da quelli chì anu riclamatu a so salvezza da 1843. A quarta parolla hè "sapienza " . . U studiu di stu ducumentu hà u scopu di fà scupertu da tutti i so eletti. Sta saviezza divina hè oltre a nostra imaginazione. Sutilezza, ghjochi di mente, tuttu ci hè in forma divina. Quintu vene " ringraziamentu ". Hè a forma religiosa di ringraziamentu chì hè realizatu in parolle è opere sante. In sesta vene "onore". Questu hè ciò chì i ribelli anu frustratu à Diu più. L'anu trattatu cun disprezzu sfidandu a so vuluntà revelata. À u cuntrariu, l'eletti li detti, in a misura di a so pussibilità, l'onore chì li hè legittimamente dovutu. In u settimu è l'ottu venenu " putere è forza ". Issi dui ligami eranu necessarii per caccià i tiranni di a terra, per sfracicà i ribelli arroganti mentre guvernanu ancu a terra. Senza stu putere è forza , l'ultimi scelti sarianu morti cum'è tanti altri martiri di l'epica cristiana.

Versu 13: " E unu di l'anziani rispose è m'hà dettu: Quessi chì sò vestiti di vestiti bianchi, quale sò, è da induve sò ghjunti? »

A quistione dumandata hè destinata à revelà à noi a particularità di u simbulu di " robbi bianchi " in relazione à i vestiti " bianchi " di Rev.3: 4 è u " linu fino " chì designa, in Rev.19: 8, " l'opere ghjusti di i santi "di u tempu di a fine" " sposa preparata " sia, l'Adventismu fidelu di u tempu di a fine pronta per u so rapimentu in u celu.

Versu 14: " L'aghju dettu: U mo signore, a sapete. È mi disse : Quessi sò quelli chì venenu da a grande tribulazione ; anu lavatu i so vistimenti, è l'anu fattu biancu in u sangue di l'agnellu. »

I " vestiti bianchi " purtati da certi vechji, Jean pò, infatti, sperà una risposta da unu di elli. È vene a risposta aspittata: " Sò quelli chì venenu da a grande tribulazione ", vale à dì, i scelti, vittimi è martiri di guerri di religione è ateismu cum'è ci hè revelatu da u " 5u sigillo ". in Rev.6: 9 à 11: " Un vestitu biancu hè statu datu à ognunu di elli; è li era dettu di stà in riposu per qualchì tempu, finu à chì u numeru di i so servitori è di i so fratelli chì anu da esse messi à morte cum'è elli era cumpletu. » In Rev.2: 22, a " grande tribulazione " designa a massacra di u regime rivoluzionariu ateu francese realizatu trà 1793 è 1794. In cunferma, in Rev.11: 13, leghjemu: "... sette mila omi sò stati ammazzati in questu. terrimotu "; " Sette " per i religiosi, è " mila " per a multitùdine. A Rivuluzione francese hè cum'è un terrimotu chì uccide ancu i servitori di Diu. Ma sta " grande tribulazione " era solu una prima forma di sta realizazione. A so seconda forma serà realizatu da a " 6 tromba " di Rev.9, una sutilezza di l'edituri in Rev.11 revelarà stu fattu. Multitùdine di cristiani infideli seranu messi à morte durante a Terza Guerra Munniali chì a " 6a tromba " simbolizza è cunfirma. Ma da u 1843, Diu hà sceltu l'eletti ch'ellu santifica è l'ultimi ch'ellu mette à parte sò troppu preziosi à i so ochji per esse distrutti. Li prepara per l'ultimu tistimunianza di a storia di a salvezza terrena; un tistimunianza di fideltà ch'elli li renderanu per esse fideli à u so sabbatu di u settimu ghjornu, ancu s'ellu hè minacciatu di morte da u campu ribellu. Questa prova finale di u pianu di Diu hè revelatu in u missaghju mandatu à " Philadelphia " in Rev.3: 10 è in Rev.13: 15 (decretu di morte). Per Diu, l'intenzione vale a pena d'azzione, è in quantu, messe à a prova, accettanu u risicu di morte, sò assimilati da ellu à u gruppu di martiri è sò cusì attribuiti a "robba bianca" veri martiri . Scapparanu a morte solu per via di l'intervenzione salvadora di Ghjesù Cristu. In st'ultimu prucessu, dopu à a siconda " grande tribulazione ", da a tistimunianza di a so fideltà, " lavaranu a so robba, è li imbiancaranu in u sangue di l'agnellu " restanu fideli finu à a fine. seranu minacciati. À a fine di st'ultima prova di fede, u numeru di quelli chì anu da moriri cusì cum'è martiri serà cumpletu è u " riposu " mortale di i santi martiri di u " quintu sigillo " finiscinu cù a so risurrezzione. Dapoi u 1843 è soprattuttu da u 1994, l'opera di sanctificazione intrapresa da Diu a rende inutile, a morte di i veri eletti chì sò stati vivi è fideli finu à l'ora di u so ritornu è a fine di u tempu di grazia chì u precede a rende ancu più. inutile.

Versu 15: " Per quessa, sò davanti à u tronu di Diu, è u serve ghjornu è notte in u so tempiu. Quellu chì si mette nantu à u tronu pianchera a so tenda sopra à elli; »

Capemu chì per Diu, stu tipu di elettu rapprisenta una elite particularmente alta. Il lui accordera des distinctions spéciales. In questu versu, u Spìritu usa dui tempi di cunjugazione, u presente è u futuru. I verbi cunjugati in u prisente " " è " servillu " palesa a cuntinuità di u so cumpurtamentu in u so corpu di carne chì hè u tempiu di Diu chì abita in elli. È sta azzione serà cuntinuata in u celu dopu a so rapture da Ghjesù Cristu. In u tempu futuru, Diu dà a so risposta à a so fedeltà: " Quellu chì hè nantu à u tronu hà da fà a so tenda nantu à elli " per l'eternità.

Versu 16: " Ùn averà più fame, nè più sete, nè u sole li colpirà, nè calore. »

Queste parolle significanu per l'Adventisti eletti di a fine chì eranu " famati " essendu stati privati di manghjà è " sete " perchè privati d'acqua da i so torturatori è i so carcerieri. " U focu di u sole ", chì u " calore " hè intensificatu in a quarta di l'ultimi sette pesti di Diu, l'averà brusgiatu è li hà fattu soffre. Ma hè ancu da u focu di i pire di l'inquisizione papale, l'altru tipu di " calore " chì i martiri di u " quintu sigillo " sò stati cunsumati o torturati. A parolla " calore " hè ancu in relazione cù u focu di l'armi cunvinziunali è atomichi utilizati in u cuntestu di a sesta tromba . I sopravviventi di st'ultimu cunflittu seranu passati per u focu. Queste cose ùn saranu mai più in a vita eterna, chì solu l'eletti entreranu.

Versu 17: " Perchè l'Agnellu chì hè in mezu à u tronu li nutrerà è li guidarà à e surgenti di l'acqua di a vita, è Diu asciuverà ogni lacrima da i so ochji. »

" L'Agnellu " hè in fattu, ancu, u Bon Pastore chì pastorerà e so pecure amate. A so divinità hè torna affirmata quì da a so pusizioni " in mezu à u tronu ". U so putere divinu porta i so eletti " à e surgenti di l'acqua di a vita ", una maghjina simbolica di a vita eterna. È destinatu à u cuntestu finali in quale, à u so ritornu, i so ultimi scelti seranu in lacrime, "asciugà ogni lacrima da i so ochji ". Ma e lacrime sò state ancu a parte di tutti i so scelti maltrattati è perseguitati in tutta a storia di l'epica cristiana, spessu finu à u so ultimu soffiu.

Nota : Malgradu l'apparenze ingannevoli osservate in u nostru tempu 2020, in quale a vera fede pare esse sparita, Diu profetizza a cunversione è a salvezza di "multitudi" chì venenu da tutte l'origine razziale, etnica è linguistica di a terra. Hè un veru privilegiu chì dà à i so ufficiali eletti per sapè chì, sicondu l'Apocalipsis 9: 5-10, u tempu di l'intelligenza è a pace religiosa universale hè stata programata da ellu solu per "150" anni (o cinque profetichi ) . mesi) trà 1844 è 1994. Stu criteriu distintivu di u veru elettu hè citatu da u Spìritu in u so missaghju di Rev.17: 8: " A bestia chì avete vistu era, è ùn hè più. Ella deve ascende da l'abissu, è andà in perdizione. È quelli chì abitanu nantu à a terra, chì i so nomi ùn sò micca stati scritti in u libru di a vita da a fundazione di u mondu, si maravigliaranu quand'elli vedenu a bestia , perchè era, è ùn hè più, è chì riapparirà. » L'eletti veramente eletti ùn saranu micca maravigliati quand'elli vedenu e cose chì Diu li hà annunziatu per mezu di a so parolla profetica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 8: I primi quattru trombe

I primi quattru punizioni di Diu

 

 

 

Versu 1: " Quandu hà apertu u settimu segnu, ci hè statu silenziu in u celu per una meza ora. »

L'apertura di u " settimu sigillo " hè assai impurtante, perchè autoriza l'apertura cumpleta di u libru Revelazione " sigillatu cù sette sigilli " secondu Rev.5: 1. U silenziu chì marca sta apertura dà à l'azzione una sulennità eccezziunale. Hà duie ghjustificazioni. U primu hè l'idea di a ruptura di a relazione trà u celu è a terra, causata da l'abbandunamentu di u sàbatu u 7 di marzu di u 321. U sicondu hè spiegatu cusì: per a fede, identificà stu "settimo sigillo" cù u " sigillo di u Diu vivu " di u capitulu 7 chì designa, in my opinion, u santu sàbbatu santificatu da Diu da a fundazione di u mondu. Ricurdava a so impurtanza facendu u sughjettu di u quartu di i so dece cumandamenti. È quì, aghju scupertu evidenza chì palesa a so impurtanza estrema per Diu, u nostru sublime Creatore. Ma digià in u cuntu Genesi, aghju nutatu chì u settimu ghjornu hè statu prisentatu separatamente in u capitulu 2. I primi sei ghjorni sò trattati in u capitulu 1. Inoltre, u settimu ghjornu ùn hè micca chjusu, cum'è i precedenti, da a formula " ci era sera è matina ". Sta particularità hè ghjustificata da u so rolu prufeticu in u settimu millenniu di u prughjettu di salvezza di Diu. Messu sottu u segnu di l'eternità di l'eletti redimtati da u sangue di Ghjesù Cristu, u settimu millenniu hè stessu cum'è un ghjornu senza fine. In cunferma di queste cose, in a so presentazione in a Bibbia ebraica, a Torah, u testu di u quartu cumandamentu hè separatu da l'altri è precedutu da un signu chì esige un tempu di silenziu rispettu. Stu signu hè a lettera "Pé" da l'ebreu è cusì isolatu chì marca una pausa in u testu, piglia u nome "pétuhot". U restu sabbaticu di u settimu ghjornu hà dunque ogni ghjustificazione per esse marcatu da Diu in un modu particulari. Dapoi a primavera di u 1843, hà causatu a perdita di a fede tradiziunale Protestante, erede di a "Duminica" cattolica. È da a listessa prova, ma in u vaghjimu di u 1844, hè torna torna u segnu d'appartenenza à Diu chì Ezé.20: 12-20 li dà: "Aghju ancu datu i mo sàbbati cum'è un segnu trà mè è elli, à quellu. Puderanu sapè chì sò YaHWéH chì li santifica…/…Sanctify my Sabbaths, è ch'elli ponu esse un segnu trà mè è voi da quale si pò sapè chì sò YaHWéH, u vostru Diu. » Hè solu per ellu chì u sceltu pò tandu entre in u sicretu di Diu è scopre u prugramma precisu di u so prughjettu revelatu.

Dittu chistu, in u capitulu 8, Diu evoca sequenze di messagi di maledizione. Chì mi porta à guardà a verità di u sàbatu sottu à l'aspettu di e maledizioni chì u so abbandunamentu, da i cristiani dapoi u 7 di marzu di u 321, hà generatu in catene durante l'epica cristiana. Questu hè ancu ciò chì u versu chì vene cunfirmà, liendu u tema di u sàbatu à e " sette trombe ", simboli di "sette punizioni divine" chì colpiranu l'infidelità cristiana di u 7 di marzu di u 321.

Versu 2: " E aghju vistu i sette anghjuli chì stavanu davanti à Diu, è li sò dati sette trombe. »

U primu di i privilegii ottenuti da a santificazione di u sàbatu di u settimu ghjornu, ellu stessu santificatu da Diu, hè di capisce u significatu chì dà à u tema di e " sette trombe ". Per a forma di l'approcciu datu, stu tema apre completamente l'intelligenza di u sceltu. Perchè furnisce a prova di l'accusazione di " peccatu " citata in Dan.8:12 contru à l'Assemblea Cristiana, da Diu. Infatti, sti "sette punizioni" ùn seranu micca inflitti da Diu se stu peccatu ùn esiste micca. Inoltre, à a luce di u Leviticu 26, sti punizioni sò ghjustificate da l'odiu di i so cumandamenti. In l'antica allianza, Diu avia digià aduttatu u listessu principiu, per punisce l'iniquità di l'Israele carnale infidele è currutti. U Diu creatore è legislatore chì ùn cambia micca, ci dà una bella prova di questu. I dui patti sò sottumessi à i stessi requisiti di ubbidienza è fideltà.

L'accessu à u tema di " trombe " permetterà di dimustrà e cundanna successive di tutte e religioni cristiane: cattolica, ortodoxa, protestante dapoi u 1843, ma ancu adventisti dapoi u 1994. Revela ancu a punizione universale di a " sesta tromba " chì hà da esse. batteli inseme prima di a fine di u periodu di prova. Pudemu cusì misurà a so impurtanza. A " settima tromba " ligata à u ritornu di Cristu, l'azzione diretta di Diu, serà trattata separatamente, cum'è u sàbatu, in u capitulu 11, allora serà sviluppatu largamente in i capituli 18 è 19.

In l'ultimi seculi 17 da 321, o più precisamente 1709 anni, 1522 anni sò stati marcati da i maledizioni causati da a trasgressione di u Sàbatu finu à a so risturazione prevista per l'annu 1843 in u decretu di Dan.8:14. È da quella data di a so risturazione finu à u ritornu di Ghjesù Cristu in u 2030, u Sabbath offre a so benedizzione per solu 187 anni. U sàbatu hà dunque per più tempu purtatu male à l'omi infideli cà bè à l'eletti fideli. A malidizzione vince è questu tema hà dunque u so postu in stu capitulu 8 chì presenta maledizioni divini.

Versu 3: " È un altru anghjulu ghjunse, è si stese nantu à l'altare, avè un incensu d'oru; et ils lui donnèrent beaucoup d'encens, afin qu'il l'offre, avec les prières de tous les saints, sur l'autel d'or qui est devant le trône. »

In Daniel 8:13, dopu avè citatu " u peccatu desolating ", i santi di a visione evocanu u " perpetual " chì cuncernava u " incommunicable " celeste " sacerdòziu " di Ghjesù Cristu, secondu Heb.7:23. Nantu à a terra, dapoi u 538, u regime papale l'hà pigliatu secondu Dan.8:11. In u 1843, a riconciliazione cù Ghjesù Cristu necessitava a so restituzione. Questu hè u scopu di u tema chì avemu trattatu in questu versu 3 chì apre u celu è ci mostra à Ghjesù Cristu in u so rolu simbolicu cum'è intercessore di u grande sacerdote celeste per i peccati di i so eletti, è solu elli. Tenite à mente, chì in terra, trà u 538 è u 1843, sta scena è stu rolu sò parodiati è usurpati da l'attività di i Papi Cattolichi Rumani chì si succèdenu cù u tempu, frustendu continuamente à Diu di u so legittimu dirittu supremu sovranu.

Perchè hè prisentatu in questu capitulu 8 è perchè cessatu à u stessu tempu cum'è l'abbandunamentu di u sàbatu, stu tema di l'intercessione di Ghjesù Cristu hè ancu presentatu à noi sottu à l'aspettu di malidizioni di a cessazione di sta intercessione per u Cristianu. multitùdine vittimi inconsciente di u paganu Rumanu "ghjornu di u sole"; chistu, ancu è soprattuttu, dopu à u so cambiamentu di nome ingannevoli è seducente: "Duminica": ghjornu di u Signore. Iè, ma da quale signore ? Ahimè ! Quellu sottu.

Versu 4: " U fumu di l'incensu cullà cù e preghiere di i santi da a manu di l'anghjulu davanti à Diu. »

I " prufumi " chì accumpagnanu " e preghiere di i santi " simbulizeghjanu l'odore piacevule di u sacrificiu di Ghjesù Cristu. Hè a so dimostrazione d'amore è di fideltà chì rende e preghiere di i so eletti accettabili à u so ghjudiziu divinu. Avemu da nutà in stu versu l'impurtanza di l'associu di e parolle " fume " è " preghiere di i santi ". Stu ditagliu serà utilizatu in Rev.9: 2 per designà e preghiere di falsi cristiani protestanti, postu chì a nova situazione stabilita in u 1843.

Ciò chì Diu evoca in questu versu hè a situazione chì prevaleva trà u tempu apostolicu è a data maledetta di u 7 di marzu 321. Prima di l'abbandunamentu di u sàbatu, Ghjesù hà ricevutu e preghiere di l'eletti è intercede in u so nome per elli. Hè una maghjina d'insignamentu chì significa chì a relazione verticale trà Diu è i so eletti hè mantinutu. Serà cusì finu à ch'elli tistimunianu a fideltà à a so persona è u so insignamentu di a verità, finu à 321. In u 1843, u sacerdòziu di Ghjesù ripiglià tutta a so attività benedetta in favore di i santi Adventisti eletti. Tuttavia, trà u 321 è u 1843, i riformatori prufittàvanu di u so pardonu, cum'è quelli di l' era di Tiatira .

Versu 5: " È l'ànghjulu pigliò l'incensu, u chjappà cù u focu da l'altare, è u ghjittò nantu à a terra. È ci eranu voci, è tronu, è lampi, è un terramotu. »

L'azzione descritta hè visibilmente viulente. Hè quellu di Ghjesù Cristu à a fine di u so ministeru intercessoru quandu u tempu vene per a fine di u tempu di grazia. U rolu di "l'altare " finisce, è " u focu ", l'imaghjini di a morte expiatoria di Ghjesù Cristu, hè " ghjittatu nantu à a terra ", esigendu a punizione da quelli chì l'anu sottovalutatu, è per certi, disprezzatu. A fine di u mondu marcatu da l'intervenzione diretta di Diu hè evocata quì da a formula chjave revelata in Rev.4: 5 è Exo.19: 16. A visione generale di l'era cristiana finisci cù questu avventu "Adventista" di Ghjesù Cristu.

Cum'è cù u sàbatu, u tema di l'intercessione celeste di Ghjesù Cristu hè prisentatu sottu à l'aspettu di a malidizioni di u so ghjudiziu trà 321 è 1843. I santi chì interruganu u Spìritu nantu à ellu, in Dan.8:13, avianu boni ragiuni per vulendu sapè u tempu quandu u sacerdòziu " perpetuu " serà pigliatu da Ghjesù Cristu.

Nota : Senza mette in discussione l'interpretazione precedente, una seconda spiegazione hè sensu. In questa seconda interpretazione, a fine di u tema di l'intercessione di Ghjesù Cristu pò esse ligata à a data di u 7 di marzu di u 321, u mumentu quandu l'abbandunamentu di u sàbatu da i cristiani hà purtatu à Diu per entra in còllera chì seria espiata da l'Occidenti. U Cristianesimu, per mezu di e " sette trombe " chì venenu da u versu 6 chì seguita. Sta doppia spiegazione hè ancu più ghjustificata chì l'abbandunamentu di u sàbatu hà cunsequenze sin'à a fine di u mondu, in u 2030, l'annu in u quale per u so gloriosu ritornu visibile, Ghjesù Cristu sguasserà per sempre da u regime papale rumanu è u so ultimu americanu. U sustegnu protestanti, a so falsa pretensione di serve è di rapprisintà lu. Ghjesù ripiglià tandu u so titulu di " Capu " di a Chjesa usurpata da u papatu. Infatti, à u cuntrariu di l'elettu fideli, i cristiani infideli caduti ignuranu u decretu di Dan.8:14 è e so cunsequenze finu à a fine di u mondu; chì ghjustificà u so terrore quandu Ghjesù torna secondu l'insignamentu di Rev.6: 15-16. Prima di u 2030, i primi sei " trombe " seranu realizati trà 321 è 2029. Da a " sesta tromba ", l'ultima punizione d'avvertimentu prima di l'esterminazione finale, Diu punisce assai severamente i cristiani ribelli. Dopu à sta sesta punizione, urganizerà e cundizioni per l'ultima prova universale di a fede è in questu cuntestu, a luce revelata serà proclamata è cunnisciuta da tutti i sopravviventi. Hè di fronte à una verità dimustrata chì l'eletti è i caduti tandu, per a so libera scelta, avanzaranu di fronte à una minaccia di morte versu u so destinu finale chì serà : vita eterna per l'eletti, morte definitiva è assoluta. per i caduti..

Versu 6: " E i sette anghjuli chì avianu e sette trombe disposti à sonà. »

Da stu versu, u Spìritu ci prupone una nova panoramica di l'era cristiana, pigliendu per tema i " sette trombe ", vale à dì, "sette punizioni successive" distribuite in tutta l'era cristiana dapoi u 7 di marzu di u 321, annu in u quali " peccatu " . hè statu ufficialmente è civilmente stabilitu. Mi ricordu chì in u prologue di l'Apocalisse 1, a "voce " di Cristu hè dighjà paragunata à u sonu di una " tromba ". Stu strumentu utilizatu per avvistà u populu in Israele porta in sè u pienu significatu di a rivelazione di l'Apocalisse. L'avvertimentu avvirta di trappule messe da u nemicu.

Versu 7: " U primu sonò. È ci era a grandina è u focu mischiatu cù u sangue, chì era ghjittatu nantu à a terra; è una terza parte di a terra hè stata brusgiata, è una terza parte di l'arburi hè stata brusgiata, è ogni erba verde hè stata brusgiata. »

Prima punizione : hè stata eseguita trà u 321 è u 538, da diverse invasioni di l'Imperu Rumanu da i populi detti "barbari". Mi ricordu particularmente di u populu di i "Huns" chì u capu Attila hà dettu ch'ellu era, ghjustu, u "flage di Diu". Un flagellu chì hà incendiatu una parte di l'Auropa ; a Gallia sittintriunali, l'Italia sittintriunali è a Pannonia (Croazia è Ungheria uccidintali). U so mottu era, O quantu famosu ! "Induve passa u mo cavallu, l'erba ùn cresce micca". E so azzioni sò perfettamente riassunte in questu versu 7; nunda ùn manca, tuttu hè quì. " Hail " hè u simbulu di a devastazione di i culturi è u " focu " hè u simbulu di a distruzzione di materiali consumabili. E, sicuru, " sangue versatu nantu à a terra " hè u simbulu di a vita umana chì hè uccisa viulentemente. U verbu " tinciatu " indica l'ira di u creatore, legislatore è salvatore Diu chì ispira è dirige l'azzione dopu à "jettà u focu da l'altare " in u versu 5.

À u listessu tempu, in Lev.26: 14 à 17, leghjemu: " Ma s'ellu ùn mi ascolte micca è ùn fate micca tutti questi cumandamenti, s'è vo disprezzate i mo statuti, è se a to ànima abhors my ghjudizii, cusì chì Ùn fate micca tutti i mo cumandamenti è rompe u mo pattu, allora questu vi farà. Manderaghju nantu à voi u terrore, u cunsumu è a frebba, chì vi farà soffre l'ochji è l'ànima ; e suminarai a to sumente in vanu : i to nemichi li divoreranu. Puseraghju a mo faccia contru à tè, è sarete scunfittu davanti à i vostri nemici; quelli chì ti odianu ti regneranu, è fughjite senza esse perseguitati. »

Versu 8: " U secondu sonò. È qualcosa cum'è una grande muntagna ardente cù u focu hè stata ghjittata in u mare; è un terzu di u mare hè diventatu sangue ,

Seconda punizione : A chjave per queste imagine hè in Jer.51: 24-25: " Rimbursà Babilonia è tutti l'abitanti di Caldea per tuttu u male chì anu fattu à Sion davanti à i vostri ochji, dice YaHWéH. Eccu, sò contru à tè, o muntagna di distruzzione, dice u Signore, voi chì avete distruttu tutta a terra ! Ti stenderaghju a manu nantu à tè, ti ruttaraghju da i scogli, è ti faraghju una muntagna di focu. » Hè in stu versu 8 chì u Spìritu evoca u regime papale rumanu sottu u so nome simbolicu di " Babilonia " chì appariscerà in a forma " Babilonia grande "in Rev.14: 8, 17: 5 è 18: 2. "U focu" s'appoghja à a so persunalità, evucatu quant'è ciò chì a cunsumerà à u ritornu di Cristu è u ghjudiziu ultimu, quant'è quellu chì usa per infiammà d'odiu quelli chì l'appruvanu è sustenenu : i monarchi europei è i so populi cattolici. . . Quì cum'è in Daniel, " u mare " rapprisenta l'umanità cuncernata cù a cupertura profetica; l'umanità di i populi anonimi chì sò essenzialmente firmati pagani malgradu apparenti cunversioni cristiane. A prima cunsequenza di u stabilimentu di u regime papale in u 538 era di attaccà e persone per cunvertisce cù a forza militare armata. A parolla " muntagna " designa una putente difficultà geografica. Ghjè quellu chì hè apprupriatu à definisce u regime papale chì, nemicu di Diu, hè quantunque suscitatu da a so vulintà divina ; chistu in modu à indurisce a vita religiosa di cristiani infideli risultatu in persecuzione, soffrenu è a morte trà elli è fora di i populi di e diverse religioni. A religione obligatoria hè una novità per via di a trasgressione di u sabbatu santu di Diu. Li duvemu i massacri inutili di cunversione furzate fatti da Carlumagnu è l'ordine di e Crociate dirette contr'à i populi musulmani, lanciati da u papa Urbanu II ; tutte e cose profetizzatu in questa " seconda tromba ".

 

Versu 9: " È un terzu di e criature chì eranu in u mare chì avianu vita morse, è un terzu di e navi perisu " . 

E cunsequenze sò universali è durà finu à a fine di u mondu. E parolle " mare " è " navi " anu da truvà u so significatu in i scontri cù i musulmani di u Mari Mediterraniu, ma ancu cù i populi africani è sudamericani induve a fede cattolica cunquistatrice imposta darà origine à horrible massacri di pupulazioni indigene.

À u listessu tempu leghjemu in Lev.26: 18 à 20: " Se, malgradu questu, ùn mi ascolte micca, vi punigheraghju sette volte di più per i vostri peccati. Romperaghju l'orgogliu di a to forza, Faraghju u to celu cum'è u ferru , è a to terra cum'è u bronzu. A vostra forza serà esaurita in vain, a vostra terra ùn darà micca i so prudutti, è l'arburi di a terra ùn daranu micca u so fruttu. » In stu versu, Diu annuncia un indurimentu religiosu chì in l'epica cristiana hè rializatu da u passaghju di Roma da u paganisimu à u papa. Rimarchemu l'interessu chì à l'occasione di stu cambiamentu, a duminazione rumana abbandunò u "Capitolu" per installà u papatu in u palazzu Lateranu situatu precisamente nantu à u "Caelius", vale à dì u celu. U duru regime papale cunfirma l'indurimentu religiosu profetizatu. U fruttu di a fede cristiana hè cambiatu. A gentilezza di Cristu hè rimpiazzata da l'aggressione è a crudeltà; è a fideltà per a verità hè trasfurmata in infidelità è zelu per a falsità religiosa.

Versu 10: " U terzu sonò. È cascò da u celu una grande stella ardente cum'è una torcia ; è cascò nantu à un terzu di i fiumi è nantu à e surgenti di l'acque. »

Terza punizione : U male generatu s'intensifica è ghjunghje à u so piccu versu a fine di u Medievu. L'avanzati in a stampa meccanica favurizanu a publicazione di a Santa Bibbia. Leghjendulu, l'eletti scoprenu e verità chì insegna. Ella ghjustificà cusì u rolu di i " dui tistimunianzi " chì Diu li dà in Rev. 11: 3: " Daraghju à i mo dui tistimoni u putere di prufezià, vestiti di saccu, per mille dui centu sessanta ghjorni . » Favurendu i so dogmi religiosi, a fede cattolica s'appoghja solu à a Bibbia per ghjustificà i nomi di i santi ch'ella face adurà i so sughjetti. Perchè u pussessu di una Bibbia hè cundannatu da ellu è espone u pusessu à a tortura è a morte. Hè a scuperta di a verità biblica chì ghjustificà l'imaghjini datu in stu versu: " È caduta da u celu una grande stella ardente cum'è una torcia ". U focu hè sempre attaccatu à l'imaghjini di Roma simbolizatu sta volta da una " grande stella ardente " cum'è a " grande muntagna ardente ". A parolla " stella " palesa a so pretensione di " illuminà a terra " religiosamente secondu Gen.1: 15; è questu in u nome di Ghjesù Cristu, di quale ella dichjara esse l'imaghjini di a vera " torcia ", portatore di luce à quale hè paragunatu in Apo.21:23. Hè sempre " grande " cum'è quandu hà cuminciatu, ma u so focu perseguitore s'hè amplificatu, passendu da u statu " bruciante " à quellu di " bruciante ". A spiegazione hè simplice, denunziata da a Bibbia, a so còllera hè più grande quant'ella hè custretta à oppone apertamente à l'scelti di Diu. Chì sicondu l'Apocalisse 12: 15-16 l'obbliga à passà da a strategia di u " serpente " astutu è ingannatu à quella di u " dragon " apertamente perseguitore. I so avversarii ùn sò micca solu l'eletti pacìfichi è docili di Diu, ci hè ancu è soprattuttu davanti à ellu, un falzu protestantisimu, più puliticu chè religiosu, perchè ignora l'ordine datu da Ghjesù Cristu è piglia l'arme, ammazza è massacre quant'è u campu cattolico. Le « tiers des rivières », c'est-à-dire une partie des populations de l'Europe chrétienne, a subi l'agression catholique comme « les sources des eaux ». U mudellu di sti surgenti di l'acqua hè Diu stessu secondu Jer.2: 13: " Per u mo pòpulu hà fattu un peccatu doppiu: M'hanu abbandunatu, chì sò una surgente d'acqua viva, per scavà per sè cisterne, cisterne cracked. chì ùn ritene micca acqua. » In u plurale, in questu versu, u Spìritu designa per " i surgenti di l'acqua " l'eletti furmatu à l'imaghjini di Diu. Ghjuvanni 7:38 cunfirma, dicendu: " Quellu chì crede in mè, i fiumi d'acqua viva scorreranu da ellu, cum'è dice l'Scrittura". » Sta spressione punta ancu à a pratica di u battèsimu di i zitelli chì da a nascita, senza esse cunsultati, ricevenu un labellu religiosu chì li farà i sughjetti di una causa religiosa micca scelta. Quandu crescenu, un ghjornu pigliaranu l'arme è tumbà l'avversari perchè a so etichetta religiosa l'esige. A Bibbia cundanna stu principiu perchè dice: " Quellu chì crede è hè battizatu serà salvatu, ma quellu chì ùn crede micca serà cundannatu (Marcu 16:16)."

Versu 11: " U nome di sta stella hè Wormwood; è a terza parte di l'acqua hè stata cambiata in assenzio, è parechji omi sò morti da l'acqui, perchè eranu diventati amari. »

Contrairement à l'eau pure et désaltérante qui désigne la Bible, la Parole écrite de Dieu, l'enseignement catholique est comparé à l'« absinthe », boisson amère, toxique et même mortelle ; questu hè ghjustificatu postu chì u risultatu finali di questu insignamentu serà u focu di a " seconda morte di l'ultimu ghjudiziu ". Una parte, " un terzu " di l'omi, hè trasfurmatu da l'insignamentu catòlicu o falsamente protestante ricevutu. " L'acque " sò à tempu l'omi è l'insignamentu biblicu. In u 16u seculu , i gruppi protestanti armati anu abusu di a Bibbia è di u so insignamentu, è in l'imaghjini di stu versu, l'omi sò stati uccisi da l'omi è da falsi insegnamenti religiosi. Questu hè chì l'omi è l'insignamentu religiosu sò diventati amari. Dichjarà chì "l' acqua era diventata amara ", Diu furnisce una risposta à una accusazione di " suspettà di ghjelusia " chì ùn hè micca risolta da Rev.6: 6 in u 3rd seal . Cunfirma, à l'epica quandu a so parolla scritta vene à fà, l'accusazione di adulteriu ch'ellu porta contru à l'Assemblea dapoi u 7 di marzu di u 321 chì precede u tempu di l'adulteriu ufficializzatu religiosamente chjamatu Pergame in Apo 2:12 per 538.

À u listessu tempu, leghjemu in Lev.26: 21-22: " Se mi resisti è ùn mi ascolte micca, ti batteraghju sette volte di più secondu i vostri peccati. Manderaghju contru à voi e bestie di u campu, chì vi arrubbaranu i vostri figlioli, chì distrughjeranu u vostru bestiame, è chì vi riduceranu à pocu ; è i vostri chjassi seranu deserti. » U studiu parallelu di Lev.26 è a 3 tromba di l'Apocalisse palesa u ghjudiziu chì Diu porta nantu à u principiu di u tempu di a Riforma. I so veri eletti restanu pacìfichi è rassegnati, accettanu a morte o a prigiunera cum'è veri martiri. Mais à part leur sublime exemple, il ne voit que des " bêtes " cruelles qui s'affrontent, le plus souvent, par orgueil personnel, et qui tuent l'homme avec la férocité des animaux sauvages carnivores. Questa idea hà da piglià forma in Rev.13: 1 è 11. Hè u climax di u tempu quandu, in a norma di affliction, l'Elegitu hè guidatu " à u desertu " (= prucessu) in Rev.12: 6 - 14 cù u scrittu biblicu " dui tistimoni " di Diu da Rev.11: 3. U regnu intollerante di u papatu prufetizatu per 1260 anni hà da vene à a fine.

Versu 12: " U quartu sonò. È un terzu di u sole hè statu battutu, è un terzu di a luna, è un terzu di l'astri, cusì chì un terzu hè statu scuru, è u ghjornu perde un terzu di a so luce, è a notte ancu. »

Quarta punizione : U Spìritu quì imagine a " grande tribulazione " annunziata in Rev.2: 22. In i simboli, ci palesa i so effetti: in parte, " u sole ", simbulu di a luce di Diu, hè colpi. De même, en partie, « la lune », symbole du camp religieux des ténèbres qui concernait, en 1793, les catholiques hypocrites et les protestants, fut aussi frappée. Sottu à u simbulu " stelle ", una parte di i cristiani chjamati à illuminazione a terra sò ancu colpi individualmente. Quale hè dunque capace di chjappà a vera è a falsa luce religiosa cristiana ? Risposta: l'ideulugia di l'ateismu cunzidiratu a grande luce di u tempu. A so luce eclissi tutti l'altri. Scrittori chì scrivenu libri nantu à questu sughjettu sò assai cunsiderati è chjamati "illuminismi" stessi, cum'è Voltaire è Montesquieu. In ogni casu, sta lumera distrugge, prima, a vita umana in una catena, sparghje flussi di sangue. Dopu à u capu di u rè Luigi XVI è quellu di a so moglia Marie-Antoinette, quelli di i praticanti cattolici è protestanti cascò à turnu sottu à a guillotina di i rivuluziunarii. Questu attu di ghjustizia divina ùn ghjustificà micca l'ateismu; ma u fini ghjustificà i mezi, è Diu ùn pò scaccià i tiranni chè oppunenduli cù una tirania superiore, più putente è più forte. " Potente è putenza " hè u Signore in Rev.7: 12.

À u listessu tempu, leghjemu in Lev.26: 23 à 25: " Se sti punizioni ùn vi corregiscenu micca è si mi resistete, vi resistereraghju ancu è vi batteraghju sette volte di più per i vostri peccati. Purtaraghju a spada contru à voi, chì vindicà u mo pattu ; Quandu vi riunite in e vostre cità, manderaghju una pesta trà di voi, è sarete livati in manu di u nemicu. ". « L'épée qui vengera mon alliance » est en effet le rôle que Dieu a donné au régime national athée français en lui livrant les têtes coupables d'adultère spirituel commis contre lui. Cum'è a pesta di u versu, stu regime ateu hà iniziatu un principiu di esecuzione di massa cusì chì l'esecutori d'eri sò diventati vittimi di dumane. Sicondu stu principiu, stu regime infernale pareva prubabilmente ingugliatu tutta l'umanità in a morte. Hè per quessa chì Diu li darà u nome di " abissu ", a " bestie chì sorge da l'abissu ", in Rev. 11: 7 induve si sviluppa u so tema. Questu perchè in Gen.1: 2, stu nome designa a terra senza vita, senza forma, caòtica è chì à longu andà, a distruzzione sistematica intrapresa da u regime ateu riproducerà. Per esempiu, truvamu u destinu di a Vendée cattolica è monarchica rinominata « Vendetta » da i rivuluziunarii chì u prugettu era di fà d’ella una terra desolata è disabitata.

Versu 13: " E aghju vistu, è intesu un aquila chì volava in mezu à u celu, dicendu cù una voce forte: Guai, guai, guai à quelli chì abitanu nantu à a terra, per via di l'altri soni di e trombe di i trè anghjuli. chì sonarà ! »

A Rivuluzione francese hà fattu i so effetti assassini, ma hà rializatu u scopu desideratu da Diu. Metta fine à a tirania religiosa, è dopu, a tolleranza hà prevalsu. Questu hè u tempu quandu, secondu Rev.13: 3, a "bestia di u mare " cattolica hè stata " ferita à morte ma guarita " per via di l'autorità putente di l'"aquila" napoleonica , presentata in stu versu, chì u riabilitava. à traversu u so cuncordatu. "... un aquila volante à mezu à u celu " simbulizeghja l'apogeu di a duminazione di l'imperatore Napulione I. Hà allargatu a so duminazione annantu à tutti i populi europei è hà fiascatu contru à a Russia. Sta scelta ci offre una grande precisione in a datazione di l'eventi, u periodu 1800 à 1814 hè cusì suggeritu. L'enormi cunsequenze di stu regnu custituiscenu un benchmark solidu chì ghjustifica cusì l'arrivu à a data pivotale di Daniel 8:14, 1843. Stu regime impurtante in a storia di u paese di Francia diventa, per Diu, portatore di un terribili annunziu, postu chì. dopu à ellu, a fede cristiana universale entrerà in u tempu quandu serà culpitu da Diu da trè grandi " disgrazie ". Ripetitu trè volte, si tratta di a perfezione di a " disgrazia "; chistu, perchè entre in l'annu 1843, cum'è Rev.3: 2 insegna, Diu hà bisognu di i cristiani, chì pretendenu a salvezza di Ghjesù Cristu, per finisce infine a Riforma iniziata da u 1170, data quandu Pierre Valdo hà ristauratu cumplettamente a verità biblica, è anu pruduttu "perfettu" . opere "; sta perfezzione esse dumandata in Rev.3: 2 è da u decretu di Daniel 8:14. E cunsequenze di a so entrata in applicazione appariscenu quì in a forma di trè " disgrazie " maiò chì avemu avà studiatu separatamente. Vogliu rimarcà dinò chì ciò chì face di stu periodu di pace religiosa, paradossalmente, una grande " disgrazia ", hè u patrimoniu di l'ateismu naziunale francese chì permea è, sin'à a fine di u mondu, impregnarà a mente di l'omu occidentali. Questu ùn l'aiuterà micca à rializà e riforme richieste da Diu da u 1843. Ma digià, u " sestu sigillo " di Rev.6: 13 avia illustratu u primu di sti " disgrazie " da l'imaghjini di una " stella caduta " paragunatu à ". fichi verdi ", dunque ùn avè micca accettatu a maturazione spirituale cumpleta richiesta da Diu da u 1843. È u signu celeste di l'avvertimentu di Diu hè statu datu u 13 di nuvembre di u 1833 à fiancu à u tempu suggeritu di l'annunziu di i trè grandi. " disgrazie " di u versu studiatu.

In a so rivelazione, u Spìritu evoca l'espressione " abitanti di a terra " per designà l'umani mirati da i trè grandi. prufetizzava " disgrazie ". Essendu tagliatu da Diu è siparati da a so incredulità è u peccatu, u Spìritu li cunnetta à " a terra ". In cuntrastu, Ghjesù designa i so veri eletti fideli cù l'espressione " citadini di u regnu di i celi "; a so patria ùn hè micca " terra " ma " celu " induve Ghjesù " preparava un locu " per elli secondu Ghjuvanni 14: 2-3. Allora ogni volta chì sta spressione " abitanti di a terra " hè citata in l'Apocalisse, hè per designà l'umanità ribelle siparata da Diu in Ghjesù Cristu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 9: a 5a è a 6a trombe

A " prima " è " seconda grande disgrazia "

 

A 5a tromba : U " primu grande guai "

per i Protestanti (1843) è l'Adventisti (1994)

 

 

Nota : In prima lettura, stu tema di a " 5 tromba " presenta in imagine simboliche u ghjudiziu chì Diu porta nantu à e religioni protestanti cadute in disgrazia dapoi a primavera di u 1843. Ma porta insignamenti supplementari chì cunfirmanu l'annunzii prufetichi dati à a nostra surella adventista di u settimu ghjornu, a Sra Ellen Gould White, chì Ghjesù avia sceltu cum'è u so messaggeru. U so travagliu prufeticu particularmente illuminatu u tempu di l'ultima prova finale di a fede; e so previsioni seranu cunfirmate in stu missaghju. Ma ciò chì a nostra surella ùn sapia micca era chì una terza aspettazione Adventista hè stata pianificata da Diu per pruvà a chjesa Adventista di u Settimu ghjornu stessu. Certamente, sta terza aspettazione ùn hà micca pigliatu u sviluppu publicu di i dui precedenti, ma a magnitudine di e novi verità revelate attaccate à ella cumpensà questa apparente debule. Hè per quessa chì, dopu avè statu pruvatu da Ghjesù Cristu trà u 1983 è u 1991 in Valence-sur-Rhône, in Francia, è in Mauritius, dopu u so rifiutu di e so ultime luci profetiche, l'insignamentu ufficiale di l'Adventismu istituzionale hè statu "vomitatu" da u Salvatore di l' ànime 1994, una data custruita da l'usu di u profeticu " cinqui mesi " di i versi 5 è 10 di stu capitulu 9. Hè per quessa chì, in a seconda lettura, stu ghjudiziu pittoricu purtatu da u Signore contr'à i diversi aspetti di a fede Protestante s'applicanu à l'Adventismu istituzionale di u settimu ghjornu hè cascatu in l'apostasia, à u turnu, per mezu di un rifiutu di a luce profetica divina; chistu, nunustanti l 'avvertimenti datu da Ellen G. White in u capitulu "nigà a luce" di u so libru indirizzatu à i maestri Adventist "U Evangelical Ministry". In u 1995, l'allianza ufficiale di l'Adventismu cù u Protestantismu cunfirmò u ghjudiziu ghjustu profetizatu da Diu. Nota u fattu chì e duie cascate anu a listessa causa: u rifiutu è u disprezzu di a parolla prufetica pruposta da Diu, da un servitore chì ellu hà sceltu per questu compitu.

" Disgrazia " hè l'ora di u male chì l'instigatore è l'ispirazione hè Satanassu, u nemicu di Ghjesù è i so santi scelti. U Spìritu ci palesarà in l'imaghjini ciò chì un discìpulu di Ghjesù Cristu diventa quandu ellu hè rifiutatu da ellu per esse livatu à u diavulu; chì tandu custituisce una veramente grande " disgrazia ".

Versu 1: " U quintu sonò. È aghju vistu una stella chì era cascata da u celu à a terra. A chjave di a fossa di l'abissu li hè stata data ,

Un " quintu ", ma un grande avvertimentu hè indirizzatu à l'eletti di Cristu pusatu dapoi u 1844. " A stella chì era cascata da u celu " ùn hè micca " a stella" . Absinthe " da u capitulu precedente chì ùn " caduta ", " on culà terra ", ma " on U fiumi È U fonti d'acque ". Hè quella di l'epica di " Sardi " induve Ghjesù ramenta ch'ellu " teni in manu e sette stelle ". Per e so " opere " dichjarate " imperfette ", Ghjesù hà jettu à a "stella " di u messaggeru protestante.

A prova Adventista hè stata marcata in a primavera di u 1843 à a fine di una prima aspettazione di u ritornu di Ghjesù Cristu. Una siconda aspittà per questu ritornu finisce u 22 d'ottobre di u 1844. Hè solu à a fine di sta seconda prova chì Diu hà datu à i vincitori a cunniscenza è a pratica di u so santu sabbatu sabbatu. Stu sàbbatu hà pigliatu u rolu di u " sigellu di Diu " chì hè citatu in u versu 4 di stu capitulu 9. U sigillamentu di i so servitori principia dunque dopu à a fine di a seconda prova, in a caduta di u 1844. L'idea hè cum'è seguita: l'espressione " chì era cascatu " mira à a data di a primavera 1843, termine di u decretu di Dan.8:14 è a fine di u primu prucessu Adventista, in uppusizione à quellu di u vaghjimu 1844 chì marca u principiu di u sigilamentu di u vincitori scelti è quellu di u tema di sta " 5a tromba ", chì u scopu per Diu hè di revelà a caduta di a fede protestante è quella di l'Adventismu chì farà una alleanza cun ellu dopu à u 1994, a fine di i " cinqui mesi " prufetizatu . in versi 5 è 10. Cusì, mentri i "cinque mesi" di stu tema principianu in a caduta di u 1844, u cuntestu di u principiu di u sigillamentu, in u sughjettu principale, a fede Protestante "era caduta" prima di sta data, da u primavera 1843. Si vede tandu cumu a rivelazione divina rispettu pricisamenti fatti storichi realizati. Les deux dates 1843 et 1844 ont chacune un rôle précis.

Abbandunata da Ghjesù chì l'hà datu à u diavulu, a fede Protestante hè cascata in u " bene " catòlicu o " a prufundità di Satanassu " chì i Riformatori stessi denunzianu à l'epica di a Riforma in Rev. 2:24. Sottilmente, dicendu chì casca " nantu à a terra ", u Spìritu cunfirma l'identità di a fede Protestante simbulizata da a parolla " terra " chì ricorda a so uscita da u cattolicu chjamatu " mare " in Rev.13 è 10: 2. In u messagiu " Filadelfia " , Ghjesù presenta " porte " chì sò aperte o chjuse. Quì, una chjave apre una strada assai diversa per elli, postu chì li permette di accede à u simbulu " abissu " di a sparizione di a vita. Questa hè l'ora quandu, per elli, " a luce diventa bughjura " è " a bughjura diventa luce ". Aduttendu cum'è u so patrimoniu i principii di i pinsamenti filusòfichi republicani, perdenu di vista a vera santità di a fede purificata da u sangue di Ghjesù Cristu. Notons que la précision « lui a été donnée ». Quellu chì dà cusì à ognunu secondu e so opere hè Ghjesù Cristu u Ghjudice divinu. Perchè ellu hè ancu u guardianu di e chjave; " a chjave di David " per i benedetti eletti in 1873 è 1994, secondu Rev.3: 7, è " a chjave di a fossa senza fondu " per i caduti in 1843 è 1994.

Versu 2: " E hà apertu a fossa di u prufondu. È ghjunse u fumu da u pozzu, cum'è u fumu di una grande furnace ; è u sole è l'aria s'era scuru da u fumu di u pozzu. »

A fede Protestante cambia u maestru è u destinu, è e so opere sò ancu cambiate. Ella accede cusì à u destinu unenviable di avè da soffre a distruzzione di l'ultimu ghjudiziu da u " focu " di a " seconda morte " chì serà citatu in Rev 19:20 è 20:10. Pigliendu l'imaghjini di "un lavu di focu è zolfo " stu " focu " di l'ultimu ghjudiziu serà un " grande furnace " chì minaccia i trasgressori di i cumandamenti di Diu da a so proclamazione nantu à u Monti Sinai secondu Exo.19:18: " U monte Sinai era tuttu in fumu, perchè u Signore era falatu quì à mezu à u focu; stu fumu s'era alzatu cum'è u fumu da una furnace , è tutta a muntagna tremò violentemente. » U Spìritu usa tandu a tecnica cinematografica chjamata "flashback", u flashback, chì palesa l'opere create mentre sò sempre vivi, i caduti servuti u diavulu. A parolla " fumu " quì hà un doppiu significatu: quellu di u focu di " u grande furnace " nantu à quale leghjemu in Rev. 14: 11: " È u fumu di u so turmentu ascende per sempre è sempre; è ùn anu micca riposu ghjornu o notte, quelli chì veneranu a bestia è a so maghjina, è quellu chì riceve a marca di u so nome " , ma ancu quellu di i " preghiere di i santi " secondu Rev.5: 8, quì, quelli chì falsi santi. Perchè una attività religiosa abbundante manifestata da a preghiera ghjustificà ste parolle chì Ghjesù li hà indirizzatu in Sardi , in u 1843 : « Vi sò cunsiderate vivu ; è tù sì mortu ". Morte, è duie volte mortu, postu chì a morte suggerita hè " a seconda morte " di l'" ultimu ghjudiziu ". Questa attività religiosa inganna tutti, eccettu Diu è i so eletti chì illumina. Stu ingannimentu generalizatu hè "ingannu" cum'è u mondu mudernu dice. Et c'est en effet l'idée d'ivresse que l'Esprit suggère à travers l'image de « fumée » qui se répand dans « l'air » au point d'obscurcir « le soleil ». Sì l'ultimu hè u simbulu di a vera luce divina, quellu di " aria " designa u duminiu riservatu di u diavulu, chjamatu " u prìncipe di u putere di l'aria " in Eph.2: 2, è chì Ghjesù chjama " u principe ". di stu mondu "in Ghjuvanni 12:31 è 16:11. In u mondu, u scopu di a misinformazione hè di ammuccià e verità chì devenu esse sicrete. À u livellu religiosu, hè listessa cosa : a verità hè solu per u sceltu. A multiplicazione di i gruppi Protestanti hà in fattu l'efficacità di maschera l'esistenza di a fede Adventista di u Settimu ghjornu; questu finu à u 1995 quandu l'anu accolta in i so ranchi per a so " grande disgrazia ". In questa nova situazione spirituale, saranu vittimi di a seconda morte chì trasfurmerà a superficia di a terra in un fornu ardente. U missaghju hè terribili è pudemu capisce perchè Diu ùn l'hà micca prupostu chjaramente. Hè riservatu à i scelti per ch'elli capiscenu di quale sorte sò scappati.

Versu 3: " Locusti sò sorti cù fumu è spargugliati nantu à a terra; è u putere hè statu datu à elli cum'è u putere di i scorpioni di a terra. »

E preghiere simbulizzate da u " fumu " venenu da a bocca è a mente di i Protestanti caduti, dunque l'omi è e donne simbulizeghjanu da " locuste " per via di u so gran numaru. Si tratta infatti di multitùdine di criature umane cadute in u 1843 è vi ricordu, in u 1833, dieci anni prima, u Signore avia datu un'idea di sta multitùdine da a "caduta di l'astri" realizata a notte di u 13 nuvembre. , 1833 trà mezzanotti è 5 a.m., secondu a tistimunianza storica di un tistimone oculare. Una volta, l'espressione " nantu à a terra " porta u doppiu significatu di estensione terrestre è identità protestante. À quale piace " locuste " devastanti è devastanti ? Micca l'agricultori, è Diu ùn hè più piacevule à i credenti chì u tradiscenu è travaglià cù l'avversu per distrughje a so cultura di l'eletti, cusì stu simbulu hè appiicatu à elli. Allora, in Ezekiel 2, stu capitulu curtu di 10 versi, a parolla " ribelli " hè citata 6 volte per designà i " ribelli " ebrei chì Diu tratta cum'è " spini, spine è spine è scorpioni ". Quì, stu terminu " scorpion " cuncerna i ribelli protestanti. In u versu 3, l'allusione à u so putere preparanu l'usu di un simbulu sottile più impurtante. U putere di " scorpions " hè di punisce fatalmente e so vittime cù u pungiunamentu di a so " coda ". È sta parolla " coda " piglia un significatu fundamentale in u pensamentu divinu revelatu in Isaia 9:14: " u prufeta chì insegna i bugie hè a coda ". L'animali utilizanu a so " coda " per caccià è frusta mosche è altri insetti parassiti chì li fastidianu. Quì truvemu l'imaghjini di a falsa " profetessa Jezabel " chì passa u so tempu castigating è pruvucannu soffrenu à Diu è i so servitori infideli ingannati. A pratica di a flagellazione voluntaria per spiegà u peccatu hè ancu parte di l'insignamenti di a fede cattolica. In Rev.11: 1 u Spìritu cunfirma stu paragone cù a parolla " canna " à quale a chjave Isaia 9:14 dà u stessu significatu cum'è a parolla " coda ". Sta maghjina di a chjesa papale s'applica ancu, dapoi u 1844, à i credenti Protestanti caduti chì sò diventati prufeti per Diu chì insegnanu bugie, o falsi prufeti. A parolla suggerita " coda " serà chjaramente citata in u versu 10.

 

 

 

 

A custruzzione di a 3a aspettazione Adventista

(sta volta, da u settimu ghjornu)

 

Versu 4: " Hè statu dettu di ùn dannà micca l'erba di a terra, nè alcuna cosa verde, nè alcun arbre, ma solu quelli chì ùn avianu micca u sigellu di Diu nantu à a so frunti . »

Queste " locuste " ùn devoranu micca a vegetazione, ma sò dannusu à l'omi chì ùn sò micca prutetti da u " sigellu di Diu ". Sta menzione di u " sigellu di Diu " cunfirma u cuntestu di i tempi digià cuparti in Rev.7. I missaghji sò dunque paralleli, capitulu 7 riguardanti l'eletti sigillati è capitulu 9, i caduti abbandunati. Ricurdaraghju chì sicondu Matt.24:24, hè impussibile di seduce un elettu autenticu. I falsi prufeti dunque s'inganninu l'un l'altru.

A precisione, " u sigillo di Diu nantu à a fronte ", indica l'iniziu di u sigillamentu di i servitori adventisti eletti di Diu, u 23 d'ottobre di u 1844. U ditagliu hè mintuatu ghjustu prima di a citazione di u prufeticu "cinque mesi" periodu di u versu dopu ; una durata di 150 anni reali chì serà basatu annantu à sta data.

Versu 5: " Hè statu datu à elli, micca per ammazzalli, ma per turmentarli per cinque mesi ; è u turmentu ch'elli pruvucavanu era cum'è u turmentu causatu da u scorpione quand'ellu punisce un omu. »

U missaghju di Diu riunisce in a so maghjina l'azzioni realizati in i tempi diffirenti; chì cunfonde è rende l'interpretazione pittorica difficiule. Ma sta tecnica essendu capitu è ricevutu, u missaghju diventa assai chjaru. Stu versu 5 era a basa di u mo annunziu di u ritornu di Ghjesù Cristu per u 1994. Ci truvamu u preziosu profeticu " cinque mesi " chì, principiatu in u 1844, permettenu di stabilisce a data 1994. Tuttavia, per realizà u prugettu. di Diu, aghju assolutamente avutu à cunnette u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu à sta data. Hè cusì chì, parzialmente cecu da una precisione in u testu chì avaria fattu impussibile sta speranza, aghju perseveratu in a direzzione desiderata da u mo Creatore. En effet, le texte précise : « on leur a donné, non pour les tuer, mais pour les tourmenter pendant cinq mois ». A chjarificazione " no à tumbà elli " ùn hà micca permessu u tema di u " 6u tromba ", una mostruosa guerra di uccisioni, in u tempu cupartu da u " 5th tromba "; u tempu di 150 anni reali. Ma in u so tempu, William Miller era digià parzialmente cecu per rializà una azzione desiderata da Diu; scopre un errore chì ci permette di rinviviscia a speranza di u ritornu di Cristu per a caduta di u 1844; un falzu errore, postu chì i calculi iniziali chì stabiliscenu a primavera di u 1843 sò cunfirmati oghje in i nostri ultimi calculi. A vulintà è u putere di Diu sò sovrani è furtunamenti per i so eletti, nunda è nimu pò impedisce u so prughjettu. U fattu hè chì questu errore di annunziu hà purtatu l'Adventismu ufficiale à dimustrà, in u 1991, una attitudine di disprezzu versu una speranza di u ritornu di Ghjesù Cristu annunziatu per u 1994. È u peghju per l'Adventisti hè di esse statu privatu di l'ultima luce profetica chì illumina, in tuttu, i 34 capituli di i libri Daniele è Apocalisse, cum'è ognunu pò avè a prova di l'oghje lighjendu stu documentu. Fendu cusì, sò ancu privati di l'altri luci novi chì Diu m'hà datu da a primavera di u 2018 nantu à a so lege è nantu à u ritornu di Cristu chì vultà, avà sapemu, in a primavera di u 2030; è questu nantu à novi basi siparati da a custruzzione profetica di Daniel è Revelazione. Trà 1982 è 1991, per mè, i cinque mesi sò stati ligati à l'attività di i falsi prufeti chì anu da cuntinuà finu à u ritornu di Ghjesù Cristu. Cunvintu da stu ragiunamentu, in più ghjustificatu, ùn aghju micca vistu a limitazione di u tempu impostu da a prohibizione di "uccisione ". È à quellu tempu a data 1994 rapprisenta l'annu 2000 di a vera nascita di Ghjesù Cristu. Aghju aghjustatu chì nimu prima di mè hà identificatu a causa di u mo errore; chì cunfirma una realizazione in cunfurmità cù a vulintà di Diu. Turnemu avà a nostra attenzione à a chjarificazione " ma per turmentarli per cinque mesi ". A formula hè estremamente ingannosa perchè u " turmentu " in quistione ùn hè micca patitu da e vittime durante i " cinqui mesi " profetizzati. U " turmentu " à quale u Spìritu allude serà inflittu à i caduti à l'ultimu ghjudiziu, induve serà causatu da l'incendiu di u "lagu di focu ", a punizione di a " seconda morte ". Stu " turmentu " hè annunziatu in u missaghju di u terzu anghjulu di Rev.14: 10-11 chì u versu precedente hà evocatu citendu " u fumu " " di u so turmentu "; un missaghju chì l'Adventisti cunnosci bè postu chì custituisce un elementu di a so missione universale. Sapendu in anticipu a caduta di stu Adventismu ufficiale, u Spìritu dice in modu suttile in questu missaghju " ellu ancu beie di u vinu di l'ira di Diu versatu senza mischju in a tazza di a so còllera, è serà turmentatu in u focu è u zolfo davanti à u anghjuli santi è davanti à l'Agnellu ". Sta precisazione " ellu ancu " mira, successivamente, à a fede Protestante, poi à l'Adventismu infidele ufficiale rifiutatu in u 1994 da Ghjesù Cristu stessu. Dapoi sta data, in cunferma di a so maledizione, stu novu " ribellu " s'hè unitu à l'alleanza ecumenica chì riunisce cattolici è protestanti digià tagliati da Diu. Ma prima di a caduta di l'Adventismu ufficiale, a formula " ellu troppu " s'applicava à i Protestanti caduti, perchè avè cascatu in u 1844, avà sparte u destinu di i Cattolici, Ortodossi è falsi Ghjudei. En effet, « lui aussi » concerne tous les non-catholiques qui honorent l'Église catholique de Rome, en entrant dans son alliance œcuménique, et en honorant les ordonnances de Constantin I : son « jour du soleil » dominical et natal (Noël le 25 dicembre). Sceltendu a forma di u singulari « ellu troppu », piuttostu chè u so plurale « elli troppu », u Spìritu ci ramenta chì a scelta religiosa hè una scelta individuale chì rende rispunsevuli, ghjustificà o fà senti culpevule versu Diu, l'individuu. è micca, a cumunità ; cum'è " Noè, Daniele è Ghjobbu chì ùn anu micca salvatu figlioli o figliole " secondu Ezek.14:18.

 

I turmenti di a seconda morte di l'ultimu ghjudiziu

Versu 6: " In quelli ghjorni l'omi cercaranu a morte, è ùn a truveranu micca; vulerà more, è a morte fughjerà da elli. »

L'idee scorri assai logicamente. Dopu avè appena evocatu i " tormenti di a seconda morte ", u Spìritu profetizza in questu versu 6, circa i ghjorni di a so applicazione, chì vene à a fine di u 7u millenniu , destinatu à l'espressione " in quelli ghjorni ". Tandu ci palesa e particularità di sta punizione finale estremamente formidable. " L'omi cercheranu a morte, ma ùn a truveranu micca; vuleranu à more, è a morte fughjerà da elli ". Ciò chì l'omu ùn sanu micca hè chì u corpu di risurrezzione di i gattivi avarà caratteristiche assai diffirenti da quelli di i corpi carnali di l'oghje. Per a so punizione finale, u Diu creatore ricreerà a so vita facendu capace di cuntinuà in un statu cuscente finu à a distruzzione di u so ultimu atomu. Inoltre, a durata di u tempu di soffrenza serà adattatu individualmente per ogni individuu, secondu u verdict pronunciatu nantu à a so culpabilità individuale. Marcu 9: 47-48 cunfirma in queste parolle: "... per esse ghjittati in l'infernu, induve u so vermu ùn mori, è u focu ùn hè micca spento. » Ci hè ancu esse nutatu chì a fede Prutistanti sparte cù a Chjesa Cattolica assai falsi dogmi religiosi, in più di dumenica, u primu ghjornu dedicatu à u restu, ci hè a credenza in l'immortalità di l'ànima, chì porta i Protestanti à crede in u l'esistenza di l'infernu insegnatu da i cattolici. Cusì, a minaccia cattolica di l'infernu induve, eternamente, i dannati sò turmentati in u focu, una minaccia chì hà sottumessu à tutti i monarchi di e terre cristiane, avia un pocu di verità, ma soprattuttu assai falsità. Perchè, prima, l'infernu preparatu da Diu hà da piglià forma solu à a fine di i " mila anni " di u ghjudiziu celeste di i gattivi da i santi. E siconda, u soffrenu ùn serà micca eternu, ancu se prolongatu, paragunatu à e cundizioni terrestri attuali. Trà quelli chì vederanu a morte fughje da elli, seranu i seguitori è ferventi difensori di u dogmu grecu paganu di l'immortalità di l'anima. Diu li prupone cusì l'esperienza di imaginà quale seria u so destinu si a so ànima era stata veramente immurtale. Ma sopratuttu, sò i adoratori di u "ghjornu di u sole invincitu" chì scuntrà a so divinità; a terra stessa chì li portava, diventendu un "sole" da a fusione di u magma di u focu è u sulfuru.

 

L'apparenza mortale ingannosa

Versu 7: " Queste locuste eranu cum'è cavalli preparati per a battaglia; Nant'à i so capi eranu curone cum'è l'oru, è e so facci eranu cum'è a faccia di l'omi. »

Cù i so simboli, u versu 7 illustra u pianu di l'azzione di u campu protestanti cadutu. I gruppi religiosi ( cavalli ) sò riuniti per una " battaglia " spirituale chì serà realizatu solu à a fine di u tempu di grazia, ma u scopu finale hè quì. Sta battaglia riceve u nome " Armageddon " in Rev 16:16 . Allora hè apprupriatu à nutà l'insistenza di u Spìritu nantu à a so paraguna cù a realità di e cose; chì face multiplicà l'usu di u terminu " cum'è ". Questu hè u so modu di nigà e false rivendicazioni di e persone religiose interessate. Tuttu hè solu un apparenza ingannosa: a " corona " prumessa à u cunquistatore di a fede, è a fede ( oru ) stessu chì hà solu " semblanza " à a vera fede. I " facce " di questi falsi credenti sò stessi ingannatori postu chì tuttu ciò chì li resta hè un aspettu umanu. Quellu chì sprime stu ghjudiziu cerca i regni è i cori. Cunnosci i pinsamenti sicreti di l'omu è sparte a so visione di a realità cù i so scelti.

Versu 8: " Avianu capelli cum'è i capelli di e donne, è i so denti eranu cum'è i denti di leoni. »

Sicondu 1Cor.11:15, i capelli di e donne serve cum'è un velu. È u rolu di un velu hè di ammuccià a faccia, l'identità di u sughjettu velatu. Stu versu 8 denunzia per mezu di i so simboli l'apparenza ingannosa di i gruppi religiosi cristiani. Per quessa, anu l'apparenza esterna ( i capelli ) di e chjese ( donne , in Eph.5: 23-32), ma i so spiriti sò animati da a ferocità ( i denti ) di " leoni ". Capemu megliu perchè e so facci anu solu un aspettu umanu. Ùn hè senza raghjone chì Ghjesù li paraguna cù i leoni. Ricorda cusì u statu di mente di u populu rumanu chì hà avutu i primi cristiani divuratu da i leoni in i so arene. È sta paraguna hè ghjustificata postu chì à a fine di u mondu, una volta di più vulerà mette à morte l'ultimu veru elettu di Ghjesù Cristu.

Versu 9: " Anu avutu corazze cum'è corazze di ferru, è u sonu di e so ali era cum'è u sonu di carri cù assai cavalli chì correvanu à a battaglia. »

Stu versu mira à a falsificazione di a panoplia di u veru suldatu di Ghjesù Cristu chì porta a " coraza " di a ghjustizia (Eph.6: 14), ma quì, sta ghjustizia hè dura cum'è " ferru " digià un simbulu di l'imperu Rumanu in Daniele. " Locusts " facenu rumore cù " e so ali " quandu sò attivi. U paragone chì vene dunque riguarda l'azzione. A seguente precisazione cunfirma u ligame cù Roma chì e so corse di carri cù " parechji cavalli " fece piacè i Rumani nantu à i so circuiti. In questa maghjina, " assai cavalli " significa: parechji gruppi religiosi riuniti per tirà u " carru " rumanu , per glurificà l'autorità di Roma; Roma chì hà sappiutu manipulà l'altri capi religiosi per sottumettelli per via di e so seduzioni. Questu hè cumu u Spìritu riassume l'azzione di u campu ribellu. E sta riunione in favore di Roma li prepara per l'ultima " battaglia di Armageddon " diretta contr'à l'avversari di dumenica, fedeli osservatori di u sàbatu santificati da Diu, è inconscientemente contru à Cristu, u so Protettore difensore.

Versu 10: " Anu avutu coda cum'è scorpioni è pungi, è in a so coda era u putere di dannu à l'omi per cinque mesi. »

Stu versu alza u velu di u versu 3, induve a parolla " coda " hè stata suggerita sottu u titulu "putere di i scorpioni ". Hè citatu chjaramente, ancu s'è u so significatu ùn hè micca chjaru à quellu chì ùn cerca micca in Isaia 9:14. Questu ùn hè micca u mo casu, cusì mi ricordu di sta chjave impurtante: " u prufeta chì insegna i bugie hè a coda ". Chjarificà u missaghju codificatu in questi termini: questi gruppi avianu prufeti minzogni ( coda ) è ribelli ( scorpioni ) è lingue bugie (puntura), è era in questi falsi profeti ( coda ) chì u putere di fà male à l'omi sia, per seducirli è cunvincelli à onore a Dumenica Rumana per 150 anni ( cinque mesi ) di pace religiosa garantita da Diu; chì li espone irremediabilmente à i " tormenti di a seconda morte " di l'ultimu ghjudiziu à a fine di u 7u millenniu . Quandu pensu chì a multitùdine ùn vede micca l'impurtanza di u ghjornu di riposu! S'elli crèdenu in stu missaghju revelatu decodificatu, cambiavanu a so mente.

Versu 11: " Anu avutu cum'è u so rè l'anghjulu di a fossa senza fondu, chjamatu in ebraicu Abaddon, è in grecu Apollyon. »

Più è più precisa, l'accusazione divina ghjunghje à a so altezza: sti gruppi religiosi anu cum'è rè, Satanassu, " l'anghjulu di l'abissu " . chì serà ligatu in u desertu per " mila anni " secondu Rev.20: 3. A parolla " deep " in Gen.1: 2 si riferisce à a terra prima ch'ella porta u minimu signu di vita. Stu terminu designa cusì a terra fatta desolata, tutte e forme di vita esse sguassate da u gloriosu ritornu di Cristu. Serà in questu statu per " mille anni ", cù l'unicu abitante essendu l'anghjulu Satanassu prigiuneru nantu à ella. Quellu chì Diu chjama in Rev. 12, u " dragon ", è a serpente , u diavulu è Satanassu ", riceve quì u nome Destroyer, chì significheghja di e parolle " Ebreu è Grecu , Abaddon è Apollyon ". Sottilmente, u Spìritu ci dice cumu questu ànghjulu viaghja per distrughje u travagliu di Diu ch'ellu si batte. " Ebreu è Grecu " sò e lingue di a scrittura biblica originale. Cusì, dapoi a caduta di a fede Protestante, in u 1844, l'iniziu di u tema di stu " 5 ° tromba ", u diavulu l'hà ritruvatu cù u so interessu ben cunnisciutu in a Santa Bibbia. Ma in cuntrastu à l'iniziu gloriosu di a Riforma, hè avà usatu per distrughje u pianu di Diu. Satanassu applicà cù a fede riformata caduta, sta volta cù successu, ciò ch'ellu avia pruvatu in vain à fà u Cristu stessu falà, à l'ora di a so prova di resistenza.

Versu 12: " U primu guai hè passatu. Quì venenu duie altre disgrazie dopu . »

Quì finisce, in u versu 12, stu tema assai particulari di u " 5u tromba ." Stu mumentu indica chì l'umanità hè entrata in l'annu 1994 di u so calendariu di solitu. Finu à tandu, a pace religiosa hà persistatu trà tutte e religioni monoteistiche. Nimu hè statu uccisu per un mutivu spirituale di impegnu religiosu. A pruibizione di tumbà in u versu 5 hè stata dunque rispettata è cumprita cum'è Diu avia annunziatu.

Ma u 3 d'aostu di u 1994, u primu attaccu religiosu musulmanu da u GIA hà uccisu cinque ufficiali francesi vicinu à l'ambasciata francese in Algeri, seguitu à a vigilia di Natale cristianu u 24 di dicembre di u 1994, da un attaccu contr'à un aviò francese, chì ammazza. trè persone in Algeri, cumpresu un francese. L'estiu dopu, i gruppi islamisti armati di u GIA algerianu anu lanciatu attacchi mortali à u RER di Parigi, a capitale francese. È in u 1996, 7 preti cattolici francesi sò stati decapitati in Tibhirine in Algeria. Questi tistimunianzi furniscenu dunque a prova chì i " cinqui mesi " profetizzati sò stati superati. I guerri religiosi ponu dunque ripiglià è cuntinueghjanu finu à a fine di u mondu marcatu da u ritornu di u Cristu glurificatu.

 

 

 

A 6 tromba : A seconda grande " disgrazia "

Sesta punizione di tutta a falsa santità cristiana

 

A terza guerra mundiale

 

 

Versu 13: " U sestu sonò. È aghju intesu una voce da e quattru corne di l'altare d'oru chì hè davanti à Diu ,

Questa sesta punizione d'avvertimentu custituisce a "seconda" grande " guai " annunziata in Rev. 8:13. Precede a fine di u tempu di a grazia cullettiva è individuale è serà cusì realizatu trà u 2021 è u 2029. Cù stu versu 13, l’intrata in u tema di u « 6. tromba " cunfirmà u ritornu di a guerra è l'autorizazione " per tumbà ". Stu tema novu cuncerna i listessi gruppi religiosi cum'è quelli di u " 5u tromba » precedente. I simboli utilizati sò identici. Ancu e cose ponu esse spiegate cusì: i populi di u " 5u tromba "s'anu abituatu à " ùn tumbà ", finu à pruibisce a pena di morte, in Auropa è in certi stati di l'USA. Anu trovu un modu per fà u travagliu internaziunale di u travagliu vantaghju, chì l'arricchi. Ùn sò dunque più sustenitori di a guerra, ma difensori di a pace à tutti i costi. A guerra trà i populi cristiani pare dunque sclusa, ma sfurtunatamenti una terza religione monoteista hè assai menu pacifica, hè l’Islam chì cammina nantu à duie zampe : quella di i terruristi chì agiscenu è quella di l’altri seguaci chì applaudiscenu e so azzioni assassine. Questu interlocutore rende dunque impussibile a prospettiva di una pace durabile, è basterà à u Diu creatore per " sonà " a so autorizazione per chì u scontru di civiltà è religioni si faci cù effetti mortali considerablementi. Nant'à u restu di a terra, ogni populu averà ancu u so nemicu tradiziunale, e divisioni preparate da u diavulu è i so dimònii riguardanti tuttu u pianeta.

Eppuru quì, a prufezia mira à un territoriu particulari, l'Occidenti cristianu infidele.

L'ultima punizione, prima di e " sette ultime pesti " chì precedenu u ritornu di Cristu, vene in nome di u " 6u" . tromba ." Dighjà, prima di entre in i ditagli di u tema, sapemu chì questu tema hè veramente u sicondu di i " grandi disgrazia " annunziati da l'"aquila " di l'Imperu Napoleonicu in Apo.8:13. Tuttavia, in un muntaghju adattatu cù questa intenzione, a prufezia di Apo.11 attribuisce stu nome " secondu guai " à a Rivuluzione francese chjamata " a bestia chì risurre da l'abissu ". Hè ancu u tema di a "4a tromba " di Rev.8. U Spìritu ci suggerisce dunque l'esistenza di una stretta relazione trà l'avvenimenti cuncernati da u « 4 è 6 » . tromba ." Scupreremu quale sò sti rilazioni.

Quandu u " 6 tromba "sona, a voce di Cristu, intercessore davanti à l'altare di l'incensu sprime un ordine. (Secunnu l'imaghjini di u tabernaculu terrenu chì prufetizava u so futuru rolu celeste cum'è intercessore per e preghiere di l'eletti).

 

L'Europa uccidintali mira di l'ira di Ghjesù Cristu

Versu 14: " È dicendu à u sestu anghjulu chì avia a tromba: Slascia i quattru anghjuli chì sò ligati in u grande fiume Eufrate. »

Ghjesù Cristu dichjara: " Lasciate i quattru anghjuli chì sò liati nantu à u grande fiume Eufrate ": libera i putenzi demonichi universali centrati in l'Auropa simbolizatu da u nome Eufrate; L'Europa Occidentale è i so estensioni americani è australiani induve sò stati ritenuti da 1844, secondu Rev.7: 2; Quessi sò i quattru anghjuli à quale hè statu datu per dannà a terra è u mare . I chjavi di interpretazione sò simplici è lògichi. "L'Eufrate" hè u fiumu chì irrigava l'antica Babilonia di Daniel. In Rev.17, " a prostituta" chjamata " Babilonia a grande " si trova " nantu à parechje acque ", simboli " di pòpuli, nazioni è lingue ". " Babilonia " chì designa Roma, i populi cuncernati sò i populi europei. En désignant l'Europe comme l'objectif principal de sa colère meurtrière, le Christ Dieu entend punir ceux qui le trahissent et prêter si peu d'attention aux souffrances qu'il a subies sur sa croix douloureuse, dont le verset précédent vient de rappeler, en citant le mot « autel » . ", chì l'hà profetizatu in i riti simbolichi di l'antica allianza.

Per mira à l'Europa, u Spìritu dirige a so vindetta contr'à dui paesi chì cuncentranu a so culpabilità versu ellu. Si tratta di a fede cattolica, di a ghjesgia madre, è di a figliola maiò, cum'è ella chjama a Francia chì l'hà sustinutu tantu in i seculi, dapoi u so principiu, da Clovis, u 1er rè di i Franchi .

U primu ligame cù u " 4th tromba " si prisenta, hè a Francia, un populu rivuluziunariu chì hà suminatu a so sumente di incredulità trà tutte e nazioni cristiani di a terra, sparghjendu i scritti di i so filòsufi, atei liberi pensatori. Ma hè ancu a Roma Papale chì a Rivuluzione Francesa hà da distrughje è silenziu. Un studiu comparativu di e trombe cù i punizioni d'avvertimentu presentati à l'Ebrei in Leviticu 26 dà à u quartu u rolu di una " spada " divina chì " vendica u so pattu ". Sta volta, da u " 6u trompette », Jésus vengera lui-même son alliance en frappant les deux peuples coupables et leurs alliés europeens. Perchè sicondu l'Apo.11, l'ateismu francese s'era " allegria " è immerse u populu circundante in " gioia ": " si mandaranu rigali à l'altru " leghjemu in Apo.11:10. À u turnu, u Cristu divinu li purterà i so rigali: bombe cunvinziunali è atomiche; tuttu precedutu da un virus contagiosu mortale apparsu à a fine di u 2019 in Europa. Trà i rigali di nota hè l'offerta di a Statua di a Libertà da a Francia à a cità di New York in i Stati Uniti. U mudellu era cusì maravigliu chì dopu à a Francia, altri paesi europei sò diventati repubbliche. In u 1917, a Russia ripeterà u mudellu cù a stessa macellazione.

 

Guerra nucleare globale

Versu 15: " E i quattru anghjuli, chì eranu pronti per l'ora, u ghjornu, u mese è l'annu, sò stati liberati, per pudè tumbà un terzu di l'omi. »

Preparatu à " ferite a terra è u mare " secondu Rev.7: 2, " i quattru anghjuli sò liberati per pudè tumbà un terzu di l'omi " è l'azzione hè pianificata è longa aspettata, cum'è l'indica stu ditagliu : eranu pronti per l'ora, u ghjornu, u mese è l'annu ". Avà, da quandu sta punizione hè diventata necessaria ? Dapoi u 7 di marzu di u 321, data quandu l'adopzione di u ghjornu di u sole impostu da Custantinu I hè stata realizata. Sicondu Rev.17, chì u tema hè " u ghjudiziu di a prostituta Babylon the Great ", u numeru 17 simbulizeghja u ghjudiziu divinu. Applicatu in numeru di seculi da u 7 di marzu di u 321, stu numeru 17 risultati in u 7 di marzu di u 2021; da questa data, l'ultimi 9 anni di a maledizione divina permetterà a realizazione di u " 6th tromba " di Rev.9: 13.

Fighjemu a menzione di " u terzu di l'omi " chì ci ramenta chì, quantunque terribili, stu cunflittu distruttivu di u terzu mondu conserva un caratteru parziale ( terzu ) d'avvertimentu; hè dunque utile à fà cunversione religiose è guidanu i funzionari eletti à impegnà si cumplettamente à u travagliu Adventista guidatu da Ghjesù Cristu. Sta distruzzione vene à punisce è invià à u repentimentu, l'umanità chì hà beneficiatu di "150 anni reali" di pace religiosa, prufetizatu da i " cinqui mesi " di a " quinta tromba ".

Per capiscenu cumplettamente u significatu di sta punizione, a terza in a guerra mundiale da u 1914, ci vole à parallela è paragunà cù a terza deportazione di i Ghjudei in Babilonia. In questa ultima intervenzione guerriera, in - 586, u rè Nebucadnezzar hà distruttu u regnu di Ghjuda, l'ultimu restu di a nazione Israele; Ghjerusalemme è u so tempiu santu sò diventati ruine. E ruine lasciate da a Terza Guerra Munniali daranu a prova chì l'alleanza cristiana hà apostatizatu quant'è l'allianza ebraica di u populu ebraicu . Cusì, dopu à sta manifestazione, i sopravviventi increduli o religiosi seranu sottumessi à l'ultima prova universale di a fede chì dà una chance finale di salvezza à i credenti di tutte e religioni monoteistiche; ma u Diu Creatore insegna solu una verità chì cuncerna à Ghjesù Cristu è u so santu sabbatu sabbatu, l'unicu veru settimu ghjornu.

Le massacre annoncé pour cette guerre universelle constitue un autre aspect du « second malheur » qui le relie à celui de l'athéisme révolutionnaire français de la « quatrième trompette ». A Francia è soprattuttu a so capitale, Parigi, hè in a croce di Diu Onnipotente. In Rev.11: 8, impute à ellu i nomi " Sodoma è Egittu ", nomi di antichi nemici distrutti per esempiu in una manera indimenticabile da Diu, unu da u focu da u celu, l'altru da u so putenza ceca. Questu ci permette di capisce chì ellu agirà contru à ella in u listessu modu terribili è definitivu. Avemu da rializà a nostra enorme rispunsabilità in a sparizione di a vera fede. Dopu avè odiatu a religione, u regime ripubblicanu cascò in e mani dispotiche di Napulione I, per quale a religione ùn era chè un fogliu utile à a so gloria persunale. C'est à son orgueil et à son opportunisme que la foi catholique doit sa survie grâce à l'établissement du Concordat qui a détruit le principe de la vérité divine.

 

Precisione demugrafica : dui centu milioni di cumbattenti

Versu 16: " U numaru di i cavalieri di l'esercitu era duie miriadi di miriadi: aghju intesu u numeru di elli. »

Versu 16 ci dà una chiarificazione impurtante nantu à u numeru di cumbattenti chì participanu à u cunflittu impegnati: " dui miriadi di miriadi " o dui centu milioni di suldati. Finu à u 2021, quandu scrivu stu documentu, nisuna guerra hà righjuntu stu numeru in i so cunfronti. Tuttavia, oghje, cù una pupulazione glubale di sette miliardi è mezzo di esseri umani, a prufezia pò esse cumpletata. A precisione furnita da stu versu cundanna tutte l'interpretazioni chì anu attribuitu stu cunflittu à l'azzioni passate .

 

Una guerra ideologica

Versu 17: " E cusì aghju vistu i cavalli in a visione, è quelli chì si pusonu nantu à elli, chì avianu corazze di culore di focu, giacintu è zolfo. I capi di i cavalli eranu cum'è i capi di leoni; è da a so bocca esce u focu, è fume è zolfo. »

In questu versu 17, u numeru di ghjudiziu divinu, truvamu i simboli di a "5a tromba " : i gruppi ( cavalli ) è quelli chì li cumandanu ( i cavalieri ). A so unica ghjustizia ( coraza ) hè l'azzione di brusgià cù u focu, è chì focu! U focu nucleare paragunabile à u focu di u magma sottuterra terrestre. U Spìritu li imputa e caratteristiche di u Giacintu chì currisponde à a ripetizione di l'espressione à a fine di u versu di fumà . Questu digià simbulizendu e preghiere di i santi in u tema precedente, hè u caratteru di u so prufume chì ci vole à ricurdà, è quì, capiscenu ciò chì significa a so menzione. Sta pianta hè tossica, irritante à a pelle, è u so odore dà un mal di testa. Questu inseme di criteri definisce quellu di e preghiere di i cumbattenti implicati. Nisuna di sti pricheri sò ricevuti da u Diu creatore; li facenu nausea è l'ispiranu cun profondu disgustu. Ci vole à capisce chì in stu cunflittu essenzialmente religiosu è ideologicu sò implicati solu e religioni, totalmente sbarrate da ellu, ma quantunque soprattuttu monoteistu : Ghjudaismu, Cattolicu, Protestantismu, Ortodossia, Islam. Un novu simbulu chjave da Isaia 9:14 hè citatu quì: " u capu hè u magistratu o anzianu ". Ci sò dunque in capu di i gruppi chì s'affrontanu magistrati chjamati oghje "presidenti" in e repubbliche. E sti presidenti sò dotati di a forza di u " leone ", u rè di l'animali è u rè di a jungla. U significatu di forza hè datu in Ghjudici 14:18. In u so messagiu, u Spìritu profetizza un impegnu guerrieru pilotatu à distanza da capi di statu assai putenti, autoritarii è religiosi, postu chì hè da a so " bocca " . lascià e so preghiere illustrate da a parolla " fumu ". Da a so stessa " bocca " venenu ordini di distruzzione per " focu ", preghiere per " fume ", è annientamentu di multitùdine, urdinendu l'usu di bombe nucleari imaginate da " zufre ". Ovviamente, u Spìritu vole mette in risaltu l'impurtanza di sta forza nucleare chì hè à a disposizione di un omu unicu. Mai in a storia di a terra, un tali putere distruttivu dipende da a decisione di una sola persona. A cosa hè veramente notevole è degna di enfasi. Ma, per noi chì campemu in stu tipu d'urganisazione pulitica, sti enormità ùn ci scunchianu più. Semu tutti vittimi di una spezia di follia cullettiva.

Versu 18: " Un terzu di l'omi sò stati ammazzati da sti trè pesti, da u focu, da u fume è da u zolfo, chì esce da a so bocca. »

Versu 18 enfatizeghja stu fattu da u versu precedente specificendu chì " u focu , u fumu è u sulfuru " custituiscenu e pesti vultate da Diu; chì u versu cunfirmatu attribuendu à u Cristu vindicatore l'ordine di tumbà un terzu di l'omi.

 

A putenza nucleare di i capi di nazioni

Versu 19: " Per u putere di i cavalli era in a so bocca è in a so coda; a so coda era cum'è serpenti chì anu capu, è cun elli facianu u male. »

Versu 19 cunfirma u caratteru ideologicu religiosu di u cunflittu dicendu: Perchè u putere di i gruppi di cumbattimentu (i cavalli ) era in a so parolla (a so bocca ) è in i so falsi prufeti (a coda ) chì eranu in l'apparenza ingannatori ( serpi ) influenti. nantu à i capi di statu, i magistrati (i capi ) per mezu di quale elli (i cumbattenti) anu fattu male. U principiu cusì definitu currisponde esattamente à l'urganizazione di i populi chì prevale oghje in u tempu di a fine.

Sta Terza Guerra Munniali chì vene chjusu u tema di " trombe " o punizioni d'avvertimentu hè cusì impurtante chì Diu hà annunziatu prima à i Ghjudei di u vechju pattu, successivamente in Dan.11: 40-45 è Ezekiel 38 è 39, è dopu, à i cristiani di u novu. allianza, in stu libru Revelazione cum'è a " sesta tromba ", cum'è l'ultimu avvisu divinu prima di a fine di u tempu di grazia. Allora truvemu quì queste ricche lezioni cumplementarii.

 

Daniel 11: 40-45

L'espressione, " tempu di a fine ", ci porta à studià stu ultimu cunflittu di e nazioni, revelatu è sviluppatu in a prufezia di Dan.11: 40 à 45. Scupremu quì e fasi principali di a so urganizazione. Originariamente, largamente stallatu nantu à u territoriu di l'Europa Occidentale, l'Islam aggressivu chjamatu " re di u sudu " scontra cù u populu europei largamente cattolico; a fede Cattòlica Papale Rumana essendu u sughjettu chì a prufezia mira da Dan.11:36. U capu papale rumanu riferitu finu à quì hè prisentatu sottu u terminu " ellu "; au titre de « roi », il est attaqué par le « roi du sud », l'islam qui s'affrontera contre lui . L'scelta di u verbu " scontru " hè precisa è ghjudiziu, perchè solu quelli chì si trovanu in u stessu territoriu " scontru " cun l'altri. Hè tandu chì apprufittannu di u beneficu offertu, a situazione chì hà sbulicatu l'Europa Occidentale in un disordine è in panicu, u « rè di u nordu » (o di u nordu) « si vulterà cum'è una tempesta » nantu à sta preda in difficultà, per s'appoghjanu. è occupallu. Aduprà " assai navi ", " tank " è cumbattenti chì ùn sò più cà " cavalieri " è campa in u nordu, è micca in u nordu di l'Europa Occidentale, ma in u nordu di u cuntinente euro-asiaticu. È più precisamente à u nordu d'Israele chì u versu 41 suggerisce per chjamà " u più bellu di i paesi ". A Russia interessata hè un populu di " cavalieri " (i cosacchi), allevatori è fornitori di cavalli à i nemici storichi di Israele. Questa volta, basatu annantu à tutte queste dati, diventa faciule d'identificà stu " rè di u nordu " cù a putente Russia Ortodoxa, l'avversariu religiosu orientali di u Rumanismu papale occidentale da u scisma religiosu cristianu ufficiale di u 1054.

Avemu ghjustu trovu alcuni di l'attori belligeranti di a Terza Guerra Munniali. Ma l'Europa hà alliati putenti chì l'anu un pocu trascurata per via di a cumpetizione ecunomica chì hè diventata disastruosa da l'arrivu di un virus, u coronavirus covid-19. Senza sangue, l'ecunumie si battenu per a so sopravvivenza, ogni populu vultendu sempre più in l'internu. Tuttavia, quandu u cunflittu principia in Auropa, l'aliatu americanu aspetterà u so tempu per agisce.

In Auropa, e truppe russe facenu poca opposizione. Unu dopu l'altru, i populi europei di u nordu eranu occupati. A Francia sola affruntò una debule resistenza militare è l'armate russi sò stati ritenuti in a parti sittintriunali di u paese. A parti miridiunali hà avutu prublemi seri cù l'Islam digià stabilitu in grande quantità in questa zona. Una spezia d'accordu d'interessu cumuni liga i cumbattenti musulmani è i Russi. Tramindui sò avidità di saccheghju è a Francia hè un paese riccu, ancu ecunomicu arruvinatu. L'Arabi sò saccheggiatori da u patrimoniu tradiziunale.

Da a parte israeliana a situazione hè catastròfica, u paese hè occupatu. I populi arabi musulmani chì u circundanu sò risparmiati: Edom, Moab, i figlioli di Ammon: u Ghjurdanu mudernu.

Qualcosa chì ùn pudia esse realizatu prima di a data di u 1979 in quale l'Eggittu abbandunò u campu arabu per furmà una alleanza cù Israele, a scelta fatta à l'epica, cù u sustegnu putente di l'USA, vultò à u so svantaghju; hè occupatu da i Russi. Et en précisant « qu’elle ne s’échappera pas », l’Esprit dévoile le caractère opportuniste de la sélection faite en 1979. En s’appuyant sur les plus fortes de l’époque, elle croyait échapper à la disgrâce qui l’avait frappée. È a disgrazia hè grande, hè spogliata di a so ricchezza da i Russi occupanti. È cum'è s'ellu ùn era micca abbastanza, i Libii è l'Etiopi sò ancu saccheggiati dopu à i Russi.

 

A fase nucleare di u cunflittu mundiale

Versu 44 marca un grande cambiamentu in a situazione di e cose. Mentre occupanu l'Europa Occidentale, Israele è Egittu, e truppe russe sò spaventate da " nutizie " chì riguardanu u so propiu territoriu russu. U Spìritu cita " l'est " in riferimentu à l'occupazione di l'Europa Occidentale, ma ancu "u nordu " in riferimentu à l'occupazione di Israele; A Russia hè à u "est " di u primu è "à u nordu " di u sicondu. A nutizia hè cusì seria chì provoca una follia assassina. Hè quì chì l'USA entra in a battaglia, scegliendu annunzià u territoriu russu cù u focu nucleare. Allora principia a fase nucleare di u cunflittu. I funghi mortali nascenu in parechji lochi, per annunzià è " sterminà ". multitùdine » di vita umana è animale. Hè in questa azzione chì " un terzu di l'omi sò ammazzati " in cunfurmità cù l'annunziu di a " 6 tromba ". Ripiegate à e "muntagne " d'Israele, e truppe russe di u " rè di u nordu " sò state annihilate senza riceve u minimu aiutu: " senza chì nimu vene in u so aiutu ".

 

Ezekiel 38 è 39

Ezekiel 38 è 39 evocanu ancu questu ultimu cunflittu in a storia à a so manera. Ci sò dettagli interessanti cum'è sta precisione chì revela l'intenzione di Diu di " mette una fibbia in a mandibula " di u rè russu per attiràlu è impegnàlu in u cunflittu. Questa maghjina illustra una opportunità tentativa per arricchisce cù u so populu, chì ùn puderà micca resistà.

In sta prufezia longa, u Spìritu ci dà nomi cum'è punti di riferimentu: Gog, Magog, Rosch (russu), Meshech (Mosca), Tubal (Tobolsk). U cuntestu di l'ultimi ghjorni hè cunfirmatu da un dettagliu riguardanti i pòpuli attaccati: " Direte: andaraghju contru à una terra aperta, vinaraghju nantu à l'omi chì sò tranquilli, sicuri in a so abitazioni, tutti in abitazioni senza mura , è senza chjappi nè porte (Ez. 38:11). E cità muderne sò veramente completamente aperte . È e forze opposte sò tragicamente ineguali. U Spìritu mette quì in bocca à u " rè di u nordu " di Daniele, sta volta u verbu " Varaghju " chì suggerisce una aggressione massiccia, rapida è aerea secondu u verbu è l'imaghjini " si turnarà cum'è una tempesta ". " di Dan .11: 40, da un locu abbastanza luntanu. In sta prufezia di Ezekiel ùn ci hè micca un misteru nantu à i paesi implicati; Russia è Israele sò chjaramente identificati. U misteru era solu in Dan.11: 36 à 45 induve cuncernava u papatu rumanu è u so territoriu europeu. È dendu u nome " rè di u nordu " à a Russia chì attacca l'Europa cattolica papale, Diu si riferisce à a so rivelazione data à Ezekiel. Perchè vi ricordu, hè principalmente in relazione à a situazione geografica di Israele chì a Russia si trova in u " nord ". In fattu, hè à "est " di a pusizione di l'Europa Occidentale Papale Cattolica Rumana. Hè dunque per cunfirmà a pusizioni di e truppe russe in questa Europa papale chì occupanu è dominanu, chì u Spìritu situeghja l'arrivu di mala nutizia da u "est ". " Piuveraghju focu è zolfo nantu à ellu è e so truppe (Ez. 38: 22) "; " Mandaraghju u focu in Magog ", leghjemu in Eze.39: 6. Eccu dunque a causa di a mala nutizia chì infuria u " rè di u nordu " di Dan.11:44. Cum'è in Daniel, l'aggressore russu serà accadutu è distruttu nantu à e muntagne d'Israele: " Tu è tutte e vostre truppe cascate nantu à e muntagne d'Israele (Ezek.39: 4)". Ma u misteru copre l'identità di l'USA à l'urìgine di sta azzione. Truvu in Eze.39: 9 un dettu assai interessante. U testu evoca a pussibilità di fà u focu per " sette anni " brusgiate l'armi aduprate in stu terribili cunflittu glubale. U legnu ùn hè più a materia prima per l'armi muderni, ma i " sette anni " citati riflettenu l'intensità di sta guerra è a quantità di l'armi. Da u 7 di marzu di u 2021, ci sò solu nove anni finu à u ritornu di Cristu; l'ultimi 9 anni di a maledizzione di Diu, durante u quali l'ultimu cunflittu internaziunale hà da esse; una guerra terribilmente distruttiva di vita è di pruprietà. Sicondu u versu 12, i cadaveri russi seranu intarrati per " sette mesi ".

 

Terribile è implacable ghjustizia divina

Ci saranu parechji cadaveri è Diu ci prisenta in Ezekiel 9 cù una idea di a salvatica massacrante ch'ellu hà da urganizà. Perchè a terza guerra mundiale prevista per u periodu trà 2021 è 2029 hè l'antitipu di a 3a guerra guidata da Nabucodonosor contru l'antica Israele in - 586. Eccu ciò chì u grande creatore Diu hà urdinatu, frustratu è disprezzatu da u so populu in Ezek.9: 1 à 11:

"Eze.9: 1 Allora gridò cù una voce forte in i mo orecchie: Avvicinate, voi chì devi punisce a cità, ognunu cù u so strumentu di distruzzione in manu!

Eze.9: 2 È, eccu, sei omi ghjunsenu per a strada di a porta superiore à u nordu, ognunu cù u so strumentu di distruzzione in manu. À mezu à elli c'era un omu vistutu di linu, è chì portava una scrivania in a so cintura. Sò ghjunti è si sò stati vicinu à l'altare di bronzu.

Ezek.9: 3 A gloria di u Diu d'Israele s'arrizzò da u cherubinu nantu à quale era, è andò à u sogliu di a casa. è chjamò l'omu vistutu di linu, è chì portava una scrivania in a cintura.

Eze.9: 4 U Signore li disse: "Passa à mezu à a cità, à mezu à Ghjerusalemme, è fate un marcatu nantu à a frunti di l'omi chì suspiranu è gemiscenu per tutte l'abominazioni chì sò cummesse quì.

Ezech.9: 5  È in u mo intesu disse à l'altri: Passate dopu à ellu in a cità, è chjappà; lasciate u vostru ochju senza pietà, è ùn avete pietà !

Ezek.9: 6 Uccide è distrugge i vechji, i ghjovani, e vergini, i zitelli è e donne; ma ùn avvicinate micca à nimu chì hà a marca nantu à ellu; è principià cù u mo santuariu ! Accumincianu cù l'anziani chì eranu davanti à a casa.

Eze. 9:7 È li disse: "Impaghjate a casa, è omplete i cortili di morti; Esci fora !... Sò surtiti è battevanu in cità.

Eze.9: 8 Cum'elli anu sbattutu, è mi fermanu sempre, aghju cascatu in faccia, è gridò: Ah! Signore DIO, distrughjerai tuttu ciò chì resta d'Israele sparghjendu a vostra furia nantu à Ghjerusalemme ?

Eze.9:9 È mi disse: "L'iniquità di a casa d'Israele è di Ghjuda hè grande, assai grande; a terra hè piena di assassiniu, a cità hè piena di inghjustizia, perchè dicenu: U Signore hà abbandunatu u paese, u Signore ùn vede nunda.

Eze.9:10 I ancu ùn averebbe pietà, è ùn averà micca pietà; Purtaraghju e so opere nantu à i so capi.

Ezek.9:11 È, eccu, l'omu vistutu di linu, è avendu una scrivania in a so cintura, hà datu questa risposta: Aghju fattu cum'è tù m'hà urdinatu. »

 Ùn tutti quelli chì sò uccisi per ragioni religiose sò martiri di a fede. Ci sò in questa categuria parechji fanatici pronti à dà a so vita , possibbilmente, per a so religione, ma ancu per qualsiasi ideologia pulitica o altra. U veru martire di a fede hè, prima, è esclusivamente, in Ghjesù Cristu. Allora, hè, necessariamente, un elettu chì a so vita offerta in u sacrifiziu hè solu piacevule à u Diu creatore, se a so morte hè stata preceduta da una vita cunfurmata à e so esigenze revelate per u so tempu.

Truvemu avà, in u tema di u " 6u tromba » l'evocazione di u cuntestu murale di i tempi dopu à a guerra.

 

L'irrepentenza di i sopravviventi

Cuntrariu di ciò chì a maiò parte di a ghjente pensa è teme, cum'è distruttivu, l'armi nucleari ùn anu micca annihilate l'umanità; perchè " sopravviventi " fermanu dopu à a fine di u cunflittu. Riguardu à i guerri, Ghjesù hà dettu in Matt.24: 6: " Avete intesu parlà di guerri è rumuri di guerri: fate cura di ùn esse disturbatu, perchè queste cose devenu esse. Ma questu ùn serà ancu a fine. » L'annihilation di l'umanità serà duvuta à l'azzione di u Diu creatore dopu u so gloriosu ritornu in a persona di Ghjesù Cristu. Perchè i sopravviventi devenu esse sottumessi à una prova finale di fede. Dapoi u 1945, a data di u primu usu di l'armi atomichi, più di dui mila splusioni realizati per e teste da i putenzi terrestri chì pussedenu sò stati realizati; hè vera, successivamente, per una durata di 75 anni è a terra hè immensa, ancu s'ellu hè limitata, soffre è sustene i colpi chì l'umanità li inflige. In a guerra nucleare chì vene, à u cuntrariu, multitùdine di splusioni si feranu in pocu tempu è a dispersione di a radiuattività farà impussibile a continuazione di a vita nantu à a terra. À u so ritornu, u Cristu divinu metterà fine à a soffrenza di l'umanità ribelle morente.

Versu 20: " U restu di l'omi chì ùn sò micca stati uccisi da sti pesti ùn si sò micca pentiti di l'opere di e so mani, per ùn adurà micca i dimònii, è l'idoli d'oru, d'argentu, di bronzu, di petra è di legnu, chì ùn ponu vede, nè sente, nè cammina; »

In u versu 20, u Spìritu profetizza l'indurimentu di i populi sopravviventi. " L'altri omi chì ùn sò micca stati uccisi da queste peste ùn si sò micca pentiti di l'opere di e so mani ". U " secondu disgrazia " annunziatu à l'epica di l'imperu custituisce veramente una " pesta " divina , ma precede l'" ultimi sette " chì cascà nantu à i peccatori culpevuli, dopu à a fine di u periodu di grazia di Rev. 15. Hè sempre necessariu di ricurdà quì chì queste " peste " punivanu tutte l'aggressione rumana contru l'ordine di u tempu creatu da u Diu Creatore Onnipotente.

"... ùn anu cessatu di adurà i dimònii, è l'idoli d'oru, d'argentu, di bronzu, di petra è di legnu, chì ùn ponu vede, nè sente, nè marchjà " .

In questa enumerazione, u Spìritu mira à l'imaghjini cultuali di a fede cattolica chì sò ogetti di adorazione da parte di i seguitori di sta religione idolatra. Issi effigie rapprisentanu, prima, a "Vergine Maria", è daretu à ella, in gran numaru, santi più o menu anonimi, perchè lascia à ognunu assai libertà di sceglie u so santu predilettu. U grande mercatu hè apertu 24 ore à ghjornu. Offremu pads per tutti l'armi, in tutti i stili è dimensioni. E stu tipu di pratica particularmente irritate quellu chì hà patitu nantu à a croce di u Golgota; ancu, a so vendetta serà terribili. È digià, dopu avè fattu cunnosce in 2018 à i so eletti u so putente è gloriosu ritornu per l'annu 2030, da u 2019, hà colpitu i peccatori di a terra cun un virus contagiosu mortale. Questu hè solu un signu assai chjucu di a so rabbia per vene, ma hà digià l'efficacità da u so latu, postu chì avemu digià duvemu una ruina ecunomica senza precedente in a storia di l'Occidenti uriginale. È quand'elli sò arruvinati, e nazioni si liteghjanu, dopu cumbatte è cumbatte.

U rimproveru indirizzatu da Diu hè ancu più ghjustificatu chì in l'apparizione di Ghjesù Cristu, u veru Diu hè vinutu in carne, trà l'omi è quì, cum'è unu di elli, "hà vistu, intesu, è mercatu ", à u cuntrariu di l'idoli scolpiti o modellati . chì ùn pò micca fà.

Verse 21 : « Et ils ne se sont pas repentis de leurs meurtres, ni de leur sorcellerie, ni de leur fornication, ni de leurs vols. »

Cù u versu 21, u tema chjude. Evocando " i so assassini ", u Spìritu riprisenta a legge mortale dumenica chì in ultimamente richiederà a morte di l'osservatori fideli di u sabbatu santu santificatu da Diu. En citant « leurs enchantements », il cible les masses catholiques honorées par ceux qui justifient son « dimanche », ce faux jour du Seigneur et authentique « jour du soleil » pagan. En rappelant « leur impudence », l'Esprit signale la foi protestante comme l'héritière de la « fornication » catholique de la fausse « prophétesse Jézabel » d'Apocalypse 2 :20. È imputendu à elli " i so furti ", suggerisce i furti spirituali cummessi, prima, contr'à Ghjesù Cristu, ellu stessu, da quale, secondu Dan.8:11, u rè papale "pigliò u sacerdòziu perpetuu" è u so titulu legittimu. ghjustificatu da " Capu di l'Assemblea ", da Eph.5: 23; ma dinò, u so ordine di " tempu è a so lege ", secondu Dan.7:25. Queste interpretazioni altamente spirituali ùn escludenu micca l'applicazioni litterali ordinali, ma vanu assai oltre in u ghjudiziu di Diu è e so cunsequenze per l'autori culpèvuli.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apocalisse 10: u picculu libru apertu

 

Ritornu di Cristu è punizioni di i ribelli

 

U picculu libru apertu è e so cunsequenze

 

 

Ritornu di Cristu à a fine di a quarta aspetta avventista

Versu 1: " Aghju vistu un altru anghjulu putente falendu da u celu, avvoltu in una nuvola; sopra a so testa era l'arcubalenu, è a so faccia era cum'è u sole, è i so pedi cum'è pilastri di focu. »

U capitulu 10 cunfirma solu a situazione spirituale stabilita finu à quì. Cristu si prisenta sottu à l'aspettu di u Diu di a santa alleanza divina, sottu à l'imaghjini di l'"arcubalenu " datu dopu à u diluviu à Noè è i so discendenti. Era un signu di a prumessa di Diu per mai più distrughje a vita nantu à a terra cù acque torrenziali. Diu mantene a so prumessa, ma attraversu a bocca di Petru hà annunziatu chì a terra hè avà " riservata per u focu "; un flussu di focu. A cosa serà fatta solu per l'ultimu ghjudiziu di u settimu millenniu. U focu ùn hà micca finitu di distrughje a vita, però, perchè hè un'arma chì Diu hà digià utilizatu contr'à e cità di a valle di Sodoma è Gomorra. In questu capitulu attuale, u Spìritu illustra brevemente l'avvenimenti dopu à u " 6u tromba ." U capitulu si apre cù l'imaghjini di u gloriosu ritornu di u Cristu vindicatore.

 

A Prufezia Completamente Unsealed

Versu 2: " Avia un picculu libru apertu in manu . Pusò u so pede drittu nantu à u mare, è u so pede manca nantu à a terra; »

Da u principiu di u libru, secondu Rev 1:16, Ghjesù vene à cumbatte i adoratori di u " sole " divinatu . U rolu di i simboli diventa più chjaru: " a so faccia era cum'è u sole " è chì sarà di i so nemici, i adoratori di u " sole "? Risposta : i so passi, è guai à elli ! Perchè " i so pedi sò cum'è pilastri di focu ". Questu versu di a Bibbia, dunque, serà cumpiitu: " State à a mo diritta finu à ch'e aghju fattu i vostri nemichi u to pede (Psa.110: 1; Matt.22: 44)". A so culpabilità aumentava da u fattu chì prima di u so ritornu, Ghjesù " apre u picculu libru " di l'Apocalisse, sbulicà, dapoi u 1844, u " settimu sigillo " chì a manteneva sempre chjusu in Rev.5: 1 à 7. Trà 1844 è 2030, l'annu di u cuntestu discutitu in stu capitulu 10, l'intelligenza è u significatu di u sàbatu hà evolutu in piena luce. Inoltre, l'omi di st'epica sò senza scusa quand'elli sceglienu micca di onurallu. U " picculu libru " fù tandu " apertu " da u Spìritu Santu di Cristu è i adoratori di u sole ùn avianu nunda à fà. In u versu 2, u so destinu hè illustratu. Per capiscenu u significatu di i simboli " mare è terra " truvati in questu versu, avemu da studià Rev. 13 in quale Diu li cunnetta à dui " besti " spirituali chì apparisceranu in l'anni 2000 di l'era cristiana. A prima " bestia, chì nasce da u mare ", simbulizeghja u regime inumanu, dunque bestiale, di a coalizione di puteri civili è religiosi, in a so prima forma storica di monarchie è papatu cattolico Rumanu. Sti munarchie sò simbulizjati da i " deci corni " assuciati cù u simbulu chì designa Roma in Dan.7 da " u cornu chjucu " è Rev.12, 13 è 17 da " i sette capi ". Questa " bestia ", sicondu u ghjudiziu di i valori divini, mostra i simboli citati in Daniel 7: l'imperi predecessori di l'imperu Rumanu, in ordine inversu da quellu di Dan.7: leopardo, orso, leone . " A bestia " hè dunque ellu stessu u mostru rumanu di Dan.7: 7. Ma quì, in Rev. 13, u simbulu di u " picculu cornu " papale, chì succede à i " deci corni ", hè rimpiazzatu da quellu di i " sette capi " di l'identità rumana. È u Spìritu li impute " blasfemia ", vale à dì, bugie religiose. A prisenza di " curone " nantu à i " deci corni " indica u tempu quandu i " deci corni " di Dan.7:24 vinni in regnu. Hè dunque ancu u tempu quandu u " picculu cornu " o " re differente " hè stessu attivu. " A bestia " identificata, a seguita annuncia u so avvene. Ella agirà liberamente per " un tempu, volte (2 volte ) è mità di tempu ". Questa espressione designa 3 anni è mezu profetichi, o 1260 anni reali, in Dan.7:25 è Rev.12:14; truvamu in a forma di " 1260 ghjorni " - anni o profeticu " 42 mesi " in Rev.11: 2-3, 12: 6 è Rev.13: 5. Mais au verset 3 de ce chapitre 13, l'Esprit annonce qu'elle sera frappée et « comme blessée à mort » , précisément par l'athéisme français entre 1789 et 1798. guarì ." Cusì, quelli chì ùn amate micca a verità divina puderanu cuntinuà à onore e minzogne chì uccidenu l'ànima è u corpu.

À a fine di i ghjorni, apparirà una maghjina di a prima " bestie chì hè surtita da u mare ". Questa nova bestia hè distinta da u fattu chì sta volta "suscitarà da a terra ". S'appoghjanu nantu à l'imaghjini di Genesi, induve " a terra " esce da u " mare ", sottili, u Spìritu ci dici chì sta seconda " bestie " hè vinutu da u primu, designendu cusì a Chjesa Cattòlica chjamata riformata; Definizione precisa di a fede Riformata Protestante. In u 2021, rapprisenta digià a più grande putenza militare in u pianeta Terra è hè stata una autorità da a so vittoria contru u Giappone è a Germania nazista in 1944-45. Il s'agit bien entendu des USA, à l'origine principalement protestant, mais en grande partie cattolique aujourd'hui, à cause de la forte emigration hispanique accueillie. Accusendulu di fà " a prima adurazione di a bestia in a so presenza ", u Spìritu denuncia u so patrimoniu di dumenica rumana. Questu mostra chì e etichette religiose sò ingannevoli. A fede protestante muderna hè cusì attaccata à stu patrimoniu rumanu chì ghjunghjerà finu à promulgà una lege vincolante, rendendu u riposu dumenica ubligatoriu sottu pena di sanzioni: un boicottamentu cummerciale inizialmente, è una sentenza di morte, in fine. Dumenica hè designata cum'è a " marca " di l'autorità di a "bestia" rumana , a prima " bestie ". È u numeru " 666 " hè a somma ottenuta cù e lettere di u titulu "VICARIVS FILII DEI", ciò chì u Spìritu chjama " u numeru di a bestia ". Fate a matematica, u numeru hè quì:

VICIVILIIDI

5 + 1 + 100 + 1 + 5 = 112 + 1 + 50 + 1 + 1 = 53 + 500 + 1 = 501

    112 + 53 + 501 = 666

Una precisazione impurtante : A marca hè ricivuta solu " nantu à a manu " o " nantu à a fronte " in quantu " a manu " simbulizeghja u travagliu, l'azzione, è " a fronte " designa a vulintà persunale di ogni criatura libera da u so. scelte cum'è Ezé.3: 8 ci dice: " Indurisceraghju a vostra fronte per chì l'opponete à a so fronte ".

 

Quì sò chjaramente identificati i futuri " sgabelli " di Ghjesù Cristu, u Ghjudice Divinu Giustu. È sottile, indichendu a priorità " pede drittu " o " pede manca ", u Spìritu indica quale ellu cunsidereghja più culpèvule. U " pede drittu " ardente hè per a fede cattolica papale romana à quale Diu attribuisce u spargimentu di u sangue di " tutti quelli chì sò stati uccisi nantu à a terra ", secondu Rev.18: 24. A so priurità per a rabbia hè dunque meritata. Allora, ugualmente culpevule, per avè a so volta l'imitatu, creendu a "maghjina " di a prima " bestia " cattolica, a fede protestante, chjamata " terra ", riceve u focu da u " pede manca " di Ghjesù-Cristu chì vindica cusì u sangue di l'ultimi santi eletti chì avia da sparghje senza a so intervenzione salvadora.

Versu 3: " È gridava cù una voce forte, cum'è un leone rugge. Quand'ellu gridava, i sette troni chjappà a so voce. »

U sicretu oculatu o sigillatu in i versi 4 à 7, proclamatu da " a voce di i sette troni " hè avà revelatu. " A voce " di Diu hè cusì paragunata à u sonu di u " tronu " assuciatu cù u numeru " sette " chì simbulizeghja a so santificazione. Sta voce proclama un missaghju longu oculatu è ignoratu da l'omi. Questu hè l'annu di u ritornu in gloria di u nostru divinu è sublime Signore Ghjesù Cristu. A data hè stata revelata à i so eletti in 2018; Questa hè a primavera di u 2030, in u quale, dapoi a morte expiatoria di Ghjesù u 3 d'aprile, 30, u terzu terzu di l'anni 2000 di l'anni 6000 programati da Diu per a so scelta di l'eletti finisci.

Versu 4: " E quandu i sette troni prununcevanu a so voce, sò andatu à scrive; è aghju intesu una voce da u celu chì diceva: Sigillate ciò chì i sette troni anu dettu, è ùn scrive micca. »

In questa scena, Diu hà dui scopi. U primu hè chì i so eletti anu da sapè chì Diu hà daveru designatu un tempu per a fine di u mondu; ùn hè micca veramente ammucciatu, postu chì dipende da a nostra fede in u prugramma di l'anni 6000 profetizatu da i sei ghjorni profani di e nostre settimane. U sicondu scopu hè di scuraggià a ricerca di sta data finu à u tempu quandu ellu stessu apre a via di l'intelligenza. Questu hè statu realizatu, per ognuna di e trè teste Adventisti utili per a screening è a selezzione di l'eletti truvati degni di prufittà di a ghjustizia eterna offerta da Ghjesù Cristu, in 1843, 1844 è 1994.

Versu 5: " È l'ànghjulu, chì aghju vistu stendu nantu à u mare è nantu à a terra, alzò a manu diritta versu u celu " .

In questa attitudine di u grande Ghjudice vittorioso, i so pedi nantu à i so nemichi, Ghjesù Cristu formulerà un ghjuramentu solenni chì u lia divinamente.

Versu 6: " E ghjurò per quellu chì vive per sempre è sempre, chì hà creatu u celu è e cose in ellu, a terra è e cose in questu, è u mare è e cose in ellu, chì ellu "ci saria più tempu". , '

U ghjuramentu di Ghjesù Cristu hè fattu in u nome di u Diu creatore è hè indirizzatu à i so eletti chì onuranu l'ordine di u primu anghjulu di Rev.14: 7; questu, dimustrendu per via di a so ubbidienza, a so " paura " di Diu, osservendu u so quartu cumandamentu chì dà gloria à u so attu criativu. A dichjarazione " chì ùn ci saria più tempu " cunfirma chì in u so prugramma Diu avia pianificatu e trè attese di l'Adventisti vani di 1843, 1844 è 1994. Cum'è l'aghju digià espresu, sti vani attese eranu utili à sifting credenti cristiani. Per esse vane, e so cunsequenze eranu per quelli chì anu sperimentatu, drammatiche è spirituali mortali o, per l'eletti, cause di a so benedizzione è a so santificazione da Diu.

 

L'annunziu di a 3rd grande disgrazia prufeta in Rev.8: 13.

Versu 7: " Ma in i ghjorni di a voce di u settimu ànghjulu, quand'ellu sona (a tromba), u misteru di Diu hà da esse realizatu, cumu hà annunziatu à i so servitori i prufeti. »

U tempu di custruisce e date profetiche hè finitu. Quelli chì sò stati stabiliti da i dati prufeti anu rializatu u so rolu, per pruvà, successivamente, a fede di i Prutistanti in u 1843-44, è quella di l'Adventisti in u 1994. Ùn ci saranu dunque più date false, più false aspettative. ; a nutizia, iniziata da 2018, serà bona, è l'eletti sentenu, per a so salvezza, u sonu di a " settima tromba " chì marcarà l'intervenzione di u Cristu di a Ghjustizia divina; u tempu quandu secondu Rev.11: 15: " u regnu di u mondu hè datu à u nostru Signore è à u so Cristu ", è dunque pigliatu da u diavulu.

 

 

E cunsequenze è i tempi di u ministeru profeticu

Versu 8: " E a voce chì aghju intesu da u celu mi parlò di novu, è disse: Vai, pigliate u picculu libru apertu in a manu di l'ànghjulu chì si trova nantu à u mare è nantu à a terra. »

I versi 8 à 11 illustranu l'esperienza di a missione di u servitore incaricatu di presentà a profezia codificata in lingua chjara.

Versu 9: " E aghju andatu à l'ànghjulu, dicendu chì mi dessi u picculu libru. È m'hà dettu : Pigliate, è inghjuliate ; sarà amara à u to internu, ma in a to bocca sarà dolce cum'è u meli. ".

Prima, " i dolori di l'intestini " riprisentanu assai bè a soffrenza è l'afflizione causata da u rifiutu di a luce pruposta da parte di i cristiani ribelli. Sti soffrenze ghjunghjeranu à a so altezza per l'ultima prova di a fede, à l'epica di a lege dumenica, induve a vita di l'eletti serà minacciata di morte. Perchè finu à a fine, a luce è i so dipositarii seranu cummattiti da u diavulu è i so dimònii celesti è terrestri, alliati cuscenti o inconsciente di stu "Destroyer", "l'Abaddon o Apollyon " di Rev.9: 11. " A dolcezza di meli ", ancu imaghjini perfettamente a felicità di capiscenu i misteri di Diu chì sparte cù i so veri eletti assetati di verità. Nisun altru pruduttu nantu à a terra cuncentra a so dolcezza naturalmente dolce cum'è questu. Nurmalmenti, l'omu apprezzanu è cercanu stu gustu dolce chì li hè piacevule. Inoltre, l'sceltu di Cristu cerca in Diu a dulcezza di una relazione amorosa è pacífica è e so struzzioni.

Dendu a so rivelazione "Apocalisse" (= Rivelazione) " a dolcezza di u meli ", u Spìritu di Diu a paraguna à " a manna celeste " chì avia " u gustu di u meli " è chì nutriva l'Ebrei, in u desertu, durante u 40 anni prima di a so entrata in a terra prumessa pigliata da i Canaaniti. Cum'è un Ebreu ùn puderia micca sopravvive senza cunsumà sta " manna ", dapoi u 1994, a fine di i " cinqui mesi " prufeziati in Rev.9: 5-10, a fede Adventista sopravvive solu da nutrendu stessu da questu ultimu spirituale profeticu ". cibo "(Matt.24: 45) " preparatu per u tempu propiu di a gloriosa venuta" di Ghjesù Cristu. Questu insignamentu chì u Diu di a verità mi dà à rializà solu in questu sabbatu matina à l' ora 4 di ghjennaghju 16, 2021 (ma 2026 per Diu) avissi statu utile per risponde à quellu chì m'hà dumandatu un ghjornu nantu à u studiu di e profezie ". Chì ci hè in questu per mè?" » A risposta di Ghjesù hè corta è simplice : a vita spirituale per scappà a morte spirituale. Se u Spìritu ùn piglia micca l'imaghjini di una " torta ", ma solu " a dolcezza di u meli ", hè perchè a vita fisica di l'Ebreu era preoccupatu di stu alimentu " manna ". In quantu à l'Apocalisse, l'alimentariu hè solu per u spiritu di l'eletti. Ma, in questu paragone, pare cum'è necessariu, indispensabile è dumandatu da u Diu vivu cum'è una cundizione per mantene a vita spirituale. È questu requisitu hè sensu, perchè Diu ùn hà micca preparatu stu alimentu per esse ignoratu è disprezzatu da i so servitori di l'ultimi ghjorni. Custituisce l'elementu più santificatu dapoi u sacrifiziu di Ghjesù Cristu è l'ultima forma è a realizazione finale di a Santa Cena "; Ghjesù dà à i so scelti per manghjà, u so corpu è a so struzzione profetica.

Versu 10: " Aghju pigliatu u picculu rotulu da a manu di l'ànghjulu, è l'aghju inghjustu; era in bocca dolce cum'è u meli, ma quandu l'aghju inghiottitu, u mo internu era pienu d'amarezza. »

In l'esperienza vissuta, u servitore hà scupertu in a solitudine, a luce abbagliante prufetata da Ghjesù è in realtà, truvò, prima, " a dolcezza di u meli ", un piacè piacevule paragunabile à a dolce dolcezza di u meli. Ma a friddizza dimustrata da i membri Adventisti è i maestri à i quali aghju vulsutu prisintà, pruducia in u mo corpu d'autentici dolori addominali chjamati colitis. Dunque tistimugnu di u rializazione spirituale è literale di queste cose.

In ogni casu, una altra spiegazione riguarda l'epica finale in quale a luce prufetica hè illuminata. Accumincia in un tempu di pace, ma finisce in un tempu di guerra è terrore assassinu. Dan.12: 1 hà profetizatu cum'è " un tempu di prublemi, cum'è ùn hè micca statu da quandu e nazioni cuminciaru finu à questu tempu "; questu hè abbastanza per causà " dolore in l' intestione ". In particulare da quandu avemu lettu in Lam.1: 20: " Jahweh, fighjate à a mo distress! U mio internu hè bollendu, u mo core hè turbato in mè, perchè sò statu ribellu. Fora a spada hà fattu u so caos, in a morte. » Ancu in Jer.4: 19 : " I mo visci ! U mio internu : soffrenu in u mo core, u mo core batte, ùn possu stà zittu ; perchè senti, ànima mo, u sonu di a tromba, u gridu di guerra . » L'amarezza di l'« internu » face un paragone trà a missione adventista finale è quella chì hè stata affidata à u prufeta Ghjeremia. In e duie sperienze, l'eletti travaglianu in l'ostilità ambientale di i dirigenti ribelli di u so tempu. Ghjeremia è l'ultimi veri Adventisti denunzianu i peccati cummessi da i capi civili è religiosi di u so tempu è, fendu cusì, l'ira di i culpevuli hè rivolta contru à elli, finu à a fine di u mondu marcatu da u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu. u " Rè di rè è Signore di signori " di Rev.19:16.

 

A fine di una prima parte di l'Apocalisse

 

In sta prima parte, truvamu u prulogu è i trè temi paralleli, e Lettere indirizzate à l'anghjuli di e sette Chjese, i sette sigilli o segni di i tempi, è e sei trombe o punizioni d'avvertimentu suscitate da l'indignazione di Diu.

 

Versu 11: " E mi dissenu: Duvete prufetizà torna annantu à parechji populi, è nazioni, è lingue è rè. »

Versu 11 cunfirma tutta a cobertura di l'ultimi 2000 di i 6000 anni di u prugramma preparatu di Diu. Arrivatu à l'ora di u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu, l'evocazione di a prufezia ripiglià a visione generale di l'era cristiana in u capitulu 11 sottu un tema sfarente: "Avete bisognu di prufetà di novu annantu à parechji populi, nazioni, lingue è rè ".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apertura di a seconda parte di l'Apocalisse

 

In questa seconda parte, in parallelu di vista generale di l'era cristiana, u Spìritu serà destinatu à l'avvenimenti impurtanti digià citati in a prima parte di u libru, ma quì, in a seconda parte, ci revelerà u so ghjudiziu in modu più sviluppatu nantu à ognunu di sti temi. Quì dinò, ogni capitulu aduprà simbuli è imagine sfarenti, ma sempre cumplementari. Hè per mezu di u raggruppamentu di tutti questi insignamenti chì a prufezia identifica i sugetti mirati. Dapoi u libru di Daniel, stu principiu di paralleling i capituli di e profezie hè statu appiicatu da u Spìritu Revealing, cum'è pudete vede.

 

Apocalisse 11, 12 è 13

 

Issi trè capituli coprenu l'epica di l'epica cristiana in parallelu, mette in luce i diversi avvenimenti, ma chì fermanu sempre assai cumplementari. Riassumeraghju, poi dettagliaraghju, i temi.

 

 

Apocalisse 11

 

Regnu Papale - Atheismu Naziunale - A settima tromba

 

 

Versi 1 à 2: U regnu di 1260 anni di u falsu prufeta catòlicu papale: U persecutore.

Versetti 3 à 6 : duranti stu regnu intollerante è persecutore " i dui tistimoni " di Diu, e sacre Scritture di i dui patti, seranu afflitti è perseguitati, da " a bestia ", a coalizione religiosa rumana alliata cù e monarchie di l'Europa Occidentale. .

I versi da 7 à 13 anu per sugettu « a bestia chì si alza da l’abissu » o, a « Rivuluzione francese » è u so atheismu naziunale chì si prisenta per a prima volta in a storia di l’umanità.

I versi da 15 à 19 anu da u so tema un sviluppu parziale di a " settima tromba ".

 

U rolu di u regnu papale

Versu 1: " È m'hà datu una canna cum'è una verga, dicendu: Levate, è misura u tempiu di Diu, l'altare, è quelli chì l'adoranu. »

U tempu miratu hè un tempu di punizioni revelatu da a parolla " rod ". A punizioni hè ghjustificata " per via di u peccatu " restaurata civilmente dapoi u 321 è religiosamente dapoi u 538. Dapoi sta seconda data, u peccatu hè statu impostu da u regime papale simbolizatu quì da "a canna " chì designa " u falsu prufeta chì insegna i bugie " in Isa. .9: 13-14. Stu missaghju imagine quellu di Dan.8: 12: " l'esercitu hè statu datu cù u perpetuu per via di u peccatu ", in quale, " l'esercitu " designa l'Assemblea Cristiana, " u perpetuu ", u sacerdòziu di Ghjesù pigliatu da u régime papal, è " peccatu ", l'abbandunamentu di u sàbatu dapoi 321. Questu hè solu una ripetizione di un missaghju ripetutu parechje volte in diversi aspetti è simboli. Cunfirma u rolu punitivu chì Diu hà datu à u stabilimentu di u regime papale rumanu. U verbu " misura " significa "ghjudice". A punizione hè dunque u risultatu di u ghjudiziu di Diu contr'à " u tempiu di Diu ", l'Assemblea cullettiva di Cristu, u "altare " simbulu di a croce di u so sacrifiziu, è " quelli chì veneranu quì " à dì, i cristiani chì pretendenu a so salvezza.

Versu 2: " Ma a corte esterna di u tempiu, lasciate fora, è ùn misurà micca; perchè hè statu datu à e nazioni, è calpestaranu a cità santa sottu à i pedi per quaranta è dui mesi. »

A parolla impurtante in questu versu hè " fora ". Solu denota a fede superficiale di u cattolicu rumanu cuncernatu in l'imaghjini di u so regnu di 1260 anni-ghjornu prisentatu quì cum'è " 42 mesi ". « A cità santa » imagine di i veri eletti « sarà piscata da e nazioni » alliate cù u regime despota papale o i rè di i regni europei « chì commettenu adulteri cù » a cattolica « Jézabel » duranti u so longu regnu intollerante di u 1260. anni veri trà 538 è 1798. In stu versu, Diu marca a diffarenza trà a fede vera è falza, s'appoghjanu à u simbolicu di u santuariu ebraicu: u tabernaculu di Mosè è u tempiu custruitu da Salomon. On retrouve dans les deux cas, sur « la cour, hors du temple », des rites religieux carnaux : l'autel des sacrifices et le bassin des ablutions. A vera santità spirituale si trova in u tempiu: in u locu santu induve ci sò: u candelabro cù sette lampade, a tavola di i 12 pani di presentazione, è l'altare di l'incensu pusatu davanti à u velu chì piatta u locu santu, imaghjini di u celu induve Diu si mette nantu à u so tronu reale. A sincerità di i candidati per a salvezza cristiana hè cunnisciuta solu da Diu, è nantu à a terra, l'umanità hè ingannata da a religione di facciata " esterna " chì a fede cattolica romana rapprisenta prima in a storia di a religione cristiana di a nostra era.

 

A Santa Bibbia, a parolla di Diu, perseguita

Versu 3: " Daraghju à i mo dui tistimunianzi u putere di prufezià, vistutu di saccu, mille dui centu sessanta ghjorni. »

Duranti stu longu regnu cunfirmatu quì in a forma di " 1260 ghjorni ", a Bibbia simbulizata da i " dui tistimoni " serà parzialmente ignorata finu à u tempu di a Riforma quandu hè ancu perseguitata da e lighe cattoliche favurevuli à i papi chì sustenenu cù spade. . L'imaghjini " vestitu di saccu " designa un statu di afflizione chì a Bibbia durà finu à u 1798. Perchè à a fine di stu periodu, l'ateismu rivoluzionariu francese u brusgiarà in i lochi publichi, pruvendu ancu di distrughjillu, fà spariscia sanu sanu.

Versu 4: " Questi sò i dui alivi è i dui candeleri chì stanu davanti à u Signore di a terra. »

Questi " dui alivi è dui candeleri " sò i simboli di e duie alleanze successive chì Diu hà urganizatu in u so pianu di salvezza. Dui dispensazioni religiosi consecutivi purtendu u so Spìritu chì u so legatu hè a Bibbia è i so testi di e duie alleanze. U prughjettu di e duie alleanze hè statu prufetatu in Zec.4: 11 à 14, da " dui alivi posti à a diritta è a manca di u candelero ". È digià, prima di " i dui tistimoni " di u versu 3, Diu hà dettu di elli in u tistimunianza di Zaccaria: " Questi sò i dui figlioli di l'oliu chì stanu davanti à u Signore di tutta a terra. » In questu simbolicu " oliu " designa u Spiritu divinu. « Le chandelier » prophétise Jésus-Christ qui, dans un corps humain, apportera la lumière de l’Esprit dans sa sanctification (= 7) et en diffusera la connaissance parmi les hommes, de même que le chandelier symbolique diffusera la lumière en brûlant l’huile contenue dans son « sette "vasi.

Nota : " U candelabro " cù " sette " lampade hè centratu nantu à u vasu mediu; questu, cum'è a mità di a settimana chì face, u 4u ghjornu di a settimana di Pasqua, u ghjornu chì, per a so morte expiatoria, Ghjesù Cristu hà fattu cessà " u sacrifiziu è l'offerta ", u ritu religiosu ebraicu, in cunfurmità cù u u pianu divinu prufetizatu in Dan.9:27. U " candelabro " a sette lampade porta dunque ancu un missaghju profeticu.

Versu 5: " Se qualchissia li voli fà male, u focu esce da a so bocca è divora i so nemici; è s'ellu ci vole à fà male, deve esse uccisu in questu modu. »

Quì, cum'è in Rev. 13: 10, Diu cunfirma à i so veri eletti a so pruibizione di punisce per u dannu fattu à a Bibbia è a so causa. Hè una azzione chì si riserva solu per ellu stessu. I mali esceranu da a bocca di u Diu creatore. Diu s'identifica cù a Bibbia chì chjamemu " a parolla di Diu ", perchè quellu chì u dannu l'attaccu direttamente.

Versu 6: " Anu u putere di chjude u celu, perchè ùn piove micca in i ghjorni di a so prufezia; è anu u putere di trasfurmà l'acque in sangue, è di chjappà a terra cù ogni tipu di pesta, quandu volenu. »

U Spìritu cita fatti riportati in a Bibbia. In u so tempu, u prufeta Elia hà ottenutu da Diu chì nisuna piova ùn cascà fora di a so parolla; davanti à ellu Mosè hà ricevutu da Diu u putere di cambià l'acqua in sangue è di chjappà a terra cù 10 pesti. Sti testimunianze biblica sò più impurtanti perchè in l'ultimi ghjorni, u disprezzu per a parolla scritta è inspirata di Diu serà punita da pesti di u listessu tipu, secondu Rev.16.

 

L'ateisimu naziunale di a Rivuluzione francese

I lumi scuri

Versu 7: " Quandu anu finitu a so tistimunianza, a bestia chì vene da l'abissu li farà guerra, è li vincerà, è li ucciderà. »

U Spìritu ci palesa quì, una cosa impurtante da nutà; a data 1793 marca a fine di a tistimunianza biblica, ma per quale ? Per i so nemichi di u tempu chì avianu perseguitatu a Bibbia rifiutendu a so autorità divina in materia di sustegnu di a fede; vale à dì i monarchi, l'aristocratici monarchici, u regime papale cattolico rumanu è tuttu u so cleru. In questa data, Diu cundanna ancu i falsi credenti protestanti chì in a pratica ùn anu micca cunsideratu i so insignamenti. In Dan.11: 34, in u so ghjudiziu, Diu impute " ipocrisia " à elli: " In u tempu quandu cascanu, seranu aiutati un pocu, è parechji si uniscenu à elli in ipocrisia . » Hè solu a prima parte di a tistimunianza di a Bibbia chì hè cumpleta, perchè in u 1843, u so rolu ripiglià una impurtanza vitale invitendu l'eletti à scopre e prufezie adventiste. U stabilimentu di l'ateismu naziunale in Francia hà da mira à a Bibbia è pruvà à fà sparisce. L'abbundante usu sanguinosa di "a so ghigliottina" ne face una nova " bestia " chì, sta volta, era di " risce da l'abissu ". Per questu termu prestitu da a storia di a creazione in Genesi 1: 2, u Spìritu ci ricurdeghja chì, se Diu, u so Creatore, ùn esiste micca, nisuna vita ùn si sviluppassi nantu à a terra. " L'abissu " hè u simbulu di a terra privata d'abitanti, quandu hè " senza forma è viota ". Era cusì " in u principiu ", secondu Gen.1: 2, è diventerà cusì di novu per " mila anni ", à a fine di u mondu, dopu à u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu, chì hè u tema chì seguita questu in stu capitulu 11. Stu paraguni cù u caosu uriginale hè ben meritatu per un regime republicanu chì nasce in u caosu puliticu è u più grande disordine. Perchè l'omi ribelli sanu unisce per distrughje ma sò assai divisi nantu à e forme chì deve esse datu à a ricustruzzione. Stu tistimunianza offre tandu a dimustrazione di u fruttu chì l'umanità pò purtà quandu hè sanu sanu tagliata da Diu; privatu di a so azzione benefica.

Ma chjamendu " abissu " u Spìritu di u Creatore Diu suggerisce ancu u cuntestu è u statu di a creazione originale di a nostra terra. Cusì, mirandu u primu ghjornu di sta creazione, ci mostra una terra immersa in a " bubrezza " assoluta postu chì à quellu mumentu, Diu ùn avia ancu datu à a terra a luce di alcuna stella. È questa idea cunnetta spiritualmente sta " bestia chì si alza da l'abissu " à u " quartu sigillo " di Rev.6: 12 descrittu cum'è un " sole neru cum'è un saccu ". A cunnessione hè ancu fatta cù a " 4a tromba " di Rev. 8: 12 descritta da a " stripa di u terzu, di u sole, di u terzu di a luna, è di u terzu di e stelle ". À traversu queste imagine, u Spìritu li attribuisce un caratteru particularmente " scura ". Toutefois, c'est sous cet aspect et cet état « sombre » que la France glorifiera ses libres penseurs en leur donnant le titre de « Lumières ». Ricurdamu allora e parolle di Ghjesù Cristu citate in Matt.6: 23: " ma s'è u vostru ochju hè male, u vostru corpu tutale serà in a bughjura. Se dunque a luce chì hè in tè hè a bughjura, quantu grande serà quella bughjura! » Cusì u pensamentu liberu scuru si mette in guerra contr'à u spiritu religiosu è stu novu spiritu libertariu si stende à u tempu è si stende nantu à u mondu uccidintali... chjamatu cristianu è mantene a so influenza male finu à a fine di u mondu. Cù a Rivuluzione francese, "l'oscurità" si stalla in perpetuità cù u peccatu. Perchè, cun ellu, i libri scritti da i filòsufi di u pensamentu liberu si prisentanu; chì a liga à u "peccatu" chì carattirizza a Grecia in e profezie di Daniel 2-7-8. Questi novi libri cumpeteranu cù a Bibbia è riescenu à suffucà, in una misura enormosa. A " guerra " denunziata hè dunque soprattuttu ideologica. Dopu à a Rivuluzione è dopu à a Siconda Guerra Munniali, sta bughjura pigliarà l'aspettu di u più altu umanisimu cuntrastendu è cusì rompe cù l'intolleranza originale, ma a " guerra " ideologica cuntinueghja. L'omu occidentali seranu pronti à sacrificà tuttu per questa "libertà". In fatti, sacrificeranu e so nazioni, a so sicurità, è ùn scapparanu micca di a morte prevista da Diu.

Versu 8: " E i so corpi morti seranu in a piazza di a grande cità, chì hè chjamata, in un sensu spirituale, Sodoma è Egittu, ancu induve u so Signore hè statu crucifissu. »

I " cadaveri " citati sò quelli di i " dui tistimoni " chì i primi aggressori sò stati ancu eseguiti in a " piazza " di a stessa " cità ". Questa « cità » hè Parigi, è u « locu » citatu hè statu chjamatu, successivamente, « Place Louis XIV », « Place Louis XV », « Place de la Révolution », è designa l'attuale « Place de la Concorde ». L'ateismu ùn faci micca alcuna forma religiosa alcuna favore. E vittime guillotinate sò precisamente battute per a so affiliazione religiosa. È cum'è u missaghju " 4a Trompeta " insegna, i miri sò a vera luce (sole), u falsu cullettivu (luna), è ogni messaggeru religiosu individuale (stella). Inoltre, certe forme religiose currutti sò accettate à a cundizione ch'elli cunfurmanu cù e norme di l'ateismu dominante. Certi preti ricevenu cusì u nome "defrocked" in derisione. U Spiritu paraguna Parigi, a capitale francese, à " Sodoma " è " Egittu ". I primi frutti di a libertà eranu l'eccessi sessuale accumpagnati da a rottura di e cunvenzioni suciali è famigliali tradiziunali. Stu paragone averà cunsiquenzi tragichi à u tempu. U Spìritu ci dice chì sta cità patirà u destinu di " Sodoma " è quellu di " Egittu " chì hè diventatu per Diu u simbulu standard di u peccatu è a ribellione contru à ellu. U ligame stabilitu sopra cù u " peccatu " filosoficu "grecu " denunziatu in Daniel 2-7-8 hè cunfirmatu quì. Per capisce cumplettamente sta stigmatizazione divina di u peccatu grecu, pigliamu in contu u fattu chì, tentativu di utilizà parolle filusòfiche per presentà u Vangelu à l'abitanti d'Atene, l'apòstulu Paulu falliu è fù cacciatu da u locu. Hè per quessa chì u pensamentu filosoficu ferma perpetuamente u nemicu di u Diu creatore. À u tempu è finu à a so fine, sta cità chjamata «Parigi» mantene, è tistimuniarà per via di sti azzioni, a precisione di u so paragone cù issi dui nomi, simboli di u peccatu sessuale è religiosu. Daretu à u so nome "Parigi", si trova u patrimoniu di i "Parisii", una parolla chì l'origine celtica significa "quelli di u calderone", un nome drammaticamente prufeticu. In l'epica rumana, u locu era una roccaforte di i pagani adoratori di Isis, a dea di l'Egiziani, precisamente, ma dinò, u palcuscenicu è l'imaghjini cinichi di Parigi, u figliolu di u rè di Troia, u vechju Priamu. Autore d'adulteri cù a bella Helena, moglia di u rè grecu Menelau, serà rispunsevuli di una guerra cù a Grecia. Dopu un assediu senza successu, i Grechi si ritiranu, lassannu un enormu cavallu di legnu nantu à a spiaggia. Pensendu chì era un diu grecu, i Troiani purtonu u cavallu in a cità. È in u mezzu di a notte, quandu u vinu è a festa era finita, i suldati grechi surtenu da i cavalli è aprenu e porte à e truppe greche chì tornavanu in silenziu ; è tutti l'abitanti di a cità sò stati massacrati, da u rè à u sughjettu più bassu. Questa azzione Troia pruvucarà a perdita di Parigi in l'ultimi ghjorni perchè, ignurandu a lezziò, ripeterà i so errori per avè i so nemichi ch'ellu avia culunizatu in u so territoriu. Prima di piglià u nome di Parigi, a cità si chjamava « Lutèce » chì significa « palude puzzolente » ; tuttu u prugramma di u so tristu destinu. U paragone cù " Egittu " hè ghjustificatu postu chì aduttendu u regime republicanu, a Francia diventa ufficialmente u primu regime peccatore in u mondu occidentale. Sta interpretazione serà cunfirmata in Rev.17: 3 da u culore " scarlet " di a " bestia ", maghjina di e coalizioni monarchiche è republicane di l'ultimi ghjorni, custruite nantu à u mudellu di Francia. Dicendu : " ancu induve u so Signore hè statu crucifissu ", u Spìritu stabilisce a paraguni trà u rifiutu di a fede cristiana di l'ateismu francese è u rifiutu naziunale di u Messia Ghjesù Cristu; perchè e duie situazioni sò identiche è daranu e stesse cunsequenze è i stessi frutti di l'empiità è l'iniquità. Sta paragone cuntinueghja in i versi chì seguitanu.

Chjamendu a so capitale " Egittu ", Diu paraguna a Francia à u Faraone, mudellu tipicu di resistenza umana opposta à a so vulintà. Mantenerà sta pusizioni ribelli finu à a so distruzzione. Ùn ci sarà mai un pentimentu da a so parte. Chjamendu " u male bè è u male male ", hà da fà i peccati peccati eseguiti da Diu; chistu chjamendu "luci", i pensatori "oscuri" chì anu fundatu "i so diritti umani", chì sò opposti à i diritti di Diu. È da parechji populi, u so mudellu serà imitatu, ancu, in u 1917, da a putente Russia chì a distrughjerà cù un splutamentu atomicu à l'epica di a " sesima tromba ", chì hè ciò chì u so nome "Parisii" prufetizzava in u celticu. lingua, chì significa "quelli in u calderone". Rimarrà dunque sin’à a so fine incapace di vede à Diu in i prucessi chì a ruvinaranu à u puntu di distrughjella. Perchè l'hà miratu è ùn a lasciarà micca andà finu à ch'ella ùn hè più.

Versu 9: " Trè ghjorni è mezu, l'omi trà i populi, tribù, lingue è nazioni vederanu i so corpi morti, è ùn permettenu micca chì i so corpi morti si mettenu in una tomba. »

In Francia, u populu entra in a Rivuluzione in u 1789, è in u 1793, uccisu u so rè poi a so regina, tutti dui publicamente decapitati in a grande piazza centrale di a cità chjamata successivamente "Place Louis XV", "Place de la Révolution", è. attualmente, "place de la Concorde". Attribuendu " trè ghjorni è mezu " à u tempu di l'azzione distruttiva, u Spìritu pare include a Battaglia di Valmy induve in u 1792, i rivoluzionarii anu affruntatu è scunfittu l'armata reale di i regni europei chì anu attaccatu a Francia Republicana cumpresa l'Austria, casa. di a famiglia d'origine di a regina Maria Antonietta. Per capisce l'origine di st'odiu, ci vole à tene à mente chì 1.260 anni di abusi di ogni tipu da a coalizione papale-reale anu finitu per irrità u populu francese sfruttatu, maltrattatu, perseguitatu è arruvinatu cumplettamente. L'ultimi dui regni di Louis Attenzione ! A Republica ùn hè è ùn serà micca una benedizzione per a Francia. Finu à a so fine, in a so quinta forma, sopporterà e maledizioni di Diu è ella stessa commetterà l'errori chì causaranu a so caduta. Stu regime sanguinariu, da i so urighjini, diventerà u paese di i « diritti umani » è di l’umanisimu chì finiscinu per difende i culpevuli è frusterà, per via di a so inghjustizia, a vittima. Accolta ancu i so nemichi è li stallà nantu à u so territoriu, imitendu, à u peghju, u famosu esempiu di a cità Troia famosa per l'intruduzioni di u cavallu di lignu lasciatu da i Grechi, cum'è vistu prima.

Versu 10: " È per via di elli l'abitanti di a terra si rallegraranu è si rallegraranu, è si mandaranu rigali l'un à l'altru, perchè sti dui prufeti turmentanu l'abitanti di a terra. »

In stu versu, u Spìritu mira à u tempu quandu, cum'è a gangrena o u cancer, u male filosoficu francese si propagarà è sparghjerà cum'è una pesta in altre nazioni occidentali. Marca "u segnu di i tempi" cù u " 6e sigillu "; quellu induve u " sole diventa neru cum'è un saccu di crine di cavallu ": a luce di a Bibbia sparisce, affucata da i libri filosofichi di i pensatori liberi.

In a lettura spirituale, à u cuntrariu di " i citadini di u regnu di u celu " chì definisce l'eletti di Ghjesù, " l'abitanti di a terra " designanu i Protestanti americani è più in generale, l'omu ribellu versu Diu è a so verità. U populu di i regni europei è ancu più americani guardanu versu a Francia. Là, un populu sfracicà a so munarchia è a religione cristiana cattolica chì minaccia a ghjente chì leghje a Bibbia, i « dui testimoni », cù i « turmenti » di u so « infernu » ; veri " tormenti " chì sò però riservati solu per l'ultimu ghjudiziu, per annihilate i falsi religiosi chì stessi ingannosamente utilizanu stu tipu di minaccia, secondu Rev. 14: 10-11. Anch'elli i stranieri, vittime di i stessi abusi fora di Francia, speranu di prufittà di sta iniziativa. Questu, di più, chì cù u sustegnu francesu cuncessu da Luigi XVI, in u mondu, uni pochi d'anni prima, i novi Stati Uniti d'America di u Nordu anu trovu a so indipendenza, liberendu si da a duminazione di l'Inghilterra. A libertà hè in muvimentu è prestu vincerà assai persone. Cum'è un signu di questa amicizia, " si mandaranu rigali l'un à l'altru ". Unu di sti rigali era u rigalu francese à l'Americani di a "Statue of Liberty" eretta in u 1886 nantu à una isula di fronte à New York. L'Amiricani riturnavanu u gestu offrendulu una replica chì, eretta in u 1889, si trova in Parigi nant'à un'isula à mezu à a Senna vicinu à a Torre Eiffel. Diu mira à stu tipu di rigalu chì palesa a spartera è u scambiu chì custituisce a maledizione di a libertà eccessiva chì hà da scopu di ignurà e so lege spirituali.

Versu 11: " È dopu à i trè ghjorni è mezu, u spiritu di vita da Diu hè intrutu in elli, è si sò stati nantu à i so pedi; è una grande paura ghjunse nantu à quelli chì li vidianu. »

U 20 d'aprile di u 1792, a Francia hè minacciata da l'Austria è di a Prussia è hà abbattutu u so rè, Luigi XVI, u 10 d'aostu di u 1792. I Rivuluzionari sò vincitori à Valmy u 20 di sittembri 1792. U 21 di ghjennaghju di u 1793, u rè Luigi XVI hè statu ghigliottinatu. U dittaturi Robespierre è i so amichi sò stati ghigliottinati à turnu u 28 di lugliu di u 1794. A "Convenzione" hè stata rimpiazzata da u "Directory" u 25 d'uttobre di u 1795. I dui "Terrori" di u 1793 è u 1794 durò inseme solu un annu. Trà u 20 d'aprile di u 1792 à u 25 d'ottobre di u 1795, aghju trovu abbastanza precisamente stu periodu di « trè ghjorni è mezu » prufetizatu o « trè anni è mezu » veri. Ma pensu chì a durata porta ancu un missaghju spirituale. Stu periodu rapprisenta a mità di una settimana, chì pò evoca una allusione à u ministeru terrenu di Ghjesù Cristu chì durò precisamente "trè ghjorni profetichi è mezu" è finì cù a morte di u Messia Ghjesù Cristu. L'Esprit compare son action à celle de la Bible, ses « deux témoins », qui ont aussi agi et enseigné avant d'être brûlés place de la Révolution à Paris. Per questu paragone, a Bibbia hè, sta fede, identificata cù Ghjesù Cristu chì hè, in questu, crucifissu di novu è " perforatu " cum'è indicatu in Rev. 1: 7. U flussu di sangue hà finitu per spavintà u populu francese. Inoltre, dopu avè esecutatu u so capu di a Cunvenzione Sanguinaria, Maximilien Robespierre, è i so amichi Couthon è Saint-Just, l'esecuzioni sommarie è sistematiche cessanu. U Spìritu di Diu hà svegliatu a sete spirituale di l'omi è a pratica di a religione hè tornata legale, è sopratuttu, libera. U salutariu "paura di Diu" hè riapparsu è l'interessu in a Bibbia hè statu manifestatu di novu, ma finu à a fine di u mondu serà cummattutu è cumpetitu cù libri filusòfichi scritti da pensatori liberi chì u mudellu grecu hè in prima linea. e so diverse forme.

Versu 12: " È intesu una voce da u celu chì li diceva: Cullà quì; È cullò in u celu in a nuvola; è i so nemichi l'anu vistu. »

dui tistimoni " biblici dopu à u 1798.

A paraguna cù Ghjesù cuntinueghja, perchè era quellu chì i so scelti anu vistu (dopu à u prufeta Elia) ascende à u celu davanti à u so sguardu. Ma, à u turnu, i so scelti di u tempu finali agiscenu in u listessu modu. I so nemichi li verranu ancu ascendere à u celu in a nuvola induve Ghjesù li attirà à ellu stessu. U sustegnu chì Diu dà à a so causa hè u listessu, per Ghjesù Cristu, u so elettu, è in stu cuntestu di a Rivuluzione francese, a Bibbia dopu à 1798. Per cunfirmà a fine di a durata prufeta di "1260 ghjorni" - anni , in 1799, u papa Pie VI morse incarceratu in Valence-sur-Rhône, rendendu cusì pussibule, trà u 1843-44 è u 1994, un longu periodu di pace di 150 anni profetizatu in forma di "cinque mesi" in Apo.9 : 5 -10 . . A morte di Luigi XVI, a cessazione di a munarchia, è a morte di un papa prigiuneru dà un colpu mortale à l'intolleranza religiosa di " a bestia chì nasce da u mare " in Rev.13: 1-3. U Cuncordatu di u Direttoriu guarisce a so ferita ma ùn prufittà più di u sustegnu reale distruttu, ùn perseguirà più finu à u tempu di a fine quandu l'intolleranza protestante appariscerà sottu à u nome di « a bestia chì suscita da a terra » in Apo . . 13:11.

Versu 13: " In quella ora ci hè statu un grande terramotu, è a decima parte di a cità hè cascata; sette mila omi sò stati ammazzati in stu terrimotu, è l'altri si spaventavanu è dete gloria à u Diu di u celu. »

In st'epica ( questa ora ) hè statu realizatu, in forma spirituale, u " termotu " digià prufetizatu da a realizazione di quellu di Lisbona in u 1755, cuncernatu in u tema di u " sestu sigillo " di Apo 6:12. Sicondu u Spìritu di Diu, a cità di Parigi hà persu " un decimu " di a so populazione. Ma un altru significatu pò cuncerna secondu Dan.7: 24 è Rev.13: 1, a decima parte di i " deci corne " o regni cristiani occidentali sughjetti à u cattolicu papale Rumanu. A Francia, cunsiderata da Roma cum'è "a figliola maiò" di a Chjesa Cattolica Rumana, cascò in l'ateismu, li privò di u so sustegnu, è andò finu à distrughje a so autorità. A 4a tromba hà revelatu, " a terza parte di u sole hè sbattuta "; u missaghju " sette milla omi sò stati ammazzati in stu terrimotu " cunfirma a cosa dicendu: una multitùdine ( mila ) di " omi " religiosi ( sette: santificazione religiosa di l'epica), sò stati ammazzati in stu terrimotu puliticu suciale.

Versu 14: " U secondu guai hè passatu. Eccu, u terzu guai vene prestu ".

Cusì, l'intensu spargimentu di sangue hà resuscitatu u timore di Diu, è u "Terrore" cessò, rimpiazzatu da l'imperu di Napulione I , "l' aquila " chì annunziava l'ultimi trè " trombe ", trè " gran disgrazie" per l'abitanti . di a terra. Siccomu l'annunziu seguita à a Rivuluzione francese da u 1789 à u 1798, " a seconda disgrazia " attribuita à ellu in u versu 14 ùn pò micca cuncernà direttamente. Ma per u Spìritu, hè u modu di dì à noi chì una nova forma di a Rivuluzione francese apparisce appena prima di u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu. In ogni casu, secondu Rev.8: 13, u " secondu guai " cuncerna chjaramente u tema di u 6u . tromba di Rev.9: 13 chì, precisamente, " tumbà un terzu di l'omi " prima di Ghjesù Cristu torna à vindicà a cundanna inghjusta di i so servitori fideli santi sterminendu i so nemici murtali, l'ultimi ribelli. Pudemu capisce chì, cum'è a massacra causata da i Rivuluzionari Francesi, Diu urganizeghja a massacra di a Terza Guerra Munniali, sta volta nucleare, chì riducerà considerablemente u nùmeru d'abitanti di a terra, prima di a so eliminazione. apparenza uriginale " abissu ", dopu l'intervenzione distruttiva finale di Ghjesù Cristu.

U doppiu significatu di " seconda guai " cunnetta a quarta tromba à a sesta per una ragione spirituale. A struttura di l'Apocalisse separa u tempu di l'era cristiana in dui parti. In u primu, " disgrazia " punisce i culpabili puniti prima di u 1844 è in u sicondu, quelli puniti dopu à u 1844, pocu prima di a fine di u mondu. Avà, e duie azioni punitive sparte u significatu chì Diu dà à a so quarta punizione in Leviticu 26:25: " Mandaraghju a spada chì vindicà u mo pattu ". U primu punizioni hè cascatu nantu à e persone chì ùn anu micca ricivutu u missaghju di a Riforma, u travagliu preparatu da Ghjesù per i so eletti, è u sicondu, nantu à quelli chì ùn anu micca rispostu à a dumanda di Diu per compie sta Riforma da 1843. A luce revelata da chì Diu custruisce sta Riforma permanente serà presentata finu à l'ora quandu u tempu di grazia finisci.

Pigliendu e cose è l'azzioni chì Diu hà attribuitu à l'omi di a Rivuluzione Francesa da u 1789 à u 1795, truvamu quelli ch'ellu pò attribuisce à l'omi occidentali di l'ultimi ghjorni. Truvemu u listessu disprezzu, a listessa empietà è l'odiu di l'urdinazioni religiose è di quelli chì l'insignanu ; cumportamentu chì sta volta risulta da u sviluppu straordinariu di a scienza è a tecnulugia. Duranti l'anni di a pace, l'ateismu è a falsa religione hà pigliatu u mondu occidentale. Diu hà dunque una bona ragiò d’offre à noi, per stu tema, una doppia lettura ; u cumpurtamentu di i " sopravviventi " facendu a principal diferenza trà l'era rivoluzionaria è u tempu scientificu di l'ultimi ghjorni di l'umanità. Per esse più chjaru, sicondu l'Apocalisse 11: 11 à 13, " i sopravviventi " di a prima lettura chì cuncerna a " quarta tromba " " si sò pentiti ", mentri " i sopravviventi " di a seconda chì cuncerna à a " sesta tromba " " si sò pentiti ". micca ", secondu Rev.9: 20-21.

 

U terzu " grande disgrazia " (per i peccatori): u gloriosu ritornu di Cristu Justiciar

Versu 15: " U settimu anghjulu sonò. È ci sò voci forti in u celu, chì dicenu: I regni di u mondu sò affidati à u nostru Signore è à u so Cristu; è ellu regnerà per sempre è per sempre. »

L'ultimu tema di u capitulu hè quellu di a " settima tromba " chì designa, vi ricordu, u mumentu quandu u Creatore invisibule Diu si face visibile à l'ochji di i so nemichi cunfirmendu Apo.1: 7: " Eccu, vene cun. i nuvuli è ogni ochju a viderà; ancu quelli chì l'anu trafittu ". " Ceux qui l'ont percé ", qui ont percé Jésus, sont ses ennemis de toutes les périodes de l'ère chrétienne, y compris celles de l'autre. L'anu trafittu, perseguitendu i so discìpuli fideli, di quale ellu hà dichjaratu: " In quantu avete fattu queste cose à unu di questi i mo fratelli, l'avete fattu à mè (Matt.25: 40)." Da u celu, voce forte sò alzate per celebrà l'avvenimentu. Quessi sò quelli di l'abitanti di u celu chì si sò digià spressione per celebrà l'expulsione da u celu di u diavulu è i so dimònii da u Cristu vittorioso, chjamatu "Michael" in Rev 12: 7 à 12. Participanu à a gioia di elettu, à turnu liberatu è vittorioso da Ghjesù Cristu. A storia di u peccatu terrenu cesserà per mancanza di peccatori distrutti da a bocca di u Cristu divinu. U diavulu, " principe di stu mondu " secondu Ghjesù, perde u so pussessu di u mondu peccatu distruttu da Diu. Resterà per altri mille anni nantu à a terra desolata senza dannu à nimu, mentre aspittendu a so eliminazione tutale à l'ultimu ghjudiziu cù tutti l'altri peccatori chì Diu resuscitarà per questu scopu.

 

A Grande Felicità Celeste di l'eletti redimtati da u sangue di Ghjesù Cristu

Versu 16: " E i vinti-quattru anziani, chì si pusonu davanti à Diu nantu à i so troni, si prosternavanu in faccia, è aduranu à Diu ".

L'eletti sò intruti in u regnu celeste di Diu, pusendu nantu à i troni in a presenza di Diu, regnaranu o ghjudicà i gattivi secondu Rev.20: 4. Stu versu evoca u cuntestu di l'iniziu celeste di i redimi in Rev.4. Stu versu presenta a forma chì a vera adorazione di Diu deve piglià. Prostrazione, inginocchiata, faccia in giù, hè a forma legittimata da Diu.

Versu 17: " Dicendu: Ti ringraziemu, Signore Diu Onnipotente, chì hè è chì era, perchè avete pigliatu pussessu di u vostru grande putere è pussede u vostru regnu. »

I redenti rinnuvà i so ringraziamenti è si prostranu davanti à Ghjesù Cristu, " u Diu Onnipotente chì hè è chì era " " è chì hè vinutu" , cum'è Rev.1: 4 annunziatu. " Avete capitu u vostru grande putere " chì avete rinunziatu per salvà i vostri eletti è espiatu da a vostra morte u prezzu di i so piccati in u vostru ministeru " agnellu "; " L'Agnellu di Diu chì caccià i piccati di u mondu ". Avete " pigliò pussessu di u vostru regnu "; u cuntestu suggeritu hè veramente quellu induve u Spìritu hà purtatu à Ghjuvanni in Rev.1: 10; a storia di l'Assemblea di Cristu nantu à a terra hè in u passatu. In questu stadiu, i " sette assemblee " sò daretu à l'eletti. U regnu di Ghjesù, l'ughjettu di a speranza di a fede di l'eletti, hè diventatu una realità.

Versu 18: " E nazioni eranu in furia; è a to còllera hè ghjunta, è hè ghjuntu u tempu di ghjudicà i morti, di ricumpinsà i vostri servitori, i prufeti, i santi, è quelli chì teme u vostru nome, i chjuchi è i grandi, è di distrughje quelli chì distruggenu a terra. »

Truvemu in questu versu 18 infurmazione assai utile nantu à a sequenza di l'avvenimenti profetizzati . U 6 tromba ammazzata _ un terzu di l'omi sò, " E nazioni eranu irritate ", è davanti à i nostri ochji, in 2020-2021, assistemu à e cause di sta irritazione: Covid-19 è a ruina ecunomica causata, l'aggressione islamica, è prontamente, l'offensiva russa. cù i so alleati. Dopu stu cunflittu terribili è distruttivu, dopu à a promulgazione di a lege dumenica da a " bestia di a terra ", vale à dì, a coalizione protestante è cattolica di sopravviventi americani è europei, Diu hà versatu nantu à elli " l'ultimi setti pesti di a so rabbia " . descrittu in Rev.16. À u tempu di u settimu, Ghjesù apparsu per salvà i so eletti è distrughje i caduti. Allora vene u prugramma preparatu per i " mila anni " di u settimu millenniu. In u celu, secondu Rev.4: 1, u ghjudiziu di i gattivi averà da esse: " è u tempu hè ghjuntu per ghjudicà i morti ". I santi ottennu a so ricumpensa: a vita eterna prumessa da Ghjesù Cristu à i so eletti. Infine ottennu a stella di a matina è a corona prumessa à l'eletti truvaru vittoriosa in a battaglia di a fede: " per premià i vostri servitori i prufeti ". Diu ricorda quì l'impurtanza di a prufezia per tutti l'età (Sicondu 2 Pet.1: 19) è più particularmente in l'ultimi ghjorni. "I santi è quelli chì teme u vostru nome " sò quelli chì anu rispostu positivamenti à i missaghji di i trè anghjuli di Rev.14: 7 à 13; di quale u primu rammenta a saviezza chì cunsiste à temelu, ubbidì à ellu è ùn cuntesta micca i so cumandamenti, dicendu: "Teme à Diu è dà gloria à ellu ", in u so aspettu di Diu creatore, " perchè l'ora di u so ghjudiziu hè ghjunta," è adurà quellu chì hà fattu u celu, è u mare, è a terra, è e surgenti di l'acque .

Versu 19: " È u tempiu di Diu in u celu hè statu apertu, è l'arca di a so allianza apparsu in u so tempiu. È ci sò stati i lampi, è e voci, è u tronu, è un terramotu, è una granne grande. »

Tutti i temi evocati in stu libru di l'Apocalisse cunvergenu versu stu mumentu storicu di u grande ritornu gloriosu di u nostru divinu Signore Ghjesù Cristu. Stu versu mira à u cuntestu induve i seguenti temi sò cumpleti è cunclusi:

Rev.1: Adventismu:

Versu 4: " Ghjuvanni à e sette chjese chì sò in Asia: grazia à voi è pace da quellu chì hè, è chì era, è chì vene , è da i sette spiriti chì sò davanti à u so tronu " .

Versu 7: " Eccu, vene cù i nuvuli . È ogni ochju a viderà, ancu quelli chì l'anu trafittu; è tutte e tribù di a terra piangeranu per ellu. Iè. Amen ! »

Versu 8: " Sò l'alfa è l'omega, dice u Signore Diu, quellu chì hè, è chì era, è chì vene , l'Onniputente. »

Versu 10: " Eru in u Spìritu u ghjornu di u Signore , è aghju intesu daretu à mè una voce forte, cum'è u sonu di una tromba " .

Apo.3: A settima assemblea: fine di l'era " Laodicée " (= ghjudicati).

Rev.6: 17: U gran ghjornu di l'ira di Diu contr'à l'omu ribellu " per u gran ghjornu di a so còllera hè ghjuntu , è quale pò stà? »

Apo.13: " a bestia chì sorge da a terra " (coalizione Protestante è Cattolica) è a so lege dumenica; Versu 15: " E li hè statu datu per fà l'imaghjini di a bestia vive, chì l'imaghjini di a bestia puderia parlà, è chì tutti quelli chì ùn aduranu micca l'imaghjini di a bestia sò uccisi. . . »

 

Apo.14: I dui temi di " a cugliera " (finu di u mondu è rapimentu di l'eletti) è " a vendemmia " (massacre di i falsi pastori da i so seguitori seduti è ingannati).

 

Rev.16: Versu 16: " u grande ghjornu di battaglia Armageddon "

 

 In questu versu 19, truvamu a formula chjave di l' intervenzione diretta è visibile di Diu, " è ci eranu lampi, voci, troni, un terramotu ", digià citatu in Rev.4: 5 è 8: 5. Ma quì u Spìritu aghjunghje " e grandine pisanti "; un " grandine " cù quale u tema di u settimu di e " sette ultime pesti " in Rev.16: 21 finisci.

 U cuntestu di u ritornu di Ghjesù Cristu hè dunque marcatu da l'ultimu tema adventista chì sta volta porta , in a primavera di u 2030, a vera salvezza offerta à l'eletti, ottenuta da u sangue versatu da Ghjesù Cristu. Hè l'ora di u so cunfrontu cù i ribelli chì si preparanu à tumbà i so scelti chì ricusanu a dumenica rumana è mantenenu a so fideltà per u sàbatu santificati da Diu da a prima settimana di a so creazione di u mondu. U " sestu segellu " di Rev. 6 illustra u cumpurtamentu è a disgrazia di questi ribelli catturati da u Signore in l'attu intenzionale di genocidiu di i so eletti benedetti è amati. U sughjettu di disaccordu hè suscitatu in questu versu 19. Si tratta di a lege divina cunsirvata in "l'arca di u tistimunianza " in u locu più santu di u tabernaculu è u " tempiu " ebraicu . L'arca deve u so prestigiu è a so santità altissima solu perchè cuntene i tavulini di a lege incisi da u dettu di Diu stessu, in persona, in presenza di Mosè, u so servitore fidu. A Bibbia ci permette di capisce ciò chì causa u terrore di i ribelli à u tempu di u ritornu di Ghjesù Cristu. Perchè questu hè ciò chì i versi 1 à 6 di u Salmu 50 dichjaranu:

" Salmu di Asaf. Diu, Diu, YaHWéH, parla, è invoca a terra, da u sorgente di u sole à u tramontu di u sole. Da Sion, bellezza perfetta, Diu brilla. Veni, u nostru Diu, ùn ferma in silenziu ; davanti à ellu hè un focu divoranti, intornu à ellu una tempesta viulente . Ellu cria à i celi di sopra, è à a terra, per ghjudicà u so pòpulu : Adunate à mè i mo fideli, chì anu fattu un pattu cun mè per sacrifiziu ! - È u celu dichjarà a so ghjustizia , perchè hè Diu chì hè ghjudice. »

In un cuntestu di terrore, i ribelli viranu u testu di u quartu di i deci cumandamenti di Diu affissatu in u celu in lettere di focu. È attraversu questa azzione divina, sapranu chì Diu li cundanna à a prima è a " seconda morte ".

Questu ultimu versu di u tema di a " settima tromba " palesa è cunfirma l'impurtanza chì Diu dà à a so lege sfidata da u falsu Cristianesimu ribellu. A lege divina hè stata sminuzzata sottu u pretextu di una presunta opposizione di lege è grazia. Stu errore risulta da una misreading di e parolle fatte da l'apòstulu Paulu in e so lettere. Allora quì aghju da dissipà u dubbitu furnisce spiegazioni chjaru è simplici. In Rom.6, Paul cuntrastà quelli " sottu a lege " cù quelli " sottu grazia " solu per via di u cuntestu di u so tempu quandu u novu pattu principia. Per a formula " sottu a lege ", designa i Ghjudei di u vechju pattu chì ricusanu u novu pattu basatu nantu à a ghjustizia perfetta di Ghjesù Cristu. È designa l'eletti chì entranu in sta nova alleanza cù a formula " cù a lege ". Perchè questu hè u benefiziu purtatu da a gràzia, in u nome di u quale Ghjesù Cristu, in u Spìritu Santu, aiuta à u so sceltu è l'insegna à amà è ubbidì à a santa lege divina. En lui obéissant, il est alors « avec la loi » et étant « sous la grâce », il n’est pas non plus « sous la loi » . Mi ricordu di novu chì Paul dice di a lege divina chì hè " santa è chì u cumandamentu hè ghjustu è bonu "; ciò chì sparte cun ellu in Ghjesù Cristu. Mentre Paul castiga u peccatu, cercandu di cunvince i so lettori chì ùn devenu più peccatu mentre in Cristu, i ribelli muderni utilizanu i so testi per cuntradiscelu facendu à Ghjesù Cristu, chì dicenu esse, un statu stabilitu "ministru di u peccatu" . 7 di marzu di u 321. Mentre Paul hà dichjaratu in Gal.2: 17: " Ma mentre circhemu à esse ghjustificati per Cristu, s'ellu ci eramu ancu noi stessi peccatori , Cristu seria un ministru di u peccatu? Luntanu da ellu ! » Fighjemu l'impurtanza di a precisione, " luntanu da questu ", chì cundanna a cuncezione religiosa di a falsa fede cristiana ribellu muderna, è questu da u 7 di marzu di u 321, a data quandu u " peccatu " rumanu hà intrutu in a fede cristiana occidentale è orientale da l'autorità di un imperatore rumanu paganu, Custantinu I. _

In questu cuntestu di a " settima tromba ", i primi seimila anni riservati da Diu per a so selezzione di l'eletti terrestri venenu à a fine, in u so prughjettu generale di sette mila anni. U settimu millenniu, o " mila anni " di Rev.20, poi apre, dedicatu à u ghjudiziu celeste di i ribelli da l'eletti redimi da Ghjesù Cristu, u tema di Rev.4.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 12: U Gran Pianu Centrale

 

A donna - L'aggressore rumanu - A donna in u desertu - Parentesi : una lotta in u celu - A donna in u desertu - A Riforma - Ateismu-

U restu adventista

 

A donna vittoriosa, sposa di Cristu, Agnellu di Diu

Versu 1: " Un gran signu apparsu in u celu: una donna avvolta in u sole, cù a luna sottu i so pedi, è una corona di dodici stelle nantu à a so testa. »

Quì dinò, parechji temi si susseguenu in parechje pitture o sceni. A prima tavula illustra l'Assemblea Scelta chì hà da prufittà di a vittoria di Ghjesù Cristu, u so unicu Capu, secondu Eph.5:23. Sottu u simbulu di una " donna ", a "Sposa " di Cristu hè avvolta in u " sole di ghjustizia " profetizatu in Mal.4: 2. In doppia applicazione, " a luna " simbulu di bughjura hè " sottu i so pedi ". Questi nemichi sò storicamente è in ordine cronologicu, i Ghjudei di u vechju pattu, è i cristiani caduti, i cattolici, l'Ortodossi, i Prutistanti è l'Adventisti, di u novu. Nantu à a so testa, " una corona di dodici stelle " simbulizeghja a so vittoria in l'allianza cù Diu, u 7, cù l'omu, u 5, chì significa u numeru 12.

 

A donna perseguita prima di a vittoria finale

Versu 2: " Era incinta, è gridava, essendu in travaglii è in i dolori di u travagliu. »

In u versu 2, i " dolori di nascita " evocanu a persecuzione terrena chì precede u tempu di gloria celeste. Questa maghjina hè stata aduprata da Ghjesù in Ghjuvanni 16: 21-22: " Una donna, quandu partorisce, si addentria, perchè a so ora hè ghjunta; ma quand'ella hà parturitu u zitellu, ùn s'arricorda più di u soffrenu, per via di a gioia chì hà da u fattu chì un omu hè natu in u mondu. Voi dunque site ancu avà in tristezza; ma ti vedaraghju di novu, è u to core si rallegrarà, è nimu ùn ti toglierà a to gioia. »

 

U perseguitore paganu di e donne : Roma, a grande cità imperiale

Versu 3: " E un altru signu apparsu in u celu; è eccu, era un gran drago rossu, chì avia sette capi è dece corne, è nantu à i so capi sette diademi. »

Versu 3 identifica u so persecutore: u diavulu, sicuru, ma ellu agisce per mezu di putenzi terrestri carnali chì perseguite l'eletti, secondu a so vulintà. In a so azzione, usa duie strategie successive; quellu di u " dracu " è quellu di u " serpente ". U primu, quellu di u " dracu ", hè l'attaccu apertu impiegatu da a Roma imperiale pagana. Truvemu cusì i simboli digià vistu in Dan.7: 7 induve Roma apparsu in l'apparizione di un quartu animale monstruosu cù " deci corne ". U cuntestu paganu hè cunfirmatu da a prisenza di i " diadems " chì sò quì posti nantu à i " sette capi ", u simbulu di a cità rumana secondu Apo.17. Sta precisione meriteghja tutta a nostra attenzione, perchè ci indica, ogni volta chì sta maghjina hè presentata, da u locu di i " tiaras ", u cuntestu storicu profetizatu.

 

U perseguitore religiosu di e donne: Roma cattolica papale

Versu 4: " A so coda trascinò un terzu di l'astri di u celu, è i ghjittò à a terra. U dragone stava davanti à a donna chì avia da parturisce, per divurà u so zitellu quandu ella parturi. »

Stu versu ripiglià, sottu novi simboli, u missaghju di l'Apocalisse 11: 1 à 3 induve a Roma papale hè autorizata da Diu, sottu u tìtulu di " verga ", per " tramplà sottu u pede a cità santa per 42 mesi ".

In Daniel, i " dece corni " di l'imperu rumanu anu da esse succedutu da u " picculu cornu " papale (da u 538 à u 1798). Sta successione hè cunfirmata quì in Rev.12, in versu 4.

U terminu " coda " chì mira à u falsu " prufetessa  Jezabel "di Rev.2: 20, illustra sta successione di Roma religiosa papale falsamente cristiana. L'accusazione citata in Dan.8:10 hè quì rinnuvata. E vittime di i so trucchi è seduzioni, degne di a " serpente " di Genesi, sò calpestate sottu à u simbulu di " astri di u celu " o, sottu u titulu di " citadini di u regnu di i celi " chì Ghjesù attribuisce à i so discìpuli. . " U terzu hè trascinatu in a so caduta ". U terzu ùn hè micca citatu per u so significatu literale ma, cum'è in ogni locu in a prufezia, cum'è una parte impurtante di u numeru tutale di cristiani pruvati. E vittime ponu ancu superà sta proporzione da un terzu literale.

Versu 5: " Ella hà datu un figliolu, chì duveria guvernà tutte e nazioni cù una verga di ferru. È u so figliolu hè statu pigliatu à Diu è à u so tronu. »

In una doppia applicazione, a prufezia ricorda cumu u diavulu hà cumbattutu a causa di u Messia da a so nascita finu à a so morte vittoriosa. Ma sta vittoria hè quella di u primu natu dopu à quale tutti i so scelti riesciunu, per cuntinuà a stessa lotta finu à chì a vittoria finale hè ottenuta. À quellu mumentu, ricevendu un corpu celeste, sparteranu cun ellu, u so ghjudiziu di i gattivi è hè quì, chì inseme, " pasceranu e nazioni cù una verga di ferru " chì darà u verdict di i " turmenti di a seconda morte " di l'ultimu ghjudiziu. L'esperienza di Cristu è quella di i so eletti si fonde in una sola sperienza cumuna, è l'imaghjini di u "figliolu purtatu à Diu è à u so tronu ", dunque à u celu, hè quella di a "liberazione" terrena di l'eletti. serà realizatu in u 2030, à u ritornu di u Cristu vindicatore. Seranu liberati da i " dolori di nascita ". U zitellu hè u simbulu di una cunversione cristiana autentica successu è vittoriosa.

Versu 6: " E a donna fughjia in u desertu, induve ellu avia un locu preparatu da Diu, per pudè esse nutritu quì per mille dui centu sessanta ghjorni. »

L'Assemblea perseguitata hè pacifica è disarmata, a so sola arma hè a Bibbia, a parolla di Diu, a spada di u Spìritu, ùn pò solu fughje davanti à i so aggressori. Versu 6 ricorda u tempu di u regnu papale perseguitore per " 1260 ghjorni " profetichi, o 1260 anni reali secondu u codice di Ezé.4: 5-6. Questu tempu hè per a fede cristiana un tempu di prova dolorosa suggerita da a menzione di a parolla " desert " induve hè "guidata da Diu". Ella sparte cusì l'afflizione di i " dui tistimoni " di Rev. 11: 3. In Dan.8: 12, sta sentenza divina hè stata formulata cusì: " l'esercitu hè statu livatu cù u perpetu per u peccatu "; u peccatu realizatu da l'abbandunamentu di u rispettu di u ghjornu di riposu sabbaticu da u 7 di marzu di u 321.

 

Apertura di a parentesi : una lotta in u celu

Versu 7: " E ci hè statu guerra in u celu. Michele è i so anghjuli si battevanu contr'à u dragone. È u dragone è i so anghjuli si battevanu ,

U rapimentu annunziatu di i santi merita una spiegazione chì u Spìritu ci prisenta in una sorta di parentesi. Questu serà pussibule per via di a vittoria di Ghjesù Cristu nantu à u peccatu è a morte. Sta vittoria hè stata cunfirmata dopu à a so risurrezzione, ma u Spìritu ci palesa quì e cunsequenze chì hà avutu per l'abitanti di u celu chì si sbattevanu cù i dimònii è Satanassu stessu finu à questu mumentu.

Impurtante assai : stu cunflittu celeste chì restava invisibili à l'ochji umani mette in luce u significatu di e parolle enigmatici dite da Ghjesù quandu era in terra. In Ghjuvanni 14: 1-3, Ghjesù disse: " Ùn chì u vostru core ùn sia turbatu. Cridite in Diu, è crede in mè. Ci sò parechje mansioni in a casa di u mo Babbu. S'ellu ùn era micca, vi l'aghju dettu. Prepararaghju un locu per voi . È quandu anderaghju è prepararaghju un locu per voi , veneraghju di novu è vi purteraghju à mè stessu, chì induve sò tù sì ancu. » U significatu datu à a " preparazione " di stu " locu " cumpariscerà in u versu chì seguita.

Versu 8: " Ma ùn eranu micca forti, è u so postu ùn era più truvatu in u celu. »

Sta guerra celeste ùn hà nunda in cumunu cù e nostre guerri terrestri; ùn provoca micca subitu morti, è i dui campi opposti ùn sò micca uguali. U grande Diu creatore chì si prisenta in l'aspettu umile è fraternu di l'arcànghjulu " Michael " hè tuttu u stessu u Diu onnipotente davanti à quale tutte e so criature duveranu prostrate è ubbidite. Satanassu è i so dimònii sò quelli criaturi ribelli, chì ubbidiscenu solu sottu a coercizione, è infine, ùn ponu micca resiste è sò furzati à ubbidisce, quandu u grande Diu li caccia fora di u celu da a so omnipotenza. Duranti u so ministeru terrenu, Ghjesù era temutu da l'angeli maligni chì li obbedivanu è tistimuniavanu ch'ellu era veramente u " Figliu di Diu " di u prugettu divinu, designendu cusì.

In questu versu u Spìritu specifica: " u so postu ùn si trova più in u celu ". Stu " locu " occupatu da i ribelli celesti in u regnu di Diu duverebbe esse liberatu per chì stu regnu celeste puderia esse " purificatu " è " preparatu " per riceve l'eletti di Cristu in u ghjornu di a so ultima battaglia contr'à i ribelli terrestri durante a so venuta. in gloria. Hè tandu chì, purtendu cun ellu i so eletti, « seranu sempre cun ellu, induve ellu sia » o, in u celu purificatu cusì « preparatu » à riceveli. A parte di a terra sarà allora a desolazione di u tippu profetizatu da a parolla " prufonda " da Gen.1: 2. À a luce di sta lotta, u prughjettu di salvezza divina hè illuminatu è ogni parolla chjave di u so pianu palesa u so significatu. Questu hè u casu cù questi versi citati in Heb.9: 23: " Era dunque necessariu, postu chì l'imaghjini e cose chì sò in i celi anu da esse purificate in questu modu, sia e cose celesti stessi eranu per sacrifici più eccellenti di questi. » Cusì, u « sacrifiziu più eccellenti » necessariu era quellu di a morte vuluntaria di u Messia chjamatu Ghjesù, offrittu per expià i peccati di i so eletti, ma soprattuttu, per ottene per e so criature è per ellu stessu u dirittu legale legittimu di cundannà. a morte i ribelli celesti è terrestri. Hè in questu modu chì u " santuariu celeste di Diu hè statu " purificatu ", prima è dopu, à u ritornu di u Cristu vittorioso, serà u turnu di a terra chì ellu designa cum'è u so " sgabello " ma micca cum'è u so " Santuariu" in Isa.66: 1-2: " Cusì dice u Signore: U celu hè u mo tronu, è a terra hè u mo sgabello . Chì casa mi putissi fà custruì, è in quale locu mi daresti per campà ? Tutte queste cose l'hà fattu a mo manu, è tuttu hè ghjuntu, dice u Signore. Questu hè quellu nantu à quale aghju fighjulatu: à quellu chì soffre è hè debule di spiritu, à quellu chì teme a mo parolla. » ; o, secondu Ezek.9: 4, nantu à " quelli chì suspiranu è gemiscenu per via di l'abominazioni " cummessi.

Versu 9: " È u grande dragone hè statu cacciatu fora, quellu serpente di l'antica, chjamatu u diavulu, è Satanassu, chì inganna a terra sana: hè statu cacciatu fora à a terra, è i so anghjuli sò stati cacciati cun ellu. »

L'esseri celesti eranu i primi à prufittà di a purificazione spirituale intrapresa da u Cristu vittorioso. Hà cacciatu da u celu u diavulu è i so dimònii angeli chì sò stati " castati " per dui mila anni nantu à a terra. U diavulu cunnosci cusì " u tempu " chì resta per ellu personalmente è per i so dimònii per agisce contru à i santi scelti è a verità divina.

Nota : Ghjesù ùn solu hà revelatu u caratteru di Diu à l'umanità, hà ancu presentatu stu caratteru formidable chì hè u diavulu di quale l'antica allianza parlava pocu, lascendulu guasi ignoratu. Dapoi a vittoria di Ghjesù contr'à u diavulu, a lotta trà i dui campi s'hè intensificata per via di u confinamentu di i dimònii chì avà campanu in modu invisibule trà l'omi nantu à a terra è in tutta a nostra dimensione terrena chì include i pianeti è e stelle di u celu. Quessi sò i soli extra-terrestriali in a nostra dimensione terrestre.

Ci vole à ricurdà chì a cunniscenza curretta di u prughjettu di salvezza generale di u prugramma cuncepitu da Diu hè un privilegiu esclusivu riservatu à i so eletti. Perchè a falsa fede hè ricunnisciuta in quantu hè sempre sbagliata in e so interpretazioni di u so prughjettu. Questu hè statu dimustratu postu chì i Ghjudei chì detti u Messia prufetisanu in e Sacre Scritture u rolu di purtà a liberazione carnale, mentri Diu avia solu pianificatu una liberazione spirituale; quellu di u peccatu. Cume, oghje, a falsa fede cristiana aspetta cù u ritornu di Ghjesù Cristu, u stabilimentu di u so regnu è u so putere nantu à a terra; cose chì Diu ùn hà micca messu in u so prugramma cum'è a so Revelazione profetica ci insegna. À u cuntrariu, a so gloriosa venuta marcarà a fine di a so vita, chì ferma u purtellu di i so piccati è di tutte e so culpabilità versu ellu.

L'sceltu di Cristu sà chì a vita libera principia in u celu è chì dopu à a parentesi terrena fatta necessariu per a manifestazione perfetta di u so amori è a so ghjustizia, u Diu creatore prolongerà a vita di e so criature chì fermanu fideli in u celu è in a terra. eterna in a so forma celeste. I ribelli celesti è terrestri seranu tandu ghjudicati, distrutti è annihilati.

 

U regnu di u celu hè liberatu

Versu 10: " E aghju intesu una voce forte in u celu chì diceva: Avà hè ghjunta a salvezza, è u putere, è u regnu di u nostru Diu, è l'autorità di u so Cristu; perchè l'accusatore di i nostri fratelli hè statu abbattutu, chì l'accusava davanti à u nostru Diu ghjornu è notte. »

Questu " Ora " mira à a data di u 7 d'aprile, 30, u primu ghjornu di a settimana dopu à u marcuri, u 3 d'aprile, in quale accettà a croce, Ghjesù hà scunfittu u diavulu, u peccatu è a morte. In quellu primu ghjornu di a settimana, hà dichjaratu à Maria: " Ùn mi tocca micca; Ùn sò ancu ascendutu à u mo Babbu ". A so vittoria avia ancu esse ufficializzata in u celu è da tandu, in tuttu u so putere divinu, sottu u so nome angelico " Michael " ritrovatu, hà cacciatu u diavulu è i so dimònii da u celu. Avemu da nutà a citazione " l'accusatore di i nostri fratelli, quellu chì l'accusava davanti à u nostru Diu ghjornu è notte ". Ci palesa l'immensa fratellanza universale di u campu di Diu chì sparte u so rifiutu di u campu ribellu cù l'eletti di a terra. Quale sò questi " fratelli "? Quelli in u celu è quelli nantu à a terra, cum'è Job chì hè parzialmente livatu à u diavulu per pruvà à ellu chì e so " accusazioni " ùn sò micca fundate.

Versu 11: " L'anu vintu per via di u sangue di l'Agnellu è per via di a parolla di u so tistimunianza, è ùn anu micca amatu a so vita tantu da teme a morte. »

U mudellu discutitu in stu versu si trova in u missaghju di l'era " Smirne ", è questu missaghju indica u standard di fede dumandata da Ghjesù Cristu per tutti l'età prufeta finu à u so gloriosu ritornu.

A vittoria di " Michael ", u nome divinu celeste di u nostru Salvatore Ghjesù Cristu, ghjustificà e so dichjarazioni solenni fatte in Matt.28: 18 à 20: " Gesù vinni è li parlò cusì: Tutta l'autorità hè stata datu à mè in u celu è in terra . Andate dunque è fate discìpuli di tutte e nazioni, battezendu in u nome di u Babbu è di u Figliolu è di u Spìritu Santu, è insegnenduli à osservà tuttu ciò chì vi aghju urdinatu. È eccu, sò cun voi sempre, ancu finu à a fine di u mondu. »

Cusì, à a fundazione di u so primu pattu, Diu hà revelatu à Mosè a storia di l'urighjini di a nostra dimensione terrena, ma hè solu à noi chì campemu l'ultimi ghjorni di l'umanità chì ellu palesa a cunniscenza di u so prughjettu di salvezza generale, da chjudendu a parentesi di l'esperienza di u peccatu terrenu chì hà duratu seimila anni. Avemu dunque sparte cun Diu l'aspettativa di una riunione eterna di tutti i so eletti fideli celesti è terrestri. Hè dunque un privilegiu elettu di focalizà a so volta a nostra attenzione nant’à u celu è i so abitanti. Per a so parte, ùn anu cessatu di interessà à u destinu di l'eletti è a nostra storia terrena, da a Creazione à a fine di u mondu, cum'è hè scrittu in 1Cor.4: 9: "Per Diu, mi pari . , hà fattu noi, l'apòstuli, l'ultimi di l'omi, cundannati à morte in una certa manera, postu chì avemu statu un spettaculu à u mondu, à l'anghjuli è à l'omi. »

 

A situazione di a terra hè aggravata

Versu 12: " Allegriate dunque, voi, celi, è voi chì abitate in i celi. Guai à a terra è à u mare ! Perchè u diavulu hè ghjuntu à voi in grande rabbia, sapendu ch'ellu hà pocu tempu. »

I " abitanti in u celu " eranu i primi à " rallegra " in a vittoria di Cristu. Ma a contrapartita di sta gioia hè l'intensificazione di a " disgrazia " per l'"abitanti di a terra ". Perchè u diavulu sà chì hè cundannatu à morte in parole, è chì hà " pocu tempu " per agisce contru à u so pianu di salvezza. L'azzioni realizati per 2000 anni da u campu demonicu cunfinatu nantu à a terra sò tutti revelati da Ghjesù Cristu in a so Revelazione o Apocalisse. Questu hè u sughjettu di stu travagliu chì vi scrivu. È da 2018, l'eletti di Ghjesù Cristu anu spartutu sta cunniscenza di a fine di u tempu riservata à u diavulu per u so travagliu di seduzzione; finiscerà in a primavera di u 2030 cù u gloriosu ritornu di u so divinu Maestru. A parentesi di stu tema chjude cù u versu 12.

Chjudendu a parentesi di a lotta in u celu

 

Ripresa di u tema di a donna chì guida in u desertu

 

Versu 13: " Quandu u dragone hà vistu ch'ellu era statu ghjittatu à a terra, perseguitò a donna chì avia datu nascita à u zitellu masciu. »

Questa parentesi permette à u Spìritu di ripiglià u tema di u regnu papale da u versu 6. U terminu " dragon " in questu versu sempre designa u diavulu, Satanassu, ellu stessu. Ma a so lotta contr'à a " donna " si face per via di l'azzione rumana, successivamente, imperiale, poi papale.

Versu 14: " E duie ali di u grande aquila sò stati dati à a donna, per pudè vulà in u desertu, in u so locu, induve hè nutrita per un tempu, è tempi, è a mità di tempu, luntanu da u faccia di u serpente. »

In questu versu 14, ripiglià u missaghju indichendu a durata di u regnu papale in a forma di "trè anni è mezu", " un tempu, tempi è mità di tempu ", digià utilizatu in Dan.7:25. In questa ripresa, novi dettagli seranu revelati in una sequenza cronologica di avvenimenti. Un dettu deve esse nutatu: " u dragone " di u versu 4 hè rimpiazzatu da a " serpente " in u listessu modu chì u " dragon " di u versu 3 hè rimpiazzatu da a " coda ". I termini " serpente è coda " ci revelanu un cambiamentu di tattiche attive chì Diu, a " grande aquila ", inspira in u diavulu è i so dimònii. Dopu à l'aggressione aperta di u " dragu " seguita l'astuzia è a minzogna religiosa di u " serpente " chì hè cumpletu da u regnu papale di 1260 anni profetizatu. A menzione di a " serpente " permette à Diu di suggerisce à noi un paragone cù e circustanze di u peccatu originale. Cum'è Eva hè stata seduta da " a serpente " per mezu di quale u diavulu parlava; " a donna ", " a sposa " di Cristu, hè sottumessu à a prova di e parolle bugie chì u diavulu li presenta à traversu " a bocca " di i so agenti di u cattolicu rumanu papale.

Versu 15: " È u serpente mandò l'acqua da a so bocca cum'è un fiumu dopu à a donna, per alluntanassi da u fiume. »

Versu 15 illustra a persecuzione cattolica à quale hè sottumessu a fede cristiana infidele; cum'è "l' acqua di un fiume " chì " porta " tuttu ciò chì hè à a so portata. La " bouche " papale catholique romaine lança ses ligues catholiques fanatiques et cruelles contre leurs opposants religieux. A realizazione perfetta di sta azzione hè a creazione di u corpu di "dragoni" da Louis XIV cunsigliatu da u vescu Le Tellier. Stu corpu militare, creatu per perseguite a resistenza pacifica protestante, avia u scopu di " addestrare " tutti l'eletti debuli è mansi di Cristu à i so dogmi, furzenduli à sceglie trà a cunversione à u cattolicismu o esse purtatu in prigionia o à morte dopu un abusu orribile. e tortura.

Versu 16: " E a terra hà aiutatu a donna, è a terra hà apertu a so bocca è inghiottu u fiume chì u dragone avia cacciatu da a so bocca. »

U Spìritu ci offre duie interpretazioni sovrapposte per stu versu unicu. Nota chì " a donna " è " a terra " sò quì duie entità distinte , è chì " a terra " pò simbulizà a fede protestante o a terra literale, a terra di u nostru pianeta. Questu darà stu versu duie interpretazioni chì si seguitanu cronologicamente in a Revelazione divina.

1er missaghju: Falsu Protestantismu bestiale : In ordine cronologicu , prima, " a donna " currisponde à a discrizzione pittorica di i pacìfichi Protestanti di a Riforma chì a so " bocca " ufficiale (quellu di Martin Luther in u 1517) denunziava i peccati Cattolici; chì hà ghjustificatu u so nome: "Protestanti" esse quelli chì prutestanu contr'à l'inghjustizia religiosa cattolica chì pecca contru à Diu è uccide i so veri servitori. Un altru cumpunente ipocrita di u Protestantisimu simbolizatu da a parolla " terra " hà ancu apertu a so " bocca " per denuncià a fede cattolica, ma hà pigliatu l'arme è i so viulenti colpi "inghianu " una parte significativa di i cumbattenti di e lighe cattoliche. A parolla " terra " simbulizeghja quì i famosi "Huguenots", cumbattenti protestanti di e Cévennes, è quelli di fortezze militari cum'è La Rochelle durante e "guerre di religione" in quale Diu ùn era nè servitu nè onoratu da i dui gruppi di pirsuni opposti. combattenti.

2e missaghju : a spada vindicatrice di l'ateismu naziunale francese . In a seconda lettura, è in ordine cronologicu, stu versu 16 palesa cumu a Rivuluzione francese inghiottirà cumplettamente l'aggressione papale di e monarchie cattoliche. Questu hè u missaghju principale di stu versu. È hè quellu chì Diu dà à u rolu di u " 4 tromba "di Rev.8: 12, è " bestia chì si alza fora di l'abissu " di Rev.11: 7, in analogia cù Lev.26: 25, vene, dice Diu, cum'è " una spada, per vindicà a mo alleanza . » traditu da i peccatori cattolici ribelli. Sta maghjina hè basatu annantu à a punizioni di u ribellu " Corah " in Num.16: 32: " A terra hà apertu a so bocca , è li inghiottì, è e so case, cù tuttu u populu di Korah è tutti i so bè ". In perfetta armunia cù a Revelazione divina è a realizazione storica, sta maghjina comparativa ricorda u rifiutu di a lege divina da i ribelli in e duie situazioni.

 

L'Ultimu Nemicu di u Dragon : U Residu Adventista di e Donne

Versu 17: " È u dragone era in furia cù a donna, è andò à fà guerra contr'à u restu di i so discendenti, chì guardanu i cumandamenti di Diu è chì anu a tistimunianza di Ghjesù. »

Passendu in silenziu i 150 anni di l'attività di i Protestanti colpiti da a malidizzione divina, u tema di a " 5a tromba ", u Spìritu evoca l'ultima lotta terrena di u diavulu è i so sbirri celesti è terrestri, è ci mostra i miri. di u so odiu cumuni. Questi ultimi obiettivi seranu l'Eletti, l'ultimi discendenti è l'eredi di i pionieri Adventisti di 1873 à quale sta ultima prova hè stata annunziata secondu Rev.3: 10. Pionieri chì a so missione compie, purtendu a so stessa benedizzione divina. Anu da sustene fermamente è fedelmente u travagliu chì Ghjesù li hà affidatu : ricusendu d'onurà in ogni modu " a marca di a bestia " a dumenica rumana, mantenendu, fedelmente, è à qualunque costu, a pratica di riposu sabbaticu, durante U sabbatu, u veru settimu ghjornu di a settimana, u tempu urganizatu è stabilitu da u grande è omnipotente Diu creatore. Hè sta verità chì appare in questa descrizzione di u " restu di a sumente di a donna " in questu versu: " quelli chì guardanu i cumandamenti di Diu ", i deci è micca i nove; " è chì conservanu a tistimunianza di Ghjesù ", perchè ùn lascianu nimu piglià da elli; nè " i dragoni ", nè " i serpenti ". È questu " tistimunianza di Ghjesù " hè ciò chì hè più preziosu, postu chì, secondu Apocalisse 19:10, " a tistimunianza di Ghjesù hè u spiritu di profezia ". Hè sta tistimunianza prufetica chì rende " impossibile per u diavulu di ingannà i veri eletti " di Cristu, u Diu di a verità, cum'è Matt.24:24 insegna: " Per falsi Cristi sorgeranu è falsi prufeti; feranu grandi miraculi è miraculi, à u puntu di seduce, s'ellu era pussibule , ancu l'eletti . ".

 

Una vittoria quasi ... cumpleta per Satanassu

Versu 18: " E si stete nantu à a rena di u mare " .

Stu ultimu versu ci mostra un diavulu triunfante chì hà riesciutu à purtà cun ellu in a so caduta è a so cundanna murtale, tutte l'istituzioni religiose cristiane ch'ellu dumina è tene sottu à a so autorità. In Isa.10: 22, Diu dichjara: " Ancu chì u vostru populu, o Israele, hè cum'è a rena di u mare, solu un restu riturnà; a distruzzione hè risolta, pruvucarà a ghjustizia à overflow. » Cusì, sicondu sta prufezia, à a fine di u mondu, solu l'Adventisti dissidenti, chì custituiscenu " u restu di a donna ", " u Sceltu, a Sposa di Cristu ", è u spirituale "Israele " di Diu, scappanu à questu. dominazione satanica. Mi ricordu chì sottu u nome "Adventist", u Spìritu definisce u standard di a fede per a salvezza di l'ultimi scelti scelti da 1843; in u 2020, hè un cumpurtamentu religiosu, ma ùn hè più una istituzione chì Diu hà ghjudicatu, cundannatu è rifiutatu (" vomited ") in 1994.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 13: I falsi fratelli di a religione cristiana

 

A bestia di u mare - A bestia di a terra

 

 

 

U numeru 13 rapprisenta per i superstiziosi idolatri un incantu di furtuna o un incantu di mala sorte, secondu l'opinioni è i paesi di ogni persona. Quì, in a so gloriosa Revelazione, Diu ci revela u so propiu codice numericu, basatu annantu à i numeri 1 à 7 è e so diverse cumminazzioni. U numaru 13 hè ottenutu da l'aghjunzione di u numeru "6", u numeru di l'anghjulu Satanassu, è u numeru "7", u numeru di Diu è dunque di a religione legittima data à u Diu creatore in Ghjesù Cristu. Truveremu cusì in stu capitulu i "falsi fratelli di a religione cristiana" ma veri nemici murtali di l'eletti veramente eletti. Stu " tarsh " si nasconde à mezu à u " bonu granu " sottu à l'apparenze religiose ingannate chì stu capitulu smaschera.

 

A prima bestia : chì nasce da u mare

u Dragone Serpente

Versu 1: " Allora aghju vistu una bestia chì esce da u mare, chì avia dece corne è sette capi , è nantu à e so corne dece diademi , è nantu à i so capi. nomi blasfemi .

Comu avemu vistu in u studiu di Rev. 10, truvamu in questu capitulu i dui chjamati " besti " cristiani di a nostra era. U primu, " chì s'arrizza da u mare ", cum'è in Dan.7: 2, cuncerna a fede cattolica è u so regnu persecuting di prophetic " 42 mesi ", o 1260 anni reali. Pigliendu i simboli di l'imperi chì precedenu in Dan.7, truvamu u regnu di u " picculu cornu " chì duvia apparisce dopu chì i " deci corni " avianu ricevutu i so regni secondu Dan.7:24. I " tiares " posti nantu à e " dece corne " mostranu chì hè stu cuntestu storicu chì hè destinatu. Quì, a Roma papale hè simbolizzata da " sette capi " chì a carattirizzanu particularmente in un sensu doppiu. U più literale hè quellu di " sette colline " nantu à quale Roma hè custruita secondu Rev.17: 9. L'altru, più spirituale, hà priurità; l'espressione " sette capi " denota a santificazione di a magistratura: " sette " essendu u numeru di santificazione, è " capi " chì denota u magistratu o anzianu in Isa.9:14. Sta magistratura superiore hè attribuita à a Roma papale perchè piglia a forma di un statu indipindenti, civili è religiosi, chì u capu hè u papa. U Spìritu specifica: " è nantu à i so capi nomi di blasfemia ". A parolla " blasfemia " hè in u singulare è avemu da traduce cum'è: " nomi di bugie ", secondu u significatu di a parolla " blasfemia ". Ghjesù Cristu attribuisce a " bugia " à u regime papale rumanu. Per quessa, li attribuisce u tìtulu di " babbu di a bugia " per quale ellu hà designatu u diavulu, Satanassu stessu in Ghjuvanni 8:44: " Tu site di u vostru babbu u diavulu , è vulete fà i desideri di u vostru babbu. Era un assassinu da u principiu, è ùn stà micca in a verità, perchè ùn ci hè micca verità in ellu. Quandu dice una minzogna, parla da u so core; perchè hè un bugiardariu è u babbu di i bugie ".

 

Versu 2: " A bestia chì aghju vistu era cum'è un leopardo ; i so pedi eranu cum'è quelli di l'orsu , è a so bocca cum'è a bocca di un leone . U dragone li dete u so putere, u so tronu è una grande autorità. »

A " quarta bestia " di Dan.7: 7 hà dettu " terribili, terribili è straordinariamente forte " riceve una descrizzione più precisa quì. In fattu solu presenta i criteri di i trè imperi chì l'anu precedutu dapoi l'imperu caldeu. Possiede l'agilità di u " leopardo ", u putere di l'"orsu " è a crudele forza carnivore di u " leone ". In Rev.12: 3, " u dragone " di u versu 3, induve " i diademi " eranu nantu à i " sette capi " rapprisentanu Roma in a so fase imperiale pagana perseguitendu i primi cristiani. Cusì, cum'è u " cornu pocu " di Dan.7: 8-24 successi quellu di Dan.8: 9, quì u papatu riceve u so putere da l'Imperu Rumanu; chì a storia cunfirma da u decretu imperiale dovutu à Ghjustinianu I in 533 (scrittura) è 538 (appiecazione). Ma attenti ! U " dragu " si riferisce ancu à " u diavulu " in Rev. 12: 9, chì significa chì u papatu riceve u so putere, " u so putere, u so tronu è a so grande autorità " da u diavulu stessu. Capemu perchè Diu face e duie entità " babbi di bugie " in u versu precedente.

Nota : À u livellu militare, a Roma papale conserva a forza è u putere di a so forma imperiale, perchè l'armata reale europee u serve è suddisfà e so decisioni. Cum'è Dan.8: 23 à 25 insegna, a so forza si basa nantu à " u successu di i so ruses " chì cunsistenu à riclamà di rapprisintà à Diu nantu à a terra, è cum'è tali, pudè apre o chjude l'accessu à a vita eterna pruposta. Evangelu di Cristu: " À a fine di u so duminiu, quandu i peccatori sò cunsumati, si suscitarà un rè impudente è astutu . U so putere cresce, ma micca da a so propria forza ; ferà un caos incredibile, riescerà in i so imprese , distruggerà i putenti è u populu di i santi. Per via di a so prusperità è u successu di i so trucchi , avarà l'arroganza in u so core, distrughjerà parechji omi chì campavanu in pace, è si suscitarà contru à u capu di i capi; ma sarà rottu, senza u sforzu di nisuna manu. »

 

À a fine di l'anni 1260, l'ateisimu di a Rivuluzione francese mette fine à u so putere dispoticu stabilitu dapoi u 538 .

Versu 3: " E aghju vistu unu di i so capi cum'è feritu à morte; ma a so ferita murtale hè guarita. È tutta a terra era in paura daretu à a bestia. »

Mai pentita in tutta a so storia, hè per forza chì a magistratura papale duverà rinunzià à u so putere persecutore. Questu serà rializatu da u 1792 quandu a munarchia, u so sustegnu armatu, hè abbattutu è decapitata da l'ateismu francese. Cum'è annunziatu in Rev.2: 22, questu ateu " grande tribulazione " vole distrughjini u putere religiosu rumanu di " a donna Jezabel " è i so miri sò " quelli chì commettenu adulteriu cun ella "; monarchi, monarchici è preti cattolici. Hè cusì ch'ella deve esse stata " cum'è ferita à morte ". Ma per ragioni opportunistiche, l'imperatore Napulione I ristabilisce in u 1801 in nome di u so Cuncordatu. Ùn mai più direttamente perseguiterà. Ma u so putere seducente cuntinueghja per multitùdine di cattolici chì crederanu tutti in e so bugie è e so pretensioni finu à u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu: "È tutta a terra era in admirazione daretu à a bestia ". " Tutta a terra seguitava à a bestia ", è sta parolla terra , in un doppiu sensu, cuncerna u pianeta, ma ancu a fede protestante riformata chì hè vinuta da ellu. L'allianza ecumenica (= terrena, in grecu) fatta da tandu cunfirma stu annunziu. Se u Spìritu avia vulsutu sprime stu missaghju in una lingua chjara, lighjeriamu : " tutta a religione protestante seguitava religione cattolica intollerante . Sta dichjarazione serà cunfirmata da u studiu di a seconda " bestia " chì sta volta " scende da a terra " in u versu 11 di stu capitulu 13.

Versu 4: " E aduranu u dragone, perchè avia datu l'autorità à a bestia; Adurà a bestia, dicendu : Quale hè cum'è a bestia, è quale pò luttà contru à ellu ? »

Designing tramindui Roma imperiale, ma ancu Satanassu, sicondu Rev 12: 9, u dragone, dunque u diavulu stessu, hè aduratu da quelli chì onuranu u regime papale; Questu com'è u risultatu è in tutta ignuranza, postu chì hè ellu chì " hà datu u so putere à a bestia ". Cusì, u papale " successu di l'impresa " profetizatu in Dan.8:24 hè cunfirmatu da a storia. Ella regna sopra à i rè da u so putere religiosu, in modu assulutu, longu senza contestazione. Ella attribuisce terre è onori cù tituli quelli chì a serve per ricumpinsà, cum'è pudemu leghje in Dan. 11: 39: "Hè cù u diu straneru ch'ellu agirà contru à i lochi furtificati; et il remplira d'honneur ceux qui le reconnaissent, il les fera dominer sur beaucoup, il leur distribuera des terres en récompense . A cosa hè stata fatta literalmente in una manera ben cunnisciuta quandu u Papa Lisandru VI Borgia (famosu assassinu) hà spartutu a terra in u 1494 è attribuita à u Portugallu, u puntu avanzatu orientali di u Brasile è l'India, è à a Spagna, tuttu u restu di u novu scupertu. terre. U Spìritu insiste. L'sceltu di Ghjesù Cristu deve esse cumpletamente cunvinta chì a fede cattolica hè diabolica, è chì tutti i so azzioni aggressivi o umanistichi sò diretti da Satanassu, l'avversariu di Diu è l'eletti. Questu enfasi hè ghjustificatu postu chì ellu profetizza in Dan.8: 25, " u successu di e so imprese è u successu di i so arti ". A so autorità religiosa ricunnisciuta da i rè, i putenti, è i populi cristiani d'Auropa li dà un prestigiu basatu nantu à a fiducia, dunque in realtà estremamente fragile. Ma quandu Diu è u diavulu s'uniscenu per l'azzione punitiva, a folla, a massa umana di a ghjente segue ubbidiente u falsu percorsu tracciatu è sopratuttu, impostu. In a terra, u putere chjama à u putere, perchè a ghjente piace à sente putente, è in questu duminiu, u regime papale, chì pretende di rapprisintà à Diu, hè un maestru di u generu. Cum'è in Rev.6, u tema pone una quistione: " Quale hè cum'è a bestia, è quale pò luttà contru à ellu?" ". I capituli 11 è 12 anu datu a risposta: Diu in Cristu chì darà nasce in u 1793 à l'ateismu rivuluziunariu francese chì l'impagnerà in un bagnu di sangue. Ma finu à l'apparizione di sta " spada vindicatrice " (role attribuitu à a 4a punizione in Lev.26: 25), i Protestanti armati eranu digià cummattenti, senza però esse capace di scunfighja. Omi, Prutistanti, Francesi è Tedeschi, è Anglicani, tutti duru cum'è ella, li batteranu da u XVImu seculu , riturnendu i so colpi murtali, perchè a so fede hè soprattuttu pulitica.

Versu 5: " E li fu data una bocca chì parlava parolle arroganti è blasfemi; è fù datu u putere di agisce per quaranta-dui mesi. »

Queste parolle sò identiche à quelli chì leghjemu in Dan.7: 8 chì riguardanu u " cornu pocu " papale rumanu chì sorge dopu à i " deci corni " di i regni europei. Quì truvemu a so " arroganza " ma quì u Spìritu aghjunghje " blasfemi " o false pretensioni è bugie religiose nantu à quale " u so successu " hè statu custruitu. Diu cunfirma u so regnu di " 1260 " anni attuale prisentatu in a forma profetica biblica " quaranta-dui mesi ", secondu u codice " un ghjornu per un annu " di Eze.4: 5-6.

Versu 6: " Ed ella hà apertu a so bocca per pronunzianu blasfemi contru à Diu , per blasfemi u so nome, è u so tabernaculu, è quelli chì abitanu in u celu. »

Ci vole à attirà l'attenzione nantu à u sensu cumunu chì l'umanità dà à a parolla " blasfemia " o insulte. Questa cuncepzione hè ingannosa perchè designà i bugie, " blasfemi " ùn piglianu micca l'aspettu di l'insulta, è in quantu à quelli chì Diu impute à a Roma papale, anu, à u cuntrariu, l'apparenza di una santità falsa è ingannosa.

A bocca papale " pronuncia blasfemi contru à Diu "; chì cunfirma a so identità in Dan.11: 36 induve leghje: " U rè farà ciò chì vulete; si esaltarà, si gloriarà sopra à tutti i dii, è dicerà cose incredibili contru à u Diu di i dii ; prosperarà finu à chì a rabbia hè cumpleta, perchè ciò chì hè determinatu serà realizatu. » U Spìritu impute à u regime papale bugie, o " blasphemies ", chì caratterizeghja tutte e so duttrini religiosi; " Contr'à Diu, per blasfeme u so nome ," ella piglia u nome di Diu in vain, distorte u so caratteru, imputendu e so azzioni diaboliche assassine; " u so tabernaculu ", vale à dì u so santuariu spirituale chì hè a so Assemblea, i so Eletti; " è quelli chì abitanu in u celu ", perchè prisenta u celu è i so abitanti à a so manera ingannosa, evucanu in i so dogmi, l'inferni celesti, un legatu di i Grechi chì li situanu sottu à a terra, u paradisu è u purgatoriu. " L'abitanti di u celu ", puri è santi, soffrenu è s'indignanu per u fattu chì u mudellu di gattivezza è crudeltà inspiratu in l'omi da u campu demonicu terrenu li hè attribuitu ingiustamente.

Versu 7: " E li hè statu datu di fà guerra contr'à i santi, è di vince. È hè statu datu l'autorità nantu à ogni tribù, populu, lingua è nazione. »

Stu versu cunfirma u missaghju di Dan.7: 21: " Aghju vistu stu cornu fà guerra contru à i santi, è prevalendu nantu à elli ". U Cristianesimu europeu è glubale hè veramente u scopu, postu chì a fede cattolica romana hè stata imposta à tutti i populi europei cumposti, in effetti, di " tribù, populi, lingue è nazioni " chì eranu civilmente indipendenti. A so " autorità nantu à ogni tribù, pòpulu, lingua è nazione " cunfirma a so maghjina cum'è " a prostituta Babilonia a grande ", da Rev. 17: 1 chì presenta a so " seduta nantu à parechje acque "; " acque " chì simbulizeghjanu " populi, multitùdine, nazioni è lingue " secondu Rev.17: 15. Pudemu nutà, cun interessu, l'absenza di a parolla " tribù " in stu capitulu 17. U mutivu hè u cuntestu finali di l'era destinata chì cuncerna l'Europa è u Cristianesimu Occidentale in quale a forma tribale hè stata rimpiazzata da e diverse forme naziunali.

Per d 'altra banda, in u cuntestu di l'iniziu di l'istituzione di u regime papale, e pupulazioni europee eranu essenzialmente urganizate in " tribù " cum'è a Gallia Rumana, disuniti è spartuti da diverse " lingue " è dialetti. Cronologicamente, l'Auropa era pupulata da " tribù ", po da " popoli " sottumessi à i rè, è infine, cù u XVIIImu seculu , da " nazioni " republicane , cum'è i Stati Uniti d'America di u Nordu America, chì custituiscenu a so impurtante crescita. A custituzione di i "populi" hè duvuta à a sottumissione à u regime papale rumanu, perchè hè quellu chì ricunnosce è stabilisce l'autorità di i rè di l'Europa cristiana, postu chì Clovis 1er rè di i Franchi .

Versu 8: " È tutti quelli chì abitanu nantu à a terra l'adoreranu, u so nome ùn hè micca scrittu da a fundazione di u mondu in u libru di vita di l'Agnellu chì hè statu immolatu". »

À a fine di u tempu, induve u simbulu " terra " designa a fede protestante, stu missaghju piglia un significatu precisu: tutti i protestanti veneranu a fede cattolica; tutti, eccettu l'eletti à quale u Spìritu sottile dà sta definizione: " quelli chì u so nome ùn hè statu scrittu da a fundazione di u mondu in u libru di vita di l'Agnellu chì hè statu immolatu. "E vi ricordu quì, i so rapprisintanti eletti sò i " citadini di u regnu di u celu " in uppusizione à i ribelli chì sò l'" abitanti di a terra ". I fatti testimonianu a verità di questu annunziu prufeticu formulatu da u Spìritu di Diu. Perchè dapoi u principiu di a Riforma, salvu u casu di Pierre Valdo in u 1170, i Prutistanti anu adoratu a fede cattolica onurandu a so "Duminica" ereditata da l'imperatore paganu Custantinu 1 dapoi u 7 di marzu di u 321. Sta accusazione prepara u tema di a seconda . " bestia " prisentata in u versu 11.

Versu 9: " Se qualchissia hà l'arechje, ch'ellu sente!" »

Quellu chì hà l'" arechja " di discernimentu apertu da Diu, capisce u missaghju prupostu da u Spìritu.

 

L'annunziu di a punizione eseguita da a spada vindicatrice di l'ateismu naziunale francese

Versu 10: " Se qualchissia porta in prigionia, andarà in prigionia; s'è qualchissia tomba cù a spada, deve esse uccisu cù a spada. Questa hè a perseveranza è a fede di i santi. »

Ghjesù Cristu rammenta a docilità pacifica ch'ellu esige da i so eletti in ogni mumentu. Cum'è i primi martiri, l'eletti di u crudele regnu papale deve accettà u destinu chì Diu hà preparatu per elli. Ma annuncia quale serà a so ghjustizia chì punirà in u tempu, l'esazzione religiosa di i rè è di i papi è di u so cleru. Dopu avè « purtatu » l'eletti in prigionia, andaranu elli stessi in e prigiò di i rivoluzionari francesi. È avendu " ammazzatu cù a spada " l'scelti chì Ghjesù hà amatu, seranu elli stessi ammazzati da a "spada" vindicatrice di Diu chì u so rolu serà realizatu da a ghigliottina di i stessi rivoluzionari francesi. Hè per mezu di a Rivuluzione francese chì Diu risponde à u desideriu di vindetta spressione da u sangue di i martiri in Rev. 6: 10: " Chianu à voce alta, dicendu: Finu à quandu, santu è veru Maestru, ritardu site. per ghjudicà, è per vindicà u nostru sangue nantu à quelli chì abitanu nantu à a terra ? ". È a guillotina rivoluzionaria " colpirà cù a morte i zitelli cattolici" di a munarchia è u cleru rumanu papale cum'è annunziatu in Rev.2: 22. Ma trà e so vittime truveremu ancu i Protestanti ipocriti chì cunfondenu a fede cù l'opinioni pulitiche civili è difendenu, " spada " in manu, e so opinioni persunali è u so patrimoniu religiosu è materiale. Stu cumpurtamentu era quellu di Ghjuvan Calvinu è quellu di i so sinistri è sanguinari cullaburatori in Ginevra. Evocando l'azzioni realizati in u 1793 è u 1794, a prufezia ci porta in u cuntestu di a longa pace religiosa stabilita per l'anni "150" profetizatu da u profeticu "cinque mesi" di Rev.9: 5-10. Ma dopu à u 1994, a fine di stu periodu, da u 1995, u dirittu di "ammazzà " per ragioni religiose hè statu ristabilitu. U nemicu potenziale diventa allora chjaramente a religione islamica finu à a so estensione guerriera chì portarà à a "Terza Guerra Munniali" trà 2021 è 2029. Pocu prima di u ritornu di Cristu previstu per a primavera di u 2030, a seconda "bestia" appariscerà . in stu capitulu 13.

 

A siconda bestia : chì nasce da a terra

L'ultimu Stand di u Dragon-Agnellu

Versu 11: " Allora aghju vistu una altra bestia chì esce da a terra, chì avia duie corne cum'è quelle d'agnellu, è chì parlava cum'è un dragone. »

A chjave per identificà a parolla " terra " si trova in Gen.1: 9-10: " Diu hà dettu: Chì l'acqui chì sò sottu à u celu sò riuniti in un locu, è lasciate chì a terra secca apparisce. È cusì era. Diu chjamò a terra secca, è a massa d'acqua chjamò mare. Diu hà vistu chì era bonu. »

Allora, cum'è a "terra " secca hè surtita da " u mare " in u sicondu ghjornu di a creazione terrena, sta seconda " bestia " hè surtita da a prima. Sta prima " bestia " designa a religione cattolica, a seconda, chì ne esce, riguarda a religione protestante, vale à dì a chjesa riformata. Sta rivelazione surprenante, però, ùn ci deve più stupisce, postu chì i studii di i capituli precedenti ci anu revelatu, di manera cumplementaria, u statutu spirituale chì Diu dà in u so ghjudiziu divinu à sta religione protestante chì, dopu à u periodu chjamatu « Thyatira ", ùn micca d'accordu per compie a Riforma intrapresa. Eppuru sta cumpiimentu era dumandatu da u decretu di Dan.8:14, à quale ella deve u missaghju di Diu di Rev.3:1: " Si dice chì hè vivu; è tù sì mortu ". Sta morte spirituale a mette in manu di u diavulu chì a prepara per a so ispirazione per a so " battaglia di Armageddon ", di Rev. 16:16, di l'ultima ora di u peccatu terrenu. Hè in l'ora di st'ultima prova di a fede, prufeziata in u missaghju indirizzatu à i so servitori adventisti di l'epica in Filadelfia , ch'ella pigliarà iniziative intolleranti chì farà d'ella, a " bestie chì risurre da a terra ". Elle a « deux cornes » que le verset 12 suivant justifiera et identifiera. Per uniti in l'allianza ecumenica, e religioni protestanti è cattolici sò uniti in a so lotta contru à u ghjornu di riposu santificati da Diu in l'autenticu settimu ghjornu di a settimana; u sabbatu o sabbatu di i Ghjudei, ma ancu di Adam, Noè, Mosè è Ghjesù Cristu chì ùn l'anu micca interrugatu durante u so ministeru è u so insignamentu in terra perchè l'accusazioni di trasgressione di u sàbatu purtate contru à Ghjesù da i Ghjudei ribelli eranu infundati. è inghjustificatu. Facendu miraculi intenzionalmente in u sàbatu, a so motivazione era di ridefinisce u veru cuncettu di Diu di u restu di u sàbatu. Ces deux religions, qui revendiquent le salut obtenu par « l'agneau qui enlève les péchés du monde », méritent bien, pour leurs critères descriptifs, l'image d'un « agneau qui parle comme le dragon ». Perchè favurendu l'intolleranza versu l'osservatori di u Sabbath ch'elli vanu à cundannà à morte, hè veramente a guerra aperta, a strategia di u " dragonu ", chì riappare.

Versu 12: " Essa esercitava tutta l'autorità di a prima bestia in a so prisenza, è hà fattu a terra è i so abitanti adurà a prima bestia, chì a ferita mortale era stata guarita. »

Assistemu à una spezia di relay, a fede cattolica ùn domina più, ma a so prima autorità hè data à a religione protestante. Questu, perchè sta religione protestante hè ufficialmente quella di u paese più putente di a terra: i Stati Uniti di l'America di u Nordu o USA A fusione di e religioni protestanti europee è americane hè digià stata ottenuta, ancu cumpresa l'istituzione adventista di u settimu ghjornu. dapoi u 1995. U novu " Babel " di a terra sò furzati à mischjà religiosi postu chì sò custruiti da l'accoglienza di l'immigranti di diverse confessioni religiose. Sì l'omi trovanu sti cosi nurmali, per via di a so mente superficiale è di u so disinteressu religiosu, per a so parte, u Diu creatore chì ùn cambia micca, ùn cambia ancu a so mente, è punisce sta disubbidienza chì ignora e so lezioni storichi testimoniate in a Bibbia. . Difendendu à turnu, a dumenica rumana di u primu ghjornu, u ghjornu di riposu stabilitu da Custantinu I , a seconda " bestie " protestante hà fattu u cultu di a prima bestia cattolica, chì a ricunnosce cum'è statutu religiosu ufficiale è li dete u so nome. "Domenica" ingannante. U Spìritu ci ricorda chì sta ultima allianza trà i Protestanti è i Cattolichi hè stata resa pussibule perchè " a ferita mortale " inflitta da a " bestia chì ascende da l'abissu " hè stata " guarita ". U chjama torna perchè a seconda bestia ùn averà micca sta chance di esse guarita. Serà distruttu da a gloriosa venuta di Ghjesù Cristu.

Versu 13: " Ella hà fattu grandi meraviglie, ancu facendo falà u focu da u celu à a terra à a vista di l'omi. »

Dapoi a so vittoria contru u Giappone in u 1945, l'America Protestante hè diventata a prima putenza nucleare in a terra. A so tecnulugia assai alta hè constantemente imitata ma mai uguale; hè sempre un passu davanti à i so cuncurrenti o avversari. Stu primatu serà cunfirmatu in u cuntestu di a "Terza Guerra Munniali" induve secondu Dan.11:44, distrughjerà u so nemicu, Russia, paese di u "rè di u nordu" in questa prufezia. U so prestigiu serà tandu immensu, è i sopravviventi di u cunflittu, stupiti è ammiratori, li affideranu a so vita è ricunnosceranu a so autorità annantu à tutta a vita umana. " U focu da u celu " appartene solu à Diu, ma dapoi u 1945, l'America hà pussede è cuntrullatu. Li deve a so vittoria è tuttu u so prestigiu attuale chì crescerà ancu più cù a so vittoria in a futura guerra nucleare.

Versu 14: " Ed ella hà ingannatu quelli chì abitanu nantu à a terra per i segni ch'ella hè stata data di fà in presenza di a bestia, dicendu à quelli chì abitanu nantu à a terra per fà una maghjina à a bestia chì avia a ferita di a spada. è chì campava. »

prodigi " tecnichi realizati sò innumerabili. L'" abitanti di a terra " sò diventati dipendenti da tutte e so invenzioni chì assorbanu a so vita è i so pinsamenti. Mentre l'America ùn li dumanda micca di privassi di sti gadgets chì occupanu a so ànima, cum'è i tossicodipendenti, u " popolo di a terra " hè prontu à legittimà l'intolleranza religiosa versu un "gruppu assai chjucu", u " restu di a donna". " di Rev.12: 17. "... fà una maghjina di a bestia " implica copià l'azzioni di a religione cattolica è ripruduce sottu à l'autorità protestante. Stu ritornu à a durezza di a mente serà basatu annantu à duie azzioni. I " sopravviventi " anu sopravvissutu à l'orribili atti di guerra, è Diu hà da cuntinuà è à pocu à pocu à chjappà cù e " sette ultime pesti di a so còllera ", descritte in Rev.16.

 

U decretu di a morte dumenica

Versu 15: " E li hè statu datu per fà vive l'imaghjini di a bestia, chì l'imaghjini di a bestia parli, è chì tutti quelli chì ùn aduranu micca l'imaghjini di a bestia anu da esse uccisi. . . »

U pianu di u diavulu, ispiratu da Diu, hà da piglià forma è esse realizatu. U Spìritu palesa a forma di a misura estrema chì serà presa in a sesta di e "sette ultime pesti". Per decretu ufficiale accettatu da tutti i ribelli sopravviventi nantu à a terra, serà decisu chì in una data trà l'iniziu di a primavera è u 3 d'aprile di u 2030, l'ultimi Adventisti chì mantenenu u sàbatu di u settimu ghjornu seranu uccisi. Lògica, sta data marca l'annu di u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu. A primavera di questu annu 2030 hè necessariamente u mumentu quandu ellu intervene per impedisce u prughjettu disastru di i ribelli da esse realizatu contr'à i so scelti chì vene à salvà "accurcendu i ghjorni" di a so "grande angoscia " ( Matt.24 : 22).

Versu 16: " Ed ella hà fattu chì tutti, chjuchi è grandi, ricchi è poveri, liberi è schiavi, ricevenu una marca nantu à a so manu diritta o nantu à a so fronte" .

A misura aduttata divide i sopravviventi di l'era in dui campi. Quellu di i ribelli hè identificatu da " una marca " di l'autorità umana chì designa u "dominicu" cattolico, l'anticu "ghjornu di u sole invincitu" impostu da unu di i so adoratori, l'imperatore rumanu Custantinu I, dapoi u 7 di marzu di u 321 . U " marcu " hè ricevutu " in manu ", perchè custituisce un "travagliu" umanu chì Ghjesù ghjudica è cundanna. Hè ancu ricevutu " nantu à a fronte " chì simbolizza a vulintà persunale di ogni criatura umana chì a so rispunsabilità hè cusì totalmente impegnata sottu u ghjudiziu ghjustu di u Diu creatore. Per autentificà da a Bibbia sta interpretazione di u simbolicu di a " manu " è di a " fronte ", ci hè stu versu da Deut.6: 8, induve Diu dice nantu à i so cumandamenti: " Li ligate cum'è un signu nantu à e vostre mani . , è seranu cum'è frontlets trà i vostri ochji. »

 

Ripresali precedenti

Versu 17: " è chì nimu ùn pudia cumprà o vende senza avè a marca, u nome di a bestia, o u numeru di u so nome. »

Daretu à sta parolla " persona " si trova u campu di i santi Adventisti chì sò stati fideli à u sàbatu santificati da Diu. Perchè ricusendu à onurà " a marca ", dumenica, di u restu di u primu ghjornu paganu, sò messi da parte. Inizialmente, eranu vittimi di un "boicottaggio" ben cunnisciutu in e misure americane contr'à l'avversari chì li resistenu. Per avè u dirittu di cummerciu, ci vole à onore " a marca ", a dumenica, chì cuncerna i Protestanti, " u nome di a bestia ", "u vicariu di u Figliolu di Diu", chì cuncerna i cattolici, o " u numeru di u so nome ", o u numeru 666.

Versu 18: " Questu hè a saviezza. Chì quellu chì hà l'intelligenza calcule u numeru di a bestia. Perchè hè u numeru di un omu, è u so numeru hè seicentu sessanta sei. »

A saviezza umana ùn hè micca abbastanza per capisce u missaghju di u Spìritu di Diu. Deve esse ereditatu da ellu, cum'è u casu di Salomone chì a so saviezza superava quella di tutti l'omi è hà fattu a so reputazione in tutta a terra cunnisciuta. Prima di l'adopzione di numeri arabi, trà l'Ebrei, i Grechi è i Rumani, e lettere di u so alfabetu avianu ancu u valore di cifru, cusì chì l'aghjunzione di i valori di e lettere chì custituiscenu una parolla determina u so numeru. L'ottenemu da un "calculamentu" cum'è u versu specifica. "... u numeru di u so nome " hè " 666 ", vale à dì u numeru ottenutu aghjunghjendu u valore numericu di e lettere rumane cuntenute in u so nome latinu "VICARIVS FILII DEI"; qualcosa dimustratu in u studiu di u capitulu 10. Stu nomu custituisce in sè stessu u più grande " blasphemy " o " bugia " di i so rivindicazioni, perchè in nisun modu Ghjesù hà datu un "sustituitu", chì significava a parolla "vicariu".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 14: U Tempu di l'Adventismu di u Settimu ghjornu

 

I missaghji di i trè anghjuli - a cugliera - a vendemmia

 

 

 

Questu hè un capitulu chì mira à u tempu trà 1843 è 2030.

In u 1843, l'usu particulari di a prufezia di Dan.8:14 guidò i "Adventisti" per aspittà u ritornu di Ghjesù Cristu fissatu per a primavera di quella data. Questu hè u principiu di una successione di teste di fede induve l'interessu in u spiritu di a profezia, à dì, " a tistimunianza di Ghjesù " secondu Apocalisse 19:10, serà dimustratu individualmente da i cristiani chì pretendenu esse di a salvezza di Ghjesù. Cristu sottu parechje etichette religiose. I " opere " dimustrati solu permettenu a selezzione o micca. Queste opere ponu esse riassunte in duie scelte pussibuli : accettazione o rifiutu di a luce ricevuta è e so dumande divine.

In u 1844, dopu à una nova aspettativa stabilita per a caduta di u 1844, Ghjesù hà da guidà i so eletti selezziunati versu una missione di compie u travagliu di a Riforma chì principia cù a risturazione di a pratica di u Sàbatu santificata da Diu dapoi a creazione di u mondu. . Questu hè u sughjettu più impurtante di a " santità " chì hè " justificata " da u 1844, quandu sta trasgressione hè stata purtata à l'attenzione di i so servitori. Sta traduzzione di Dan.8:14, traduttu finu à u mo ministeru cum'è: " duimila trècento sera matina è u santuariu serà purificatu ", hè autenticamente, in cunfurmità cù u testu ebraicu originale: " dumila trècento sera matina è a santità serà ghjustificata . Ognunu pò scopre chì a trasgressione di u Sabbath divinu da 321 hè accumpagnata da numerosi altri abbandunamenti di e verità duttrinali stabilitu da Diu in u tempu di l'apòstuli. Dopu à 1260 anni di regni minzogni, successori distruttivi di a fede, u papatu lasciò in a duttrina protestante parechje bugie insupportabili per u Diu di a verità. Hè per quessa, in stu capitulu 14, u Spìritu presenta trè temi principali chì sò, successivamente: a missione Adventista o missaghju di i " trè angeli "; " a cugliera " di a fine di u mondu, a classificazione è u rapimentu di l'eletti; " a vendemmia " di l'uva di l'ira, a punizione finale di i falsi pastori, falsi maestri religiosi di u Cristianesimu.

Insignatu da u 1844 per prutege l'eletti da a rabbia divina, l'ultima prova hè riservata à a fine estrema di u tempu datu à l'umanità per pusizioni trà a vulintà divina revelata è a dumanda umana ribellu cascata in l'apostasia u più cumpletu. Ma, a scelta fatta hà cunsequenze per tutti quelli chì sò morti dapoi u 1844. Solu l'eletti illuminati è fideli " moriscenu in u Signore " secondu l'insignamentu di u versu 13 induve sò dichjarati " benedetti ", vale à dì, beneficiari di a grazia di Cristu, cù tutta a so benedizzione digià cunfirmata in u missaghju indirizzatu à l'anghjulu di " Filadelfia " chì li cuncerna, perchè ùn hè micca abbastanza per esse battizatu "Adventist" per esse cunsideratu, da Diu, cum'è elettu.

Sì i ditaglii di l'abbandunamentu restanu à scopre, invece, i punti essenziali sò sottolineati è riassunti da u Spìritu in a forma di i "missaghji di i trè anghjuli" di i versi 7 à 11. Questi missaghji si seguitanu l'un l'altru in successione di cunsequenze.

Aghju ricurdatu quì, dopu à a nota nantu à a copertina in a pagina 2 di stu travagliu, sti trè missaghji mette in risaltu trè missaghji digià revelati in imagine simbolica in u libru di Daniel in Dan.7 è 8. U so ricordu, in stu capitulu 14 di l'Apocalisse. , sottolinea è cunfirma l'impurtanza estrema chì Diu li dà.

L'Adventisti riscatti vincitori

Versu 1: " Aghju fighjatu, è eccu, l'Agnellu stava nantu à a muntagna di Sion, è cun ellu centu quaranta-quattru mila [persone], chì avianu u so nome è u nome di u so Babbu scritti nantu à a so fronti. »

" Monti Sion " si riferisce à u locu in Israele induve Ghjerusalemme hè stata custruita. Simbulizeghja a speranza di salvezza è a forma chì sta salvezza pigliarà à a fine di i prucessi di a fede terrena è celestiale. Stu prughjettu sarà cumplettamente realizatu à u rinnuvamentu di tutte e cose, in quantu à a terra è u celu secondu Rev.21: 1. I " 144,000 [persone] " simbulizeghjanu l'eletti di Cristu sceltu trà u 1843 è u 2030, à dì i cristiani Adventisti pruvati, pruvati è appruvati da Ghjesù Cristu chì u so ghjudiziu s'applica in modu cullettivu è individuali. U ghjudiziu cullettivu ghjudica l'istituzione è u ghjudiziu individuale cuncerna ogni criatura. I " 144,000 [persone] " rapprisentanu l'eletti sceltu da Ghjesù Cristu trà i seguitori di a fede Adventista. Stu numeru hè strettamente simbolicu è u numeru attuale di quelli selezziunati hè un sicretu cunnisciutu è guardatu da Diu. Pudemu capisce u mutivu di a so selezzione da a definizione di l'imagine pruposta. « Sur leur front », symbole de leur volonté et de leurs pensées, sont inscrits « le nom de l'agneau », Jésus, et « celui de son Père », Dieu révélé dans l'ancienne alliance. Questu significa chì anu trovu è ripruduce l'imaghjini di Diu chì u Diu creatore avia datu à u primu omu prima di u peccatu, quandu ellu hà furmatu è detti a vita; è sta maghjina hè quella di u so caratteru. Custituiscenu u fruttu chì Diu hà vulsutu ottene per redentà in Ghjesù Cristu i peccati di i so unichi eletti fideli. Sembra chì nantu à a fronte di l'eletti selezziunati, sia, in u so spiritu, u so pensamentu è a so vulintà si trovanu, u sigellu di Diu di Rev.7: 3 o, u Sabbath di u quartu cumandamentu di u Decalogue è u caratteru inseparabile. di l'agnellu Ghjesù Cristu è quellu di a so rivelazione in u vechju pattu cum'è Babbu, Diu creatore. Cusì a vera fede cristiana ùn s'oppone micca à e norme religiose attaccate à u Figliolu è u Babbu cum'è i discepuli di a dumenica romana pretendenu, se micca in parolle, almenu in azzione.

Versu 2: " E aghju intesu una voce da u celu, cum'è u sonu di parechje acque, cum'è u sonu di un grande tronu; è a voce ch'e aghju intesu era cum'è quella di l'arpisti chì ghjucanu à e so arpe. »

I caratteri contraddittori mintuati in stu versu sò in realtà cumplementarii. E " grande acque " simbulizeghjanu multitùdine di criaturi viventi chì, quandu si sprimenu, piglianu l'apparenza di un " grande tronu ". À u cuntrariu, à traversu l'imaghjini di l' arpa , Diu revela l'armunia perfetta chì unisce i so criaturi vittoriosi.

Versu 3: " E cantanu un novu cantu davanti à u tronu, è davanti à i quattru criaturi viventi è l'anziani. È nimu pudia amparà a canzona, fora di i centu quaranta è quattru mila, chì sò stati redimi da a terra. »

Diu cunfirma è sottolinea quì l'altissima santificazione di a fede "Adventista" stabilita da u 1843-44. I so rapprisintanti eletti sò distinti da altri gruppi simbolizzati; " u tronu, i quattru criaturi viventi è l'anziani "; l'ultime designendu tutti i riscatti da l'esperienza vissuta nantu à a terra. Ma l'Apocalisse divina chjamata Revelazione solu mira à i dui mila anni di fede cristiana chì u decretu di Dan.8:14 si separa in duie fasi successive. Finu à u 1843-44, l'eletti eranu simbolizzati da 12 " anziani " fora di i " 24 " citati in Rev.4: 4. L'altri 12 " anziani " sò l' Adventist " sigillati " " 12 tribù " in Rev.7: 3-8 da 1843-44.

Versu 4: " Questi sò quelli chì ùn anu micca impurtatu cù e donne, perchè sò vergini; seguitanu l'agnellu induve ellu và. Iddi sò stati riscattati trà l'omi, cum'è primi frutti per Diu è per l'Agnellu; »

E parolle di stu versu s'applicanu solu in un sensu spirituale; a parolla " donne " designa e chjese cristiane chì sò cascate in apostasia dapoi a so origine, cum'è a fede cattolica Rumana, o da u 1843-44, per a fede Protestante, è da u 1994, per a fede istituzionale Adventista. U " defilement " menzionatu mira à u peccatu chì risultatu da a trasgressione di a lege divina è chì u " salariu hè a morte ", secondu Rom.6:23. Hè per salvà da a pratica di u peccatu chì Ghjesù Cristu hà santificatu, fora di i simbolichi " 144 000 [persone] ". A so " virginità " hè ancu spirituale è li designa cum'è esseri "puri" chì a so ghjustizia hè stata imbiancata da u sangue versatu da Ghjesù Cristu in u so nome. Eredi di u peccatu è di a so impurtanza, cum'è tutti i discendenti d'Adam è Eve, a so fede ricunnisciuta da Ghjesù Cristu li hà perfettamente "purificati". Mais pour que cette foi soit effectivement reconnue par Jésus-Christ, cette purification doit être réelle et concrétisée dans leurs « œuvres ». Questu implica dunque l'abbandunamentu di i peccati ereditati da false religioni cristiane o ebraiche o, più largamente, monoteistiche. È in a so rivelazione profetica, Diu hà in particulare mira à u fallimentu di rispettà l'ordine di u tempu chì hà stabilitu da a prima settimana di a so creazione di a terra è u so sistema celeste.

Daretu à l'imaghjini di " cantà una nova canzona " hè una sperienza specifica sperimentata solu da i " 144 000 [persone] " sigillati. Dopu à " u cantu di Mosè " chì celebrava a gloriosa surtita da l'Eggittu, simbulu di u peccatu, " u cantu " di l'eletti " 144 000 " celebra a so liberazione da u peccatu perchè ubbidì à u decretu di Dan.8:14 è anu cullaburatu in u so a santificazione desiderata, è ancu dumandata, da Diu dapoi u 1843-44. In questa data, una visione celestial hà ricurdatu a purificazione di i peccati realizatu nantu à a croce di u Golgota da a morte di Ghjesù Cristu. Stu missaghju custituisci à tempu un rimproveru è un insignamentu chì Diu prisintò à un tipu di credenti protestanti chì era l'eredi di a dumenica rumana è alcuni di i so altri peccati minzogni. In a tipulugia di i riti ebraici, sta " purificazione di i peccati " era una festa religiosa in u vaghjimu durante a quale u sangue di u caprettu uccisu era purtatu à u locu più santu nantu à u propiziatoriu pusatu in questu locu inaccessibile è pruibitu per u restu di u mondu. annu, tempu di l'annu. U sangue di stu caprettu, maghjina simbolica di u peccatu, prufetizava u sangue di Ghjesù Cristu chì ellu stessu era diventatu u portatore di i peccati di i so eletti per spiegà in u so locu a punizione ch'elli meritanu; Ghjesù stessu hè statu fattu peccatu. In questa ceremonia, u caprettu rapprisenta u peccatu è micca u Cristu chì u porta. Hè stu muvimentu fisicu di u gran sacerdote da u locu santu autorizatu à u locu santu pruibitu per u restu di l'annu chì stu versu alludisce quandu dice: "seguinu l'agnellu induve ellu và ". Ricordendu sta scena in a visione di u 23 d'ottobre di u 1844, u Spìritu di Cristu hà ricurdatu à i so eredi inconscienti scelti di falsità duttrinali, a pruibizione di piccatu. Cusì, da u 1844, u peccatu d'urighjini vuluntarii praticatu, chì hè u casu di a dumenica rumana, rende impussibile a relazione cù Diu , è u peccatu abbandunatu permette l'estensione di sta relazione chì porta l'elettu interessatu à a pienezza di a so santificazione per via di u riceve, capisce è mette in azzione di a verità divina revelata.

Essendu cunsiderati " primi frutti per Diu è per l'Agnellu ", custituiscenu u megliu chì Diu hà trovu in a so scelta di l'eletti terrestri. In i riti ebraici, " i primi frutti " eranu dichjarati " santu ". L'offerte di sti primi frutti d'animali o vegetali sò stati riservati à Diu per onurallu è per marcà a gratitudine umana versu a so bontà è a so generosità. Un autre motif, en effet pour les « saints prémices », est leur réception de la lumière divine qui leur est révélée dans sa totalité parce qu'ils vivent au temps de la fin où la lumière révélée atteint son apogée, son zénith spirituel.

Versu 5: " è nisuna bugia hè stata truvata in a so bocca, perchè sò senza culpa. »

U veru elettu, quellu chì hè natu da a verità da a nova nascita, pò odià solu a " bugia " in quale ùn trova micca piacè. A minzogna hè detestable perchè porta solu cunsiquenzi dannosi è face soffrenu i boni. Quellu chì crede in a " bugia " allora sperimenta u dulore di a delusione, l'amarezza di esse ingannatu. Nimu sceltu da Cristu pò piacè di seduce è ingannà i so cumpagni umani. Per d 'altra banda, a verità rassicura, custruisce in modu pusitivu relazioni cù i veri fratelli, ma sopratuttu prima, cù u Diu creatore è redentore di a nostra salvezza chì pretende è esalta u so nome cum'è "Diu di a verità " . Cusì, ùn praticà più u peccatu duttrinale, ubbiendu à a verità revelata, l'eletti hè ghjudicatu " irreprensible " da u Diu di a verità stessu.

 

Missaghju da u primu anghjulu

Versu 6: " Aghju vistu un altru anghjulu vola per mezu di u celu, avè un evangeliu eternu, per predicà à quelli chì abitanu nantu à a terra, à ogni nazione, à ogni tribù, à ogni lingua è à ogni populu. »

" Un altru anghjulu " o un altru messenger proclama una luce divina piena simbolizata da " u mezu di u celu " o u zenith di u sole. Questa luce hè ligata à " u Vangelu " o " a bona nova " di a salvezza purtata da Ghjesù Cristu. Hè chjamatu " eternu " perchè u so messagiu hè autenticu è ùn varia micca in u tempu. In questu modu, Diu certifica cum'è conforme à ciò chì hè statu insegnatu à l'apòstuli di Ghjesù Cristu. Stu ritornu à a verità hè vinutu da u 1843 dopu à e numerose distorsioni eredite da a fede cattolica Rumana. A proclamazione hè universale in analogia à u messagiu prisentatu in Daniel 12:12 chì palesa a benedizzione divina di u travagliu Adventista. " L' evangelu eternu " hè citatu quì sottu l'aspettu di u veru fruttu di a fede, dopu à u requisitu divinu revelatu da u decretu di Daniel 8:14. L'interessu in a parolla profetica hè un fruttu legittimu di a norma di "l' Evangelu eternu ".

Versu 7: " Dissi cù una voce alta, teme à Diu, è dà gloria à ellu, perchè l'ora di u so ghjudiziu hè ghjunta; è adurà quellu chì hà fattu u celu è a terra, è u mare è e surgenti di l'acque. »

In u versu 7, u primu anghjulu denunzia a trasgressione di u sàbatu chì glorifica, in u decalogu divinu, a gloria di u Diu creatore. Iddu dumannò cusì a so risturazione da uttrovi 1844, ma accusò a so trasgressione à i Protestanti dapoi a primavera di u 1843.

 

Missaghju da u sicondu anghjulu

Versu 8: " E un altru, un secondu anghjulu seguita, dicendu: Babilonia a grande hè cascata, hà fattu beie tutte e nazioni cù u vinu di l'ira di a so fornicazione. »

In u versu 8, u sicondu anghjulu palesa l'enorme culpabilità di a Chjesa Cattolica Papale Rumana chì hà seduciutu è ingannatu l'omi rinuminendu u paganu "ghjornu di u sole" di Custantinu I dopu à u "ghjornu di u Signore" traduzzione di u muntatu latinu chì hè l'urìgine di a so « dumenica » : dies dominica. Ripetuta duie volte, l'espressione " Babilonia a Grande hè cascata, cascata ", cunfirma chì per ella è quelli chì l'eredi, u tempu di a pacienza divina hè definitivamente finitu. Individualmente, a cunversione resta pussibule, ma solu à u costu di pruduce frutti, o " opere " di penitenza.

Ricurdativi: " hè cascatu " significa: hè pigliatu è scunfittu da u Diu di a verità cum'è una cità casca in e mani di u so nemicu. Rileva è illumina dopu à u 1843, trà u 1844 è u 1873, per i so fideli servitori Adventisti di u Settimu ghjornu, u " misteru " chì u carattirizza in Rev.17: 5. A seduzzione di e so bugie perde a so efficacità.

In u versu 8, u ghjudiziu fattu in i missaghji precedenti hè cunfirmatu, cun un avvertimentu terribile. A scelta cuscente è vuluntaria di u ghjornu di riposu stabilitu da Custantinu I in u 321, dapoi u 1844, face i ribelli chì a ghjustificà, passivi di a cundanna divina di i turmenti di a seconda morte di l'ultimu ghjudiziu. Per dissimulà a so accusazione contr'à dumenica, Diu a piatta sottu u nome d'una " marca " infame chì s'oppone à u so propiu " scellu " divinu. Stu signu di l'autorità umana, chì mette in dubbitu u so ordine di u tempu, custituisce un enormu scandalu degnu d'esse punitu da ellu. È a punizione annunziata serà, in fatti, terribile: " serà turmentatu cù u focu è u zolfo " chì distruggerà i ribelli, ma solu à u mumentu di l'ultimu ghjudiziu.

 

 

 

Missaghju da u terzu anghjulu

Versu 9: " E un altru, un terzu ànghjulu li seguitava, dicendu à alta voce: "Se qualchissia venera (inchina) a bestia è a so maghjina, è riceve una marca nantu à a so fronte o in a so manu .

A natura cumplementarii è successive di stu terzu missaghju cù i dui precedenti hè specificatu da a formula " i seguitanu ". A " voce forte " cunfirma a altissima autorità divina di quellu chì a proclama.

A minaccia hè indirizzata à i ribelli umani chì sustenenu è appruvanu u regnu di a " bestia chì si alza da a terra " è chì adopranu è onore, per mezu di a so ubbidienza, dumenica, a " marca " di a so autorità, citata in Rev. 13. : 16 chì hè, attualmente, tutta a pupulazione cristiana.

L'uppusizione diretta di sta " marca " à u " sigellu di Diu ", vale à dì, da dumenica di u primu ghjornu à u sabbatu di u settimu ghjornu, hè cunfirmata da u fattu chì i dui sò ricivuti " in fronte ", sede di u vuluntà, secondu Rev.7: 3 è 13: 16. Nota chì u " sigellu di Diu " di Rev.7: 3 diventa in Rev.14: 1: " u nome di l'Agnellu è quellu di u so Babbu ". A ricezione " à a manu " hè chjarificata da questi versi da Deut.6: 4 à 9:

" Ascolta, Israele! YaHWéH, u nostru Diu, hè u solu YaHWéH . Amarà u Signore, u vostru Diu, cù tuttu u to core è cù tutta a to ànima è cù tutte e to forza . È questi cumandamenti, chì vi dugnu oghje, seranu in u vostru core . Instillate à i vostri figlioli, è ne parlerete quandu site in casa, quandu andate in viaghju, quandu vi stendete è quandu vi alzate. Li ligate cum'è un segnu nantu à e vostre mani , è seranu cum'è frontlets trà i vostri ochji . Li scriverete nantu à i posti di a vostra casa è nantu à e vostre porte. » A " manu " designa l'azzione, a pratica, è u " fronte ", a vuluntà di pensamentu. In questu versu, u Spìritu dice: " Amate u Signore u vostru Diu cù tuttu u vostru core è cù tutta a vostra ànima è cù tutte e vostre forza "; ciò chì Ghjesù cita in Matt.22: 37 è chì ellu prisenta cum'è u " primu è u più grande cumandamentu ". L'eletti chì portanu u " sigilu di Diu " devenu dunque risponde à questi trè criterii: " Amate Diu cù tuttu u so core "; per onore praticà u restu di u sabbatu di u so settimu ghjornu santificatu; è avè " u nome di l'Agnellu " Ghjesù Cristu " è quellu di u so Babbu " YaHWéH in a so mente. En précisant « et le nom de son Père », l'Esprit confirme la nécessité d'obéir aux dix commandements de Dieu et aux préceptes et ordonnances qui favorisent la sainteté de l'élu dans l'ancienne alliance. Ancu in u so ghjornu, l'apòstulu Ghjuvanni cunfirmò queste cose dicendu in 1 Ghjuvanni 5: 3-4:

" Per questu hè l'amore di Diu, per guardà i so cumandamenti. È i so cumandamenti ùn sò micca gravi, perchè tuttu ciò chì hè natu di Diu vince u mondu; è a vittoria chì trionfa nantu à u mondu hè a nostra fede. »

Verse 10 : « Il boira aussi du vin de la colère de Dieu, versé sans mélange dans la coupe de sa colère, et il sera tourmenté de feu et de soufre devant les saints anges et devant l'Agneau. »

A còllera di Diu serà ampiamente ghjustificata perchè quelli chì ricevenu a " marca di a bestia " onora u peccatu umanu mentre pretendenu a ghjustizia di Ghjesù Cristu. In Rev.6: 15-17, u Spìritu hà stampatu e cunsequenze di u so cunfrontu finali cù l'ira distruttiva ghjustu di Ghjesù Cristu.

Nota estremamente impurtante : Per capisce megliu sta ira divina, duvemu capisce perchè u disprezzu per u sabatu sacru suscita tantu l'ira di Diu. Ci sò peccati veniali, ma a Bibbia ci avvirta contru à u peccatu fattu contr'à u Spìritu Santu, dicendu chì ùn ci hè più sacrificiu per ottene u pirdunu divinu. À l'epica di l'apòstuli, l'unicu esempiu datu à noi di stu tipu di peccatu era u rifiutu di Cristu da un cristianu cunvertitu. Ma questu hè solu un esempiu, perchè in realtà a blasfemia contr'à u Spìritu Santu cunsiste in nigà è ricusà un tistimunianza datu da u Spìritu di Diu. Per cunvince è insegnà l'esseri umani, u Spìritu hà inspiratu e scritture sante di a Bibbia. Dunque, quellu chì disputa u tistimunianza datu da u Spìritu in a Bibbia hà digià blasfemia contru à u Spìritu di Diu. Pò Diu fà megliu per fà cunnosce a so vulintà chè di guidà quelli chjamati à a Bibbia è i so scritti ? Puderà sprime più chjaramente a so vulintà, i so pinsamenti è u so ghjudiziu sovranu ? In u XVImu seculu , stu disprezzu di a Bibbia contr'à a quale hà fattu a guerra hà marcatu a fine definitiva di a pacienza di Diu per a religione cattolica rumana ; a fine di a so pacienza per una duttrina chì ùn hà mai ricunnisciutu. Dopu, in u 1843, u disprezzu di a parolla prufetica marcò a fine di riceve a fede Protestante in tutte e so forme multiple, eredi di Dumenica Rumana, vale à dì "a marca di a bestia ". È infine, à u turnu, l'Adventismu hà fattu una blasfemia contr'à u Spìritu Santu, ricusendu l'ultima rivelazione profetica chì Ghjesù li hà presentatu per mezu di u so umile servitore chì aghju incarnatu; blasphemy chì hè statu cunfirmatu è amplificatu da a so allianza cù l'osservatori dumenica da 1995. Blasphemy contru à u Spìritu riceve ogni volta da Diu a risposta ghjustu chì merita; una ghjusta sentenza di cundanna à a prima è a " seconda morte " cunfirmata in questu versu 10.

Versu 11: " È u fumu di u so turmentu ascende per sempre è sempre; è ùn anu micca riposu ghjornu o notte, chì veneranu a bestia è a so maghjina, è quellu chì riceve a marca di u so nome. »

U " fumu " serà solu à l'ora di l'ultimu ghjudiziu, l'ora quandu i ribelli caduti seranu " turmentati in u focu è zolfo " di u "lagu di focu " di Rev 19:20 è 20:14; questu, à a fine di u settimu millenniu. Ma digià prima di stu mumentu terribili, l'ora di u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu cunfirmà u so destinu finali. U missaghju di stu versu tocca à u sughjettu di " riposu ". Per a so parte, l'eletti sò attenti à u tempu di riposu santificati da Diu, ma i caduti ùn anu micca, invece, a listessa preoccupazione, perchè ùn dà micca dichjarazioni divine l'impurtanza è a serietà chì si meritanu. Dunque, in risposta à u so disprezzu, in l'ora di a so punizione finale, Diu ùn li cuncederà nisun riposu per calà a so soffrenza.

Versu 12: " Questa hè a perseveranza di i santi, chì guardanu i cumandamenti di Diu è a fede di Ghjesù. »

E parolle " perseveranza o pacienza " caratterizeghjanu i veri santi di u Messia divinu Ghjesù da u 1843-44 finu à u so ritornu in gloria. In questu versu, " u nome di u Babbu " da u versu 1 diventa " i cumandamenti di Diu ", è " u nome di l'Agnellu " hè rimpiazzatu cù " a fede di Ghjesù ". L'ordine di priorità hè ancu cambiatu. In questu versu, u Spìritu cita prima " i cumandamenti di Diu ", è secondu, " a fede di Ghjesù "; chì hè storicamente è à u livellu di valore l'ordine appruvatu da Diu in u so prughjettu di salvezza. Versu 1 hà datu priorità à "u nome di l'Agnellu "per cunnetta i " 144.000 " eletti à a fede cristiana.

Versu 13: " E aghju intesu una voce da u celu chì diceva: Scrivite: Benedettu da avà i morti chì morenu in u Signore! Iè, dice u Spìritu, ch'elli ponu riposu da i so travaglii, perchè e so opere li seguitanu. »

L'espressione " da avà in avanti " meriteghja una spiegazione dettagliata perchè hè cusì impurtante. Perchè hè destinatu à a data di a primavera di u 1843 è quella di a caduta di u 1844 in quale, rispettivamente, u decretu di Daniel 8:14 entra in vigore, è i dui prucessi adventisti urganizati da William Miller venenu à a fine.

À u tempu, l'Adventismu istituzionale ufficiale hà persu di vista l'implicazioni di sta frasa " avà ". Solu i fundatori pionieri di a fede Adventista anu capitu e cunsequenze di l'esigenza di Diu di u sàbatu da u 1843. Per aduttà sta pratica di u settimu ghjornu, sò stati purtati à capisce chì a dumenica praticata finu à allora era maledetta da Diu. Dopu à elli, l'Adventismu ereditatu hè diventatu tradiziunale è formalisticu, è per a maiò parte di aderenti è maestri, a dumenica è u sàbbatu sò stati ingiustamente posti à un livellu di ugualità. Sta perdita di u sensu di u sacru è di a vera santità hà risultatu in u disinteressu in a parolla prufetica è u terzu missaghju adventista chì aghju mandatu trà 1983 è 1994. Dapoi stu disprezzu manifestatu in l'Adventismu in Francia, l'istituzione u mondu adventista hà entratu in una alleanza cù u clan ecumenicu in u 1995, per a so più grande maledizzione. A minaccia di " tormenti " in u versu 10 cuncerna à u so turnu, da u suggerimentu di l'espressione " ellu ancu beie "; dapoi u 1994, l'Adventismu istituziunale, dopu à a fede Protestante, ghjudicatu è cundannatu da u 1843.

Cum'è stu versu suggerisce, u decretu di Daniel 8:14 provoca a separazione di i cristiani Protestanti di u 1843 in dui campi cumpresi u gruppu Adventista, i beneficiari di a beatitudine pronunzianu: "Beati da avà i morti chì mori in u Signore! " ". Il va sans dire que Jésus annonçant à « Laodicée » qu’il allait « vomiter », l’institution adventiste, messager officiel de Christ en 1991, date du rejet officiel de la lumière, appelée « nue » ne peut plus être avantageuse. da sta felicità.

 

U tempu di cugliera

Versu 14: " Aghju vistu, è eccu, ci era una nuvola bianca, è nantu à a nuvola s'assittò unu cum'è un figliolu di l'omu, chì avia nantu à a so testa una corona d'oru, è in manu una falce affilata. »

Questa descrizzione evoca à Ghjesù Cristu à u mumentu di u so gloriosu ritornu. A " nuvola bianca " ricorda e cundizioni di a so partenza è a so ascensione in u celu vissuta dui mila anni prima. U " nuvulu biancu " designa a so purezza, a so " corona d'oru " simbulizeghja a so fede vittoriosa, è " a falce affilata " imagine a " parola tagliente " di Diu da Heb.4:12, implementata da " a so manu ".

Versu 15: " È un altru ànghjulu esce da u tempiu, gridendu cù una voce forte à quellu chì era pusatu nantu à a nuvola: Scacciate a to falce, è cugliera; perchè l'ora di a cugliera hè ghjunta, perchè a cugliera di a terra hè matura. »

Sottu à l'aspettu di " a moissona ", cum'è in a so parabola, Ghjesù ricorda chì in questu, vene u tempu di separà definitivamente " u granu da a paglia ". Per mezu di a so Rivelazione, ci face scopre stu sughjettu chì separa i dui campi : u sàbatu di l'eletti è a dumenica di i caduti, perchè daretu à stu nome religiosu si piatta l'adorazione è l'autorità di una divinità solare pagana. E malgradu l'evuluzioni di u tempu umanu, Diu cuntinueghja à guardà à ellu per ciò chì hè veramente per ellu. E diverse opinioni di l'omi ùn influenzanu micca u so ghjudiziu; in u so urdinamentu di u tempu, u primu ghjornu hè prufanu, ùn pò micca piglià a santità divina. Questu hè ligatu solu à u settimu ghjornu santificatu in u so ordine di u tempu incisu da u principiu di u tempu terrestri perpetu; questu per una durata di 6000 anni solari.

Versu 16: " E quellu chì s'assittò nantu à a nuvola hà lampatu a so falce nantu à a terra. È a terra hè stata cugliera. »

U Spìritu cunfirma u futuru cumplimentu di " a cugliera di a terra ". Cristu u Salvatore è Avenger vi guardà nantu à questu è rializà in cunfurmità cù u so annunziu fattu in parabola, à i so apòstuli, in Matt.13: 30 à 43. A " cugliera " cuncerna principalmente u rapimentu à u celu di i santi eletti chì sò stati. fidu à Diu Creatore.

 

Tempu di cugliera (è vendetta)

Versu 17: " E un altru anghjulu hè surtitu da u tempiu chì hè in u celu, avè ancu una falce affilata. »

Se l'anghjulu precedente avia una missione favurevule à l'eletti, à u cuntrariu, questu " altru anghjulu " hà una missione punitiva diretta contru à i ribelli caduti. Questa seconda " falce" simbolizza ancu a " parolla acuta di Diu " messa in opera da a so vulintà, ma micca da a so manu, postu chì, à u cuntrariu di a cugliera, per a vendemmia, l'espressione " in a so manu " hè assente. L'azzione punitiva serà dunque affidata à l'agenti chì eseguenu a vuluntà divina; in fatti, i vittimi di e so seduzioni.

Versu 18: " È un altru anghjulu, chì avia autorità nantu à u focu, sortita da l'altare, parla d'una voce forte à quellu chì avia a fauci aguda, dicendu: Batte a to fauci affilata, è cugliera l'uva. vigna di a terra; perchè l'uva di a terra hè matura. »

Dopu vene, dopu à u rapimentu di l'eletti à u celu, u mumentu di " a vendemmia ". In Isa.63: 1 à 6, u Spìritu sviluppa l'azzione mirata da stu termu simbolicu. In a Bibbia, u sucu di uva rossa hè paragunatu à u sangue umanu. U so usu da Ghjesù in a Santa Cena cunfirma sta idea. Ma " l'annata " hè ligata à " l'ira di Diu " è cuncernarà quelli chì anu travagliatu indegnemente in a forma di i so servitori, perchè u sangue versatu voluntariamente da Cristu ùn meritava micca i so numerosi tradimenti. Perchè Ghjesù pò sentu traditu da quelli chì distorsionanu u so prughjettu di salvezza finu à u puntu di ghjustificà u peccatu per u quale hà datu a so vita è soffrenu per chì a so pratica cessessi. I trasgressori volontari di a so lege anu dunque à risponde à ellu. In a so pazzia ceca, andaranu finu à vulè mette à morte i so veri eletti, per sradicà da a terra, a pratica di u sabbatu di u settimu ghjornu santificatu è dumandatu da Diu dapoi u 1843-44. L'eletti ùn avianu micca l'autorizazione di Diu per aduprà a forza contru i so nemichi religiosi; Diu avia riservatu sta azzione solu per ellu stessu. " A vendetta hè a mo, a vindetta hè a mo ", hà dettu à i so eletti, è hè ghjuntu u tempu di mette in esecuzione sta vendetta.

In questu capitulu 14, i versi 17 à 20 evocanu stu tema di a " raccolta ". L'uva peccata hè dichjarata matura perchè anu dimustratu cumplettamente da i so travaglii a so vera natura. U so sangue scorrirà cum'è u sucu di l'uva in una tina quand'elli sò calpestati da i pedi di i vinatori.

Versu 19: " È l'ànghjulu scacciò a so falce nantu à a terra. È riunì a vigna di a terra, è scacciò a vina in u grande vinu di l'ira di Diu. »

L'azzione hè certificata da questu annunziu revelatu da sta scena. Diu prufezia cun certezza a punizione di l'arroganza Cattolica è Protestante. Anu soffrenu e cunsequenze di l'ira di Diu, illustrata da a tina in quale l'uva cugliera sò sfracicate da i pedi di i trituratori.

Versu 20: " È u vinu hè statu cacciatu fora di a cità; è u sangue esce da a tina, ancu à i briglie di i cavalli, per una distanza di mille seicento stadi. »

Isa.63: 3 specifica: " Eru solu per pissà u vinu; nimu era cun mè ... ". L'annata rializeghja a punizioni di Babilonia a Grande cità in Rev.16:19. Ella hà riempitu a tazza cù l'ira divina chì deve avà beie finu à a feccia. " U vinu era battutu fora di a cità ", vale à dì, senza a presenza di l'eletti digià purtatu in u celu. In Ghjerusalemme, l'esicuzzioni di i cundannati à morte sò stati fatti fora di i mura di a cità santa per ùn impurtà micca. Questu era u casu per a crucifixion di Ghjesù Cristu chì ricorda, per mezu di stu missaghju, u prezzu à pagà per quelli chì sottovalutavanu a so propria morte. Hè ghjuntu u tempu per i so nemichi di versà à turnu u so sangue per spiegà i so numerosi peccati. " È u sangue esce da a tina à i pezzi di i cavalli ". L'obiettivi di a rabbia sò i maestri religiosi cristiani, è Diu si riferisce à elli cù l'imaghjini di u " bit " chì i cavalieri mettenu " in bocca à i cavalli ", per dirigelli. Sta maghjina hè pruposta in Ghjacumu 3: 3, chì u tema hè precisamente: i maestri religiosi. Ghjacumu specifica à l'iniziu di u capitulu 3: " I mo fratelli, ùn lasciate micca parechji trà voi cumincianu à insignà, perchè sapete chì seremu ghjudicati più severamente ". L'azzione di a " raccolta " ghjustifica stu sàviu avvertimentu. En précisant « jusqu'aux mors des chevaux », l'Esprit suggère que la cuve concerne d'abord le clergé catholique de « Babylone la Grande », mais qu'elle s'étend aux maîtres protestants qui, depuis 1843, font un usage « destructeur » de a Santa Bibbia secondu l'accusazione fatta da u Spìritu in Rev.9:11. Quì truvemu l'applicazione di l'avvertimentu datu in Rev. 14: 10: " ellu ancu beie di u vinu di l'ira di Diu, versatu senza mischju in a tazza di a so còllera ... ".

Per u missaghju " più di mille sei centu stadi ", in continuità cù u missaghju precedente, a punizione si estende à a fede riformata da u XVImu seculu à quale u numeru 1600 allude. Questu hè u tempu quandu Martin Luther formalizzà l'accusazione contru a fede cattolica in u 1517. Ma hè ancu in questu seculu XVI chì e duttrini protestanti di " falsi Cristi " è falsi cristiani sò stati furmati chì legittimavanu a viulenza è a spada pruibita da Ghjesù Cristu. . L'Apocalisse offre i so chjavi di l'interpretazione è questu seculu XVI hè designatu in Rev 2: 18 à 29 sottu u nome simbolicu di l'era " Tyatira ". A parolla " stadiu " palesa a so attività religiosa, a so participazione à a corsa chì u premiu in ghjocu hè a corona di vittoria prumessa à u vincitore. Questu hè l'insignamentu di Paul in 1 Cor.9: 24: " Ùn sapete micca chì quelli chì correnu in u stadiu, tutti correnu, ma unu riceve u premiu? Corri per vincite . " U premiu di a vucazione celestiale ùn hè dunque vintu in ogni modu; a fideltà è a perseveranza in l'ubbidenza hè l'unicu modu per vince in a battaglia di a fede. Ellu cunfirma in Phi.3: 14 dicendu: " Presu versu u scopu per u premiu di a chjama di Diu in Cristu Ghjesù ". À u tempu di a " cugliera ", queste parolle di Ghjesù seranu verificate: " Per parechji sò chjamati, ma pochi scelti (Mat.22: 14)".


Revelazione 15: A fine di a prova

 

 

 

Prima chì a " cugliera è a vendemmia " hè fatta vene u mumentu temutu, a fine di u tempu di grazia. Unu induve e scelte umane sò incise in a petra di u tempu, senza pussibilità di invierte queste scelte. À quellu puntu, l'offerta di salvezza in Cristu finisce. Questu hè u tema di stu capitulu 15 assai curtu di l'Apocalisse di Ghjesù Cristu. A fine di u tempu di gràzia si trova dopu à i primi sei " trombe " di i capituli 8 è 9, è prima di " l'ultimi setti pesti di Diu " di u capitulu 16. Hè senza dì chì seguita l'ultima scelta di a strada chì Diu. dà l'omu à fà. Sottu à l'egida autoritariu di " a bestia chì ascende da a terra " di Rev. 13: 11 à 18, l'ultimi dui chjassi portanu, unu, à u sabbatu santificatu o sabbatu di Diu, l'altru, à dumenica, di l'autorità papale romana. . Mai e scelte trà a vita è u bonu, a morte è u male, sò state cusì chjaru. Quale hè chì l'omu teme più ? Diu, o omu? Questu hè u datu di a situazione. Ma possu ancu dì : à quale l'omu ama di più ? Diu o omu ? L'eletti rispundenu in i dui casi: Diu, sapendu per via di a so rivelazione profetica i dettagli di a fine di u so prughjettu. A vita eterna serà tandu assai vicinu, à a so portata.

 

Versu 1: " Allora aghju vistu un altru signu in u celu, grande è maravigliosu: sette anghjuli chì tenenu sette ultime pesti, perchè in elli l'ira di Diu hè stata cumpleta. »

Stu versu presenta e " sette ultime pesti " chì colpiranu i falsi credenti per a so scelta di u ghjornu di dumenica rumana. U tema di stu capitulu, a fine di u tempu di prova, apre u tempu di e " sette ultime pesti di l'ira di Diu ".

Versu 2: "E aghju vistu cum'è un mare di vetru, mischju cù u focu, è quelli chì avianu vintu a bestia, è a so maghjina, è u numeru di u so nome, chì stavanu nantu à u mare di vetru, avendu arpe di Diu. »

Per incuragisce i so servitori, i so scelti, u Signore presenta tandu una scena chì evoca a so vittoria imminente à traversu diverse imagine pigliate da altri passaghji di a prufezia. " In u mare di vetru, mischiati cù u focu, stanu ", perchè passanu per una prova di fede in quale sò stati perseguitati ( mischiati cù u focu ) è emergenu vittoriosi. U " mari di vetru " si riferisce à a purità di u populu sceltu, cum'è in Rev.4: 1.

Versu 3: " E cantanu u cantu di Mosè, u servitore di Diu, è u cantu di l'Agnellu, dicendu: Grandi è maravigliose sò e vostre opere, o Signore Diu Onnipotente; Giusti è veri sò i vostri modi, Re di e Nazioni! »

" U Cantu di Mosè " celebrava a gloriosa surtita d'Israele da l'Eggittu, a terra è simbulu tipicu di u peccatu. L'entrata in Canaan terrena chì seguita 40 anni dopu prefigurava l'entrata di l'ultimi eletti in Canaan celeste. À son tour, après avoir donné sa vie pour expier les péchés des élus, Jésus, « l'agneau », monta au ciel, dans sa gloire et sa puissance divine céleste. L'ultimi testimoni fideli di Ghjesù, tutti l'Adventisti per a fede è u travagliu, à u turnu sperimentanu l'ascensione à u celu quandu Ghjesù torna per salvà. Exaltant ses « œuvres grandes et admirables », les élus rendent gloire au Dieu créateur qui a incarné ses valeurs en Jésus-Christ : sa parfaite « justice » et sa « vérité ». L'evocazione di a parolla " veru " cunnetta u cuntestu di l'azzione à a fine di l'era " Laodicée " in quale si prisentava cum'è " l'Amen è u Veru ". Hè tandu l'ora di " liberazione " chì marca a fine di u tempu di " a donna chì dà nascita " di Rev.12: 2. " U zitellu " hè purtatu à u mondu in a forma di a purità di u caratteru celeste revelatu in è per mezu di Ghjesù Cristu. L'eletti ponu louà à Diu per u so statu " omnipotente " perchè hè à questu putere divinu chì deve a so salvezza è liberazione. Dopu avè cullatu è sceltu i so redimi trà tutte e nazioni terrestri, Ghjesù Cristu hè veramente u " Rè di e nazioni ". Quelli chì si sò opposti à ellu è i so eletti ùn sò più.

Versu 4: " Quale ùn temerà micca, Signore, è glurificà u vostru nome? Perchè tù solu sì santu. È tutte e nazioni vi veneranu è vi veneranu, perchè i vostri ghjudizii sò stati revelati. »

Bastamente, questu significa: Quale hè chì ricusà di teme à voi, u Diu Creatore, è oserebbe defraudà a vostra gloria ghjustificata ricusendu d'onore u vostru santu sabbatu di u settimu ghjornu ? Perchè tù solu sì santu è solu avete santificatu u vostru settimu ghjornu è quelli à quale l'avete datu, cum'è un signu di a so appruvazioni è di a vostra santità. Infatti, evocando " u so timore ", u Spìritu allude à u missaghju di u primu " anghjulu " di Apocalisse 14: 7: " Teme à Diu è dà gloria perchè l'ora di u so ghjudiziu hè ghjunta; è adurà (inchinatevi) quellu chì hà fattu u celu è a terra è u mare è e surgenti di l'acque . In u pianu di Diu, e nazioni ribelli distrutte seranu risuscitate per un doppiu scopu: quellu di umilià si davanti à Diu è di dà gloria, è quellu di soffre u so ghjustu ultimu punizioni chì li annihilerà definitivamente, in u "lagnu di focu" . sulphur "di l'ultimu ghjudiziu, annunziatu in u missaghju di u " terzu anghjulu " di Rev.14:10. Prima di fà queste cose, l'eletti anu da passà per u tempu di ghjudizii divini chì seranu manifestati da l'azzione di e " sette pesti " annunziate in u primu versu.

Versu 5: " Dopu questu aghju vistu, è u tempiu di u tabernaculu di u tistimunianza hè statu apertu in u celu. »

Questa apertura di u " tempiu " celeste signala a cessazione di l'intercessione di Ghjesù Cristu, perchè u tempu di a chjama di salvezza hè finita. " U tistimunianza " si riferisce à i dece cumandamenti di Diu chì sò stati posti in l'arca santa. Cusì, da stu mumentu, a siparazione trà u sceltu è u persu hè definitiva. In terra, i ribelli anu appena decisu, per un decretu di lege, l'obligazione di rispettà u riposu settimanale di u primu ghjornu stabilitu civilmente è religiosamente cunfirmatu, successivamente, da l'imperatori rumani, Custantinu I, è Ghjustinianu I chì anu fattu Vigiliu I u primu ghjornu . primu papa, capu tempurale di a fede cristiana universale, vale à dì, cattolica, in 538. L'ultimu decretu di a morte hè statu prufetizatu in Rev 13: 15 à 17 è postu sottu à l'azzione dominante di a fede protestante americana sustinuta da a fede cattolica europea. .

Versu 6: "E i sette anghjuli chì avianu e sette piaghe surtitu da u tempiu, vestiti di linu puru è luminoso, è avendu cinture d'oru intornu à i so petti. »

In u simbolicu di a prufezia, i " sette angeli " rapprisentanu à Ghjesù Cristu solu o " sette angeli " fideli à u so campu simili à ellu. " U linu finu, puri, brillanti " imagine " l'opere ghjusti di i santi " in Rev.19: 8. U " cinturione d'oru intornu à u pettu ", dunque à l'altezza di u core, evoca l'amore di a verità digià citatu in l'imaghjini di Cristu prisentatu in Rev.1:13. U Diu di a verità si prepara à punisce u campu di bugie. Per questu ricordu, u Spìritu suggerisce " a grande calamità " chì a so forma era revelata da a so faccia paragunata à "u sole quandu brilla in a so forza ". Hè ghjunta l'ora di u cunfrontu finali trà Ghjesù Cristu è i ribelli pagani chì adoranu u sole.

Versu 7: " E unu di i quattru criaturi viventi hà datu à i sette anghjuli sette tazzi d'oru, pienu di l'ira di u Diu chì vive per sempre è sempre. »

Ghjesù era ellu stessu u mudellu imaginatu da i " quattru esseri viventi " di Rev.4. Hè ancu, " u Diu chì vive per sempre è sempre " hà fattu " arrabbiatu ". A so divinità li attribuisce cusì tutti i roli: Creatore, Redentore, Intercessore, è in permanenza, Ghjudice, dopu mettendu fine à a so intercessione, diventa u Diu justiciar chì colpisce è punisce di morte i so avversari ribelli, perchè anu cumpiitu " u tazza "di a so ghjustu " ira ". " A tazza " hè avà piena, è sta còllera pigliarà a forma di e " sette ultime " punizioni in quale a misericordia divina ùn hà più u so postu.

Versu 8: " È u tempiu era pienu di fumu per via di a gloria di Diu è u so putere; è nimu ùn pudia entre in u tempiu finu à chì e sette piaghe di i sette anghjuli sò stati cumpleti. »

Per illustrà stu tema di a cessazione di grazia, u Spìritu prisenta in questu versu l'imaghjini di un " tempiu pienu di fumu per via di " a prisenza. « de Dieu » et précise : « et personne ne pouvait entrer dans le temple, jusqu’à ce que les sept plaies des sette anges ne soient accomplies ». Diu avvirtenu cusì i so scelti chì fermanu nantu à a terra durante u tempu di e " sette ultime pesti " di a so còllera. L'ultimi scelti riviveranu l'esperienza di l'Ebrei à l'epica di e " dieci pesti " chì anu colpitu l'Egittu ribellu. I pesti ùn sò micca per elli, ma per i ribelli, mira di l'ira divina. Ma l'imminenza di a so entrata in u " tempiu " hè cusì cunfirmata, a pussibilità serà data, da a fine di e " sette ultime pesti ".


Apocalisse 16: E sette ultime pesti

di l'ira di Diu

 

 

 

 

U capitulu 16 presenta l'espulsione di queste " sette ultime pesti " per via di quale " l'ira di Diu " hè espressa.

U studiu di tuttu u capitulu cunfirmà questu, ma deve esse nutatu chì i miri di " l'ira di Diu " seranu identici à quelli chì sò stati colpiti da i punizioni di i primi sei " trombe ". U Spìritu palesa cusì chì e punizioni di e " sette ultime pesti " è quelle di e " sette trombe " puniscenu u stessu peccatu: a trasgressione di u restu sabbaticu di u " settimu ghjornu" . santificatu "da Diu da a fundazione di u mondu.

Apertu una parentesi quì, tardi. Nota a differenza chì carattirizza i divini " trombe " è " peste o pesti ". E " trombe " sò tutte l'omicidi umani fatti da l'omi ma urdinati da Diu, u quintu essendu di natura spirituale. " Peste " sò azioni spiacevoli imposte direttamente da Diu per mezu di i mezi naturali di a so creazione vivente. Apocalisse 16 ci prisenta e " sette ultime pesti " chì ci suggerisce, sottili, chì eranu precedute da altre " peste " patite da l'omi prima di a fine di u tempu di grazia chì separa, spiritualmenti, in duie parti, " u tempu" . di a fine » citatu in Dan.11:40. In u primu, questu fini hè quellu di u tempu di e nazioni, è in u sicondu, quellu di u tempu di u guvernu universale mundiale urganizatu sottu a tutela è l'iniziativa di l'USA. In questa aghjurnazione, realizata u sabbatu u 18 di dicembre di u 2021, possu cunfirmà sta spiegazione, postu chì da u principiu di u 2020, tutta l'umanità hè stata colpita da a ruina ecunomica per via di un virus contagiosu, u Covid-Coronavirus 19, prima apparsu. in Cina. In un cuntestu di scambii è cunniscenze globalisti, amplificà mentalmente i so effetti reali, in panicu, i capi di u populu anu firmatu u sviluppu è a crescita cuntinuata di tutta l'ecunumia d'Europa Occidentale è Americana. Cunsideratu, ingiustamente, cum'è una pandemia, l'Occidenti, chì pensava chì un ghjornu cunquistà a morte, hè cunsternatu è sfurzatu. In u panicu, i Godless anu rinunziatu u corpu è l'anima à a nova religione chì a rimpiazza: a scienza medica onnipotente. È u paese di i briganti, u più riccu di a terra, hà apprufittatu di l'uppurtunità di rende l'omi captive è schiavi di i so diagnostichi, i so vaccini, i so rimedii è e so decisioni corporative. À u listessu tempu, si sentenu direttive in Francia, paradossali per dì u minimu, chì riassumu cusì : « hè cunsigliatu di ventilà l'appartamenti è di portà a mascherina protettiva per ore, daretu à a quale si suffoca l'incarnatore ». Mette in risaltu u "sensu cumunu" di i ghjovani dirigenti di Francia è altri paesi imitatori. Avemu nutatu cun interessu chì u paese chì guida stu cumpurtamentu distruttivu era prima Israele; u primu paese maleditu da Diu, in a storia religiosa. A purtà di una maschera, prima pruibita quandu ùn era micca dispunibule, hè stata tandu obbligatoria, per prutegge da una malatia chì affetta u sistema respiratoriu. A malidizzione di Diu porta frutti inaspettati, ma distruttivi assai efficaci. Sò cunvinta chì trà u 2021 è l'iniziu di a " sesta tromba ", a Terza Guerra Munniali, altre " peste di Diu " culpiscerà l'umanità culpevule in parechji lochi di a terra, è particularmente in l'Occidenti. "peste" cum'è " famine " è altre vere pandemie universali, digià cunnisciute cum'è pesta è colera. Diu dichjara stu tipu di punizioni in Eze.14:21: "Iè, cusì dice u Signore, YaHWéH: Ancu s'e aghju mandatu contru à Ghjerusalemme i mo quattru punizioni terribili, a spada, a fame, e bestie salvatichi è a pesta, per sterminà l'omi è bestie . Innota chì sta lista ùn hè micca exhaustiva, perchè in i tempi muderni, i punizioni divini piglianu parechje forme: Cancer, AIDS, Chikungunya, Alzheimer... ecc... Nota ancu l'apparizione di a paura per via di u riscaldamentu glubale. E masse di l'umanità sò spaventate è paniculate à u pensamentu di u ghjacciu chì si scioglie è di l'inundazioni chì puderanu risultatu. In novu, un fruttu di a malidizzione divina chì colpisce a mente umana è custruisce mura di separazione è odiu. Chjucu sta parentesi per ripiglià u studiu in questu cuntestu di l'after-end of grazia chì caratterizeghja e " sette ultime pesti di l'ira di Diu ".

Un altru mutivu justificà a scelta di i miri. E " sette ultime pesti " facenu a distruzzione di a creazione à a fine di u mondu. Per Diu, u Creatore, hè ghjuntu u tempu per a distruzzione di u so travagliu. Allora seguita u prucessu di creazione, ma invece di creà, distrugge. Cù " a settima ultima pesta ", nantu à a terra, a vita umana serà spenta, lassannu daretu, a terra torna torna un " abissu " in un statu caòticu, cù l'unicu abitante, Satanassu, l'autore di u peccatu; a terra desolata serà a so prigiò per " mila anni " finu à l'ultimu ghjudiziu induve ellu è tutti l'altri ribelli seranu distrutti secondu Rev.20.

Versu 1: " E aghju intesu una voce forte chì vene da u tempiu, dicendu à i sette anghjuli: Andate è versà e sette coppe di l'ira di Diu nantu à a terra. »

Questa " voce forte chì ghjunse da u tempiu " hè quella di u Diu creatore frustratu in u so dirittu più legittimu. Cum'è u Diu creatore, a so autorità hà un caratteru supremu è ùn hè nè ghjustu nè sàviu cuntestà u so desideriu di esse adoratu è glurificatu da l'osservazione di u ghjornu di riposu chì hà "santificatu" per questu scopu . In a so grande è divina saviezza, Diu hà assicuratu chì quellu chì sfida i so diritti è l'autorità ignurà i so sicreti più impurtanti prima di espià in a "seconda morte " u prezzu di i so oltri contru à Diu Onnipotente.

Versu 2: " U primu si n'andò è versò a so ciotola nantu à a terra. È una ulcera maligna è dolorosa hà colpitu l'omi chì avianu a marca di a bestia è chì veneranu a so maghjina. »

Essendu u putere dominante è l'autorità di punta di l'ultima rivolta, u scopu prioritariu in questu cuntestu hè u simbulu " a terra " di a fede protestante caduta.

U primu flagellu hè " una ulcera maligna " chì provoca soffrenze fisiche à i corpi di i ribelli chì anu sceltu di ubbidì à u ghjornu di riposu impostu da l'omi. I miri sò i cattolici è i protestanti sopravviventi di u cunflittu nucleare chì anu, cù questa scelta di u primu ghjornu, dumenica rumana, " u marca di a bestia ".

Versu 3: " U secondu versò a so ciotola in u mare. È diventò sangue, cum'è quellu di un mortu; è ogni cosa vivente morse, tuttu ciò chì era in u mare " .

U " secondu " colpi " u mare " chì si trasforma in " sangue ", cum'è per u Nilu egizianu in tempu di Mosè; " u mare ", simbulu di u cattolicu rumanu, chì mira à u Mari Mediterraniu. À quellu mumentu, Diu sguassate tutta a vita animale in " u mare ". Impegna u prucessu di creazione à l'inversu, infine, " a terra " diventerà una volta " senza forma è viotu "; tornerà à u so statu originale " abissu ".

 

Versu 4: " U terzu versò a so ciotola in i fiumi è e surgenti d'acqua. È sò diventati sangue. »

U " terzu " culpisce l'" acqua " fresca di i " fiumi è surgenti " chì subitu à u turnu diventanu " sangue ". Più acqua per calmà a sete. A punizione hè dura è meritata perchè si preparavanu à sparghje u "sangue" di l'eletti. Questa punizione hè stata a prima chì Diu hà inflittu per mezu di a verga di Mosè à l'Egiziani, "bevitori di sangue " di l'Ebrei chì eranu trattati cum'è animali in a dura schiavitù induve parechji murìu.

Versu 5: " E aghju intesu l'ànghjulu di l'acque chì diceva: Ghjustu sì, chì site, è quale era; sì santu, perchè avete esercitatu stu ghjudiziu. »

Nota digià, in questu versu, i termini " ghjustu " è " santu " chì cunfirmanu a mo traduzzione curretta di u testu di u decretu di Dan.8: 14: " 2300 sera matina è a santità serà ghjustificata "; " santità " chì cumprende tuttu ciò chì Diu tene santu. In questu cuntestu finali, l'attaccu à u so sàbbatu " santificato " meriteghja ghjustu u ghjudiziu di Diu chì trasforma "l'acqua " da beie in " sangue ". A parolla " acque " designa simbolicamente è doppiamente e masse umane è l'insignamentu religiosu. Pervertitu da a Roma Papale, in Rev.8:11 tramindui sò stati cambiati in " assenzio ". Dicendu " sì ghjustu ... perchè avete esercitatu stu ghjudiziu " l'anghjulu ghjustifica a misura richiesta da a vera ghjustizia perfetta chì solu Diu pò rializà. Sottilmente, è assai precisamente, u Spìritu face a forma " è quale vene " sparisce da u nome di Diu , perchè ellu hè ghjuntu; è a so apparizione apre un rigalu permanente per ellu è i so redimi, senza scurdà, i mondi chì sò stati puri è i santi anghjuli chì li sò stati fideli.

 

Versu 6: " Perchè anu versatu u sangue di i santi è di i prufeti, è li avete datu sangue à beie: sò degni. »

I ribelli sò pronti à tumbà l'eletti chì duvevanu a so salvezza solu à l'intervenzione di Ghjesù, Diu li impute ancu i crimini ch'elli avianu da fà. Per i stessi causi, sò dunque trattati cum'è l'Egiziani di l'Esodu. Questa hè a seconda volta chì Diu dice: " Sò degni ". In questa fase finale, truvemu cum'è l'aggressore di l'eletti Adventisti, u messaggeru di Sardi à quale Ghjesù avia dettu: " Si pensa chì sì vivu, è sì mortu ". Ma in u stessu tempu, hà dettu di l'eletti di u 1843-1844: " marcheranu cun mè, in vestiti bianchi, perchè sò degni ". Cusì, ogni persona hà a dignità chì li vene secondu l'opere di a so fede: " vestiti bianchi " per l'elettu fideli, " sangue " per beie per i ribelli caduti, infideli.

 

Versu 7: " E aghju intesu da l'altare un altru anghjulu chì diceva: Iè, Signore Diu Onnipotente, veri è ghjusti sò i to ghjudizii. »

Sta voce chì vene da "l'altare ", simbulu di a croce, hè quella di u Cristu crucifissu chì hà una ragione particulare di appruvà stu ghjudiziu. Per quelli ch'ellu punisce in stu mumentu, s'aspittavanu à riclamà a so salvezza, mentre ch'elli ghjustificavanu un peccatu odioso, preferendu ubbidì à u cumandamentu di un omu; chistu malgradu l'avvertimenti di e Sacre Scritture: in Isa.29:13 " U Signore disse: Quandu stu populu s'avvicina à mè, mi onuranu cù a so bocca è cù e so labbra; ma u so core hè luntanu da mè, è u timore ch'ellu hà di mè solu un preceptu di a tradizione umana . Mat.15: 19: " In vain mi onoranu , insegnu precetti chì sò i cumandamenti di l'omi. »

 

Versu 8: " U quartu versò a so fiala nantu à u sole. È li fù datu di brusgià l'omi cù u focu; »

U quartu attu " nantu à u sole " è u fa calà più di u solitu. A carne di i ribelli hè " bruciata " da stu calore intensu. Dopu avè punitu a trasgressione di a " santità ", Diu avà punisce l'idolatria di u "ghjornu di u sole" ereditatu da Custantinu 1u . " U sole " chì parechji onoranu senza sapè avà principia à " brucia " a pelle di i ribelli. Diu torna l'idolu contr'à l'idolaters. Questa hè a culminazione di a " grande calamità " annunziata in Rev.1. U mumentu quandu quellu chì cumanda u " sole " l'utiliza per punisce i so adoratori.

Versu 9: " E l'omi sò stati brusgiati cù un grande calore, è blasfemu u nome di u Diu chì hà autorità nantu à sti pesti, è si sò pentiti per ùn dà gloria. »

In u nivellu di durezza ch'elli anu righjuntu, i ribelli ùn si pentenu micca di a so culpa è ùn s'umilianu micca davanti à Diu, ma l'insultannu " blasfemandu " u so " nome ". Era digià in a so natura un cumpurtamentu abituale, chì si trova trà i credenti superficiali; ùn cercanu micca di cunnosce a so verità è interpretanu u so silenziu disprezzu à u so vantaghju. È quandu i difficultà sorgianu, maledicà u so " nome ". L'incapacità di " pentimentu " cunfirma u cuntestu di " sopravviventi " di a " sesta tromba " di Rev.9: 20-21. L'increduli ribelli sò persone, religiose o micca, chì ùn credi micca in u Diu Creatore Onnipotente. I so ochji eranu una trappula di morte per elli.

Versu 10: " U quintu versò a so fiala nantu à u tronu di a bestia. È u so regnu era cupartu di bughjura; è l'omi si morsi a lingua in pena ,

U " quintu " piglia cum'è u so scopu specificu, " u tronu di a bestia ", vale à dì, a regione di Roma induve si trova u Vaticanu, un picculu statu di a paparia religiosa induve si trova a Basilica di San Petru. In ogni casu, cum'è avemu vistu, u veru " tronu " di u Papa hè situatu in l'antica Roma, nantu à u Monti Caelius in a chjesa madre di tutte e chjese in u mondu, a Basilica di San Ghjuvanni in Lateranu. Diu l'immerge in " oscurità " d'inchiostro chì mette ogni vedente in a situazione di un cecu. L'effettu hè terribilmente doloroso, ma per questu puntu di partenza di a minzogna religiosa presentata sottu u titulu di luce di l'unicu Diu è in u nome di Ghjesù Cristu, hè sanu meritatu è ghjustificatu. U " Pentimentu " ùn hè più pussibule, ma Diu enfatiza l'indurimentu di a mente di i so miri viventi.

 

Versu 11: " È blasfemu u Diu di u celu per via di i so dulori è di i so furunculi, è ùn si sò micca pentiti di e so opere. »

Stu versu ci permette di capisce chì i pesti sò aghjuntu è ùn si fermanu. Ma insistendu nant'à l'assenza di " pentimentu " è nantu à a cuntinuità di " blasfemi ", u Spìritu ci dà à capisce chì a rabbia è a malvagità di i ribelli aumentanu solu. Hè u scopu cercatu da Diu chì li spinge à u limitu, per ch'elli decretanu a morte di l'eletti.

Versu 12: " U sestu versò a so ciotola nantu à u grande fiume Eufrate. È a so acqua si secca, cusì chì a via di i rè chì venenu da l'Oriente puderia esse preparatu. »

Le « sixième » vise l'Europe, désignée par le nom symbolique du « fleuve Euphrate » qui désigne ainsi, à la lumière de l'image d'Apocalypse 17:1-15, les peuples adorant « la prostituée Babylone la Grande », catholique papale Roma. Le « sécher de l'eau » pourrait suggérer l'anéantissement de sa population, qui est en effet imminent, mais il est encore trop tôt pour qu'il en soit ainsi. In fatti, a cosa hè un ricordu storicu, postu chì era per via di l'asciugatura parziale di u " Fiume Eufrate " chì u rè Mede Darius s'emparò di " Babilonia " caldea. U missaghju di u Spìritu hè dunque l'annunziu di l'imminente scunfitta cumpleta di a Cattòlica Rumana " Babilonia " chì conserva sempre supporti è difensori, ma per pocu tempu. " Babilonia a grande " sta volta veramente " caderà ", scunfitta da Diu Onnipotente Ghjesù Cristu.

 

A cunsultazione di i trè spiriti impuri

Versu 13: " E aghju vistu esce da a bocca di u dragone, è da a bocca di a bestia, è da a bocca di u falsu prufeta, trè spiriti impuri, cum'è rane. »

I versi 13 à 16 illustranu i preparativi per a " battaglia di Armageddon " chì simbulizeghja a decisione di mette à morte i recalcitranti di u sàbatu chì sò senza compromessi à u Diu creatore. Originariamente, per via di u spiritualismu, u diavulu, simulendu a persona di Ghjesù Cristu, pareva cunvince i ribelli chì a so scelta di dumenica era ghjustificata. Per quessa, li incuraghjenu à piglià a vita di cumbattenti di resistenza fideli chì onuranu u sàbatu. U trio diabolicu riunisce dunque in a listessa lotta, u diavulu, a fede cattolica è a fede protestante, à dì, " u dragone, a bestia è u falsu prufeta ". Quì a " battaglia " mintuatu in Rev.9: 7-9 hè realizatu. A menzione di " bocca " cunfirma i scambii verbali di e cunsultazioni chì portanu à decretà l'uccisione di l'eletti veramente ; ciò chì ignoranu o cuntestanu totalmente. " Rane " sò senza dubbitu, per Diu, animali classificati cum'è impuru, ma in questu missaghju, u Spìritu allude à i grandi salti chì questu animale hè capaci di fà. Trà a "bestia " europea è u "falsu prufeta" americanu ci hè u largu Oceanu Atlanticu è a riunione di i dui implica di fà grandi salti. Frà l'Inglesi è l'Amiricani, i Francesi sò caricaturati cum'è "rane" è "mangiatori di rana". L'impuru hè una spezialità di a Francia, chì i so valori morali s'hè crollatu cù u tempu, dapoi a so Rivuluzione di 1789 induve pusò a libertà prima di tuttu. U spiritu impuru chì anima u trio hè quellu di a libertà chì ùn vole « nè Diu nè Maestru ». Tutti anu resistitu à a vulintà è à l'autorità di Diu, è sò dunque uniti nantu à questu tema. Si riuniscenu perchè s'assumiglianu.

Versu 14: " Perchè sò i spiriti di i dimònii, chì facenu meraviglie, è chì venenu à i rè di tutta a terra, per riunite per a battaglia di u grande ghjornu di u Diu Onnipotente. »

Dapoi a malidizzione di u decretu di Dan.8: 14, i spiriti di i dimònii anu manifestatu cun grande successu in l'Inghilterra è l'USA. U spiritualismu era di moda à l'epica, è l'omi s'abituanu à stu tipu di relazione cù spiriti invisibili, ma attivi. In a fede Protestante, parechji gruppi religiosi mantenenu relazioni cù i dimònii, crede chì anu una relazione cù Ghjesù è i so anghjuli. I dimònii trovanu assai fàciule per ingannà i cristiani rifiutati da Diu, è seranu sempre capaci di cunvince facilmente à riunite per tumbà, finu à l'ultimu, i cristiani pii è i Ghjudei chì osservanu u sàbatu. Questa misura estrema chì minaccia di morte à i dui gruppi li uniscerà in a benedizzione di Ghjesù Cristu. Per Diu, sta riunione hè destinata à riunite i ribelli " per a battaglia di u grande ghjornu di Diu Onnipotente ". Sta riunione hè destinata à dà à i ribelli una intenzione di tumbà chì li farà elli stessi degni di soffre a morte per manu di quelli chì sò stati sedutti è ingannati da e so bugie religiose. U mutivu principale di a battaglia ingaghjata era, precisamente, a scelta di u ghjornu di riposu, è sottili, u Spìritu indica chì i ghjorni pruposti ùn sò micca uguali. Perchè quellu chì cuncerna u sabatu sacru ùn hè nunda di menu secondu a so natura chì " u gran ghjornu di Diu Onnipotente ". I ghjorni ùn sò micca uguali è nè e forze opposte. Cum'ellu hà cacciatu u diavulu è i so dimònii da u celu, Ghjesù Cristu, in putente " Michael ", impone a so vittoria à i so nemici.

Versu 15: " Eccu, vengu cum'è un latru. Beatu quellu chì vigilà è tene i so vestiti, per ch'ellu ùn cammini nudu è si veda a so vergogna ! »

U campu chì luttà contr'à l'osservatori di u sàbbatu divinu hè quellu di falsi cristiani infideli cumpresi quelli di u Protestantismu à quale Ghjesù hà dettu, in Rev. 3: 3: "Ricurdatevi dunque cumu avete ricevutu è intesu, è guardate è pentite. Sè vo ùn fighjate, vinaraghju cum'è un latru, è ùn sapete micca à quale ora vi veneraghju ". À l'inverse, l'Esprit déclare aux élus adventistes qui bénéficient de sa pleine lumière prophétique à l'époque finale de « Laodicée » : « Heureux celui qui veille et qui garde ses vêtements », et faisant allusion à l'institution adventiste vomité depuis 1994, il dice ancu: " per ch'ellu ùn cammini nudu è per ùn vedemu a so vergogna!" ". Dichjarata è lasciata "nuda", à u ritornu di Cristu, hà da esse in u campu di a vergogna è u rifiutu, in cunfurmità cù 2 Cor.5: 2-3: "Allora gememu in questa tenda, vulendu mette nantu à u nostru celu. in casa, s'è almenu ci si trovanu vestiti è micca nudi .

Versu 16: " I riuniscenu in u locu chjamatu Armageddon in ebraicu. »

A "runione" in quistione ùn cuncerna micca un locu geugraficu, perchè hè una "reunione" spirituale chì riunisce in u so prughjettu murtale u campu di i nemichi di Diu. Inoltre, a parolla "har" significa muntagna è si trova chì ci hè veramente una valle di Meguiddo in Israele, ma nisuna muntagna di stu nome.

U nome " Armageddon " significa: "muntagna preziosa", un nome chì designa, per Ghjesù Cristu, a so Assemblea, u so Elettu chì riunisce tutti i so eletti. È u versu 14 ci hà revelatu quasi chjaramente ciò chì hè a battaglia " Armageddon "; per i ribelli, u scopu hè u Sabbath divinu è i so osservatori; ma per Diu, u mira hè i nemichi di i so eletti fideli.

Questa "montagna preziosa" designa, in u stessu tempu, a "muntagna di Sinai" da quale Diu proclamò a so lege à Israele per a prima volta dopu à l'esodu da l'Egittu. Perchè u mira di i ribelli hè sia u sàbatu di u settimu ghjornu santificatu da u so quartu cumandamentu è i so osservatori fideli. Per Diu, u caratteru "preziosu" di sta "muntagna" hè fora di disputa, perchè ùn hà micca uguali in tutta a storia umana. Per prutezzione di l'idolatria umana, Diu hà permessu à l'omi di ignurà u so locu veru. Falsamente situatu in u sudu di a penisula egiziana in a tradizione, hè in verità, à u nordu-est di " Madian ", induve " Jethro " u babbu di " Zephorah ", a moglia di Mosè, campava, hè per dì in. u nordu di l'attuale Arabia Saudita. I so abitanti dannu u veru Munti Sinai u nome "al Lawz" chì significa "a Legge"; un nome ghjustificatu chì tistimunia in favore di u cuntu biblicu scrittu da Mosè. Ma ùn hè micca in questu " locu " geugraficu chì i ribelli scontranu u Cristu gloriosu è divinu u vincitore. Perchè sta parolla " locu " hè ingannosa è in realtà piglia un aspettu universale, postu chì l'eletti sò, à questu tempu, sempre spargugliati in tutta a terra. L'eletti viventi è quelli chì sò risuscitati seranu "riuniti" da i boni anghjuli di Ghjesù Cristu per unisce à Ghjesù nantu à i nuvuli di u celu.

Versu 17: " U settimu versò a so fiala in l'aria. È esce da u tempiu, da u tronu, una voce forte chì dice : Hè finitu ! »

Sottu u segnu di a " settima pesta versata in l'aria ", prima chì i ribelli esecutà u so disegnu criminale, Ghjesù Cristu, u veru, appare omnipotente è glorioso, in una gloria celestiale inimitabile, accumpagnatu da una miriade d'angeli. Truvemu u mumentu di a " settima tromba " induve, secondu Rev.11:15, Ghjesù Cristu, u Diu Onnipotente, caccià u regnu di u mondu da u diavulu. In Eph.2: 2, Paul si riferisce à Satanassu cum'è "u prìncipe di u putere di l'aria ". " Aria " hè l'elementu di spartera di tutta l'umanità terrena nantu à quale domina finu à u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu. U mumentu di a so gloriosa venuta hè quandu u so putere divinu strappa stu duminiu è u putere nantu à l'umani da u diavulu è mette a fine.

Realizà a pacienza di Diu chì aspetta 6000 anni per u mumentu quandu ellu dicia: " Hè fattu! » è dopu capisce u valore ch'ellu dà à u "settimu ghjornu santificatu" chì prufetizza a venuta di stu mumentu quandu a libertà lasciata à i so criaturi infideli cesserà. Les créatures rebelles cesseront de le frustrer, de l'irriter, de le mépriser et de le déshonorer parce qu'elles seront détruites. In Dan.12: 1, u Spìritu hà profetizatu sta gloriosa venuta chì attribuisce à " Michael ", u nome angelic celeste di Ghjesù Cristu: " In quellu tempu Michael risusciterà , u grande capu, u difensore di i figlioli di u vostru populu; è serà un tempu di prublemi, cum'è ùn hè micca statu da chì e nazioni esistenu finu à quellu tempu. À quellu tempu, quelli di u to pòpulu chì si trovanu scritti in u libru seranu salvati ". Diu ùn facilita micca a cunniscenza di u so prughjettu di salvezza perchè a Bibbia ùn cita micca u nome "Gesù" per designà u Messia è li dà nomi simbolichi chì revelanu a so divinità oculta: "Emmanuel" (Diu cun noi) Isa.7 : 14 : " Per quessa, u Signore stessu vi darà un segnu, eccu, a zitella hà da cuncepisce è darà nascita à un figliolu, è u so nome Emmanuel " ; " Eternu Babbu " in Isa.9: 5: " Per noi un zitellu hè natu, à noi un figliolu hè datu, è u duminiu serà nantu à a so spalla; serà chjamatu Meravigliu, Cunsigliu, Diu Putente, Babbu eternu , Principe di a pace ".

Versu 18: " E ci sò stati lampi, è voci, è troni, è un grande terramotu, cum'è ùn ci hè mai statu da quandu l'omu era nantu à a terra, un grande scuzzulu. »

Quì truvemu a frasa da u versu chjave di riferimentu di Rev.4: 5 rinnuvatu in Rev.8: 5. Diu hè surtitu da a so invisibilità, i credenti infideli è increduli, ma ancu, eletti Adventists fideli, ponu vede u creatore Diu Ghjesù Cristu in a gloria di u so ritornu. Rev 6 è 7 ci anu revelatu i cumpurtamenti opposti di i dui campi in stu cuntestu terribili è gloriosu.

È sperimentendu un terremotu putente, tistimunianu in terrore a prima risurrezzione riservata à l'eletti di Cristu, secondu Rev. 20: 5, è u so rapimentu in u celu induve si uniscenu à Ghjesù. E cose sò accadute cum'è eranu prediche in 1 Tess.4: 15-17: " Questu hè ciò chì vi dichjaremu secondu a parolla di u Signore : Noi chì simu vivi è restamu per a venuta di u Signore, ùn andemu micca. davanti à quelli chì sò morti. Perchè u Signore stessu scenderà da u celu cù un cumandamentu, cù a voce di l'arcànghjulu, è cù a tromba di Diu, è i morti in Cristu risusciteranu prima. Allora noi chì simu vivi è restamu, seremu chjappi cun elli in i nuvuli per scuntrà u Signore in l'aria , è cusì seremu sempre cun u Signore ". Approfittu di stu versu per mette in risaltu a cuncepzione apostolica di u statu di i " morti ": " noi i vivi, chì restemu per a venuta di u Signore, ùn andemu micca avanti. quelli chì sò morti ". Paulu è i so cuntimpuranii ùn pensanu micca cum'è falsi cristiani oghje chì l'eletti " morti " eranu in presenza di Cristu, perchè a so riflessione mostra chì, à u cuntrariu, tutti pensavanu chì l'eletti " viventi " entreranu in u celu prima di i " morti ".

Versu 19: " È a grande cità hè stata divisa in trè parti, è e cità di e nazioni cascò, è Diu si ricurdò di Babilonia a grande, per dà a tazza di u vinu di a so còllera feroce. »

E " trè parti " riguardanu " u dragone, a bestia è u falsu prufeta " cullate in u versu 13 di stu capitulu. Una seconda interpretazione hè basatu annantu à questu testu da Zac.11: 8: " Destrughjeraghju i trè pastori in un mese; a mo ànima era impaziente per elli, è a so ànima era ancu disgustata di mè ". In questu casu, i " tri pastori " rapprisentanu i trè cumpunenti di u populu d'Israele: u rè, u cleru è i prufeti. Pigliendu u cuntestu finali, in quale a fede protestante è a fede cattolica sò alliati è unificati, " i trè parti " sò identificati da: " u dragone " = u diavulu; " a bestia " = i populi cattolici è protestanti sedotti ; " u falsu prufeta " = u cleru cattolicu è protestante.

In u campu scunfittu, a bona intelligenza cessà, " a grande cità hè stata divisa in trè parti "; À mezu à e vittime ingannatu è seduce, i campi di a bestia è di u falsu prufeta, l'odiu è u risentimentu inspiranu a vindetta contr'à i seduttori ingannati rispunsevuli di a so perdita di salvezza. Hè tandu chì u tema di a « cugliera » hè cumpiitu da una sanguinosa liquidazione di partiti chì i so scopi principali sò, in ogni logica è ghjustizia, i maestri religiosi. Questu avvirtimentu da Ghjacumu 3: 1 piglia allora u so significatu cumpletu: " I mo fratelli, ùn lasciate micca parechji trà voi cumincianu à insignà, perchè sapete chì seremu ghjudicati più severamente ". In questu tempu di " peste ", sta azzione hè evocata da questa citazione: " E Diu si ricurdò di Babilonia a Grande per dà a tazza di u vinu di a so furore feroce ". Apo.18 serà interamente dedicatu à l'evocazione di sta punizione di e persone religiose impie.

Versu 20: " E tutte l'isule fughjenu, è e muntagne ùn sò micca trovu. »

Stu versu riassume u cambiamentu di a terra chì, sottumessa à tamanti tremuli, piglia un aspettu di caos universale, digià « senza forma » è prestu « viotu » o « desolatu ». Hè u risultatu, a cunsiguenza, di " peccatu" . desolator "denunciatu in Daniel 8:13 è chì a punizione finale hè prufeta in Dan.9:27.

Versu 21: " È una granne grande, chì pisava un talentu , cascò da u celu nantu à l'omi; è l'omi blasfemavanu à Diu per via di u flagellu di a grandine, perchè u flagellu era assai grande. »

U so funziunamentu sinistru cumpletu, l'abitanti di a terra seranu, à u so turnu, sguassati da un flagellu da u quale ùn li sarà impussibile di scappà: petre di " grandine " cascà nantu à elli. U Spìritu li impute u pesu di " un talentu ", vale à dì, 44,8 kg. Ma sta parolla " talent " hè più di una risposta spirituale basatu annantu à "a parabola di i talenti ". In questu modu, impute à i caduti u rolu di quelli chì ùn anu micca purtatu u " talentu ", vale à dì i rigali, chì Diu li hà datu in a parabola. È stu cattivu cumpurtamentu finisci per costà a so vita, u primu, è u sicondu chì era accessibile solu à l'eletti veramente. Finu à u so ultimu soffiu di vita, cuntinueghjanu à " blasfemu " (insultu) u " Diu " di u celu chì li punisce.

"A parabola di i talenti " serà allora literalmente cumprita. Diu darà à ogni persona, secondu a tistimunianza di l'opere di a so fede; à i cristiani infideli, darà a morte è si mostrarà duru è crudele quant'elli u pensavanu è u ghjudicavanu. È à l'eletti fideli darà a vita eterna secondu a fede ch'elli avianu postu in u so amore perfettu è a fideltà magnificata in Ghjesù Cristu per elli; tuttu questu secondu u principiu citatu da Ghjesù in Mat.8: 13: " secunnu a vostra fede sia fattu per voi ".

Dopu à st'ultimu flagellu, a terra diventa desolata, privata di ogni forma di vita umana. Si trova cusì u " abissu " caratteristica di Gen.1: 2.

 

 

 

 

 

Capitulu 17: A prostituta hè smascherata è identificata

 

 

 

Versu 1: " Allora unu di i sette anghjuli chì tenenu e sette coppe hè ghjuntu è mi parlò, dicendu: "Venite, vi mustraraghju u ghjudiziu di a grande prostituta chì si mette nantu à parechje acque". »

Da stu primu versu, u Spìritu indica u scopu di stu capitulu 17: u " ghjudiziu " di a " grande prostituta " chì hè " sedutu nantu à parechje acque " o, chì domina, secondu u versu 15, " populi, folle, nazioni è lingue " chì, sottu u simbulu " Eufrate ", hà digià designatu l'Europa è e so estensioni planetarie di a religione cristiana in u " sesta tromba "di Rev.9: 14: USA, Sudamerica, Africa è Australia. U travagliu di ghjudiziu hè ligatu à u cuntestu di e " sette ultime pesti ", o " sette vials " versati da i " sette angeli " in u capitulu precedente 16.

U " ghjudiziu " in quistione hè quellu purtatu da Diu Onnipotente à quale ogni criatura in u celu è in a terra hà è serà rispunsevuli; Questu mostra se stu capitulu hè impurtante. Avemu vistu in u messagiu di u 3 anghjulu di u capitulu 14 chì sta identificazione risultati in a vita eterna o a morte. U cuntestu di stu " ghjudiziu " hè dunque quellu di a " bestia chì risuscita da a terra " in u capitulu 13.

Malgradu l'avvertimenti storichi è prufetichi, à u turnu, a fede Protestante in u 1843, è a fede Adventista ufficiale in u 1994, cascanu ghjudicati da Diu indegnu di a salvezza offerta da Ghjesù Cristu. In cunfirmazione di stu ghjudiziu, tramindui intrinu in l'allianza ecumenica pruposta da a fede cattolica rumana, mentri i pionieri di i dui gruppi avianu denunziatu a so natura diabolica. Per ùn fà stu sbagliu, u sceltu deve esse assolutamente cunvinta di l'identità di u principale nemicu di Ghjesù Cristu: Roma, in tutta a so storia pagana è papale. A culpabilità di e religione Protestante è Adventista hè più grande perchè i pionieri di i dui denunziò è insignanu sta natura diabolica di u Cattolicu Rumanu. Stu cambiamentu di core da i dui custituiscenu un attu di tradimentu contru à Ghjesù Cristu, u solu Salvatore è grande Ghjudice. Cumu hè diventatu pussibule? E duie religioni anu datu solu impurtanza à a pace terrena è a bona cunniscenza trà l'omi; dinù una volta chì a fede cattolica ùn perseguita più, diventa per elli, frequentable o ancu megliu, assuciabile à u puntu di fà un pattu è di allianza cun ella. L'opinione revelata è u ghjudiziu ghjustu di Diu sò cusì disprezzati è calpestati sottu u pede. L'errore era di crede chì Diu cerca essenzialmente a pace trà l'omi, perchè in verità, cundanna i mali chì sò fatti à a so persona, à a so lege, è à i so principii di u bonu revelati in i so ordinanze. U fattu hè ancu più seriu perchè Ghjesù si spressione assai chjaramente annantu à u sughjettu dicendu in Mat.10: 34 à 36: "Ùn pensate micca chì sò venutu à purtà a pace nantu à a terra; Ùn sò vinutu per purtà a pace, ma a spada. Perchè sò vinutu à mette una divisione trà un omu è u so babbu, trà una figliola è a so mamma, è trà una nuora è a so mamma ; è i nemici di l'omu seranu quelli di a so propria casa ". Per a so parte, l'Adventismu ufficiale ùn hà micca intesu u Spìritu di Diu chì, attraversu a so risturazione di u sàbatu di u settimu ghjornu trà u 1843 è u 1873, hà dimustratu a dumenica rumana chì hà chjamatu "a marca di a bestia" dapoi u so stabilimentu di marzu . 7, 321. A missione di l'Adventismu istituzionale hà fiascatu perchè u tempu avanzava, u so ghjudiziu nantu à a Dumenica Rumana hè diventata amichevule è fraterna, à u cuntrariu di quellu di Diu chì ferma invariabilmente u stessu, a Dumenica Cristiana ereditata da u paganisimu sulari custituisce a causa principale di a so còllera. . L'unicu ghjudiziu chì importa hè quellu di Diu è a so Revelazione profetica hà per scopu di associà noi cù u so ghjudiziu. In u risultatu, a pace ùn deve micca maschera l'irritazione legittima di u Diu vivu. È duvemu ghjudicà cum'ellu ghjudicheghja è identificà i regimi civili o religiosi secondu u so sguardu divinu. In u risultatu di questu approcciu, vedemu " a bestia " è e so azzioni, ancu in tempi di pace ingannosa.

Versu 2: " Con ella i rè di a terra anu fattu fornicazione, è cù u vinu di a so fornicazione l'abitanti di a terra si sò ibriacati. »

In questu versu, un ligame hè stabilitu cù l'azzioni di a " donna Jezabel " accusata da Ghjesù Cristu di fà i so servitori beie un " vinu di fornicazione (o debauchery) " spirituale in Rev.2: 20; e cose cunfirmate in Rev.18: 3. Queste azzioni cunnetta ancu " a prostituta " à a "stella Wormwood " di Rev.8: 10-11; l'absinthe étant son vin venimeux à qui l'Esprit compare son enseignement religieux catholique.

In questu versu, u rimproveru chì Diu face contr'à a religione cattolica hè ghjustificatu ancu in u nostru tempu di pace perchè a colpa riprochata attacca a so autorità divina. I scritti di a Santa Bibbia chì custituiscenu i so " dui tistimoni ", tistimunianu contru à u falsu insignamentu religiosu di sta religione rumana. Ma hè vera chì u so falsu insignamentu averà e peghju cunsequenze pè e so vittimi sedotti : a morte eterna ; chì ghjustificà a so azzione vindicativa di a " cugliera " di Rev.14: 18 à 20.

Versu 3: " M'hà purtatu in u spiritu in un desertu. È aghju vistu una donna pusata nantu à una bestia scarlatta, piena di nomi di blasfemia, chì avia sette teste è dece corne. »

  " ... in un desertu ", simbulu di a prova di a fede, ma ancu di u clima spirituale "aridu" di u cuntestu di u nostru " tempu di a fine (Dan.11: 40)", sta volta, l'ultima prova di a fede di a terra. Storia, u Spiritu imagine a situazione spirituale chì prevale in questu cuntestu finali. " A donna domina una bestia scarlatta ". In questa maghjina, Roma domina a " bestia chì suscita da a terra " chì designa l'USA Protestanti à u mumentu chì facenu i cattolici " adorà a marca di a bestia " imponendu u so ghjornu di riposu ereditatu da l'imperatore Custantinu I. In stu cuntestu finali, ùn ci sò più diademi, nè nant’à i « sette capi » di a Roma religiosa, nè nant’à i simboli « dece corne », in stu casu, di i duminatori civili di i populi cristiani europei è mundiali ch’ella manipula. Ma tutta sta associazione hè à u culore di u peccatu: " scarlet ".

  In Rev.13: 3 avemu lettu: " E aghju vistu unu di i so capi cum'è feritu à morte; ma a so ferita murtale hè guarita. È tutta a terra era in paura daretu à a bestia ". Sapemu chì sta guariscenza hè duvuta à u Cuncordatu di Napulione I. Da questu mumentu, u papatu cattolico rumanu ùn perseguita più, però, nutatemu in impurtanza, Diu cuntinueghja à chjamà " a bestia ": " È tutta a terra era in ammirazione daretu à a bestia ". Questu cunfirma a spiegazione data sopra. U nemicu di Diu ferma u so nemicu perchè i so piccati contru à a so lege ùn cessanu, in tempi di pace cum'è in tempi di guerra. È u nemicu di Diu hè dunque ancu quellu di i so eletti fideli in tempi di pace o di guerra.

  Versu 4: " A donna era vestita di purpura è scarlatina, è adornata d'oru è di pietre preziose è perle. Tenia in manu una coppa d'oru, piena di abominazioni è impurità di a so prustituzione. »

Quì dinò, a descrizzione presentata mira à l'errori duttrinali spirituali. Diu cundanna i so riti religiosi; e so messe è e so odiosa Eucaristia è prima di tuttu, u so gustu di u lussu è di a ricchezza chì a porta à i cumprumessi desiderati da i rè, i nobili è tutti i ricchi di a terra. A " prostituta " deve suddisfà i so "clienti" o i so amanti.

culore " scarlet " hà a so origine in a " prostituta " stessu: " viola è scarlatta ". U terminu " donna " designa una " chjesa ", una assemblea religiosa, secondu Eph.5: 23, ma ancu, " a grande cità chì hà a reale nantu à i rè di a terra ", cum'è u versu 18 di stu capitulu insegna 17. In riassuntu, pudemu ricunnosce i culori di l'uniforme di "i cardinali è i vescovi" di u Vaticanu Rumanu. Diu riprisenta e masse cattoliche, cù l'usu di u calice " d'oru " in quale u vinu alcolu hè suppostu chì rapprisenta u sangue di Ghjesù Cristu. Ma chì ne pensa u Signore ? Ci dice: invece di u so sangue redentore, vede solu "l' abominazioni è l'impurità di a so prostituzione ". In Dan.11: 38, " oru " hè statu citatu cum'è l'ornamentu di e so chjese chì u Spìritu impute à u " diu di e fortezze ".

Versu 5: " In a so fronte era scrittu un nome, un misteru : Babilonia a grande, a mamma di i fornicatori è l'abominazioni di a terra. »

U " misteru " chì hè citatu in questu versu hè un " misteru " solu per quelli chì u Spìritu di Ghjesù Cristu ùn hà micca illuminatu; sò ancu, sfurtunatamenti, i più numerosi. Perchè, " u successu è successu di l'astuzie " di u regime papale annunziatu da Dan.8: 24-25 serà cunfirmatu finu à l'ora di u so ghjudiziu, à a fine di u mondu. Per Diu, hè u " misteru di l'iniquità " chì era annunziatu è digià implementatu da u diavulu in u tempu di l'apòstuli, secondu a 2 Thess.2: 7: " Per u misteru di l'iniquità hè digià travagliatu; il suffit que celui qui le retient encore ait disparu . U " misteru " hè ligatu à u nome " Babilonia " stessu, chì hè sensu, postu chì l'antica cità di stu nome ùn hè più. Ma Petru hà digià datu spiritualmente stu nome à Roma, in 1 Petru 5:13 è sfurtunatamenti per i folle ingannati, solu l'eletti sò attenti à sta precisione offerta da a Bibbia. Attenti à u doppiu significatu di a parolla " terra " chì designa ancu quì, l'obbedienza protestante, perchè quant'è a fede cattolica hè unificata, a fede protestante hè multipla, per esse designata cum'è "prostitute" , figliole di a so cattolica ". mamma " . E ragazze sparte l'" abominazioni " di a so " mamma ". È a principale di queste " abominazioni " hè a dumenica, " a marca " di a so autorità religiosa attaccata.

U significatu literale di a parolla " terra " hè ancu ghjustificatu perchè l'intolleranza religiosa cattolica hè l'instigatore di aggressioni religiose internaziunali maiò. Hà impurtatu è hà fattu a fede cristiana odiata incitandu i rè à cunvertisce i populi di a terra à a so ubbidienza. Ma dopu avè persu u so putere, i so " abominazioni " cuntinueghjanu à benedicendu quelli chì Diu maledice è maledicà quelli chì benedice. A so natura pagana hè revelata quandu ella chjama i musulmani "fratellu" chì a so religione presenta à Ghjesù Cristu cum'è unu di i prufeti più chjuchi.

Versu 6: " E aghju vistu a donna ibriacata cù u sangue di i santi è cù u sangue di i tistimoni di Ghjesù. È, videndula, sò stata presa da una grande stupore. »

Stu versu ripiglià una citazione di Dan.7: 21, specificendu quì chì " i santi " ch'ella si batte è domina, sò veramente i " testimoni di Ghjesù ". Questu mette assai luce nantu à u misteru di " Babilonia a Grande ". A religione rumana beie " u sangue " di l'eletti finu à l'ebbrezza. Quale sospettà una chjesa cristiana, cum'è a Roma papale moderna, d'esse sta " prostituta " fatta " ibriaca di u sangue versatu da i tistimoni di Ghjesù " ? L'eletti, ma solu elli. Car, par la prophétie, l'Esprit leur fit connaître les plans meurtriers de leur ennemi. Stu ritornu à a so natura gattiva è crudele serà a cunsequenza visibile di a fine di u tempu di grazia. Ma sta gattivezza serà sopra à tuttu, in modu ancu più stupente, a natura di a fede protestante dominante di stu tempu di a fine di u mondu. U Spìritu cita "i santi " è " i testimoni di Ghjesù " separatamente. I primi " santi " anu patitu persecuzioni pagane romane republicane è imperiali; I " testimoni di Ghjesù " sò colpiti da a Roma pagana imperiale è papale. Perchè a prostituta hè una cità : Roma ; " a grande cità chì hà a reale nantu à i rè di a terra " dapoi a so ghjunta in Israele, in Ghjudea in - 63, secondu Dan.8: 9: " u più bellu di i paesi ". A storia di a salvezza finisci cù una prova di fede in quale " i testimoni di Ghjesù " apparisceranu è agiscenu per ghjustificà sta spressione; daranu cusì à Diu una bona raghjone per intervene per salvà da a morte pianificata. In u so tempu, Ghjuvanni avia una bona ragione per esse stunatu da u " misteru " chì cuncernava a cità di Roma. A cunniscia solu in u so aspettu imperiale paganu duru è senza pietà chì l'avia mandatu in detenzione in l'isula di Patmos. I simboli religiosi cum'è a " coppa d'oru " tenuta da a " prostituta " pudianu dunque à ghjustificà ellu.

Versu 7: " È l'ànghjulu m'hà dettu: Perchè site maravigliatu? Vi dicu u misteru di a donna è a bestia chì a porta, chì hà sette capi è dece corne. »

U " misteru " ùn hè micca destinatu à durà per sempre, è da u versu 7, u Spìritu darà dettagli chì permettenu à Ghjuvanni è noi stessi di elevà u " misteru " è identificà chjaramente a cità di Roma, è u so rolu in l'imaghjini di verse 3 chì i simboli sò, di novu, citati.

" A donna " designa a natura religiosa di a Roma papale, a so pretensione di esse " a moglia di l'Agnellu ", Ghjesù Cristu. Ma Diu nega sta dichjarazione chjamendu ella una " prostituta ".

« La bête qui la porte » représente les régimes et les peuples qui reconnaissent et légitiment ses revendications religieuses. Anu a so origine storica in i " deci corni " di i regni furmati in Auropa dopu ch'elli sò stati liberati da a duminazione di a Roma imperiale secondu a stampa data in Dan.7:24. Succedenu à a Roma imperiale di u " quartu animale ". È sti tarritorii cuncernati fermanu i stessi finu à a fine. I cunfini si movenu, i regimi cambianu, passanu da a munarchia à e repubbliche, ma a norma di u falsu cristianesimu papale rumanu li unisce per u peghju. Durante u XXu seculu , sta unione sottu à l'egida rumana hè stata cuncreta da l'Unione Europea stabilita in i "Trattati di Roma" di u 25 di marzu di u 1957 è di u 2004.

Versu 8: " A bestia chì avete vistu era, è ùn hè più". Ella deve ascende da l'abissu , è andà in perdizione. È quelli chì abitanu nantu à a terra, chì i so nomi ùn sò micca stati scritti in u libru di a vita da a fundazione di u mondu, si maravigliaranu quandu vedenu a bestia, perchè era, è ùn hè più. »

" A bestia chì avete vistu era è ùn hè più ". Traduzzione: L'intolleranza religiosa cristiana era dipoi 538, è ùn hè più, dipoi u 1798. U Spìritu suggerisce a durazione prufesata in diverse forme per a regula papale intollerante da Dan.7:25: "un tempu, tempi , è mezu battutu ; 42 mesi; 1260 ghjorni ". Ancu s'è a so intolleranza hè stata finita da l'azzione di " a bestia chì nasce da u prufondu ", chì si riferisce à a Rivuluzione francese è u so ateismu naziunale in Rev. 11: 7, quì u terminu " profondu " hè prisentatu cum'è una attività ligata à u diavulu, u " Distruttore ", chì distrugge a vita è dehumanizes u pianeta terra, è chì Rev.9: 11 chjama " l'anghjulu di l'abissu ". Rev.20: 1 darà a spiegazione: u " diavulu " serà ligatu per " mila anni " nantu à a terra dehumanized chjamata " l'abissu ". Attribuendu a so origine in " l'abissu ", Diu revela chì sta cità ùn hà mai avutu una relazione cun ellu; sia, durante a so dominazione pagana, chì hè assai logica, ma ancu, in tutta a so attività religiosa papale, contru à ciò chì multitùdine di esseri umani ingannati credenu per a so caduta, postu chì anu da sparte cun ella, a so "perdizione" finale revelata quì . Dopu avè disprezzatu a parolla profetica, e vittime di e seduzioni di Roma seranu stupite perchè l'intolleranza religiosa "riapparirà " in questu cuntestu finali annunziatu è rivelatu. Diu ci ricorda cusì ch'ellu hà cunnisciutu i nomi di l'eletti dapoi " a fundazione di u mondu ". I so " nomi " sò stati scritti in " u libru di a vita di l'Agnellu " Ghjesù Cristu. È per salvà li, hà apertu a so mente à i misteri di e so profezie bibliche.

Propone quì una seconda analisi di stu versu in quantu à a parolla " abissu ". In sta riflissioni, pigliu in contu u cuntestu finale miratu da u Spìritu secondu a so discrizzione di a " bestia scarlatta " di u versu 3. L'avemu vistu, l'absenza di i " diadems " nantu à i " deci corni " è u " sette capi "lo mette in " u tempu di a fine "; quellu di u nostru tempu. J'ai longtemps considéré que la notion de « stupide » ne pouvait qu'intégrer une action intolérante et despotique, et qui, par conséquent, ne pouvait être attribuée qu'au régime intolérant des derniers jours marqués par l'ultime test de la foi universelle. Ma in fattu, à a fine di l'invernu 2020 in u tempu divinu, un'altra idea hè inspirata da mè. A " bestia " hè in fattu constantemente uccidendu l'anime umane, è e vittime di i so insegnamenti umanisti esagerati è scandalosi sò assai più numerosi di quelli di a so intolleranza. Da induve vene stu novu cumpurtamentu umanistu seducente è ingannevole ? Hè u fruttu di l'eredità di u pensamentu liberu da i filòsufi rivoluzionarii chì Diu mira in Rev 11: 7 sottu u nome di a " bestie chì risuscita da l'abissu ". La couleur « écarlate » attachée à la « bête » de notre temps, du verset 3 de ce chapitre, dénonce le péché engendré par l'excès de liberté que l'homme s'est accordé. Chi rapprisenta ella ? I dominanti occidentali d'origine cristiana chì e so basi religiose sò ereditate da u cattolicu aurupeu : l'USA è l'Auropa interamente sedotti da a religione cattolica. A " bestia " chì Diu ci mostra hè u risultatu finale di l'azzioni profetizzate in u missaghju di " quinta tromba ". A fede Protestante, seduciutu da a fede cattolica fatta pacifica, riunisce u Protestantismu è u Cattolicu maleditu da Diu, unitu da l'Adventismu istituziunale ufficiale in u 1994, per a " preparazione per a battaglia " di Rev.9: 7-9, " di Armageddon ", sicondu Rev.16:16, chì vanu inseme, dopu à a " sesta tromba ", per guidà contru à l'ultimi servitori fideli di Diu, chì mantenenu è praticà u so sabbatu; u settimu ghjornu di riposu urdinatu da u quartu di i so dece cumandamenti. In tempi di pace, i so discorsi esaltanu l'amore fraternu è a libertà di cuscenza. Ma sta libertà scandalosa è falsa fatta libertaria porta à a " seconda morte " e multitùdine chì pupulanu u mondu occidentale; chì hè carattarizatu, in parte, da l'ateismu, in parte, da indiferenza, è in una parte più chjuca, da impegni religiosi resi senza valore, perchè sò cundannati da Diu, per via di i so falsi insegnamenti religiosi. In questu modu, sta " bestia " umanistu hà a so urighjina in l'"abissu " cum'è u Spìritu palesa in stu versu, in u sensu chì a religione cristiana hè diventata l'imaghjini è l'applicazione di u pensamentu umanistu. Filòsufi, Grechi, rivoluzionari francesi o stranieri. . Cum'è u basgiu di Ghjuda per Ghjesù, u seducente falsu amore umanistu di u tempu di pace uccide più cà a spada . A " bestia " di u nostru tempu di pace eredita ancu u caratteru " oscurità " chì a parolla " prufonda " li dà in Gen.1: 2: " A terra era senza forma è viota: ci era bughjura nantu à a faccia di u prufondu , è u Spìritu. di Diu si move sopra l'acque . Et ce caractère de « ténèbres » des sociétés d'origine chrétienne est lui-même paradoxalement hérité des « Lumières », nom donné aux libres penseurs révolutionnaires français.

Prupunendu sta sintesi, u Spìritu rializeghja u so scopu chì cunsiste à revelà à i so servitori fideli u so ghjudiziu annantu à u nostru mondu uccidintali è i rimproveri ch’ellu ci rivolge. Il dénonce ainsi ses nombreux péchés et ses trahisons envers Jésus-Christ, l'unique Sauveur que leurs actes déshonorent.

Versu 9: " Questu hè l'intelligenza chì hà a saviezza: i sette capi sò sette muntagne, nantu à quale si mette a donna. »

Stu versu cunfirma l'espressione da quale Roma fù longu designatu: " Roma, a cità di sette colline ". Aghju trovu stu nome citatu in un atlas geugraficu di a vechja scola di u 1958. Ma a cosa ùn hè micca discutibile; i " sette E muntagne "dette "colline" fermanu ancu oghje chì portanu i nomi : Capitolinu, Palatinu, Celiu, Aventinu, Viminal, Esquilinu è Quirinale. In a so fase pagana, sti colli "alti lochi" supportanu tutti i tempii dedicati à l'idoli divinizzati cundannati da Diu. Et pour honorer « le dieu des forteresses », la foi catholique éleva à son tour sa basilique, sur le Caelius désignant « le ciel » selon Rome. Nant'à u Capitoliu, u "capu", s'alza u Palazzu di a Mairie, l'aspettu civile di a magistratura. Rimarchemu chì l'aliatu di l'ultimi ghjorni, l'America, domina ancu da un "Capitolu" situatu in Washington. Quì dinò, u simbulu "capu" hè ghjustificatu da questa alta magistratura chì rimpiazzarà Roma, è domina, à u turnu, l'abitanti di a terra, " in a so prisenza " secondu Rev.13:12.

Versu 10: " Ci sò ancu sette re: cinque sò caduti, unu hè, l'altru ùn hè ancu ghjuntu, è quandu ellu vene, ferma per un pocu tempu. »

In questu versu, cù l'espressione " sette re ", u Spìritu attribuisce à Roma " sette " regimi di guvernu chì sò successivamente, per i primi sei: a munarchia da - 753 à - 510; a Republica, u Cunsulatu, a Dittatura, u Triumviratu, l'Imperu da Octavianu, César Augustu sottu à quale hè natu Ghjesù, è a Tetrarchia (4 imperatori assuciati) in settima pusizione trà u 284 è u 324, chì cunfirma a precisione "hà da durà un pocu" . pocu tempu "; in realtà 30 anni. U novu imperatore Custantinu I abbandunarà rapidamente Roma è si stalla in Oriente in Bizanziu (Custantinopuli rinominatu Istanbul da i Turchi). Ma da u 476, l'imperu uccidintali di Roma s'hè spargugliatu è e " dece corne " di Daniele è Apocalypse anu guadagnatu a so indipendenza formendu i regni di l'Europa Occidentale. Dapoi u 476, Roma ferma sottu à l'occupazione di i barbari ostrogoti, da i quali hè stata liberata in u 538, da u generale Belisariu mandatu cù i so armati da l'imperatore Giustinianu chì stava in Oriente in Custantinopuli.

Versu 11: " E a bestia chì era, è ùn hè più, hè ellu stessu un ottu rè, è hè di u numeru di i sette, è va à perdizione. »

in u 538 da u decretu imperiale favurevule di l'imperatore Justinianu I. Il a ainsi répondu à une demande de sa femme Théodora, une ancienne « prostituée », qui est intervenue au nom de Vigile, l'une de ses amies. Cum'è u versettu 11 specifica, u regime papale appare à l'epica di i "sette" guvernazioni citati mentre custituiscenu una forma nova, senza precedente, chì Daniel hà indicatu cum'è un rè " different ". Ciò chì precede l'epica di i "sette" re precedenti hè u titulu di u capu religiosu rumanu digià attribuitu à i so imperatori è dapoi i so urighjini: "Pontifex Maximus", una spressione latina tradutta cum'è "Sovranu Pontife", chì hè statu ancu, dapoi u tempu. 538, u tìtulu ufficiale di u Papa Cattolicu Rumanu. U regime rumanu chì esiste à l'epica quandu Ghjuvanni riceve a visione hè l'Imperu, u sestu guvernu rumanu; è in u so tempu, u titulu di "suvranu pontife" era purtatu da l'imperatore stessu.

U ritornu di Roma à a scena storica hè duvuta à u rè francu, Clovis I , "cunvertitu" à a falsa fede cristiana di l'epica, in u 496 ; vale à dì à u cattolicismu rumanu chì avia ubbiditu à Custantinu I è chì era digià culpitu da a malidizioni di Diu dapoi u 7 di marzu di u 321. Dopu à a duminazione imperiale, Roma hè stata invadita è duminata da i populi stranieri ghjunti in migrazione massiva. L'incomprensione di e diverse lingue è culture hè a basa di i disordini è di e lotte interne chì anu distruttu l'unità è a forza romana. Sta azzione hè appiicata da Diu oghje in Auropa per debilitallu è dà à i so nemici. A malidizzione di l'esperienza di a "Torre di Babele" conserva cusì à traversu i seculi è millenni tutti i so effetti è a so efficacità à guidà l'umanità in disgrazia. Riguardu à Roma, infine, hè vinutu sottu à a duminazione di l'Ostrogoti Ariani dottrinalmente opposti à a fede cattolica rumana sustinuta da l'imperatori Bizantinu. Per quessa, avia da esse liberatu da sta duminazione per chì u stabilimentu di u regime papale rumanu in u 538 hè statu pussibule nantu à a so terra. Per rializà questu secondu Dan.7: 8-20 ", trè corne . sò stati purtati bassi davanti à u papa ( u cornu chjucu ); sò cuncernati pòpuli ostili à u cattolicu rumanu di i Vescu di Roma, successivamente, in u 476, l'Heruli, in u 534, i Vandali, è u 10 di lugliu 538, "per una tempesta di neve", liberatu da l'occupazione di l'Ostrogoti da u generale. Belisarius mandatu da Justinianu I , Roma puderia entre in u so regime papale exclusivu, dominatore è intollerante, istituitu da st'imperatore, à a dumanda di l'intrigatore Vigilius, u primu papa in titulu. Da stu mumentu, Roma hè diventata " a grande cità chì hà royalità nantu à i rè di a terra ", da u versu 18, chì va à " perdizione " , cum'è u Spìritu specifica, quì, una seconda volta, dopu à u versu 8.

U papatu ùn torna dunque micca à San Petru cum'ellu dice, ma à u decretu di Justinianu I, l' imperatore Bizantinu chì li dete u so titulu è a so autorità religiosa. Cusì, dumenica hè stata urdinata da l'imperatore rumanu Custantinu I u 7 di marzu di u 321 è u papatu chì a ghjustifica hè stallatu da l'imperatore bizantinu Giustinianu I in l'annu 538 ; duie date cù e più terribili cunsequenze per tutta l'umanità. Hè ancu in u 538 chì u vescu di Roma pigliò u titulu di Papa per a prima volta.

Versu 12: " I dece corne chì avete vistu sò dece rè, chì ùn anu ancu ricevutu un regnu, ma chì ricevenu l'autorità cum'è rè per una ora cù a bestia. »

Quì, à u cuntrariu di Dan.7:24, u messagiu mira à un tempu assai cortu situatu à a fine di u " tempu di a fine ".

Cum'è in u tempu di Daniele, in u tempu di Ghjuvanni, i " deci corni " di l'Imperu Rumanu ùn avianu micca ancu guadagnatu o ritruvatu a so indipendenza. Ma, u cuntestu destinatu in stu capitulu 17 essendu quellu di a fine di u mondu, hè u rolu chì i « dece corne » ghjucanu in stu cuntestu precisu chì hè evocatu da u Spìritu, cum'è i versi chì seguitanu cunfirmàranu. L'"ora" profetizata si riferisce à u tempu di a prova finale di a fede annunziata, in Rev 3:10, à i pionieri fideli di l'Adventismu di u Settimu ghjornu in 1873. U messagiu era per noi, i so eredi, i fideli di l' Adventist. luce data da Ghjesù Cristu à i so eletti in 2020.

Sicondu u codice profeticu datu à u prufeta Ezekiel (Ezek.4: 5-6), un "ghjornu " profeticu vale un veru " annu ", è per quessa, una " ora " profetica vale 15 ghjorni reali. A grande insistenza di u missaghju di u Spìritu chì citarà trè volte l'espressione " in una sola ora " in u capitulu 18, mi porta à deduce chì questa " ora " mira à u tempu trà u principiu di u 6 di e " sette ultime pesti" . " è u ritornu in gloria di u nostru divinu Signore Ghjesù chì torna in a gloria di l'Arcangelo " Michael " per salvà i so eletti da a morte programata. Questa " ora " hè dunque quella durante a quale dura a " battaglia di Armageddon ".

Versu 13: " Anu un scopu, è dà u so putere è a so autorità à a bestia. »

Cizendu u tempu di sta prova finale, u Spìritu dice di e " dece corne ": " Anu un scopu, è dà u so putere è a so autorità à a bestia ". Stu scopu ch'elli sparte consiste à assicurà chì u riposu dumenica hè rispettatu da tutti i sopravviventi di a Terza Guerra Nucleare Munniali. A ruina hà riduciutu assai u putere militare di e nazioni europee antiche. Ma, i vincitori di u cunflittu, i Prutistanti americani ottennu da i sopravviventi, un abbandunamentu tutale di a so sovranità. U mutivu hè diabolicu, ma i caduti ùn sò micca cuscenti, è i so spiriti dati à Satanassu ponu solu fà a so vulintà.

Hè solu da a coalizione di u " dragon ", a " bestia " è u " falu prufeta " chì e " dece corne " rendenu a so autorità à a " bestia ". E sta rinuncia hè causata da l'intensità di u soffrenu chì i flagelli di Diu li infligenu. Trà a proclamazione di u decretu di morte è a so applicazione, un periudu di 15 ghjorni hè datu à l'osservatori di u sàbatu per aduttà " a marca di a bestia ", u so "domenica" rumanu impurtatu da u cultu solare paganu. U ritornu di Ghjesù Cristu hè previstu per a primavera chì precede u 3 d'aprile di u 2030, salvu chì ùn ci sia un errore in l'interpretazione di u terminu " ora ", u decretu di morte deve esse promulgatu per questa data o una data situata trà questu è u ghjornu. di primavera 2030 di u nostru calendariu abituale attuale.

Per capiscenu cumplettamente quale serà a situazione di u tempu finali, cunzidira i seguenti fatti. A fine di u tempu di grazia hè solu identificabile da l'eletti chì li liganu à a promulgazione di a lege dumenica; più precisamente, dopu à ella. Per a cullizzioni di i populi increduli è ribelli sempre vivi, a promulgazione di a lege dumenica si prisenta solu cum'è una misura d'interessu generale senza cunsequenze per elli. È hè solu dopu avè patitu i primi cinqui pesti chì a so rabbia vendicativa li porta à appruvà pienamente a decisione di « tumbà » quelli chì li sò presentati cum'è rispunsevuli di a so punizione celestiale.

Versu 14: " Luttaranu contr'à l'Agnellu, è l'Agnellu li vincerà, perchè ellu hè u Signore di i signori è u Rè di i rè, è quelli chì sò chjamati è scelti è fideli chì sò cun ellu li vinceranu ancu. »

« Ils combattront contre l’Agneau, et l’Agneau les vaincra … », car il est le Dieu Tout-Puissant à qui aucun pouvoir ne peut résister. " U rè di i rè è u Signore di i signori " impone a so forza divina à i rè è i signori più putenti di a terra. È i scelti chì capiscenu questu, vinceranu cun ellu. U Spìritu ricorda quì i trè criteri richiesti da Diu da quelli chì ellu salva è chì si sò impegnati in a strada di salvezza chì principia per elli cù u statutu spirituale di "chjamatu" è chì si trasforma dopu, quandu questu hè u casu, in Statut « élu » , par « fidélité » manifestée envers le Dieu créateur et toute sa lumière biblique. A battaglia riferita hè a battaglia di " Armageddon ", di Rev.16: 16; " l'ora " quandu a " fideltà " di l'" eletti " " chjamatu " hè messa à prova. In Rev.9: 7-9, u Spìritu revelò a preparazione di a fede Protestante per questa " guerra " spirituale. Condamnés à mort, par leur fidélité au sabbat, les élus témoignent de la confiance placée dans les promesses prophétisées par Dieu et ce témoignage qui lui est rendu, lui donne la « gloire » qu'il réclame dans le message du premier ange . di 'Rev.14: 7. I difensori è sustenidori di dumenica resi ubligatorie truveranu, in questa spirienza, a morte chì si preparanu à dà à l'eletti di Ghjesù Cristu. Ricurdaraghju quì, à quelli chì sò scettichi è dubbitu chì Diu dà tantu impurtanza à i ghjorni di riposu, chì a nostra umanità hà persu a so eternità per l'impurtanza ch'ellu avia datu à "dui arburi" di u giardinu terrenu. " Armageddon " hè basatu annantu à u listessu principiu in sustituzione di i "dui arburi" oghje avemu "u ghjornu di a cunniscenza di u bè è u male", dumenica, è "u ghjornu di a vita santificata", u sàbatu o sabbatu.

Versu 15: " È m'hà dettu: L'acqui chì avete vistu, nantu à quale si mette a prostituta, sò populi, è multitùdine, è nazioni è lingue. »

U Versu 15 ci dà a chjave chì ci permette di attribuisce à l'" acque " nantu à quale " situa a prostituta ", l'identità di i populi europei chjamati "cristiani", ma soprattuttu, falsamente è ingannosamente "cristiani". L'Auropa hà a caratteristica di riunisce i populi chì parlanu diverse « lingue » ; chì debilita i sindicati è l'alleanza fatti. Ma in i tempi ricenti, a lingua inglese serve di ponte è prumove scambii internaziunali; l'educazione generalizata di l'esseri umani riduce l'efficacità di l'arma di a maledizzione divina è s'oppone à u disignu di u so Creatore. A so risposta serà dunque più terribili : a morte per a guerra è à a fine, per u splendore di u so avventu gloriosu.

Versu 16: " I dece corne chì avete vistu è a bestia odierà a prostituta, è a spogliarà è a spogliarà nuda, è manghja a so carne, è a cunsumerà cù u focu. »

Versu 16 annuncia u prugramma di u prossimu capitulu 18. Cunfirma l'inversione di e " deci corne". è a bestia "chì, dopu avè sustegnu è appruvatu, finiscinu per distrughje " a prustituta ". Ricordu quì chì " a bestia " hè u regime di l'associu di i puteri civili è religiosi è chì designa in questu cuntestu, u putere di u populu ufficialmente protestante americanu è di i pòpuli europei cattolici è protestanti, mentre chì "a prostituta" designa . u cleru, vale à dì l'autorità insignanti di u putere religiosu cattolicu : i monachi, i preti, i vescovi, i cardinali è u Papa. Cusì, in l'inversione, i populi cattolici europei è u populu protestante americanu, e duie vittime di a minzogna rumana, s'appoghjanu contr'à u cleru di u cattolicu papale rumanu. È a "consumerà cù u focu " quandu, per via di a so gloriosa intervenzione, Ghjesù abbatterà a so maschera seducente diabolica ingannosa. E " diece corne " " la spogliaranu è a mettenu a nu " perchè ella hà campatu in u lussu, serà spogliata, è perchè si hà vistutu d'apparizione di santità, apparirà " nuda " sia, in vergogna spirituale, senza alcunu. a ghjustizia celestiale per vestillu. A precisione, « manghjeranu a so carne », sprime a feroce sanguinosa di a so punizione. Stu versu cunfirma u tema " vintage " di Rev. 14: 18 à 20: Guai à l'uva di l'ira!

Versu 17: " Perchè Diu hà messu in i so cori per rializà u so scopu è per rializà un scopu, è dà u so regnu à a bestia, finu à chì e parolle di Diu sò cumplete. »

Versu 17, sottu u numeru di ghjudiziu, ci palesa un pensamentu impurtante di u Diu celeste chì l'omi sò sbagliati per disprezzà o trattà cun indiferenza. Diu insiste quì, per chì i so scelti sò cunvinti, ch'ellu hè u solu Maestru di u "ghjocu terribili" chì serà messu in piazza à u tempu previstu. U prugramma ùn hè statu creatu da u diavulu, ma da Diu stessu. Tuttu ciò chì hà annunziatu in a so grande è sublime Revelazione chì cuncerna à Daniel è a Revelazione hè o hè statu fattu, o resta per esse realizatu. È perchè " a fine di una cosa hè megliu cà u so principiu " secondu Ecc.7: 8, Diu mira per noi, sta ultima prova di fideltà chì ci separà da i falsi cristiani è ci rende degni di entre in a so eternità celestiale dopu. a distruzzione nucleare di a Terza Guerra Munniali. Il ne reste donc qu'à attendu avec confiance puisque tout ce qui sera organisé sur la terre est un « design » conçu par Dieu lui-même. È se Diu hè per noi, quale serà contru à noi, se micca quelli chì i so " disegni " assassini si vulteranu contru à elli?

significà " finu à chì e parolle di Diu sò cumplete " ? U Spìritu si riferisce à u destinu finali riservatu à u " cornu pocu " papale cum'è digià prufetizatu, in Dan.7: 11: " Allora aghju vistu, per via di e parolle arroganti chì u cornu parlava; è mentre aghju vistu, l'animali hè statu tombu, è u so corpu hè statu distruttu, livatu à u focu per esse brusgiatu "; in Dan.7: 26: " Allora u ghjudiziu vinarà, è u so duminatu serà pigliatu da ellu, è serà distruttu è distruttu per sempre "; è Dan.8: 25: " Per via di a so prusperità è u successu di i so astuzie, avarà l'arroganza in u so core, è distrughjerà parechji chì campavanu in pace, è si suscitarà contru à u Capu di i capi; ma sarà rottu, senza u sforzu di nisuna manu ". U restu di e " parole di Diu " in quantu à a fine di Roma seranu presentati in Rev. 18, 19 è 20.

Versu 18: " E a donna chì avete vistu, hè a grande cità chì domina i rè di a terra. »

Versu 18 ci offre a prova più convincente chì " a grande cità " hè veramente Roma. Capemu chì l'anghjulu parla à Ghjuvanni personalmente. Inoltre, dicendu à ellu: " E a donna chì avete vistu hè a grande cità chì hà reale nantu à i rè di a terra ", Ghjuvanni hè purtatu à capisce chì l'anghjulu parla di Roma, "a cità di sette colline". chì, in u so tempu, dominau imperialemente i sfarenti regni di tuttu u so immensu Imperu culuniale. In u so aspettu imperiale, hà digià " royalty nantu à i rè di a terra " è a retenerà sottu a so dominazione papale.

In questu capitulu 17, pudete vede, Diu hà cuncentratu e so rivelazioni chì ci permettenu di identificà cun certezza a " prostituta ", u so nemicu di a "tragedia di i seculi" cristiana. Cusì dà u numeru 17 un sensu autenticu di u so ghjudiziu. Hè sta osservazione chì m'hà purtatu à valurizà l'anniversariu di u 17u centenario di u stabilimentu di u peccatu chì custituisce l'adopzione di u ghjornu di u sole di u 7 di marzu 321 (data ufficiale ma 320 per Diu) chì avemu avutu in questu annu 2020. chì avà hè passatu. Pudemu vede chì Diu l'hà daveru marcatu cù una maledizione senza precedente in a storia di l'era cristiana (Covid-19) chì hà causatu un colapsu ecunomicu glubale più disastruu chè a Siconda Guerra Munniali. L'altri maledizioni di u ghjudiziu ghjustu divinu venenu dopu, li scopreremu, ghjornu per ghjornu.

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 18: a prostituta riceve a so punizione

 

 

Dopu avè revelatu i dettagli chì permettenu l'identificazione di a prostituta, u capitulu 18 ci purterà in u cuntestu assai particulari di a fine di a " battaglia di Armageddon ". E parolle revelanu u so cuntenutu: " l'ora di a punizione di Babilonia u grande, a mamma di e prostitute di a terra "; u tempu di a " raccolta " sanguinosa.

 

Versu 1: " Dopu questu aghju vistu un altru ànghjulu falendu da u celu, avè una grande autorità; è a terra hè stata illuminata cù a so gloria. »

L'anghjulu chì porta una grande autorità hè da a parte di Diu, in fattu, Diu stessu. Michael, capu di l'angeli, hè un altru nome chì Ghjesù Cristu hà purtatu in u celu prima di u so ministeru terrestre. Hè sottu à stu nome, è da l'autorità ricunnisciuta da i santi anghjuli, ch'ellu hà cacciatu u diavulu è i so dimònii da u celu, dopu a so vittoria nantu à a croce. Hè dunque sottu à sti dui nomi ch’ellu torna in terra, in a gloria di u Babbu, per alluntanà da ellu i so preziosi eletti; preziosi perchè sò fideli è sta fideltà pruvata hè stata dimustrata. Hè in questu cuntestu chì vene à onore cù a so fideltà quelli chì anu ubbiditu sapientemente dandulu a " gloria " chì ellu dumandava da 1844 secondu Rev.14: 7. Mantendu u sàbatu, i so eletti l'hanu glurificatu cum'è u Diu creatore chì ellu solu pussede legittimamente da a so creazione di a vita celestiale è terrestre.

Versu 2: " Hà gridò cù una voce forte, dicendu: Babilonia a grande hè cascata, hè cascata! Hè diventatu una abitazione di dimònii, una tana di ogni spiritu impuru, una tana di ogni uccello impuru è odiatu " .

" Ella hè cascatu, hè cascatu, Babilonia a grande ! ". Truvemu a citazione da Rev 14: 8 in stu versu 2, ma sta volta, ùn hè micca parlatu profeticamente, hè perchè e prove di a so caduta sò datu à l'omu sopravviventi di stu mumentu finali di a so attività seducente ingannosa. A mascara di santità di a Babilonia papale romana casca ancu. Hè infatti " un'abitazione di dimònii, una tana di ogni spiritu impuru, una tana di ogni uccello impuru è odioso ". A menzione di "l' acellu " ci ricorda chì daretu à l'azzioni terrestri si trovanu l'ispirazioni celesti di l'anghjuli cattivi da u campu di Satanassu, u so capu, è u primu ribellu di a creazione divina.

Versu 3: " Perchè tutte e nazioni anu bevutu u vinu di l'ira di a so fornicazione, è i rè di a terra anu fattu fornicazione cun ella, è i cummercianti di a terra sò stati arricchiti da u putere di u so lussu. »

"... perchè tutte e nazioni anu bevutu u vinu di a furia di a so fornicazione, ... " L'agressione religiosa hè apparsa à l'instigazione di u putere papale cattolico rumanu chì, affirmannu esse in u serviziu di Ghjesù Cristu, hà mostratu un disprezzu tutale per e lezioni di cumpurtamentu hà amparatu à i so discìpuli è apòstuli nantu à a terra. Ghjesù pienu di dolcezza, i papi pieni di furia ; Ghjesù, mudellu di umiltà, i Papi, mudelli di vanità è di orgogliu, Ghjesù chì campa in a miseria materiale, i Papi campanu in lussu è ricchezza. Ghjesù hà salvatu a vita, i papi ingiustamente è inutilmente mettenu à morte innumerevoli multitùdine di vite umane. Stu cristianesimu cattolico papale rumanu ùn avia dunque micca ressemblanza cù a fede datu cum'è mudellu da Ghjesù. In Daniel, Diu hà prufetizatu " u successu di e so astuzie ", ma perchè stu successu hè statu ottenutu? A risposta hè simplice: perchè Diu l'hà datu. Perchè duvemu ricurdà chì hè sottu u titulu di punizioni di " a seconda tromba " di Rev. 8: 8, chì hà suscitatu stu regime crudele è duru per punisce a trasgressione di u sàbatu abbandunatu da u 7 di marzu di u 321. In una comparativa. studià cù e pesti chì avarianu colpi à Israele per a so infideltà à i cumandamenti di Diu, in Lev.26: 19, Diu hà dettu: "Arrumpirà l'orgogliu di a vostra forza, restituverà u vostru celu. cum'è u ferru , è a to terra cum'è l'ottone ". In u novu pattu, u regime papale hè statu risuscitatu per cumpiendu sti stessi maledizioni. In u so prughjettu, Diu hè à u stessu tempu Vittima, Ghjudice è Executioner per suddisfà i requisiti di a so lege d'amore è a so ghjustizia perfetta. Dapoi u 321, a trasgressione di u sàbatu hà custatu caru à l'umanità, chì hà pagatu u so prezzu in guerri è massacre innecessarii, è in epidemie mortali devastanti create da u Diu creatore. In questu versu, " fornicazione " (o " debauchery ") hè spirituale, è descrive un cumpurtamentu religiosu indegnu. U " vinu " simbulizeghja u so insignamentu chì distilla, in nome di Cristu, " furia " è l'odiu diabolicu trà tutte e persone chì sò diventate, per via di ella, vittime di attacchi o aggressori.

A culpabilità di l'insignamentu cattolicu ùn deve micca ammuccià a culpabilità di tutta l'umanità, quasi tutti ùn sparte micca i valori esaltati da Ghjesù Cristu. Sì i rè di a terra beie " u vinu di a fornicazione " ( debauchery ) di " Babilonia ", hè perchè cum'è " prostituta ", a so sola preoccupazione era di piacè à i clienti; hè a regula, u cliente deve esse cuntentu, altrimenti ùn tornerà micca. È u cattolicu esaltatu à u più altu livellu di l'avidità, à u puntu di u crimine, è l'amore di a ricchezza è a vita lussuosa. Cum'è Ghjesù hà insignatu, cum'è a banda inseme. L'omi gattivi è fieri sò stati persi in ogni casu cun ella o senza ella. Ricurdativi: a malizia hè entrata in a vita umana per via di Cain, l'assassinu di u so fratellu Abel da u principiu di a storia terrena. " I mercanti di a terra sò stati arricchiti da u putere di u so lussu ". Questu spiega u successu di u regime papale cattolico Rumanu. I cummercianti di a terra crèdenu solu in i soldi, ùn sò micca fanatici religiosi ma si a religione li arricchisce, diventa un cumpagnu accettabile, è ancu apprezzabile. U cuntestu finali di u tema mi porta à identificà principalmente i cummercianti protestanti americani postu chì a terra designa spiritualmente a fede protestante. Dapoi u XVIu seculu , l'America di u Nordu, essenzialmente Protestante in i so urighjini, hà accoltu i Cattolici Hispanici è da tandu, a fede cattolica hè stata rapprisintata cum'è a fede Protestante. Per stu paese, induve solu "affari" conta, e sfarenze religiose ùn importanu più. Vincitu da u piacè di arricchisce chì u riformatore di Ginevra, Ghjuvan Calvinu, hà incuraghjitu, i cummercianti protestanti truvaru in a fede cattolica i mezi di arricchisce chì a norma protestante originale ùn offre micca. Templi protestanti sò viotu cù mura nude, mentri chjese cattoliche sò overloaded with reliquies made of prezios materials, gold, silver, ivory, all materials that this theme lists in versu 12. I ricchezze di u cultu cattolicu sò dunque, per u Signore Diu, u spiegazione di l'indebolimentu di a fede protestante americana. U Dollaru, u novu Mammon, hè vinutu à rimpiazzà à Diu in i cori, è u sughjettu di duttrini hà persu ogni interessu. L'uppusizione esiste ma solu in forma pulitica.

Versu 4: " E aghju intesu una altra voce da u celu chì diceva: Esce da mezu à ella, u mo pòpulu, chì ùn siate micca parte di i so peccati, nè di i so pesti. »

Versu 4 evoca u mumentu di a separazione finale: " Venite da trà ella, u mo populu "; hè l'ora quandu l'eletti seranu cullati in u celu, per scuntrà à Ghjesù. Ciò chì stu versu illustra hè u tempu di a " cugliera ", u tema di Rev. 14: 14 à 16. Sò pigliati, perchè cum'è u versu specifica, ùn anu micca "avè parte" in a "cugliera". ” chì culpiscerà a Roma papale è u so cleru. Mais, le texte précise que pour être parmi les élus enlevés, on ne doit pas avoir « participé à ses péchés ». È postu chì u peccatu primariu hè u riposu di dumenica, a " marca di a bestia " onorata da i cattolici è i protestanti in a prova finale di a fede, i credenti in questi dui gruppi religiosi maiò ùn ponu micca participà à u rapimentu di l'eletti. A necessità di "Venu fora di Babilonia" hè custante , ma in questu versu u Spìritu mira à u mumentu quandu si presenta l'ultima opportunità per ubbidisce à stu cumandamentu di Diu perchè a proclamazione di a lege dumenica marca a fine di u tempu di grazia. Sta proclamazione prumove a cuscenza trà tutti i sopravviventi di a " sesta tromba " (Terza Guerra Munniali), chì permette a so scelta sottu l'ochju attentu di u Diu creatore.

Versu 5: " Perchè i so peccati sò accumulati in u celu, è Diu s'hè ricurdatu di e so iniquità. »

In e so parolle, u Spìritu suggerisce l'imaghjini di a "torre di Babele" chì u nome hè arradicatu in quellu di "Babilonia". Dapoi u 321 è u 538, Roma, " a grande cità " induve a " prostituta " hà u so " tronu ", u so "santu" sediu papale dapoi u 538, hà multiplicatu i so piccati contru à Diu. Da u celu hà cuntatu è hà registratu i so peccati accumulati per 1709 anni (dapoi 321). Per u so gloriosu ritornu, Ghjesù hà smascheratu u regime papale è per Roma è a so falsa santità, hè ora di pagà i so crimini.

Versu 6: " Ripagala cum'ella hà pagatu, è rimbursà u so doppiu secondu e so opere. In a tazza induve hà versatu, pour u so doppiu. »

Dopu à a prugressioni di i temi di Rev.14, dopu à a cugliera vene a vendetta . È hè à a più perversa di e vittime cattoliche è protestanti di e bugie di u cattolicu chì Diu s'indirizza e so parolle: " Payela cum'ella hà pagatu, è restituisci u doppiu secondu e so opere ". Ricurdamu da a storia chì e so opere eranu i pali è i turmenti di i so tribunali inquisitori. Hè dunque stu tipu di destinu chì i maestri religiosi cattolici soffrenu duie volte, s'ellu hè pussibule. U stessu missaghju hè ripetutu in a forma: " In a tazza induve hà versatu, versà u so doppiu ". L'imaghjini di a tazza di beie hè stata aduprata da Ghjesù per designà a tortura chì u so corpu avia da suffriri, finu à l'agonia finale nantu à una croce, digià eretta da Roma, à u pede di u Golgota. Per questu mezu, Ghjesù ricorda chì a fede cattolica dimustrava un disprezzu odioso per e suffrenze ch'ellu accunsentì à suppurtà, dunque hè u so turnu di sperienze. Un vechju pruverbiu pigliarà u so valore à questu puntu: ùn fate mai à l'altri ciò chì ùn vulete micca chì l'altri facianu à voi. In questa azzione, Diu cumpiendu a lege di a ripresa: un ochju per un ochju, un dente per un dente; una lege perfettamente ghjustificata di quale ellu hà riservatu l'usu individuale. Ma à u livellu cullettivu, a so appiecazione hè stata autorizata à l'omu, chì quantunque a cundannatu, pensendu ch'elli puderanu esse più ghjusti è boni chè Diu. A cunsiquenza hè disastruosa, u male è u so spiritu ribellu anu aggravatu è duminatu i populi occidentali d'origine cristiana.

In Rev. 17: 5, " Babilonia a grande ", " a prostituta ", " tenia una coppa d'oru piena di e so abominazioni ". Questa chiarificazione mira à a so attività religiosa è u so usu particulare di a tazza di l'Eucaristia. A so mancanza di rispettu di stu ritu sacru insegnatu è santificatu da Ghjesù Cristu li hà guadagnatu una punizione ugualmente speciale. U Diu di l'amore dà a strada à u Diu di a ghjustizia è u pensamentu di u so ghjudiziu hè chjaramente revelatu à l'omi.

Versu 7: " Quantu ch'ella s'hè glorificata è si immersa in u lussu, cusì dà u turmentu è u dolu. Perchè ella dici in u so core : Sò pusatu cum’è una regina, ùn sò veduva, è ùn veraghju micca luttu ! »

In u versu 7, u Spìritu mette in risaltu l'opposizione di a vita è a morte. A vita senza toccu da a disgrazia di a morte hè allegra, spensierata, frivola, in a ricerca di novi piacè. Papale Romana "Babilonia" hà cercatu a ricchezza chì cumprà una vita di lussu. È per ottene da i putenti è i rè, hà utilizatu è usa sempre u nome di Ghjesù Cristu per vende u pirdunu di i peccati cum'è "indulgences". Questu hè un ditagliu chì pesa assai assai in a bilancia di u ghjudiziu di Diu per quale ella deve avà spiegà psicologicamente è fisicamente. U rimproveru di sta ricchezza è di lussu si basa nantu à u fattu chì Ghjesù è i so apòstuli campavanu poveru, cuntentati di ciò chì era necessariu. « Le tourment » et le « deuil » remplacent donc « la richesse et le luxe » du clergé catholique papal romain.

Durante a so attività ingannosa, Babilonia hà dettu in u so core: " Sò cum'è una regina "; chì cunfirma " u so regnu nantu à i rè di a terra " di Rev.17: 18. È sicondu Rev.2: 7 è 20, u so " tronu " hè in u Vaticanu (vaticinate = prufezia), in Roma. " Ùn sò micca vedova "; u so maritu, Cristu, chì a so moglia dice chì hè, hè vivu. " E ùn vederaghju micca luttu ". Ùn ci hè salvezza fora di a Chjesa, disse à tutti i so avversari. L'hà ripetutu tantu ch'ella hà finitu per crede. È hè veramente cunvinta chì u so regnu durà per sempre. Dapoi ch’ella stava quì, Roma ùn hè micca stata chjamata « cità eterna » ? Inoltre, essendu sustinutu da i putenzi occidentali di a terra, hà avutu una bona ragione per crede si umanamente intoccabile è invulnerabile. Nè ùn hà paura di u putere di Diu postu ch'ella dichjara chì u serve è u rapprisintà nantu à a terra.

Versu 8: " Per via di questu, in un ghjornu, i so pesti venenu, a morte, u dolu è a fame, è serà cunsumata da u focu. Perchè putente hè u Signore Diu chì l'hà ghjudicata. »

Stu versu mette fine à tutte e so illusioni: " per quessa, in un ghjornu "; quellu induve Ghjesù torna in gloria, " i so pesti ghjunghjeranu " o, ghjunghjerà a punizione da Diu; " morte, dolu è fame " in fattu, hè in l'ordine oppostu chì e cose sò realizate. Ùn morimu micca di fami in un ghjornu, cusì, prima, a " fame " spirituale hè a perdita di u pane di vita chì hè a basa di a fede religiosa cristiana. Allora u " dolu " hè purtatu per marcà a morte di e persone vicine à noi, cù quale spartemu sentimenti di famiglia. È infine, " a morte " colpisce u peccatore culpèvule, postu chì " u salariu di u peccatu hè a morte ", secondu Rom.6:23. " È serà cunsumatu da u focu ", in cunfurmità cù l'annunzii profetichi ripetuti in Daniel è Revelazione. Idda stessa hà causatu tante criature per esse brusgiate nantu à i so pire, ingiustamente, chì hè in perfetta ghjustizia divina ch'ella stessa deve perisce in u focu. " Perchè putente hè u Signore chì l'hà ghjudicata "; durante a so attività seducente, a fede cattolica adorava Maria, a mamma di Ghjesù, chì apparsu solu in a forma di u zitellu chì tenia in braccia. Questu aspettu attraeva à i menti umani propensi à sentimentali. Una donna, megliu ancu, una mamma, com'è diventata a religione rassicurante ! Ma hè l'ora di a verità, è u Cristu chì u ghjudicò hè ghjustu apparsu in a gloria di Diu Onnipotente; è sta putenza divina di Ghjesù Cristu, chì l'hà smascheratu, a distrugge, lindulu à l'ira vindicativa di e so vittimi ingannati.

Versu 9: " È tutti i rè di a terra, chì anu fattu l'immoralità sessuale è u lussu cun ella, pienghjeranu è lamentaranu per ella, quand'elli vedenu u fumu di u so ardenti. »

Stu versu palesa u cumpurtamentu di "i rè di a terra chì si sò datu à a fornicazione è u lussu ". Inclusi sò rè, presidenti, dittaturi, tutti i capi di e nazioni chì anu prumuvutu u successu è l'attività di a fede cattolica, è chì, in l'ultima prova, anu appruvatu a decisione di tumbà i guardiani di u Sabbath. " Pienghjeranu è lamentaranu per ella, quand'elli vederanu u fumu di a so brusgiata ". Ovviamente, i rè di a terra vedenu a situazione scappà da elli. Ùn guidanu più nimu è si notanu solu u focu di Roma illuminatu da e vittime ingannate, i strumenti esecutori di a vindetta divina. E so lacrime è lamentazioni sò ghjustificate da u fattu chì i valori di u mondu, chì l'anu purtatu à u più altu putere, sò subitu colapsatu.

Versu 10: " Stendu luntanu, in paura di u so turmentu, diceranu: Guai! disgrazia ! A grande cità, Babilonia, a cità putente! In una sola ora hè ghjuntu u vostru ghjudiziu ! »

A "città eterna" mori, brusgia è i rè di a terra stanu luntanu da Roma. Avà temenu di sparte u so destinu. Ciò chì succede custituisce, per elli , una disgrazia tamanta : « Sfurtuna ! disgrazia ! A grande cità, Babilonia , " guai hè ripetuta duie volte cum'è, " hè cascata, hè cascata, Babilonia a grande ". " A cità putente!" » ; cusì putente chì hà guvernatu u mondu per mezu di a so influenza nantu à i capi di e nazioni cristiani; Hè precisamente per via di stu ligame cundannatu da Diu, chì u rè Luigi XVI è a so moglia austriaca Marie-Antoinette montèrent à l'échafaud de la guillotine, ainsi que leurs partisans, victimes de la « grande tribulation », comme l'avait annoncé l' Esprit . , in Rev.2: 22-23. " In una ora hè ghjuntu u vostru ghjudiziu!" » ; u ritornu di Ghjesù marca u tempu di a fine di u mondu. L'ultima prova hà marcatu una "ora " simbolica profetizzata in Rev.3: 10, ma serà abbastanza per Ghjesù Cristu per apparisce per chì a situazione attuale sia invertita, è sta volta, " una ora " in u sensu literale serà. abbastanza per ottene stu cambiamentu maravigghiusu.

Versu 11: " È i cummercianti di a terra pienghjenu è pienghjenu per ella, perchè nimu ùn compra più a so carica " .

U Spìritu sta volta mira à " i cummercianti di a terra " in particulare per u spiritu mercantile americanu aduttatu da i sopravviventi in tutta a terra cum'è hè statu mintuatu in u studiu di u capitulu precedente 17. Anch’elli « pienghjenu è pienghjenu per ella, perchè nimu ùn compra più a so carica ; …”. Stu versu mette in risaltu a culpabilità di l'affettu di i Protestanti per a fede cattolica per a quale ellu hè in dolu , tistimuniendu cusì u so attachementu persunale à ella per interessu ecunomicu. Allora, chì in u cuntrariu assulutu, u travagliu di riforma hè statu risuscitatu da Diu per denunzià a culpabilità di a cattòlica romana papale è ristabilisce e verità capite; ciò chì i veri riformatori anu fattu in u so tempu cum'è Pierre Valdo, John Wicleff è Martin Luther. I cummircianti vedenu ancu cun tristezza i valori chì amanu sfracicà davanti à i so ochji, postu ch'elli campanu solu per u piacè di arricchisce cù e so attività cummerciale; fà affari riassume e gioie di a so esistenza.

Versu 12: " Carga d'oru, d'argentu, di petre preziose, di perle, di linu finu, di purpura, di seta, di scarlatina, di ogni tipu di legnu dolce, di ogni tipu d'uggetti d'ogetti d'avorio, ogni tipu d'ogetti. fattu di legnu assai preziosu, ottone, ferru è marmaru ,

Prima di listinu i diversi materiali chì sò a basa di a religione idolatra cattolica Rumana, ricurdate quì stu puntu particulare di a vera fede insegnata da Ghjesù Cristu. Avia dichjarata à a Samaritana: " Donna", li disse Ghjesù, "credimi, l'ora hè ghjunta quandu ùn serà nè nantu à sta muntagna nè in Ghjerusalemme chì adurèrete u Babbu. Adore ciò chì ùn cunnosci micca; aduremu ciò chì sapemu, perchè a salvezza vene da i Ghjudei . Ma l'ora hè ghjunta, è hè digià ghjunta, quandu i veri adoratori veneranu u Babbu in spiritu è in verità; per questi sò i adoratori chì u Babbu esige. Diu hè Spìritu, è quelli chì l'adoranu devenu aduràlu in spiritu è in verità . (Giuvanni 4: 21-23). Dunque, a vera fede ùn hà micca bisognu di materiale o materiale, perchè hè basatu solu nantu à un statu di mente. È per quessa, sta vera fede hè di pocu interessu à u mondu avidità è latru, perchè ùn arricchisce nimu, salvu, spiritualmenti, l'eletti. L'eletti veneranu à Diu in u spiritu, dunque in i so pinsamenti, ma ancu, in verità , chì significa chì i so pinsamenti deve esse custruitu nantu à u standard indicatu da Diu. Qualchese fora di stu standard hè una forma di paganisimu idolatru induve u veru Diu hè servutu cum'è idolu. Duranti i so cunquisti, a Roma Republicana hà aduttatu e religioni di i paesi scunfitti. È a maiò parte di i so dogmi religiosi eranu di origine greca, a prima grande civilizazione di l'antichità. In a nostra era, in a forma papale, truvemu tuttu stu patrimoniu unitu à i novi "santi" "cristiani", cuminciendu cù i 12 apòstuli di u Signore. Ma, dopu avè andatu finu à suppressione u secondu cumandamentu di Diu chì cundanna sta pratica idolatrua, a fede cattolica perpetua l'adurazione di l'imaghjini intagliati, dipinti, o apparsu in visioni demoniache. Hè dunque in i riti di i so culti chì truvamu sti idoli intagliati chì necessitanu materiali per piglià a forma; materiali di quale Diu stessu presenta a lista: "...; ... carichi d'oru, d'argentu, di pietre preziose, di perle, di linu fin, di porpora, di seta, di scarlatina, di ogni tipu di legnu dolce, di ogni tipu d'ogetti d'ivorio, di ogni tipu d'oggetti fatti di legnu assai preziosu, di bronzu, di ferru è di marmu, ... ". " L'oru, l'argentu, i petri preziosi è l'uggetti costosi " " rende omaggio à u diu di e fortezze "di u rè papale di Dan.11:38. Dopu, " purpura è scarlatina " vestanu a prostituta Babylon the Great in Rev.17: 4; " oru, pietre preziose è perle " sò i so adornamenti ; " Linu finu " designa a so pretendenza à a santità, secondu Rev. 19: 8: " Per u linu finu sò l'opere ghjusti di i santi ". L'altri materiali citati sò quelli da quale hà fattu i so idoli intagliati. Questi materiali di lussu sprimenu l'altu livellu di devozione di l'adorazione cattolica idolatru.

Versu 13: " Cinnamome, spezie, profumi, mirra, incensu, vinu, oliu, farina fina, granu, boi, pecuri, cavalli, carri, corpi è di l'ànima di l'omi. »

I " prufumi, di mirra, incensu, vinu è oliu ", citati suggerenu i so riti religiosi. L'altri cose sò nutrienti è bè chì alludenu à u regnu di Salomone, u figliolu di David, custruttore di u primu tempiu custruitu per Diu, secondu a 1 Kings 4: 20 à 28. In questu modu, u Spìritu denuncia u so tentativu illegittimu per riproduce a custruzzione di u " tempiu di Diu " chì " blasphemes ", in Rev.13: 6, è chì " rrompe ", in Dan.8:11. A precisione finale di u versu, riguardanti « i corpi è l'ànima di l'omi », denuncia a so cullaburazione cù i monarchi cù quale sparte, illegale, u putere tempurale. In u nome di Cristu, hà ghjustificatu religiosamente l'azzioni abominable, cum'è l'esclavità, a tortura è l'uccisione di e criature di Diu; qualcosa chì Diu riserva per ellu stessu in u duminiu religiosu; chistu à u puntu ch'ellu riassume i so azzioni in sti termini: " u sangue di tutti quelli chì sò stati uccisi nantu à a terra hè statu trovu in ella ", in u versu 18 di stu capitulu 18. Citendu " l'ànima di l'omi ", Diu l'attribua. a perdita di " anime " rimesse à u diavulu da a so attività è e so false pretensioni religiose.

Ricordu : In a Bibbia è u pensamentu divinu, a parolla " anima " designa una persona in tutti i so aspetti, u so corpu fisicu è u so pensamentu mentale o psichicu, u so intellettu è i so sentimenti. A tiurìa chì presenta "l'anima " cum'è un elementu di a vita, chì si stacca da u corpu à a morte è sopravvive, hè puramente di origine pagana greca. In l'antica allianza, Diu identifica "l'anima cù u sangue" di i so criaturi umani o animali: Lev.17: 14: " Per l'anima di ogni carne hè u so sangue chì hè in questu. Per quessa, aghju dettu à i figlioli d'Israele: Ùn manghjate micca sangue di carne; perchè l'anima di ogni carne hè u so sangue : quellu chì a manghja serà tagliatu. ". Piglia cusì u cuntrariu di e future teorie greche è prepara una parata biblica contr'à i pinsamenti filusòfichi chì nasceranu trà i populi pagani. A vita umana è animale dipende da u funziunamentu di u sangue. Spilled, o soiled by suffocation, u sangue ùn furnisce più l'ossigenu à l'elementi di u corpu fisicu cumpresu u cervu, u sustegnu di u pensamentu. È s'ellu ùn hè micca ossigenatu, u principiu di u pensamentu ferma è nunda ùn ferma vivu dopu à sta tappa finale; s'ellu ùn hè micca a memoria di a cumpusizioni di l'"anima " morta in u pensamentu eternu di Diu in vista di a so "resurrezzione" futura, quandu ellu "resuscitarà" o, quandu ellu "resuscitarà", secondu u casu, per a vita eterna o per a distruzzione definitiva di a " seconda morte ".

Versu 14: " I frutti chì a vostra ànima vulia sò andati luntanu da voi; è tutte e cose dilicate è belle sò perse per voi, è ùn li truverete mai più. »

In cunfirmazione di ciò chì era spiegatu in u versu precedente, u Spìritu impute i " desideri " di a Roma papale à a so " anima ", a so persunalità seducente è ingannosa. Erede di i filusufie greche, a fede cattolica hè stata a prima à dumandà a quistione di l'attribuzione di l'ànima à l'animali è l'omi scuperti in terre novi. In fatti a quistione hà a so risposta; si basa nantu à a scelta di u verbu ausiliariu ghjustu: l'omu ùn hà micca anima, perchè un'anima.

U Spìritu riassume e cunsequenze di a morte vera chì hà stabilitu è revelatu in Ecc.9: 5-6-10. Questi dettagli ùn saranu micca rinnuvati in i scritti di a nova alleanza. Avemu dunque vede l'impurtanza di studià tutta a Bibbia. Distrutta, " Babilonia " averà " persu " per sempre " i frutti chì a so ànima vulia " è " tutte e cose delicate è magnifiche " chì hà apprezzatu è cercatu. Ma u Spìritu specifica ancu: " per voi "; perchè l'eletti, à u cuntrariu di ella, puderanu allargà, eternamente, l'apprezzazione di e meraviglie chì Diu hà da sparte cun elli.

Versu 15: " I cummircianti di queste cose, chì sò arricchiti da questu, si mantenenu luntanu, in teme di u so turmentu; piangheranu è piangeranu, "

In i versi 15 à 19, u Spìritu mira à " i cummercianti chì sò stati arricchiti da ellu ". Ripetizioni revelanu un enfasi nantu à l'espressione " in una sola ora ", ripetuta trè volte in stu capitulu, è ancu u gridu " Guai! disgrazia ! ". U numeru 3 simbulizeghja a perfezione. Diu dunque insiste, per affirmà u caratteru irrevocable di l'annunziu prufeticu; sta punizione serà realizatu in tutta a so perfezione divina. U gridu, " Guai! disgrazia ! ", lanciatu da i cummercianti, ritruva u gridu d'avvertimentu lanciatu da i so scelti in Rev. 14: 8: " Hè cascatu! Hè cascata ! Babilonia a Grande ". Questi mercanti fighjanu a so distruzzione da luntanu, " in teme di u so turmentu ". È sò ghjustu à teme stu fruttu di l'ira ghjustu di u Diu vivu, perchè dispiacendu a so distruzzione, si mettenu in u so campu, è seranu distrutte da a rabbia umana assassina di e vittimi inconsolabili di l'ingannimentu religiosu. Stu versu ci face cuscenza di a rispunsabilità enormosa di l'interessi cummerciale per u successu di a Chjesa Cattolica Rumana. I " mercanti " sustenevanu a prostituta è e so peggiori decisioni crudeli è dispotiche, puramente per l'appetite per l'arricchimentu finanziariu è materiale. Anu turnatu un ochju à tutti i so abusi assai abominabili è meritanu di sparte u so destinu finale. Un esempiu storicu cuncerna i parigini chì si sò partiti di a fede cattolica contr'à a fede riformata da u principiu di a Riforma in tempu di u rè Francescu I è dopu à ellu.

Versu 16: " E dirà: Guai! disgrazia ! La grande ville, qui était vêtue de fin lin, de pourpre et d'écarlate, et ornée d'or et de pierres précieuses et de perles ! In una sola ora tanta ricchezza hè stata distrutta ! »

Stu versu cunfirma u mira; " Babilonia a grande, vestita di linu finu, purpure è scarlattu "; i culori di i mantelli di i rè, postu chì hè per quessa chì i suldati rumani burlesti coprevanu e spalle di Ghjesù cù un mantellu di " viola ". Ils ne pouvaient pas imaginer le sens que Dieu donnait à leur action : en tant que victime expiatoire, Jésus devint le porteur des péchés de ses élus désignés par ces couleurs, pourpre ou violette . secondu Isaia 1:18. " Una sola ora " basterà per distrughje Roma, u so papa, è u so cleru, dopu à u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu chì vene à impedisce a morte di i so eletti. In questa prova finale, a so fideltà farà tutta a sfarenza, cusì pudemu capisce perchè Diu particularmente insiste à rinfurzà a so fede è a fiducia assuluta chì deve esse abituati à mette in ellu. Per un bellu pezzu, l'omu puderia esse cunvinta solu chì una tale distruzzione " in una sola ora " era un miraculu è dunque una intervenzione diretta di Diu, cum'è Sodoma è Gomorra. In u nostru tempu quandu l'omu hà maestru di u focu nucleari, questu hè menu surprisante.

Versu 17: " E tutti i piloti, tutti quelli chì naviganu in questu locu, i marinari, è tutti quelli chì travaglianu u mare, stavanu luntanu " .

Stu versu hè particularmente destinatu à " quelli chì sfruttanu u mare, i piloti, i marinari chì naviganu in questu locu, tutti tenuti luntanu ". Hè apprufittannu di a vulintà di i rè di arricchisce si chì a chjesa papale s’hè arricchita stessa. Hà sustinutu è ghjustificatu a cunquista di terri scunnisciuti à l'omi finu à u tempu di a so scuperta quandu i so servitori cattolici facianu horrible massacre di pupulazioni in u nome di Ghjesù Cristu. Questu era soprattuttu u casu di l'America Sudamerica è e spidizioni sanguinanti guidate da u generale Cortés. L'oru estratti da issi tarritorii riturnavanu in Auropa per arricchisce i rè cattolici è u papatu complice. D’altronde, l’insistenza nant’à l’aspettu marinu ramenta chì hè cum’è un regime di a « bestia chì nasce da u mare » chì u so ligame cù « i marinari » hè statu rinfurzatu per u so arricchimentu cumunu.

Versu 18: " È gridavanu quandu anu vistu u fumu di u so ardenti, chì cità era cum'è a grande cità? »

" Quale cità era cum'è a grande cità? » gridanu i marinari quand’elli vedenu « u fumu di a so conflagrazione ». A risposta hè rapida è simplice: nimu. Perchè nisuna cità hà cuncentratu tantu putere, civile cum'è una cità imperiale, tandu religiosa dapoi u 538. U cattolicismu hè statu spurtatu in tutti i terri di u pianeta, eccettu in Russia induve a fede Ortodoxa urientale u rifiutò. Dopu avè accoltu, a Cina hà ancu cumbattutu è perseguitatu. Ma oghje domina sempre tuttu l'Occidenti è e so escrescenze di l'America, l'Africa è l'Australia. Hè u primu situ turisticu religiosu in u mondu chì attrae visitatori da tuttu u mondu. Certi venenu à vede "antichi ruvine", altri ci vanu à vede u locu duv'ellu stanu u Papa è i so cardinali.

Versu 19: " E ghjittanu a polvera nantu à i so capi, è pienghjenu, pienghjenu, gridavanu, è dissenu: Guai! disgrazia ! A grande cità, induve tutti quelli chì avianu navi nantu à u mare eranu arricchiti da a so opulenza, hè stata distrutta in una sola ora ! »

Questa hè a terza ripetizione induve tutte l'espressioni previ sò riunite, è ancu a chjarificazione " in una sola ora, hè stata distrutta ". " A grande cità induve tutti quelli chì anu navi nantu à u mare sò diventati ricchi per a so opulenza ". L'accusazione diventa assai chjara, hè per via di l'opulenza di u regime papale chì i armatori marittimi si sò arricchiti purtendu e ricchezze di u mondu in Roma. Roma deriva u so arricchimentu da a so spartera di a pruprietà di i so avversari ammazzati da u so alliatu perpetuu, u putere munarchicu civile, a so ala armata. Cum'è un esempiu storicu, avemu a morte di i "Templari", chì a so pruprietà era spartuta trà a corona di Philippe Le Bel è u cleru cattolico rumanu. In seguitu questu seria u casu per i "Protestanti".

Versu 20: " Ciulu, rallegrate per ella! È ancu voi, santi, apòstuli è prufeti, rallegrate ! Perchè Diu hà fattu ghjustizia à voi in ghjudicà ella. »

U Spìritu invita l'abitanti di u celu è i veri santi, l'apòstuli è i prufeti di a terra, per rallegrassi in a distruzzione di Babilonia Rumana. L'alegria serà dunque proporzionata à i dulori è e soffrenze ch'ella hà fattu o vulia fà suppurtà i servitori di u Diu di a verità, in quantu à l'ultimi scelti fideli à u sàbatu santu.

Versu 21: " Allora un anghjulu putente pigliò una petra cum'è una grande macina, è a ghjittassi in u mare, dicendu: Allora Babilonia, a grande cità, serà abbattuta cù viulenza, è ùn si trova più. »

U paragone di Roma à una " petra " suggerisce trè idee. Prima, u papatu compite cù Ghjesù Cristu chì hè ellu stessu simbolizatu da una " petra " in Dan.2: 34: " Tu circate, quandu una petra hè stata liberata senza l'aiutu di alcuna manu, è chjappà i pedi di ferru è di argilla di u l'imaghjini, è li rumpiu in pezzi. » Altri versi di a Bibbia attribuiscenu ancu stu simbulu di " petra " à ellu in Zac.4: 7; " angulu principale " in Psa.118: 22; Mat.21: 42; è Act.4: 11: " Gesù hè a petra rifiutata da voi chì custruiscenu , è chì hè diventatu u capu di u cantonu ". A seconda idea hè l'allusione à a pretensione papale di succede à l'apòstulu " Petru "; a causa principale di " u successu di e so imprese è u successu di i so arti ", cose denunziate da Diu in Dan.8:25. Questu hè più cusì chì l'Apòstulu Petru ùn hè mai statu u capu di a Chjesa cristiana perchè stu tìtulu va à Ghjesù Cristu stessu. A " astuzia " papale hè dunque ancu una " bugia ". U terzu suggerimentu riguarda u nome di a bastione religiosa papale, a so prestigiosa basilica chjamata "San Petru di Roma", chì a custruzzione assai caru hà purtatu à a vendita di "indulgenze" chì a smascherò à l'ochji di u monacu riformatore Martin Luther. Sta spiegazione ferma strettamente ligata à a seconda idea. Le site du Vatican servait de cimetière, mais le présumé tombeau de Pierre l'Apôtre du Seigneur était en réalité celui de « Simon Pierre le Magicien », adorateur et prêtre du dieu serpent nommé Esculapius.

Riturnendu à i nostri ghjorni, u Spìritu profetizza contru à a " Babilonia " romana. Paraguna a so futura distruzzione à l'imaghjini di una " grande macina " di " petra " chì un " anghjulu lancia in u mare ". Per questa illustrazione, porta contru à Roma una accusazione identificata in Matt.18: 6: " Ma s'ellu si scandalizeghja unu di questi picculi chì crede in mè, saria megliu per ellu chì una macina fussi appesa à u so collu . è scacciò à u fondu di u mare . È in u so casu, ùn hà micca scandalizatu solu unu di questi chjuchi chì crede in ellu, ma multitùdine. Una cosa ferma certa, hè chì una volta " distruttu, ùn si ritruvà mai più ". Ella ùn ferà mai più à nimu.

Versu 22: " E u sonu di arpe, musicisti, flauti è trombe ùn si sentenu più trà di voi; nimu di alcun artighjanu si trova trà voi; "Ùn senterà più u sonu di a macina in a vostra casa" .

L’Esprit évoque alors les sons musicales qui exprimaient l’insouciance et la joie des habitants de Rome. Una volta distrutte, ùn si sentiranu più quì. In un sensu spirituale, allude à i messageri di Diu chì e so parolle sò state intesu cù u listessu effettu di i soni musicali di i " flauti o tromba "; una maghjina datu in parabola in Matt.11: 17. Ellu mintuva ancu di i « rumori » fatti da l'artighjani sovraccarichi di ordini di travagliu, perchè da una cità antica ùn ne escenu chè « rumori » d'attività prufessiunali, cumpresu « u rumore di a macina » chì si vultò à macinà u granu di cereali, o à affila. strumenti di taglio cum'è falce è falce, culteddi è spade; questu, digià in l'antica Babilonia Caldea, secondu Jer.25:10.

Versu 23: " A luce di a lampada ùn brillarà più à mezu à voi, nè a voce di u sposu è di a moglia si senterà più trà voi, perchè i vostri cummercianti eranu i grandi di a terra, perchè tutte e nazioni eranu. sedotto da i vostri incantesimi ,

" A luce di a lampada ùn brillarà più in a vostra casa. » In lingua spirituale, u Spìritu avvirta Roma chì a luce di a Bibbia ùn vinarà più à offre a chance d'esse illuminata per sapè a verità secondu Diu. L'imaghjini di Jer.25:10 sò ripetuti ma " i canti di u sposu è a sposa " diventanu quì " a voce di u sposu è a sposa chì ùn si sente più in a vostra casa ". Spiritualmente, sò e voci di i chjamati fatti da Cristu è a so Assemblea Scelta à l'ànime perse per esse cunvertite è salvate. Sta pussibilità sarà andata per sempre, dopu a so distruzzione. " Perchè i vostri cummercianti eranu i grandi di a terra ". Hè per via di a so seduzzione di i grandi populi di a terra chì Roma hà sappiutu allargà a so religione cattolica à parechji populi di a terra. Li hà utilizatu cum'è rapprisentanti di a so attività religiosa. È u risultatu hè chì " tutte e nazioni sò state ingannate da i vostri incantesimi ". Quì, Diu descrive e masse cattoliche cum'è " incantesimi " chì carattirizzanu i culti pagani di maghi è streghe maligni. Hè vera chì aduprendu formule formalistiche ripetitive, ripetizioni vane, a religione cattolica lascia pocu spaziu à u Diu creatore per spressione. Ùn prova ancu di fà cusì, perchè ellu attribuisce un " diu straneru " à ella in Dan.11: 39 è ùn l'hà mai ricunnisciutu cum'è un servitore; u "vicariu di u Figliolu di Diu", u titulu di u Papa, ùn hè dunque micca u so vicariu. U versu dopu darà a ragiò.

Versu 24: " è perchè u sangue di i prufeti è di i santi è di tutti quelli chì sò stati uccisi nantu à a terra hè statu trovu in ella. »

"... è perchè u sangue di i prufeti, di i santi hè statu trovu in ellu ": Duru, inflexible, insensibile è crudele in tutta a so storia, Roma hà fattu u so modu à traversu u sangue di e so vittime. Questu era veru per a Roma pagana ma ancu per a Roma papale chì hà fattu i rè tumbà i so avversari, i servitori illuminati da Diu chì osavanu dinuncià a so natura diabolica. Certi sò stati prutetti da Diu cum'è Valdo, Wyclif è Luther, altri ùn l'eranu micca è finiscinu a so vita cum'è martiri di a fede, nantu à pali, blocchi, pillories o forca. A pruspettiva prufetica di vede a so azzione definitivamente cessà pò solu rallegra l'abitanti di u celu è i veri santi di a terra. "... è di tutti quelli chì sò stati uccisi nantu à a terra ": Quellu chì face stu ghjudiziu sà di ciò chì parla, perchè hà seguitu l'azzioni di Roma dapoi a so fundazione in u 747 aC. A situazione mundiale di l'ultimi ghjorni hè l'ultimu fruttu purtatu da l'Occidenti cunquistatore è dominante di l'altri populi di a terra. A Roma munarchica tandu ripubblicana hà divoratu i populi di a terra ch’ella sottumette. U mudellu di sta sucetà hè firmatu quellu di 2000 anni di cristianesimu veru è falsu. Dopu, a Roma pagana, a Roma papale hà distruttu l'imaghjini di a pace di Cristu è pigliò à l'umanità u mudellu chì averia purtatu a felicità à i populi. Per ghjustificà a macellazione di i veri discepuli agnelli di Ghjesù Cristu, hà apertu a strada à i scontri religiosi chì portanu l'umanità à una terrificante terza guerra mundiale genocida. Ùn hè senza ragiuni chì a norma di a gola hè mostrata publicamente da i gruppi armati islamici. Stu odiu di l'Islam hè una risposta tardiva à e guerre di e Crociate lanciate da Urbanu II da Clermont-Ferrand u 27 di nuvembre di u 1095.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 19: A Battaglia Armageddon di Ghjesù Cristu

 

 

 

Versu 1: " Dopu questu aghju intesu cum'è una voce forte di una grande folla in u celu, chì diceva: Alleluia! A salvezza, a gloria è u putere appartenenu à u nostru Diu " .

Continuendu da u capitulu 18 precedente, l'eletti redimi è salvati si trovanu in u celu, portatori di u " nomu novu " chì designa a so nova natura celestiale. L'alegria è a gioia regnanu è l'anghjuli celesti fideli esaltanu u Diu salvatore. Questa " folla "numerous " difiere da a " folla chì nimu puderia cuntà " citatu in Rev.7: 9. Rapprisenta una riunione di i santi anghjuli celesti di Diu chì esaltanu a so " gloria " perchè in u versu 4, l'eletti terrestri simbolizzati da i " 24 anziani " risponderanu è cunfirmà a so aderenza à e rimarche fatte, dicendu: " Amen! » Chì significa : Da veru !

L'ordine di i termini " salvezza, gloria, putere " hà a so logica. A " Salvazione " hè stata data à l'eletti terrestri è à i santi angeli chì anu datu " gloria " à u Diu Creatore chì, per salvà, invocò u so " putere " divinu per distrughje i nemici cumuni.

Versu 2: " perchè i so ghjudizii sò veri è ghjusti; perchè ellu hà ghjudicatu a grande prostituta chì hà curruttitu a terra per a so fornicazione, è hà vindicatu u sangue di i so servitori esigendulu da a so manu. »

L'eletti chì avianu in cumunu a sete di a verità è di a vera ghjustizia sò avà cumplettamente soddisfatti è cumpresi. In a so pazzia ceca, l'umanità tagliata da Diu hà pensatu ch'ella puderia purtà a felicità à l'ultimi populi, ammintendu u standard di a so ghjustizia; solu u male hà apprufittatu di sta scelta è cum'è a gangrena, hà invaditu tuttu u corpu di l'umanità. U Diu bonu è misericordioso mostra in u so ghjudiziu di " Babilonia a grande " chì quellu chì dà a morte deve soffre a morte. Questu ùn hè micca un attu di malizia, ma un attu di ghjustizia. Cusì, quandu ùn sà più punisce u culpèvule, a ghjustizia diventa inghjustizia.

Versu 3: " E dissenu a seconda volta: Alleluia! ... è u so fumu s'alza per sempre è sempre. »

L'imaghjina hè ingannosa, perchè " u fumu " da u focu chì hà distruttu Roma sparirà dopu a so distruzzione. I " eoni di l'età " designanu u principiu di l'eternità chì cuncerna solu i vincitori di i prucessi universali celesti è terrestri. In questa espressione, a parolla " fumu " suggerisce a distruzzione è l'espressione " seculi di seculi " li dà un effettu eternu, vale à dì, a distruzzione definitiva; ella ùn si alzarà mai più. In fattu, à u peghju, u " fumu " pò risaltà in a mente di i vivi cum'è un ricordu di una gloriosa azzione divina realizata da Diu contr'à Roma, u nemicu sanguinariu.

Versu 4: " È i vinti-quattru anziani è i quattru criaturi viventi cascò è adurà à Diu, pusatu nantu à u tronu, dicendu: Amen! Alleluia ! »

In verità! Lode à YaHWéH! ... dì inseme i redenti di a terra è di i mondi chì sò stati puri. L'adorazione di Diu hè marcata da a prostrazione; una forma legittima riservata solu per ellu.

Versu 5: " È una voce ghjunse da u tronu, dicendu: Lodate u nostru Diu, tutti i so servitori, chì u temete, chjuchi è grandi! »

Sta voce hè quella di " Michael ", Ghjesù Cristu, e duie espressioni celesti è terrestri sottu à quale Diu si palesa à e so criaturi. Ghjesù dice: " Tu chì u temevate ", ricorda cusì u " timore " di Diu dumandatu in u missaghju di u primu anghjulu di Rev.14: 7. A " paura di Diu " riassume solu l'attitudine intelligente di una criatura versu u so Creatore chì hà u putere di a vita è di a morte. Cum'è a Bibbia insegna in 1 Ghjuvanni 4: 17-18: " L'amore perfettu scaccia u timore ": " Cumu ellu hè, cusì simu ancu in questu mondu: in questu hè l'amore perfettu in noi, chì pudemu avè cunfidenza in u ghjornu. di ghjudiziu. U timore ùn hè micca in amore, ma l'amore perfettu scaccia u timore; perchè a paura implica una punizione, è quellu chì teme ùn hè micca perfettu in amore . Cusì, u più l'sceltu ama à Diu, più ellu ubbidisce, è menu ragiuni hà da teme. L'eletti sò scelti da Diu trà i picculi, cum'è l'apòstuli è i discìpuli umili, ma ancu da i grandi cum'è u gran rè Nebucadnezzar. Stu rè di i rè di u so tempu hè un esempiu perfettu chì ùn importa micca quantu hè grande trà l'omi, un rè hè solu una criatura debule davanti à u Diu Creatore Onnipotente.

Versu 6: " E aghju intesu cum'è a voce di una grande multitùdine, cum'è u sonu di parechje acque, è cum'è u sonu di un tronu forte, dicendu: Alleluia! Perchè u Signore u nostru Diu Onnipotente hè intrutu in u so regnu. »

Stu versu riunisce sprissioni digià vistu. U " assai folla " cumparatu cù u " sonu di parechje acque " hè rapprisintatu da u so Creatore in Rev.1: 15. Les « voix » qui s'expriment sont si « nombreuses » qu'elles ne peuvent être comparées qu'aux grondements, au « bruit des tronu ." " Alleluia!" Perchè u Signore u nostru Diu Onnipotente hè intrutu in u so regnu. "Stu missaghju hà marcatu l'azzione di a " settima tromba " in Rev. 11: 17: " dicendu: Ti ringraziemu, o Signore Diu Onnipotente, chì sì è chì era, perchè avete capitu u vostru grande putere è pigliate pussessu di u vostru regnu. ."

Versu 7: " Allegriamu è rallegramu, è detemu a gloria; perchè u matrimoniu di l'Agnellu hè ghjuntu, è a so sposa hè stata pronta ,

A " gioia " è a " gioia " sò pienamente ghjustificate, perchè u tempu di " cumbattimentu " hè passatu. In a " gloria " celestiale, a " sposa ", l'Assemblea di l'eletti redimi di a terra hà unitu à u so " Sposo ", Cristu, u Diu vivu " Michael ", YaHWéH. In presenza di tutti i so amichi celesti, i redimi è Ghjesù Cristu celebreranu a festa di u " matrimoniu " chì li unisce. " A sposa si preparava ", restituendu tutte e verità divine chì a fede cattolica hà fattu sparisce in a so versione di a fede cristiana. A " preparazione " hè stata longa, custruita annantu à 17 seculi di storia religiosa, ma soprattuttu da u 1843, a data di l'iniziu di a dumanda divina per e diverse restaurazioni chì sò diventate essenziali, vale à dì tutte e verità micca restituite da i riformatori protestanti perseguitati. . A cumpiimentu di sta preparazione hè stata ottenuta da l'ultimi dissidenti Adventisti di u Settimu ghjornu chì sò stati in l'appruvazioni di Diu è a luce chì Ghjesù li hà datu finu à a fine è digià finu à u principiu di u 2021 quandu scrivu sta versione di e so luci.

Verse 8 : « Et il lui fut donné de se vêtir de fin lin, brillant et pur. Perchè u linu finu hè l'opere ghjusti di i santi. »

" Linu fine " designa " l'opere ghjusti di i "veri ultimi" santi ". Queste " opere " chì Diu chjama " juste " sò u fruttu di rivelazioni divine purtate successivamente da u 1843 è u 1994. Stu travagliu hè l'ultimu fruttu chì palesa l'inspirazioni divine date da u 2018 à quelli chì ama è benedice è "prepara" per u " matrimoniu " mintuatu in stu versu. Se Diu benedica i " opere ghjusti " di i so veri " santi ", à u cuntrariu, hà maleditu è cumbattutu, finu à u distruttu, u campu di falsi santi chì e so " opere " eranu "injusti".

Versu 9: " E l'ànghjulu m'hà dettu: Scrivite: Beati quelli chì sò chjamati à a cena di u matrimoniu di l'Agnellu! È mi disse: Queste parolle sò i veri parolle di Diu " .

Sta beatitudine hè attribuita à i santi redimitu da u sangue di Ghjesù Cristu chì i pionieri eranu cuncernati da quellu di Dan. 12:12 ( Beati quelli chì aspettanu finu à 1335 ghjorni ) di i pionieri chì seranu precisamente simbolizatu da i " 144 000 " o 12 X 12 X 1000 di Apo.7. Entra in u celu per l'eternità hè veramente un mutivu di grande felicità chì farà chì quelli chì anu sta chance divinamente " felici ". A furtuna ùn hè micca l'unicu fattore per prufittà di stu privilegiu, ma l'offerta di salvezza hè offerta à noi da Diu cum'è una "seconda chance" dopu l'eredità è a cundanna di u peccatu uriginale. A prumessa di salvezza è gioie celesti futuri hè certificata cum'è quella di l'impegnu orale di Diu degne di a nostra fede perchè mantene in permanenza i so impegni. I prucessi di l'ultimi ghjorni necessitaranu certezze in quale u dubbitu ùn hà più un locu. L'eletti anu da s'appoghjanu nantu à a fede custruita nantu à e prumesse revelate di Diu perchè ciò chì hè scrittu hè dettu prima. Hè per quessa chì a Bibbia, Sacra Scrittura, hè chjamata: a Parola di Diu.

Versu 10: " E aghju cascatu à i so pedi per aduràlu; ma mi disse : Attenti à ùn fà ! Sò u vostru servitore, è quellu di i vostri fratelli chì anu a tistimunianza di Ghjesù. Adurà à Diu. Perchè a tistimunianza di Ghjesù hè u spiritu di profezia. »

Diu sfrutta l'errore di Ghjuvanni per revelà à noi a so cundanna di a fede cattolica chì insegna à i so membri stu tipu d'adorazione di a criatura. Ma hè ancu destinatu à a fede Prutistante chì commette ancu sta culpa in onore di u "ghjornu di u sole" paganu ereditatu da Roma. L'ànghjulu chì li parla hè senza dubbitu "Gabriel" u capu di a missione divina vicinu à Diu chì hè digià apparsu à Daniel è Maria, a mamma "surrogata" di Ghjesù. Cum'è ellu hè altu, "Gabriel" dimostra a stessa umiltà di Ghjesù. Ellu riclama solu u titulu di " cumpagnu in serviziu " di Ghjuvanni finu à l'ultimi Adventisti dissidenti eletti di a fine di u tempu. Dapoi u 1843, l'eletti anu cun elli « u tistimunianza di Ghjesù » chì, sicondu stu versu, designa « u spiritu di prufezia ». L'Adventisti anu limitatu, à a so propria perdita, stu " spiritu di prufezia " à u travagliu realizatu da Ellen G. White, u messageru di u Signore trà 1843 è 1915. Anu cusì elli stessi stabilitu un limitu à a luce data da Ghjesù. Toutefois, l'« esprit de prophétie » est un don permanent qui résulte d'une relation authentique entre Jésus et ses disciples et qui se fonde surtout sur sa décision de confier une mission à un serviteur qu'il choisit avec toute l'autorité de sa divinité. Stu travagliu porta tistimunianza di questu: u "spiritu di prufezia " hè sempre assai attivu è pò cuntinuà finu à a fine di u mondu.

Versu 11: " Allora aghju vistu u celu apertu, è eccu, apparsu un cavallu biancu. Quellu chì hà cavalcatu nantu à ellu hè chjamatu Fideli è Veri, è ghjudicà è cumbatte in ghjustizia. »

In questa scena, u Spìritu ci porta à a terra prima di a vittoria finale è a distruzzione di " Babilonia a Grande ". U Spìritu illustra u mumentu quandu, à u so ritornu, u Cristu gloriosu cunfronta i ribelli terrestri. In u glurificatu Ghjesù Cristu, Diu esce da a so invisibilità: " U celu hè apertu ". Apparisce in l'imaghjini di u " primu segellu " di Apocalisse 6: 2, cum'è un cavaliere, Leader, chì partenu " cum'è un vincitore è per cunquistà " muntatu nantu à un " cavaddu biancu " imagine di u so campu marcatu da a purezza è a santità. . U nomu " fideli è Veri " chì ellu si dà in questa scena mette l'azzione in l'estensione di l'ultima volta prufetizatu da u nome " Laodicée " in Rev.3:14. Stu nome significa "ghjudicatu" chì hè cunfirmatu quì da a precisione: " Il juge ". Specificendu ch'ellu " combatte cù a ghjustizia ", u Spìritu evoca u mumentu di a " battaglia di Armageddon " di Rev. 16:16, in quale si batte contr'à u campu di l'inghjustizia guidatu da u diavulu è unificata da l'onore datu à u "ghjornu di u sole" ereditatu da Custantinu I è i papi cattolici Rumani.

Versu 12: " I so ochji eranu cum'è una fiamma di focu; nantu à a so testa eranu parechji diademi; avia un nome scrittu, chì nimu cunnosci fora di ellu stessu; »

Sapendu u cuntestu di a scena, pudemu capisce chì " i so ochji " paragunatu à una " fiamma di focu " fighjenu i mira di a so còllera, i ribelli unificati " preparati per a battaglia " da Rev.9: 7-9 i.e. 1843. U significatu di " diversi diademi " purtati nantu à " u so capu " serà datu in u versu 16 di stu capitulu: hè u " Rè di rè è Signore di signori ". U so " nome scrittu chì nimu cunnosci fora di ellu stessu " designa a so natura divina eterna.

Versu 13: " È era vistutu di un vestitu tintu di sangue. U so nome hè a Parola di Diu. »

Questa " vestitura macchiata di sangue " designa duie cose. U primu hè a so ghjustizia chì hà ottenutu sparghjendu u so propiu " sangue " per a redenzione di i so eletti. Ma stu sacrifiziu vuluntariamente fattu da ellu per salvà i so scelti richiede a morte di i so aggressori è persecutori. U so " vestimentu " serà di novu cupertu di " sangue ", ma sta volta serà quellu di i so nemici " calzati in u vinu di l'uva di l'ira di Diu " secondu Isaia 63 è Rev. 14: 17 à 20. Stu nome " a Parola di Diu " palesa l'impurtanza vitale di u ministeru terrenu di Ghjesù è di e so rivelazioni date successivamente in terra è da u celu dopu a so risurrezzione. U nostru Salvatore era Diu stessu oculatu in un aspettu terrenu. U so insignamentu permanente ricivutu da i so ufficiali eletti farà tutta a diffarenza trà u campu salvatu è u campu persu.

Versu 14: " L'armate chì sò in u celu l'anu seguitu nantu à cavalli bianchi, vestiti di linu finu, biancu, puri. »

L'imaghjini hè gloriosa, u " biancu " di purità carattirizza a santità di u campu di Diu è e so multitùdine d'anghjuli chì sò stati fideli. U " finu linu " palesa e so opere "juste " è pure .

Versu 15: " Da a so bocca ghjunse una spada affilata per chjappà e nazioni; li pastorerà cù una verga di ferru; è piserà u vinu di a furore feroce di u Diu Onnipotente .

A " parola di Diu " hà designatu a Bibbia, a so " parola " santa chì riunì u so insignamentu chì guidava l'elettu in a so verità divina. U ghjornu di u so ritornu, a " Parolla di Diu " vene cum'è una " spada affilata " per tumbà i so nemichi ribelli, protestanti, chiacchi, pronti à versà u sangue di i so ultimi scelti. A distruzzione di i so nemichi illumina l'espressione " i guvernerà cù una verga di ferru " chì designa ancu u travagliu di ghjudiziu realizatu da l'eletti chì vinceranu secondu Rev.2: 27. U pianu di vindetta divina chjamatu " vintage " in Rev. 14: 17 à 20 hè novu cunfirmatu quì. Stu tema hè sviluppatu in Isa.63 induve u Spìritu specifica chì Diu agisce solu senza alcunu omu cun ellu. U mutivu hè chì l'eletti dighjà purtati à u celu ùn anu micca tistimuniatu u dramma chì colpisce i ribelli.

Versu 16: " Avia nantu à a so vistitu è nantu à a so coscia un nome scrittu: Rè di rè è Signore di signori. »

U " vestimentu " designa l'opere di un esseru vivente è " a so coscia " suggerisce a so forza è u so putere, perchè un dettagliu impurtante, si prisenta cum'è un cavaliere, è per stà nantu à un cavallu, i musculi di i " cosci ", u a maiò parte di l'omu, sò messi à a prova è facenu azzione pussibule o micca. A so maghjina cum'è un cavaliere era significativu in u passatu postu chì questu era l'aspettu chì i cumbattenti guerrieri piglianu. Oghje ci resta à u simbolicu di sta maghjina chì ci dice chì u cavaliere hè un maestru chì domina un gruppu di esseri umani simbolizatu da u " cavaddu " muntatu. Quellu chì Ghjesù ascende riguarda i so scelti attualmente spargugliati in tutta a terra. U so nome " Rè di i rè è Signore di i signori " custituisce u sughjettu di vera cunsulazione per i so amati eletti sottumessi à u dictatu ingiustu di i rè è di i signori di a terra. Stu sughjettu merita chjarificazione. U mudellu di regnu terrestre ùn hè micca statu cuncepitu nantu à principii appruvati da Diu. Infatti Diu hà datu à Israele, secondu a so dumanda , per esse guvernatu nantu à a terra da un rè, cite, "cum'è l'altre nazioni pagane" chì esistevanu à quellu tempu. Diu solu risponde à a dumanda di i so cori gattivi. Perchè nantu à a terra, u megliu di i rè hè solu un esse "abominable" chì " cuglie induve ùn hà micca suminatu " è quellu chì cunnosci à Diu ùn aspetta micca d'esse rovesciatu da u so pòpulu prima di riformà ellu stessu. U mudellu presentatu da Ghjesù cundanna u mudellu trasmessu nantu à a terra da generazione à generazione da persone stupidi, ignoranti è gattivi. In u mondu celeste di Diu, u capu hè un servitore di u so pòpulu, è ellu deriva tutta a so gloria da elli. A chjave per a felicità perfetta hè quì, perchè nimu vivente soffre per via di u so cumpagnu. In u so ritornu gloriosu, Ghjesù vene à distrughjini i rè gattivi è i signori, è a so gattivezza, ch'elli l'attribuenu, affirmannu chì u so regnu hè un dirittu divinu. Ghjesù li insignà chì questu ùn hè micca u casu; à elli, ma ancu à e masse umane chì ghjustificà a so inghjustizia. Questa hè a spiegazione di "a paràbula di i talenti" chì hè dopu cumpiitu è applicata.

Dopu à u cunfrontu

Versu 17: " E aghju vistu un anghjulu chì stava in u sole. È gridò à gran voce, dicendu à tutti l'acelli chì volavanu à mezu à u celu: Venite, riunite per a gran cena di Diu .

Ghjesù Cristu " Michael " vene in l'imaghjini di u simbulu di u sole di a luce divina per cumbatte i falsi cristiani adoratori di u diu di u sole chì ghjustificà u cambiamentu di u ghjornu di riposu fattu da l'imperatore Custantinu 1st . In u so cunfrontu cù u Cristu Diu, scopreranu chì u Diu vivu hè più formidabile chì u so diu di u sole. Cù una voce forte, Ghjesù Cristu convoca una riunione di uccelli predatori.

Nota : Devu dinò à specificà quì chì i ribelli ùn volenu adurà a divinità solare in una manera cuscente è vuluntaria, ma sottuvalutanu u fattu chì per Diu, u primu ghjornu ch'elli onuranu per u so riposu settimanale conserva a contaminazione di u so paganu. usu di u passatu. Inoltre, a so scelta palesa un grande disprezzu per l'ordine di u tempu chì hà stabilitu da u principiu di a so creazione di a terra. Diu conta i ghjorni marcati da a rotazione di a terra nantu à u so assi. Duranti e so intervenzioni per u so populu Israele, hà ricurdatu l'ordine di a settimana indichendu, chjamendu, u settimu ghjornu chjamatu "sabbath". Parechji credi chì ponu esse ghjustificate da Diu per via di a so sincerità. Nè a sincerità nè a cunvinzione hè di valore per quelli chì sfidanu a verità chjaramente espressa da Diu. A so verità hè l'unicu standard chì permette a cunciliazione per mezu di a fede in u sacrificiu vuluntariu di Ghjesù Cristu. L'opinioni persunali ùn sò micca intesu o ricunnisciuti da u Diu creatore, a Bibbia cunfirma stu principiu cù stu versu da Isaia 8:20: " À a lege è à u tistimunianza! Sì ùn parlemu micca cusì, ùn ci sarà micca alba per u populu .

Dui " festi " sò preparati da Diu: a " cena di nozze di l'Agnellu " chì i so invitati sò l'eletti stessi individualmente, postu chì, cullettivamente, rapprisentanu " a Sposa ". A seconda " festa " hè di u tipu macabru è i beneficiari sò solu " uccelli " di preda, vulturi, cundori, aquiloni è altre spezie di u generu.

Versu 18: " Per manghjà a carne di i rè, a carne di i cumandanti militari, a carne di l'omi putenti, a carne di cavalli è quelli chì cavalcanu nantu à elli, a carne di tutti, liberi è ligami, chjuchi è grandi". »

Dopu à a distruzzione di tutta l'umanità, ùn ci sarà nimu per mette i corpi sottu à a terra è secondu Jer.16:4, " seranu spargugliati cum'è sterco nantu à a terra ". Truvemu u versu sanu chì ci insegna u destinu chì Diu riserva à quelli ch’ellu maledicà : « Mureranu cunsumati da a malatia ; ùn seranu micca datu lacrime o sepultura; seranu cum'è sterco nantu à a terra; periranu da a spada è da a fame; è e so carcasse saranu alimentu per l'acelli di l'aria è per e bestie di a terra ". Sicondu l'enumerazione presentata da u Spìritu in questu versu 18, nimu ùn scappa di a morte. Mi ricordu chì i " cavalli " simbulizeghjanu a ghjente guidata da i so capi civili è religiosi secondu Ghjacumu 3: 3: " Se mettemu a bocca in bocca à i cavalli per ch'elli ubbidiscenu, dirigemu ancu u so corpu tutale. »

Versu 19: " E aghju vistu a bestia, è i rè di a terra, è i so armati riuniti per fà a guerra contru à quellu chì si pusò nantu à u cavallu è contru à u so esercitu. »

Avemu vistu chì a " battaglia di Armageddon " era spirituale è chì nantu à a terra, u so aspettu consistia à decretà a morte di tutti l'ultimi veri schiavi di Ghjesù Cristu. Sta decisione hè stata fatta prima di u ritornu di Ghjesù Cristu è i ribelli eranu sicuri di a so scelta. Ma à u mumentu di a so entrata in appiecazione, u celu s'hè apertu revelendu u Cristu vinditore divinu è i so armati angelici. Dunque ùn ci hè più una lotta pussibule. Nimu pò luttà contr'à Diu quandu appare è u risultatu hè ciò chì Rev.6: 15-17 ci hà revelatu: " I rè di a terra, i grandi, i cumandanti militari, i ricchi, i putenti, tutti i schiavi è l'omi liberi s'ammucciavanu in e grotte è in i scogli di e muntagne. È dissenu à e muntagne è à i petri: Cascate nantu à noi, è nascondeci da a faccia di quellu chì si pusa nantu à u tronu, è da l'ira di l'Agnellu; perchè u gran ghjornu di a so còllera hè ghjuntu, è quale pò stà ? » À l'ultima quistione, a risposta hè : l'eletti chì anu da esse tombu da i ribelli ; eletti santificati da a so fideltà à u sabbatu santu chì prufetizava a vittoria di Ghjesù annantu à tutti i so nemichi è quelli di i so redimi.

Verse 20 : « Et la bête fut prise, et avec lui le faux prophète, qui avait fait des signes devant elle, par lesquels il avait séduit ceux qui avaient pris la marque de la bête et adoraient son image. Tramindui sò stati ghjittati vivi in u lavu ardente di focu è di zolfo. »

Attenzione ! U Spìritu ci palesa u destinu finali di l'ultimu ghjudiziu cum'è Diu u prepara per " a bestia è u falsu prufeta " vale à dì a fede cattolica è a fede protestante unita da i falsi adventisti dapoi u 1994. Per " u lavu ardente di focu è di sulphur " coprerà a terra solu à a fine di u settimu millenniu per distrughje è annihilate i peccatori, definitivamente, dopu à l'ultimu ghjudiziu. Stu versu ci palesa u sensu maravigliu di a ghjustizia perfetta di u nostru Diu creatore. Stabbilisce a sfarenza trà i veri perpetratori è e vittimi chì sò ingannati ma culpevuli perchè sò rispunsevuli di a so scelta. I dirigenti religiosi sò " gettati vivu in u lavu di focu " perchè secondu Apocalisse 14: 9, anu incitatu l'omi è e donne di a terra per onore " a marca di a bestia " chì a punizione hè stata annunziata.

Versu 21: " E l'altri sò stati uccisi da a spada chì esce da a bocca di quellu chì si pusò nantu à u cavallu; è tutti l'acelli eranu soddisfatti di a so carne " .

Questi " altri " cuncernanu l'omu micca cristiani o non credenti chì seguitanu u muvimentu internaziunale è ubbidì à l'ordine generale senza implicazione persunale in l'azzione realizata da i ribelli religiosi cristiani. Ùn esse micca cuparti da a ghjustizia di u sangue versatu da Ghjesù Cristu, ùn sopravvivenu micca à u ritornu di Cristu, ma sò quantunque uccisi da a so parolla simbulizata da " a spada chì partia da a so bocca ". Questi esseri caduti chì sò tistimoni oculari di l'apparizione di u veru Diu ghjunghjeranu à l'ultimu ghjudiziu, ma ùn soffreranu micca u soffrenu di a morte prolongata di u "lagu di focu " riservatu à i grandi culpevuli religiosi attivi in a rivolta. Dopu avè affruntatu cù a gloria di u grande Diu creatore, u Gran Ghjudice, saranu di colpu annihilati.

Apocalisse 20:

i mille anni di u settimu millenniu

è l'ultimu ghjudiziu

 

 

 

A punizione di u diavulu

Versu 1: " Allora aghju vistu un anghjulu chì falava da u celu, chì avia a chjave di a fossa senza fondu è una grande catena in manu. »

" Un anghjulu " o messageru di Diu " discende da u celu " à a terra chì, priva di ogni forma di vita terrestre, umana è animale, piglia quì u so nome " abissu " chì u designa in Gen.1: 2. " A chjave " apre o chjude l'accessu à sta terra desolata. È " a grande catena " tenuta in " a so manu " ci permette di capisce chì un esseru vivu serà incatenatu nantu à a terra desolata chì diventerà a so prigiò.

Versu 2: " Pigliò u dragone, u serpente anticu, chì hè u diavulu è Satanassu, è u ligà per mille anni. »

L'espressioni chì designanu " Satan ", l'anghjulu ribellu, in Rev. 12: 9 sò citati quì di novu. Ci ricurdenu a so rispunsabilità assai alta per u soffrenu causatu da u so caratteru ribellu; a sofferenza fisica è morale è u dulore impostu à l'esseri umani da i dominatori sottumessi à i so ispirazioni è influenze perchè eranu mali cum'è ellu. Cum'è un " dracu " hà guidatu a Roma imperiale pagana, è cum'è " serpente ", Roma cristiana papale ma smascherata à l'epica di a Riforma, si cumportò di novu cum'è un " dracu " servitu da e lighe armata cattolica è protestante è i "dragonnades". " di Luigi XIV. Da u campu di l'anghjuli demoniachi, " Satana " hè l'unicu sopravvivente, mentre aspittendu a so morte expiatoria à l'ultimu ghjudiziu, fermarà vivu per un altru " mila anni " isolatu, senza alcunu cuntattu cù alcuna criatura, nantu à a terra chì hà. diventata una prigiò senza forma è deserta, viota, populata solu da cadaveri in decomposizione è ossa di l'omi è di l'animali.

 

L'anghjulu di l'abissu nantu à a terra desolata: u Distruttore di Rev.9: 11 .

Versu 3: " È u ghjittò in l'abissu, è chjusu è sigillatu l'entrata sopra ellu, per ùn ingannà più e nazioni, finu à chì i mille anni sò compii. Dopu quì, deve esse sbulicatu per un pocu tempu. »

L'imaghjini datu hè precisa, Satanassu hè postu nantu à a terra desolata sottu una cuperta chì impedisce à accede à u celu; cusì ch'ellu si trova sottumessu à e limitazioni di a norma umana chì a so perdita hà causatu o incuraghjitu. L'altri esseri viventi, l'anghjuli celesti è l'omi chì sò diventati anghjuli à u so turnu sò sopra à ellu, in u celu à quale ùn hà più accessu dapoi a vittoria di Ghjesù Cristu nantu à u peccatu è a morte. Ma a so situazione hè aggravata perchè ùn hà più cumpagnia, nè anghjulu, nè omu. In u celu sò " e nazioni " chì questu versu cita senza a menzione "di a terra". Questu hè chì i riscatti di sti nazioni sò tutti in u celu in u regnu di Diu. U rolu di a " catena " hè cusì revelatu; u obliga à stà solu è isolatu nantu à a terra. In u prugramma divinu, u diavulu ferma un prigiuneru per " mila anni " à a fine di u quale serà liberatu, avè accessu è cuntattu cù i morti gattivi risuscitati in una seconda risurrezzione, per a " seconda morte " di l'ultimu. ghjudiziu, nantu à a terra chì tandu, per un mumentu, serà pupulata di novu. Ellu sottumetterà una volta di più e nazioni ribelli cundannate in vani tentativi di luttà contr'à i santi angeli redenti è Ghjesù Cristu u grande Ghjudice.

 

U ghjudice redentu i gattivi

Versu 4: " E aghju vistu troni; et à ceux qui étaient assis là fut donné le pouvoir de juger. È aghju vistu l'ànima di quelli chì eranu stati decapitati per via di a tistimunianza di Ghjesù è per via di a parolla di Diu, è di quelli chì ùn avianu micca aduratu a bestia nè a so maghjina, è ùn avianu micca ricevutu a marca nantu à a so fronti è in a so immagine. mani. Venneru à a vita, è regnu cun Cristu mille anni ".

" Quelli chì si sentenu nantu à i troni " anu u " putere " reale per ghjudicà . Questa hè una chjave impurtante per capisce u significatu chì Diu dà à a parolla " re ". Avà, in u so regnu, in Ghjesù Cristu " Michael ", Diu sparte u so ghjudiziu cù tutte e so criature umane riscattate da a terra. U ghjudiziu di i gattivi terrestri è celesti serà cullettivu è spartutu cù Diu. Questu hè l'unicu aspettu di u regnu di l'eletti redimi. A dominazione ùn hè micca riservata à una categuria d'eletti, ma à tutti, è u Spìritu ci ricorda chì in u tempu chì hè passatu nantu à a terra, ci sò stati prima terribili persecuzioni assassine ch'ellu evoca citendu : " l'ànima di quelli chì eranu stati decapitati perchè . di a tistimunianza di Ghjesù è per via di a parolla di Diu "; Paul era unu di elli. U Spìritu evoca cusì e vittime cristiane di u paganisimu rumanu è a fede papale romana intollerante attiva trà l'annu 30 è u 1843. Allora si dirige à l'ultimi scelti minacciati di morte da a "bestie chì risurre da a terra" di Apo .13: 11 . -15, in l'ultima ora di u tempu di a terra; durante l'annu 2029 finu à u primu ghjornu di primavera chì precede a Pasqua in l'annu 2030.

In cunfurmità cù l'annunziu di a " settima tromba " in Rev. 11: 18, " u tempu hè ghjuntu per ghjudicà i morti " è questu hè l'utilità di u tempu di i " mila anni " citati in stu versu 4. Questu serà. esse l'occupazione di i riscatti chì sò intruti in l'eternità celestiale di Diu. Anu da " ghjudicà " l'omi gattivi è l'angeli celesti caduti. Paul dice in 1 Cor.6: 3: " Ùn sapete micca chì ghjudicheremu l'anghjuli? E quantu più ùn duvemu micca ghjudicà e cose di sta vita ? »

 

A seconda risurrezzione per i ribelli caduti

Versu 5: " U restu di i morti ùn hà micca campatu di novu finu à chì i mille anni sò stati cumpletati. Questa hè a prima risurrezzione. »

Attenti à a trappula ! A frasa " L'altri morti ùn sò micca tornati à a vita finu à chì i mille anni sò stati cumpleti " custituisce una parentesi è l'espressione chì seguita " Hè a prima risurrezzione ", cuncerna i primi morti in Cristu risuscitatu, à l'iniziu di " mille anni ", citatu. A parentesi evoca senza chjamà l'annunziu di una seconda " resurrezzione " riservata à i morti gattivi chì risurrezzione à a fine di i " mila anni " per l'ultimu ghjudiziu è a punizione murtale di " u lavu di focu è di sulfu " ; chì compie a " seconda morte ".

Versu 6: " Beati è santi sò quelli chì participanu à a prima risurrezzione! A seconda morte ùn hà micca putere nantu à elli; ma seranu preti di Diu è di Cristu, è regnaranu cun ellu mille anni. »

Stu versu riassume assai simplicemente u ghjudiziu ghjustu revelatu di Diu. A Beatitudine hè indirizzata à i veri eletti chì participanu à l'iniziu di i " mila anni " à a " risurrezzione di i morti in Cristu ". Ùn ghjunghjeranu micca à u ghjudiziu, ma seranu elli stessi i ghjudici in u ghjudiziu urganizatu da Diu, in u celu, per " mille anni ". L'annunziu " regnu " di " mila anni " hè solu un " regnu " di l'attività di ghjudice è hè limitatu à questi " mila anni ". Dopu avè intrutu in l'eternità, l'eletti ùn anu micca da teme o soffrenu " a seconda morte ", perchè, à u cuntrariu, sò elli chì facenu soffrenu i gattivi morti chì sò ghjudicati. È sapemu chì questi sò i più grandi è più gattivi, crudeli è assassini culpiti religiosi. I ghjudici eletti anu da determinà a durata di u tempu di soffrenza chì ognunu di l'esseri ghjudicati deve, individualmente, sperimentà, in u prucessu di a so distruzzione di "a seconda morte", chì ùn hà nunda in cumunu cù l'attuale prima morte terrestre. . Perchè hè u Diu creatore chì dà u focu a forma di a so azzione distruttiva. U focu ùn hà micca effettu contr'à i corpi celesti è i corpi terrestri prutetti da Diu, cum'è l'esperienza di i trè cumpagni di Daniel prova in Daniel 3. Per l'ultimu ghjudiziu, u corpu di a risurrezzione reagisce in modu diversu da u corpu terrestre attuale. In Marcu 9:48, Ghjesù ci palesa a so particularità dicendu: " induve u so vermu ùn mori micca, è induve u focu ùn hè micca spento ". Cum'è l'anelli di u corpu di un vermu di terra restanu animati individualmente, u corpu di i dannati pussederà a vita finu à u so ultimu atomu. A vitezza di u so cunsumu dependerà dunque di a durata di u tempu di soffrenu decisu da i santi ghjudici è di Ghjesù Cristu.

 

U cunfrontu finali

Versu 7: " Quandu i mille anni sò cumpleti, Satanassu serà liberatu da a so prigiò. »

À a fine di i "mila anni", per un pocu tempu, truverà dinò cumpagnia. Questu hè u mumentu di a seconda " resurrezzione " riservata à i ribelli terrestri.

Versu 8: " È esce per ingannà e nazioni chì sò in i quattru anguli di a terra, Gog è Magog, per riunite per a guerra; u so numeru hè cum'è a rena di u mare " .

Questa cumpagnia hè quella di e " nazioni " risuscitate in tutta a terra cum'è indicatu da a formula di i " quattru cantoni". di a terra » o quattru punti cardinali chì dà l'azzione un caratteru universale. Una tale riunione ùn hà nunda di paragunà, salvu à u nivellu di strategia di guerra una ressemblanza à u cunflittu di a Terza Guerra Munniali di a " sesta tromba " di Rev.9: 13. Hè sta paragone chì porta à Diu à dà à quelli riuniti à u ghjudiziu finali i nomi "Gog è Magog" urigginariamente citati in Ezek.38: 2, è prima chì in Gen.10: 2 induve "Magog" hè u sicondu figliolu di Japheth. ; ma un picculu dettagliu palesa solu l'aspettu comparativu di sta evucazione, perchè in Ezekiel, Magog hè u paese di Gog, è designa a Russia chì mette in azzione, durante a Terza Guerra Munniali, u più grande numaru di suldati di tutti i tempi umani. storia di guerra; chì ghjustificà a so espansione enormosa è a cunquista rapida di e terri di u cuntinente europeu occidentale.

U Spìritu li paraguna cù a " sabbia di u mare " cusì enfatizendu l'impurtanza di u numeru di vittimi di l'ultimu ghjudiziu. Hè ancu una allusione à a so sottumissione à u diavulu è i so agenti umani revelati in Apocalisse 12:18 o 13:1 (secondu a versione biblica): parlendu di u " dragu " leghjemu: " E si stete nantu à a sabbia. di u mare. "

Un ribellu incorregibile, Satanassu cumencia à sperà di novu ch'ellu serà capace di scunfighja l'esercitu di Diu è seduce l'altri persone cundannati cunvincenduli à impegnà in cumbattimentu contr'à Diu è i so scelti.

Versu 9: " E cullà nantu à a faccia di a terra, è circundavanu u campu di i santi è a cità amata. Mais un feu descendit du ciel et les dévora. » Ma una cunquista di terra ùn significheghja più nunda quandu ùn pudemu piglià l'avversu perchè hè diventatu intoccabile ; cum'è i cumpagni di Daniel, nè u focu nè nunda altru li ponu dannà. È à u cuntrariu, " u focu da u celu " li colpi ancu in " u campu di i santi " nantu à quale ùn hà micca effettu. Ma stu focu " divora " i nemici di Diu è i so eletti. In Zaccaria 14, u Spìritu profetizza e duie guerre separate da i " mila anni ". Ciò chì precede è hè realizatu da a "sesima tromba" hè prisentatu in versi 1 à 3, u restu riguarda a seconda guerra realizata à l'ora di l'ultimu ghjudiziu, è dopu, l'ordine universale stabilitu nantu à a nova terra. In u verse 4, a prufezia evoca a discendenza à a terra di Cristu è i so eletti in questi termini: " I so pedi stanu quellu ghjornu nantu à a muntagna d'alivi, chì hè oppostu à Ghjerusalemme, à u latu di l'est; a muntagna di l'alivi si sparterà à mezu, à u livante è à punente, è si furmarà una vaddi assai grande : a mità di a muntagna si ritirarà versu u nordu, è a mità versu u sudu. » U campu di i santi di l'ultimu ghjudiziu hè cusì identificatu è situatu. Rimarchemu chì hè solu à a fine di i " mila anni " celestiali chì i " piedi " di Ghjesù " piazzanu " nantu à a terra, " nantu à a muntagna d'alivi chì hè di fronte à Ghjerusalemme, à u latu di l'Oriente " . . Misinterpretatu, stu versu hà datu l'origine à a credenza erronea di u regnu terrenu di Ghjesù Cristu durante u "millenniu".

Versu 10: " È u diavulu, chì li hà ingannatu, hè statu ghjittatu in u lavu di focu è di zolfo, induve sò a bestia è u falsu prufeta. È seranu turmentati ghjornu è notte per sempre è sempre. »

Hè ghjuntu u tempu di implementà u ghjudiziu di i ribelli religiosi revelati in Rev.19: 20. In cunfurmità cù l'annunziu di stu versu, " u diavulu, a bestia, è u falsu prufeta "sò inseme," ghjittatu vivu in u lavu di u focu è di u sulfuru "chì risultatu da l'azzione di u " focu da u celu " à quale Addittu. à questu hè u magma funnu sotterraneo liberatu da fratture in a crosta di a crosta di a Terra nantu à tutta a superficia di u pianeta. A terra piglia tandu l'apparizione di u "sole" chì u "focu" devora a carne di i ribelli, essendu elli stessi adoratori (inconsciente ma culpabili) di u sole creatu da Diu. Hè in questa azzione chì i culpiti terrestri è celesti soffrenu i " tormenti " di a " seconda morte " profetizatu da Rev.9: 5-6. U sustegnu inghjustu datu à u falsu ghjornu di riposu hà causatu sta terribili fine. Perchè, per furtuna, per i cundannati, quantunque longu sia, a " seconda morte " hà ancu una fine. È l'espressione " per sempre " ùn s'applica micca à i " tormenti " stessi, ma à e cunsequenze distruttive di u " focu " chì li provoca, perchè sò e cunsequenze chì saranu definitive è eterne.

 

I principii di l'ultimu ghjudiziu

Versu 11: " Allora aghju vistu un gran tronu biancu, è quellu chì si pusò nantu à ellu. A terra è u celu fughjenu da a so faccia, è ùn ci hè statu trovu locu per elli .

" Biancu " di purezza perfetta, u so " gran tronu " hè l'imaghjini di u caratteru perfettamente puru è santu di u Diu creatore di tutte e vite è e cose. A so perfezione ùn pò micca tollerà a prisenza di " a terra " in u so aspettu devastatu è cunsumu chì l'ultimu ghjudiziu hà datu. Inoltre, i villani di tutte l'urighjini sò stati distrutti, u tempu di i simboli hè finitu è l'universu celeste è i so miliardi di stelle ùn anu più ragiuni per esse; « u celu » di a nostra dimensione terrestre è tuttu ciò chì cuntene sò dunque eliminati, spariti in u nulla. Hè u tempu per a vita eterna in un ghjornu eternu.

Versu 12: " E aghju vistu i morti, grandi è chjuchi, stanu davanti à u tronu. I libri sò stati aperti. È hè statu apertu un altru libru, chì hè u libru di a vita. È i morti eranu ghjudicati secondu e so opere, secondu ciò chì era scrittu in questi libri. »

Questi " morti " cundannati culpevuli sò stati risuscitati per u ghjudiziu finale. Diu ùn faci micca eccezzioni per nimu, u so ghjustu ghjudiziu tocca i « grandi » è i « picculi », i ricchi è i poveri è li impone u listessu destinu, a morte, per a prima volta in a so vita, egualitariu.

Questi versi chì seguitanu furnisce dettagli nantu à l'azzione di l'ultimu ghjudiziu. Digià prufetizatu in Dan.7:10, i " libri " di i tistimunianzi di l'angeli sò " aperti " è questi tistimoni invisibili anu nutatu i difetti è i crimini cummessi da i cundannati è dopu à u ghjudiziu di ogni casu da l'eletti è Ghjesù Cristu, un verdict finale irrevocable finale hè statu aduttatu à l'unanimità. Au moment du jugement définitif, le verdict prononcé sera exécuté.

Versu 13: " U mari rinunziò i morti chì eranu in ellu; a morte è l'infernu rinunziò i morti chì eranu in elli; è ognunu era ghjudicatu secondu e so opere. »

U principiu definitu in questu versu s'applica à e duie risurrezzione. I " morti " spariscenu in u " mari " o in a "terra"; Sò sti dui pussibuli chì sò designati in stu versu. Notemu a forma " aveva " da quale l'entità "terra" hè evocata. Perchè veramente, stu nome hè ghjustificatu, Diu hà dichjaratu à l'omu peccatore: " Tu sì polvara è à a polvera tornerete " in Gen.3:19. U " avè " hè dunque a " polvera " di a "terra". A morte hà qualchì volta cunsumu l'omu da u focu, chì ùn sò dunque micca " ritornati à a polvera " secondu u ritu di sepultura normale. Hè per quessa, senza escludiri stu casu, u Spìritu specifica chì " a morte ", ellu stessu, restituverà quelli chì hà colpitu in qualunque forma; per capiscenu a disintegrazione causata da u focu nucleare chì ùn lascia micca traccia di un corpu umanu cumplettamente disintegratu.

Versu 14: " E a morte è l'infernu sò stati ghjittati in u lavu di focu. Questa hè a seconda morte, u lavu di focu. »

" A Morte " era un principiu assolutamente oppostu à quellu di a vita è u so scopu era di eliminà e criature chì a so sperienza di vita era ghjudicata è cundannata da Diu. L'unicu scopu di a vita hè di prisentà à Diu un novu candidatu per a so selezzione di amici eterni. Questa selezzione hè accaduta, è i gattivi sò stati distrutti, " a morte " è "a terra" " avianu i morti " ùn anu più raghjone per esse. I principii distruttivi di sti dui cose sò stessi distrutti da Diu. Dopu à u "lagu di focu ", a stanza hè fatta per a vita è a luce divina chì illumina i so criaturi.

Versu 15: " Quellu chì ùn hè statu trovu scrittu in u libru di a vita hè statu ghjittatu in u lavu di focu". »

Stu versu cunfirma, Diu hà veramente pusatu davanti à l'omu solu dui chjassi, duie scelte, dui destini, dui destini (Deu.30: 19). I nomi di l'eletti sò stati cunnisciuti da Diu da a fundazione di u mondu o ancu più, da a prugrammazione di u so prughjettu destinatu à furnisce criaturi liberi è indipendenti per a cumpagnia. Sta scelta li andava à custà un terribile soffrenu in un corpu di carne, ma u so desideriu d'amore essendu più grande di a so paura, hà lanciatu u so prughjettu è hà sappiutu in anticipu u cumpletu detallatu di a nostra storia di a vita celeste è di a vita terrena. Sapia chì a so prima criatura diventerà un ghjornu u so nemicu murtale. Ma ellu hà datu, malgradu sta cunniscenza, ogni chance d'abbandunà u so prughjettu. Sapia chì era impussibile, ma l'hà lasciatu accade. Il connaissait ainsi les noms des élus, leurs actions, le témoignage de leur vie entière et les guidait et les conduisit à lui chacun à son époque et à son époque. Una sola cosa hè impussibile à Diu: sorpresa.

Hà cunnisciutu ancu i nomi di e multitùdine di criaturi umani indifferenti, ribelli, idolatri chì u prucessu di ripruduzzione umana hà creatu. A diferenza in u ghjudiziu di Diu revelatu in Rev.19: 19-20 s'applica à tutti i so criaturi. Qualchidunu di quelli chì sò menu culpevuli seranu uccisi da " a parolla di Diu " senza sperimentà " i tormenti di u focu di a seconda morte " chì sò destinati esclusivamente à i culpiti religiosi cristiani è ebrei. Ma a seconda " risurrezzione " cuncerna tutti i so criaturi umani nati nantu à a terra è angeli creati in u celu, perchè Diu hà dichjaratu in Rom.14:11: "Perchè hè scrittu: "Cumu vivu, dice u Signore, ogni ghjinochju s'inchina davanti à mè". , è ogni lingua darà gloria à Diu ".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apocalisse 21: a glorificata New Jerusalem simbulizeghja

 

 

 

Versu 1: " Allora aghju vistu un novu celu è una nova terra; perchè u primu celu è a prima terra eranu passati, è u mare ùn era più. »

U Spìritu sparte cun noi i sentimenti inspirati da u stabilimentu di u novu ordine multidimensionale dopu à a fine di u 7u millenniu . Da stu mumentu, u tempu ùn serà più cuntatu, tuttu ciò chì campa entre in eternità senza fine. Tuttu hè novu o più precisamente rinnuvatu. " U celu è a terra " di l'era di u peccatu sò spariti, è u simbulu di " morte ", u " mari " ùn hè più. Cum'è Creatore, Diu hà cambiatu l'aspettu di u pianeta Terra, facendu sparisce tuttu ciò chì rapprisentava un risicu o periculu per i so abitanti; dunque ùn ci hè più oceani, nè muntagne cù cime rocciose ripide. Hè diventatu un grande giardinu cum'è u primu " Eden " induve tuttu hè gloria è pace; chì serà cunfirmatu in Rev.22.

Versu 2: " E aghju vistu a cità santa, a nova Ghjerusalemme, falendu da u celu da Diu, preparata cum'è una sposa adornata per u so maritu. »

Sta nova recreazione accolta l'assemblea di i santi eletti redempti da a terra chjamata in stu versu " città santa ", cum'è in Rev.11: 2, " New Jerusalem ", a "sposa " di Ghjesù Cristu u so " maritu ". Ella " discende da u celu ", da u regnu di Diu induve hè entrata à u ritornu in gloria di u so Salvatore. Dopu hè falatu in terra per a prima volta à a fine di i " mila anni " di u ghjudiziu celeste per l'ultimu ghjudiziu. Dopu chì, vultendu in u celu, hà aspittatu finu à chì u " nouvellu celu è a nova terra " eranu pronti per ricevela. Nota chì a parolla " celu " hè in u singulari, perchè evoca l'unità perfetta, in uppusizione à u plurale, " celu ", chì suggeria in Gen.1: 1, a divisione di l'esseri celesti in dui campi opposti.

Versu 3: " E aghju intesu una voce forte da u tronu chì diceva: Eccu u tabernaculu di Diu cù l'omi! Abitarà cun elli, è seranu u so populu, è Diu stessu serà cun elli. »

A " nova terra " accoglie un invitatu distintu, postu chì " Diu stessu ", abbandunendu u so anticu tronu celeste, vene à stallà u so novu tronu nantu à a terra induve hà scunfittu u diavulu, u peccatu è a morte. " U tabernaculu di Diu " designa u corpu celeste di Diu Ghjesù Cristu " Michael " (= chì hè cum'è Diu). Ma hè ancu u simbulu di l'Assemblea di l'eletti nantu à quale u Spìritu di Ghjesù Cristu regna. " Tabernaculu, tempiu, sinagoga, chjesa ", tutti questi termini sò simboli di u populu di i santi redimi prima di esse edifici custruiti da l'omu; ognunu di elli marca una tappa in u prugressu di u prugettu divinu. È prima, " u tabernaculu " designa a surtita da l'Eggittu di l'Ebrei guidati è purtati à u desertu da Diu visibilmente manifestatu da a nuvola chì falava cum'è una culonna sopra a tenda sacra. Tandu era digià « cù l’omi » ; chì ghjustificà l'usu di stu terminu in stu versu. Allora u " tempiu " marca a solida custruzzione di u " tabernaculu "; travagliu urdinatu è realizatu sottu u rè Salomonu. In ebraicu, esclusivamente, a parolla " sinagoga " significa: assemblea. In Rev.2: 9 è 3: 9, u Spìritu di Cristu si riferisce à a nazione ebraica ribellu cum'è a " sinagoga di Satanassu ". L'ultima parola " chjesa " designa l'assemblea in grecu (ecclesia); a lingua di a diffusione di l'insignamentu cristianu di a Bibbia. Ghjesù hà paragunatu " u so corpu "in u " tempiu " di " Gerusalemme ", è sicondu Eph.5:23, l'Assemblea, a so " Chjesia ", hè " u so corpu ": " per u maritu hè u capu di a moglia, cum'è Cristu hè u capu di a Chjesa, chì hè u so corpu, è di quale hè u Salvatore . Ricurdamu a tristezza chì l'apòstuli di Ghjesù li abbandunò per ascende à u celu. Sta volta, " u mo maritu camparà cun mè " pò dì chì u Sceltu in a so stallazione nantu à a " nova terra ". Hè in questu cuntestu chì i missaghji di i dodici nomi di e " dodici tribù " di Rev.7 ponu spressione l'alegria senza adultera è a felicità di a so vittoria.

Versu 4: " Asciugherà ogni lacrima da i so ochji, è a morte ùn ci sarà più, è ùn ci sarà più dolu, nè chianci, nè dolore, perchè e cose prima sò passate". »

U ligame cù Rev.7: 17 hè cunfirmatu da truvà quì a prumessa divina cù quale Rev.7 finisce: " Asciugà ogni lacrima da i so ochji ". A cura di pienghje hè gioia è gioia. Parlemu di l'ora quandu e prumesse di Diu seranu guardate è rializate. Fighjate attentamente à stu maravigliu futuru, perchè davanti à noi hè u tempu previstu per " morte, dolu, chianci, dolore " chì ùn serà più, solu, u rinnuvamentu di tutte e cose da u nostru sublime è meraviglioso Diu creatore. Precisu chì queste cose terribili ùn spariranu solu dopu à l'ultimu ghjudiziu chì serà realizatu à a fine di i "mila anni". Per l'eletti, ma solu per elli, l'effetti di u male cessanu à u ritornu in gloria di u Signore Diu Onnipotente.

Versu 5: " E quellu chì si pusò nantu à u tronu disse: Eccu, aghju fattu tutte e cose novi. È disse : Scrivite ; perchè queste parolle sò certe è vere. »

U Diu creatore, in persona, s'impegna cù a prumessa, è tistimunia à sta parolla profetica: " Eccu, aghju fattu tutte e cose novi ". Ùn ci hè nunda di circà una maghjina in a nostra nutizia terrena per pruvà à fà una idea di ciò chì Diu prepara, perchè ciò chì hè novu ùn pò esse descrittu. È finu à tandu, Diu hà solu ricurdatu di e cose dolorose di u nostru tempu dicenduci ch'elli ùn saranu più in a " terra nova è u celu novu " chì conserva cusì tuttu u so misteru è sorprese. L'anghjulu aghjusta à sta dichjarazione: " perchè queste parolle sò certe è vere ". L'appellu di grazia di Diu in Ghjesù Cristu richiede una fede incrollabile per ottene a ricumpensa di e prumesse di Diu. Hè una strada difficiule chì và contru à e norme di u mondu. Hè bisognu di un grande spiritu di sacrifiziu, di negazione di sè stessu, in l'umiltà di un schiavu sottumessu à u so Maestru. I sforzi di Diu per rinfurzà a nostra fiducia sò dunque bè ghjustificati: "a certezza in a verità revelata è espressa" hè u standard di a vera fede.

Versu 6: " È mi disse: Hè fattu! Sò l'alfa è l'omega, u principiu è a fine. À quellu chì hà sete daraghju da a surgente di l'acqua di vita, gratuitamente .

U Creatore Diu Ghjesù Cristu crea " tuttu novu ". " Hè fattu!" » ; Psa.33: 9: " Perch'ellu disse, è a cosa hè accaduta; ellu ordina, è esiste . " A so parolla criativu hè realizatu appena e parolle esce da a so bocca. Dapoi l'annu 30, daretu à noi, u prugramma di l'era cristiana revelatu in Daniel è Revelazione hè stata cumpletata finu à i più chjuchi ditagli. Diu ci invita à guardà di novu in u futuru chì hà preparatu per i so eletti; e cose annunziate seranu realizate in listessa manera, cù una certa certezza. Ghjesù ci dice cum'è in Rev.1: 8: " Sò l'alfa è l'omega, u principiu è a fine ". L'idea di " iniziu è fine " hè sensu solu in a nostra sperienza di u peccatu terrenu chì finisce interamente à a " fine " di u settimu millenniu dopu a distruzzione di i peccatori è a morte. À i figlioli di Diu spargugliati in una terra mercantile, Ghjesù offre, " liberamente ", " da a surgente di l'acqua di a vita ". Hè ellu stessu, " a surgente " di questa " acqua di vita " chì simbulizeghja a vita eterna. U rigalu di Diu hè liberu, sta clarificazione cundanna a vendita di "indulgenze" cattolici Rumani chì designavanu un perdonu ottenutu à un prezzu da u papatu.

Versu 7: " Quellu chì vince, erediterà queste cose; Seraghju u so Diu, è ellu serà u mo figliolu ".

L'eletti di Diu sò eredi cumuni cù Ghjesù Cristu. Prima, attraversu a so propria " vittoria ", Ghjesù " ereditò " una gloria reale ricunnisciuta da tutte e so criature celesti. Dopu à ellu, i so eletti, ancu " vincitori ", ma per via di a so " vittoria ", " erediteranu queste cose novi " creatu apposta da Diu per elli. Ghjesù hà cunfirmatu a so divinità à l'apòstulu Filippu, in Ghjuvanni 14: 9: " Ghjesù li disse: Sò tantu tempu cun voi, è ùn m'avete micca cunnisciutu, Filippu! Quellu chì m'hà vistu, hà vistu u Babbu; comu si dici : Mostra ci u Babbu ? » L'omu Messia si prisenta cum'è u " Patre Eternu ", cunfirmendu cusì l'annunziu prufetizatu in Isa.9: 6 (o 5) chì u cuncernava. Ghjesù Cristu hè dunque per i so eletti, u so fratellu è u so Babbu. È elli stessi sò i so fratelli è i so figlioli. Ma a chjama hè individuale, cusì u Spìritu dice, cum'è à a fine di l'era 7 di u tema di "Lettere": " à quellu chì vince ", " serà u mo figliolu ". A vittoria annantu à u peccatu hè necessaria per prufittà di u statutu di " figliolu " di u Diu vivu.

Versu 8: " Ma i codardi, l'increduli, l'abominevoli, l'assassini, l'immorali sessuale, i maghi, l'idolatri, è tutti i bugiardi, a so parte serà in u lavu chì brusgia cù u focu è u zolfo, chì hè a seconda morte. . »

Questi criterii di caratteri umani si trovanu in tutta l'umanità pagana, però, u Spìritu mira quì i frutti di a falsa religione cristiana; a cundanna di a religione ebraica essendu chjaramente espressa è revelata da Ghjesù in Rev.2: 9 è 3: 9.

Sicondu Rev.19: 20, "... u lavu ardente cù u focu è u zolfo " serà, à l'ultimu ghjudiziu, a parte riservata à a " bestia è u falsu prufeta ": a fede cattolica è a fede protestante. A falsa religione cristiana ùn hè micca sfarente da a falsa religione ebraica. I so valori priurità sò u cuntrariu di quelli di Diu. Cusì, mentri i Farisei Ghjudei rimproveravanu i discìpuli di Ghjesù per ùn avè micca lavatu e mani prima di manghjà (Mat.15: 2), Ghjesù ùn avia mai fattu stu rimproveru à elli è ellu disse, in Mat.15: 17 à 20: "Fate . Ùn avete micca capitu chì tuttu ciò chì entra in bocca, và in u ventre, è dopu hè ghjittatu in i lochi secreti? Ma ciò chì esce da a bocca vene da u core, è questu hè ciò chì impurta un omu. Perchè da u core venenu i mali pinsamenti, l'assassiniu, l'adulteri, a fornicazione, u furtu, u falsu tistimunianza, a calunnia . Quessi sò e cose chì impurtanu l'omu; ma manghjà senza lavà e mani ùn impurta un omu ". In listessu modu, a falsa religione cristiana maschera i so peccati contr'à u Spìritu, castigando principalmente i peccati di a carne. Ghjesù hà datu u so parè dicendu à i Ghjudei in Mat.21: 3: " i publicani è e prustitute vi vanu davanti à voi in u regnu di i celi "; ovviamente, a cundizione chì tutti si pentenu è cunvertisce à Diu è a so purità. Hè falsa religione chì Ghjesù tratta di " guide ciechi " chì ellu rimprovera in Mat.23: 24, per " filtrà u moscerini è ingugliatu u cammellu ", o altrimenti, per " vide a paglia in l'ochju di u vicinu senza vede u fasciu chì hè in u so propiu "secondu Luke 6:42 è Mat.7:3 à 5.

Ci hè poca speranza per quellu chì s'identifica cù tutti questi criterii di personalità chì Ghjesù liste. Sì solu unu currisponde à a vostra natura, avete da luttà contru à ellu è superà u vostru difettu. A prima battaglia di a fede hè contru à sè stessu; è hè l'adversità più difficiuli di superà.

In questa enumerazione, favurendu u so significatu spirituale, Ghjesù Cristu, u grande ghjudice divinu, cita i difetti accusati di a falsa fede cristiana di u tipu di cattolicu rumanu papale. En ciblant « les lâches », il désigne ceux qui refusent de gagner dans leur bataille de foi, car ses promesses sont toutes réservées « à celui qui vaincra ». Tuttavia, ùn ci hè micca una vittoria pussibule per quelli chì ricusanu di cummattiri. U " testimone fidu " deve esse curaggiu; esce u coddu. " Senza a fede hè impussibile di piacè à Diu " (Heb.11: 6); esce, " l'incredule ". È a fede chì ùn hè micca cunfurmata à a fede di Ghjesù datu cum'è un mudellu per imite, hè solu incredulità. " Abominazioni " sò abominanti à Diu è fermanu i frutti di i pagani ; esce, " l' abominable ". Hè una filtrazione attribuita à " Babilonia a grande, a mamma di prostitute è abominazioni di a terra " secondu Rev.17: 4-5. " Assassini " trasgrede u sestu cumandamentu; esce, " l'assassinu ". L'assassiniu hè attribuitu à a fede cattolica è a fede Protestante di " ipocriti " secondu Dan.11:34. U " immodest " pò cambià u so cumpurtamentu è superà u so male, altrimenti; esce " u senza vergogna ". Ma l'"impuditu " spirituale attribuita à a fede cattolica paragunata à una " prostituta " chjude cumplettamente a porta di u celu per questu. Inoltre, Diu cundanna in a so " unchastity " chì porta à " adulteri " spirituali: u cummerciu cù u diavulu. " Magi " sò preti cattolici è seguitori protestanti di spiritualismu demonicu; esce, " u magu "; sta azzione hè attribuita à " Babilonia u grande " in Rev.18: 23. " I idolatri " designa ancu a fede cattolica, i so idoli intagliati ogetti di adorazione è di preghiera; esce, " l'idolatru ". È infine, Ghjesù cita " i bugiardi " chì anu cum'è u so babbu spirituale " u diavulu, un bugiadore è assassinu da u principiu è babbu di bugie " secondu Ghjuvanni 8:44; esce " u bugiardariu ".

Versu 9: " Allora unu di i sette anghjuli chì tenenu i sette vials di l'ultimi sette pesti hè vinutu è mi parlò, dicendu: Venite, vi mustraraghju a sposa, a moglia di l'Agnellu. »

In questu versu, u Spìritu manda un missaghju d'incuragimentu à l'eletti chì passanu vittoriosamente à traversu u tempu tragicu è terribili di a divina " sette ultime pesti ". A so ricumpensa serà di vede (“ Vi mustraraghju ”) a gloria riservata à l'eletti vitturiosi chì custituiscenu è rapprisentanu, in questa ultima fase storica di a terra di u peccatu, “ a sposa, a moglia di l'Agnellu ”, Ghjesù Cristu. . .

I " sette angeli chì tenevanu i sette vials pieni di e sette ultime pesti " anu miratu à l'esseri umani chì rispondenu à i criterii di a falsa religione cristiana citata in u versu precedente. Queste " sette ultime pesti " eranu a parte chì Diu dava prestu à u campu cadutu. Avà ci mostrarà, in imaghjini simbolichi, a parte chì andarà à l'eletti vincitori redimi. In un simbolu chì palesa i sentimenti chì Diu hà per elli, l'anghjulu mostrarà l'eletti chì a so assemblea custituisce, cullettivamente, " a sposa di l'agnellu ". Per specificà, " a moglia di l'Agnellu ", u Spìritu cunfirma l'insignamentu datu in Efesini 5: 22 à 32. L'apòstulu Paulu descrive una relazione ideale di maritu è moglia chì, sfurtunatamenti, solu truvà u so rializazione in a relazione di l'Eletti cù Cristu. . È ci vole à amparà à rileghje a storia di Genesi, à a luce di sta lezziò data da u Spìritu di u Diu vivu, creatore di ogni vita, è brillanti inventore di i so valori perfetti. A parolla " donna " cunnetta " a sposa ", "u Elettu " di Cristu à l'imaghjini di a " donna " presentata in Apocalisse 12.

Descrizzione generale di u Glorified Chosen

Versu 10: " È m'hà purtatu in u spiritu à una muntagna grande è alta. È mi mustrò a cità santa Ghjerusalemme, chì hè falatu da u celu da Diu, avè a gloria di Diu. »

In u spiritu, Ghjuvanni hè trasportatu à u mumentu chì Ghjesù Cristu è i so eletti scendenu da u celu dopu à u ghjudiziu celeste di i " mila anni " di u settimu millenniu. In Rev.14: 1, l' Adventist " sigillatu " " 144,000 " di i " dodici tribù " spirituali cristiani sò stati mostrati nantu à " Monti Sion ". Dopu à i " mila anni ", a cosa prufeta hè cumpleta in a realità di a " nova terra ". Dapoi u ritornu di Ghjesù Cristu, l'eletti anu ricevutu da Diu un corpu celeste glurificatu fattu eternu. Cusì riflettenu " a gloria di Diu ". Sta trasfurmazioni hè annunziatu da l'apòstulu Paulu in 1 Cor.15: 40 à 44: " Ci sò ancu corpi celesti è corpi terrestri; ma u splendore di i corpi celesti hè diversu, quellu di i corpi terrestri hè diversu. Unu hè u splendore di u sole, un altru u splendore di a luna, è un altru u splendore di e stelle; ancu una stella differisce in luminosità da una altra stella. Cusì hè cù a risurrezzione di i morti. U corpu hè suminatu corruptible; si risuscita incorruptible; hè suminatu disprezzu, si alza gloriosa; hè suminatu infirmu, risuscita pienu di forza; hè suminatu cum'è un corpu d'animali, risuscita cum'è un corpu spirituale. S'ellu ci hè un corpu animale, ci hè ancu un corpu spirituale ".

Versu 11: " U so splendore era cum'è quellu di una petra assai preziosa, una petra di jaspe trasparente cum'è u cristallu. »

Citata in u versu precedente, " a gloria di Diu " chì a carattirizza hè cunfirmata postu chì a " petra di jaspe " designa ancu l'aspettu di " Quellu chì si trova nantu à u tronu " in Rev.4: 3. Trà i dui versi, avemu nutatu una sfarenza postu chì in Rev 4, per u cuntestu di ghjudiziu, sta " petra di jaspe " chì simbolizza à Diu hà ancu l'apparenza di un " sardonyx ". Quì, u prublema di u peccatu hè statu risoltu, u Sceltu si prisenta in un aspettu di purezza perfetta " trasparente cum'è cristallu ".

Versu 12: " Avia un muru grande è altu. Aveva dodici porte, è nantu à e porte dodici anghjuli, è nomi scritti, quelli di e dodici tribù di i figlioli d'Israele: "

L'imaghjini pruposti da u Spìritu di Ghjesù Cristu hè basatu annantu à u simbolicu di u " tempiu ". santu "spirituale mintuatu in Eph.2: 20 à 22.: " Avete statu custruitu nantu à u fundamentu di l'apòstuli è i prufeti, Ghjesù Cristu stessu hè a petra angulare. In ellu tuttu u bastimentu, ben coordinatu, s'alza per esse un tempiu santu in u Signore. In ellu vi sò ancu esse custruitu in una abitazione di Diu in u Spìritu. ". Ma sta definizione cuncernava solu l'Eletti di u tempu apostolicu. U « muru altu » imagine l'evoluzione di a fede cristiana da l'annu 30 à l'annu 1843; nutemu chì finu à questa data, u standard di a verità capitu è insegnatu da l'apòstuli ferma invariatu. Hè per quessa chì u cambiamentu in u ghjornu di riposu stabilitu in 321 rompe u santu pattu fattu cù Diu da u sangue di Ghjesù Cristu. In quantu à i veri destinatari di l'Apocalisse di sta prufezia, i simboli chì imaginenu a fede Adventista, pusata da Diu dapoi u 1843, sò imaginati da "dodici porte", "aperte" davanti à l'eletti di " Filadelfia " ( Rev.3: 7) è " chjusu " davanti à i " morti viventi " caduti di " Sardi " (Apoc.3: 1). Anu " portanu i nomi di e 12 tribù sigillate cù u sigillo di Diu " in Rev.7.

Versu 13: " À u livante trè porte, à u nordu trè porte, à u sudu trè porte, è à punente trè porte. »

Questa orientazione di e " porte " à i quattru punti cardinali illustra u so caratteru universale; qui condamne et rend illégitime la religion qui prétend l'universalisme traduit par la racine grecque « katholikos » ou « catholique ». Cusì, da u 1843, per Diu, l'Adventismu hè l' unica religione cristiana à quale hà affidatu u so " Evangelu eternu " (Apoc. 14: 6) per una missione universale di insignà à e pupulazioni di a terra. Fora di a verità chì revela à i so Eletti spirituali finu à a fine di u mondu, ùn ci hè micca salvezza . L'Adventisimu hè natu in a forma di un muvimentu di rinascimentu religiosu motivatu da l'annunziu di u ritornu di Ghjesù Cristu previstu, a prima volta, per a primavera di u 1843; è deve mantene stu caratteru finu à u veru ritornu finali di Ghjesù Cristu previstu per a primavera di u 2030. Perchè un "muvimentu" hè una attività in evoluzione constante, altri ùn hè più un "muvimentu", ma una istituzione "bloccata" è morta, chì favurizeghja a tradizione è u formalismu religiosu; o, tuttu ciò chì Diu odia è cundanna; è hà digià cundannatu trà i Ghjudei ribelli, i primi increduli.

 

Descrizzione dettagliata in ordine cronologicu

 

I fundamenti di a fede cristiana

Versu 14: " U muru di a cità avia dodici fundamenti, è nantu à elli i dodici nomi di i dodici apòstuli di l'Agnellu. »

Stu versu imaghjini a fede cristiana apostolica chì copre, cum'è avemu vistu, u periodu di tempu trà 30 è 1843, è chì l'insignamentu hè statu distortu da Roma in 321 è 538. U "muru altu" hè furmatu da l'assemblea seculare . di " petri viventi " secondu a 1 Pie.2: 4-5: " Avvicinatevi à ellu, una petra viva , rifiutata da l'omi, ma scelta è preziosa davanti à Diu; è voi stessi, cum'è petre viventi , custruite per furmà una casa spirituale , un sacerdoziu santu , per offre vittime spirituali, accettabili à Diu per mezu di Ghjesù Cristu .

Versu 15: " Cellu chì mi parlava avia una canna d'oru cum'è misura, per misurà a cità, e so porte è u so muru. »

Quì, cum'è in Rev. 11: 1, hè una quistione di " misura " o di ghjudicà nantu à u valore di l'Eletti glorificati, nantu à l'era Adventista ( e 12 porte ), è nantu à a fede apostolica ( u fundamentu è u muru). ). Sì u " canna " di Rev. 11: 1 era " cum'è una verga ", un strumentu di punizioni, u cuntrariu assulutu, quellu di stu versu hè un " canna d'oru "; " oru " essendu u simbulu di " fede purificata da a prova ", secondu 1 Pet.1: 7: " Affinchì a prova di a vostra fede, più preziosa di l'oru periscibile (chì però hè pruvatu da u focu), risultatu in lode, gloria è onore, quandu Ghjesù Cristu appare . A fede hè dunque u standard di u ghjudiziu di Diu.

Versu 16: " A cità era in forma di quadratu, è a so lunghezza era uguale à a so larghezza. Misura a cità cù a canna, è truvò dodici mila stadi; lunghizza, larghezza è altezza eranu uguali. »

U " quadru " hè in a superficia a forma ideale perfetta. Si trova urigginariamente in l'aspettu di u "santu di i santi" o "locu più santu" di u tabernaculu custruitu in u tempu di Mosè. A forma di u " quadru " hè una prova di participazione intelligente, a natura ùn presenta micca un " quadru " perfettu. L'intelligenza di Diu appare in e dimensioni di u santuariu ebraicu chì era furmatu da un allinamentu di trè " quadre ". Dui eranu usati per u " lucu santu " è u terzu, per " u santu di i santi " o " locu santissimo ", chì era riservatu solu à a prisenza di Diu è dunque, separatu da " un velu ", imaghjini di u peccatu chì Ghjesù espiarà in a so ora. Queste proporzioni di trè terzi eranu l'imaghjini di 6000 o trè volte 2000 anni dedicati à a selezzione di l'eletti in u prughjettu di salvezza disignatu da Diu. À a fine di sta selezzione, i scelti scelti sò cusì imaginati da u " quadru " di u " locu più santu " chì prufetizava u risultatu di u prughjettu di salvezza; stu locu spirituale diventendu accessibile per via di a cunciliazione purtata da u pattu in Cristu. È u " quadru " spirituale di u tempiu deskrittu cusì hà ricivutu a so fundazione u 3 d'aprile, 30, quandu a salvezza hà cuminciatu cù a morte expiatoria voluntaria di u nostru Redentore Ghjesù Cristu. L'imaghjini di u " quadru " ùn hè micca abbastanza per perfeccionà sta definizione di vera perfetta, u numeru simbolicu di quale hè "trè". Inoltre, hè quellu di un "cubu" chì ci hè prisentatu. Avè a stessa misura, in " lunghezza, larghezza è altezza ", avemu sta volta, u simbulu "trè" di a perfetta perfezzione "cubica", di l'assemblea di l'eletti redimi da Ghjesù Cristu. In u 2030, a custruzzione di " a cità quadrata (è ancu cubica: " a so altezza "), a so fundazione è e so dodici porte ", serà finita. Dendu una forma cúbica, u Spìritu pruibisce l'interpretazione literale di "città" chì a multitùdine dà.

U numeru misuratu, " 12,000 stadia ", porta u listessu significatu cum'è i " 12,000 sigilli " di Rev.7. Cum'è un ricordu: 5 + 7 x 1000, vale à dì, omu (5) + Diu (7) x in multitùdine (1000). A parolla " stadii " suggerisce a so participazione à a corsa chì u so scopu hè di " vincere u premiu di a chjama celestiale " secondu l'insignamentu di Paul, in Phi.3: 14: " Corru versu u scopu, per vince u premiu di a vocazione celeste di Diu in Ghjesù Cristu. » ; è in 1 Cor.9:24: " Ùn sapete micca chì quelli chì correnu in u stadiu tutti correnu, ma unu riceve u premiu? Corri per vincite. » U Vittoriu Sceltu corse è vincìu u premiu attribuitu da Diu in Ghjesù Cristu.

Versu 17: " E misurà u muru, è truvò centu quaranta-quattru cubiti, una misura d'omu, chì era quella di l'anghjulu. »

Daretu à i " cubits ", misure ingannevoli, Diu ci palesa u so ghjudiziu è ci palesa chì solu l'omi simbolizzati da u numeru "5" chì anu fattu una alleanza cù Diu, chì u numeru hè "7". U totale di sti dui numeri dà "12" chì, quandu "squared", dà u numeru "144". A precisione " misura di l'omu " cunfirma u ghjudiziu di "omini " eletti redimtati da u sangue versatu da Ghjesù Cristu. U numeru "12" hè cusì presente in tutte e fasi di u prughjettu di l'alianza santa cunclusa cù Diu: 12 patriarchi ebrei, 12 apòstuli di Ghjesù Cristu è 12 tribù per imagine a fede Adventista stabilita da 1843-1844.

Versu 18: " U muru era fattu di jaspe, è a cità era oru puru, cum'è vetru puro. »

Per mezu di questi simboli, Diu palesa a so apprezzazione di a fede dimustrata da i so eletti eletti finu à u 1843. Spessu avianu poca luce, ma u so tistimunianza à Diu hà cumpensu è u pienu d'amore. U " oru puru è vetru puro " di stu versu illustranu a purità di e so ànime. Spessu anu rinunziatu à a so vita per esse fiducia in e prumesse di Diu revelate per mezu di Ghjesù Cristu. A fiducia riposta in ellu ùn serà micca delusa, ellu stessu li accoglierà à " a prima risurrezzione ", quella di i veri " morti in Cristu ", in a primavera di u 2030.

 

U fundamentu apostolicu

Versu 19: " I fundamenti di u muru di a cità eranu adornati cù petri preziosi di ogni tipu: u primu fundamentu era di jaspe, u sicondu di zaffiro, u terzu di calcedonia, u quartu di smeraldu " .

Versu 20: " u quintu di sardonyx, u sestu di sardonyx, u settimu di chrysolite, l'ottava di beryl, u nove di topaz, u decimu di chrysoprase, l'undecimu di giacintu, u dodicesimu di ametista. »

Diu cunnosce i pinsamenti di l'omu è ciò chì si sentenu quandu ammiranu a bellezza di e pietre preziose quandu sò tagliate o lucidate. Per acquistà queste cose, certi passanu furtune à u puntu di arruvinà si, cusì hè u so affettu per elli. In u listessu prucessu, Diu hà da aduprà stu sentimentu umanu per sprimà i sentimenti chì si senti per u so elettu amatu è benedettu.

Queste diverse " petre preziose " ci insegnanu chì i scelti ùn sò micca cloni identici, perchè ogni persona hà a so propria personalità, à u livellu fisicu, ovviamente, ma soprattuttu à u livellu spirituale, à u livellu di u so caratteru. L'esempiu datu da i " dodici apòstuli " di Ghjesù cunfirma stu pensamentu. Trà Jean è Pierre, chì sfarenza ! Tuttavia, Ghjesù li hà amatu tramindui cù è per e so differenzi. A vera ricchezza di a vita creata da Diu si trova in questa diversità di parsunalità chì tutti sò stati capaci di dà u primu postu in i so cori è tutte e so ànime.

 

 

Adventismu

Versu 21: " E dodici porte eranu dodici perle; ogni porta era di una sola perla. A piazza di a cità era d'oru puru, cum'è un vetru trasparente. »

Dapoi u 1843, l'eletti selezziunati ùn anu micca dimustratu una fede più grande chì quella di quelli chì li anu precedutu in u ghjudiziu di u Ghjudice Salvatore. U simbulu di " una perla " hè dovutu à l'accessu di l'Adventismu benedettu à a piena comprensione di u pianu di salvezza di Diu. Per Diu, dapoi u 1843, l'eletti adventisti selezziunati si sò dimustrati degni di riceve tutta a so luce. Ma questu esse livatu in crescita constante, solu l'ultimi Adventisti dissidenti ricevenu l'ultima forma perfetta di spiegazioni profetiche. Ciò chì vogliu dì hè chì l'ultimu Adventista sceltu ùn serà micca di più valore di l'altri riscatti da i tempi apostolici. A " perla " signala a culminazione di u prughjettu di salvezza messa in muvimentu da Diu. Il révèle une expérience spécifique qui consistait à restaurer toutes les vérités doctrinales déformées et attaquées par la foi catholique catholique romaine et la foi protestante tombée dans l'apostasie. E infine, ci palesa l'immensa impurtanza chì Diu dà à l'entrata in applicazione di u decretu di Daniel 8:14 in a primavera di u 1843: "Finu à dui mila trè centu à a sera è a santità serà ghjustificata ". " A perla " hè l'imaghjini di sta " santità ghjustificata " chì, à u cuntrariu di l'altri petri preziosi, ùn deve esse tagliatu per revelà a so bellezza. In questu cuntestu finali l'assemblea di l'eletti santificati pare armoniosa, " irreprensible " secondu Rev. 14: 5, dendu à Diu tutta a gloria chì si merita. U sàbatu profeticu è u settimu millenniu profetizatu da ellu si riuniscenu è sò realizati in tutta a perfezione di u prughjettu di salvezza cuncipitu da u grande Diu creatore. A so " perla di grande prezzu " di Matt.13: 45-46 sprime tuttu u splendore chì vulia dà.

 

I grandi cambiamenti di a nova Ghjerusalemme

U Spìritu specifica : " a piazza di a cità era fatta d'oru puru, cum'è vetru trasparenti. » Citendu stu " locu d'oru puru " o fede pura, suggerisce un paragone cù quellu di Parigi chì porta l'imaghjini di u peccatu ricevendu i nomi " Sodoma è Egittu " in Rev.11: 8.

Versu 22: " Ùn aghju vistu micca tempiu in a cità; perchè u Signore Diu Onnipotente hè u so tempiu, cum'è l'Agnellu. »

U tempu per i simboli hè passatu, l'eletti sò intruti in a vera realizazione di u prughjettu di salvezza divina. Cumu l'avemu capitu oghje nantu à a terra, " u tempiu " di a riunione ùn avarà più usu. L'entrata in l'eternità è a realità renderà inutilità " l'ombra " chì prufetizavanu sicondu Col.2: 16-17: " Per quessa, chì nimu ùn vi ghjudicheghja in quantu à manghjà o beie, o in quantu à una festa, di una nova luna, o di i sàbbati. : era l'ombra di e cose à vene, ma u corpu hè in Cristu ". Attenzione ! In questu versu, a formula " di i sàbbati " cuncerna " i sabbati " occasione da e festività religiose è micca " u sàbbatu settimanale" stabilitu è santificatu da Diu u settimu ghjornu da a creazione di u mondu. Cum'è a prima venuta di Cristu hà fattu inutilità i riti festivi chì l'anu profetizatu in l'antica allianza, l'entrata in l'eternità renderà i simboli terrestri obsoleti è permetterà à l'eletti di vede, sente è seguità l'Agnellu sia, Ghjesù Cristu, u veru santu " tempiu " divinu chì serà, eternamente, l'espressione visibile di u Spìritu Creativu.

Versu 23: " A cità ùn hà bisognu nè di u sole nè di a luna per l'allughjà; perchè a gloria di Diu l'illumina, è l'Agnellu hè a so torcia. »

In l'eternità divina, l'eletti vivenu in una luce permanente senza una fonte di luce cum'è u nostru sole attuale chì l'esistenza hè solu ghjustificata da l'alternanza di " ghjornu è notte "; " Notte o bughjura " ghjustificata per via di u peccatu. Cù u peccatu risoltu è andatu, solu spaziu resta per " a luce " chì Diu avia dichjaratu " bona " in Gen.1: 4.

U Spìritu di Diu ferma invisibili è Ghjesù Cristu hè l'aspettu in quale e so criaturi ponu vede. Hè per quessa ch'ellu hè prisentatu cum'è " a torcia " di u Diu invisibile.

Ma l'interpretazione spirituale palesa un grande cambiamentu. Entrandu in u celu, l'eletti saranu direttamente insignati da Ghjesù, ùn anu più bisognu di u " sole ", simbulu di a nova alleanza, nè di a " luna ", simbulu di l'antica alleanza ebraica; tramindui essendu, sicondu Rev 11: 3, in l'Scrittura, i " dui tistimunianzi " biblici di Diu, utili à l'illuminazione di l'omi in a so scuperta è a cunniscenza di u so prughjettu di salvezza. In riassuntu, l'eletti ùn anu più bisognu di a Santa Bibbia.

Versu 24: " E nazioni caminaranu in a so luce, è i rè di a terra purtaranu a so gloria in questu. »

" E nazioni " interessate sò e " nazioni " chì sò celesti o sò diventate celesti. A " terra nova " diventendu ancu u novu regnu di Diu, hè quì chì ogni criatura vivente pò truvà u Diu creatore. " I rè di a terra " chì custituiscenu l'eletti " portanu a gloria " di a so purità di l'ànima in questa vita eterna stallata nantu à a " nova terra ". Questa espressione " re di a terra " chì u più spessu mira, pejorativamente, l'autorità terrestri ribelli, designa, in modu sottile, l'eletti in Rev. 4: 4 è 20: 4 induve sò prisentati "seduti" nantu à " troni " . . In listessu modu, leghjemu in Rev.5: 10: " Avete fattu un regnu è sacerdoti à u nostru Diu, è regnaranu nantu à a terra ".

Versu 25: " E so porte ùn saranu micca chjuse di ghjornu, perchè ùn ci sarà micca notte. »

U missaghju mette in risaltu a sparizione di l'insicurità attuale. A pace è a sicurità seranu perfetti à a luce di un ghjornu eternu senza fine. In a storia di a vita, l'imaghjini di a bughjura hè stata creata solu nantu à a terra per via di a battaglia trà a " luce " divina è a " oscurità " di u campu di u diavulu.

Versu 26: " A gloria è l'onore di e nazioni seranu purtati quì. »

Per 6000 anni l'omi si sò urganizati in tribù, populi è nazioni. Duranti l'era cristiana, in l'Occidenti, a ghjente hà cambiatu i so regni in nazioni è l'eletti cristiani sò stati scelti trà elli per via di a " gloria è l'onore " chì anu datu à Diu in Ghjesù Cristu.

Versu 27: " Nulla di impuru entrerà in ella, nè qualchissia chì pratica abominazione o bugia; solu quelli chì sò scritti in u libru di a vita di l'Agnellu entreranu ".

Diu cunfirma, a salvezza hè u sughjettu di una grande dumanda da a so parte. Solu l'animi perfettamente puri, chì dimustranu l'amore per a verità divina, ponu esse selezziunati per a vita eterna. Una volta di più, u Spìritu rinnuva u so rifiutu di u " spurtatu " chì designa a fede protestante caduta in u missaghju di " Sardes " in Rev.3: 4, è a fede cattolica chì u so seguitore " se livre à l'abominazione è à i minzogni religiosi è civili". . Perchè quelli chì ùn appartenenu micca à Diu si permettenu di esse manipulati da u diavulu è i so dimònii.

Una volta, ci ricorda u Spìritu, sorprese sò riservate à l'omi perchè Diu hà cunnisciutu dapoi a fundazione di u mondu i nomi di i so eletti perchè "sò scritti in u so libru di vita " . È specificendu " in u libru di vita di l'agnellu ", Diu esclude ogni religione non cristiana da u so pianu di salvezza . Dopu avè revelatu in a so Revelazione l'esclusione di e false religioni cristiane, u percorsu di a salvezza appare cum'è " strettu è strettu " cum'è Ghjesù hà dichjaratu in Mat.7: 13-14: " Entra per a porta stretta. Perchè larga hè a porta, è larga hè a strada, chì porta à a distruzzione, è ci sò parechji chì entranu per ella. Ma stretta hè a porta è stretta hè a strada chì porta à a vita, è sò pochi chì a trovanu ".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Revelazione 22: U ghjornu senza fine di l'eternità

 

 

 

A perfezione di u tempu terrenu di a selezzione divina finita cù Apo.21: 7 x 3. U numeru 22 marca paradoxalmente u principiu di a storia ancu s'ellu custituisce, in stu libru, u so epilogu. Stu rinnuvamentu, chì cuncerna " tuttu " sicondu Diu, hè ligatu à a " nova terra è u novu celu ", chì sò tutti dui eterni.

Versu 1: " È m'hà mostratu un fiumu di l'acqua di a vita, chjaru cum'è u cristallu, chì procedeva da u tronu di Diu è di l'Agnellu. »

In questa maghjina sublime è rinfriscante di freschezza, u Spìritu ci ricorda chì l'assemblea di l'eletti chì hè diventata eterna, imaginata da u " fiume d'acqua di vita ", hè una creazione, un'opera di Diu ricreata spiritualmente in Cristu chì a so prisenza hè visibile. hè suggeritu da u so " tronu "; è questu, per mezu di u sacrifiziu di "agnellu ", Ghjesù Cristu; l'eternità essendu u fruttu di a nova nascita chì stu sacrifiziu hà pruduttu in l'eletti.

" U fiumu " hè un flussu di grande volume d'acqua fresca. Immagina a vita chì, cum'è ellu, hè in attività constante. L'acqua fresca custituisce u 75% di u nostru corpu umanu terrestre; questu significa chì l'acqua fresca hè essenziale per ellu, è questu hè u mutivu perchè Diu paraguna a so parolla, cum'è essenziale per ottene a vita eterna, à " una fonte di l'acqua di vita " secondu Apo.7: 17, essendu ellu stessu questu. " fonte d'acqua viva " secondu Jer.2:13. In a so Revelazione, avemu vistu in Rev.17: 15 chì l'" acque " simbulizeghjanu " popoli "; quì, u " fiume " hè un simbulu di l'eletti redimi chì diventanu eternu.

Versu 2: " In u mità di a piazza di a cità è nantu à e duie sponde di u fiumu, ci era un arburu di vita, chì portava fruttu dodeci volte, rende u so fruttu ogni mese, è chì e so foglie eranu per a guariscenza di e nazioni. »

In questa seconda maghjina, Ghjesù Cristu, "l'arbre di a vita " si trova " in mezu " di a so assemblea di l'eletti riuniti intornu à ellu in u "locu " di a riunione. Hè « à mezu » à elli ma ancu à i so lati, rapprisintatu da e « duie sponde di u fiume ». Perchè u Spìritu divinu di Ghjesù Cristu hè omnipresente; presente in ogni locu è in tutti. U fruttu di questu " arbre " hè a " vita " chì hè rinnuvata, constantemente, postu chì " u so fruttu " hè ottenutu in ognunu di i " 12 mesi " di u nostru annu terrenu. Questa hè una altra bella figura di a vita eterna è un ricordu chì hè guardatu eterna da a vulintà di Diu.

Jésus a souvent comparé l'homme aux « arbres » fruitiers que « nous jugeons par leurs fruits ». Hè attribuitu à ellu stessu, da u principiu in Gen.2: 9, l'imaghjini simbolica di un " arbre di vita ". Ma l'arburi anu cum'è " vestimentu " l'ornamentu di e so " foglie ". Per Ghjesù, u so " vestimentu " simbulizeghja i so opere ghjusti è dunque a so redenzione da i peccati di i so eletti chì li devinu a so salvezza. Dunque, cum'è e " foglie " di " arburi " guariscenu e malatie, l'opere ghjustu realizate da Ghjesù Cristu " curanu " a malatia mortale di u peccatu originale ereditata da l'eletti da Adam è Eva chì avianu usatu " foglie " di l'arburi per copre u so fisicu. è a nudità spirituale scuperta da l'esperienza di u peccatu.

Versu 3: " Ùn ci sarà più maledizioni. U tronu di Diu è di l'Agnellu serà in a cità; i so servitori li serviranu è vedenu a so faccia " .

Da stu versu, u Spìritu si sprime in u tempu futuru, dendu u so missaghju u significatu di incuragimentu per l'eletti chì anu da sempre à luttà u male è e so cunsequenze finu à u ritornu di Cristu è a so rimuzione da a terra di u peccatu.

Hè " anatema ", a maledizione di u peccatu fattu da Eva è Adamu, chì avia fattu Diu invisibili à l'ochji umani. A creazione di l'Israele di l'antica allianza ùn avia cambiatu nunda, perchè u peccatu hà ancu fattu à Diu invisibili. Avia sempre piattà sottu à l'apparizione di un nuvulu di ghjornu chì diventa flamboyant di notte. U locu più santu di u santuariu era riservatu solu per ellu, sottu pena di morte per un delinquente. Ma sti cundizioni terrestri ùn sò più. Nant'à a nova terra, Diu hè visibile à tutti i so servitori, ciò chì u so serviziu serà sempre ferma un misteru, ma anu da avè u cuntattu cù ellu, cum'è l'apòstuli si strufinavanu cù Ghjesù Cristu è cunversavanu cun ellu; faccia a faccia.

Versu 4: " È u so nome serà nantu à e so frunti. »

U nome di Diu custituisce u veru " sigilu di u Diu vivu ". U restu di Sabbath hè solu u "signu" esternu di questu. Perchè u " nome " di Diu designa u so caratteru chì ellu simbulizeghja da i visi di i " quattru animali ": " u leone, u vitellu, l'omu è l'acula " chì illustranu perfettamente i cuntrasti armuniosi di u caratteru di Diu. : reale è forte, ma prontu à u sacrifiziu, aspettu umanu, ma natura celeste. E parolle di Ghjesù sò state cumplette; quelli chì sò uguali s'adunanu. Inoltre, quelli chì sparte i valori divini sò stati scelti da Diu per a vita eterna è sò riuniti à ellu. U " frunti " ospita u cervellu di l'omu, u centru mutore di u so pensamentu è a so persunità. È stu cervellu animatu studia, riflette è appruva o rifiuta u standard di verità chì Diu li presenta per salvà. U cervellu di l'eletti hà amatu a manifestazione d'amore urganizata da Diu in Ghjesù Cristu è si battevanu, secondu e regule stabilite, per superà u male cù u so aiutu, per ottene u dirittu di campà cun ellu.

In ultimamente, tutti quelli chì sparte u caratteru di Diu revelatu da Ghjesù Cristu si trovanu cun ellu per serve eternamente. A prisenza di u " nome " di Diu " scrittu nantu à e so frunti " spiega a so vittoria; è questu, in particulare, in l'ultima prova di a fede Adventista in quale, l'omi avianu a scelta di scrive nantu à "a so fronte ", " u nome di Diu " o quellu di a " bestia " ribelle .

Versu 5: " Ùn ci sarà più notte; et ils n'auront besoin ni de lampe ni de lumière, car le Seigneur Dieu leur donnera de la lumière. È regnaranu per sempre è per sempre. »

Sicondu Gen.1: 5, daretu à a parolla " notte " sta a parolla " oscurità ", un simbulu di u peccatu è u male. A " lampada " designa a Bibbia, a santa parolla scritta di Diu chì palesa u standard di " a so luce ", quella di u bonu è u bonu. Ùn serà più utile, l'eletti averà accessu direttu à a so ispirazione divina, ma conserva oghje, nantu à a terra di u peccatu, u so rolu essenziale « illuminatore » chì solu porta à a vita eterna.

Versu 6: " È mi disse: Queste parolle sò certe è vere; è u Signore, u Diu di i spiriti di i prufeti, hà mandatu u so anghjulu per vede à i so servitori ciò chì deve succede prestu . ".

Per a seconda volta truvamu sta affirmazione divina: " Queste parolle sò certe è vere ". Diu strive à cunvince u lettore di a prufezia, perchè a so vita eterna hè in ghjocu in e so scelte. Di fronte à e so affirmazioni divine, l'essere umanu hè cundizionatu da i cinque sensi chì u so Creatore li hà datu. E tentazioni sò multiple è efficaci per alluntanassi da a spiritualità. L'insistenza di Diu hè dunque pienamente ghjustificata. U periculu per l'ànima hè reale è sempre presente.

Hè appruvatu per aghjurnà a nostra lettura di stu versu chì presenta un caratteru litterale raru in questa prufezia. Ùn ci hè micca un simbulu in questu versu, ma l'affirmazione chì Diu hè l'ispirazione di i prufeti chì anu scrittu i libri di a Bibbia è chì, cum'è una rivelazione finale, hà mandatu "Gabriel" à Ghjuvanni, per ch'ellu ci palesa in l'imaghjini ciò chì , in 2020, accadrà " pronto ", o hè digià fattu, in larga misura. Ma trà u 2020 è u 2030, ci vole à traversà l’epica più terribili ; Tempi terribili marcati da a morte, a distruzzione nucleare è e terribili " sette ultime pesti di l'ira di Diu "; l'omu è a natura soffreranu terribilmente finu à spariscia.

Versu 7: " E eccu, vengu prestu . Felice hè quellu chì mantene e parolle di a prufezia di stu libru ! »

U ritornu di Ghjesù hè annunziata per a primavera di u 2030. Beatitude hè per noi, finu à u puntu chì "guardemu " , finu à a fine , " e parolle di a profezia di stu libru " Revelazione.

L'avverbiu " pronto " definisce l'apparizione brusca di Cristu à l'ora di u so ritornu, perchè u tempu passa regularmente senza accelerazione o rallentazione. Da Daniel 8:19, Diu ci ricorda: " Ci hè un tempu appuntatu per a fine ": " Allora m'hà dettu: Vi insegneraghju ciò chì succederà à a fine di l'ira, perchè ci hè un tempu marcatu per a fine. ." Pò intervene solu à a fine di i 6000 anni programati da Diu per a so selezzione di l'eletti, vale à dì u primu ghjornu di primavera chì precede u 3 d'aprile di u 2030.

Versu 8: " Sò Ghjuvanni, chì aghju intesu è vistu queste cose. È quandu l'aghju intesu è vistu, aghju cascatu à i pedi di l'ànghjulu chì mi li mostrava, per aduràlu è prustrassi davanti à ellu. »

Per a seconda volta, u Spìritu vene à mandà u so avvertimentu. In i testi originali greci, u verbu "proskuneo" si traduce cum'è "prostrate davanti". U verbu "adurà" hè un legatu di a versione latina chjamata "Vulgate". Apparentemente, sta mala traduzzione hà preparatu a strada per l'abbandunamentu di a prostrazione fisica in a pratica religiosa di u Cristianesimu apostatu finu à u puntu di pricà "stendu", per via di una altra falsa traduzzione di u verbu grecu "istemi", in Marcu 11:25. In u testu, a so forma "stékété" hà u significatu di "restà fermu o persevere", ma a traduzzione di Oltramare utilizata in a versione L.Segond hà traduttu in "stasis" chì significa "stà" in u sensu literale. Una falsa traduzzione di a Bibbia legitimeghja cusì, ingannosamente, una attitudine indegna, arrogante è scandalosa versu u grande Diu creatore, l'Onniputente, da parte di e persone chì perde u sensu di u veru sacru. È questu ùn hè micca solu ... Hè per quessa chì a nostra attitudine versu e traduzzioni biblica deve esse suspettuosa è prudente, soprattuttu chì in Rev.9: 11, Diu palesa l'usu "distruttivu" (Abaddon- Apollyon ), di a Bibbia scritta. " in ebreu è grecu ". A verità si trova solu in i testi originali, cunsirvati in ebraicu ma spariti è rimpiazzati da i scritti grechi di u novu pattu. È quì, ci vole à ricunnosce, a preghiera "in piedi" hè apparsa trà i credenti protestanti, mirati da e parolle divine di " 5ª tromba ". Perchè, paradoxalmente, a preghiera in ginocchio hà cuntinuatu più longu à mezu à i cattolici, ma ùn duvemu micca esse surprised, perchè hè in questa religione cattolica chì u diavulu porta i so seguitori è e so vittime à prostrate davanti à l'imaghjini intagliati pruibiti da u sicondu di i dece cumandamenti di Diu; cumandamentu chì i cattolici ignoranu, postu chì in a versione rumana, hè sguassatu è rimpiazzatu.

Versu 9: " Ma ellu m'hà dettu: Attenti à ùn fà micca questu! Sò u vostru servitore, è quellu di i vostri fratelli i prufeti, è di quelli chì guardanu e parolle di stu libru. Adurate davanti à Diu, prostratevi. »

A colpa cummessa da Ghjuvanni hè pruposta da Diu cum'è un avvertimentu indirizzatu à i so eletti: "attenti à ùn cascà in l'idolatria!" chì custituisci la culpa principale di e religioni cristiana rifiutatu da Diu in Ghjesù Cristu. Organizza sta scena in listessa manera chì hà urganizatu a so ultima lezziò urdinendu à i so apòstuli di piglià l'arme per l'ora di u so arrestu. Quandu hè ghjuntu u tempu, li hà pruibitu di aduprà. A lezziò hè stata data è ella disse: " Attentu à ùn fà micca ". In questu versu, Ghjuvanni riceve a spiegazione: " Sò u vostru servitore ". L'" angeli ", cumpresu " Gabriel ", sò, cum'è l'omi, criaturi di u Diu creatore chì hà pruibitu in u sicondu di i so deci cumandamenti di prostrate davanti à i so criaturi, davanti à l'imaghjini intagliati o dipinti; tutte e forme chì l'idolu pò piglià. Pudemu cusì amparà da stu versu nutendu i cumpurtamenti opposti di l'anghjuli. Quì Gabriel, a criatura celestiale più degna dopu à Michael, pruibisce a prostrazione davanti à ellu. Per d 'altra banda, Satanassu, in i so apparizioni seducente, in a forma di a "Vergine", dumanda chì i munumenti è i lochi di cultu sò eretti per adurà è serve ... a maschera luminosa di a bughjura casca.

L'anghjulu specifica ancu " è quellu di i vostri fratelli, i prufeti è di quelli chì guardanu e parolle di stu libru ". Trà sta frase è quella di Rev 1: 3 avemu nutatu a diffarenza per via di u tempu passatu trà l'iniziu di u tempu di decryption, 1980, è quellu di a versione attuale di 2020. Trà queste duie date, "quellu chì leghje " facia à altri figlioli di Diu sparte a luce decifrata è, à u turnu, intrinu in u travagliu di i " prufeti ". Sta multiplicazione permette ancu un numeru maiò di altre persone chjamate per accede à l'elezzione sentendu a verità revelata, è mettendula in pratica concreta.

Versu 10: " È m'hà dettu: Ùn sigillate micca e parolle di a prufezia di stu libru. Perchè u tempu hè vicinu. »

U missaghju hè ingannatu perchè hè indirizzatu à Ghjuvanni, chì Diu hà trasportatu à a nostra età finale da u principiu di u libru, secondu Rev.1: 10. Inoltre, ci vole à capisce chì l'ordine di ùn sigillà e parolle di u libru hè indirizzatu direttamente à mè à u mumentu chì u libru hè cumpletamente unsealed; tandu diventa u " picculu libru apertu " di Rev.10: 5. È quandu hè " apertu " cù l'aiutu è l'autorizazione di Diu, ùn ci hè più questione di chjudellu cù "sigilli". È questu, " per u tempu hè vicinu "; in a primavera di u 2021, ci sò 9 anni, prima di u gloriosu ritornu di u Signore Diu Ghjesù Cristu.

In ogni casu, a prima apertura di u " libru pocu " cuminciò dopu à u decretu di Dan.8: 14, vale à dì, dopu à 1843 è 1844; per l'impurtante capiscitura di u sughjettu di l'ultimu test Adventist di a fede hè duvuta à i rivelazioni datu direttamente da Ghjesù Cristu stessu, o da u so anghjulu, à a nostra surella Ellen.G.White, durante u so ministeru.

Versu 11: " Quellu chì hè inghjustu torna inghjustu, chì quellu chì hè impuru diventerà impuru di novu; è lasciate chì i ghjusti praticà sempre a ghjustizia, è quellu chì hè santu si santificà sempre. »

In a prima lettura, stu versu cunfirma l'entrata in applicazione di u decretu di Dan.8:14. A separazione di l'Adventisti selezziunati da Diu trà u 1843 è u 1844 cunfirma u missaghju di " Sardi " induve truvamu i Protestanti " viventi " ma " morti " è " spurati " spirituali, è i pionieri adventisti " degni di biancu " chjamati in stu versu ". a ghjustizia è a santificazione ". Ma l'apertura di u " picculu libru " hè progressiva cum'è " u caminu di i ghjusti chì cuntinueghja à cresce cum'è a luce di u ghjornu, da l'alba à u so zenith ". È i pionieri Adventisti ùn sapianu micca chì una prova di fede li andava à vaglialli trà 1991 è 1994 cum'è u studiu di a " 5a tromba " ci hà revelatu. In u risultatu, altre letture di stu versu diventanu pussibuli.

U tempu di u sigillamentu hè vicinu à finisce cum'è leghje in Rev.7: 3: " Ùn fate micca male à a terra, nè à u mare, nè à l'arburi, finu à chì avemu sigillatu a fronte di i servitori di u nostru Diu. » Induve duvemu mette l'autorizazione per dannà a terra, u mare è l'arburi ? Ci sò dui pussibulità. Prima di a " sesta tromba " o prima di e " sette ultime piaghe "? A " sesta tromba " chì custituisce una sesta punizione d'avvertimentu datu da Diu à i peccatori terreni, mi pare logicu in questu casu di mantene a seconda pussibilità. Perchè e " sette ultime piaghe di l'ira di Diu " anu per mira a "terra" protestante è u " mari " cattolicu . Cunsideremu chì e distruzzioni realizati da a " sesta tromba " ùn impediscenu micca, ma prumove a cunversione di l'eletti chjamati redimtati da u sangue di Ghjesù Cristu.

Hè dunque, dopu à a « sesta tromba » è pocu prima di e « sette ultime peste », è à l'ora di l'arrestu di u sigillamentu chì marca a fine di u tempu di a grazia cullettiva è individuale chì pudemu ancu mette e parolle da stu versu: " Quellu chì hè inghjustu sia torna inghjustu, chì quellu chì hè impurtatu torna impurtatu; è lasciate chì i ghjusti praticà sempre a ghjustizia, è quellu chì hè santu si santificà sempre. » Ognunu puderà vede quì u modu in quale u Spìritu cunfirma in questu versu a bona traduzzione chì aghju prisintatu per u versu fundamentale "Adventist" chì hè Daniel 8:14: "... a santità serà ghjustificata " . E parolle " ghjustizia è santu " sò fermamente sustinuti è dunque cunfirmati da Diu. Stu missaghju dunque anticipa u tempu di a fine di u periodu di grazia, ma una altra spiegazione hè a siguenti. Ghjuntu à a fine di u libru, u Spìritu mira à u tempu quandu u libru cumplettamente decifratu diventa u " picculu libru apertu " è da questu mumentu, a so accettazione o u rifiutu farà a diferenza trà " quellu chì hè ghjustu è quellu chì si profana. » è u nostru Signore invita « u santu à santificà più in più ». Mi ricordu di novu chì a " spurgazione " hè stata attribuita à u Protestantismu in u missaghju " Sardes " . U Spìritu mira cù e so parolle stu Protestantismu è l'Adventismu istituziunale chì hà spartutu a so malidizioni dapoi u 1994, quandu s'hè unitu ind'è l'allianza ecumenica. L'accettazione di u missaghju decifratu di stu libru serà dunque " una volta , ma l'ultimu, fà a diferenza trà quellu chì serve à Diu è quellu chì ùn u serve micca " secondu Mal.3:18.

Allora riassume e lezioni di stu versu. Prima, cunfirma a separazione Adventista da u Protestantismu trà u 1843 è u 1844. In a seconda lettura, s'applica contr'à l'Adventismu ufficiale chì hà tornatu à l'allianza Protestante è ecumenica dopu à 1994. È pruponu una terza lettura chì s'applicà à a fine di u tempu di grazia in 2029 prima di u ritornu di Ghjesù Cristu fissatu per u principiu di a primavera chì vene prima di u 3 d'aprile di Pasqua 2030.

Resta per noi dopu à sti spiegazioni per capiscenu chì a causa di a caduta di l'Adventismu istituzionale, chì l'hà purtatu à esse " vomitatu " da Ghjesù Cristu in u so missaghju indirizzatu à Laodicea, hè menu u rifiutu di crede in u so ritornu per u 1994, chì u rifiutu di piglià in contu a cuntribuzione di a luce chì hè vinutu per illuminà a vera traduzzione di Daniel 8:14; una luce dimustrata in modu incontestable da u testu biblicu ebraicu originale stessu. Stu peccatu puderia esse cundannatu solu da u Diu di a ghjustizia chì ùn cunsiderà micca i culpabili innocenti.

Versu 12: " Eccu, vengu prestu , è a mo ricumpensa hè cun mè, per rende à ogni omu secondu u so travagliu ".

In 9 anni, Ghjesù hà da vultà in una gloria divina indescrivibile. In Rev. 16 à 20, Diu hà revelatu à noi a natura di a parte di a so retribuzione riservata à i peccatori cattolici, protestanti è adventisti ribelli inghjusti è intolleranti. Hà prisintatu ancu à noi a parte riservata à i so Adventisti eletti chì sò stati fideli è chì onuranu a so parolla prufetica è u so santu sabbatu di u settimu ghjornu, in Rev. 7, 14, 21 è 22. "Retribution" hà da "riturnà à ognunu sicondu ciò chì "hè u so travagliu ", chì lascia pocu spaziu per i culpabili per ghjustificà si à l'ochji di Cristu. E parolle autojustificate diventanu inutili perchè tandu serà troppu tardi per trasfurmà l'errore di e scelte passate.

Versu 13: " Sò l'alfa è l'omega, u primu è l'ultimu, u principiu è a fine. »

Ciò chì hà un principiu hà ancu una fine. Stu principiu s'applica à a durata di u tempu terrenu furnitu da Diu per a so selezzione di l'eletti. Trà l'alfa è l'omega, seranu passati 6000 anni. In l'annu 30 u 3 d'aprile, a morte di l'espiazione vuluntaria di Ghjesù Cristu hà ancu marcatu u tempu alfa di l'allianza cristiana di 2000 anni; a primavera 2030 marcarà u so tempu omega in piena forza.

Ma l'alfa hè ancu 1844 cù u so omega 1994. È infine, l'alfa hè per mè è l'ultimi eletti, 1995 cù u so omega, 2030.

Versu 14: " Beati quelli chì guardanu i so cumandamenti (è micca lavà i so vestiti ) , per avè u dirittu à l'arbre di a vita, è per entre per e porte in a cità! »

A seconda forma di a " grande tribulazione " hè davanti à noi cù u so corollariu di multitùdine di morti. Dunque, diventa urgente per ottene prutezzione è aiutu da Diu per mezu di Ghjesù Cristu. Cumu l'imaghjini suggerisce, u peccatore deve " guardà i so cumandamenti » ; quelli di Diu è quelli di Ghjesù, " l'Agnellu di Diu " chì significa ch'ellu deve rinunzià à tutte e forme chì u peccatu pò piglià. A traduzzione velata di stu versu cunsirvatu in a nostra Bibbia attuale hè duvuta à u Cattolicu Rumanu guidatu da u Vaticanu. L'altri manoscritti, i più antichi, è dunque più fideli, pruponenu: " Beati quelli chì guardanu i so cumandamenti ". E postu chì u peccatu hè a trasgressione di a lege, u missaghju hè distortu è rimpiazza l'obbedienza necessaria è vitale cù a semplice pretensione di appartenenza cristiana. Quale prufittà di u crimine ? À quelli chì cumbatteranu u sàbatu finu à u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu. U veru missaghju hè riassuntu cusì: "Beatu quellu chì ubbidisce à u so Creatore". Stu missaghju ripete solu ciò chì hè citatu in Revelazione 12:17 è 14:12, à dì: " quelli chì guardanu i cumandamenti di Diu è a fede di Ghjesù ". Quessi sò i destinatari di l'ultimu missaghju mandatu da Ghjesù. Quellu chì ghjudicheghja u risultatu ottenutu hè Ghjesù Cristu stessu, è a so esigenza hè uguale à a soffrenza subita in u so martiriu. A ricumpensa per quelli selezziunati serà assai grande; utteneranu l'immortalità, è entreranu in a vita eterna per via di a strada Adventista simbolizzata da e " dodici porte " di a simbolica " Nova Ghjerusalemme ".

Versu 15: " Fora cù i cani, i maghi, i puttani, l'assassini, i idolatri, è tutti quelli chì amanu è praticanu bugie! »

Quale sò quelli chì Ghjesù chjama cusì ? Questa accusazione oculta riguarda tutta a fede cristiana chì hà apostatizatu; a fede cattolica, a fede protestante multiforme cumpresa a fede adventista chì hè entrata in a so alleanza da u 1994; a fede Adventista cusì riccamente benedetta da ellu à u principiu di a so esistenza, è ancu di più in quantu à i so ultimi rapprisintanti furzati à a dissidenza. I " cani " sò i pagani, ma ancu, è soprattuttu, quelli chì dicenu di esse i so fratelli è u tradiscenu . Stu terminu " cani " hè paradossalmente per l'omu occidintali cuntimpuraniu quellu di l'animali tenutu cum'è un simbulu di fideltà, ma per i orientali l'imaghjini di l'esecrazione. È quì, Ghjesù ancu sfida a so natura umana è li cunsidereghja animali inaffidabili. L'altri termini cunfirmanu stu ghjudiziu. Ghjesù cunfirma e parolle fatte in Rev.21: 8 è quì l'aghjunzione di u terminu " cani " esprime u so ghjudiziu persunale. Dopu à a sublime dimustrazione d'amore ch'ellu hà datu à l'omi, nunda ùn hè più terribili chè d'esse traditu da quelli chì dicenu di appartene à ellu è à u so sacrifiziu.

Allora, Ghjesù li chjama " maghi " per via di u so cumerciu cù l'anghjuli cattivi, u spiritualismu, chì prima seduce a fede cattolica cù l'apparizioni di a "Vergine Maria", qualcosa biblicamente impussibile. Ma i miraculi fatti da i dimònii sò simili à ciò chì i " maghi " di Faraone anu fattu davanti à Mosè è Aaron.

En les qualifiant d'« impudiques », Jésus dénonce la libération des mœurs, mais surtout les alliances religieuses non naturelles qui sont faites par les églises protestantes avec la foi catholique dénoncée par les prophètes de Dieu comme servante du diable. Riproducenu, "cum'è figliole", a "fornicazione " di a so " mamma prostituta Babilonia a Grande ", denunziata in Rev. 17: 5.

L'apostati sò ancu " assassini " chì si preparanu à tumbà l'eletti di Ghjesù s'ellu ùn intervene micca per impediscelli per u so avventu gloriosu.

Sò " idolaturi " perchè dà più interessu à a vita materiale chè à a vita spirituale. Restanu indifferenti quandu Diu li offre a so luce ch'elli rifiutanu sfrontamente dimonizendu i so veri messageri.

È per finisce stu versu, precisa : « è quellu chì ama è pratica minzogna ! » Facendu cusì, denunce quelli chì a so natura hè attaccata à i bugie, à u puntu ch’elli sò totalmente insensibili à a verità. Hè statu dettu di i gusti è di i culori chì ùn ponu micca discutitu; hè listessu cù l'amore di a verità o di bugie. Ma per a so eternità, Diu sceglie, esclusivamente, trà i so criaturi chì a ripruduzzione umana nasce, quelli chì anu stu amore di a verità.

U risultatu finali di u pianu di salvezza di Diu hè terribili. Scacciati, successivamente, sò i peccatori impenitenti induriti antediluviani, l'antica alleanza ebraica incredule, l'abominevole fede cattolica papale romana, a fede ortodossa idolatra, a fede protestante calvinista, è infine, a fede adventista istituzionale, l'ultima vittima di u spiritu di tradizione chì i precedenti anu tutti ugualmente favuritu.

U missaghju "Adventist" hà avutu cunsequenze fatali, prima, per i Ghjudei, chì cascò da u so rifiutu di crede in a prima venuta di u Messia annunziatu in Dan.9: 24 à 27. Siconda, i cristiani cacciati da Ghjesù chì tutti sparte. a culpa di dimustrà una mancanza d'interessu in l'ultimu missaghju "Adventista" chì annuncia a so seconda venuta . A so mancanza d'amore per a so verità hè fatale per elli. In u 2020, sti grandi religioni ufficiali spartenu tutti stu terribili missaghju chì Ghjesù hà indirizzatu in u 1843 à u Protestantismu di l' era " Sardis " in Rev. 3: 1: " Si dice chì sì vivu, è sì mortu ".

Versu 16: " Eiu, Ghjesù, aghju mandatu u mo anghjulu per tistimunià à voi queste cose in e chjese. Sò a radica è a sumente di David, a stella luminosa di a matina. »

Ghjesù hà mandatu u so anghjulu Gabriele à Ghjuvanni, è attraversu Ghjuvanni à noi, i so servitori fideli di l'ultimi ghjorni. Perchè hè solu oghje chì stu missaghju cumplettamente decifratu ci permette di capiscenu i missaghji ch'ellu indirizza à i so servitori è discìpuli di e sette epoche o sette Assemblee. Ghjesù sguassate u dubbitu nantu à a so evocazione simbolica di Apo.5: " a radica è a pusterità di David ". Ellu aghjusta: " a stella luminosa di a matina ". Sta stella hè u sole, ma ellu s'identifica solu cum'è un simbulu. Perchè, inconsciente, esseri sinceri chì amanu à Ghjesù Cristu per u so sacrifiziu onuranu u nostru sole, sta stella divinizzata da i pagani. Sì parechji ùn sò micca cuscenti, multitùdine, ancu illuminate nantu à u sughjettu, ùn sò micca pronti, nè capaci di capiscenu a gravità di questa azzione idolatra pagana. L'omu deve scurdà di sè stessu, per mette in u locu di Diu chì si senti e cose assai diffirenti per u fattu chì a so mente hà digià seguitu l'azzioni di l'omi per quasi 6000 anni. Identifica ogni azzione per ciò chì veramente rapprisenta; chì ùn hè micca u casu per l'omi chì a so vita corta hè primurosu di suddisfà i so brami, principarmenti carnali è terrestri, ma hè ancu u casu per quelli chì sò spirituali è assai religiosi è chì fermanu bluccati fora di tradizioni di rispettu di i babbi.

À a fine di u missaghju di Tiatira , u Spìritu disse à " quellu chì vince ": " E li daraghju a stella di a matina ". Quì Ghjesù si prisenta cum'è a "stella di a matina ". U vincitore uttene dunque à Ghjesù è cun ellu tutta a luce di a vita chì hà a so fonte in ellu. U ricordu di stu terminu suggerisce l'attenzione piena di i veri ultimi "Adventisti" nantu à questi versi di 1 Pt.2: 19-20-21: " E tenemu a parolla profetica più sicura, à quale fate bè di pagà. l'attenzione, cum'è à una lampadina chì brilla in un locu bughju, finu à chì l'alba di u ghjornu è a stella di a matina s'alza in i vostri cori; Sapendu prima di tutti voi stessi chì nisuna prufezia di l'Scrittura pò esse un ughjettu di interpretazione privata, perchè ùn era micca da a vulintà di l'omu chì una prufezia era mai purtata, ma hè mossa da u Spìritu Santu chì l'omi anu parlatu da Diu. » Ùn pudemu micca dì megliu. Dopu avè intesu ste parolle, l'sceltu li trasforma in opere pigliate in contu da Ghjesù Cristu.

Versu 17: " È u Spìritu è a sposa dissenu: Venite. È quellu chì sente dì : Venite. È vene quellu chì hà sete; quellu chì vole, pò piglià l'acqua di a vita liberamente ".

Da u principiu di u so ministeru terrenu, Ghjesù hà lanciatu sta chjama: " Venite ". Ma pigliendu l'imaghjini di " sete ", sà chì quellu chì ùn hà micca " sete " ùn vene micca à beie. A so chjama serà intesa, solu, da quelli chì " sete " di sta vita eterna chì a so perfetta ghjustizia ci offre solu per a so grazia, cum'è una seconda chance. Ghjesù solu hà pagatu u prezzu; dunque l'offre " gratis ". Nisuna "indulgenza" cattolica o divina permette di ottene per soldi. Questa chjama universale prepara una riunione di eletti di tutte e nazioni è di tutte l'urighjini. A chjama " Venite " diventa a chjave per questu raggruppamentu di eletti chì a prova di fede di l'ultimi ghjorni hà da creà. Ma, anu da sperienze a prova spargugliata nantu à a terra è solu esse riunite quandu Ghjesù Cristu torna in a so gloria per caccià da a terra di u peccatu.

Versu 18: " I dichjarà à tutti quelli chì sentenu e parolle di a prufezia di stu libru: Se qualchissia aghjunghje qualcosa, Diu u colpirà cù e pesti descritte in questu libru; »

A Revelazione ùn hè micca un libru biblicu ordinariu. Hè un travagliu di literatura divinamente codificata in lingua biblica chì pò esse ricunnisciuta da quelli chì cercanu tutta a Bibbia da u principiu à a fine. L'espressioni diventanu familiari attraversu a lettura ripetuta. È e "concordances biblica" facenu pussibule di truvà espressioni simili. Ma precisamente perchè u so codice hè assai precisu, i traduttori è i trascritti sò avvirtati: " Se qualchissia aghjunghje qualcosa, Diu u colpirà cù e pesti descritte in stu libru ".

Versu 19: " E s'è qualcunu pigghia qualcosa da e parolle di u libru di sta prufezia, Diu hà da piglià a so parte da l'arbre di a vita è da a cità santa, descritta in questu libru. »

Per i stessi motivi, Diu minaccia à qualchissia chì " caglia qualcosa da e parolle di u libru di sta prufezia ". Quellu chì piglia stu risicu hè ancu avvistatu: " Ddiu taglierà a so parte da l'arbre di a vita è da a cità santa, descritta in questu libru ". I cambiamenti nutati averà dunque cunsequenze terribili per quelli chì l'anu fattu.

Aghju attiratu a vostra attenzione à sta lezzione. Se a mudificazione di stu libru codificatu incomprensibile hè punita da Ghjesù Cristu in questi dui modi rigorosi, chì serà per quelli chì rifiutanu u so missaghju decodificatu perfettamente comprensibile ?

Diu hà boni motivi per prisentà sta avvertimentu chjaramente, perchè sta Revelazione, e parolle di quale sò scelti da ellu, hè di u listessu valore chì u testu di i so "deci cumandamenti" "incisu cù u so dettu nantu à tavule di petra". Avà, in Dan.7: 25, hà profetizatu chì a so " legge " reale seria " cambiata " è ancu i " tempi ". L'azzione hè stata realizata, cum'è avemu vistu, da l'autorità rumana, successivamente imperiale in u 321, dopu papale, in u 538. Questa azzione chì ellu ghjudicava " arrogante " serà punita da a morte, è Diu ci esurta à ùn ripruduce micca, versu a prufezia, stu tipu di colpa ch'ellu cundanna fermamente.

U travagliu di Diu ferma u so travagliu inveci di u tempu in quale hè realizatu. Deciphering a so prufezia hè impussibile senza a so guida. Questu significa chì u travagliu decriptatu hè di u listessu valore chì quellu chì hè criptatu. Capite dunque chì stu travagliu induve u pensamentu di Diu hè revelatu chjaramente hè di assai alta " santità ". Custituisce l'ultime " testimonianza di Ghjesù " chì Diu s'indirizza à i so ultimi servitori dissidenti Adventisti di u Settimu ghjornu; è à u stessu tempu, cù a pratica di u veru sabbatu sabbatu, hè in 2021, l'ultima " santità ghjustificata " prevista da l'entrata in vigore di u decretu di Dan.8:14 in u 1843.

Versu 20: " Quellu chì testimonia queste cose dice: Iè, vengu prestu . Amen ! Venite, Signore Ghjesù! »

Perchè cuntene l'ultime parolle chì Ghjesù Cristu hà indirizzatu à i so discìpuli, stu libru di Revelazione hè di santità assai alta. In ellu truvamu l'equivalente di e tavule di a lege, incisa cù u dettu di Diu è datu à Mosè. Ghjesù tistimunia; quale oserà cuntestà sta attestazione divina ? Tuttu hè dettu, tuttu hè revelatu, ùn hà nunda di più à dì fora : " Iè, vengu prestu ". Un simplice " " chì implica tutta a so persona divina, significa chì a so prossima venuta hè certa perchè rinnuva a so prumessa: " Venu prestu "; un " subitu » datatu chì piglia u so significatu sanu: in a primavera di u 2030. È cunfirma a so dichjarazione dicendu " Amen "; chì significa: "In verità".

Quale allora dice: " Venite, Signore Ghjesù "? Sicondu u versu 17 di stu capitulu, sò " u Spìritu è a sposa ".

Versu 21: " A grazia di u Signore Ghjesù sia cun tutti i santi! »

Questu ultimu versu di l'Apocalisse chjude u libru evucatu " a grazia di u Signore Ghjesù ". Questu hè un tema chì era spessu oppostu à a lege à l'iniziu di l'Assemblea Cristiana. À quellu tempu, a gràzia era infurzata contr'à a lege da quelli chì rifiutanu l'offerta di Cristu. L'eredità di a lege di i Ghjudei significava chì vedevanu a ghjustizia divina solu per ella. Ghjesù ùn vulia micca caccià li da l'obbedienza à a lege, ma hè ghjuntu per " amplià " ciò chì i sacrifici di l'animali li avianu prufetizatu. Hè per quessa ch'ellu hà dettu in Mat.5: 17: " Ùn pensate micca chì sò vinutu per distrughje a lege o i prufeti; Ùn sò micca vinutu per abulisce, ma per rializà ".

A cosa più maravigghiusa hè di sente i cristiani chì si opponenu à a lege è à a grazia. Perchè, cum'è l'apòstulu Paulu spiega, a grazia hè destinata à aiutà l'omu à cumpiendu a lege finu à u puntu chì Ghjesù dichjara in Ghjuvanni 15: 5: "Sò a vigna, voi sì i rami. Quellu chì stà in mè è in quale socu porta assai fruttu, perchè senza mè ùn pudete fà nunda . Di chì cose da " " si parla è chì " fruttu " hè? Di rispettu di a lege chì a so grazia rende pussibule grazia à u so aiutu in u Spìritu Santu.

Saria statu desideratu è salutariu se " a grazia di u Signore Ghjesù avia statu " è puderia agisce " in tutti "; ma stu versu distortu sprime solu un desideriu irrealisable. Speremu tutti digià chì ci saranu assai assai; quant'è pussibule; u nostru admirabile Diu, Creatore è Salvatore si merita; ellu hè supremamente degnu di questu. Specificendu " cù tutti i santi ", u testu originale elimina ogni ambiguità; a grazia di u Signore pudendu benefiziu esclusivamente à elli, quelli " chì ellu santifica per a so verità " (Ghjuvanni 17:17). È à quelli chì pensanu à ottene a vita eterna pigliendu a strada rivendicata da Ghjesù Cristu, vi ricurdò chì trà " caminu " è " vita ", ci hè a " verità " essenziale , secondu Ghjuvanni 14: 6. Nisuna offesa à i ribelli chì pretendenu a benedizzione di stu versu, dapoi u 1843, a grazia di u Signore hà solu benefiziu à quelli chì ellu santifica da a risturazione di u so santu riposu di u sabbatu u sabbatu. Hè st'azzione chì assuciata à a tistimunianza di l'amore per a so " verità " rende l'eletti i santi degni di a grazia in quistione. Dunque a grazia ùn pò esse dedicata à "tutti". Allora attenti à e traduzioni cattive è ingannevoli di a Bibbia, chì portanu à una terribile disillusione finale per quelli chì si basanu in elli per a so disgrazia!

A Revelazione divina presentata in questu travagliu hà cunfirmatu e lezioni prufetate in a storia di Genesi, l'impurtanza vitale di quale avemu pussutu nutà. À a fine di stu travagliu, pare utile di ricurdà sti lezioni principali. Questu hè ghjustificatu è vogliu ancu nutà chì in u nostru mondu cuntimpuraniu, a fede cristiana hè presentata massivamente in una forma distorta per via di u patrimoniu cultu di u Cattolicu Rumanu. A verità dumandata da Diu si firmò in u statu simplice è logicu capitu da i primi apòstuli di Ghjesù Cristu ma sta simplicità spessu ignorata diventa, per u so caratteru minuritariu, cumplessa per i micca iniziati. Infatti, per identificà i Santi di l'Ultimi Ghjorni di Ghjesù Cristu è a struttura spirituale di l'Apocalisse, u decretu di Daniel 8:14 hè indispensabile. Ma per identificà stu decretu, u studiu di tuttu u libru di Daniele è a decifrazione di e so profezie sò ancu essenziali. Queste cose capite, l'Apocalisse ci palesa i so sicreti. Sti studii nicissariu spiegà a difficultà scontru quandu si pruvemu à cunvince l'omu increduli di u nostru tempu in Occidente, è soprattuttu in Francia.

Ghjesù hà dettu chì nimu pò vene à ellu, fora di u Babbu chì u guida è hà dettu ancu, in quantu à i so eletti, chì anu da esse natu di l'acqua è di u Spìritu. Questi dui insegnamenti cumplementarii significanu chì Diu cunnosce a natura spirituale di i so eletti trà tutti i so criaturi. In cunseguenza, ognunu di elli reagisce secondu a so propria natura; ancu quelli chì anu preghjudizii favurevuli annantu à u sàbatu digià praticatu da i Ghjudei accetteranu senza troppu difficultà e rivelazioni prufetiche chì mostranu esse dumandate da Diu dapoi u 1843. À u cuntrariu, quelli chì anu preghjudiziu sfavore nantu à questu ricusaranu tutti l'argumenti biblichi presentati è truverà boni motivi per ghjustificà u so rifiutu. Capisce stu principiu ci pruteghja da esse disillusionati cù quelli à quale avemu prisentatu a verità di Cristu. Revelendu a verità di u pensamentu divinu, a prufezia dà tuttu u so putere à u "Vangelu eternu " chì i discìpuli di Ghjesù anu da " insignà à e nazioni finu à a fine di u mondu ".

E " bestie " di l'Apocalisse

Cronologicu è successivamente i nemici di Diu è i so eletti apparsu in l'imaghjini di " bestie ".

U primu designa a Roma imperiale imaginata da u " dragu cù dece corne è sette capi chì portanu diademi ", in Rev. 12: 3; " I Nicolaitis " in Rev.2: 6; " u diavulu " in Rev.2: 10.

U sicondu cuncerna a Roma cattolica papale imaginata da " a bestia chì si alza da u mare, cù dece corne chì portanu diademi è sette capi " di Rev. 13: 1; " u tronu di Satanassu " in Rev.2: 13; " a donna Jezabel " in Rev.2: 20; " a luna tintu di sangue " in Rev.6: 12; " u terzu di a luna " di a " quarta tromba " in Rev.8: 12; " u mare " in Rev.10: 2; " a canna cum'è una verga " in Rev.11: 1; " a cuda " di u " dragon " in Rev.12: 4; " a serpente " in Rev.12: 14; è " dragon " di versi 13, 16 è 17; " Babilonia u grande " in Rev.14: 8 è 17: 5.

U terzu mira à l'ateismu rivoluzionariu francese, imaginatu da a " bestie chì risurre da l'abissu " in Rev.11: 7; a " grande tribulazione " in Rev.2: 22; a " quarta tromba " in Rev.8:12; " a bocca chì ingoia u fiumu " chì simbulizeghja u populu cattolicu, in Rev.12:16. Questu cuncerna a prima forma di a " seconda guai " citata in Rev.11: 14. A so seconda forma serà realizatu da a " sesta tromba " di Apo.9:13, secondu Apo.8:13 sottu u tìtulu di " seconda disgrazia ", trà u 7 di marzu di u 2021 è u 2029, sottu l'aspettu reale di un Munnu. Terza guerra chì finisce in guerra nucleare. U genocidiu umanu chì depopulate a terra ( l'abissu ) hè u ligame stabilitu trà " a quarta è a sesta tromba ". I dettagli di u sviluppu di sta guerra sò revelati in Dan.11: 40 à 45.

A quarta " bestia " designa a fede protestante è a fede cattolica, u so alliatu, in l'ultima prova di a fede in a storia terrena. Ella " scende da a terra ", in Rev.13: 11; chì significa ch'ella hè ella stessu, esce da a fede cattolica simbolizzata da " u mare ". In più, l'epica di a Riforma hà stabilitu una religione protestante, cù parechji aspetti, marcata da l'apostasia, tistimuniendu in l'opere di Ghjuvan Calvinu, un caratteru guerrieru, aspra, crudele è persecutore. L'entrata in forza di u decretu di Dan.8:14 hà cundannatu in u mondu da a primavera di u 1843.

A fede Adventista istituzionale, emergendu viva da a prova Protestante di a fede di u 1843-1844, hè cascata è torna à u statutu di a fede Protestante è a so maledizione divina da a caduta di u 1994; questu per via di u rifiutu ufficiale di a luce profetica divina revelata in questu travagliu da 1991. Questa morte spirituale di a forma istituziunale hè profetata in Rev.3: 16: "I vi vomiteraghju da a mo bocca ".

L'ultime cumplimenti di e profezie sò davanti à noi, è a fede di tutti serà pruvata. U Signore Ghjesù Cristu ricunnoscerà, trà tutti l'esseri umani, quelli chì li appartenenu, quelli chì accoglienu e so rivelazioni vitali, u fruttu di l'amore divinu, cù gioia è fideltà grata.

À l'ora di l'ultima scelta, l'eletti seranu distinti da u fattu chì anu da sapè perchè a cascata caduta, a Revelazione divina farà cusì a diferenza trà i salvati è i persi à quale da l'era apostolica "Efesu", in Apo . . 2:5, Diu disse: " Ricurdatevi dunque da induve site cascatu "; è in u 1843, in l'epica di " Sardi ", hà dettu ancu à i Protestanti, in Rev.3: 3: " Ricordate cumu avete ricevutu è intesu; è mantene è pentite "; questu si estende à l'Adventisti caduti da u 1994, chì ancu chì l'osservatori di u Sabbath, ricevenu da Ghjesù stu missaghju di Rev. dunque siate zelosi è pentite ".

In a preparazione di sta Revelazione prufetica, u Diu creatore, scontru in a persona di Ghjesù Cristu, hà stabilitu u scopu di permette à i so scelti di identificà chjaramente i so nemichi; a cosa hè fatta è u scopu di Diu hè rializatu. Cusì spiritualmente arricchita, u so Elettu diventa " a Sposa preparata per a Cena di Nozze di l'Agnellu ". Ellu " hà vistutu cù un linu biancu finu, chì sò l'opere ghjusti di i santi " in Rev.19: 7. Voi chì avete lettu u cuntenutu di stu travagliu, se avete a chance è a benedizzione di esse trà elli, " preparatevi à scuntrà u vostru Diu " (Amos 4:12), in a so verità!

Mentre a decifratura di e profezie misteriose di Daniele è di l'Apocalisse hè cumpletamente cumpleta è u tempu di u veru ritornu di Cristu hè avà cunnisciutu da noi, sta quistione di Ghjesù Cristu citata in Luca 18: 8 lascia un dubbitu un pocu angustiante: "A vi dicu, ellu . li farà ghjustizia prestu. Ma quandu u Figliolu di l'omu vene, truverà a fede nantu à a terra ? ". Per l'abbundanza di cunniscenza intellettuale di a verità ùn pò micca cumpensà a debulezza di a qualità di sta fede. L'umanità chì serà affruntata da u ritornu di Ghjesù Cristu s'hè sviluppata in un clima favurevule à tutte e forme d'egoismu fermamente incuraghjitu. U successu individuali hè diventatu u scopu per esse rializatu à ogni costu, ancu sfracicà u so vicinu, è questu durante un longu periodu di pace mundiale di più di 70 anni. Quandu sapemu chì i valori di u celu pruposti da Ghjesù Cristu sò in uppusizione assuluta à sta norma di u nostru tempu, a so quistione pare tragicamente ghjustificata, perchè pò cuncerna à e persone chì si credevanu "eletti", ma ferma solu per a so disgrazia di i "chjamati"; perchè Ghjesù ùn hà micca trovu in elli a qualità di a fede necessaria per esse degne di a so grazia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A lettera ammazza ma u Spìritu dà a vita

 

Questu ultimu capitulu cumpleta a decifratura di l'Apocalypse Revelation. In verità, aghju ghjustu presentatu i codici biblichi chì permettenu di identificà i simboli chì Diu usa in e so prufezie, ma mentre u so scopu hè di revelà a so esigenza per u ritornu di u sàbatu dapoi u 1843-1844, a parolla sàbbatu ùn si vede micca. solu una volta in questi testi prufeti di Daniel o Revelazione. Hè sempre suggeritu, ma micca chjaramente citatu. U mutivu di ùn chjamà chjaramente hè chì a pratica di u sàbatu hè una normalità basica di a fede cristiana apostolica, perchè tutti ponu vede chì u sughjettu di u sàbatu ùn hè mai statu una materia di cuntruversia trà i Ghjudei è i primi apòstuli, discìpuli di Ghjesù Cristu. Tuttavia, u diavulu ùn hà micca cessatu di attaccà ellu, incitandu prima i Ghjudei à "spurtàlu", dopu à i cristiani, fendulu cumplettamente "ignurà". Per ottene stu risultatu, hà inspiratu falsi traduzzioni di i testi originali chì u citavanu. Inoltre, sta presentazione di a verità divina ùn saria cumpleta senza a denuncia di sti misfatti odiosi, chì e vittime sò, prima, Diu in Ghjesù Cristu, dopu quelli à quale a so morte expiatoria puderia offre a vita eterna.

Aghju affirmatu, davanti à Diu, chì esiste in i scritti di l'antichi è novi allianza, vale à dì, tutta a Bibbia, nisun versu chì insegna un cambiamentu in u statutu di u sàbatu da u quartu di i so deci cumandamenti; in più, santificatu da Diu, da u principiu di a so creazione di u nostru mondu terrestri.

Dapoi l'apostasia Protestante per l'entrata in vigore di u decretu di Daniel 8:14, in a primavera di u 1843 finu à oghje, leghje a Bibbia uccide. Vogliu nutà chì ùn hè micca a Bibbia chì uccide deliberatamente, hè l'usu chì ne hè fattu basatu annantu à l' errori di traduzzione chì appariscenu in e versioni tradutte di i testi originali " Ebreu è Grecu "; ma sopratuttu hè ancu un prublema per via di mala interpretazione. Diu stessu cunfirma a cosa, in imagine, in Rev.9: 11: " Anu avutu nantu à elli cum'è rè l'anghjulu di l'abissu, chjamatu in ebraicu Abaddon, è in grecu Apollyon. ". Mi ricordu quì u missaghju oculatu in questu versu: " Abbadon è Apollyon " significanu " in ebraicu è grecu ": Distruttore. " L'anghjulu di l'abissu " distrugge a fede utilizendu i " dui tistimoni " biblici di Rev.11: 3.

Inoltre, da u 1843, i falsi credenti anu fattu dui errori in a so lettura di a tistimunianza storica di a Bibbia. U primu hè d'avè datu più impurtanza à a nascita di Ghjesù Cristu chè à a so morte è u sicondu rinforza stu errore, dandu più impurtanza à a so risurrezzione chè à a so morte. Stu doppiu errore tistimunia contru à elli, perchè a manifestazione di l'amore di Diu per i so criaturi si basa, essenzialmente, nantu à a so decisione vuluntaria di dà, in Cristu, a so vita per a redenzione di i so eletti. Dà a priurità à a risurrezzione di Ghjesù cunsiste in distorsioni u prughjettu di salvezza di Diu, è questu porta à i culpevuli a cunsiguenza di taglià da ellu è rompe a so santa, ghjustu è bona alleanza. A vittoria di Cristu si basa nantu à a so accettazione di a morte, a so risurrezzione hè solu a cunsequenza felice è ghjustu di a so perfezione divina.

 

Colossesi 2: 16-17: " Per quessa, chì nimu ùn vi ghjudicheghja in quantu à manghjà o beie, o riguardanti una festa, o una nova luna, o sàbbati: questi eranu l'ombra di e cose à vene, ma u corpu hè in Cristu. »

Stu versu hè spessu usatu per ghjustificà a piantà di a pratica di u " Sabbath " settimanale. Dui motivi cundannanu sta scelta. U primu hè chì l'espressione " sabbaths " designa " i sabbati " occasione da e " feste " religiose annuali urdinate da Diu in Leviticu 23. Quessi sò " sabbaths " moventi chì sò posti à u principiu è à volte à a fine durante " festi " religiosi. ". Sò evocati da l'espressione " ùn fate micca travagliu servile in quellu ghjornu ". Ùn anu micca una relazione cù u "Sabbath" settimanale altru ch'è u so nome " Sabbath " chì significa "cessà, riposu" è chì appare per a prima volta in Gen.2: 2: " Diu riposatu ". Ci hè ancu esse nutatu chì a parolla " sàbbatu " citata in u testu ebraicu di u quartu cumandamentu ùn si prisenta micca in a traduzzione L.Segond chì a designa, solu, sottu u nome " ghjornu di riposu " o " settimu ghjornu ". Tuttavia, pigghia a so radica da u verbu citatu in Gen.2: 2: " restu " o " u Sabbath " chì hè chjaramente chjamatu in a versione JNDarby di a Bibbia.

U sicondu mutivu hè questu: Paul hà dettu annantu à " festi è sàbbati " chì sò " ombre di e cose à vene ", vale à dì, cose chì profetizanu una realità chì era o serà. Assumindu chì u " sàbbatu di u settimu ghjornu " hè interessatu in questu versu, ci ferma una " ombra chì vene " finu à l'arrivu di u settimu millenniu chì profetizza. A morte di Ghjesù Cristu hà revelatu u significatu di u " sàbatu di u settimu ghjornu " chì prufetizza, per via di a so vittoria annantu à u peccatu è a morte, i " mila anni " celesti durante i quali i so eletti ghjudicà i morti terrestri è celesti caduti.

In questu versu, " e feste, e novi lune " è i so " sabbaths " eranu ligati à l'esistenza di a forma naziunale di l'antica allianza Israele. Stabbiliscendu, per via di a so morte, u novu pattu, Ghjesù Cristu hà fattu queste cose prufetiche inutile; ils duvaient cesser et disparaître comme une « ombre » qui s'évanouit devant la réalité de son ministère terrestre accompli. Mentre u "Sabbath" settimanale aspetta l'arrivu di u settimu millenniu per scuntrà a so realità prufeta è perde a so utilità.

Paul mintuva ancu di " manghje è beie ". Cum'è un servitore fidelu, sapi chì Diu hà parlatu nantu à queste cose in Leviticu 11 è Deuteronomiu 14 induve prescrive l'alimenti puri permessi è l'alimenti impuri pruibiti. I rimarche di Paul ùn sò micca destinati à sfida à sti ordinanze divini, ma solu l'opinioni umani ( chì nimu... ) spressu annantu à questu sughjettu chì hà da sviluppà in Rumani 14 è 1 Cor.8 induve i so pinsamenti appariscenu più chjaramente. U sughjettu cuncerna cibi sacrificati à idoli è falsi divinità. Ricorda à l'eletti chì formanu l'Israele spirituale di Diu di i so duveri versu ellu, dicendu in 1 Cor.10: 31: " Sia manghjate, o beie, o fate ogni altra cosa, fate tuttu à a gloria di Diu ". Hè Diu glurificatu da quelli chì ignoranu è disprezzanu e so ordinanze revelate nantu à queste materie?

 

Ghjè Ghjacumu, u fratellu di Ghjesù chì parla in nome di l'apòstuli nantu à u sughjettu di a circuncisione , in Atti 15: 19-20-21: " Per quessa, sò di l'opinione chì ùn duvemu micca preoccupatu quelli di e nazioni chì si turnanu à Diu, ma di scrive à elli ch'elli si astenanu da a impurità di l'idoli, è da a fornicazione, è da e cose strangulate, è da u sangue; Perchè Mosè, da e generazioni antiche, hà in ogni cità quelli chì u predicanu, chì sò leghje in e sinagoghe ogni sabbatu ".

Spessu aduprati per ghjustificà a libertà di i cunvertiti pagani versu u sàbatu, sti versi custituiscenu à u cuntrariu a più bona prova di a so pratica incuraghjita è insegnata da l'apòstuli. En effet, Jacques considère qu'il n'est pas utile de leur imposer la circoncision et il résume les principes essentiels car un enseignement religieux approfondi leur sera présenté lorsqu'ils se rendront « tous les sabbats » dans les synagogues juives de leurs localités .

 

Un altru pretestu usatu per ghjustificà a cessazione di a classificazione pura è impura di l'alimenti: a visione data à Petru in Atti 10. A so spiegazione hè sviluppata in Atti 11 induve identifica l'"animali impuri" di a visione cù l'"omi" pagani chì ghjunse à pricà ellu per andà à u centurione rumanu "Cornelius". In questa visione, Diu imagine a natura impura di i pagani chì ùn u serve micca è serve falsi divinità. In ogni casu, a morte è a risurrezzione di Ghjesù Cristu porta un grande cambiamentu per elli, perchè a porta di a gràzia li hè aperta per via di a fede in u sacrificiu expiatorio di Ghjesù Cristu. Hè attraversu sta visione chì Diu insegna à Petru sta cosa nova. In cunseguenza, a classificazione di puri è impuri stabilitu da Diu in Leviticus 11 ferma è cuntinueghja finu à a fine di u mondu. Eccettu chì, dapoi u 1843, cù u decretu di Dan.8:14, a dieta di l'omu hà pigliatu a norma di a " santificazione " originale stabilita è urdinata in Gen.1:29: " E Diu disse: Eccu, I. Aghju datu ogni pianta chì porta sumente chì hè nantu à a faccia di tutta a terra, è ogni arburu in quale ci hè u fruttu di un arbulu, chì porta a sumente; questu serà un alimentu per voi ".

Ghjesù hà datu a so vita in tortura fisica è mentale per salvà i so eletti. Ùn dubitate micca di l'altu livellu di santità chì sta morte appassiunata esige in ritornu da quellu chì salva. In verità!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

U tempu terrenu di Ghjesù Cristu

 

A perla di u sàbatu di u 20 di marzu di u 2021

Da u principiu di u mo ministeru, eru cunvintu, è aghju cantatu, chì "Ghjesù hè natu in primavera". In questu sàbatu di u 20 di marzu di u 2021, l'equinozio di primavera era situatu à 10:37 à l'iniziu di una riunione spirituale. Allora u Spìritu m'hà purtatu à circà e prove di ciò chì era finu à tandu solu una simplicità cunvinzione di fede. Un calendariu ebraicu ci hà permessu di mette u tempu di l'equinox di primavera di l'annu - 6 prima di a nostra datazione cristiana ufficiale di a nascita di u nostru Salvadore, u "Sabbath" di u 21 di marzu.

Perchè l'annu - 6?

Perchè a nostra datazione ufficiale di a nascita di Ghjesù Cristu hè stata custruita nantu à dui errori. Hè solu in u VI seculu d.C. chì u monacu cattolicu Dionisiu u Picculu hà principiatu à stabilisce un calendariu. In l'absenza di ditaglii biblichi o storichi, hà postu sta nascita à a data di a morte di u rè Erode, chì hà postu in u 753 di a fundazione di Roma. Da tandu, i stòrici anu cunfirmatu un errore di 4 anni in u so calculu; chì pone a morte di Erode in u 749 da a fundazione di Roma. Ma, Ghjesù hè natu prima di a morte di Erode è Matt.2:16 ci dà una precisione chì mette l'età di Ghjesù à " dui anni " à l'epica di u "massacre di l'innocenti" urdinatu da u Rè Erode arrabbiatu, perchè il souffrait et sentait venir la mort qui l'arrachait aux jouissances du pouvoir. U ditagliu hè impurtante, perchè u testu specifica: " dui anni, secondu a data di quale hà avutu cun cura cù i savii ". Aghjunghje à i quattru anni di l'errore precedente, l'annu - 6, o 747 di a fundazione di Roma, hè stabilitu biblicamente.

L'equinox di primavera di l'annu - 6

Fallendu un sabbatu, in questu annu - 6, a Bibbia ci dice chì un anghjulu si prisenta à "pastori chì vigilavanu i so greggi ". U sàbatu pruibisce u cummerciu, ma micca a guardia è a cura di l'animali; Ghjesù hà cunfirmatu questu dicendu: " Quale di voi hà una pecura chì cascà in una fossa è ùn vene micca è la libera, ancu u sabbatu? ? ". Cusì da un anghjulu, a nascita di u " Bon Pastore ", salvatore è guida di e pecure umane hè stata annunziata, prima, à i pastori umani, i guardiani è i prutettori di l'animali. L'anghjulu hà spiegatu: " ... perchè oghje in a cità di David vi hè natu un Salvatore, chì hè Cristu u Signore ". Questu " oghje " era dunque u ghjornu di u sàbatu è l'annunziu hè fattu di notte, a nascita di Ghjesù hè accadutu trà 6 ore di sera, u principiu di u sàbatu, è l'ora notturna di l'annunciazione fatta da l'anghjulu à i pastori. Avemu avà da stabilisce l'ora precisa quandu, in u quadrante di u tempu d'Israele, l'equinox di primavera di l'annu - 6 hè stata cumprita. Ma questu ùn hè ancu pussibule perchè ùn avemu micca infurmazione nantu à stu periodu.

A nascita di Ghjesù u sàbatu rende u pianu di salvezza di Diu luminoso è perfettamente logicu. Ghjesù hà dichjaratu ellu stessu u " Figliolu di l'omu " , " u Maestru di u Sabbatu ". Perchè u sàbatu hè tempurale è a so utilità cuntinueghja finu à u ghjornu di a so seconda venuta, sta volta putente è gloriosa. Ghjesù dà à u sàbatu u so significatu cumpletu postu ch'ellu prufetizza u restu di u settimu millenniu vintu solu per i so eletti da a so vittoria annantu à u peccatu è a morte.

Per marcà a so entrata in l'età adulta, à l'età di "dodici anni", Ghjesù intervene spiritualmente cù e persone religiose chì ellu interruga nantu à u Messia annunziatu in e Sacre Scritture. Siparatu da i so parenti chì l'anu cercatu per trè ghjorni, hà tistimuniatu a so indipendenza divina è a so cuscenza di a so missione in favore di l'omu terrestri.

Allora vene u tempu per u so ministeru terrenu attivu è ufficiale. L'insignamenti di Daniel 9:27 u presentanu in a forma di un " pattu " di " a settimana " chì simbulizeghja sette anni trà u vaghjimu 26 è u vaghjimu 33. Trà sti dui vaghjime hè, in una pusizioni cintrali, a primavera è a festa di Pasqua di l'annu 30 induve, à 3 ore di sera ", à a mità di a settimana di Pasqua, u marcuri. 3 d'aprile, 30 Ghjesù Cristu hà fattu cessà l'animali "sacrificiu è offerta " di u ritu ebraicu, offrendu a so vita per spiegà i piccati solu di i so eletti. U ghjornu di a so morte, Ghjesù avia 35 anni è 13 ghjorni. Morendu vittorioso nantu à u peccatu è a morte, Ghjesù puderia cuntà u so spiritu à Diu, dicendu: " Hè finitu ". A so vittoria annantu à a morte hè stata dopu cunfirmata da a so risurrezzione. Hè cusì accumpagnatu è struitu à i so apòstuli è i discìpuli finu à chì, cum'elli fighjulavanu, hà ascendutu in u celu prima di a festa di Pentecoste, secondu a tistimunianza datu in Atti 1: 1 à 11. Ma l'anghjuli anu preparatu in questa occasione l'annunziu di u so annunziu. Ritornu gloriosu, dicendu: " Omi di Galilea, perchè state quì à fighjà versu u celu? Stu Ghjesù , chì hè statu purtatu da voi in u celu, vene in u listessu modu chì l'avete vistu andà in u celu. ". A Pentecoste, hà cuminciatu u so ministeru celestiale di "Spiritu Santu" chì li permette di agisce finu à a fine di u mondu, à u stessu tempu, in u spiritu di ognunu di i so eletti spargugliati nantu à a terra. Hè tandu chì u so nome hà profetizatu in Isa.7:14, 8:8 è Matt.1:23, " Emmanuel " chì significa "Diu cun noi", piglia ancu più u so veru significatu.

I dettagli furniti in stu documentu custituiscenu ricumpensa chì Ghjesù dà à i so eletti cum'è un signu di apprezzamentu per a so dimostrazione di fede. Hè cusì chì a data di a so morte ci permette di cunnosce è di sparte cun ellu quellu di u so ritornu gluriosu finali chì hà programatu per u primu ghjornu di primavera in l'annu 2030 ; vale à dì, 2000 anni dopu à a primavera di a so crucifixion u 3 d'aprile, 30.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Santità è santificazione

 

A santità è a santificazione sò inseparabili è cundizioni di salvezza offerte da Diu in Ghjesù Cristu. Paul ricorda questu in Heb.12: 14: " Perseguite a pace cù tutti, è a santità, senza chì nimu vi vede u Signore ".

Stu cuncettu divinu di " santificazione " deve esse perfettamente capitu perchè cuncerna "tuttu ciò chì appartene à Diu" è, cum'è tutti i pruprietarii, ùn pò micca esse spostu senza cunsequenze per quelli chì osenu. Avà, ùn ci hè bisognu di identificà è stabilisce una lista di e cose chì appartenenu à ellu; Creatore di a vita è tuttu in questu, tuttu appartene à ellu. Hè dunque u dirittu di a vita è di a morte annantu à tutti i so criaturi viventi. Tuttavia, lascendu à ognunu u dirittu di campà cun ellu o di more senza ellu, i so scelti si uniscenu à ellu per una scelta libera è vuluntaria di appartene à ellu eternamente. Sta cunciliazione cun ellu face i so scelti a so pruprietà. Quelli chì ellu accoglie è ricunnosce entra in u so cuncettu di santificazione chì hà digià cuncernatu tutte e lege à quale a vita in terra hè sottumessa. A santificazione cunsiste dunque in accunsentì di sottumette à e lege fisiche è murali stabilite, è dunque appruvate, da Diu. Hè per questa doppiu mutivu chì u sàbbatu è i dece cumandamenti sprimenu concretamente sta santificazione divina, a trasgressione di quale esigerà a morte di u Messia Ghjesù.

Stu cuncettu di a santificazione hè cusì fundamentale chì Diu hà vistu bè di definisce à u principiu di a Bibbia in Gen.2: 3, per santificà u settimu ghjornu. Ùn hè dunque micca surprisante chì stu numeru sette diventa u so "sgillellu reale" in tutta a Bibbia è più particularmente in Rev.7: 2: " E aghju vistu un altru anghjulu, chì s'avanzava versu u sole nascente , è chì tenia u sigillo . di u Diu vivu ; gridò à gran voce à i quattru anghjuli à i quali era datu per dannà a terra è u mare, è disse : Quelli chì anu l'arechje per sente u suggerimentu di u Spìritu sottile di Diu hà nutatu chì stu " sigellu di u Diu vivu " hè citatu in stu capitulu "7" di l'Apocalisse.

 

In questa Pasqua è u sabbatu di u 3 d'aprile di u 2021, l'anniversariu di a morte di u nostru Salvatore Ghjesù Cristu, u Spìritu di Diu hà direttu i mo pinsamenti à u santuariu ebraicu di Mosè è u Tempiu custruitu da u rè Salomone in Ghjerusalemme. Aghju nutatu un dettu quì chì cunferma fermamente l'interpretazione ch'e aghju datu di stu santuariu; vale à dì, un rolu prufeticu di u grande prughjettu di salvezza preparatu per l'eletti redimtati da Diu.

Dapoi u 1948, sempre purtendu a maledizzione divina per via di u so rifiutu di ricunnosce à Ghjesù Cristu cum'è u "Messiah" mandatu da Diu, i Ghjudei anu ricuperatu a so terra naziunale. Da tandu, una idea, un pensamentu unicu li hà ossessionatu : ricustruisce u Tempiu in Ghjerusalemme. Alas per elli, sta cosa ùn sarà mai accadutu, perchè Diu hà una bona ragione per impediscenu; u so rolu finisci cù a morte è a risurrezzione di Ghjesù Cristu. A santità di u tempiu hà truvatu u so cumpletu tutale in l'anima di u "Messiah", in a so carne è u so spiritu, perfetta è senza alcuna macchia. Ghjesù hà revelatu sta lezziò quandu hà dettu in Ghjuvanni 2:14, parlendu di u so corpu, " distrughjite stu tempiu, è in trè ghjorni u risuscitaraghju ".

A fine di l'utilità di u tempiu hè stata cunfirmata da Diu in parechje manere. Prima, l'avia distruttu in l'annu 70 d.C. da e truppe romane di Titus, cum'è profetizatu in Daniel 9:26. Allora, dopu avè espulsu i Ghjudei, hà datu u situ di u tempiu à a religione di l'Islam, chì hà custruitu duie moschee; u più anticu "Al-Aqsa" è a Cupola di a Roccia. Israele dunque, da Diu, ùn hà nè a pussibilità nè l'autorizazione di ricustruisce u so tempiu. Perchè sta ricustruzzione distorte u so prughjettu di salvezza profetizatu.

U tempu di validità di u tempiu di Ghjerusalemme hè statu incisu in a forma di a so custruzzione. Ma per vede più chjaramente, avemu digià esaminà i ditagli rivelati di stu edifiziu religiosu chì porta a santità. Fighjemu chì u tempiu avia da esse custruitu da u rè David chì hà spressu u desideriu è avia sceltu Ghjerusalemme per accoglillu; Diu hà accunsentutu. Per fà questu, avia abbellitu è furtificatu sta cità antica chjamata "Jebus" da u tempu di Abraham. Cusì, trà David è "u figliolu di David", u "Messiah", passanu "mila anni". Ma Diu ùn li hà permessu di fà cusì, è li fece cunnosce a raghjoni; era diventatu un omu di sangue per avè u so fidu servitore "Urija l'Hittita" uccisu per piglià a so moglia, "Bathsheba", chì più tardi diventò a mamma di u rè Salomone. Cusì David hà purtatu u prezzu di a so culpa, punitu da a morte di u so primu figliolu, natu di Betsabea, po, dopu avè cuntatu u so populu senza l'ordine di Diu, fù punitu è Diu li offri di sceglie a so punizione trà trè scelte. Sicondu 2 Sam.24:15, hà sceltu a mortalità di a pesta epidemica chì hà tombu 70 000 vittimi in trè ghjorni.

In 1 Kings 6 truvamu a descrizzione di u tempiu custruitu da Salomon. Li dà u nome, "casa di YaHWéH". Stu terminu "casa" suggerisce un locu di riunione di famiglia. A casa custruita profetizza a famiglia di u Diu creatore redentore. Hè custituitu da dui elementi cuntigui : u santuariu è u tempiu.

In a terra, i riti religiosi sò realizati chì sò praticati in a zona autorizata per l'omu. Salomone u chjama: tempiu. Cum'è una estensione di u locu più santu, chì ellu chjama santuariu, è da quale hè siparatu solu da un velu, a stanza di u tempiu hè longu quaranta cubiti, o duie volte più grande di u santuariu. U tempiu copre cusì 2/3 di a casa sana.

Ancu s'ellu hè custruitu più tardi in u tempu di Mosè, l'allianza ebraica hè interamente sottu u paraplu di l'allianza fatta trà Diu è Abraham à u principiu di u terzu millenniu da Adam. U "Messia si prisentarà à u populu ebreu à u principiu di u quintu millenniu, 2000 anni dopu. Tuttavia, u tempu attribuitu da Diu à a terra per a so selezzione di l'eletti hè di 6000 anni. Truvemu cusì per u tempu, a proporzione 2/3 + 1/3 di a casa di YaHWéH. È in questu paraguni, 2/3 di l'allianza d'Abrahamu currisponde à 2/3 di a casa di YaHWéH chì finisci nantu à u velu di separazione. Stu velu ghjoca un rolu principali postu chì marca a transizione da u terrestru à u celeste; questu sapendu chì stu cambiamentu marca a cumpiimentu di u rolu profeticu di u tempiu terrenu. Queste nuzioni dannu à u velu di separazione u significatu di u peccatu chì separa u Diu celeste perfettu da l'omu terrenu imperfettu è peccatore da Adam è Eve. U velu di separazione hà un caratteru duale, perchè deve cunfurmà cù a perfezione celestiale è l'imperfezione terrena di i dui pezzi cunnessi. Hè tandu chì u rolu di u Messia appare perchè ellu incarna perfettamente sta caratteristica. In a so perfezione divina, Ghjesù Cristu divintò peccatu purtendu quelli di i so eletti in u so postu per espiate per elli è pagà u prezzu murtale.

Questa analisi ci porta à vede in u santuariu l'imaghjini di una successione profetica di e grandi fasi spirituali marcate ogni 2000 anni: 1u sacrifiziu offertu da Adam - Sacrificiu offertu da Abraham à u Monti Moriah, u futuru Golgota - Sacrificiu di Cristu à u pede. di u Monti Golgota - Sacrificiu di l'ultimi eletti impeditu da u gloriosu ritornu di u salvatore Ghjesù Cristu in Michael.

Per Diu, per quale secondu 2 Petru 3: 8, " un ghjornu hè cum'è mille anni, è mille anni cum'è un ghjornu ", (vede ancu Salmu 90: 4), u prugramma terrenu hè custruitu annantu à l'imaghjini di u settimana in una successione di: 2 ghjorni + 2 ghjorni + 2 ghjorni. È daretu à sta successione si apre un eternu " settimo ghjornu ".

U cuntenutu di e duie stanze di a casa santa hè estremamente revelatore.

 

U santuariu o locu santu

 

I dui cherubini cù l'ali stese

U santuariu chjamatu u locu più santu misura 20 cubits long per 20 cubits largu. Hè un quadru perfettu. È a so altezza hè ancu di 20 cubits; chì face un cubu; l'imaghjini triplicate di perfetta (= 3 : L = l = H ); questu cum'è a descrizzione di a " nova Ghjerusalemme chì fala da u celu da Diu " in Rev.20. Stu locu santu hè pruibitu da Diu à l'omu sottu pena di morte. U mutivu hè simplice è logicu; stu locu pò solu accolta Diu perchè simbulizeghja u celu è imagine u caratteru celeste di Diu. In i so pinsamenti hè u so pianu di salvezza in quale tutti l'elementi simbolichi chì sò stallati in stu santuariu ghjucanu u so rolu. A realità hè in Diu in a dimensione celeste, è nantu à a terra dà l'illustrazione di sta realità per mezu di simboli. Sò cusì ghjuntu à u sughjettu di sta scuperta specifica di sta Pasqua 2021. Leghjimu in 1 Kings 6: 23 à 27 : « Il fit deux cherubins dans le sanctuaire de bois d'olivier sauvage, de dece cubits. Chacune des deux ailes de l'un des chérubins avait cinq coudées, qui étaient dece coudées de la pointe de l'une à l'extrémité de l'autre. U sicondu cherubino avia ancu dece cubiti. A misura è a forma eranu listessi per i dui cherubini. L'altezza di ognunu di i dui cherubini era di dece cubiti. Salomonu pusò i cherubini à mezu à a casa, dentru. E so ali eranu spargugliati: l'ala di u primu toccu unu di i muri, è l'ala di u sicondu toccu l'altru muru; è e so altre ali si scontranu à a fine à mezu à a casa .

Questi cherubini ùn esistevanu micca in u tabernaculu di Mosè, ma pusenduli in u tempiu di Salomone, Diu illumina u significatu di stu locu santu. In a direzzione di a so larghezza, u pezzu hè attraversatu da i dui pariglii d'ale di i dui cherubini, dendu cusì un standard celeste, effettivamente inaccessibile à l'essere umanu chì campa solu in terra. Appruficu quì per denuncià è ristabilisce una verità riguardu à questi chérubini à i quali, in un deliriu misticu paganu, pittori famosi cum’è “Michelangelo” anu datu l’apparizione di zitelli alati chì suonanu strumenti o tiravanu frecce cù e so mani. Ùn ci sò micca zitelli in u celu. È per Diu, secondu Psa.51: 5 o 7: " Eccu, sò natu in l'iniquità, è a mo mamma m'hà cuncipitu in u peccatu ", è Rom.3:23: " Per tutti anu piccatu è sò privati di a gloria. di Diu ", ùn ci hè nunda cum'è un zitellu innocentu o puru, perchè da Adamu, l'omu hè natu peccatore per eredi. L'anghjuli celesti sò stati tutti creati cum'è ghjovani, cum'è Adam era nantu à a terra. Ùn anu micca età è fermanu perpetuamente u listessu. A vechja hè una caratteristica unica di a terra, a cunsequenza di u peccatu è a morte, u so salariu finali, secondu Rom.6:23.

 

L'Arca di a Santa Alliance

1 Rois 8:9 : " Il n'y avait dans l'arche que les deux tables de pierre que Moïse plaça là à Horeb, lorsque l'Eternel fit alliance avec les enfants d'Israël, lorsqu'ils sortaient du pays d'Égypte .

In u santuariu o locu santu, ci sò dunque dui enormi cherubini cù l'ale stese, simbuli di u caratteru celeste attivu, ma ancu è soprattuttu, l'arca di l'allianza chì si trova in u centru di a stanza trà i dui grandi cherubini. Perchè hè per allughjà chì a casa hè custruita. In l'ordine in quale Diu prisenta à Mosè e cose religiose ch'ellu duverà esse realizatu, si trova prima, l'arca di l'allianza. Ma stu cuntinuu hè menu preziosu chè u so cuntenutu: e duie tavule di petra nantu à quale Diu hà incisu cù u so dettu a so lege ultrasanta di i dece cumandamenti. Hè u riflessu di u so pensamentu, a so norma, u so caratteru immutable. In un studiu separatu (2018-2030, l'ultima aspettazione Adventista), aghju digià dimustratu u so caratteru profeticu per l'era cristiana. In u santuariu leghjemu i pinsamenti sicreti di Diu. Ci truvamu l'elementi chì favurizanu è facenu pussibule a cummunione cun ellu. Il suffit de dire que le pécheur qui reste un transgresseur volontaire de ses dix commandements se trompe lui-même s'il croit qu'il peut réclamer son salut. A rilazioni si basa solu nantu à a fede pusata nantu à e realità simbolizzate truvate in stu locu santu. In dece cumandamenti, Diu riassume u so standard di vita prescrittu per l'umani furmatu in a so maghjina; chì significa chì Diu stessu onora è porta à i so cumandamenti. A vita datu à l'omu hè basatu annantu à u rispettu di sti cumandamenti. È a so trasgressione dà nascita à u peccatu punibule da a morte di u culpèvule. È da Adam è Eva, a disubbidienza hà postu tutta l'umanità sottu à sta cundizione murtale. A morte hè dunque cascata nantu à l'omu cum'è una malatia senza cura.

 

U sediu di misericordia

In u santuariu, sopra à u propiziatoriu, l'imaghjini simbolichi di l'altare nantu à quale l'Agnellu di Diu deve esse immolatu, dui altri anghjuli più chjuchi fighjanu l'altare è e so ali si scontranu à mezu. In questa maghjina, Diu mostra l'interessu chì l'anghjuli fideli dà à u pianu di salvezza chì si basa nantu à a morte expiatoria di Ghjesù Cristu. Perchè Ghjesù hè falatu da u celu per piglià l'apparenza di un zitellu umanu. Quellu chì hà datu a so vita nantu à a croce di u Golgotha era prima u so amicu celeste "Michael", u capu di l'angeli è l'espressione celestiale visibile di u Creatore Spiritu di Diu è l'anghjuli cunsidereghja bè "cumpagnari" di i so eletti .

In u locu più santu, l'arca coperta da u sediu di misericordia hè posta sottu à l'ale di i dui grandi è i più chjuchi cherubini. In questa maghjina, truvamu l'illustrazione di stu versu da Mal.4: 2: " Ma per voi chì teme u mo nome, u sole di a ghjustizia suscitarà , è a guariscenza serà sottu à e so ali ; Escerete è saltarete cum'è vitelli in una stalla ". Le propitiatoire, symbole préfigurant la croix sur laquelle Jésus fut crucifié, portera en effet la guérison contre la maladie mortelle du péché. Ghjesù hè mortu per liberà da u peccatu è hè risuscitatu per liberà i so eletti da e mani gattivi di i peccatori impenitenti è ribelli. A trasgressione di a lege cuntenuta in l'arca hà purtatu a morte à tutti i criaturi umani nantu à a terra. È per l'eletti selezziunati da Diu in Cristu, per elli solu, u sediu di misericordia pusatu sopra à l'arca chì cuntene a lege trasgredita hà purtatu u trionfu di a vita eterna in quale entreranu à l'ora di a prima risurrezzione; quellu di i santi riscattati da u sangue versatu da Ghjesù Cristu nantu à stu sediu di misericordia. A so guariscenza da a morte sarà allora cumpleta. Sicondu Mal.4: 2, i cherubini sò l'imaghjini di u Diu Spiritu celeste chì Rev.4 designa da u simbulu di i " quattru criaturi viventi ". Perchè a guariscenza attaccata à u sediu di misericordia hè ben pusatu sottu à e duie ali cintrali di i dui grandi cherubini.

Cum'è in u ritu ebraicu annuali di u "ghjornu di l'espiazione", u sangue di l'animali di u caprettu era sprinkled in u fronte è nantu à u sediu di misericordia, versu l'Oriente, era necessariu chì u sangue di Ghjesù Cristu curressi ancu ellu. nantu à stu stessu sediu di misericordia. Per questu scopu, Diu ùn hà micca chjamatu u serviziu di un prete umanu. Avia pianificatu è urganizatu tuttu in anticipu, per avè l'arca è e cose sante trasportate da u locu santu è u locu santu in u tempu di u prufeta Ghjeremia à una caverna situata in u sotano à u pede di u Golgota, sottu rocciosa. terra, sei metri di prufundità, ghjustu sottu à a cavità cubica di 50 cm, scavata nantu à a superficia in a roccia, in quale i suldati rumani alzavanu a croce nantu à quale Ghjesù fù crucifissu. Attraversu una longa è prufonda difettu creatu da u terrimotu mintuatu in a Bibbia, u so sangue littiralmenti scorri à u latu manca di u sediu di misericordia, vale à dì à u latu drittu di u Cristu crucifissu. Cusì, ùn hè micca senza ragiuni chì Matt.27: 51 tistimunieghja à sti cosi: " Eccu, u velu di u tempiu hè stata strappata in dui, da cima à fondu, a terra tremò, i scoglii sò stati strappati , ...". In u 1982, un esame scientificu hà revelatu chì u sangue seccu cullucatu da Ron Wyatt era anormalmente cumpostu di 23 cromusomi X è un unicu cromusomu Y. U creatore divinu vulia lascià daretu à ellu, prova di a so natura divina chì hè aghjuntu à u so santu sudario. chì l'imaghjini di a so faccia è u so corpu appariscenu in negativu. Cusì, a lege trasgredita cuntenuta in l'arca hà ottenutu a so riparazione cumpleta, ricevendu nantu à u so altare u sangue veramente puru da ogni peccatu di u nostru Salvatore Ghjesù Cristu. Perchè in revelà queste cose à Ron Wyatt, Diu ùn hà micca circatu di suddisfà a curiosità umana, ma vulia rinfurzà a duttrina di a santificazione di a so divinità in Ghjesù Cristu. Perchè avè un sangue sfarente di l'altri umani, dà ragiuni per crede in a so natura perfetta è pura, libera da ogni forma di piccatu. Hè cusì cunferma ch'ellu hè ghjuntu à incarnà un novu o " ultimu Adamu " cum'è Paul dice in 1 Cor.15: 45, perchè ancu s'ellu hè vistu, intesu è messu à morte in un corpu di carne simili à u nostru, ùn era senza nisun ligame geneticu. cù a spezia umana. Una tale attenzione à i dettagli in a realizazione di u so prughjettu di salvezza palesa l'impurtanza chì Diu dà à i simboli di u so insignamentu. È capimu megliu perchè, Mosè hè statu punitu per avè distortu stu prughjettu di salvezza divina per avè sbattu duie volte a roccia di Horeb. A siconda volta, secondu l'ordine datu da Diu, ùn avia solu parlà cun ellu per piglià l'acqua.

 

A verga di Mosè, a manna, u rotulu di Mosè

Num.17:10: " L'Eternu hà dettu à Mosè: Raporta a verga d'Aaron davanti à u tistimunianza , per esse guardata cum'è un segnu per i figlioli di a ribellione, affinchì tu mettessi fine à a so murmurazione davanti à mè è ch'elli saranu. ùn mori micca u periodu ".

Exo.16: 33-34: " E Mosè disse à Aaron: Pigliate un vasu, mette in ellu un omer pienu di manna, è mettilu davanti à YaHWéH, chì pò esse cunservatu per i vostri discendenti. Selon l'ordre donné par YahvéH à Moïse, Aaron l'a placé devant le témoignage , afin qu'il soit conservé .

Deut.31: 26: " Pigliate stu libru di a lege, è mettilu accantu à l'arca di l'allianza di u Signore, u vostru Diu, è serà quì cum'è tistimunianza contru à voi .

Basatu nantu à sti versi, pardunemu à l'apòstulu Paulu u so errore chì l'hà purtatu à pusà questi elementi in l'arca è micca accantu o davanti à ellu, in Heb.9: 3-4: "Darretu à u sicondu velu era a parte . di u tabernaculu chjamatu u Santu di i santi , chì cuntene l'altare d'oru per l'incensu , è l'arca di l'allianza, tutta cuperta d'oru. Devant l'arche il y avait un vase d'or qui contenait la manne, la verge d'Aaron qui avait germé, et les tables de l'alliance . De même, l'autel de l'encens n'était pas dans le sanctuaire, mais sur le côté du temple devant le voile. Ma l'elementi posti accantu à l'arca eranu quì à tistimunianza di i miraculi fatti da Diu per u so populu ebreu chì era diventatu Israele, una nazione libera è rispunsevuli.

Accantu à l'arca, a verga di Mosè è Aaron, dumanda a fiducia in i veri prufeti di Diu. Sicondu Deu.8: 3, a manna ricorda à l'eletti davanti à Ghjesù chì " l'omu ùn camparà micca solu da u pane è l'acqua, ma da ogni parolla chì procede da a bocca di YaHWéH ". È sta parolla hè ancu rapprisentata quì in a forma di u scroll scrittu da Mosè, sottu à u dictatu di Diu. Sopra l'arca, l'altare di u sediu di misericordia insegna chì senza a fede in u sacrifiziu vuluntariu di a vita di Ghjesù Cristu, a cunnessione cù Diu hè impussibile. Stu settore di e cose custituisce a basa teologica di u novu pattu stabilitu nantu à u sangue umanu versatu da Ghjesù Cristu. È assai lògicu, u ghjornu chì, in ellu, u prughjettu di Diu hè statu rializatu è rializatu, u rolu di i simboli è a festa di "Yom Kippur" o "ghjornu di l'espiazione" chì hà prufetizatu hè diventatu obsolet è inutile. Davanti à a realità, l'ombra svanisce. Hè per quessa chì u tempiu, in u quali i riti prufetichi eranu praticati, hà avutu a spariscia è mai più appare. Cum'è Ghjesù hà insignatu, u adoratore di Diu deve venerà " in spiritu è in verità ", avè " accessu liberu " à u so Spìritu celeste per mezu di a mediazione di Ghjesù Cristu. È st'adorazione ùn hè attaccata à nisun locu terrenu, nè in Samaria, nè in Ghjerusalemme, è ancu menu in Roma, Santiago di Compostela, Lourdes o a Mecca.

Ancu s'ellu ùn hè micca ligatu à un locu terrenu, a fede hè dimustrata da l'opere chì Diu hà preparatu in anticipu per i so eletti mentre campanu nantu à a terra. U simbolicu di u Santuariu cessò à u principiu di u quintu millenniu dopu à 4000 anni di piccatu. È se u prughjettu di Diu era statu custruitu annantu à 4000 anni, l'eletti avissiru intrutu in u restu di Diu profetizatu da u sàbbatu settimanale. Ma questu ùn era micca u casu, perchè dapoi Zaccaria, Diu hà profetizatu duie alleanze. Elabora nantu à u sicondu, dicendu in Zec.2: 11: " Parechje nazioni seranu unite à YaHWéH in quellu ghjornu, è diventeranu u mo populu; Abitaraghju à mezu à voi, è sapete chì u Signore di l'armata m'hà mandatu à tè. » E duie alleanze sò illustrate da " dui alivi " in Zac.4: 11 à 14: " Aghju rispostu è li dissi: Chì significanu sti dui alivi, à a diritta di u candelabro è à a manca? Aghju parlatu una seconda volta , è li dissi: Chì significà i dui rami d'alivi, chì sò vicinu à i dui cundutti d'oru da quale l'oru scorri ? Mi rispose : Ùn sapete ciò chì volenu dì ? Dicu: Innò, u mo signore . È disse: Quessi sò i dui unti chì stanu davanti à u Signore di tutta a terra . A lettura di sti versi mi face scopre una suttilità sublime di u Diu creatore, Spìritu Santu chì inspira a parolla biblica. Zaccaria hè custrettu à dumandà duie volte ciò chì i " dui alivi " significanu per Diu per risponde. Questu hè chì u prugettu di l'allianza divina hà da sperimentà duie fasi successive, ma a seconda fase hè insegnata da e lezioni di a prima. Ci sò dui, ma in a realtà sò solu unu, perchè u sicondu hè solu a culminazione di u primu. In verità, chì vale u vechju pattu senza a morte expiatoria di u Messia Ghjesù? Nunda, mancu a coda di una pera, cum’ellu avia dettu u monacu Martin Luther. È questu hè a causa di a tragedia chì tocca ancu i Ghjudei naziunali oghje. In questi versi, Diu profetizza ancu u so rifiutu di u novu pattu da a risposta chì Zaccaria dà à a quistione " Ùn sapete micca ciò chì volenu dì?" Dicu: Innò, u mo signore . Perchè in fattu, i Ghjudei naziunali ignoraranu stu significatu finu à u mumentu di l'ultima prova chì precede u ritornu di Ghjesù Cristu induve cunvertiranu o cunfirmà u so rifiutu à u costu di a so esistenza.

Ovviamente, a cunversione cristiana di i populi pagani hà pruvucatu chì u pianu divinu era veramente realizatu in a persona di Ghjesù Cristu è questu hè u solu signu chì Diu offre ancu à i Ghjudei naziunali per stà in a so santa alleanza. Cusì cunfirmatu, sta seconda o nova allianza era di estenderà annantu à l'ultimu terzu di i 6000 anni di u tempu di u peccatu terrenu. È hè solu da u so ritornu gloriosu finali chì Ghjesù Cristu marcarà u tempu di u cumpletu di a seconda allianza; perchè finu à questu ritornu, l'insignamentu prufetizatu da i simboli ferma utili per capiscenu u prughjettu generale preparatu da Diu, postu chì l'avemu a cunniscenza di u tempu di u so gloriosu ritornu: u principiu di a primavera 2030. Cusì, in u 1844, dandu u sàbatu. à u so elettu sceltu, Diu si basa nantu à e lezioni scritte in u simbolicu di u santuariu ebraicu è u tempiu di Salomone. Denuncia u peccatu di dumenica cattolica ereditata da l'imperatore Custantinu dapoi u 7 di marzu di u 321, suggerendu a necessità di una nova "purificazione di u santuariu" chì hè stata veramente realizata una volta per sempre in Ghjesù Cristu crucifissu è risuscitatu. Diu hà veramente aspittatu finu à u 1844 per denuncià più chjaramente a so cundanna di "Duminicata Rumana". Perchè a so adopzione pusò a fede cristiana urigginariamente pura sottu a malidizioni di u peccatu chì rompe a relazione cù Diu in cunfurmità cù l'annunziu datu in Dan.8:12.

A santificazione dunque implica necessariamente u rispettu di u sàbatu santu, ellu stessu santificatu da Diu da a fine di a prima settimana di a so creazione di u sistema di a terra. Soprattuttu perchè prufezia l'entrata di l'eletti in u restu ottenuta da a vittoria di Ghjesù è hè presente in u quartu di i dece cumandamenti di Diu cuntenuti in l'arca di u tistimunianza in u locu santu, u santuariu, simbulu di u Spiritu di u Diu celeste trè volte santu, santu in a perfezione di i so trè roli successivi di Babbu, Figliolu è Spìritu Santu. Tutte e cose truvate quì sò caru à u core di Diu è deve esse cum'è caru in i pinsamenti è i cori di i so eletti, i so figlioli, e persone di a so "casa". A selezzione di l'autentica santità di l'eletti hè cusì stabilita è identificata.

A cuntrariu di a lege di Mosè chì subisce adattazioni à l'avanzamentu di u prugettu di Diu, ciò chì hè incisu nantu à e petre piglia un valore perpetu finu à a fine di u mondu. È questu hè u casu cù i so dece cumandamenti, nimu di quale ùn pò esse mudificatu è ancu menu sguassatu, cum'è a Roma papale osò fà per u sicondu di sti dece cumandamenti. L'intenzione diabolica di ingannà i candidati per l'eternità appare in l'aghjunzione di un cumandamentu per mantene u numeru dece. Ma a pruibizione divina di inchinarsi davanti à e criature, à l'imaghjini scolpite o à e rapprisentazioni hè stata veramente sguassata. Pudemu dispiace stu tipu di cose ma ci permette quantunque di smascherà a falsa fede. Quellu chì ùn cerca micca di capiscenu è resta superficiale logicamente soffre a cunsequenza di u so cumpurtamentu; ignora i termini di u so ghjudiziu finu à a so cundanna da Diu.

 

U tempiu o locu santu

Lasciamu l'aspettu celeste religiosu vistu da u celu per fighjà sottu à quellu chì a santità religiosa li dà nantu à a terra. Scopremu in l'elementi posti in a parte "tempiu" di a "casa di YaHWéH". In u tabernaculu di u tempu di Mosè, sta stanza era a tenda di riunione. Ci sò trè di questi elementi è cuncernanu a tavula di i pani di presentazione, u candelabro cù sette tubi è sette lampade è l'altare di l'incensu pusatu ghjustu davanti à u velu à mezu à a stanza. Venendu da fora, a tavula di u pane hè à manca, à u nordu è u candelabro à a diritta, à u sudu. Questi simboli sò quelli di una realità chì piglia forma in a vita di l'eletti redimtati da u sangue versatu da Ghjesù Cristu. Sò perfettamente cumplementari è inseparabili.

 

U candelabro d'oru cù sette lampade

Exo.26: 35: " Pudete a tavola fora di u velu, è u candelabro oppostu à a tavola, à u latu sudu di u tabernaculu; è vi mette a tavula à u latu nordu .

In u tempiu, hè situatu à manca, à u latu Sud. I simboli sò letti cù u tempu, da u Sud à u Nordu. U candelabro imagine u Spìritu è a luce di Diu da u principiu di u vechju pattu. L'allianza sacra hè digià basata annantu à u sacrifiziu di l'"agnellu di Diu" pascuale simbolizatu è precedutu da agnelli o giovani ram offri in sacrificiu dapoi Adamu. In Rev.5: 6 i simboli di u candelabro sò attaccati à questu: " sette ochji chì sò i sette spiriti di Diu mandati per tutta a terra " è " sette corne " chì l'attribuiscenu a santificazione di u putere.

U candelabro hè quì per risponde à a necessità di luce di l'eletti. L'ottennu in u nome di Ghjesù Cristu in quale hè a santificazione (= 7) di a luce divina. Questa santificazione hè simbolizzata da u numeru "sette" presente in a revelazione biblica da a creazione di a settimana di sette ghjorni da u principiu. In Zaccaria, u Spìritu attribuisce " sette ochji " à a petra principale nantu à quale Zorobbabel hà da ricustruisce u tempiu di Salomone distruttu da i Babilonesi. È dice di questi " sette ochji ": " Questi sette sò l'ochji di YaHWéH, chì correnu per tutta a terra. » In Rev.5: 6, stu missaghju hè attribuitu à Ghjesù Cristu, " l'Agnellu di Diu ": " E aghju vistu, à mezu à u tronu è di i quattru criaturi viventi è à mezu à l'anziani, un agnellu. chì era quì cum'è immolata. Hà avutu sette corne è sette ochji, chì sò i sette spiriti di Diu mandati per tutta a terra ". Stu versu affirma fermamente a santificazione di a divinità di u Messia Ghjesù. U grande creatore Diu si mandò à a terra per cumpiendu u so sacrificiu expiatorio voluntariu in Ghjesù. Hè à l'azzione di stu Spìritu divinu chì devu e spiegazioni presentate in i mo opere. A luce hè prugressiva è a cunniscenza cresce cù u tempu. Li duvemu tutta a nostra intelligenza di e so parolle profetiche.

 

L'altare di i prufumi

Offrendu u so corpu fisicu à a morte, in a norma perfetta di u so spiritu è a so ànima sana, Ghjesù Cristu porta davanti à Diu un odore piacevule chì u ritu ebraicu simbulizeghja da i prufumi. Cristu hè rapprisintatu in issi prufumi ma dinò in u rolu di l'ufficiale chì li prupone.

Juste devant le voile, et face à l'arche du témoignage et à son propitiatoire, se trouve l'autel de l'encens qui confère à l'officiant, le grand prêtre, son rôle d'intercesseur pour les fautes commises par ses seuls élus. Perchè Ghjesù ùn hà micca pigliatu nantu à ellu i peccati di u mondu sanu, ma solu quelli di i so eletti à quale hà datu segni di a so gratitudine. Nantu à a terra, u suvru sacerdote hà solu un valore prufeticu simbolicu, perchè u dirittu di intercessione appartene solu à Cristu, u Salvatore. L'intercessione hè u so dirittu esclusivu è hà un caratteru " perpetuu " secondu l'ordine di Melchisedec, cum'è questu hè più clarificatu in Dan. 8: 11-12: " Ella s'arrizzò à u capu di l'armata, pigliò u sacrificiu perpetuu da ellu , è hà sbulicatu u locu di u so santuariu. L'esercitu hè statu livatu cù u sacrifiziu perpetu , per via di u peccatu; u cornu hà lanciatu a verità in terra, è hà riesciutu in i so imprese "; è in Heb.7: 23. E parolle " sacrificiu " barrate ùn sò micca citate in u testu ebraicu originale. In questu versu, Diu denuncia e cunsequenze di u regnu papale rumanu. U rapportu direttu di u Cristianu cù Ghjesù hè sviatu per u benefiziu di u capu papale; Diu perde i so servitori chì perde l'ànima. In a so perfezione divina, solu Diu in Cristu pò legittimà a so intercessione, perchè prupone, cum'è un riscattu per quelli per quale ellu intercede, u so sacrificiu cumpassione voluntariu chì porta un odore piacevule per u Diu ghjudice Amore è Ghjustizia chì rapprisenta à u listessu tempu. tempu. A so intercessione ùn hè micca automatica; l'eserciteghja o micca, secondu chì u supplicante si merita o micca. L'intercessione di Ghjesù Cristu hè motivatu da a so cumpassione per i debule carnali naturali di i so eletti, ma nimu pò ingannà ellu, ghjudicà è cumbatte cù ghjustizia è ghjustizia è ricunnosce i so veri adoratori è schiavi; ciò chì sò i so veri discìpuli. In u rituali, i perfumi simbulizeghjanu l'odore piacevule di Ghjesù chì ponu offre cusì e preghiere di i so santi fideli cù u so perfume persunale piacevule à Diu. U principiu hè simile à staghjone un platu chì deve esse manghjatu. L'imaghjini prufetichi di u Cristu vittorioso, u Grandu Sacerdote terrenu diventa obsolet è deve sparisce cù u tempiu in quale ellu pratica i so riti religiosi. U principiu di intercessione ferma dopu à questu, perchè e preghiere indirizzate à Diu da i santi sò presentati in u nome è da i meriti di Ghjesù Cristu intercessore celeste è Diu in pienezza à u stessu tempu.

 

A tavula di i pani di mostra

In u tempiu, hè situatu à a diritta, à u nordu. U pani di mostra rapprisenta l'alimentu spirituale chì custituisce a vita di Ghjesù Cristu, a vera manna celeste datu à l'eletti. Ci sò dodici pani cum'è ci sò dodici tribù in l'alleanza divina è umana realizatu in Ghjesù Cristu cumplettamente Diu (= 7) è cumplettamente Omu (= 5); u numeru dodici essendu u numeru di sta alleanza trà Diu è l'omu, Ghjesù Cristu hè l'applicazione è u mudellu perfettu. Hè nantu à ellu chì Diu custruisce e so alleanze nantu à i 12 patriarchi, i 12 apòstuli di Ghjesù, e 12 tribù sigillate in Rev.7. In a lettura di a so orientazione à u Nordu di u "tempiu", sta tavula hè nantu à u latu di u novu pattu è da u latu di u grande Cherub pusatu à manca in u santuariu.

 

A piazza

L'altare di i sacrifici

In Revelazione 11: 2, u Spìritu attribuisce un destinu particulare à a " corte " di u santuariu: " Ma a corte esterna di u tempiu, lasciala in fora, è ùn misurà micca; perchè hè statu datu à e nazioni, è piglieranu a cità santa à i pede per quaranta è dui mesi . A « cour » désigne la cour extérieure située avant l'entrée du lieu saint ou du temple couvert. Ci truvamu elementi di rituali religiosi chì riguardanu l'aspettu fisicu di l'esseri. Prima, ci hè l'altare di i sacrifici nantu à quale l'animali sacrificati sò brusgiati. Dapoi a venuta di Ghjesù Cristu chì hè ghjuntu à fà u sacrifiziu perfettu, stu rituali hè diventatu obsolet è finì in cunfurmità cù a prufezia di Dan.9: 27: "Fà un pattu forte cù parechji per una settimana, è per a mità di a settimana. farà cessà u sacrifiziu è l'offerta ; u devastatore commetterà e cose più abominabili, finu à chì a ruina è ciò chì hè statu risoltu cascanu nantu à u devastatore ". In Heb.10: 6 à 9, a cosa hè cunfirmata: " Ùn avete micca accettatu l'olocaustu o sacrifici per u peccatu . Allora aghju dettu : Eccu, vengu ( In u rotulu di u libru si parla di mè ) Per fà a to vulintà, o Diu. Dopu avè dettu prima : Sacrifici è offerte ùn avete micca vulsutu è ùn avete micca accettatu, nè olocausto nè sacrificiu per u peccatu (chì sò offerti secondu a lege), allora disse : Eccu, vengu à fà a to vulintà. Hè cusì abolisce a prima cosa per stabilisce u sicondu. Hè in virtù di sta vulintà chì simu santificati, attraversu l'offerta di u corpu di Ghjesù Cristu, una volta per sempre . Sembra chì Paulu, u presumitu autore di sta epistola indirizzata à l'« Ebrei », l'hà scrittu sottu à u dittamentu di Ghjesù Cristu ; chì ghjustificà a so luce immensa è a so precisione incomparabile. Infatti, solu Ghjesù Cristu in persona puderia dì à ellu: "( In u rotulu di u libru hè di ) ". Ma u versu 8 di u testu di u Salmu 40 dice: " Cù u rotulu di u libru scrittu per mè ". Sta mudificazione pò dunque esse ghjustificata da questa azzione persunale di Cristu cù Paulu, chì hè statu isolatu per trè anni in Arabia, preparatu è struitu direttamente da u Spìritu. È vi ricordu, questu era digià u casu cù u scroll scrittu da Mosè chì l'hà scrittu sottu u dittamentu di Diu.

 

U mare, cisterna di abluzioni

U sicondu elementu di a piazza hè a cisterna di abluzione, una prefigurazione di u rituali di battesimu. Diu li dà a parolla "mare" per u so nome. In l'esperienza umana, u mare hè sinonimu di "morte". Ella inghiottì l'antidiluviani cù u so diluviu è affucò tutta a cavalleria di Faraone chì perseguiva Mosè è u so populu ebreu. In u battèsimu, necessariamente in immersione tutale, u vechju peccatore hè suppostu di more per esce da l'acqua cum'è una nova criatura redentata è rigenerata da Ghjesù Cristu chì l'imputa a so ghjustizia perfetta. Ma questu hè solu un principiu teoricu chì l'applicazione dependerà di a natura di u candidatu chì si prisenta. Veni, cum'è Ghjesù, à u battèsimu, per fà a vulintà di Diu ? A risposta hè individuale è Ghjesù impute o ùn impute a so ghjustizia secondu u casu. Ciò chì hè sicuru hè chì quellu chì vole fà a so vulintà rispetterà cun gioia è gratitùdine a santa lege divina, a trasgressione di a quale custituisce u peccatu. S'ellu deve more in l'acqua di u battèsimu, ùn ci hè micca quistione di rinasce in u serviziu di Cristu, salvu accidintali per via di a debulezza carnale di l'essere umanu.

Cusì, purificatu da i so piccati è mette nantu à a ghjustizia imputata di Ghjesù Cristu, cum'è u prete di l'antica allianza, l'elettu cristianu pò entre in u locu santu o tempiu per serve à Diu in Ghjesù Cristu. U caminu di a vera religione divina hè cusì revelata da sta custruzzione picturale perchè questi sò solu simbuli, a realità appariscerà in l'opere chì l'eletti ghjustificate portanu davanti à l'omi, à l'anghjuli è à u Diu creatore.

 

U pianu di Diu hà profetizatu in imagine

In u so pianu, Diu hà sguassatu u peccatu di l'eletti per u sangue di Ghjesù Cristu purtatu à u sediu di misericordia di u santuariu o locu santu. Permessi per scavi eccezziunali in u situ di u Monti Golgota in Ghjerusalemme finu à u 1982, l'archeologu infermiera adventista Ron Wyatt hà revelatu chì u sangue di Ghjesù scorriva in a parte sinistra di u sediu di misericordia situatu in una caverna sotterranea à sei metri sottu à a croce. di a crucifixion di Cristu; ciò chì hè accadutu à u pede di u Golgota. In u ritu sacerdotale, u prete pusatu in u locu santu face u sediu di misericordia è e cose celesti stallate in u locu più santu, u santuariu. Dunque, ciò chì hè à a manca di l'omu hè à a diritta di Diu. In listessu modu, a scrittura di l'ebraicu hè fatta da a diritta à a manca di l'omu, pigliendu a direzzione Nord-Sud, dunque, da a manca à a diritta di Diu. Cusì, u pianu di i dui patti hè scrittu in a lettura di stu locu santu, da a diritta di l’omu à a so manca ; o u cuntrariu per Diu. I Ghjudei di l'antica allianza sirvutu à Diu sottu a maghjina simbolica di u cherubino situatu in u santuariu à a so diritta. Duranti a so allianza, u sangue di u caprettu uccisu in u "ghjornu di l'espiazione" era sprinkled in u fronte è nantu à u sediu di misericordia. A sprinkling hè stata fatta sette volte cù u so dettu da u suvra sacerdote versu l'Oriente. Hè vera chì a vechja allianza era a fase orientale di u so prughjettu di salvezza. I peccatori da esse pardunati eranu elli stessi in Oriente, in Ghjerusalemme. U ghjornu chì Ghjesù hà versatu u so sangue, hè cascatu nantu à stu stessu sediu di misericordia, è u novu pattu stabilitu nantu à u so sangue è a so ghjustizia principia sottu à u segnu di u sicondu cherubino situatu à a manca, u latu sud. Cusì, vistu da Diu, sta progressione hè accaduta da a so manca à a so " diritta ", u latu di a so benedizzione, cum'è hè scrittu in Salmi 110: 1: " Di David. salmu. A parolla di u Signore à u mo Signore: Siate à a mo diritta , finu à ch'e aghju fattu i vostri nemici u to sgabello . È cunfirmendu Heb.7: 17, versi 4 à 7 specificanu: " YahWeH hà ghjuratu, è ùn si pintirà micca: sì un prete per sempre, à a manera di Melchisedec. U Signore à a to manu dritta rompe i rè in u ghjornu di a so còllera. Esercita a ghjustizia trà e nazioni : tuttu hè pienu di cadaveri ; si rompe capi in tuttu u paese. Iddu beie da u fiumu mentre cammina : hè per quessa ch'ellu alza u capu . Cusì, u mansu ma ghjustu Ghjesù Cristu face i mockers è i ribelli paganu u prezzu per u so disprezzu per a tistimunianza sublime di u so amori compassionevoli per i so eletti redimi.

De sorte qu'en entrant dans la cour ou dans le temple, les Hébreux présentent le dos au « soleil levant » adoré au fil du temps par les païens en divers endroits de la terre, Dieu a voulu que le sanctuaire soit construit, sur toute sa longueur, à l'Est- Asse occidentale. In a so larghezza, u muru drittu di u locu più santu era dunque situatu à u "Nord" è u muru manca era à u latu "Sud".

In Matt.23: 37, Ghjesù hà datu l'imaghjini di una " gallina chì prutegge i so pulcini sottu à e so ali ": " Gerusalemme, Ghjerusalemme, chì tomba i prufeti è lapida quelli chì sò mandati à voi, Quante volte aghju vulsutu riunite i vostri figlioli, cum'è una ghjallina riunisce i so pulcini sottu à l'ale, è ùn erate micca vulsutu ! ". Questu hè ciò chì l'ale stese di i dui cherubini insegnanu, per ognuna di e duie alleanze successive. Sicondu Exo.19: 4, Diu si compara à un " aquila ": " Avete vistu ciò chì aghju fattu à l'Eggittu, è cumu vi aghju purtatu nantu à l'ali di l'aquila è vi purtò à mè ". In Rev.12: 14, specifica " grande aquila ": " E i dui ali di a grande aquila sò stati dati à a donna, per pudè vulà in u desertu, à u so locu, induve hè alimentata per un tempu, tempu. , è mezu tempu, luntanu da a faccia di u serpente . Issi imaghjini illustranu a listessa realità : Diu prutege quelli ch'ellu ama perchè l'amare, in e duie alleanze successive, prima è dopu à Ghjesù Cristu.

Infine, simbolicamente, u tempiu ebraicu rapprisenta u corpu di Cristu, quellu di l'eletti è cullettivamente, a Sposa di Cristu, u so Elettu, l'assemblea di l'eletti. Per tutti sti mutivi, Diu hà stabilitu regule dietetiche sanitarie in modu chì queste diverse forme di u tempiu sò santificate è rispettate; 1Cor.6:19: " Ùn sapete micca chì u vostru corpu hè un tempiu di u Spìritu Santu chì hè in voi, chì avete da Diu, è chì ùn site micca u vostru propiu? »

Oru, nunda ma oru

Avemu da nutà ancu l'impurtanza di stu criteriu: tutti i mobili è l'utensili, i cherubini è i muri interni sò fatti d'oru o cuparti d'oru battutu. A caratteristica di l'oru hè u so caratteru inalterable; questu hè u solu valore chì Diu dà. Ùn hè micca surprisante chì hà fattu l'oru u simbulu di a fede perfetta, u mudellu unicu è perfettu chì era Ghjesù Cristu. L'internu di u tempiu è l'imaghjini di u santuariu l'aspettu internu di u spiritu di Ghjesù Cristu abbitatu da a santificazione, a purità di u Spìritu Santu di Diu; u so caratteru era inalterable è questu era a causa di a so vittoria annantu à u peccatu è a morte. L'esempiu datu da Ghjesù hè prisentatu da Diu cum'è u mudellu à imite per tutti i so eletti; questu hè u so esigenza, l'unica cundizione per esse cumpatibile individualmente è cullettivamente cù a vita celestiale eterna, u salariu è a ricumpensa di i vincitori. I valori chì eranu i so devenu diventà i nostri, ci vole à s'assumiglia à ellu cum'è cloni, cum'è hè scrittu in 1 Ghjuvanni 2: 6: " Quellu chì dice ch'ellu sta in ellu, deve ancu marchjà cum'ellu hà caminatu - listessu ". U significatu di l'oru hè datu à noi in 1 Petru 1: 7: " chì a prova di a vostra fede, chì hè più preziosa di l'oru chì perisce (chì, però, hè pruvata da u focu), pò risultatu in lode, gloria è onore. , quandu Ghjesù Cristu appare . Diu prova a fede di i so eletti. Ancu s'ellu hè inalterable, l'oru pò cuntene tracce di materiali impuri, è per sguassà, deve esse calatu è funnu. I slag o l'impurità sò allora à a so superficia è ponu esse eliminati. Hè l'imaghjini di l'esperienze di a vita terrena di i discìpuli redimi durante a quale Cristu sradicà u male è li purifica, sottumettendu à diverse prucessi. È hè solu sottu à a cundizione di a so vittoria in a prova chì à a fine di a so vita, u so destinu eternu hè decisu da u grande Ghjudice Ghjesù Cristu. Sta vittoria pò esse ottenuta solu da u so sustegnu è aiutu, cum'è hà dichjaratu in Ghjuvanni 15: 5-6 è 10 à 14: " Sò a vigna, voi sì i rami. Quellu chì stà in mè è in quale socu porta assai fruttu, perchè senza mè ùn pudete fà nunda. Sì qualchissia ùn ferma in mè, hè cacciatu fora cum'è un ramu è secca; tandu cugliemu i rami, li mettimu in u focu, è brusgianu . L'ubbidienza à i cumandamenti divini hè necessariu: " Se guardà i mo cumandamenti, resterete in u mo amore, cum'è aghju guardatu i cumandamenti di u mo Babbu, è stà in u so amore. ". Morir per i so amichi diventa a culminazione perfetta di a norma di l'amore sublimatu: " Questu hè u mo cumandamentu: Amate l'altri, cum'è v'aghju amatu". Ùn ci hè amore più grande chì dà a so vita per i so amichi ". Ma sta ricunniscenza da Ghjesù hè cundizionale: " Sì i mo amichi, se fate ciò chì vi cumandimu ".

Per a so parte, u candelabro cù sette lampade era fattu d'oru solidu. Puderia solu simbulizà a perfezione di Ghjesù Cristu. L'oru dopu trovu in e chjese di u Cattolicu Rumanu riflette a pretensione di a so falsa fede. Hè per quessa, in cuntrastu, i tempii Protestanti sò stati spogliati di tutti l'ornamenti, umili è austeri. In u simbolicu di u santuariu è u tempiu, a prisenza d'oru prova chì u santuariu pò rapprisintà solu u divinu Ghjesù Cristu. Ma per estensione, hè scrittu chì ellu hè u Capu, u capu di a Chjesa chì hè u so corpu in Eph.5: 23-24: " per u maritu hè u capu di a moglia, cum'è Cristu hè u capu di a Chjesa. , chì hè u so corpu , è di quale ellu hè u Salvatore. Avà, cum'è a Chjesa hè sottumessa à Cristu, cusì ancu e moglie devenu esse sottumessi à i so mariti in tutte e cose. » Ma tandu u Spìritu specifica : " Mariti, amate e vostre mòglie, cum'è Cristu hà amatu a Chjesa, è hà datu ellu stessu per ella, per santificà ella da a parolla , dopu avè purificatu da u battesimu d'acqua, per fà sta Chjesa. apparisce davanti à ellu gloriosu, senza macchia, nè ride nè qualcosa di simile, ma santu è irreprensibile. ". Eccu dunque, chjaramente spressione, in ciò chì hè custituita a vera religione cristiana. U so standard ùn hè micca solu teoricu perchè hè una pratica implementata in tutta a so realità. Hè necessariu un accordu cù u standard di a so " parola " revelata; chì implica guardà i cumandamenti è l'urdinamentu di Diu è cunnosce i misteri revelati in e so profezie di a Bibbia. Stu criteriu, " irreprensible o irreproachable " di l'eletti, hè ricurdatu è cunfirmatu in Rev. 14: 5 induve hè attribuitu à i santi "Adventisti" di u veru ritornu finali di Cristu. Sò designati da u simbulu di u " 144,000 " sigillatu cù u " sigellu di Diu " in Rev.7. A so sperienza hè quella di tuttu santificazione . Stu studiu mostra chì u tabernaculu, u santuariu, u tempiu è tutti i so simboli anu profetatu u grande prughjettu di salvezza di Diu. Anu trovu u so scopu è u so cumplementu in a manifestazione di u ministeru terrenu di Ghjesù Cristu revelatu à l'omu. Cusì, a rilazioni chì l'sceltu mantene cun ellu hè di natura è caratteru prufetichi; l'omu ignorante s'affida à u Diu creatore chì sà tuttu; chì custruisce u so avvene è li palesa.

U studiu di u tempiu custruitu da u rè Salomone hà appena dimustratu chì ùn ci vole micca cunfundà a parte "tempiu" accessibile à l'omi cù u "santuariu" riservatu solu à u Diu celeste. In u risultatu di questu, a parolla "santuariu" usata invece di a parolla "santità" in Dan.8: 14 sta volta perde tutta a legittimità, perchè si tratta di un locu celeste induve ùn hè micca necessariu purificazione in 1843. È à u cuntrariu , a parolla "santità" cuncerna i santi chì deve rumpiri da a pratica di u peccatu nantu à a terra per esse santificati o, sceltu per l'elezzione da Diu.

À a morte di Ghjesù Cristu, u velu chì separava u "tempiu" da u "santuariu" hè statu strappatu da Diu, ma solu e preghiere di i santi averanu accessu spirituale à u santuariu celeste induve Ghjesù intercede per elli. A parte di u tempiu era di cuntinuà u so rolu di casa di riunione per l'eletti nantu à a terra. Era listessa in u 1843, u principiu hè statu rinnuvatu. U "tempiu" di i santi ferma nantu à a terra è in u "santuariu", solu celeste, l'intercessione di Cristu riprende ufficialmente in favore di solu l'eletti Adventisti selezziunati. Ùn ci hè dunque più un "santuariu" in terra in a nova alleanza induve u so simbulu sparisce. Tuttu ciò chì resta hè u "tempiu" spirituale di l'eletti redimi.

L'unicu impurtanza chì necessitava purificazione era i peccati di l'omi nantu à a terra, perchè nimu di u so peccatu hè vinutu à impurtà u celu. Solu a prisenza di u diavulu è i so dimònii ribelli pudianu fà questu, chì hè per quessa, vittorioso, in Michael, Ghjesù Cristu li espulse da u celu è li scacciò nantu à a terra di u peccatu induve duveranu stà finu à a so morte.

Ci hè una cosa più per capiscenu dopu avè discututu u simbolicu di a santità. Quantu santi sò sti simboli, sò solu cose materiali. A vera santità hè in i vivi, per quessa chì Ghjesù Cristu era più di u tempiu chì ellu stessu esistia solu per allughjà a lege di Diu, l'imaghjini di u so caratteru è a so ghjustizia offesa da u peccatore terrenu. Hè solu per serve com'è sustegnu per l'insignamentu di i so eletti chì Diu hà fattu queste cose realizate da Mosè è i so travagliadori. Hè per evità u cumpurtamentu idolatru chì Diu hà autorizatu un omu, u so servitore, Ron Wyatt, per truvà è toccu l'arca di a so tistimunianza in 1982. Perchè u "testimoniu di Ghjesù" chì "hè u spiritu di prufezia" assai superiore . à ellu è più utile postu ch'ellu hè vinutu in persona per revelà u significatu di u prughjettu di salvezza preparatu per i so scelti scelti nantu à a terra. Ron Wyatt hè statu permessu di filmà i Dieci Cumandamenti pigliati fora di l'arca da l'angeli, ma hà ricusatu di mantene a film. Questi fatti pruvucanu chì Diu hà sappiutu in anticipu u so rifiutu, ma sta scelta ci pruteghja da l'idolatria chì un tali arregistramentu puderia avè pruduttu in certi di i so eletti più vulnerabili. Sta realità hè stata revelata à noi, cusì chì a mantenemu in i pinsamenti di i nostri cori cum'è un dulce privilegiu datu da u nostru Diu di Amore.


I separazioni di Genesi

 

Mentre u studiu di stu travagliu ci hà revelatu i sicreti ammucciati in e profezie di Daniele è di l'Apocalisse, avà deve aiutà à scopre e profezie chì sò state revelate in u libru di Genesi, una parolla chì significa "principiu".

Attenzione !!! A tistimunianza chì avemu nutatu in stu studiu di u libru di Genesi hè vinutu direttamente da a bocca di Diu chì l'hà detta à u so servitore Mosè. Ùn crede in sta storia custituisce u più grande indignazione chì pò esse fatta à Diu direttamente, una indignazione chì chjude definitivamente a porta à u celu perchè palesa l'absenza tutale di "fede, senza a quale hè impussibile di esse piacevule à Diu ", secondu à . Ebrei 11:6.

In u prulogo di a so Apocalisse, Ghjesù insistia fermamente nantu à sta spressione: " Sò l'alfa è l'omega, u principiu è a fine " chì ellu cita di novu à a fine di a so Revelazione in Rev.22: 13. Avemu digià nutatu u caratteru prufeticu di u libru di Genesi, in particulare in quantu à a settimana di sette ghjorni chì profetizza sette mila anni. Quì, aghju avvicinatu stu libru di Genesi da l'aspettu di u tema di a " separazione " chì u carattirizza particularmente cum'è avemu da vede.

 

Genesi 1

 

U 1u ghjornu

 

Genesi 1: 1: " In u principiu Diu hà creatu i celi è a terra "

Cum'è a parolla " iniziu " indica, a " terra " hè stata veramente creata da Diu cum'è u centru è a basa di una nova dimensione, parallella à e forme di vita celestiale chì l'anu preceduta. Per utilizà l'imaghjini di un pittore, per ellu si tratta di creà è implementà a creazione di una nova pittura. Ma avemu digià nutatu chì, da a so origine, " i celi è a terra " sò separati . I " cieli " designanu u cosmu interstellare viotu, scuru è infinitu; è a " terra " apparisce in a forma di una bola coperta da l'acqua. A " terra " ùn avia micca preesistenza à a settimana di a creazione postu chì hè stata creata à u principiu o " iniziu " di a creazione di sta dimensione terrena specifica. Esce da u nulla è piglia forma à u cumandamentu di Diu per cumpiendu un rolu chì hè diventatu necessariu per via di a libertà chì hè à l'urìgine di u peccatu fattu in celu da a so prima criatura ; quellu chì Isaia 14:12 designa cù i nomi " stella matina " è " figliolu di l'alba " hè diventatu Satanassu da a so sfida à l'autorità di Diu. Dapoi hè statu u capu di u campu ribellu celeste esistenti è u futuru campu di a terra.

Gen.1: 2: "A terra era senza forma è viota: ci era bughjura nantu à a faccia di l'abissu, è u Spìritu di Diu si moveva nantu à l'acqui ".

Cum'è un pittore principia per applicà a strata di fondo à a tela, Diu presenta a situazione chì prevale in a vita celestiale digià creata è a vita terrena chì hà da creà. Il désigne ainsi par le mot « ténèbres » tout ce qui n'est pas dans son approbation qu'il nommera « lumière » en opposition absolue. Fighjemu u ligame chì stu versu stabilisce trà a parolla " oscurità ", sempre in u plurale cum'è i so aspetti sò multiplici, è a parolla " abissu " chì designa a terra senza forma di vita. Diu hà utilizatu stu simbulu per designà i so nemichi: i rivoluzionarii "senza dia" è i pensatori liberi in Rev.11: 7 è i ribelli di u cattolicu papale in Rev.17: 8. Ma i protestanti ribelli si uniscenu à elli in u 1843, passendu à u turnu sottu à a duminazione di Satanassu, l'"anghjulu di l'abissu " di Rev.9: 11; chì sò stati uniti da l'Adventismu infideli in u 1995.

In l'imaghjini pruposti in stu versu, vedemu chì "a bughjura " separa u " spiritu di Diu " da " l'acque " chì prufezianu simbolicamente, in Daniele è Revelazione, di masse di " populi, nazioni è lingue " sottu à i simboli. " mare " in Dan.7: 2-3 è Rev.13: 1, è sottu quellu di " fiumi " in Rev.8: 10, 9: 14, 16: 12, 17: 1-15. La séparation sera bientôt attribuée au « péché » originel qui sera commis par Ève et Adam. Cum'è in l'imaghjini datu, Diu si spalla cù u mondu di a bughjura attaccata à l'anghjuli ribelli chì seguitanu Satanassu in a so scelta per sfida à l'autorità di Diu.

Gen.1: 3: " Ddiu hà dettu: Chì ci sia a luce! È a luce era

Diu stabilisce u so standard di " bonu " secondu u so propiu ghjudiziu sovranu. Sta opzione di " bonu " hè ligata à a parolla " luce " per via di u so aspettu gloriosu, visibile à tutti è da tutti, perchè u bonu ùn genera micca "vergogna " chì porta l'omu à piattà per rializà a so cattivezia. Questa "vergogna" serà sentita da Adam dopu à u peccatu secondu Gen.3, cumparatu à Gen.2: 25.

Gen.1: 4: " Ddiu hà vistu chì a luce era bona; è Diu hà separatu a luce da a bughjura ".

Questu hè u primu ghjudiziu spressu da Diu. Revela a so scelta di u bonu evucatu da a parolla " luce " è a so cundanna di u male designatu da a parolla " oscurità ".

Diu ci palesa u scopu di a so creazione terrena è dunque u risultatu finali chì u so prughjettu hà da ottene: a separazione definitiva di quelli chì amanu a so " luce " da quelli chì preferanu " oscurità ". " Luce è bughjura " sò e duie scelte possibili da u principiu di libertà chì Diu vulia dà à tutte e so criaturi celesti è terrestri. Questi dui campi opposti anu infine dui capi; Ghjesù Cristu per a " luce " è Satanassu per a " oscurità ". È sti dui campi opposti, cum'è i dui poli di a terra, anu ancu avè dui fini assuluti diffirenti; l'eletti camparanu per sempre à a luce di Diu secondu Rev.21: 23; è distruttu da u ritornu di Cristu, i ribelli finiscinu cum'è " polvera " nantu à a terra desolata chì torna torna l'"abissu " di Gen.1: 2. Resuscitati per u ghjudiziu, seranu definitivamente annihilati essendu cunsumati in u "lavu di focu " di a " seconda morte " secondu Rev.20: 15.

Gen.1: 5: " Ddiu chjamò a luce ghjornu, è a bughjura chjamava notte. Allora ci era a sera, è ci era a matina: era u primu ghjornu .

Stu " primu ghjornu " di a Creazione hè dedicatu à a separazione definitiva di i dui campi formati da e scelte " luce è bughjura " chì s'affronteranu nantu à a terra finu à a vittoria finale di Ghjesù Cristu è u rinnuvamentu di a creazione terrena. U " primu ghjornu " hè cusì " marcatu " da l'autorizazione chì Diu dà à i ribelli per luttà contru à ellu durante i "settemila" anni prufetizzati da a settimana sana. Hè cusì ideale per diventà u segnu, o " marcu " di a falsa adorazione divina truvata in u cursu di sei millennii trà i pòpuli pagani o ebrei infideli, ma in particulare in l'epica cristiana, dapoi l'adopzione di u "ghjornu di l'Invinciti". Sun" cum'è un ghjornu di riposu settimanale impostu da l'autorità imperiale di Custantinu I , u 7 di marzu di u 321. Hè cusì chì, da sta data, l'attuale dumenica "cristiana" hè diventata a " marca di a bestia " cuntinuava à u sustegnu religiosu datu. à ellu da a fede cattolica romana papale da 538. Ovviamente, l'"alfa " di Genesi avia assai à offre à i servitori fideli di Ghjesù Cristu di u tempu " omega ". È ùn hè micca finitu.

 

U 2u ghjornu

 

Gen.1: 6: " Diu hà dettu: Chì ci sia una distesa trà l'acqui, è chì si separa l'acqui da l'acqui ".

Quì dinò, si tratta di separazione : « acque da acque ». L'azzione profetizeghja a separazione di e criature di Diu simbulizzate da "l' acque ". Stu versu cunfirma a separazione naturale di a vita celeste da a vita terrena è in i dui, a siparazione di i "figlii di Diu" da i "figli di u diavulu" ma chjamati à cohabit inseme finu à u ghjudiziu marcatu, da a morte di Ghjesù Cristu per l'anghjuli maligni ribelli, è finu à u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu per i Territori. Sta separazione ghjustificà u fattu chì l'omu serà creatu un pocu inferjuri à l'anghjuli celesti, postu chì a dimensione celestial serà inaccessibile per ellu. A storia di a terra serà quella di una longa sorte finu à a so fine. U peccatu hà stabilitu u disordine è Diu urganizeghja stu disordine attraversu una classificazione selettiva.

Gen.1: 7: " E Diu hà fattu a distesa, è sipara l'acqui chì sò sottu à l'espansione da l'acqui chì sò sopra à l'estensione. È cusì era ".

L'imaghjina data separa a vita terrena prufeta da "l' acque chì sò sottu " da a vita celeste chì hè " sopra l'estensione ".

Gen.1: 8: " Ddiu chjamò u celu d'espansione. Allora ci era a sera, è ci era a matina: questu era u secondu ghjornu .

Stu celu designa a strata atmosferica chì, furmata da i dui gasi (idrogenu è ossigenu) chì custituiscenu l’acqua, circunda tutta a superficia di a terra è chì ùn hè micca accessìbule naturali per l’omu. Diu li liga à a prisenza di una vita celeste invisibili chì hè u casu postu chì u diavulu stessu riceverà u nome " prince di u putere di l'aria " in Eph.2: 2: "... in quale avete caminatu una volta, secondu à u modu di stu mondu, sicondu u prìncipe di u putere di l'aria, di u spiritu chì avà agisce in i figlioli di ribellione "; attitudine ch'ellu avia digià in u mondu celeste.

 

U 3u ghjornu

 

Gen.1: 9: " Ddiu disse: Chì l'acqui chì sò sottu à u celu si riuniscenu in un locu, è chì a terra secca apparisce. È cusì era ".

Finu à questu tempu, " l'acqui " cupria tutta a terra, ma ùn cuntenenu ancu alcuna forma di vita di l'animali marini chì serà creatu u 5 ghjornu . Sta precisione darà tutta a so autenticità à l'azzione di l'inundazione di Genesi 6 chì puderà sparghje a forma di vita marina d'animali nantu à a terra sottumessa; chì tandu ghjustificà di truvà ci fossili marini è cunchiglia.

Gen.1: 10: " Ddiu chjamò a terra secca, è a massa di l'acque chjamò mari. Diu hà vistu chì era bonu ".

Sta nova separazione hè ghjudicata " bona " da Diu perchè, al di là di l'oceani è di i cuntinenti, dà à sti dui termini " mare è terra " u rolu di dui simboli chì designaranu rispettivamente a Chjesa cristiana cattolica è u protestante cristianu lasciatu u primu sottu u nome. di a Chjesa Riformata. A so separazione realizata trà u 1170 è u 1843 hè dunque ghjudicata « bona » da Diu. È u so incuragimentu per i so servitori fideli in u tempu di a Riforma hè statu revelatu in Apocalisse 2: 18 à 29. In questi versi, truvamu sta chiarificazione impurtante di i versi 24 è 25 chì testimonianu una situazione temporale eccezziunale: "À voi , à tutti l'altri in Tiatira, chì ùn ricevenu micca sta duttrina, è chì ùn anu micca cunnisciutu a prufundità di Satanassu, cum'è li chjamanu, vi dicu: ùn aghju micca un altru pesu nantu à voi ; tene solu ciò chì avete finu à ch'e vingu . Una volta di più, attraversu stu raggruppamentu, Diu porta l'ordine à u disordine creatu da spiriti angelici è umani ribelli. Fighjemu questu altru insegnamentu, a " terra " darà u so nome à u pianeta sanu perchè u " seccu " hè preparatu per esse l'ambienti naturali per a vita di l'omu per quale sta creazione hè fatta da Diu. A superficia marina essendu quattru volte più grande di a superficia di a terra secca, u pianeta puderia piglià u nome " mare " megliu meritatu ma micca ghjustificatu in u prughjettu divinu. E parolle di stu "dittu": "l'acelli s'aghjunghjenu inseme è l'acelli di una piuma s'accoltanu", si trovanu in questi raggruppamenti. Cusì, trà u 1170 è u 1843, i Prutistanti fideli è pacìfichi sò stati salvati da a ghjustizia di Cristu chì li era imputata eccezziunale senza ubbidienza à u restu sabbaticu di u veru settimu ghjornu: u sabbatu. È hè u requisitu di stu restu chì face a " terra " u simbulu di una falsa fede cristiana da u 1843, secondu Dan.8:14. A prova di stu ghjudiziu divinu appare in Apocalisse 10: 5 postu chì Ghjesù mette " i so pedi " nantu à u " mari è a terra " per sfracicà cù a so còllera.

Gen.1: 11: " Allora Diu hà dettu: "Lasciate chì a terra pruduce verdura, erba chì pruduce a sumente, è l'arburi di fruttu chì dà fruttu secondu u so tipu, avè a so sumente in elli nantu à a terra. È cusì era . »

A priurità data da Diu à a terra secca hè cunfirmata: prima, riceve u putere di " pruducia " " verdura, erba chì porta a sumente, arburi di fruttu chì dà fruttu secondu u so tipu "; tutte e cose prudutte prima per i bisogni di l'omu, è sicondamenti per l'animali terrestri è celesti chì u circundanu. Queste pruduzzione di a terra seranu aduprate da Diu cum'è imagine simboliche per revelà e so lezioni à i so servitori. L'omu, cum'è "l'arbulu ", darà fruttu, bonu o cattivu.

Gen.1: 12: " A terra hà purtatu verdi, erba chì porta a sumente secondu u so tipu, è l'arburi chì dà fruttu è avè a so sumente in elli secondu a so specie. Diu hà vistu chì era bonu. »

In questu 3rd ghjornu , nisuna culpa ùn contamina u travagliu creatu da Diu, a natura hè perfetta, cunsiderata " bona ". In perfetta purità atmosferica è terrestre, a terra multiplica i so pruduzzione. I frutti sò destinati à l'esseri chì camparanu nantu à a terra : omi è animali chì à u turnu pruducianu fruttu secondu a so parsunalità.

Gen.1: 13: " Allora ci era a sera, è ci era a matina: era u terzu ghjornu ".

 

 

 

U 4 ghjornu

 

Gen.1: 14: " Ddiu disse: Chì ci sia luci in u firmamentu di u celu, per sparte u ghjornu da a notte; ch'elli sianu segni per marcà i tempi, i ghjorni è l'anni ".

Una nova separazione appare: " ghjornu da notte ". Finu à questu quartu ghjornu, a luce di u ghjornu ùn era micca ottenuta da un corpu celeste. A separazione di u ghjornu è di a notte esiste digià in una forma virtuale creata da Diu. Per fà a so creazione indipindente da a so prisenza, Diu hà da creà in u quartu ghjornu stelle celestiali chì permettenu à l'omi di stabilisce un calendariu basatu annantu à a pusizione di sti stiddi in u cosmu interstellare. Cusì apparisceranu i segni di u Zodiacu, l'astrologia prima di u so tempu ma senza a divinazione attuale chì ci hè attaccata, vale à dì l'astronumia.

Gen.1: 15: " E ch'elli sianu luci in l'estensione di u celu, per dà luce nantu à a terra. È cusì era ".

A " terra " deve esse illuminata da " ghjornu " cum'è da " notte ", ma a " luce " di " ghjornu " deve superà quella di " notte " perchè hè l'imaghjini simbolica di u Diu di a verità, creatore di tutti. chì campa. È a successione in l'ordine " ghjornu di notte " profetizza a so vittoria finale contr'à tutti i so nemici chì sò ancu quelli di i so amati è benedetti eletti. Stu rolu chì cunsiste in " illuminà a terra " darà à queste stelle un significatu simbolicu di l'azzione religiosa insignendu verità o bugie presentate in nome di u Diu creatore.

Gen.1: 16: " Ddiu hà fattu i dui grandi luci, a più grande lumera per regnà nantu à u ghjornu, è a lumera minore per guvernà nantu à a notte; hà fattu ancu e stelle ".

Notez attentivement ce détail : en évoquant « le soleil » et la « lune », « les deux grands luminaires », Dieu désigne le soleil par l’expression « le plus grand » tandis que les éclipses le prouvent, les deux disques solaires et lunaires nous apparaissent. sottu a listessa dimensione, unu chì copre l'altru reciprocamente. Ma Diu chì l'hà criatu sà davanti à l'omu chì u so picculu aspettu hè dovutu à a so distanza da a terra, u sole hè 400 volte più grande, ma 400 volte più luntanu chè a luna. Per questa precisione cunfirma è affirma u so tìtulu supremu di Diu creatore. Inoltre, à u livellu spirituale, palesa a so "grandezza" incomparabile paragunata à a piccula luna, simbulu di notte è bughjura. L'applicazione di sti roli simbolichi cuncernarà à Ghjesù Cristu chjamatu " luce " in Ghjuvanni 1: 9: " Questa luce era a luce vera, chì, vinendu in u mondu, illumina ogni omu ". Fighjemu chì l'anticu allianza di u populu ebreu carnale custruitu nantu à un calendariu lunare hè stata postu sottu u segnu di una era "scura"; questu finu à a prima è a seconda venuta di Cristu. Cum'è a celebrazione di e "feste di e luna nova", un tempu quandu a luna chì sparisce diventa invisibule, hà profetizatu a venuta di l'era solare di Cristu, chì Mal.4: 2 paraguna à un "sole di ghjustizia": " Ma per voi, quellu chì teme u mo nome, u sole di a ghjustizia suscitarà , è a guariscenza serà sottu à e so ali; esce, è saltarete cum'è vitelli da una stalla , ... ". Dopu à l'antica allianza ebraica, " a luna " diventò u simbulu di a falsa fede cristiana, successivamente cattolica da u 321 è 538, dopu protestante da u 1843, è ... istituzionale adventista da u 1994.

U versu menziona ancu " l'astri ". A so luce hè debule ma sò cusì numarosi ch’elli illuminanu quantunque u celu di e notti terrestri. " A stella " diventa cusì u simbulu di i messageri religiosi chì fermanu in piedi o chì cascanu cum'è u segnu di u " 6e sigelu " di Rev.6:13 in quale a caduta di l'astri vinia à prufetizà u 13 di nuvembre di u 1833 à l'eletti. , a caduta massiva di u Protestantismu in l'annu 1843. Questa caduta ancu cuncernava i messageri di Cristu, destinatarii di u missaghju da " Sardis " à quale Ghjesù hà dichjaratu: " Sò cunsideratu vivu è mortu ". Questa caduta hè ricurdata in Rev.9: 1: " U quintu anghjulu sonò a so tromba. È aghju vistu una stella chì era cascata da u celu à a terra . A chjave di a fossa di l'abissu li hè stata data ". Nanzu à a caduta di i Prutistanti, Apocalisse 8:10 è 11 evoca quellu di u Cattolicismu definitivamente cundannatu da Diu : « U terzu anghjulu sonò a tromba. È cascò da u celu una grande stella ardente cum'è una torcia ; è cascò nantu à un terzu di i fiumi è nantu à e surgenti di l'acque. » Versu 11 li dà u nome « Wormwood » : « U nomu di sta stella hè Wormwood ; è a terza parte di l'acque hè stata cambiata in assenzio , è parechji omi sò morti per l'acqui, perchè eranu diventati amari ". A cosa hè cunfirmata in Apocalisse 12: 4: " A so coda trascinò un terzu di e stelle di u celu , è li ghjittassi à a terra. U dragone stava davanti à a donna chì avia da parturisce, per divurà u so figliolu quandu avia parturitu . I messageri religiosi seranu tandu vittimi di l'esicuzzioni di i rivoluzionarii francesi in Rev. 8:12: " U quartu anghjulu sonò a tromba. È un terzu di u sole hè statu battutu, è un terzu di a luna, è un terzu di l'astri, cusì chì un terzu hè statu scuru , è u ghjornu perde un terzu di a so luce, è a notte ancu . L'obiettivi di i rivoluzionarii di u pensamentu liberu ostili à tutte e forme di religione sò ancu, sempre parzialmente ( u terzu ), " u sole " è a " luna ".

In Gen.15: 5, i " stelle " simbulizeghjanu a " semente " prumessa à Abràhamu: " E quandu l'avia purtatu fora, disse: Fighjate versu u celu, è cuntate l'astri, se pudete numerali. È li disse: Questa serà a to sumente . Attenzione ! U messagiu indica una quantità numerosa, ma ùn dice nunda di a qualità di a fede di sta multitùdine in quale Diu truverà " assai chjamati ma pochi scelti " secondu Matt.22:14. E " stelle " simbolizzanu dinò l'eletti in Dan.12: 3: " Quelli chì sò intelligenti brillaranu cum'è u splendore di u celu, è quelli chì insegnanu a ghjustizia à parechji brillaranu cum'è l'astri per sempre è sempre ".

Gen.1: 17: " Diu li pusò in l'estensione di u celu, per dà luce à a terra, "

Videmu quì per una ragione spirituale l'insistenza di Diu nantu à stu rolu di l'astri: " illuminà a terra ".

Gen.1: 18: " per guvernà u ghjornu è a notte, è per separà a luce da a bughjura. Diu hà vistu chì era bonu ".

Quì Diu cunfirma u rolu simbolicu spirituale di sti stelle liendu " ghjornu è luce " da una banda, è " notte è bughjura " da l'altra.

Gen.1: 19: " Allora ci era a sera, è ci era a matina: era u quartu ghjornu ".

A terra pò avà prufittà da a luce è u calore di u sole per assicurà a so fertilità è a produzzione di l'alimenti vegetali. Ma u rolu di u sole diventerà impurtante solu dopu à u peccatu chì Eva è Adam cummettenu. A vita finu à stu mumentu tragicu si basa nantu à u putere miraculosu di u putere criativu di Diu. A vita terrena hè urganizata da Diu per questu tempu quandu u peccatu colpirà a terra cù tutta a so maledizione.

 

U 5u ghjornu

 

Gen.1: 20: " Diu hà dettu: Chì l'acqui facianu esse viventi in abbundanza, è chì l'uccelli volenu nantu à a terra à l'estensione di u celu ".

In questu 5u ghjornu , Diu dà à l'" acque " u putere di " pruduce in abbundanza animali viventi " cusì numerosi è cusì variati chì a scienza muderna hà difficultà à listinu tutti. À u fondu di l'abissu in a bughjura tutale, scopremu una forma di vita scunnisciuta di picculi animali fluorescenti chì lampanu, lampeggianu è cambianu l'intensità di a luce è ancu u culore. In listessu modu, l'estensione di u celu riceverà l'animazione di u volu di " uccelli ". Quì appare u simbulu di " ali " chì permettenu à l'animali carnali alati di muvimenti in l'aria. U simbulu serà attaccatu à i spiriti celesti chì ùn anu micca bisognu perchè ùn sò micca sottumessi à e lege fisiche terrestri è celesti. È in e spezie alate di a terra, Diu attribuarà à ellu stessu l'imaghjini di l'"aquila " chì s'eleva u più altu in altitudine trà tutte e spezie d'uccelli è animali volanti. " L'acula " diventa ancu u simbulu di l'imperu, di u rè Nebucadnezzar in Dan.7:4 è quellu di Napulione 1st in Rev.8:13: " Aghju vistu, è aghju intesu un aquila chì volava à mezu à u celu , dicendu. cù una voce alta : Guai, guai, guai à quelli chì abitanu nantu à a terra, per via di l'altri soni di e trombe di i trè anghjuli chì anu da suonà ! » L'apparizione di stu regime imperiale prufetizava i trè grandi « disgrazia » chì chjaranu l'abitanti di i paesi uccidintali sottu u simbulu di l'ultimi trè « trombe » d'Apo. 9 è 11, da 1843, quandu u decretu di Dan.8:14 hè ghjuntu in vigore.

In più di "l'aquila ", l'altri " uccelli di u celu " simbolizzaranu l'anghjuli celesti, i boni è i cattivi.

Gen.1: 21: " Ddiu hà criatu grandi pesci è ogni criatura viventi chì si move, chì l'acqui pruducianu in abbundanza secondu u so tipu; hà ancu creatu ogni ucellu alatu secondu u so tipu. Diu hà vistu chì era bonu ".

Diu prepara a vita marina per a cundizione di u peccatu, u tempu quandu u "più grande pesciu " farà u più chjucu u so alimentu, questu hè u destinu pianificatu è l'utilità di a so abbundanza in ogni spezia. L'" uccelli alati " ùn scapperanu micca stu principiu perchè ancu elli si uccidenu per manghjà. Ma prima di u peccatu, nisun animale marinu o uccello dannu un altru, a vita li anima tutti è campanu inseme in perfetta armunia. Hè per quessa chì Diu ghjudica a situazione " bona ". L' " animali " marini è " uccelli " ghjucà un rolu simbolicu dopu u peccatu. I combattimenti mortali trà spezie daranu allora à u " mari " u significatu di "morte" chì Diu li dà in u rituale di l'abluzioni di i preti ebrei. A tina aduprata per questu scopu serà datu u nome di " mare " in memoria di a traversata di u "mari rossu", e duie cose essendu una prefigurazione di u battesimu cristianu. Cusì, dendu u nome di " bestia chì risuscita da u mare " in Rev. 13: 1, Diu identifica a religione cattolica rumana è a munarchia chì a sustene cù una assemblea di "morti" chì uccidenu è devoranu i so vicini cum'è u pesciu. da u " mari ". Cume l'aquile, i falchi è i falchi divoreranu i palummi è i culombi, per via di u peccatu di Eva è Adamu è di più di i so discendenti umani finu à u ritornu in gloria di Cristu.

Gen.1: 22: " Diu li benedisse, dicendu: Siate fruttu è multiplicate, è pienu l'acqua di i mari; è chì l'acelli si multiplichinu nantu à a terra .

A benedizzione di Diu hè materializzata da a multiplicazione, in questu cuntestu quella di l'animali è l'acelli marini, ma ancu prestu, quella di l'omu. A Chjesa di Cristu hè ancu chjamatu à multiplicà u numeru di i so seguitori, ma quì, a benedizzione di Diu ùn hè micca abbastanza, perchè Diu chjama, ma ùn obliga à nimu à risponde à a so offerta di salvezza.

Gen.1: 23: " Allora ci era a sera, è ci era a matina: era u quintu ghjornu ".

Innota chì a vita marina hè creata in u quintu ghjornu, cusì siparata da a creazione di a vita terrestre, per via di u so simbolismo spirituale chì cuncerna a prima forma di u Cristianesimu maleditu è apostatu; ciò chì a religione cattolica di Roma rapprisentarà dapoi u 7 di marzu di u 321, data di l'adopzione di u falsu ghjornu paganu di riposu, u primu ghjornu è u "ghjornu di u sole", in seguitu rinominatu: Dumenica, ghjornu di u Signore. Sta spiegazione hè cunfirmata da l'apparizione di u cattolicu rumanu duranti u V millenniu è quellu di u Protestantismu chì apparsu in u VI millenniu .

 

U 6u ghjornu

 

Gen.1: 24: " Ddiu disse: Chì a terra pruduce animali viventi secondu u so spezie, bovini, cose rampanti è animali rampanti, secondu a so specie. È cusì era ".

U 6 ghjornu hè marcatu da a creazione di a vita terrestre chì, à u turnu, dopu à u mare, " pruduce animali viventi . secondu a so specie, di bestiame, di e cose striscianti, è di l'animali di terra, secondu a so specie . Diu mette in muvimentu un prucessu di ripruduzzione di tutti sti criaturi viventi . Si sparghjeranu nantu à a superficia di a terra.

Gen.1: 25: " Ddiu hà fattu l'animali di a terra secondu u so tipu, u bestiame secondu u so tipu, è ogni cosa chì striscia nantu à a terra secondu a so specie. Diu hà vistu chì era bonu ".

Stu versu cunfirma l'azzione urdinata in u precedente. Fighjemu sta volta chì Diu hè u creatore è u direttore di sta vita di l'animali terrestri prodotta nantu à a terra. Cum'è quelli di u mare, l'animali di a terra camparanu in armunia finu à u tempu di u peccatu umanu. Diu trova sta creazione animale " bona " in quale sò creati roli simbolichi è l'utilizarà in i so messagi profetichi dopu à u stabilimentu di u peccatu. Trà i rettili, " a serpente " hà da ghjucà un rolu principali cum'è un mediu chì instiga u peccatu utilizatu da u diavulu. Dopu à u peccatu, l'animali di a terra distrughjeranu l'altri spezie contru à spezie. E questa aggressività ghjustificà, in Rev. 13:11, u nome " bestie chì sorge da a terra " chì designa a religione protestante in u so ultimu status maleditu da Diu in u cuntestu di a prova finale di a fede Adventista ghjustificata da u veru ritornu. di Ghjesù Cristu previstu per a primavera di u 2030. Tuttavia, nutate chì u Protestantismu porta sta maledizzione ignorata da e multitùdine dapoi u 1843.

Gen.1: 26: " Allora Diu disse: Facemu l'omu à a nostra imaghjina, secondu a nostra somiglianza, è ch'ellu hà duminatu nantu à i pesci di u mare, è l'acelli di l'aria, è u bestiame, è sopra. tutta a terra, è nantu à tutte e cose chì striscianu nantu à a terra ".

Dicendu " Facemu ", Diu associa cù u so travagliu criativu u mondu angelic fidu chì testimonia a so azzione è l'entorna pienu d'entusiasmu. Sottu à u tema di a separazione , nota quì, raggruppati in u 6u ghjornu , a creazione di l'animali terrestri è quella di l'omu chì hè mintuatu in stu versu 26, numeru di u nome di Diu, numeru ottenutu da l'aghjunzione di e quattru lettere ebraiche "Yod". = 10 +, Hé = 5 +, Wav = 6 +, Hé = 5 = 26”; lettere chì custituiscenu u so nome trasliteratu "YaHWéH". Sta scelta hè ancu più ghjustificata chì, " fattu à l'imaghjini di Diu ", " omu " Adam vene à rapprisintà lu simbolicamenti in a creazione terrena cum'è una maghjina di Cristu. Diu li dà u so aspettu fisicu è mentale, vale à dì a capacità di ghjudicà trà u bè è u male chì u farà rispunsevuli. Creatu u stessu ghjornu chì l'animali, " l'omu " riceverà a scelta di a so " simile ": Diu o l'animali, " a bestia ". Toutefois, c'est en se laissant séduire par « un animal », « le serpent », qu'Eve et Adam s'éloigneront de Dieu et perdront leur « ressemblance ». En donnant à l'homme le pouvoir sur « les reptiles qui rampent sur la terre », Dieu invite l'homme à dominer « le serpent » et donc à ne pas se laisser enseigner par lui. Sfortunatamente per l'umanità, Eve serà isolata è siparata da Adamu quandu ella hè seduta è fatta culpèvule di u peccatu di disubbidienza.

Diu affida à l'omu tutta a so creazione terrena cù a vita chì cuntene è pruduce in i mari, in a terra è in u celu.

Gen.1: 27: " Ddiu hà criatu l'omu à a so propria imaghjini, à l'imaghjini di Diu hà creatu, maschile è femina hà creatu ".

U 6u ghjornu dura cum'è l'altri, 24 ore è pare chì e creazioni di l'omu è di a donna sò raggruppati quì per u scopu educativu di sintetizà a so creazione. Infatti, Gen.2 ripiglià sta creazione di l'omu revelendu assai azzioni chì sò stati prubabilmente realizati in parechji ghjorni. A storia di stu capitulu 1 piglia cusì un caratteru nurmativu chì palesa i valori simbolichi chì Diu vulia dà à i primi sei ghjorni di a settimana.

Sta settimana hà u valore più simbolicu quantu imagine u prughjettu di salvezza di Diu. "L'omu" simbulizeghja è prufezia Cristu è "a donna", a "Chjesia scelta" chì serà risuscitatu da ellu. Inoltre, prima di u peccatu, u tempu reale ùn importa micca perchè in u statu di perfezzione, u tempu ùn hè micca cuntatu è u cuntu di "6000 anni" principiarà in a prima primavera marcata da u primu peccatu umanu. In perfetta regularità, a notte di 12 ore è i ghjorni di 12 ore si seguitanu continuamente. In questu versu, Diu enfatizeghja a sumiglia di l'omu creatu secondu a so propria imagina. Adamu ùn hè micca debule, hè pienu di forza è hè statu creatu capace di resistà à e tentazioni di u diavulu.

Gen.1: 28: " E Diu li benedisse, è Diu li disse: Siate fruttìvule, è multiplicate, è rinfriscà a terra, è sottumette; è dominate nantu à i pesci di u mare, è l'acelli di l'aria, è ogni criatura viventi chì si move nantu à a terra ".

U missaghju hè indirizzatu da Diu à tutta l'umanità di quale Adam è Eva sò i mudelli originali. Cum'è l'animali, sò in turnu benedetti è incuraghjiti à procreà per multiplicà l'esseri umani. L'omu ottene u duminiu nantu à i criaturi animali da Diu, chì significa chì ùn deve micca lascià esse duminatu da elli, per sentimentalismu è debulezza sentimentale. Ùn deve micca dannà elli, ma campà in armunia cun elli. Questu, in u cuntestu chì precede a malidizioni di u peccatu.

Gen.1: 29: " E Diu disse: "Eccu, vi dugnu ogni erba chì porta a sumente, chì hè nantu à a faccia di tutta a terra, è ogni arburu chì hà fruttu in questu, chì dà a sumente: serà u vostru alimentu. ."

In a so creazione di a pianta, Diu palesa tutte e so bontà è generosità multiplichendu u numeru di sementi di ogni spezia di piante, arburi di fruttu, cereali, erbe è ligumi. Diu offre à l'omu u mudellu di nutrimentu perfettu chì prumove una bona salute fisica è mentale favurevule à l'organisimu sanu è l'anima umana, ancu oghje cum'è in u tempu di Adam. Stu sughjettu hè statu prisentatu da u 1843 da Diu cum'è un esigenza di i so scelti è piglia ancu più impurtanza in i nostri ultimi ghjorni induve l'alimentu hè vittima di chimichi, fertilizzanti, pesticidi è altri chì distruggenu a vita invece di prumove.

Gen.1: 30: " E à ogni bestia di a terra, è à ogni uccello di l'aria, è à ogni cosa chì si move nantu à a terra, avè u soffiu di vita in questu, aghju datu ogni erba verde per manghjà. È cusì era ".

Stu versu presenta a chjave chì ghjustificà a pussibilità di sta vita armoniosa. Tutti i viventi sò vegani, cusì ùn anu micca ragiò per dannà. Dopu à u peccatu, l'animali s'attaccheranu più spessu l'un à l'altru per l'alimentariu, a morte li colpirà tutti in una manera o l'altra.

Gen.1: 31: " Ddiu hà vistu tuttu ciò chì avia fattu, è eccu, era assai bonu. Allora ci era a sera, è ci era a matina: era u sestu ghjornu .

À a fine di u 6u ghjornu , Diu hè cuntentu di a so creazione chì, cù a prisenza di l'omu nantu à a terra, hè ghjudicatu sta volta " assai bè ", mentri era solu " bonu " à a fine di u 5u ghjornu .

L'intenzione di Diu di separà i primi 6 ghjorni di a settimana da u 7 dimustratu da u so raggruppamentu in questu capitulu 1 di Genesi. In questu modu, prepara a struttura di u 4 cumandamentu di a so lege divina chì ellu prisentarà in u so tempu à l'Ebrei liberati da l'esclavità egiziana. Dapoi Adamu, l'omu anu avutu 6 ghjorni à settimana, ogni settimana, per andà in i so occupazioni terrestri. Per Adam, e cose cuminciaru bè, ma dopu esse creatu da ellu, a donna, u so " helper " datu da Diu, purterà u peccatu in a creazione terrena cum'è Gen.3 revelarà. Per amore per a so moglia, Adamu manghjarà à u so fruttu u fruttu pruibitu è a coppia sana si ritruverà colpita da a malidizioni di u peccatu. In questa azzione, Adam profetizza Cristu chì vinarà à sparte è pagà in u so locu a culpa di a so amata Chjesa scelta. A so morte nantu à a croce, à u pede di u Golgota, hà da espiarà u peccatu fattu è cunquistatore di u peccatu è di a morte, Ghjesù Cristu uttene u dirittu di fà i so scelti prufittà da a so ghjustizia perfetta. Li pò dunque offre a vita eterna persa da Adam è Eva. L'eletti entreranu inseme à u stessu tempu in sta vita eterna à l'iniziu di u 7u millenniu , hè tandu chì u rolu prufeticu di u sàbatu serà cumpiitu. Puderete dunque capisce perchè stu tema di riposu in u 7u ghjornu hè presentatu in u capitulu 2 di Genesi, siparatu da i primi 6 ghjorni raggruppati in u capitulu 1.

 

Genesi 2

 

U settimu ghjornu

 

Gen.2: 1: " Cusì sò stati finiti i celi è a terra, è tutta a so armata ".

I primi sei ghjorni sò siparati da u " settimu " perchè u travagliu creativu di Diu di a terra è di u celu vene à a fine. Questu era veru, per a stallazione di i fundamenti di a vita creata in a prima settimana, ma ancu di più, per l'anni 7000 chì hà ancu profetizatu. I primi sei ghjorni annunzià chì Diu hà da travaglià in l'adversità di fronte à u campu di u diavulu è e so azzioni distruttive per 6000 anni. U so travagliu consisterà à attirà i so scelti à ellu per selezziunà trà tutti l'esseri umani. Li darà diverse prove di u so amori è ritenerà quelli chì l'amavanu è l'appruvanu in tutti i so aspetti è in tutti i campi. Perchè quelli chì ùn facenu micca questu si uniscenu à u campu maleditu di u diavulu. « L'armée » citée désigne les forces vivantes des deux camps qui s'opposent et se battront sur « la terre » et dans « les cieux » où les « étoiles du ciel » les symbolisent. E sta lotta per a selezzione durà 6000 anni.

Gen.2: 2: " In u settimu ghjornu, Diu hà finitu u so travagliu ch'ellu avia fattu, è si ripusò à u settimu ghjornu da tuttu u so travagliu ch'ellu avia fattu .

À a fine di a prima settimana di a storia terrena, u riposu di Diu insegna una prima lezzione : Adamu è Eva ùn anu micca peccatu ancu ; chì spiega a pussibilità per Diu di sperimentà u veru riposu. U restu di Diu hè dunque cundizionatu da l'absenza di u peccatu in e so criaturi.

A seconda lezione hè più sottile è hè oculata in l'aspettu profeticu di stu " settimu ghjornu " chì hè una maghjina di u " settimu " millenniu di u grande prughjettu di salvezza programatu da Diu.

L'entrata in u " settimu " millenniu, chjamatu " mila anni " in Rev.20: 4-6-7, marcarà a fine di a selezzione di l'eletti. È per Diu è i so eletti salvati vivu o risuscitatu, ma tutti esse glurificatu, u restu ottenutu serà a cunsequenza di a vittoria di Diu in Ghjesù Cristu nantu à tutti i so nemichi. In u testu ebraicu, u verbu " riposatu " hè "shavat" da a stessa radica di a parolla " sabbath ".

Gen.2: 3: " Diu hà benedettu u settimu ghjornu, è u sanctificò, perchè in ellu hà riposatu da tuttu u so travagliu ch'ellu avia creatu per fà ".

A parolla sàbatu ùn hè micca citata, ma a so maghjina si trova digià in a santificazione di u " settimu ghjornu ". Dunque capisce bè a causa di sta santificazione da Diu. Idda prophesies u mumentu quandu u so sacrifiziu in Ghjesù Cristu vi riceve u so ricumpensa finale: a felicità di esse circundatu da tutti i so scelti chì in u so tempu tistimuniavanu a so fideltà in martiriu, soffrenu, privazioni, a maiò spessu, finu à a morte. È à l'iniziu di u " settimu " millenniu, seranu tutti vivi è ùn anu più da teme a morte. Per Diu è u so campu fideli, si pò imaginà a causa di un " riposu " più grande chè questu? Diu ùn vede più soffrenu quelli chì l'amanu, ùn duverà più sparte u so soffrenu, hè stu " riposu " chì celebra ogni " settimu ghjornu di sabbatu " di e nostre settimane perpetue. Stu fruttu di a so vittoria finale sarà stata ottenuta da a vittoria di Ghjesù Cristu nantu à u peccatu è a morte. In ellu stessu, in terra è trà l'altri umani, hà realizatu un travagliu à pena credibile : hà pigliatu a morte per creà u so populu sceltu è u sabbatu annuncia da Adam à l'umanità ch'ellu cunquistà u peccatu per offre a so ghjustizia è a vita eterna à quelli. chì l'amate è u servenu fedelmente; qualcosa chì Rev.6: 2 proclama è cunfirma: " Aghju vistu, è eccu, apparsu un cavallu biancu. Quellu chì cavalcava avia un arcu ; On lui donna une couronne, et il partit vainqueur et vainqueur . »

L'entrata in u settimu millenniu marca l'entrata di l'eletti in l'eternità di Diu, per quessa, in questa storia divina, u settimu ghjornu ùn hè micca chjusu cù l'espressione "ci era una sera, ci era Ci era matina, era ... ghjornu ". In a so Apocalypse datu à Ghjuvanni, Cristu evocarà stu settimu millenniu è revelà chì serà ancu cumpostu di " mila anni " secondu Apocalisse 20: 2-4, cum'è i primi sei chì l'anu precedutu. Serà un tempu di ghjudiziu celeste durante u quale l'eletti anu da ghjudicà i morti di u campu maleditu. A memoria di u peccatu serà dunque mantenuta in questi ultimi " mila anni " di u grande sàbbatu prufetizatu ogni weekend. Solu l'ultimu ghjudiziu metterà fine à u pensamentu di u peccatu quandu, à a fine di u settimu millenniu, tutti i caduti seranu distrutti in u "lagu di focu di a seconda morte ".

 

 

Diu dà spiegazioni nantu à a so creazione terrena

Avvertimentu: E persone misguided suminanu u dubbitu presentendu sta parte di Genesi 2 cum'è una seconda tistimunianza chì cuntraditerà quella di a storia di Genesi 1. Queste persone ùn anu micca capitu u metudu narrativu utilizatu da Diu. Presenta in Genesi 1, l'inseme di i primi sei ghjorni di a so creazione. Allora, da Gen.2: 4, torna per furnisce dettagli supplementari nantu à certi sughjetti micca spiegati in Genesi 1.

Gen.2: 4: " Queste sò l'urighjini di i celi è a terra, quandu sò stati creati "

Queste spiegazioni supplementari sò assolutamente necessarii perchè u tema di u peccatu deve riceve e so spiegazioni. E cum'è avemu vistu, stu tema di u peccatu hè omnipresente in e forme chì Diu hà datu à i so rializazioni terrestri è celesti. A custruzzione di a settimana di sette ghjorni porta assai misteri chì solu u tempu revelà à l'eletti di Cristu.

Gen.2: 5: " Quandu u Signore Diu hà fattu a terra è i celi, ùn ci era ancu un arbusto di u campu nantu à a terra, nè l'erba di u campu ùn era ancu germogliata: perchè u Signore Diu ùn avia micca mandatu piova nantu à a terra, è ùn ci era omu per cultivà a terra .

Nota l'apparizione di u nome " YaHWéH " da quale Diu hà chjamatu stessu à a dumanda di Mosè secondu Esodu 3: 14-15. Mosè scrive sta rivelazione sottu à u dettatu di Diu chì ellu chjama " YaHWéH ". A revelazione divina quì piglia a so riferenza storica da l'esodu da l'Eggittu è a creazione di a nazione Israele.

Dietro questi dettagli apparentemente assai logici si trovanu idee profetizzate. Diu evoca a crescita di a vita vegetale, " arbureti è erbe di i campi ", à quale aghjunghje " pioggia " è a presenza di " omu " chì " cultivarà a terra ". In u 1656, dopu à u peccatu d'Adam, in Gen.7:11, " a piova " di u " diluviu " distrughjerà a vita di a pianta, " arbureti è erbe di u campu " è ancu " omu " è i so " colti " in causa di l'intensificazione di u peccatu.

Gen.2: 6: " Ma un vapore s'eleva da a terra, è annacquava tutta a superficia di a terra ".

Prima di distrughje qualcosa, prima di u peccatu, Diu face chì " a terra sia annacquata nantu à tutta a so superficia da un vapore ". L'azzione hè gentile è efficace è adattata à a vita senza peccatu, gloriosa è perfettamente pura. Dopu u peccatu, u celu mandarà tempeste distruttive è piogge torrenziali cum'è un signu di a so maledizione.

A furmazione di l'omu

Gen.2: 7: " Eternu Diu hà furmatu l'omu da a polvera di a terra, è soffiò in i so narici u soffiu di vita, è l'omu divintò una criatura vivente ".

A creazione di l'omu hè basatu annantu à una nova separazione : quella di a " polvara di a terra ", una parte di quale hè presa per furmà una vita fatta à l'imaghjini di Diu. In questa azione, Diu palesa u so pianu per ottene è in fine selezziunate e persone eletti d'origine terrena chì ellu farà eterna.

Quandu Diu u crea, l'omu hè l'ughjettu d'attenzione speciale da u so Creatore. Innota chì ellu " forma " da " a polvera di a terra " è questa unica origine profetizza u so peccatu, a so morte, è u so ritornu à u statu di " polvera ". Questa azzione divina hè paragunabile à quella di un " ceramista " chì forma un " vasu d'argilla "; maghjina chì Diu riclamà in Jer.18:6 è Rom.9:21. Inoltre, a vita di " l'omu " dependerà di u so " respiru " chì Diu respira in i so " narici ". Hè dunque veramente u " respiru " pulmonare è micca u soffiu spiritu chì parechji pensanu. Tutti questi ditaglii sò revelati per ricurdà quantu fragile a vita umana hè, dipende da Diu per a so prolongazione. Resta u fruttu di un miraculu permanente perchè a vita si trova solu in Diu è in ellu solu. Hè per a so vuluntà divina chì " l'omu hè diventatu un essaru vivu ". Se a vita di un omu bonu o male hè prolongata, hè solu perchè Diu permette. È quandu a morte u colpisce, hè sempre a so decisione chì hè in quistione.

Prima di u peccatu, Adam hè statu creatu perfettu è innocentu, pussede una vitalità putente, è intrutu in a vita eterna, circundatu da e cose eterne. Solu a forma di a so creazione profetizza u so terribili destinu.

Gen.2: 8: " Allora YaHWéH Diu piantò un giardinu in Eden, à u livante, è hà postu l'omu chì avia furmatu ".

Un giardinu hè l'imaghjini di u locu ideale per l'omu chì trova tutti i so elementi incantevuli nutrizionali è visuali riuniti quì; fiori magnifichi chì ùn sguassate micca è ùn perdenu mai i so prufumi di odori piacevuli multiplicati à l'infinitu. Stu alimentu offrittu in u giardinu ùn custruisce micca a so vita chì, prima di u peccatu, ùn hè micca dipendente di l'alimentariu. L'alimentariu hè dunque cunsumatu da l'omu per u so solu piacè. A precisione " Diu hà piantatu un giardinu " tistimunia u so amore per a so criatura. Diventa un ghjardinari per offre à l'omu stu locu maravigliu per campà.

A parolla Eden significa "giardinu di delizie" è pigliandu Israele cum'è un puntu di riferimentu cintrali, Diu situeghja stu Eden à l'est di Israele. Per i so "delizie", l'omu hè postu in stu giardinu diliziosu da Diu, u so Creatore.

Gen.2: 9: " Ihveh Diu hà fattu arburi di ogni tipu per cresce da a terra, piacevuli à a vista è boni per manghjà, è l'arburu di a vita in mezu à u giardinu , è l'arburu di a cunniscenza di u bè è di u male ".

U caratteru di un giardinu hè a prisenza di l'arburi da fruttu chì offrenu u "pronto à manghjà" chì custituisce i so frutti cù parechji sapori dolci è dolci. Sò tutti quì per u solu piacè di Adam, sempre solu.

In u giardinu ci sò ancu dui arburi cù caratteri diametralmente opposti: "l' arburu di a vita " chì occupa u locu cintrali, " in mezu à u giardinu ". In questu modu, u giardinu è a so offerta luxuriante sò interamente attaccati à questu. Vicinu à ellu hè "l'arbre di a cunniscenza di u bè è u male ". Dighjà, in a so designazione, a parolla " malu " profetizza l'accessu à u peccatu. Pudemu tandu capisce chì sti dui arburi sò l'imaghjini di i dui campi chì si scontranu nantu à a terra di u peccatu: u campu di Ghjesù Cristu imaginatu da "l' arburu di a vita " contr'à u campu di u diavulu chì, cum'è u nome. di "l'arbulu " indica, hà cunnisciutu o sperimentatu, successivamente, u " bonu " da a so creazione finu à u ghjornu chì u " male " hà fattu entre in ribellione contr'à u so Creatore; ciò chì Diu chjama "peccatu contru à ellu". Ti rammentu chì sti principii di "bene è male " sò e duie scelte o dui pussibuli frutti estremi opposti chì a libertà tutale di un " essere vivente " pruduce. Se u primu anghjulu ùn l'avia fattu, altri anghjuli avarianu ancu andatu in ribellione, cum'è l'esperienza terrena di u cumpurtamentu umanu hà digià pruvatu.

In tutta l'offerta generosa di u giardinu preparatu da Diu per Adamu hè questu arbre " di a cunniscenza di u bè è di u male " chì hè quì per pruvà a fideltà di l'omu. Stu terminu " cunniscenza " deve esse bè capitu perchè per Diu u verbu " cunniscenza " assume un significatu estremu di sperienze " bonu o male " chì serà basatu annantu à atti di ubbidienza o disubbidienza. L'arbulu in u giardinu hè solu u sustegnu materiale per a prova di l'ubbidienza è u so fruttu solu trasmette u male perchè Diu hà datu stu rolu, prisintendu cum'è una pruibizione. U peccatu ùn hè micca in u fruttu, ma in u manghjà sapendu chì Diu hà pruibitu.

Gen.2: 10: " Un fiumu esce da Eden per irrigà u giardinu, è da quì si divisu in quattru rami ".

Un novu missaghju di separazione hè prisentatu, cum'è u fiumu chì esce da l'Eden si divide in " quattru braccia ", sta maghjina profetizza a nascita di l'umanità chì i so discendenti si sparghjeranu universalmente sia à i quattru punti cardinali, sia à quattru venti da u celu in tuttu. a terra. U " fiume " hè u simbulu di un populu, l'acqua hè u simbulu di a vita umana. Per questa divisione " in quattru braccia ", u fiumu chì esce da l'Eden sparghjerà a so acqua di vita nantu à a terra sana è sta idea profetizza u desideriu di Diu di sparghje a so cunniscenza nantu à tutta a so superficia. U so prughjettu serà realizatu secondu Gen.10 da a separazione di Noè è i so trè figlioli dopu à a fine di l'inundazione di l'acqua. Issi tistimunianzi di l'inundazione trasmetteranu di generazione in generazione a memoria di a terribile punizione divina.

Ùn sapemu micca l'aspettu visuale chì a terra avia prima di l'inundazione, ma prima di a separazione di i populi, a terra abitata deve esse apparsu cum'è un cuntinente unicu solu irrigatu da questa surgente d'acqua chì sguassate da u giardinu di l'Eden. L'attuale mari internu ùn esiste micca è sò una cunsequenza di l'inundazione chì copre tutta a terra per un annu. Finu à l'inundazione, u cuntinente sanu era irrigatu da questi quattru fiumi è i so affluenti distribuìanu acqua fresca nantu à tutta a superficia di a terra secca. Duranti l'inundazione, u strettu di Gibraltar è u Mari Rossu s'hè colapsatu, preparendu a furmazione di u Mari Mediterraniu è u Mari Rossu invaditu da l'acqua salina da l'oceani. Sapete chì nantu à a nova terra induve Diu stabiliscerà u so regnu, ùn ci sarà micca mare secondu Rev.21: 1 cum'è ùn ci sarà più morte. A divisione hè a cunsequenza di u peccatu è a forma più intensa di questu serà punita da l'acqua distruttiva di l'inundazione. Leghjendu stu missaghju, solu sottu à u so aspettu prufeticu, i « quattru bracci » di u fiumu designanu quattru populi chì caratterizeghjanu l'umanità.

Gen.2: 11: " U nome di u primu hè Pishon; hè quellu chì circonda tuttu u paese di Havila, induve si trova l'oru ".

U nome di u primu fiume chjamatu Pishon o Phison significa: abbundanza d'acqua. L'area induve l'Eden piantatu da Diu era situatu duverebbe esse induve l'attuali Tigri è Eufrate anu a so fonte; per l'Eufrate à u Monti Ararat è per u Tigri à u Taurus. À u livante è à mezu à a Turchia ci hè sempre l'immensu Lavu Van chì custituisce una enorme riserva d'acqua fresca. Cù a so benedizzione divina, l'acqua abbundante prumove a fertilità estrema di u giardinu di Diu. U paese di Havila, famosu per u so oru, era sicondu alcuni situatu in u nordeste di l'oghje Turchia. Si stendeva à a costa di l'attuale Georgia. Ma sta interpretazione pone un prublema perchè secondu Gen.10: 7, " Havila " hè un " figliolu di Cush " , ellu stessu . " Figliu di Cam ", è designa l'Etiopia situata à u sudu di l'Eggittu. Questu mi porta à situà stu paese di "Havila " in Etiopia, o in Yemen, induve ci eranu e mine d'oru chì a Regina di Saba offre à u rè Salomone.

Gen.2: 12: " L'oru di sta terra hè pura; Bdellium è petra d'onice si trovanu ancu quì .

" L'oru " hè u simbulu di a fede è Diu profetizza per l'Etiopia, a fede pura. Serà digià u solu paese in u mondu chì hà cunservatu u patrimoniu religiosu di a Regina di Saba dopu a so sughjornu cù u rè Salomone. Aghjunghjemu ancu per u so benefiziu, chì in a so indipendenza cunsirvata durante i seculi di bughjura religiosa chì hà carattarizatu i pòpuli di l'Europa Occidentale "cristiana", l'Etiopi mantenenu a fede cristiana è praticavanu u veru sàbbatu ricevutu da u scontru di Salomone. L'Apòstulu Filippu battezzò u primu Cristianu Etiopiu cum'è revelatu in Atti 8: 27-39. Era un ministru eunucu di a Regina Candace è u populu sanu hà ricevutu u so insegnamentu religiosu. Un altru ditagliu tistimunia a benedizzione di stu populu, Diu li avia prutetti contr'à i so nemichi da l'azzione guerriera intrapresa è decisa vuluntariamente da u famosu navigatore Vasco da Gama.

Cunfirmendu u culore nìvuru di a pelle di l'Etiopia, a " petra d'onice " hè di culore "nìuru" è hè cumpostu di diossidu di siliciu; ricchezza supplementu per stu paese; perchè u so usu per a fabricazione di transistori a rende particularmente apprezzata oghje.

Gen.2: 13: " U nome di u sicondu fiume hè Gihon; hè quellu chì circonda tuttu u paese di Cush ".

Scurdemu di i "fiumi" è mettemu à u so locu e persone chì simbulizeghjanu. Stu secondu populu " circonda a terra di Cush ", vale à dì, l'Etiopia. I discendenti di Sem si svilupparanu in a terra d'Arabia è finu à a Persia. Circunde in realtà u territoriu di l'Etiopia, cusì pò esse simbolizatu è riferitu cù u nome di u " fiume " " Gihon ". In i nostri ultimi ghjorni, questu entourage hè a religione "musulmana" di l'Arabia è a Persia. Cusì a cunfigurazione di u principiu di a creazione hè riproduce à a fine di u tempu.

Gen.2: 14: " U nome di u terzu hè Hiddekel; hè quellu chì scorri à u livante di l'Assiria. U quartu fiumu hè l'Eufrate ".

" Hiddekel " designa u "Fiume Tigre", è a ghjente designata seria l'India simbolizzata da u "tigre di Bengala"; L'Asia è a so civilizazione orientale falsamente designata cum'è "a razza gialla" hè dunque prufetata è preoccupata è si trova in fattu " à l'est di l'Assiria ". In Dan.12, Diu hà utilizatu u simbulu di stu " fiume " "Tiger" manghjendu l'omu per illustrà a prova Adventista sperimentata trà 1828 è 1873, per via di a multitùdine di morti spirituali chì hà causatu.

U nome " Eufrate " significa: fioritu, fruttu. In a prufezia di l'Apocalypse, " l'Eufrate " simbolizza l'Europa Occidentale è e so escrescenze, l'Americhe è l'Australia, chì Diu presenta dominata da u regime religiosu papale rumanu chì ellu chjama cù a so cità, " Babilonia a grande ". Stu discendente di Noè serà quellu di Japheth chì si estende à punente versu a Grecia è l'Europa, è à u nordu versu a Russia. L'Europa era u tarrenu induve a fede cristiana hà sappiutu tutti i so sviluppi boni è cattivi dopu a caduta naziunale di Israele; l'aggettivu "fiuritu, fruttu" sò ghjustificati è sicondu l'auguri, i figlioli di Lea, a donna micca amatu, seranu più numerosi di quelli di Rachel, a moglia chì Ghjacobbu amava.

Hè bonu di truvà in stu missaghju u ricordu chì, malgradu tutti i so divisioni riliggiusi finali, sti quattru tippi di civilisazioni terrestri avianu u stessu Creatore Diu cum'è Babbu, per ghjustificà a so esistenza.

Gen.2: 15: " Jahweh Diu hà pigliatu l'omu è u pusò in u giardinu d'Eden per cultivà è per guardà ".

Diu offre à Adam una occupazione chì cunsiste in " cultivazione è cura " di u giardinu. A forma di sta cultura hè scunnisciuta per noi, ma hè stata fatta senza fatigue prima di u peccatu. In listessu modu, senza alcuna forma d'aggressione in tutta a creazione, a so guardia hè stata simplificata à l'estremu. Tuttavia, stu rolu di guardia implicava l'esistenza di un periculu chì prestu piglià un aspettu reale è precisu : a seduzzione diabolica di u pensamentu umanu in stu stessu giardinu.

Gen.2: 16: " U Signore Diu hà datu questu cumandamentu à l'omu: pudete manghjà di tutti l'arburi di u giardinu; »

E multitùdine di l'arbureti di fruttu sò liberamente dispunibili à Adam. Diu u cumpieghja oltre i so bisogni chì sò cunsistenti di suddisfà i desideri di l'alimentariu cù diversi gusti è aromi. L'offerta di Diu hè bella, ma hè solu a prima parte di un " cumandamentu " chì dà à Adam. A seconda parte di questu " ordine " vene dopu.

Gen.2: 17: " Ma ùn manghjate micca di l'arbre di a cunniscenza di u bè è di u male, perchè in u ghjornu chì manghjate di ellu, morirete ".

In " l'ordine " di Diu, sta parte hè assai seriu, perchè a minaccia presentata serà implacablemente appiicata appena a disubbidienza, u fruttu di u peccatu, hè cunsumatu è realizatu. È ùn vi scurdate, per u prugettu di u stabilimentu universale di u peccatu per esse realizatu, Adam hà da fallu. Per capisce megliu ciò chì hà da succede, ricurdemu chì Adamu hè sempre solu quandu Diu l'avvertisce presentendu u so " ordine " di ùn manghjà da " l'arburu di a cunniscenza di u bè è di u male " o, per ùn esse micca alimentatu da l'idee di u diavulu. Inoltre, in u cuntestu di a vita eterna, Diu avia da spiegà à ellu ciò chì significa "morte". Perchè a minaccia hè quì, in questu " morterete ". In riassuntu, Diu offre à Adam una furesta, ma li pruibisce un arburu unicu. È per certi pirsuni sta pruibizione sola hè insupportable, hè quandu l'arbulu piatta u boscu, cum'è u dittu insegna. Manghjendu da "l'arbre di a cunniscenza di u bè è di u male " significa: alimentazione di l'insignamentu di u diavulu digià animatu da un spiritu di ribellione contru à Diu è a so ghjustizia. Perchè "l'arbulu " pruibitu pusatu in u giardinu hè una maghjina di a so persona, cum'è "l'arbre di a vita " hè una figura di u caratteru di Ghjesù Cristu.

Gen.2: 18: " U Signore Diu hà dettu: Ùn hè micca bonu per l'omu per esse solu; L'aiuteraghju cum'è ellu ".

Diu hà criatu a terra è l'omu per revelà a so bontà è a gattivezza di u diavulu. U so prughjettu di salvezza hè revelatu à noi in e cose chì seguitanu. Per capiscenu, sapete chì l'omu ghjoca u rolu di Diu in persona chì u face pensà, agisce è parlà cum'è pensa, agisce è parla ellu stessu. Stu primu Adamu hè una maghjina prufetica di Cristu chì Paulu presentarà cum'è u novu Adamu.

Per revelà a cattiveria di u diavulu è a bontà di Diu, hè necessariu per Adam à u peccatu per chì a terra serà duminata da u diavulu è e so opere gattivi saranu universalmente revelate. A nuzione di coppiu esiste solu nantu à a terra creata per u peccatu, perchè u duo cusì furmatu hè per una ragione spirituale chì profetizza a relazione di u Cristu divinu cù u so Spose chì designa i so eletti. U Sceltu deve sapè ch'ella hè sia a vittima sia u benefiziu di u pianu di salvezza pianificatu da Diu; hè una vittima di u peccatu resu necessariu per Diu per ch'ellu pò ultimamente cundannà u diavulu, è un benefiziu di a so grazia salvadora perchè, cunsciente di a so rispunsabilità per l'esistenza di u peccatu, ellu stessu pagherà u prezzu di u peccatu. peccatu in Ghjesù Cristu. Allora, à u principiu, Diu truvò a sulitudine micca bona è u so bisognu d'amore era cusì grande chì era dispostu à pagà caru u prezzu per ottene. Questa cumpagnia, questa faccia à faccia, chì permette di spartera, Diu chjama " aiutu " è l'omu aduprà u terminu quandu evoca a so contraparte umana femminile. In quantu à l'aiutu, ella u ferà falà è u purtonu in u peccatu per amore. Ma st'amore di Adamu per Eva hè in l'imaghjini di l'amore di Cristu per i so eletti truvati peccatori, degni di a morte eterna.

Gen.2: 19: " Eternu Diu hà furmatu da a terra ogni bestia di u campu è tutti l'acelli di l'aria, è i purtò à l'omu, per vede cum'ellu li chjamà, è chì ogni criatura vivente pò purtà u nome chì l'omu li daria .

Hè u superiore chì dà un nome à ciò chì hè inferjuri à ellu. Diu hà datu u so nome è dendu à Adam stu dirittu, cunfirma cusì a duminazione di l'omu nantu à tuttu ciò chì campa nantu à a terra. In questa prima forma di creazione terrena, l'spezie di l'animali di u campu è l'acelli di l'aria sò ridotti è Diu li porta à Adamu, cum'è l'hà purtatu prima di l'inundazione in coppie à Noè.

Gen.2: 20: " È l'omu hà datu nomi à tutti i vacchi, è à l'acelli di l'aria, è à tutte e bestie di u campu; ma per l'omu ùn hà trovu aiutu cum'è ellu ". I cosiddetti mostri preistorichi sò stati creati dopu à u peccatu per intensificà e cunsequenze di a malidizzione divina chì colpirà a terra sana, cumpresu u mare. In u tempu di l'innocenza, a vita di l'animali hè cumpostu di "bovini" utili à l'omu ", l' acelli . di u celu " è " l'animali di i campi " più indipendenti. Ma in sta presentazione, ùn hà micca trovu una contrapartita umana perchè ùn esiste ancu.

Gen.2: 21: " Allora YaHWéH Diu hà fattu un sonnu prufondu per cascà nantu à l'omu, è si durmiu; Pigliò una di e so coste, è chjusu a carne à u so locu .

A forma datu à sta operazione chirurgica palesa in più u prughjettu di salvezza. In Michael, Diu si elimina da u celu, abbanduneghja è si separa da i so anghjuli boni chì hè a norma di u " sonnu prufondu " in quale Adam hè immersa. In Ghjesù Cristu natu in a carne, a costella divina hè pigliata è dopu a so morte è a risurrezzione, nantu à i so dodici apòstuli, crea u so " aiutu ", da quale hà pigliatu l'aspettu carnale è i so piccati è à quale ellu dà u so "Santu". Spiritu". U significatu spirituale di sta parolla " aiutu " hè grande perchè dà à a so Chjesa, u so Elettu, u rolu di " aiutu " in a so realizazione di u pianu di salvezza è u stabilimentu universale di u peccatu è u destinu di i peccatori.

Gen. 2: 22: " Eternu Diu hà furmatu una donna da a costella ch'ellu avia pigliatu à l'omu, è l'hà purtatu à l'omu ".

Cusì, a furmazione di a donna profetizza quella di l'Eletti di Cristu. Perchè hè vinendu in a carne chì Diu forma a so chjesa fedele, vittima di a so natura carnale. Per salvà l'eletti da a carne, Diu avia da piglià a forma in a carne. È ancu, avendu in ellu a vita eterna, hè ghjuntu à sparte cù i so eletti.

Gen.2: 23: " E l'omu disse: Eccu sta volta ella chì hè ossu di i mo osse è carne di a mo carne! Sarà chjamata donna, perchè hè stata pigliata da l'omu ".

Diu hè vinutu à a terra per abbraccià a norma terrena per pudè dì di u so Sceltu ciò chì Adam dice di a so contraparte femina à quale dà u nome di " donna ". A cosa hè più ovvia in ebraicu perchè a parola masculina omu hè, "ish" diventa "isha" per a parola femina donna. In questa azzione, cunfirma a so duminazione nantu à ella. Ma essendu stata pigliata da ellu, sta " donna " li diventerà indispensèvule cum'è s'è a " costiglia " presa da u so corpu vulia turnà à ellu è piglià u so postu. In questa spirienza unica, Adam senterà per a so moglia i sentimenti chì a mamma senterà per u zitellu chì dà nascita dopu avè purtatu in u so ventre. È sta sperienza hè ancu campata da Diu perchè i criaturi viventi chì crea intornu à ellu sò i zitelli chì escenu da ellu; ca li faci tantu Mamma comu Babbu.

Gen.2: 24: " Per quessa, un omu abbandunarà u so babbu è a so mamma, è s'attacherà à a so moglia, è diventeranu una sola carne ".

In questu versu Diu esprime u so pianu per i so scelti chì spessu duveranu rompe e relazioni familiari carnali per ligà cù l'Eletti benedetti da Diu. È ùn vi scurdate, prima, in Ghjesù Cristu, Michael abbandunò u so statutu di Babbu celeste per vene è vince l'amore di i so discepuli scelti nantu à a terra; questu in u puntu chì ellu rinunziò à aduprà u so putere divinu per luttà contr'à u peccatu è u diavulu. Quì si capisce chì i temi di a separazione è a cummunione sò inseparabili. In a terra, l'eletti deve esse siparati carnally da quelli chì li piace à entre in a cumunione spirituale è diventà "unu" cù Cristu è tutti i so eletti, è i so anghjuli boni fideli.

U desideriu di a " costiglia " di vultà à u so postu iniziale trova u so significatu in l'accoppiamentu sessuale di l'esseri umani, un attu di carne è spiritu induve l'omu è a donna formanu fisicamente una sola carne.

Gen.2: 25: " L'omu è a so moglia eranu tramindui nudi, è ùn anu micca vergogna ".

A nudità fisica ùn disturba micca tutti. Ci sò fan di naturismu. È à u principiu di a storia umana, a nudità fisica ùn hà micca causatu " vergogna ". L'apparizione di " vergogna " serà u risultatu di u peccatu, cum'è se manghjendu da l'"arbre di a cunniscenza di u bè è di u male " puderia apre a mente umana à effetti scunnisciuti finu à quì è ignorati. In rialità, u fruttu di l'arburu pruibitu ùn serà micca l'autore di stu cambiamentu, serà solu i mezi, perchè quellu chì cambia i valori di e cose è a cuscenza hè Diu è ellu solu. Hè ellu chì suscitarà u sintimu di " vergogna " chì u coppiu peccatore senterà in a so mente nantu à a so nudità fisica chì ùn serà micca rispunsevule; perchè a culpa serà murale è cuncernarà solu a disubbidienza implementata, nutata da Diu.

 

In riassuntu l'insignamentu di Genesi 2, Diu hà prima presentatu à noi a santificazione di u restu o di u sàbatu di u settimu ghjornu chì profetizza u grande riposu chì serà datu in u settimu millenniu à Diu è à i so eletti fideli. Ma stu restu duvia esse vintu da u cummattimentu terrenu chì Diu farà contru à u peccatu è u diavulu, incarnendu in Ghjesù Cristu. L'esperienza terrena d'Adam hà illustratu stu pianu di salvezza cuncepitu da Diu. In Cristu, divintò carne per creà u so sceltu di carne chì in fine riceverà un corpu celeste simili à quelli di l'anghjuli.

 

 

 

Genesi 3

 

separazione da u peccatu

 

Gen.3: 1: " U serpente era u più astutu di tutte e bestie di u campu chì u Signore Diu avia fattu. È disse à a donna: Diu hà veramente dettu: Ùn manghjate micca di ogni arburu di u giardinu ? »

U poviru " serpente " hà avutu a disgrazia di esse usatu cum'è medium da u più " astutu " di l'anghjuli creati da Diu. Animali di quale rettili cum'è a " serpente " ùn parlavanu micca; lingua era una particularità di l'imaghjini di Diu datu à l'omu. Puntu u bonu, u diavulu li face parlà à a donna in un mumentu chì hè siparata da u so maritu. Questu isolamentu serà fatale per ellu perchè in presenza di Adamu, u diavulu avaria avutu più difficultà à guidà l'omu à disubbidì à l'ordine di Diu.

Ghjesù Cristu hà revelatu l'esistenza di u diavulu chì ellu designa dicendu in Ghjuvanni 8:44, chì hè " u babbu di e bugie è un assassinu da u principiu ". E so parolle miranu à scuzzulà e certezze umane è à u « Iè o No » dumandatu da Diu, aghjunghje u « ma » o u « forse » chì sguassate e certezze chì dà a so forza à a verità. U cumandamentu datu da Diu hè statu ricevutu da Adam chì poi trasmette à a so moglia, ma ùn hà micca intesu a voce di Diu chì hà datu u cumandamentu. Inoltre, u so dubbitu riposa nantu à u so maritu, cum'è: "hà capitu ciò chì Diu li hà dettu? »

Gen.3: 2: " A donna rispose à a serpente: Manghjemu di u fruttu di l'arburi di u giardinu ".

L'evidenza pare chì sustene e parolle di u diavulu; ragiuna è parla intelligente. A " donna " face u so primu sbagliu rispondendu à a " serpente " parlante ; chì ùn hè micca normale. Prima, ghjustificà a bontà di Diu chì li dete a pussibilità di manghjà da tutti l'arburi, salvu quellu chì hè pruibitu.

Gen.3: 3: " Ma in quantu à u fruttu di l'arbulu chì hè in mezu à u giardinu, Diu hà dettu: Ùn manghjate micca, nè tuccate micca, perchè ùn mori ".

A trasmissione d'Adam di u missaghju di u cumandamentu divinu appare in a frasa " per ùn more ". Ùn sò micca e parolle precise di Diu perchè hà dettu à Adamu: " u ghjornu chì manghjate, morirete ". U debilitatu di e parolle divine incuraghjenu u cunsumu di u peccatu. Per ghjustificà a so ubbidienza à Diu per una causa di "paura ", a " donna " offre à u diavulu a pussibilità di cunfirmà sta " paura " chì sicondu ellu ùn hè micca ghjustificata.

Gen.3: 4: " Allora u serpente disse à a donna: Ùn morirete micca ; »

È u Liar-in-Chief hè revelatu in questa dichjarazione chì cuntradisce e parolle di Diu: " ùn mori micca ".

Gen.3: 5: " Ma Diu sà chì in u ghjornu chì manghjate, i vostri ochji seranu aperti, è sarete cum'è dii, sapendu u bè è u male ".

Avà deve ghjustificà l'ordine datu da Diu à quale ellu attribuisce un pensamentu gattivu è egoista: Diu ti vole mantene in bassa è inferiorità. Ellu voli egoistamente impedisce di diventà cum'è ellu. Presenta a cunniscenza di u bè è di u male cum'è un vantaghju chì Diu vole guardà solu per ellu stessu. Ma s'ellu ci hè un vantaghju à cunnosce u bè, induve hè u vantaghju à cunnosce u male ? U bonu è u male sò opposti assuluti cum'è u ghjornu è a notte, a luce è a bughjura, è per Diu a cunniscenza cunsiste in l'esperimentu o l'azzione. In a rialità, Diu avia digià datu à l'omu a cunniscenza intellettuale di u bè è di u male , permettendu l'arburi di u giardinu è pruibisce quellu chì rapprisenta "u bonu è u male"; perchè ch'ellu hè una maghjina simbolica di u diavulu chì cuncretamente hà sperimentatu successivamente, " bonu " poi " mali " in ribellu contru à u so Creatore.

Gen.3: 6: " A donna hà vistu chì l'arbre era bonu per manghjà è piacevule à a vista, è chì era preziosu per apre a mente; pigliò u so fruttu, è manghja; Elle en donna aussi à son mari, qui était avec elle, et il en mangea .

E parolle chì venenu da a serpente anu u so effettu, u dubbitu sparisce è a donna hè sempre più cunvinta chì a serpente li hà dettu a verità. U fruttu pare bè è visualmente piacevule per ella, ma sopratuttu, cunsidereghja " preziosu per apre l'intelligenza ". U diavulu ottene u risultatu desideratu, hà ghjustu ricrutatu un seguitore di a so attitudine ribelle. È manghjendu u fruttu pruibitu, ella stessu diventa un arbre di a cunniscenza di u male. Pienu d'amore per a so moglia da quale ùn hè micca prontu à accettà esse separatu , Adam preferisce sparte u so disastru disastru perchè sapi chì Diu applicà a so sanzione mortale. È manghjendu u fruttu pruibitu à u turnu, hè tutta a coppia chì soffrerà a duminazione tirannica di u diavulu. Eppuru, paradossalmente, stu amore appassiunatu hè in l'imaghjini di ciò chì Cristu sperimentarà per u so Elettu, accunsentendu ancu di more per ella. Inoltre, Diu pò capisce à Adam.

Gen.3: 7: " L'ochji di i dui sò stati aperti, è sapianu ch'elli eranu nudi, è cusendu foglie di fichi, si fecenu cinture per elli .

À questu mumentu, quandu u peccatu hè statu cunsumatu da u coppiu umanu, u countdown di 6000 anni pianificatu da Diu hà cuminciatu. Prima, a so cuscenza hè trasfurmata da Diu. L'ochji chì eranu rispunsevuli di u desideriu di u fruttu " piacevule à a vista " sò vittimi di un novu ghjudiziu di e cose. Et l'avantage espéré et recherché se transforme en désavantage, puisqu'ils ressentent de la « vergogne » de leur nudité qui, jusque-là, n'avait posé aucun problème, ni à leur égard, ni à Dieu. A nudità fisica scuperta era solu l'aspettu carnale di a nudità spirituale in quale si trovanu a coppia disubbidiente. Questa nudità spirituale li privava di a ghjustizia divina è a sanzione di a morte entrava in elli, cusì chì a scuperta di a so nudità era u primu effettu di a morte datu da Diu. Cusì, a morte era a cunsiguenza di a cunniscenza sperimentata di u male; ciò chì Paul insegna dicendu in Rom.6:23: " per u salariu di u peccatu hè a morte ". Per copre a so nudità, i sposi ribelli ricorrevanu à una iniziativa umana chì consistia à "cucire foglie di fichi " per fà " cinture ". Questa azione spirituale imagine u tentativu umanu di l'autojustificazione. A " cintura " diventerà u simbulu di " a verità " in Eph.6:14. La « ceinture » faite de « feuilles de figuier » par Adam est donc en opposition, symbole du mensonge derrière lequel le pécheur se réfugie pour se rassurer.

Gen.3: 8: " Allora anu intesu a voce di YaHWéH Diu chì passava per u giardinu versu a sera, è l'omu è a so moglia si piattanu da a presenza di YaHWéH Diu, trà l'arburi di u giardinu .

Quellu chì cerca i rini è i cori sapi ciò chì hè accadutu ghjustu è chì hè coherente cù u so prughjettu di salvezza. Questu hè solu u primu passu chì furnisce à u diavulu un spaziu per revelà i so pinsamenti è a so natura gattiva. Ma deve scuntrà l'omu perchè ellu hà parechje cose à dì. Avà l'omu ùn hà micca fretta di scuntrà à Diu, u so Babbu, u so Creatore, chì avà solu cerca di fughje, tantu teme à sente i so rimproveri. E induve ammuccià in stu giardinu da u sguardu di Diu ? In novu, crede chì " l'arburi di u giardinu " ponu ammuccià da a so faccia, tistimunianza di u statu mentale in quale Adam hè cascatu da quandu hè diventatu un peccatore.

Gen.3: 9: " Ma YaHWéH Diu chjamò l'omu, è li disse: Induve site? »

Diu sà perfettamente induve Adamu si piatta, ma li face a quistione: " induve site?" » per stende una manu d'aiutu è tiralu versu a cunfessione di a so culpa.

Gen.3: 10: " E disse: "Aghju intesu a to voce in u giardinu, è aghju avutu paura, perchè era nudu, è mi piattu ".

A risposta data da Adam hè in sè stessu una cunfessione di a so disubbidienza è Diu sfrutterà e so parolle per ottene u so modu di prisentà l'esperienza di u peccatu.

Gen.3: 11: " E YaHWéH Diu hà dettu: Quale vi hà dettu chì site nudu? Avete manghjatu da l'arburu chì vi pruibitu di manghjà ? »

Diu vole caccià da Adam a cunfessione di a so culpa. Da deduzzione à deduzzione finisce chjaramente à dumandà a quistione: " Ai manghjatu da l'arburu chì t'avia pruibitu di manghjà?" ".

Gen.3: 12: " L'omu disse: A donna chì avete messu cun mè m'hà datu da l'arbre, è aghju manghjatu ".

Ancu s'ellu hè vera, a risposta di Adam ùn hè micca gloriosa. Porta in sè u marcatu di u diavulu è ùn sà più risponde di sì o di nò, ma cum’è Satanassu, rispondi di manera rotonda per ùn ammette solu a so propria è immensa culpabilità. Va finu à ricurdà à Diu di a so parte in a sperienza, postu chì ellu hà datu a so moglia, u primu culpevule, pensa prima di ellu stessu. A più bona parte di a storia hè chì tuttu hè veru è Diu ùn hè micca scunnisciutu postu chì u peccatu era necessariu in u so prughjettu. Ma induve hè sbagliatu hè chì seguitendu l'esempiu di a donna, hà dimustratu a so preferenza per ella à u detrimentu di Diu, è questu era a so più grande culpa. Perchè da u principiu, l'esigenza di Diu era esse amatu sopra tuttu è tutti.

Gen.3: 13: " E u Signore Diu disse à a donna: Perchè avete fattu questu? A donna rispose: "U serpente m'hà ingannatu, è l'aghju manghjatu ".

U grande Ghjudice poi si rivolge à a donna accusata da l'omu è quì dinò a risposta di a donna hè coherente cù a realità di i fatti: " U serpente m'hà sedutu, è l'aghju manghjatu ". Allora si lasciò seduce è hè a so culpa murtale.

Gen.3: 14: "È u Signore Diu disse à u serpente: Perchè avete fattu questu, maleditu sarete sopra à tutti i bovini, è sopra à tutte e bestie di u campu, ghjorni di a vostra vita ".

Sta volta, Diu ùn dumanda micca à a " serpente " perchè hà fattu questu, perchè Diu hè cuscente chì era usatu cum'è un mediu da Satanassu, u diavulu. U destinu chì Diu dà à a " serpente " hè veramente u diavulu stessu. Per " a serpente " l'applicazione era immediata, ma per u diavulu era solu una prufezia chì si rializeghja dopu a vittoria di Ghjesù Cristu nantu à u peccatu è a morte. Sicondu Rev.12: 9, a prima forma di sta dumanda era a so espulsione da u regnu di u celu è ancu l'anghjuli maligni da u so campu. Sò stati ghjittati nant'à a terra ch'elli ùn lasciaranu mai finu à a so morte è per mille anni, isolati nant'à a terra desolata, Satanassu strisciarà in a polvera chì hà accoltu quelli chì sò morti per via di ellu è a libertà cù quale l'hà abusatu. Nant'à a terra maledetta da Diu, si cumportaranu cum'è serpenti, à tempu paura è prudenti perchè scunfitti da Ghjesù Cristu è fughjenu l'omu chì hè diventatu u so nemicu. Dannu à l'omi ammucciati in l'invisibilità di i so corpi celesti mettenduli contru à l'altri.

Gen.3: 15: " Puderaghju inimicizia trà tè è a donna, è trà a to sumente è a so sumente: ella vi brusgiarà u to capu, è tu vi ferite u so calcagno ".

Applicata à u "serpente", sta frase cunfirma a realità sperimentata è osservata. A so applicazione à u diavulu hè più sottile. L'inimicizia trà u so latu è l'umanità hè cunfirmata è ricunnisciuta. " A sumente di a donna chì sfraccia u so capu " serà quella di Cristu è i so fideli eletti. Finirà per annihilà lu, ma prima, i dimònii avarianu avutu a pussibilità perpetua di « ferisce u talone » di « a donna », l'Elettu di Cristu stessu imaginatu, prima, da stu « tallone ». Perchè " u taccu " hè u fulcru di u corpu umanu cum'è " a petra angulare " hè a petra nantu à quale hè custruitu u tempiu spirituale di Diu.

Gen.3: 16: " Disse à a donna: Aumenteraghju u dulore di a vostra gravidanza, darete figlioli cù u dulore, è u vostru desideriu serà per u vostru maritu, ma ellu vi duminerà" .

Prima di esse liberata da a so morte, a donna duverà " soffre in u so gravidenza "; ella " parturirà cù u dulore ", tutte e cose literalmente realizate è nutate. Ma quì dinò, u significatu prufeticu di l'imaghjini deve esse nutatu. In Ghjuvanni 16: 21 è Rev. 12: 2 " a donna in u dulore di u parto " simbulizeghja a Chjesa di Cristu in a persecuzione imperiale romana è poi papale di l'era cristiana.

Gen.3: 17: " È disse à l'omu: Perchè avete ubbiditu à a voce di a to moglia, è avete manghjatu di l'arburu chì ti aghju urdinatu, ùn ne manghjate micca. A terra sarà maledetta per via di voi. Hè per forza di travagliu chì uttene u vostru nutrimentu da ellu tutti i ghjorni di a vostra vita " .

Riturnendu à l'omu, Diu li presenta a vera descrizzione di a so situazione ch'ellu avia cercatu vergognosu di ammuccià. A so culpabilità hè cumpleta è Adamu scoprerà ancu chì prima di liberà ellu, a so morte serà preceduta da un inseme di maledizioni chì portaranu alcuni à preferite a morte à a vita. A malidizzione di a terra hè una cosa terribile è Adam l'amparà a manera dura.

Gen.3: 18: " Hà pruduce spine è spine per voi, è manghjarete l'erba di u campu ".

Andata hè a cultivazione faciule di u Giardinu di l'Eden, hè rimpiazzata da a lotta incessante contr'à i chiacchini, " briers, spine " è erbacce chì si multiplicanu in a terra di a terra. Da più chè sta malidizzione di u tarrenu accurtà a morte di l'umanità perchè, cù u "prugressu" scientificu, l'omu in l'ultimi ghjorni s'avvelenerà mettendu un velenu chimicu in a terra di i so culturi, per eliminà e malatie è e pesti d'insetti. L'alimentariu abbundante è facilmente accessibile ùn serà più dispunibule fora di u giardinu da quale ellu serà cacciatu è ancu a so moglia prediletta di Diu.

Gen.3: 19: " In u sudore di a to faccia, manghjarete u pane, finu à vultà à a terra da quale site statu pigliatu; perchè sì polvara, è vulterai in polvara ».

Stu destinu chì cade nantu à l'omu ghjustifica a forma in quale Diu hà revelatu a so creazione è a so furmazione precisamente, da " a polvera di a terra ". Adamu ampara à u so spesu è à u nostru spesa ciò chì hè a morte evocata da Diu. Fighjemu chì u mortu ùn hè più chè " polvera " è chì fora di sta " polvera " ùn resta micca un spiritu vivu chì emerge da stu corpu mortu. Eccl.9 è altre citazioni cunfirmanu stu statutu murtale.

Gen.3: 20: " Adam hà chjamatu a so moglia Eva: perchè era a mamma di tutti i vivi ".

Quì dinò, Adam marca a so dominazione annantu à " a donna " dendu u so nome " Eve " o "Vita"; un nomu ghjustificatu cum'è una realità basica di a storia umana. Semu tutti i discendenti distanti, nati da Eva, a moglia sedotta d'Adam, per mezu di quale a maledizione di a morte hè stata trasmessa è serà finu à u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu à principiu di primavera 2030.

Gen.3: 21: " YahWeH Diu hà fattu vestiti di pelle per Adamu è a so moglia, è li hà vistutu cun elli .

Diu ùn si scurdate micca chì u peccatu di i sposi terrestri facia parte di u so prughjettu di salvezza chì avà piglià una forma dimustrata. Dopu u peccatu, u pirdunu divinu diventa dispunibule in u nome di Cristu chì serà sacrificatu è crucifissu da i suldati rumani. In st'azzione, un innocent innocente, liberu di tuttu u peccatu, accunsentì di more per spiegà, in u so locu, i peccati di u so unicu elettu fidu. Da u principiu, l'animali innocenti sò stati uccisi da Diu per chì e so " pelle " coprevanu a nudità di Adamu è Eve. In questu azzione, rimpiazza " a ghjustizia " imaginata da l'omu cù quella chì u so pianu di salvezza li impute per via di a fede. A " ghjustizia " imaginata da l'omu era solu una bugia ingannosa è in u so locu, Diu li imputa " un vestitu " simbolicu di " a so ghjustizia autentica ", " a cintura di a so verità " chì hè basatu annantu à u sacrificiu vuluntariu di Cristu è offerta di a so vita per a redenzione di quelli chì l'amanu fedelmente.

Gen.3: 22: " YahWeH Diu disse: Eccu, l'omu hè diventatu cum'è unu di noi, per a cunniscenza di u bè è di u male. Impedemu avà di stende a manu è di piglià l'arburu di a vita, di manghjà è di campà per sempre .

In Michael, Diu s'indirizza à i so anghjuli boni chì assistanu à u dramma chì hè ghjustu accadutu nantu à a terra. Li disse: " Eccu, l'omu hè diventatu cum'è unu di noi, per a cunniscenza di u bè è di u male ". U ghjornu prima di a so morte, Ghjesù Cristu hà da aduprà a listessa spressione in quantu à Ghjuda, u traditore chì l'avia da purtà à i Ghjudei religiosi dopu à i Rumani per esse crucifissu, questu in Ghjuvanni 6:70: "Ghjesù li rispose : ùn sò micca io chì ti hà sceltu, i dodici ? È unu di voi hè un dimòniu ! ". U " noi " in questu versu diventa " tu " per via di u cuntestu diversu, ma l'approcciu di Diu hè u listessu. A frasa " unu di noi " si riferisce à Satanassu chì hà ancu accessu liberu è muvimentu in u regnu celeste di Diu trà tutti l'anghjuli creati à u principiu di a creazione terrena.

A necessità di impedisce à l'omu di manghjà di "l'arburu di a vita " era una esigenza di a verità chì Ghjesù hè venutu à rende tistimunianza in e so parolle indirizzate à u prefettu rumanu Ponziu Pilatu. " L'arburu di a vita " era l'imaghjini di Cristu u Redentore è manghjallu significava nutrissi cù u so insignamentu è cù tutta a so persunalità spirituale, per piglià cum'è sustitutu è salvatore persunale. Questa era l'unica cundizione chì puderia ghjustificà u cunsumu di stu " arbre di vita ". U putere di a vita ùn era micca in l'arburu, ma in quellu chì l'arburu simbulizeghja: Cristu. Inoltre, questu arburu hà cundizionatu a vita eterna è dopu à u peccatu uriginale sta vita eterna hè stata perpetuamente persa finu à u ritornu finali di Diu in Cristu è Michael. L' " arburu di a vita " è l'altri arburi puderanu sparisce cusì cum'è u giardinu di Diu.

Gen.3: 23: " E YaHWéH Diu l'hà cacciatu da u giardinu d'Eden, per pudè cultivà a terra da quale era statu pigliatu ".

Il ne reste plus qu'à casser du merveilleux jardin les couples humains qui, formés à partir du premier Adam (parole qui désigne l'espèce humaine : le rouge = le sanguine), s'étaient montrés indignes par leur disubbidience. È fora di u giardinu, a vita dolorosa, in un corpu debilitatu fisicu è mentale, principiarà per ellu. U ritornu à una terra chì hè diventata dura è ribellu ricurdarà à l'omu di a so origine " polvera ".

Gen.3: 24: " Cusì cacciò à Adam; è pusò à u livante di u giardinu d'Eden i cherubini chì agitanu una spada ardente, per guardà a strada di l'arbre di a vita .

Ùn hè più Adamu chì guarda u giardinu ma sò l'anghjuli chì l'impediscenu d'entra. U giardinu hà da spariscia un pocu prima di l'inundazione chì hè accadutu in u 1656 da u peccatu di Eva è quellu di Adamu.

In questu versu avemu una chiarificazione utile per situà u locu di u Giardinu di l'Eden. L'anghjuli guardiani sò posti " à l'est di u giardinu " chì hè ellu stessu dunque à punente di u locu induve Adamu è Eva si ritirate. L'area supposta presentata à l'iniziu di stu capitulu cunforma à questa chiarificazione: Adam è Eva si ritirate à a terra à u sudu di u Monti Ararat è u giardinu pruibitu si trova in l'area di "acque abbundanti" di Turchia vicinu à u lavu di Van, sia. à l'ouest di a so pusizioni.

 

 

 

 

Genesi 4

 

Separazione per morte

 

Stu capitulu 4 ci permetterà di capisce megliu perchè era necessariu chì Diu offre à Satanassu è i so dimònii ribelli un laboratoriu di dimostrazione chì palesa l'estensione di a so gattivezza.

In u celu, a gattivita avia limiti perchè l'esseri celesti ùn anu micca u putere di tumbà l'altri; perchè tutti eranu momentaneamente immurtali. Sta situazione dunque ùn hà micca permessu à Diu di revelà l'altu livellu di cattiveria è crudeltà chì i so nemici eranu capaci. A terra hè stata dunque creata cù u scopu di permette a morte in e so forme più crudeli chì a mente di un esse cum'è Satanassu pò imaginà.

Stu capitulu 4, messu sottu à u significatu simbolicu di stu numeru 4 chì hè universalità, evocarà dunque e circustanze di i primi morti di l'umanità terrestre; A morte hè u so caratteru universale particulari è unicu trà tutte e creazioni fatte da Diu. Dopu à u peccatu di Adamu è Eve, a vita terrena era " un spettaculu à u mondu è à l'anghjuli " cum'è dettu in 1 Cor.4: 9, u tistimone ispiratu è fidu Paulu, ex-Saul di Tarsu u primu perseguitore incaricatu di u chjesa di Cristu.

 

Gen.4: 1: " Adam hà cunnisciutu Eva a so moglia; hà cuncipitu è hà datu nascita à Cainu è disse: Aghju furmatu un omu cù l'aiutu di YaHWéH .

In questu versu, Diu ci palesa u significatu chì dà à u verbu " cunniscenza " è questu puntu hè vitale in u principiu di ghjustificazione per a fede cum'è hè scrittu in Ghjuvanni 17: 3: " Avà a vita eterna hè chì ti cunnoscenu . , l'unicu Diu veru, è quellu chì avete mandatu, Ghjesù Cristu . Per sapè à Diu significa di impegnà in una relazione amorosa cun ellu, spirituale in questu casu, ma carnale in u casu di Adamu è Eva. Di novu dopu à stu mudellu di u primu coppiu, un "figliolu" hè natu da questu amore carnale; bè un "figliolu" deve ancu esse rinascite in a nostra relazione d'amore spirituale sperimentata cù Diu. Questa nova nascita per via di a vera " cunniscenza " di Diu hè revelata in Rev.12: 2-5: " Ed ella era incinta, è gridava in u travagliu è in i dulori di u parto. ... Ella hà datu un figliolu, chì hà da guvernà tutte e nazioni cù una verga di ferru. È u so figliolu hè statu pigliatu à Diu è à u so tronu ". U zitellu natu da Diu deve ripruduce u caratteru di u so Babbu, ma questu ùn era micca u casu cù u primu figliolu natu da l'omi.

U nome Cain significa acquistu. Stu nomu predice un destinu carnale è terrenu per ellu, u cuntrariu di l'omu spirituale chì u so fratellu minore Abel serà.

Fighjemu chì à questu principiu di a storia di l'umanità, a mamma chì dà nascita assucia à Diu cù questa nascita perchè ella hè cuscente chì a creazione di sta nova vita hè a cunsequenza di un miraculu realizatu da u grande creatore Diu YaHWéH. In i nostri ultimi ghjorni, questu ùn hè più o raramente u casu.

Gen.4: 2: " Ella hà tornatu u so fratellu Abele. Abele era un pastore, è Cainu era un aratore .

Abel significa respiru. Più di Cain, u zitellu Abel hè prisentatu cum'è una copia di Adam, u primu à riceve u soffiu di i pulmoni da Diu. In fatti, da a so morte, assassinatu da u so fratellu, rapprisenta l'imaghjini di Ghjesù Cristu, u veru Figliolu di Diu, salvatore di l'eletti ch'ellu redimerà cù u so sangue.

I mistieri di i dui fratelli cunfirmanu a so natura opposta. Cum'è Cristu, " Abel era un pastore " è, cum'è l'increduli materialista terrenu, " Cain era un aratu ". Questi primi figlioli di a storia umana annunzianu u destinu profetizatu da Diu. È venenu à furnisce dettagli nantu à u so prughjettu di salvezza.

Gen.4: 3: " Dopu qualchì tempu, Cain hà fattu una offerta à YaHWéH di i frutti di a terra; »

Cainu sà chì Diu esiste è per dimustrà ch'ellu ci vole onorallu, li face " un'offerta di i frutti di a terra ", vale à dì e cose chì a so attività hà pruduttu. In questu rolu, piglia l'imaghjini di a multitùdine di ebrei, cristiani o musulmani religiosi chì mette in risaltu i so boni travaglii senza preoccupassi di pruvà à sapè è capisce ciò chì Diu ama è aspetta da elli. I rigali sò significati solu s'ellu sò apprezzati da a persona chì li riceve.

Gen.4: 4: " È Abel, per a so parte, l'hà fattu unu di i primi nati di u so gregnu è di u so grassu. YaHWéH guardò favorevolmente Abel è a so offerta; »

Abel imita u so fratellu, è per via di a so professione di pastore, face una offerta à Diu " da i primi nati di u so gregnu è u so grassu ". Questu hè piacevule à Diu, perchè ellu vede in u sacrifiziu di questi " primogeniti " l'imaghjini anticipati è profetizzati di u so propiu sacrificiu in Ghjesù Cristu. In Rev.1: 5 avemu lettu: "... è da Ghjesù Cristu, u testimone fidu, u primu natu di i morti , è u prìncipe di i rè di a terra!" À quellu chì ci ama, chì ci hà liberatu da i nostri peccati cù u so sangue, ... ". Diu vede u so prughjettu di salvezza in l'offerta di Abel è pò solu truvà piacevule.

Gen.4: 5: " ma ùn hà micca vistu bè à Cain è a so offerta. Cain era assai arrabbiatu, è a so faccia cascò. »

Comparatu à l'offerta d'Abel, hè logicu chì Diu dassi pocu interessu à l'offerta di Cain chì, cum'è lògicu, pò esse solu disappuntu è tristu. " U so visu hè abbattutu ", ma notemu chì u fastidiu u porta à " diventà assai irritatu " è questu ùn hè micca normale perchè sta reazione hè un fruttu di orgogliu disappuntu. L'irritazione è l'orgogliu pruduceranu prestu un fruttu più seriu : l'assassiniu di u so fratellu Abel, u sughjettu di a so ghjilosia.

Gen.4: 6: " E YaHWéH disse à Cain: Perchè site in furia, è perchè a to faccia hè abbattuta? »

Solu Diu cunnosce u mutivu di a so preferenza per l'offerta di Abel. Cainu pò truvà solu a reazione di Diu ingiusta, ma invece di arrabbiare, deve dumandà à Diu per permette di capisce u mutivu di sta scelta apparentemente inghjusta. Diu hà una cunniscenza cumpleta di a natura di Cain chì inconscientemente ghjoca per ellu u rolu di u servitore gattivu di Matt. 24: 48-49: " Ma s'ellu hè un servitore cattivu, chì dice in ellu stessu: U mo maestru tarda à vene, se cumencia à batte i so cumpagni , s'ellu manghja è beie cù l'ubriache,... ". Diu li dumanda una quistione à quale ellu cunnosce a risposta perfetta, ma dinò, fendu cusì, dà à Cain l'uppurtunità di sparte cun ellu a causa di u so soffrenu. Queste dumande restanu senza risposta da Cain, cusì Diu l'avvisa contr'à u male chì u piglierà.

Gen.4: 7: " Di sicuru, sè vo fate bè, vi alzarà a to faccia, è se fate u male, u peccatu si trova à a porta, è i so brami sò per voi : ma avete u duminatu . »

Dopu chì Eva è Adamu anu manghjatu è pigliatu u statutu di u diavulu per avè " cunnisciutu u bè è u male ", riapparisce per spinghje Cain à tumbà u so fratellu Abel. E duie scelte, " bonu è male ", sò davanti à ellu; " u bonu " u purterà à rassignà è accettà a scelta di Diu ancu s'ellu ùn a capisce micca. Ma l'scelta di "mali " li farà peccatu contr'à Diu, fendu ellu trasgrede u so sestu cumandamentu: " Ùn fate micca assassiniu "; è nò, " ùn tumberate micca " cum'è i traduttori l'anu presentatu. U cumandamentu di Diu cundanna u crimine, micca l'uccisione di i criminali culpevuli chì hà fattu legalmente urdinendu, è in questu casu, a venuta di Ghjesù Cristu ùn hà cambiatu nunda in questu ghjustu ghjudiziu di Diu.

Nota a forma in quale Diu evoca " peccatu " cum'è s'ellu si parlava di una donna, secondu a quale avia dettu à Eve in Gen.3: 16: "i vostri desideri seranu versu u vostru maritu, ma ellu hà duminatu nantu à voi. ". Per Diu, a tentazione « di u peccatu » hè simile à quella di una donna chì vole seduce u so maritu è ùn deve micca lasciatu esse « duminatu » da ella o da ellu. In questu modu, Diu hà datu à l'omu l'ordine di ùn si lasciassi seduce da u " peccatu " rapprisintatu da a donna.

Gen.4: 8: " In ogni casu, Cain hà parlatu à u so fratellu Abel; ma cum'elli eranu in u campu, Cainu cascò nantu à u so fratellu Abele è u tombu. »

Malgradu questu avvertimentu divinu, a natura di Cain pruducerà u so fruttu. Dopu un scambiu di parolle cù Abel, Cain, un assassinu in u so spiritu da u principiu cum'è u so babbu spirituale, u diavulu, " si lanciò nantu à u so fratellu Abel, è u tombu ". Sta sperienza profetizza u destinu di l'umanità induve u fratellu ucciderà u fratellu, spessu per ghjelusia seculare o religiosa finu à a fine di u mondu.

Gen.4: 9: " U Signore disse à Cain: Induve hè u vostru fratellu Abele? Rispose : Ùn sò micca ; Sò u guardianu di u mo fratellu ? »

Cum'ellu avia dettu à Adamu chì si piattava da ellu: " Induve site? ", Diu disse à Cainu " Induve hè u vostru fratellu Abele? », per dà sempre l'occasione di cunfessi a so culpa. Ma stupidu, perchè ùn pò micca ignurà chì Diu sà ch'ellu l'hà tombu, risponde sfacciatamente " Ùn sò micca ", è cù una arroganza incridibile, a so volta face à Diu una quistione: " Sò u guardianu di u mo fratellu? »

Gen.4: 10: " E Diu disse: Chì avete fattu? A voce di u sangue di u to fratellu grida da a terra à mè "

Diu li dà a so risposta chì significa: ùn site micca u so guardianu perchè sì u so assassinu. Diu sà bè ciò ch'ellu hà fattu è li presenta in un ritrattu: " a voce di u sangue di u vostru fratellu grida da a terra à mè ". Sta formula pittorica chì dà sangue versatu una voce chì grida à Diu serà aduprata in Apo.6 per evucà in u "5u sigillo ", u gridu di i martiri messi à morte da e persecuzioni papali rumane di a religione cattolica: Apo. 6:9-10: " Quand'ellu hà apertu u quintu segnu, aghju vistu sottu à l'altare l'ànime di quelli chì eranu stati uccisi per via di a parolla di Diu è per via di u tistimunianza ch'elli avianu datu. Criavanu à gran voce , dicendu: Finu à quandu, o santu è veru Maestru, ritardi à ghjudicà, è à vindicà u nostru sangue à quelli chì abitanu nantu à a terra ? ". Cusì, u sangue versatu inghjustamente esige vendetta di i culpabili. Questa vendetta legittima vene ma hè qualcosa chì Diu riserva solu per ellu stessu. Ellu dichjara in Deu.32: 35: " A vindetta è a retribuzione sò i mei, quandu u so pede inciampa! Perchè u ghjornu di a so fatalità hè vicinu, è ciò chì l'aspetta ùn ritardarà micca ". In Isa.61: 2, inseme cù " l'annu di grazia ", " u ghjornu di a vindetta " hè in u prugramma di u messia Ghjesù Cristu: "... m'hà mandatu ... per proclamà un annu di grazia di YaHWéH, è un ghjornu di vindetta da u nostru Diu ; per cunsulà tutti l'afflitti ; …”. Nimu puderia capisce chì a " publicazione " di questu " annu di grazia " avia da esse separata da u " ghjornu di vindetta " da 2000 anni.

Cusì, i morti ùn ponu piantà solu in a memoria di Diu chì a so memoria hè illimitata.

U crimine fattu da Cain merita ghjustu punizioni.

Gen.4: 11: " Avà sarete maledetti da a terra chì hà apertu a bocca per riceve u sangue di u vostru fratellu da a vostra manu . »

Cain serà maleditu da a terra è ùn serà micca uccisu. Per ghjustificà sta clemenza divina, ci vole à ammette chì stu primu crimine ùn avia precedente. Cain ùn sapia micca ciò chì significava tumbà, è era a rabbia chì cecava ogni ragiunamentu chì u purtò à a brutalità fatale. Avà chì u so fratellu hè mortu, l'umanità ùn puderà più dì ch'ella ùn sapia ciò chì a morte hè. A lege stabilita da Diu in Exo.21:12 hà da esse effettu: " Quellu chì colpisce un omu mortalmente serà punitu di morte ".

Stu versu presenta ancu sta spressione: " a terra chì hà apertu a bocca per riceve da a to manu u sangue di u to fratellu ". Diu personifica a terra dendu una bocca chì assorbe u sangue versatu nantu à ella. Allora sta bocca li parla è li ramenta l’attu murtale chì l’hà impurtatu. Questa maghjina serà ripresa in Deu.26: 10: " A terra hà apertu a so bocca è li avalò cù Korah, quandu quelli chì s'eranu riuniti sò morti, è u focu hà consumatu i dui centu cinquanta omi: sirvutu u populu d'avertimentu. ." Allora serà in Rev.12: 16: " E a terra hà aiutatu a donna, è a terra hà apertu a so bocca è inghiottita u fiume chì u dragone avia cacciatu da a so bocca ". U " fiume " simbulizeghja e lighe monarchiche cattoliche francesi chì u so corpu militare di "dragoni" creatu apposta perseguitavanu i Protestanti fideli è li cacciavanu in e muntagne di u paese. Stu versu hà un doppiu significatu : a resistenza armata protestante, po a sanguinosa Rivuluzione francese. In i dui casi, l'espressione " a terra hà apertu a bocca " l'imagine cum'è accolta u sangue di multitùdine di persone.

Gen.4: 12: " Quandu cultivate a terra, ùn vi darà più a so ricchezza. Sarete un vagabondu è un vagabondu nantu à a terra. »

A punizioni di Cain hè limitata à a terra chì era u primu à impurtà, sparghjendu sangue umanu nantu à questu; quellu di l'omu chì hè statu creatu in origine à l'imaghjini di Diu. Dapoi u peccatu, conserva e so caratteristiche da Diu, ma ùn pussede più a so purezza perfetta. L'attività di l'omu cunsisteva soprattuttu in a pruduzzione di l'alimentu da u travagliu di a terra. Cain duverà dunque truvà altre manere per esse alimentatu.

Gen.4: 13: " Cain disse à YaHWéH: U mo punizioni hè troppu grande per sopportà ".

Chì significa: in queste cundizioni, hè megliu chì mi suicidiu.

Gen.4: 14: " Eccu, mi cacciate da sta terra oghje; Saraghju piattu da a to faccia, seraghju un vagabondu è un vagabondu nantu à a terra, è quellu chì mi trova mi ammazzarà ".

Eccu avà hè assai parlante è riassume a so situazione cum'è una sentenza di morte.

Gen.4: 15: " Eternu li disse: Sì qualchissia hà tombu Cain, Cain seria vindicatu sette volte. Et l'Éternel mit un signe à Caïn, afin que quiconque l'aurait trouvé ne le tue point .

Determinatu à risparmià a vita di Cain per i motivi digià vistu, Diu li disse chì a so morte seria pagata, " vindicata ", " sette volte ". Allora dice " un signu " chì u prutegerà. À questu puntu, Diu profetizza u valore simbolicu di u numeru "sette" chì designarà u sàbatu è a santificazione di u restu chì, profetizatu à a fine di e settimane, truverà u so cumpletu cumpletu in u settimu millenniu di u so prughjettu di salvezza. U sàbatu serà u signu di appartenenza à u Diu creatore in Ezek.20: 14-20. È in Ezek.9 " un signu " hè postu nantu à quelli chì appartenenu à Diu per ùn esse micca ammazzati in l'ora di a punizione divina. Infine, per cunfirmà stu principiu di separazione prutetta , in Rev.7, " un signu ", " u sigellu di u Diu vivu ", vene à " sigilla a fronte " di i servitori di Diu, è questu " sigellu è signu " hè u so sabbatu di u settimu ghjornu.

Gen.4: 16: " Allora Cain s'alluntanò da a faccia di YaHWéH, è abitava in u paese di Nod, à l'est di Eden ".

Era digià à u livante di l'Eden chì Adamu è Eva si sò ritirati dopu esse espulsi da u giardinu di Diu. Sta terra riceve quì u nome Nod chì significa : soffrenu. A vita di Cain serà cusì marcata da u soffrenu mentale è fisicu perchè esse rifiutatu luntanu da a faccia di Diu lascia tracce ancu in u core duru di Cainu chì avia dettu in u versu 13, temendulu: "Seraghju oculatu luntanu da a vostra presenza" . faccia ".

Gen.4: 17: " Cain hà cunnisciutu a so moglia; hà cuncipitu è hà datu à Enoch. Allora hà custruitu una cità, è hà chjamatu a cità dopu à u so figliolu Enoch ".

Cain diventerà u patriarca di a pupulazione di una cità à quale ellu dà u nome di u so primu figliolu: Enoch chì significa: principià, struisce, esercite è principià à aduprà una cosa. Stu nomu riassume tuttu ciò chì issi verbi rapprisentanu è hè ghjustu perchè Cainu è i so discendenti inauguranu un tipu di sucità senza Diu chì cuntinuerà finu à a fine di u mondu.

Gen.4: 18: " Enoch generò Irad, Irad generò Mehujael, Mehujael generò Metuschael, è Metuschael generò Lamech . »

Questa breve genealogia si ferma intenzionalmente nantu à u caratteru chjamatu Lamech, chì u significatu esatta resta scunnisciutu ma a parolla da sta radica cuncerna struzzioni cum'è u nome Enoch, è ancu una nuzione di putere.

Gen.4: 19: " Lamech hà pigliatu dui mogli: u nome di l'una era Ada, è u nome di l'altru Zillah . »

Truvemu in questu Lamech un primu signu di a ruptura cù Diu secondu chì " un omu abbandunarà u so babbu è a so mamma per unisce à a so moglia, è i dui diventeranu una sola carne " (vede Gen.2: 24). Ma in Lamech l'omu si attacca à duie donne è e trè diventeranu una sola carne. Ovviamente a separazione da Diu hè tutale.

Gen.4: 20: " Ada hà datu à Ghjabal: era u babbu di quelli chì abitanu in tende è à i pecuri ".

Jabal hè u patriarca di i pastori nomadi cum'è certi populi arabi sò sempre oghje.

Gen.4: 21: " U nome di u so fratellu era Jubal: era u babbu di tutti quelli chì sunanu l'arpa è u piper . »

Jubal era u patriarca di tutti i musicisti chì occupanu un postu impurtante in e civilisazioni senza Diu, ancu oghje induve a cultura, a cunniscenza è l'artista sò i fundamenti di e nostre società muderne.

Gen.4: 22: " Zilla, per a so parte, hà purtatu Tubal Cain, chì forgiò tutti i strumenti di bronzu è di ferru. A surella di Tubal Cain era Naama . »

Stu versu cuntradisce l'insignamenti ufficiali di i stòrici chì assumenu una età di bronzu prima di l'età di ferru. In verità, sicondu Diu, i primi omi sapianu falsificà u ferru, è forse da Adam stessu perchè u testu ùn dice micca di Tubal Cain chì era u babbu di quelli chì forgianu u ferru. Ma sti ditagli revelati sò datu à noi per chì avemu capitu chì a civilisazione esiste da i primi omi. E so culture senza divinità ùn eranu menu raffinate chè a nostra oghje.

Gen.4: 23: " Lamech disse à e so mòglie: Adah è Zillah, ascolta a mo voce! Donne di Lamech, sente a mo parolla ! Aghju tombu un omu per a mo ferita, è un ghjovanu per u mo contu. »

Lamech si vanta à e so duie mòglie d'avè tombu un omu, chì u ferite in u ghjudiziu di Diu. Mais avec arrogance et moquerie, il ajoute qu'il a aussi tué un jeune homme, ce qui aggrave son cas au jugement de Dieu et qui en fait un authentique « meurtrier » et récidiviste.

Gen.4: 24: " Cain serà vindicatu sette volte, è Lamech settantasette volte. »

Allora si burla di a clemenza chì Diu hà dimustratu versu Cain. Siccomu dopu à tumbà un omu, a morte di Cain duvia esse vindicata "sette volte", dopu à tumbà un omu è un ghjovanu, Lamech serà vindicatu da Diu "sette volte". Ùn pudemu micca imaginà tali rimarche abominevoli. È Diu hà vulsutu revelà à l'umanità chì i so primi rapprisentanti di a seconda generazione, quella di Cain finu à a settima, quella di Lamech, avia righjuntu u più altu livellu di empietà. È questu hè a so dimustrazione di a cunsiguenza di esse separatu da ellu.

Gen.4: 25: " Adam hà ancu cunnisciutu a so moglia; È hà datu un figliolu, è u chjamò Seth, perchè, disse, Diu m'hà datu una altra sumente in u locu di Abel, chì Cainu hà tombu .

U nome Seth pronunzianu "cheth" in ebraicu designa a fundazione di u corpu umanu. Qualchidunu traduce cum'è "equivalente o restituzione" ma ùn aghju micca pussutu truvà una ghjustificazione per sta pruposta in l'ebraicu. Per quessa, retenu "u fundamentu di u corpu" perchè Seth diventerà a radica o fundazione basica di u lignamentu fideli chì Gen.6 designarà da l'espressione " figli di Diu ", lascendu à e "donne" discendenti ribelli di u lignamentu di Cain chì li inganna, in uppusizione, l'appellu di " figlie di l'omi ".

In Seth, Diu simina è suscita una nova " semente " in quale u settimu discendente, un altru Enoch, hè datu cum'è un esempiu in Gen.5: 21 à 24. Hà avutu u privilegiu di entre in u celu vivu, senza passà per morte, dopu 365 anni di vita terrena vissutu in fideltà à u Diu creatore. Questu Enoch hà purtatu u so nome bè perchè a so "educazione" era à a gloria di Diu, à u cuntrariu di u so omonimu, figliolu di Lamech, figliolu di a linea di Cain. È tramindui, Lamech u ribellu è Enoch u ghjustu eranu i "settimi" discendenti di u so lignu.

Gen.4: 26: " Seth hà ancu avutu un figliolu, è u chjamò Enosh. Hè tandu chì a ghjente hà cuminciatu à chjamà u nome di YaHWéH . »

 Enosch significa: l'omu, u mortale, u gattivi. Stu nomu hè ligatu à u mumentu quandu a ghjente hà cuminciatu à chjamà u nome di YaHWéH. Ciò chì Diu ci vole à dì cunnessu sti dui cose, hè chì l'omu di u lignamentu fideli hè diventatu cuscente di a gattivita di a so natura chì hè in più murtale. È sta cuscenza l'hà purtatu à circà u so Creatore per onorallu è li rende fedelmente un cultu chì li piaceva.

 

Genesi 5

 

A separazione per via di a santificazione

 

In questu capitulu 5, Diu hà riunitu u lignamentu chì era fidelu à ellu. Vi prisintà u studiu detallatu di solu i primi versi chì ci permettenu di capisce u mutivu di sta enumerazione chì copre u tempu trà Adamu è u famosu Noè.

 

Gen.5: 1: " Questu hè u libru di a sumente di Adam. Quandu Diu hà criatu l'omu, l'hà fattu à a somiglianza di Diu ".

Stu versu stabilisce u standard per a lista di nomi di l'omi citati. Tuttu hè basatu annantu à questu ricordu: " Quandu Diu hà creatu l'omu, l'hà fattu à a sumiglia di Diu ". Ci vole dunque capisce chì per entra in questa lista l'omu deve avè cunservatu a so " semblanza di Diu ". Pudemu cusì capisce perchè nomi cusì impurtanti cum'è quellu di Cain ùn entranu micca in questa lista. Perchè ùn si tratta micca di una ressemblanza fisica, ma di una sumiglianza di caratteru, è u capitulu 4 ci hà appena dimustratu quellu di Cainu è i so discendenti.

Gen.5: 2: " Hè creatu l'omu è a donna, è li benedisse, è li chjamò cù u nome d'omu quandu sò stati creati ".

Quì ancu, u ricordu di a benedizzione di Diu di l'omu è a donna significa chì i nomi chì saranu citati sò stati benedetti da Diu. L'insistenza di a so creazione da Diu mette in risaltu l'impurtanza ch'ellu dà à esse ricunnisciutu cum'è u Diu creatore chì mette fora, santifica i so servitori, da u segnu di u sàbatu, u restu osservatu durante u settimu ghjornu da tutte e so settimane. Mantene a benedizzione di Diu cù a santificazione di u sàbatu è a somiglianza di u so caratteru sò e cundizioni richieste da Diu per un esse umanu per esse degnu di esse chjamatu " omu ". A parte di sti frutti, l'omu diventa in u so ghjudiziu un "animali" più sviluppatu è educatu chè altre spezie.

Gen.5: 3: " Adam, essendu centu trent'anni, hà natu un figliolu in a so somiglianza, secondu a so maghjina, è chjamò u so nome Seth ".

Visibilmente trà Adamu è Seth, mancanu dui nomi: quelli di Cainu (chì ùn hè micca di u lignamentu fideli) è Abel (chì hè mortu senza discendenti). U standard di selezzione benedetta hè cusì dimustratu. U listessu s'applicà à tutti l'altri nomi citati.

Gen.5: 4: " I ghjorni di Adam dopu à a nascita di Seth eranu ottu centu anni; è generò figlioli è figliole ".

Ciò chì duvemu capisce hè chì Adam hà " generatu figlioli è figliole ", prima di a nascita di " Seth " è dopu, ma questi ùn anu micca manifestatu a fede di u babbu o quella di "Seth". Si uniscenu à l'"omi animali" chì eranu infideli è disprezzanti à u Diu vivu. Cusì, trà tutti quelli chì sò nati à ellu, dopu à a morte di Abel, " Seth " hè statu u primu à distingueru per a so fede è a so fideltà à u Diu YaHWéH chì hà criatu è furmatu u so babbu terrenu. L'altri dopu à ellu, restanu anonimi, anu pussutu seguità u so esempiu, ma fermanu anonimi perchè a lista selezziunata da Diu hè custruita nantu à a successione di i primi omi fideli di ognunu di i discendenti presentati. Sta spiegazione rende comprensibile l'età dighjà alta, "130 anni" per Adam quandu u so figliolu "Seth" hè natu. E stu principiu s'applica à ognunu di l'eletti citati in a longa lista chì ferma nantu à Noè, perchè i so trè figlioli: Sem, Ham è Japheth ùn saranu micca eletti, ùn essendu micca in a so similitu spirituale.

Gen.5: 5: " Tutti i ghjorni chì Adam hà campatu eranu nove centu trenta anni; poi hè mortu ".

 

Vaiu direttamente à u settimu elettu chì si chjama Enoch; un Enoch chì u so caratteru hè u cuntrariu assulutu di Enoch figliolu di Cain.

Gen.5: 21: " Enoch, essendu sessantacinque anni, divintò u babbu di Matusalemme ".

Gen.5: 22: " Enoch, dopu à a nascita di Matusalemme, camminò cun Diu trè centu anni; è generò figlioli è figliole ".

Gen.5: 23: " Tutti i ghjorni di Enoch eranu trè centu sessantacinque anni ".

Gen.5: 24: " Enoch camminò cun Diu; tandu ùn era più, perchè Diu hà pigliatu ".

Hè cù questa espressione specifica da u casu Enoch chì Diu ci palesa à noi: l'antediluviani anu avutu ancu u so "Elia" purtatu à u celu senza passà per a morte. Infatti, a formula di stu versu si distingue di tutti l'altri chì finiscinu cum'è per a vita d'Adam, cù e parolle " poi hè mortu ".

Dopu vene Metushelah, l'omu chì hà campatu u più longu in a Terra, 969 anni; poi un altru Lamech di sta linea benedetta da Diu.

Gen: 5:28: " Lamech, chì avia centu ottantadui anni, generò un figliolu "

Gen: 5:29: " Hà chjamatu u so nome Noè, dicendu: Questu ci cunsulerà per a nostra fatigue è u travagliu duru di e nostre mani, chì vene da questa terra chì u Signore hà maleditu ".

Per capisce u significatu di stu versu, ci vole à sapè chì u nome Noè significa : riposu. Lamech certamente ùn hà micca imaginatu finu à chì e so parolle saranu realità, perchè ellu hà vistu solu " a terra maledetta " da l'angolo di " a nostra fatigue è u travagliu doloroso di e nostre mani ", disse. Ma in u tempu di Noè, Diu u distrughjerà per via di a gattivezza di l'omi chì porta, cum'è Genesi 6 ci permetterà di capiscenu. Eppuru, Lamech, babbu di Noè, era un elettu chì, cum'è i pochi scelti di u so tempu, deve esse dispiaciutu di vede cresce a gattivezza di l'omi intornu à elli.

Gen.5: 30: " Lamech campò, dopu à a nascita di Noè, cinquecentu novantacinque anni; è generò figlioli è figliole "

Gen.5: 31: " Tutti i ghjorni di Lamech eranu settecentu settanta sette anni; poi morse »

Gen.5: 32: " Noè, cinquecentu anni, generò Sem, Cam è Jafet "

 

 

Genesi 6

 

A separazione falla

 

Gen.6: 1: " Quandu l'omi cuminciaru à multiplicà nantu à a faccia di a terra, è e figliole sò nati per elli, "

Sicondu e lezioni amparate prima, sta multitùdine umana hè a norma di l'animali chì disprezza à Diu chì cusì hà boni motivi per ricusà ancu elli. A seduzzione di Adamu da a so moglia Eva hè riprudutta in tutta l'umanità è hè nurmale secondu a carne: e zitelle seducenu l'omi è ottennu da elli ciò chì bramanu.

Gen.6: 2: " I figlioli di Diu anu vistu chì e figliole di l'omi eranu belle, è anu pigliatu cum'è mòglie trà tutti quelli chì anu sceltu "

Questu hè induve e cose diventanu difficili. A separazione trà i sanctificati è l'irreligiosi increduli eventualmente sparisce. I santificati quì logicamente chjamati " i figlioli di Diu " cascanu sottu à a seduzzione di " figlie di l'omi " o, di u gruppu umanu "animali". L'allianza per via di u matrimoniu diventa cusì a causa di u colapsu di a separazione desiderata è cercata da Diu. Hè sta spirienza indimenticabile chì dopu u purtò à pruibisce à i figlioli d'Israele di piglià donne straniere cum'è mòglie. L'inundazione chì risulterà mostra quantu sta pruibizione deve esse ubbidita. À ogni regula, ci sò eccezzioni, perchè certi donne piglianu u veru Diu cù u maritu Ghjudeu cum'è Ruth. U periculu ùn hè micca chì a donna hè straniera, ma chì ella porta un " figliolu di Diu " à l'apostasia pagana fendu ellu aduttà a religione pagana tradiziunale di e so origini. Inoltre, u cuntrariu hè ancu pruibitu perchè una donna "figlia di Diu" si mette in periculu mortale maritendu cù "figliolu di l'omi" "animali" è di falsa religione, chì hè ancu più periculosa per ella. Perchè ogni "donna" o "ragazza" hè "donna" solu durante a so vita nantu à a terra, è l'eletti trà elli riceveranu cum'è l'omi un corpu celeste asessuale simili à l'anghjuli di Diu. L'eternità hè unisex è l'imaghjini di u caratteru di Ghjesù Cristu, u mudellu divinu perfettu.

U prublema di u matrimoniu hè sempre presente. Perchè quellu chì si marita cù qualcunu chì ùn hè micca di a so religione rende tistimunianza contru à a so propria fede, ch'ella sia bona o sbagliata. Inoltre, sta azzione mostra indiferenza versu a religione è dunque versu Diu stessu. L'eletti deve amare à Diu sopra à tuttu per esse degne di elezzione. Toutefois, l'alliance avec l'étranger lui déplaît, l'élu qui le contracte devient indigne d'élection et sa foi devient présomptueuse, illusion qui finira par un terrible désillusion. Resta à fà una deduzzione finale. Se u matrimoniu pone sempre stu prublema, hè perchè a sucietà umana muderna si trova in u listessu statu d'immoralità cum'è quelli di u tempu di Noè. Questu missaghju hè dunque per a nostra ultima volta induve e bugie dominanu e menti umane chì diventanu totalmente chjuse à a "verità" divina.

Per via di a so impurtanza per i nostri "fini di i tempi", Diu m'hà purtatu à sviluppà infine stu missaghju revelatu in questu cuntu Genesi. Perchè l'esperienza di l'elettu antediluvianu hè riassunta da un " iniziu " felice è un " finale " tragicu in apostasia è abominazione. Tuttavia, sta sperienza riassume ancu quella di a so ultima chjesa in a so forma istituzionale "Adventista di u Settimu ghjornu", ufficialmente è storicamente benedettu in u 1863, ma spiritualmente in u 1873, in "Philadelphia", in Rev.3: 7, per u so " iniziu " . , è " vomited " da Ghjesù Cristu in Rev.3: 14, in " Laodicea " in 1994, nantu à a so " fine ", per via di a so tibia formalista è per via di a so allianza cù u campu nemicu ecumenicu in 1995. U U tempu di L'appruvazioni di Diu per questa istituzione religiosa cristiana hè cusì fissata da "un principiu è una fine ". Ma cum'è l'allianza ebraica hè stata cuntinuata da i dodici apòstuli scelti da Ghjesù, cusì l'opera adventista hè cuntinuata da mè è da tutti quelli chì ricevenu stu tistimunianza prufeta è riproduce l'opere di fede chì Diu hà inizialmente benedettu in i pionieri di l'Adventismu di 1843 è 1844. I specifichi chì Diu hà benedettu i mutivazioni di a so fede è micca u standard di e so interpretazioni prufetiche chì era dopu esse chjamatu in quistione. A pratica di u sàbatu possibbilmente diventendu formalista è tradiziunale, u crivellu di u ghjudiziu di Diu ùn benedica più nunda altru ch'è l'amore di a verità nutatu in i so eletti, " da u principiu à a fine " o, finu à u veru ritornu gloriosu di Cristu, stabilitu per u l'ultima volta in a primavera di u 2030.

Presentendu stessu in Rev.1: 8 cum'è " l'alfa è l'omega ", Ghjesù Cristu ci palesa una chjave per capiscenu a struttura è l'aspettu in quale ellu ci revela in tutta a Bibbia, u so " ghjudiziu ", hè sempre basatu. nant'à l'osservazione di a situazione di u " principiu " è di quella chì si prisenta à a " fine ", di una vita, di una alleanza, o di una chjesa. Stu principiu si prisenta in Dan.5 induve e parolle scritte nantu à u muru da Diu, " numerati, numerati ", seguitu da " pisatu è divisu ", rapprisentanu u " iniziu " di a vita di u rè Belshazzar è u tempu di a so " fine ". In questu modu, Diu cunfirma chì u so ghjudiziu hè basatu annantu à u cuntrollu permanente di u sughjettu chì hè ghjudicatu. Era sottu a so osservazione da u so " iniziu ", o " alfa ", à a so " fine ", u so " omega ".

In u libru di l'Apocalisse è in u tema di e lettere indirizzate à e " sette Chjese ", u listessu principiu fissa " u principiu è a fine " di tutte e " Chiese " interessate. Prima, truvamu a Chjesa apostolica, chì u gloriosu " iniziu " hè ricurdatu in u missaghju mandatu à " Efesu " è in quale a so " fine " a mette sottu à a minaccia di avè u Spìritu di Diu ritiratu per via di a so mancanza di zelu. Fortunatamente, u missaghju mandatu in " Smirne " prima di u 303 testimonia chì a chjama di Cristu à u pentimentu serà stata intesa per a gloria di Diu. Puis, l'Église catholique romaine papale commence à « Pergame », en 538, et se termine à « Thyatire », à l'époque de la Réforme protestante mais surtout officiellement celle de la mort du pape Pie 6 détenu en prison à Valence, dans ma ville. , in Francia, in u 1799. Dopu vene u casu di a fede Protestante, chì l'appruvazioni di Diu hè ancu limitata in u tempu. U so " iniziu " hè citatu in " Tiatira " è a so " fine " hè revelata in " Sardes " in u 1843 per via di a so pratica di dumenica ereditata da a religione rumana. Ghjesù ùn pudia esse più chjaru, u so missaghju, " Sì mortu ", ùn porta micca à cunfusione. È terzu sottu " Filadelfia è Laodicea " u casu di l'Adventismu istituziunale chì avemu vistu prima chjude u tema di i missaghji indirizzati à e " sette chjese " è u tempu di l'epica chì simbulizeghjanu.

Revelendu à noi oghje cumu hà ghjudicatu e cose digià realizatu, è da u " iniziu " cum'è Genesi, Diu ci dà e chjavi per capisce cumu ghjudica i fatti è e chjese in u nostru tempu. U " ghjudiziu " chì emerge da u nostru studiu porta cusì u " Scegliu " di u Spìritu di a so divinità.

Gen.6: 3: " Allora YaHWéH disse: U mo spiritu ùn resta micca in l'omu per sempre, perchè l'omu hè carne, è i so ghjorni seranu centu vinti anni . »

Meno di 10 anni prima di u ritornu di Cristu, stu missaghju oghje piglia una attualità stupente. U spiritu di vita datu da Diu " ùn rimarrà micca in l'omu per sempre, perchè l'omu hè carne, è i so ghjorni seranu centu vinti nove anni ". In fattu, questu ùn era micca u significatu chì Diu hà datu à e so parolle. Capiscimi, è capisci: Diu ùn rinunce micca u so prughjettu di seimila anni di chjamà è selezziunate l'eletti. U so prublema si trova in l'enorma durata di a vita chì hà datu à l'antidiluviani da Adam chì hè mortu à 930 anni, dopu à ellu, un altru Methuschela hà da campà à 969 anni. S'ellu hè 930 anni di fedeltà, chì hè supportable è ancu piacevule à Diu, ma s'ellu hè un Lamech arrogante è abominable, Diu stima chì suppurtà ellu per una media di 120 anni serà più chè abbastanza. Sta interpretazione hè cunfirmata da a storia, postu chì da a fine di l'inundazione, a durata di a vita umana hè stata ridutta à una media di 80 anni in u nostru tempu.

Gen.6: 4: " I giganti eranu nantu à a terra in quelli ghjorni, è ancu dopu chì i figlioli di Diu sò ghjunti à e figliole di l'omi, è i zitelli anu purtatu: questi sò l'eroi chì eranu famosi in l'antichità .

Aghju avutu à aghjunghje a precisione " è ancu " da u testu ebraicu, perchè u significatu di u missaghju hè trasfurmatu. Diu ci palesa chì a so prima creazione antediluviana era di un standard gigante, Adam stessu deve esse misuratu circa 4 o 5 metri d'altezza. A gestione di a superficia di a terra hè cambiata è ridutta. Un unicu passu di questi " giganti " valeva cinque di i nostri, è avia da ottene cinque volte più alimentu da a terra cà un omu oghje. U tarrenu urigginali fù dunque prestu pupulatu è abitatu nant'à a so superficia sana. A precisione " è ancu " ci insegna chì questu standard di " giganti " ùn hè micca statu mudificatu da l'alianze di i santificati è i rifiutati, " i figlioli di Diu " è " e figliole di l'omi ". Noè era dunque ellu stessu un giant di 4 à 5 metri è ancu i so figlioli è e so mòglie. À l'epica di Mosè, sti normi antediluviani eranu sempre truvati in a terra di Canaan, è eranu sti giganti, l'"Anakims", chì terrorizzavanu i spie ebrei mandati in a terra.

Gen.6: 5: " Eternu hà vistu chì a gattivezza di l'omi era grande in a terra, è chì tutti i pinsamenti di i so cori eranu ogni ghjornu solu versu u male ".

Una tale osservazione rende a so decisione comprensibile. Ti ricordu ch'ellu hà creatu a terra è l'omu per revelà sta gattivezza piatta in i pinsamenti di e so criaturi celesti è terrestri. A manifestazione desiderata hè dunque ottenuta postu chì " tutti i pinsamenti di i so cori eranu diretti ogni ghjornu solu versu u male ".

Gen.6: 6: " Eternu s'hè repentitu chì avia fattu l'omu nantu à a terra, è era afflittu in u so core ".

Sapendu in anticipu ciò chì succede hè una cosa, ma sperienze in u so cumplementu hè un altru. È cunfruntatu cù a realità di duminà u male, u pensamentu di u repentimentu, o più precisamente di u dispiace, pò spuntà momentaneamente in a mente di Diu, cusì grande hè a so suffrenza di fronte à stu disastru murali.

Gen.6: 7: " È u Signore hà dettu: Distrughjeraghju da a faccia di a terra l'omu chì aghju creatu, da l'omu à u bestiame, è à e cose rampanti, è à l'acelli di l'aria; perchè mi pentu d'avè fattu .

Just prima di l'inundazione, Diu nota u triunfu di Satanassu è i so dimònii nantu à a terra è i so abitanti. Per ellu, u calvariu era terribili, ma hà ottenutu a dimustrazione ch'ellu vulia ottene. Il ne reste plus qu'à détruire cette première forme de vie où les hommes vivent trop longtemps et sont trop puissants en tailles gigantesques. L'animali di a terra vicinu à l'omu, cum'è u bestiame, i rettili è l'acelli di l'aria, anu da sparisce per sempre cun elli.

Gen.6: 8: " Ma Noè truvò grazia à l'ochji di YaHWéH ".

È sicondu Ezé.14 era u solu à truvà a gràzia davanti à Diu, i so figlioli è e so mòglie ùn sò micca degne di esse salvate.

Gen.6: 9: " Questi sò a sumente di Noè. Noè era un omu ghjustu è ghjustu in u so tempu; Noè camminò cun Diu ".

Cum'è Job, Noè hè ghjudicatu " justu è ghjustu " da Diu. È cum'è u ghjustu Enoch davanti à ellu, Diu li impute " marchjendu " cun ellu.

Gen.6: 10: " Noè generò trè figlioli: Sem, Cam è Jafet ".

Età 500 anni secondu Gen.5: 22, " Noè generò trè figlioli: Sem, Cam è Jafet ". Questi figlioli cresceranu, diventeranu omi è piglianu mòglie. Noè serà dunque assistitu è aiutatu da i so figlioli quandu hà da custruisce l'arca. Trà u tempu di a so nascita è u diluviu, passanu 100 anni. Questu prova chì i "120 anni" di u versu 3 ùn cuncernanu micca u tempu datu à ellu per compie a so custruzzione.

Gen.6: 11: " A terra era currutta davanti à Diu, a terra era piena di viulenza ".

A corruzzione ùn hè micca necessariamente viulente, ma quandu a viulenza a marca è a carattirizza, u soffrenu di u Diu amante diventa intensu è insupportable. Sta viulenza, chì hà righjuntu u so piccu, hè di u tipu chì Lamech si vantava in Gen.4: 23: " Aghju tombu un omu per a mo ferita, è un ghjovanu per u mo contu ".

Gen.6: 12: " E Diu hà vistu a terra, è eccu, era currutti; perchè ogni carne avia corrottu u so modu nantu à a terra ".

In menu di 10 anni, Diu hà da guardà à a terra di novu è a truvarà in u stessu statu cum'è à l'epica di l'inundazione, " tutte a carne hà da corrompere u so modu ". Ma avete bisognu di capisce ciò chì Diu significa quandu ellu parla di corruzzione. Perchè s'è u riferimentu di sta parolla hè umanu, i risposti sò numerosi quant'è l'opinioni nantu à u sughjettu. Cù u Diu Creatore, a risposta hè simplice è precisa. Chjama a corruzzione tutte e perversioni purtate da l'omu è a donna à l'ordine è e regule chì hà stabilitu: In a corruzzione, l'omu ùn assume più u so rolu d'omu, nè a donna u so rolu di femina. U casu di Lamech, bigamu, discendente di Cain, hè un esempiu, perchè a norma divina li dice: " un omu lascià u so babbu è a so mamma per appiccicà à a so moglia ". L'apparizione di a so struttura di u corpu palesa u rolu di l'omi è di e donne. Ma per capisce megliu u rolu di ciò chì hè datu cum'è " aiutu " à Adamu, a so maghjina simbolica di a Chjesa di Cristu ci dà a risposta. Chì " aiutu " pò dà a Chjesa à Cristu? U so rolu consiste à aumentà u numeru di quelli scelti salvati è accunsenu à soffre per ellu. Hè listessu per a donna datu à Adam. Priva di u putere muscular di Adam, u so rolu hè di dà nascita è di crià i so figlioli finu à ch'elli à u turnu truvaru una famiglia è cusì a terra serà populata, secondu l'ordine urdinatu da Diu in Gen.1: 28: "E Diu hà benedettu . , è Diu li disse : Siate fruttìvule, è multiplicate, è rinfriscà a terra, è sottumette ; è dominate nantu à i pesci di u mare, è l'acelli di l'aria, è ogni criatura viventi chì si move nantu à a terra ". In a so perversione, a vita muderna hà vultatu u spalle à sta norma. A vita urbana cuncentrata è l'impieghi industriale inseme creanu a necessità sempre più crescente di soldi. Questu hà purtatu e donne à abbandunà u so rolu di mamma per travaglià in fabbriche o in buttreghi. Poveru criatu, i zitelli sò diventati capricciosi è esigenti è pruducianu un fruttu di viulenza in 2021 è currispondenu cumplettamente à a descrizzione datu da Paul à Timothy in 2 Tim.3: 1 à 9. Vi urgeu à piglià u tempu di leghje. , cù tutte l'attinzioni ch'elli meritanu, in pienu, i dui epistole ch'ellu indirizza à Timoteu, per truvà in queste lettere i standard stabiliti da Diu, da u principiu, sapendu chì ùn cambia micca è ùn cambierà micca finu à u so ritornu à gloria in a primavera di u 2030.

Gen.6: 13: " Allora Diu disse à Noè: A fine di ogni carne hè decisu da mè; per ch'elli anu pienu a terra di viulenza; eccu, li distrughjeraghju cù a terra ".

Cù u male stabilitu irreversibilmente, a distruzzione di l'abitanti di a terra ferma l'unicu ciò chì Diu pò fà. Diu face cunnosce à u so solu amicu terrenu u so prughjettu terribili perchè a so decisione hè stata fatta è definitivamente decisa. Ci vole à nutà u destinu particulari chì Diu dà à Enoch, l'unicu chì entre in l'eternità senza passà per a morte, è à Noè, l'unicu omu trovu degnu di sopravvive à l'inundazione sterminante. Perchè in e so parolle Diu dice " anu ... " è " I distrughjeraghju " . Perchè ellu ferma fideli, Noè ùn hè micca affettatu da a decisione di Diu.

Gen.6: 14: " Fate un arca di legnu molle; Disponerete quest'arca in cellule, e la coprirete di pece dentro e fuori .

Noè deve sopravvive è micca ellu solu perchè Diu vole chì a vita di a so creazione cuntinueghja finu à a fine di i 6000 anni di selezzione di u so prughjettu. Per priservà a vita selezziunata durante l'inundazione di l'acqua, un arca flottante duverà esse custruitu. Diu dà i so struzzioni à Noè. Aduprà legnu morbidu resistente à l'acqua è l'arcu serà impermeabile da un revestimentu di pece, a resina presa da u pinu o l'abete. Custruirà cellule in modu chì ogni spezia vive separatamente per evità scontri stressanti per l'animali à bordu. U sughjornu in l'arca durà un annu sanu, ma u travagliu hè direttu da Diu, à quale nunda ùn hè impussibile.

Gen.6: 15: " Eccu cusì chì a farai: l'arca averà trè centu cubiti di longu, cinquanta cubiti di larghezza, è trenta cubiti altu ".

Se u " cubit " era quellu di un gigante, puderia esse cinque volte quellu di l'Ebrei chì era circa 55 cm. Diu hà revelatu queste dimensioni in u standard cunnisciutu da l'Ebrei è Mosè chì anu ricevutu stu cuntu da Diu. L'arcu custruitu era dunque 165 m di lunghezza per 27,5 m di larghezza è 16,5 m di altezza. L'arcu in forma di scatula rettangulare era dunque d'una dimensione imponente ma hè stata custruita da l'omi chì a so misura era liata. Perchè truvamu, per a so altezza, trè piani di circa cinque metri per l'omi chì stessi misuravanu trà 4 è 5 m d'altezza.

Gen.6: 16: " Farete una finestra per l'arca , chì riducerete à un cubitu in cima; stabiliscerete una porta à u latu di l'arca; è custruisce una storia più bassa, una seconda è una terza . »

Sicondu sta descrizzione, l'unica " porta " di l'arca hè stata posta à u primu pianu " à u latu di l'arca ". L'arca era cumplettamente chjusa, è sottu à u tettu di u terzu livellu, una sola finestra di 55 cm d'altitudine è larga deve esse chjusa finu à a fine di l'inundazione, secondu Gen.8: 6. L'occupanti di l'arca campavanu in a bughjura è a luce artificiale di lampade à l'oliu in tuttu u diluviu.

Gen.6: 17: " E vi purteraghju un diluviu d'acqua nantu à a terra, per distrughjini ogni carne chì hà u soffiu di vita sottu à u celu; tuttu nantu à a terra periscerà ".

Diu vole lascià cù sta distruzzione un missaghju d'avvertimentu à l'omi chì ripopulanu a terra dopu à l'inundazione è finu à u ritornu in gloria di Ghjesù Cristu à a fine di l'anni 6000 di u prugettu divinu. Tutta a vita sparirà cù a so norma antediluviana. Perchè dopu à l'inundazione, Diu hà da riduce gradualmente a dimensione di l'esseri viventi, l'omi è l'animali, à a dimensione di i pigmei africani.

Gen.6: 18: " Ma aghju stabilitu u mo pattu cun voi; entrerete in l'arca, voi è i vostri figlioli, a vostra moglia è e moglie di i vostri figlioli cun voi . »

Ci sò ottu sopravviventi di l'inundazione chì vene, ma sette di elli beneficianu eccezziunale da a benedizzione particulare è individuale di Noè. A prova si prisenta in Ezek.14: 19-20 induve Diu dice: " O s'ellu mandu una pesta in questa terra, è sguassate a mo furia contru à a mortalità, per distrughje da ellu l'omu è a bestia, è ci era trà ellu Noè . , Daniele è Ghjobba, campu ! Dice u Signore, u Signore, ùn salveranu micca figlioli o figliole, ma per a so ghjustizia salvarianu a so ànima ". Seranu utili per a ripopulazione di a terra, ma ùn essendu micca di u livellu spirituale di Noè, portanu in u mondu novu a so imperfezione chì ùn duverà micca longu à dà i so frutti malati.

Gen.6: 19: " Di ogni essenza viventi, di ogni carne, vi purterete dui di ogni tipu in l'arca, per mantene a vita cun voi: ci sarà un masciu è una femina " .

Una coppia per spezia " di tuttu ciò chì vive " hè solu a norma necessaria per a ripruduzzione, questi seranu l'unichi sopravviventi trà u generu di l'animali terrestri.

Gen.6: 20: " Di l'uccelli secondu a so specie, è di u bestiame secondu a so specie, è di tutti i striscianti di a terra secondu a so specie, dui d'ogni tipu venenu à voi, per pudè priservà. a so vita. "

In questu versu, in a so enumerazione, Diu ùn cita micca l'animali salvatichi, ma seranu citati cum'è esse pigliatu à bordu di l'arca in Gen.7: 14.

Gen.6: 21: " E tu, pigliate di tuttu l'alimentu chì hè manghjatu, è almacenà cun voi, chì pò esse alimentu per voi è per elli ".

L'alimentu necessariu per alimentà ottu persone è tutti l'animali pigliati à bordu per un annu anu da occupà un grande locu in l'arca.

Gen.6: 22: " Hè ciò chì Noè hà fattu: hà realizatu tuttu ciò chì Diu li avia urdinatu ".

Fidelmente è sustinutu da Diu, Noè è i so figlioli anu realizatu u compitu chì Diu li avia datu. È quì, avemu da ricurdà chì a terra hè un cuntinente unicu irrigatu solu da fiumi è fiumi. In l'area di u Monti Ararat induve Noè è i so figlioli risiedenu, ùn ci hè chè una piaghja è senza mare. I so cuntimpuranii vedenu dunque Noè custruisce una custruzzione flottante à mezu à un cuntinente senza mare. Pudemu imagine, a burla, u sarcasmu. è l'insulti cù i quali avianu a chjappà u picculu gruppu benedettu da Diu. Ma i burloni smetteranu prestu di schernà l'sceltu è seranu annegati in l'acque di l'inundazione in quale ùn vulianu crede.

 

 

 

Genesi 7

 

A separazione finale di l'inundazione

 

Gen.7: 1: " U Signore disse à Noè: Entra in l'arca, tù è tutta a to casa; perchè vi aghju vistu davanti à mè trà sta generazione . »

Arriva u mumentu di a verità è a siparazione finale di a creazione hè realizata. Per " entra in l'arca ", a vita di Noè è a so famiglia seranu salvate. Ci hè una cunnessione trà a parolla " arca " è a " giustizia " chì Diu impute à Noè. Stu ligame passa per u futuru « arca di tistimunianza » chì serà u pettu sacru chì cuntene a « ghjustizia » di Diu, espressa in a forma di e duie tavule nantu à quale u so dito inciderà i so « dece cumandamenti ». In questu paragone, Noè è i so cumpagni sò mostrati uguali à u puntu chì tutti beneficianu di u salvamentu à l'ingressu à l'arca, ancu s'è Noè hè l'unicu degnu d'esse identificatu cù sta lege divina cum'è indicata da a precisione divina: "Aghju vistu . hai ragione . " Noè era dunque in perfetta cunfurmità cù a lege divina digià insegnata in i so principii à i so servitori antediluviani.

Gen.7: 2: " Tu piglià à voi sette coppie di tutti l'animali puliti, u masciu è a so femina; un paru d'animali chì ùn sò micca puri, u masciu è a so femina; »

Semu in un cuntestu antediluvianu è Diu evoca a distinzione trà l'animali classificatu " puru o impuru ". Questu standard hè dunque vechju cum'è a creazione di a terra è in Leviticu 11, Diu hà solu ricurdatu sti standard chì hà stabilitu da u principiu. Diu hà dunque, cum'è " u sàbatu ", boni motivi per dumandà à i so eletti, in i nostri ghjorni, u rispettu di quelli cose chì glorificanu u so ordine stabilitu per l'omu. Selezziunendu " sette coppie puri " per una sola " impure ", Diu mostra a so preferenza per a purità chì ellu marca cù u so "sigellu", u numeru "7" di a santificazione di u tempu di u so prughjettu terrenu.

Gen.7: 3: " Sette coppie ancu di l'acelli di l'aria, maschili è femini, per mantene a so razza viva nantu à a faccia di tutta a terra ".

A causa di a so maghjina di a vita celeste angelica, " sette coppie " di " uccelli di u celu " sò ancu salvati.

Gen.7: 4: " Per sette ghjorni più, è mandaraghju a pioggia nantu à a terra quaranta ghjorni è quaranta notti, è distrughjeraghju da a faccia di a terra ogni criatura chì aghju fattu ".

U numeru " sette " (7) hè sempre citatu chì designa " sette ghjorni " chì separanu u mumentu di l'entrata di l'animali è l'omi in l'arca, da e prime cascate d'acqua. Diu pruvucarà a pioggia incessante per " 40 ghjorni è 40 notti ". Stu numeru "40" hè quellu di a prova. Si tratta di i " 40 ghjorni " di l'inviu di i spie ebrei in a terra di Canaan è di i " 40 anni " di vita è di morte in u desertu per via di u so rifiutu di entre in a terra populata da giganti. È quandu entra in u so ministeru terrenu, Ghjesù serà livatu in a tentazione di u diavulu dopu " 40 ghjorni è 40 notti " di digiunu. Ci sarà ancu " 40 ghjorni " trà a risurrezzione di Cristu è l'effusione di u Spìritu Santu à Pentecoste.

Per Diu, u scopu di sta pioggia torrenziale hè di distrughje l'" esseri chì hà fattu ". Ricorda cusì chì, cum'è u Diu creatore, a vita di tutti i so criaturi appartene à ellu, per salvà o distrughje. Vole dà à e generazioni future una lezione amara chì ùn deve micca scurdà.

Gen.7: 5: " Noè hà rializatu tuttu ciò chì YaHWéH li avia urdinatu ".

Fideli è ubbidienti, Noè ùn hà micca decepitu à Diu è hà realizatu tuttu ciò ch'ellu li cumandava di fà.

Gen.7: 6: " Noè avia sei centu anni quandu u diluviu di l'acque ghjunse nantu à a terra . »

Altri dettagli nantu à u tempu seranu datu, ma digià stu versu mette l'inundazione in l' annu 600 di a vita di Noè. Dapoi a nascita di u so primu figliolu in i so 500 anni , sò passati 100 anni.

Gen.7: 7: " È Noè intrì in l'arca cù i so figlioli, a so moglia è e mogli di i so figlioli, per scappà l'acqua di u diluviu ".

Solu ottu persone scapperanu di l'inundazione.

Gen.7: 8: " Trà e bestie pulite è e bestie chì ùn sò micca pulite, l'acelli è tuttu ciò chì si move nantu à a terra, "

Diu hè affirmativu. Entra in l'arca, un coppiu di " tuttu ciò chì si move nantu à a terra " per esse salvatu. Ma di quale " terra ", antediluvianu o postdiluvianu? U tempu prisenti di u verbu " si move " suggerisce a terra postdiluviana di u tempu di Mosè à quale Diu s'indirizza in a so storia. Questa sutilezza puderia ghjustificà l'abbandunamentu è l'esterminazione cumpleta di certi spezii monstruosi, indesevuli nantu à a terra ripopolata, s'ellu esistenu prima di l'inundazione.

Gen.7: 9: " hè intrutu in l'arca cun Noè, dui à dui, un masciu è una femina, cum'è Diu avia urdinatu à Noè " .

U principiu cuncerna l'animali ma dinò i trè coppie umani formate da i so trè figlioli è e so mòglie è u so propiu chì cuncerna ellu è a so moglia. L'scelta di Diu per selezziunà solu coppie ci palesa u rolu chì Diu li darà: riproduce è multiplicà.

Gen.7: 10: " Sete ghjorni dopu, l'acque di u diluviu eranu nantu à a terra ".

Sicondu sta clarificazione, l'entrata in l'arca hè accaduta in u decimu ghjornu di u secondu mese di l'annu 600 di a vita di Noè, vale à dì, 7 ghjorni prima di u 17 indicatu in u versu 11 chì seguita. Hè in questu decimu ghjornu chì Diu stessu hà chjusu " a porta " di l'arca à tutti i so occupanti, secondu a precisione citata in u versu 16 di stu capitulu 7.

Gen.7: 11: " In u seicentesimu annu di a vita di Noè, in u secondu mese, u diciassettesimu ghjornu di u mese, in quellu ghjornu tutte e surgenti di a grande prufundità spuntavanu, è e porte di u celu sò state versate. .apertu »

Diu hà sceltu u " diciassettesimu ghjornu di u secondu mese " di l' annu 600 di Noè per " apre i finestri di u celu ". U numeru 17 simbulizeghja u ghjudiziu in u so codice numericu di a Bibbia è e so profezie.

U calculu stabilitu da e successioni di l'eletti di Gen.6 mette u diluviu in u 1656, postu chì u peccatu di Eva è Adamu, vale à dì, 4345 anni prima di a primavera di l'annu 6001 di a fine di u mondu chì serà realizatu in u nostru calendariu abituale in a primavera di u 2030, è 2345 anni prima di a morte expiatoria di Ghjesù Cristu chì hè accadutu u 3 d'aprile, 30 di u nostru calendariu umanu falsu è sbagliatu.

A seguente spiegazione serà rinnuvata in Gen.8: 2. Evuchendu u rolu cumplementariu di e " fonti di u prufondu ", in questu versu, Diu ci palesa chì l'inundazione ùn hè micca solu causata da a pioggia chì vene da u celu. Sapendu chì " l'abissu " designa a terra cuperta interamente da l'acqua da u primu ghjornu di a creazione, i so " fonti " suggerenu una crescita di u nivellu di l'acqua causata da u mare stessu. Stu fenominu hè ottenutu da una mudificazione di u livellu di u fondu di l'oceanu chì, cullà, eleva u nivellu di l'acqua finu à ghjunghje à u livellu chì copre tutta a terra in u primu ghjornu. Hè per mezu di l'affonda di l'abissi di l'oceani chì a terra secca emerge da l'acqua in u 3 ghjornu è era per una azzione inversa chì a terra secca hè stata cuperta da l'acqua di l'inundazione. A piova chjamata " e porte di u celu " era solu utile per indicà chì a punizione vinia da u celu, da u Diu celeste. In seguitu, sta maghjina " serratura di u celu " assumerà u rolu oppostu di benedizioni chì venenu da u stessu Diu celeste.

Gen.7: 12: " A piova hè cascata nantu à a terra quaranta ghjorni è quaranta notti ".

Stu fenominu deve avè surprisatu i peccatori increduli. In particulare chì a pioggia era inesistente prima di sta inundazione. A terra antediluviana era irrigata è annacquata da i so fiumi è fiumi; A pioggia ùn era dunque micca necessariu, una rugiada matina a rimpiazzava. È questu spiega perchè l'increduli avianu difficultà à crede in u diluviu di l'acque annunziatu da Noè, sia in parolle è in atti, postu chì hà custruitu l'arca nantu à a terra secca.

U tempu di " 40 ghjorni è 40 notti " mira à un tempu di prova. À u turnu, l'Israele carnale ghjustu fora di l'Eggittu serà pruvatu durante l'absenza di Mosè tenutu da Diu cun ellu durante stu periodu. U risultatu serà "u vitellu d'oru" fondu cù l'accordu di Aaron, u fratellu carnale di Mosè. Ci sarà tandu i " 40 ghjorni è 40 notti " di l'esplorazione di a terra di Canaan cù, in u risultatu, u rifiutu di a ghjente di entre in questu per via di i giganti chì l'abitanu. À son tour, Jésus sera mis à l’épreuve pendant « 40 jours et 40 nuits », mais cette fois, bien qu’affaibli par ce long jeûne, il résistera au diable qui le tentera et finira par l’abandonner sans avoir obtenu sa victoire. Per Ghjesù, era ciò chì hà fattu u so ministeru terrenu pussibule è legittimi.

Gen.7: 13: " U stessu ghjornu Noè, Sem, Cam è Jafet, i figlioli di Noè, è a moglia di Noè, è e trè mòglie di i so figlioli cun elli, intrinu in l'arca: "

Stu versu mette in risaltu a selezzione di i dui sessi di criaturi terrestri umani. Ogni omu umanu hè accumpagnatu da " u so aiutu ", a so femina chjamata " moglia ". In questu modu, ogni coppiu si prisenta à l'imaghjini di Cristu è a so Chjesa, "u so aiutu", u so Sceltu chì ellu salverà. Perchè u refuggiu di "l'arca" hè a prima maghjina di a salvezza chì revelarà à l'omu.

Gen.7: 14: " Elli, è ogni bestia dopu à u so tipu, tutti i bovini secondu u so tipu, ogni cosa chì striscia nantu à a terra secondu u so tipu, ogni uccelli dopu à u so tipu, ogni uccelli pocu, tuttu ciò chì hà ali .

Enfatizendu a parolla " spezie ", Diu ricurdeghja e lege di a so natura chì l'umanità in u nostru tempu finali piglia piacè di cuntestà, trasgrede è mette in quistione per l'animali è ancu l'umanità. Ùn ci pò esse più difensore di a purità di l'spezie chè ellu. È esige di i so eletti chì sparte a so opinione divina nantu à u sughjettu perchè a perfezione di a so creazione originale era in questa purezza è questa separazione assoluta di e spezie.

En mettant fortement l'accent sur l'espèce ailée, Dieu suggère la terre et l'air du péché comme un royaume assujetti au diable, lui-même appelé « prince du pouvoir de l'air » dans Eph. 2:2.

Gen.7: 15: " Entranu in l'arca à Noè, dui à dui, di tutte e carni chì avianu u soffiu di vita ".

Ogni coppiu sceltu da Diu si separa da quelli di u so tipu per chì a so vita cuntinueghja dopu à l'inundazione. In sta separazione definitiva, Diu mette in opera u principiu di e duie strade ch’ellu pone davanti à a libera scelta umana : quella di u bè porta à a vita, ma quella di u male porta à a morte.

Gen.7: 16: " E ci hè ghjuntu, masciu è femina, di ogni carne, cum'è Diu hà urdinatu à Noè. Allora YaHWéH hà chjusu a porta nantu à ellu . »

U scopu di ripruduzzione di " spezie " hè cunfirmatu quì da a menzione " masculi è femine ".

Eccu l'azzione chì dà à sta sperienza tutta a so impurtanza è u so caratteru prufeticu di a fine di u tempu di a grazia divina: " Allora YaHWéH hà chjusu a porta nantu à ellu ". Hè u mumentu chì u destinu di a vita è quellu di a morte si separanu senza cambià pussibule. Sarà listessa in u 2029, quandu i sopravviventi di l'epica anu fattu a scelta di onore à Diu è u so sabbatu di u settimu ghjornu, vale à dì, u sabbatu, o per onore Roma è u so primu ghjornu dumenica, secondu l'ultimatum. in a forma di un decretu da l'umanità ribellu. Quì dinò " a porta di grazia " serà chjusu da Diu, " quellu chì apre, è quellu chì chjude " secondu Rev.3: 7.

Gen.7: 17: " U diluviu era quaranta ghjorni nantu à a terra. Les eaux s'accroissent et élevèrent l'arca, et elle s'éleva au-dessus de la terre .

L'arcu hè alzatu.

Gen.7: 18: " L'acqui crescenu è crescenu assai nantu à a terra, è l'arca flottò nantu à a superficia di l'acqui ".

L'arca fluttua.

Gen.7: 19: " L'acqui crescenu sempre più, è tutte e muntagne alte sottu à tuttu u celu eranu cuperte ".

A terra secca sparisce universalmente sottumessu da l'acqua.

Gen.7: 20: " L'acqui s'arrizzò quindici cubits sopra à e muntagne, è eranu cuparti ".

A muntagna più alta di u tempu hè cuperta da circa 8 m d'acqua.

Gen.7: 21: " Tuttu ciò chì si moveva nantu à a terra perìu, sia l'acelli è u bestiame è l'animali, tuttu ciò chì si arrampicava nantu à a terra, è tutti l'omi " .

Tutti l'animali chì respiranu l'aria affucanu. A precisione in quantu à l'acelli hè ancu più interessante postu chì l'inundazione hè una maghjina prufetica di l'ultimu ghjudiziu, in quale l'esseri celestiali, cum'è Satanassu, seranu annihilati cù l'esseri terrestri.

Gen.7: 22: " Tuttu ciò chì avia u soffiu, u soffiu di vita in i so narici, è chì era nantu à a terra secca, hè mortu ".

Tutti l'esseri viventi creati cum'è l'omu chì a so vita dipende di u so fiatu morenu affucati. Questa hè l'unica ombra nantu à a punizione di l'inundazione, perchè a culpabilità hè strettamente nantu à l'omu è in un locu, a morte di l'animali innocenti hè inghjustu. Ma per affucà cumplettamente l'umanità ribelle, Diu hè custrettu à distrughje cun elli quelli animali chì cum'è elli respiranu l'aria di l'atmosfera di a terra. Infine, per capisce sta decisione, pigliate in contu chì Diu hà criatu a terra per l'omu fattu à a so maghjina è micca per l'animali creatu per circundà, l'accumpagna è, in u casu di l'animali, per serve.

Gen.7: 23: " Ogni criatura chì era nantu à a faccia di a terra hè stata sguassata, da l'omu è u bestiame è u striscinu è l'uccelli di l'aria: sò stati cugliati da a terra. Il ne restait que Noé, et ceux qui étaient avec lui dans l'arca .

Stu versu cunfirma a sfarenza chì Diu face trà Noè è i so cumpagni umani chì si trovanu raggruppati cù l'animali, tutti evucati è cuncernati in " ciò chì era cun ellu". in l'arca ".

Gen.7: 24: " L'acque eranu grandi nantu à a terra per centu cinquanta ghjorni ".

I " centu cinquanta ghjorni " cuminciaru dopu à i 40 ghjorni è 40 notti di pioggia incessante chì creanu l'inundazione. Dopu avè righjuntu l'altezza massima di " 15 cubits " o circa 8 m sopra " a muntagna più alta " di u tempu, u nivellu di l'acqua ferma stabile per " 150 ghjorni ". Allora diminuirà gradualmente finu à l'asciugatura desiderata da Diu.

 

Nota : Diu hà creatu a vita in un standard gigante chì cuncernava l'omi è l'animali antediluviani. Ma dopu à l'inundazione, u so prughjettu hà per scopu di riduce a dimensione di tutti i so criaturi proporzionalmente, cusì, a vita nascerà in a norma postdiluviana. En entrant en Canaan, les espions ebraiques attestent qu'ils avaient vu de leurs propres yeux des grappes d'uva si grosses qu'il fallait deux hommes de leur taille pour les transporter. Per quessa, a riduzzione di a dimensione hè ancu necessariamente cuncerna à l'arburi, frutti è ligumi. Cusì, u Creatore ùn ferma mai di creà, perchè cù u tempu, mudifica è adatta a so creazione terrena à e novi cundizioni di vita chì si sviluppanu. Hà criatu, a pigmentazione negra di a pelle di l'omu chì campanu esposti à a forte radiazione di u sole in e regioni tropicali è equatoriali di a terra induve i raghji di u sole chjappà a terra à 90 gradi. L'altri culori di a pelle sò più o menu bianchi o pallidi è più o menu ramu sicondu a quantità di u sole. Ma u rossu basicu di Adam (Red) per via di u sangue si trova in tutti l'esseri umani.

A Bibbia ùn specifica micca i nomi detallati di spezie animali antediluviani viventi. Diu lascendu stu sughjettu misteriosu, senza alcuna rivelazione particulare, ognunu hè liberu in u so modu di imaginà e cose. Tuttavia, aghju fattu l'ipotesi chì avè vulsutu dà à sta prima forma di vita terrestri un caratteru perfettu, Diu ùn avia micca creatu, à quellu tempu, i mostri preistorichi chì l'osse si trovanu oghje, da i ricercatori scentifichi, in a terra di u terra. Inoltre, aghju presentatu sta pussibilità chì sò stati creati da Diu dopu à l'inundazione, per intensificà a malidizioni di a terra per l'omu chì, rapidamente, si alluntanassi di novu. En s'éloignant de lui, ils perdront leur intelligence et la grande connaissance que Dieu avait donné d'Adam à Noé. Questu, finu à u puntu chì in certi lochi di a terra, l'omu si ritruverà in u statu degradatu di "l'omu di caverna" attaccatu è minacciatu da animali feroci, chì in gruppi, serà ancu capace di distrughje cù l'aiutu preziosu di naturali. u malu tempu è a bona vuluntà cumpassione di Diu.

 

 

 

Genesi 8

 

A siparazione momentanea di l'occupanti di l'arca

 

Gen.8: 1: " Ddiu si ricurdò di Noè, è di tutti l'animali è di tutti i bovini chì eranu cun ellu in l'arca; è Diu fece passà un ventu nantu à a terra, è l'acque eranu calme ".

Siate assicurati, ùn l'hà mai scurdatu, ma hè vera chì sta riunione unica di vite chjuse in l'arca fluttuante dà à l'umanità è à e spezie animali un aspettu cusì riduttu chì parenu abbandunati da Diu. In fatti, sti vite sò perfettamente sicuri perchè Diu li guarda cum'è un tesoru. Sò ciò chì hè più preziosu: i primi frutti per ripopolà a terra è sparghje nantu à a so superficia.

Gen.8: 2: " E funtani di l'abissu è i finestri di u celu eranu chjusi, è a pioggia ùn hè più cascata da u celu "

Diu crea l'acqua di l'inundazione secondu a so necessità. Da induve venenu ? Da u celu, ma sopratuttu da u putere criativu di Diu. Pigliendu l'imaghjini di un guardianu di serratura, hà apertu u simbolicu di l'inundazioni celestiali è u tempu vene quandu li chjude di novu.

Evuchendu u rolu cumplementariu di e " fonti di u prufondu ", in questu versu, Diu ci palesa chì l'inundazione ùn hè micca solu causata da a pioggia chì vene da u celu. Sapendu chì " l'abissu " designa a terra cuperta interamente da l'acqua da u primu ghjornu di a creazione, i so " fonti " suggerenu una crescita di u nivellu di l'acqua causata da u mare stessu. Stu fenominu hè ottenutu da una mudificazione di u livellu di u fondu di l'oceanu chì, cullà, eleva u nivellu di l'acqua finu à ghjunghje à u livellu chì copre tutta a terra in u primu ghjornu. Hè per mezu di l'affonda di l'abissi di l'oceani chì a terra secca emerge da l'acqua in u 3 ghjornu è era per una azzione inversa chì a terra secca hè stata cuperta da l'acqua di l'inundazione. A piova chjamata " e porte di u celu " era solu utile per indicà chì a punizione vinia da u celu, da u Diu celeste. In seguitu, sta maghjina " serratura di u celu " assumerà u rolu oppostu di benedizioni chì venenu da u stessu Diu celeste.

Essendu un creatore, Diu puderia avè creatu l'inundazione in un battitu d'ochju, à vuluntà. Tuttavia, hà preferitu agisce gradualmente nantu à a so creazione dighjà creata. Dimustra cusì à l'umanità chì a natura hè in e so mani un'arma putente, un mezzu putente ch'ellu manipula per offre a so benedizzione o a so maledizzione secondu ch'ella cammina in u bè o in u male.

Gen.8: 3: " L'acqui partianu da a terra, andendu è alluntanassi, è l'acqui diminuinu à a fine di centu cinquanta ghjorni ".

Dopu à 40 ghjorni è 40 notti di pioggia incessante seguita da 150 ghjorni di stabilità à u livellu più altu di l'acqua, a recessione principia. Pianu pianu, u nivellu di l'abissu marinu scende ma ùn scende più in fondu cum'è prima di l'inundazione.

Gen.8: 4: " In u settimu mese, u diciassettesimu ghjornu di u mese, l'arca si riposava nantu à e muntagne di Ararat ".

À a fine di cinque mesi, finu à u ghjornu, " u XVII di u settimu mese ", l'arca cessà di float; si trova nantu à a muntagna più alta di Ararat. Stu numeru "diciassette" cunfirma a fine di l'attu di ghjudiziu divinu. Pare di sta clarificazione chì, durante u diluviu, l'arca ùn si move micca luntanu da a zona induve hè stata custruita da Noè è i so figlioli. È Diu hà vulsutu chì sta prova di l'inundazione ferma visibule finu à a fine di u mondu, nantu à sta stessa cima di u Monti Ararat à u quale l'accessu era è fermatu pruibitu da l'autorità russe è turche. Ma à l'epica ch'ellu hà sceltu, Diu hà favuritu a presa di ritratti aerei chì cunfirmavanu a prisenza di un pezzu di l'arca catturatu in u ghjacciu è a neve. Oghje, l'osservazione satellitare puderia cunfirmà cù forza sta prisenza. Ma l'autorità terrestri ùn sò micca precisamente cercanu à glurificà u Diu creatore; si cumportanu cum'è nemichi versu ellu, è in tutta a ghjustizia, Diu li ripaga, colpenduli cù una epidemia è attacchi terroristi.

Gen.8: 5: " L'acqui cuntinuavanu à diminuite finu à u decimu mese. In u decimu mese, u primu ghjornu di u mese, parevanu i cimi di e muntagne " .

A riduzzione di l'acqua hè limitata perchè dopu à l'inundazione u livellu di l'acqua serà più altu ch'è quellu di a terra antediluviana. L'antichi vaddi fermanu immersi è piglianu l'apparenza di i mari interni attuali cum'è u Mari Mediterraniu, u Caspiu, u Mari Rossu, u Mari Neru, etc.

Gen.8: 6: " À a fine di quaranta ghjorni, Noè hà apertu a finestra ch'ellu avia fattu per l'arca ".

Dopu à 150 ghjorni di stabilità è 40 ghjorni d'aspittà, per a prima volta, Noè apre a piccula finestra. A so piccula misura, un cubitu o 55 cm, era ghjustificata postu chì u so solu usu era di liberà l'acelli chì puderanu cusì scappà da l'arca di a vita.

Gen.8: 7: " Hà liberatu u corbu, è si n'andò è vultò, finu à chì l'acqua si secca nantu à a terra ".

A scuperta di a terra secca hè evocata secondu l'ordine di " oscurità è luce " o " notte è ghjornu " à u principiu di a creazione. Inoltre, u primu scupertore mandatu hè u " corvu " impuru , cù piuma " negru " cum'è " notte ". Agisce liberamente indipendente versu Noè, u sceltu di Diu. Hè dunque simbulizeghja e religione scura chì si attiverà senza alcuna relazione cù Diu.

In una manera più precisa, simbulizeghja l'Israele carnale di l'antica allianza à quale Diu hà mandatu i so prufeti in parechje occasioni, cum'è l'andate è vinte di u corbu, per pruvà à salvà u so populu da e pratiche di u peccatu. À l'instar du « corbeau », cet Israël finalement rejeté par Dieu continua sa histoire séparée de lui.

Gen.8: 8: " Hè ancu liberatu a culomba, per vede s'ellu l'acqua era diminuita da a faccia di a terra ".

In u listessu ordine, a " culomba " pura , cù u piume " biancu " cum'è neve, hè mandata per ricunniscenza. Hè postu sottu u signu di " ghjornu è luce ". Comu tali, ella profetizza u novu pattu basatu annantu à u sangue versatu da Ghjesù Cristu.

Gen.8: 9: " Ma a culomba ùn truvò micca locu per mette a sola di u so pede, è turnò à ellu in l'arca, perchè ci era l'acqua nantu à a faccia di tutta a terra. E stese a manu, u pigliò, è u purtò cun ellu in l'arca .

A cuntrariu di u " corbu " neru indipindenti, a " culomba " bianca hè in una relazione stretta cù Noè chì offre " a so manu per piglià è a purtari in l'arca " cun ellu. Hè una maghjina di u ligame chì cunnetta u sceltu à u Diu di u celu. A " culomba " sbarcherà un ghjornu nantu à Ghjesù Cristu quandu si prisenta davanti à Ghjuvanni Battista per esse battezatu da ellu.

Suggeriu di paragunà sti dui citazioni bibliche; quellu di stu versu: " Ma a culomba ùn hà trovu locu per riposà a sola di u so pede " cù questu versu da Mat.8: 20: " Gesù rispose: "A volpi anu tane, è l'acelli di l'aria anu nidi; ma u Figliolu di l'omu ùn hà induve mette u so capu "; è sti versi di Ghjuvanni 1:5 è 11, induve parlendu di Cristu, l'incarnazione di a " luce " divina di a vita , dice: " A luce brilla in a bughjura, è a bughjura ùn l'hà micca ricevutu ... / ... à u so propiu populu, è u so propiu populu ùn l'hà micca ricevutu ". Cum'è a " culomba " riturnò à Noè, lassendu esse pigliatu da ellu, in " a so manu ", risuscitatu, u Redentore Ghjesù Cristu hà cullatu à i celi versu a so divinità cum'è un Babbu celeste, avè lasciatu u missaghju daretu à ellu in terra. di a redenzione di i so eletti, a so bona nova chjamata " Evangelu eternu " in Rev.14: 6. È in Rev. 1: 20: li tene " in a so manu " in i " sette ere " prufetizzati da e " sette Chjese " induve li fa sparte in a santificazione divina a so " luce " imaginata da i " sette candeleri ".

Gen.8: 10: " E hà aspittatu altri sette ghjorni, è torna liberatu a culomba fora di l'arca ".

Stu doppiu ricordu di i " sette ghjorni " ci insegna chì per Noè, cum'è per noi oghje, a vita hè stata stabilita è urdinata da Diu nantu à l'unità di a settimana di " sette ghjorni ", ancu l'unità simbolica di i " sette mila " anni . di u so grande prughjettu di salvezza. Questa insistenza nantu à a menzione di stu numeru " sette " ci permette di capisce l'impurtanza chì Diu dà; chì ghjustificà ch'ellu sia attaccatu particularmente da u diavulu finu à u ritornu in gloria di Cristu chì metterà fine à a so dominazione terrena.

Gen.8: 11: " A culomba turnò à ellu à a sera; è eccu, una foglia d'alivu strappata era in u so beccu. Allora Noè hà sappiutu chì l'acque eranu diminuite da a terra .

Dopu à longu tempu di " bughjura " annunziata da a parolla " sera ", a speranza di salvezza è a gioia di a liberazione di u peccatu vinaranu sottu à l'imaghjini di " l'alivu ", successivamente l'antica è a nova alleanza. Cum'è Noè hà sappiutu à traversu una " foglia d'olivu " chì a terra aspittata è aspittata era pronta à l'accolta, i " figlii di Diu " amparanu è capiscenu chì u regnu di i celi li hè statu apertu da u mandatu di u celu. celu Ghjesù Cristu.

Questa " foglia d'alivu " tistimunieghja à Noè chì a germinazione è a crescita di l'arburi era torna pussibule.

Gen.8: 12: " E hà aspittatu sette ghjorni più; è lasciò a culomba. Ma ùn hè mai tornata da ellu ".

Stu signu era decisivu, perchè pruvò chì " a culomba " avia sceltu di stà in a natura chì, una volta di più, li pruponi di manghjà.

Cum'è a " culomba " sparisce dopu avè mandatu u so missaghju di speranza, dopu avè datu a so vita in terra per riscattà i so eletti, Ghjesù Cristu, u " Prince di a pace ", lascià a terra è i so discìpuli, lascenduli liberi è indipendenti. per guidà a so vita finu à u so ultimu ritornu glorioso.

Gen.8: 13: " In u sei centu è primu annu, in u primu mese, u primu ghjornu di u mese, l'acqui si seccavanu nantu à a terra. Noè sguassò a tappa da l'arca è fighjulava, è eccu, a superficia di a terra era secca .

L'asciugatura di a terra hè sempre parziale ma promettente, cusì Noè principia à apre u tettu di l'arca per fighjà l'esterno di l'arca è sapendu chì hè stata chjappata à a cima di u Monti Ararat, a so visione s'allarga assai luntanu è assai. largamente sopra l'orizzonte. In l'esperienza di inundazione, l'arca piglia l'imaghjini di un ovu chì cova. Quand'ellu sbocca, u pulcino stessu rompe a cunchiglia in quale era chjusu. Noè faci u listessu; ellu « sguassate u coperchiu di l'arca » chì ùn serà più utile à prutege da a pioggia torrenziale. Nota chì Diu ùn vene micca à apre a porta di l'arca chì ellu stessu avia chjusu; chistu significa ch'ellu ùn mette in quistione o cambià u standard di u so ghjudiziu versu i ribelli terrestri per quale a porta à a salvezza è u celu serà sempre chjusu.

Gen.8: 14: " In u secondu mese, u vintisettimu ghjornu di u mese, a terra era secca ".

A terra torna abitabile dopu a cunfinazione tutale in l'arca per 377 ghjorni da u ghjornu di l'imbarcu è a chjusa di a porta da Diu.

Gen.8: 15: " Allora Diu hà parlatu à Noè, dicendu: "

Gen.8: 16: " Escite da l'arca, tè è a vostra moglia, i vostri figlioli è e mogli di i vostri figlioli cun voi ".

Hè dinò Diu chì dà u segnu per a surtita di "l'arca ", ellu chì avia chjusu a sola " porta " à i so occupanti prima di l'inundazione.

Gen.8: 17: " Fate fora cun voi ogni criatura vivente di ogni carne chì hè cun voi, sia l'acelli è u bestiame, è ogni cosa chì striscia nantu à a terra; siate fruttu è multiplicate nantu à a terra .

A scena s'assumiglia à quellu di u quintu ghjornu di a settimana di a creazione, ma ùn hè micca una quistione di una nova creazione, perchè dopu à l'inundazione, a ripopulazione di a terra hè una fase di u prugettu profetizatu per i primi 6000 anni di a storia terrena. . Diu vulia chì sta fasa sia terribili è dissuasive. Il a donné à l'humanité une preuve mortelle des effets de son jugement divin. Una prova chì serà ricurdata in 2 Petru 3: 5 à 8: " Vulenu ignurà, in fattu, chì i celi esistevanu una volta da a parolla di Diu, cum'è una terra presa da l'acqua è furmata per mezu di l'acqua, è da queste cose u mondu di quellu tempu perìu, sottumessu à l'acqua, mentre chì da a listessa parolla i celi è a terra d'oghje sò guardati è riservati à u focu, per u ghjornu di u ghjudiziu è a ruina di l'omi impi. Ma ci hè una cosa, amati, chì ùn devi esse micca ignuratu, chì cun u Signore un ghjornu hè cum'è mille anni, è mille anni cum'è un ghjornu " . L'inundazione prevista di u focu serà realizatu à a fine di u settimu millenniu à l'occasione di l'ultimu ghjudiziu, da l'apertura di e fonti fiammanti di magma sotterraneo chì coprerà tutta a superficia di a terra. Stu " lavu di focu " citatu in Rev.20: 14-15, cunsumà a superficia di a terra cù i so abitanti ribelli infideli è e so opere chì vulianu privilegià disprezzendu l'amore dimustratu di Diu. È stu settimu millenniu hè statu profetizatu da u settimu ghjornu di a settimana, questu secondu a definizione " un ghjornu hè cum'è mille anni è mille anni sò cum'è un ghjornu ".

Gen.8: 18: " È Noè esce, cù i so figlioli, a so moglia è e mogli di i so figlioli ".

Quandu l'animali sò stati liberati, i rapprisentanti di a nova umanità à u turnu emergenu da l'arca. Trovanu a luce di u sole è u spaziu vastu è quasi illimitatu chì a natura li prupone, dopu à 377 ghjorni è notti di cunfinazione in un spaziu chjusu è scuru.

Gen.8: 19: " Ogni animale, ogni cosa chì strisci, ogni uccello, tuttu ciò chì si move nantu à a terra, secondu a so specie, hè surtitu da l'arca ".

A surtita di l'arca profetizza l'entrata di l'eletti in u regnu di u celu, ma solu quelli chì sò ghjudicati puri da Diu entreranu. À l'epica di Noè, questu ùn hè ancu u casu, postu chì puri è impuri camparanu inseme, nantu à a listessa terra, luttendu unu contru à l'altru finu à a fine di u mondu.

Gen.8: 20: " Noè hà custruitu un altare à YaHWéH; Pigliò di tutte e bestie puri è di tutti l'acelli puri, è hà offru olocaustu nantu à l'altare ".

L'olocausto hè un attu per quale u Noè sceltu mostra à Diu a so gratitùdine. A morte di una vittima innocente, in questu casu l'animali, ricurdeghja à u Diu creatore di i mezi per quale, in Ghjesù Cristu, vinarà à riscattà l'ànima di i so eletti. L'animali puri sò degni di imagine u sacrificiu di Cristu chì incarnarà a purezza perfetta in tutta a so ànima, corpu è spiritu.

Gen.8: 21: "È u Signore hà smembratu un odore piacevule, è u Signore disse in u so core: Ùn malediraghju più a terra per l'omu, perchè i pinsamenti di u core di l'omu sò male da u principiu. è ùn ferraghju più ogni esse vivente, cum'è aghju fattu ".

L'olocausto offertu da Noè hè un autenticu attu di fede, è di fede ubbidiente. Perchè, s'ellu offre un sacrifiziu à Diu, hè in risposta à un ritu sacrificale ch'ellu l'hà urdinatu, assai prima di l'insignà à l'Ebrei chì sò sorti d'Egittu. L'espressione " odore piacevule " ùn cuncerna micca u sensu divinu di l'olfattu ma u so Spìritu divinu chì apprezza à tempu l'obbedienza di i so eletti fideli è a visione prufetica chì stu ritu dà à u so futuru sacrificiu cumpassione, in Ghjesù Cristu.

Finu à l'ultimu ghjudiziu, ùn ci sarà più inundazione distruttiva. L'Esperienza hà appena dimustratu chì l'omu hè naturali è ereditariamente " gattivu " in a carne, cum'è Ghjesù hà dettu di i so apòstuli in Matt.7: 11: " Se dunque, essendu gattivi cum'è tù sì, sapete cumu dà boni rigali à i vostri figlioli. , quantu più u vostru Babbu chì hè in u celu darà boni rigali à quelli chì li dumandanu ". Ddiu duverà dunque ammansà stu " gattivu " "animale ", una opinione sparta da Paul in 1 Cor.2:14, è dimustrà in Ghjesù Cristu u putere di u so amore per elli, alcuni di quelli chjamati " gattivi " diventeranu . l' eletti, umani fedeli è ubbidienti.

Gen.8: 22: " Fin chì a terra durerà, a sumina è a cugliera, u fretu è u caldu, l'estiu è l'invernu, u ghjornu è a notte, ùn cessanu micca ".

Questu ottu capitulu finisci cù u ricordu di l'alternazioni di opposti assuluti chì guvernanu e cundizioni di a vita terrena da u primu ghjornu di a creazione in u quale, per a so custituzione "notte è ghjornu", Diu hà revelatu u cumbattimentu terrenu trà "a bughjura " è " . la lumière » qui finira par vaincre grâce à Jésus-Christ. Dans ce vers il énumère ces alternances extrêmes qui sont dues au fait que le péché lui-même est la conséquence du libre choix donné à ces créatures célestes et terrestres qui sont ainsi libres d'aimer et de servir ou de le rejeter au point de le haïr. Ma a cunsiguenza di sta libertà serà a vita per i partigiani di u bè è di a morte è l'annihilazione per quelli di u male, cum'è l'inundazione hà appena dimustratu.

Tutti i sughjetti citati portanu un missaghju spirituale:

" A sementa è a cugliera ": suggerisce l'iniziu di l'Evangelizazioni è a fine di u mondu; imaghjini pigliati da Ghjesù Cristu in i so paràbuli, notevolmente in Matt.13: 37 à 39: " Rispose: Quellu chì sumina bona sumente hè u Figliolu di l'omu ; u campu hè u mondu; a bona sumente sò i figlioli di u regnu; i zizzani sò i figlioli di u male; u nemicu chì a suminò hè u diavulu; a racolta hè a fine di u mondu ; i mietitori sò l'anghjuli ".

" Fredu è calore ": " calore " hè citatu in Rev.7: 16: " Ùn anu più fame, nè sete più, nè u sole ùn li colpirà, nè calurità . ". Ma à u cuntrariu assulutu, u " friddu " hè ancu una cunsequenza di a maledizione di u peccatu.

" L'estiu è l'inguernu ": sò i dui stagioni di l'estremi, tutti dui dispiacenti cum'è l'altru in u so eccessu.

" U ghjornu è a notte ": Diu li cita in l'ordine chì l'omu li dà, perchè in u so prughjettu, in Cristu vene u tempu di u ghjornu, quellu di a chjama à entre in a so grazia, ma dopu questu tempu vene quellu di " a notte quandu nimu pò travaglià "secunnu Ghjuvanni 9: 4, vale à dì, per cambià u so destinu perchè hè definitivamente fissatu per a vita o per a morte da a fine di u tempu di grazia.

 

 

 

Genesi 9

 

Separazione da a norma di vita

 

Gen.9: 1: " E Diu hà benedettu Noè è i so figlioli, è li disse: Siate fruttu, è multiplicate, è rinfriscà a terra. »

Questu serà u primu rolu chì Diu dà à l'essari viventi scelti è salvati da l'arca custruita da l'omi: Noè è i so trè figlioli.

Gen.9: 2: " Serete un timore è spaventa per ogni bestia di a terra, è per ogni uccello di l'aria, è per ogni criatura chì si move nantu à a terra, è per tutti i pesci di u mare: sò liberati. in e vostre mani ".

A vita di l'animali deve a so sopravvivenza à l'omu, per quessa, ancu più chè prima di l'inundazione, l'omu hà da pudè duminà l'animali. Eccettu quandu per u timore o l'irritazione un animali perde u so cuntrollu, in regula generale, tutti l'animali anu a paura di l'omu è pruvate à fughje da ellu quandu u scontranu.

Gen.9: 3: " Tuttu ciò chì si move è hà a vita serà alimentu per voi : tuttu questu vi daraghju cum'è erba verde ".

Stu cambiamentu di dieta hà parechje ghjustificazioni. Senza dà troppu impurtanza à l'ordine prisentatu, prima, cite l'absenza immediata di l'alimentu di a pianta sguassata durante l'inundazione è a terra cuperta cù l'acqua salata chì diventenu parzialmente sterile solu ripiglià gradualmente a so fertilità sana è cumpleta è a so produtividade. Inoltre, l'istituzione di i riti sacrificiali ebraici richiederà, in u so tempu, u cunsumu di a carne di a vittima sacrificata in una visione profetica di a Santa Cena induve u pane serà manghjatu cum'è un simbulu di u corpu di Ghjesù Cristu, è u sucu d'uva beie cum'è un simbulu di u so sangue. Un terzu mutivu, menu ammissibile, ma micca menu veru, hè chì Diu vole accurtà a vita di l'omu; è u cunsumu di a carne chì si corrompe è porta in u corpu umanu elementi distruttivi di a vita serà a basa di u successu di u so desideriu è a decisione. Solu l'esperienza cù una dieta vegetariana o vegana furnisce cunferma persunale. Per rinfurzà stu pensamentu, nutate chì Diu ùn pruibisce micca l'omu di cunsumà animali impuri , ancu s'elli sò dannusu à a so salute.

Gen.9: 4: " Solu ùn manghjarete carne cù a so ànima, cù u so sangue ".

Questa pruibizione resta validu in l'antica allianza secondu Lev.17: 10-11: " Se un omu di a casa d'Israele o di i stranieri chì stanu trà elli manghja sangue di ogni tipu , aghju turnatu a mo faccia contru à quellu chì manghja. sangue, è l'aghju tagliatu da mezu à u so populu . "È in a nutizia, secondu l'Atti 15: 19 à 21: " Per quessa, sò di parè chì ùn creamu micca difficultà per quelli di i Gentili chì si cunverte à Diu, ma chì avemu scrittu à elli Astenuti da a impurità di l'idoli. da a fornicazione, da e cose strangolate, è da u sangue . Perchè, per parechje generazioni, Mosè hà avutu ghjente in ogni cità chì u predica, postu chì hè lettu ogni ghjornu di sabbatu in e sinagoghe ".

Diu chjama " anima " a criatura intera custituita da un corpu di carne è un spiritu dipenditu sanu à a carne. In questa carne, l'urganu mutore hè u cervellu furnitu da u sangue stessu chì hè purificatu cù ogni respiru da l'ossigenu aspiratu da i pulmoni. In u statu vivu, u cervellu crea i signali elettrici chì generanu u pensamentu è a memoria è gestisce u funziunamentu di tutti l'altri organi carnali chì custituiscenu u corpu fisicu. U rolu di "sangue" chì hè in più, da u genomu, unicu per ogni ànima vivente, ùn deve esse cunsumatu per ragioni di salute, perchè porta rifiuti è impurità creati in tuttu u corpu, è per una ragione spirituale. Diu hà riservatu in una manera esclusiva assuluta, per u so insignamentu religiosu, u principiu di beie u sangue di Cristu, ma solu in a forma simbolizzata di u sucu di uva. Se a vita hè in u sangue, quellu chì beie u sangue di Cristu hè ricustruitu in a so natura santa è perfetta, secondu u principiu veru chì dice chì u corpu hè fattu di ciò chì nutre.

Gen.9: 5: " Sapete ancu questu, vi dumandà u sangue di e vostre ànime, u dumandà à ogni animali; è esigeraghju l'anima di l'omu da l'omu, da l'omu chì hè u so fratellu ".

A vita hè a cosa più impurtante per u Diu Creatore chì l'hà creatu. Ci vole à sentelu per capisce l'indignazione chì u crimine custituisce versu ellu, u veru pruprietariu di a vita pigliata. Comu tali, hè l'unicu chì pò legittimà l'ordine per piglià a vita. In u versu precedente, Diu hà autorizatu à l'omu à piglià a vita di l'animali per fà ne u so alimentu, ma quì, si tratta di crimine, d'assassiniu chì mette definitivamente fine à una vita umana. Sta vita sguassata ùn avarà più l'uppurtunità di avvicinà più à Diu, nè di tistimunià un cambiamentu di cumportamentu s'ellu ùn avia micca cunfurmatu finu à u so standard di salvezza. Quì Diu pone i fundamenti di a lege di a ripresa, "un ochju per un ochju, un dente per un dente, è a vita per a vita". L'animali pagherà per l'assassiniu di un omu cù a so propria morte è l'omu in stile Cain serà uccisu s'ellu uccide u so " fratellu " di sangue di u tipu Abel.

Gen.9: 6: " Se qualcunu versa u sangue di l'omu, da l'omu u so sangue serà versatu; perchè Diu hà fattu l'omu à a so maghjina ".

Diu ùn cerca micca d'aumentà u numeru di morti perchè, à u cuntrariu, autorizendu a messa à morte d'un assassinu, cunta nantu à un effettu dissuasori è chì, per via di u risicu incurru, u più grande numaru di l'omu ampara à cuntrullà u so cumpurtamentu.aggressività, per ùn diventà un assassinu, in turnu, degne di morte.

Solu quellu chì hè animatu da una fede vera è autentica pò capisce ciò chì significa " Diu hà fattu l'omu à a so imaghjina ". In particulare quandu l'umanità diventa monstruosa è abominable cum'è oghje in u mondu occidentale è in ogni locu di a terra seduciutu da a cunniscenza scientifica.

Gen.9: 7: " E voi, siate fruttu è multiplicate, sparghje nantu à a terra è multiplicate nantu à ella ".

Diu voli veramente sta multiplicazione, è per una bona ragione, u numeru di l'eletti hè cusì chjucu, ancu in relazione à i chjamati chì falanu in u caminu, chì u più grande u numeru di i so criaturi, u più trà elli puderà. per truvà è selezziunate i so eletti; perchè sicondu a precisione nutata in Dan.7: 9, a proporzione hè un milione sceltu per deci miliardi chjamati, o 1 per 10 000.

Gen.9: 8: " Diu hà parlatu di novu à Noè è à i so figlioli cun ellu, dicendu: "

Diu s'indirizza à i quattru omi perchè dendu a dominazione à u rapprisentante maschile di a spezia umana, seranu rispunsevuli di ciò chì anu permessu di fà da e donne è i zitelli chì sò posti sottu à a so autorità. A duminazione hè una marca di cunfidenza offerta da Diu à l'omi, ma li rende interamente rispunsevuli davanti à a so faccia è u so ghjudiziu.

Gen.9: 9: " Eccu, aghju stabilitu u mo pattu cun voi, è cù i vostri discendenti dopu à voi; »

Hè impurtante per noi oghje per capisce chì simu quella " semente " cù quale Diu hà stabilitu u so " pattu ". A vita muderna è e so invenzioni attraenti ùn cambianu nunda di e nostre origini umane. Semu l'eredi di u novu principiu chì Diu hà datu à l'umanità dopu a terribili inundazioni. U pattu stabilitu cù Noè è i so trè figlioli hè specificu. Impegna à Diu per ùn distrughje più tutta l'umanità cù l'acqua di l'inundazione. Dopu venerà l'allianza chì Diu stabiliscerà cù Abraham, chì serà cumpiitu in i so dui aspetti successivi focalizati, literalmente in u tempu è spirituale, in u ministeru redentore di Ghjesù Cristu. Questa allianza serà fundamentalmente individuale cum'è u statutu di salvezza chì hè in quistione. Duranti i 16 seculi chì precederanu a so prima venuta, Diu revelarà u so pianu di salvezza per mezu di i riti religiosi urdinati à u populu ebraicu. Allora, dopu à a realizazione in Ghjesù Cristu di stu pianu rivelatu in tutta a so luce, per circa altri 16 seculi l'infidelità succederà à a fideltà è per 1260 anni, a bughjura più bughjura regnarà sottu à l'egida di u paparu Rumanu. Dapoi l'annu 1170, quandu Petru Valdo hà sappiutu di novu praticà a fede cristiana pura è fedele cù l'osservazione di u veru sàbbatu inclusu, l'eletti eletti menu illuminati sò stati, dopu à ellu, scelti in u travagliu di a Riforma impegnata, ma micca cumpletata. Inoltre, era solu da u 1843 chì, attraversu una doppia prova di fede, Diu hà sappiutu truvà trà i pionieri di l'Adventismu, eletti fideli. Ma era ancu troppu tempiu per elli à capisce cumplettamente i misteri revelati in e so profezie. U segnu di l'allianza cù Diu hè in ogni mumentu a porta è a ricezione di a so luce, per quessa chì l'opera chì scrivu in u so nome, per illuminazione i so eletti, custituisce cum'è un "testimonianza di Ghjesù", a so ultima forma , u signu chì a so allianza hè assai reale è cunfirmata.

Gen.9: 10: " Cù ogni criatura viventi chì hè cun voi, sia uccelli è vacchi è ogni bestia di a terra, sia cù tutti quelli chì sò surtiti da l'arca, sia cù tutte e bestie di a terra" .

L'allianza presentata da Diu cuncerna ancu l'animali, tuttu ciò chì campa è si multiplica nantu à a terra.

Gen.9: 11: " Stabbilisce u mo pattu cun voi: ùn ci sarà più carne distrutta da l'acqua di u diluviu, nè ci sarà più diluvione per distrughje a terra ".

A lezziò data da l'inundazione deve esse unica. Diu avà entrerà in cumbattimentu strettu perchè u so scopu hè di cunquistà i cori di i so eletti.

Gen.9: 12: " È Diu disse: Questu hè u segnu di l'allianza chì aghju stabilitu trà mè è voi, è ogni criatura viventi chì hè cun voi, per tutte e generazioni: "

Stu signu chì Diu dà cuncerna tuttu ciò chì vive, puri è impuri. Ùn hè ancu u segnu di appartenenza à a so persona, chì serà u sabbatu di u settimu ghjornu. Stu signu ramenta à l'essari viventi l'impegnu ch'ellu hà fattu per ùn mai più distrughjelli cù l'acqua di l'inundazione; questu hè u so limitu.

Gen.9: 13: " Aghju pusatu u mo arcu in i nuvuli, è serà un signu di l'allianza trà mè è a terra "

A scienza spiegherà a causa fisica di l'esistenza di l'arcubalenu. Il s'agit d'une décomposition du spectre lumineux de la lumière du soleil qui s'enfonce sur des couches fines d'eau ou d'une haute humidité. Tuttu u mondu hà rimarcatu chì l'arcubalenu si prisenta quandu piove è u sole sparghje i so raghji di luce. U fattu ferma chì a pioggia ricorda l'inundazione è a luce di u sole hè una maghjina di a luce apprezzabile, benefica è calmante di Diu.

Gen.9: 14: " Quandu aghju riunitu nuvole sopra a terra, l'arcu appariscerà in i nuvuli; »

I nuvuli sò dunque inventati da Diu per creà a pioggia solu dopu à l'inundazione è à u stessu tempu cum'è u principiu di l'arcubalenu. Tuttavia, in i nostri tempi abominevoli, l'omi è e donne impii anu distortu è impurtatu stu sughjettu di l'arcubalenu ripigliendu stu simbulu di l'allianza divina per fà l'acronimu è l'emblema di a riunione di pervertiti sessuale. Diu deve truvà in questu una bona ragiò per colpisce questa umanità odiosa è irrespectuosa versu ellu è a spezia umana. L'ultimi segni di a so còllera appariscenu prestu, ardenti cum'è u focu è distruttivi cum'è a morte.

Gen.9: 15: " E mi ricurdaraghju u mo pattu trà mè è voi, è ogni criatura vivente di ogni carne, è l'acqui ùn diventeranu più un diluviu per distrughje ogni carne ".

Leghjendu ste parolle di bontà chì venenu da a bocca di Diu, mi misurà u paradossu pensendu à e parolle chì pò dì oghje per via di a perversità umana chì hà righjuntu u livellu di l'antediluviani.

Diu hà da mantene a so parolla, ùn ci sarà più diluvimentu d'acqua, ma per tutti i ribelli, un diluviu di focu hè riservatu per u ghjornu di u ghjudiziu; chì l'apòstulu Petru ci hà ricurdatu in 2 Petru 3: 7. Ma prima di st'ultimu ghjudiziu, è prima di u ritornu di Cristu, u focu nucleare di a Terza Guerra Munniali o "6a tromba " di Rev.9: 13 à 21, vinarà, in forma di "funghi" mortali multiplici è sinistri. , caccià i refugghi di l'iniquità chì e grande cità, capitali o micca, di u pianeta Terra sò diventate.

Gen.9: 16: " L'arcu serà in a nuvola; è l'aghju fighjulatu, per ricurdà u pattu eternu trà Diu è ogni criatura vivente, ancu di ogni carne chì hè nantu à a terra " .

Ddu tempu hè luntanu da noi è puderia lascià i novi rapprisentanti di l'umanità cù a grande speranza di evitari l'errori cummessi da l'antediluviani. Ma oghje a speranza ùn hè più permessa perchè u fruttu di l'antediluviani appare in ogni locu trà noi.

Gen.9: 17: " E Diu disse à Noè: Questu hè u signu di l'allianza chì aghju stabilitu trà mè è ogni carne chì hè nantu à a terra ".

Diu enfatizeghja u caratteru di stu pattu chì hè stabilitu cù "tutte a carne". Questa hè una alleanza chì cuncernarà sempre l'umanità in u sensu cullettivu.

Gen.9: 18: " I figlioli di Noè, chì sò surtiti da l'arca, eranu Sem, Cam è Jafet. Cam era u babbu di Canaan ".

Ci hè datu una precisazione: " Ham era u babbu di Canaan ". Ricurdativi, Noè è i so figlioli sò tutti i giganti chì fermanu a dimensione di l'antediluviani. Cusì, i giganti cuntinueghjanu à multiplicà, in particulare in a terra di "Canaan", nantu à quale l'Ebrei chì abbandunanu l'Egittu li scopreranu à a so disgrazia, postu chì u timore causatu da a so grandezza li cundannarà à vagare per 40 anni in u desertu. è mori quì.

Gen.9: 19: " Questi sò i trè figlioli di Noè, è i so discendenti populavanu tutta a terra ".

Nota chì l'uriginale, l'antediluviani avianu tutti un omu solu per a so origine: Adam. A nova vita post-diluviana hè custruita nantu à trè persone, Shem, Cham è Japhet. I populi di i so discendenti seranu dunque siparati è divisi . Ogni nova nascita serà ligata à u so patriarca, Shem, Ham o Japheth. U spiritu di divisione s'appoghjarà nantu à sti urighjini diffirenti per mette l'omi attaccati à e so tradizioni ancestrali l'un à l'altru.

Gen.9: 20: " Noè hà cuminciatu à cultivà a terra, è piantò viti ".

Sta attività, in tuttu, in a nurmalità, averà ancu cunsequenze gravi. Perchè à a fine di a so cultura, Noè cuglie l'uva è u sucu pressatu dopu avè oxidatu, beie alcolu.

Gen.9: 21: " Beie vinu è s'ibriacò, è si scuparò in mezu à a so tenda. »

Perdendu u cuntrollu di e so azzioni, Noé si crede solu, si scopre è si spoglia cumplettamente.

Gen.9: 22: "Ham, u babbu di Canaan, hà vistu a nudità di u so babbu, è l'hà dettu fora à i so dui fratelli. »

À l'epica, a mente umana era sempre assai sensibile à sta nudità scuperta da u peccatore Adamu. È Cham, divertitu è di sicuru un pocu burlone, hà a mala idea di riportà a so sperienza visuale à i so dui fratelli.

Gen.9: 23: " Allora Sem è Japheth pigliò u mantellu, u pusonu nantu à e so spalle, è marchjò in daretu, è cupria a nudità di u so babbu; cum'è i so visi eranu turnati, ùn anu vistu a nudità di u so babbu ".

Cù tutte e precauzioni necessarie, i dui fratelli coprevanu u corpu nudu di u babbu.

Gen.9: 24: " Quandu Noè si svegliò da u so vinu, hà intesu ciò chì u so figliolu più chjucu li avia fattu ".

Allora i dui fratelli anu da insignà ellu. È sta dinunzià eccitarà Noè chì sente u so onore di Babbu violatu. Ùn avia micca bevutu vuluntariamente alcolu è avia statu vittima di una reazione naturale da u sucu di uva chì s'ossida cù u tempu è chì u zuccheru si trasforma in alcolu.

Gen.9: 25: " È disse: Maledetto sia Canaan! Ch'ellu sia u schiavu di i schiavi di i so fratelli ! »

In fatti, sta sperienza serve solu cum'è un pretestu per u Diu creatore per prufezià nantu à i discendenti di i figlioli di Noè. Perchè Canaan stessu ùn avia nunda à fà cù l'azzione di u so babbu Cam; era dunque innocente di a so culpa. È Noè u maledicò, chì ùn avia fattu nunda. A situazione stabilita principia à revelà à noi un principiu di u ghjudiziu di Diu chì appare in u sicondu di i so deci cumandamenti leghje in Exo.20: 5: "Ùn vi prughjettate micca à elli, nè serve; perchè eiu, u Signore, u vostru Diu, sò un Diu ghjilosu, chì visità l'iniquità di i babbi nantu à i figlioli à a terza è a quarta generazione di quelli chì mi odianu ". In questa apparente inghjustizia si trova tutta a saviezza di Diu. Perchè, pensate, u ligame trà u figliolu è u babbu hè naturali è u figliolu sempre piglià a parti di u babbu quand'ellu hè attaccatu ; cù rari eccezzioni. Sì Diu chjappà u babbu, u figliolu l'odierà è difende u so babbu. Maledendu u figliolu, Canaan, Noè punishes Ham, u babbu preoccupatu di u successu di i so discendenti. È Canaan, da a so parte, purterà cun ellu e cunsequenze di esse u figliolu di Cam. Il fera donc un ressentiment durable contre Noè et ses deux fils qu’il bénit : Sem et Japhet. Sapemu digià chì i discendenti di Canaan seranu distrutti da Diu per offre à Israele, u so populu liberatu da a schiavitù egiziana (un altru figliolu di Cam: Mizraim), u so territoriu naziunale.

Gen.9: 26: " E disse dinò: Benedettu sia YaHWéH, Diu di Sem, è chì Canaan sia u so schiavu! »

Noè profetizza nantu à i so figlioli u pianu chì Diu hà per ognunu di elli. Allora i discendenti di Canaan seranu schiavi di i discendenti di Sem. Cham si espansione versu u sudu è pupularà u cuntinente africanu finu à a terra attuale di Israele. Sem si espansione versu l'est è u sudu-est, populendu l'attuale paesi arabi musulmani. Da Caldea, l'oghje Iraq, Abràhamu emergerà un semita puro. A storia a cunfirma, l'Africa di Canaan era veramente u schiavu di l'Arabi discendenti da Sem.

Gen.9: 27: " Quandu Diu estende i pussidimenti di Japheth, è ch'ellu si abita in e tende di Sem, è chì Canaan sia u so schiavu! »

Japheth s'allargarà à nordu, est è punente. Per un bellu pezzu, u nordu duminerà u sudu. I paesi cristianizati di u nordu sperimentaranu u sviluppu tecnicu è scentificu chì li permetterà di sfruttà i paesi arabi di u sudu è schiavi i populi di l'Africa, discendenti di Canaan.

Gen.9: 28: " Noè campò dopu à u diluviu trècentocinquanta anni ".

Per 350 anni, Noè hà sappiutu dà tistimunianza di l'inundazione à i so cuntimpuranii è avvirtenu contru à i sbagli di l'antediluviani.

Gen.9: 29: " Tutti i ghjorni di Noè eranu nove centu cinquanta anni; poi hè mortu ".

In u 1656, l'annu di l'inundazione da Adam, Noè avia 600 anni, cusì morse in u 2006 da u peccatu di Adam, essendu 950 anni. Sicondu Gen.10: 25, à a nascita di " Peleg ", in u 1757, " a terra hè stata divisa ", da Diu per via di l'esperienza di a rivolta ribellu di u rè Nimrod è a so Torre di Babele. A divisione, o separazione, era a cunsiguenza di e diverse lingue chì Diu hà datu à i populi per ch'elli si separanu è ùn formanu più un bloccu unitu davanti à a so faccia è a so vulintà. Noè dunque hà sperimentatu l'avvenimentu è era in quellu tempu 757 anni.

 

Quandu Noè hè mortu, Abram era digià natu (in u 1948, 2052 anni prima di a morte di Ghjesù Cristu situatu in l'annu 30 di u nostru calendariu falsu cumuni), ma era in Ur, in Caldea, luntanu da Noè chì campava à u nordu versu u nordu. Munti Ararat.

Natu in u 1948, quandu u so babbu Térach avia 70 anni, Abram abbandunò Haran, per risponde à l'ordine di Diu, à l'età di 75 in 2023, vale à dì, 17 anni dopu a morte di Noè in 2006. U relay spirituale di l'allianza hè cusì assicuratu è realizatu.

A 100 anni, in u 2048, Abram diventa babbu di Isaac. Hè mortu à l'età di 175 in u 2123.

Age 60, in 2108, Isaac divintò u babbu di i gemelli Esaù è Ghjacobbu, secondu Gen.25: 26.

 

 

 

Genesi 10

 

A separazione di i populi

 

Stu capitulu ci presenta à i discendenti di i trè figlioli di Noè. Sta rivelazione serà utile perchè in e so profezie, Diu sempre riferite à i nomi originali di i territorii cuncernati. Certi di sti nomi sò facilmente identificabili cum'è nomi attuali perchè anu conservatu e so radiche principali, esempi: " Madai " per Mede, " Tubal " per Tobolsk, " Meshec " per Mosca.

Gen.10: 1: " Questi sò i discendenti di i figlioli di Noè, Sem, Cam è Jafet. I figlioli sò nati dopu à u diluviu. »

I figlioli di Jafet

Gen.10: 2: " I figlioli di Jafet eranu: Gomer, Magog, Madai, Javan, Tubal, Meshech è Tiras . »

" Madai " hè Media; " Javan ", Grecia; " Tubal ", Tobolsk, " Meshech ", Mosca.

Gen.10: 3: " I figlioli di Gomer: Ashkenaz, Riphat è Togarmah. »

Gen.10: 4: " I figlioli di Javan: Eliseu, Tarsis, Kittim è Dodanim. »

" Tarsis " significa Tarsu; " Kittim ", Cipru.

Gen.10: 5: " Per elli l'isule di e nazioni eranu populate secondu e so terri, secondu a so lingua , secondu e so famiglie, secondu e so nazioni. »

L'espressione " l'isule di e nazioni " si riferisce à e nazioni occidentali di l'Europa attuale è e so grandi estensioni cum'è l'America è l'Australia.

A precisione " secondu a lingua di ogni persona " truverà a so spiegazione in l'esperienza di a Torre di Babele revelata in Gen.11.

 

I figlioli di Cam

Gen.10: 6: " I figlioli di Cam eranu: Cush, Mizraim, Puth è Canaan. »

Cush designa Etiopia; " Mitzraim ", Egittu; " Puth ", Libia; è " Canan ", l'Israele oghjincu o l'antica Palestina.

Gen.10: 7: " I figlioli di Cush: Sheba, Havila, Sabta, Raema è Sabteca. I figlioli di Raema: Seba è Dedan. »

Gen.10: 8: " Cush hà ancu generatu Nimrod; era ellu chì hà cuminciatu à esse putente nantu à a terra. »

Stu rè " Nimrod " serà u custruttore di a " Torre di Babele ", a causa di a separazione di e lingue da Diu chì separanu è isolanu l'omi in i populi è nazioni secondu Gen.11.

Gen.10: 9: " Era un cacciatore valente davanti à YaHWéH; dunque si dice: Cum'è Nimrod, un valente cacciatore davanti à YaHWéH. »

Gen.10: 10: " U primu regnu nantu à Babele, Erech, Accad è Calneh, in u paese di Shinar. »

" Babel " designa l'antica Babilonia; " Accad ", l'antica Akkadia è l'attuale cità Baghdad; " Shinear ", Iraq.

Gen.10: 11: " Da quella terra hè vinutu Assur; hà custruitu Ninive, Rehoboth Hir, Calah " .

" Assur " si riferisce à l'Assiria. " Ninive " diventò ciò chì hè avà Mosul.

Gen.10: 12: " è Resen trà Ninive è Calah; hè a grande cità. »

Queste trè cità eranu situate in l'Iraq oghje in u nordu è longu u fiume "Tiger".

Gen.10: 13: " Mitzraim generò i Ludim, l'Anamim, i Lehabim, i Naphtuhim, "

Gen.10: 14: " u Patrusim, i Casluhim, da quale sò vinuti i Filistini, è i Caphtorim. »

I " Philistini " designanu l'attuale Palestiniani, sempre in guerra contr'à Israele cum'è in l'antica allianza. Sò i figlioli di l'Eggittu, un altru nemicu storicu di Israele finu à u 1979 quandu l'Eggittu hà fattu una alleanza cù Israele.

Gen.10: 15: " Canaanu hà natu Sidone u so primu-natu, è Heth; »

Gen.10: 16: " è i Gebusei, è l'Amorrei, è i Girgashiti, "

" Jebus " designa Ghjerusalemme; i " Amorites " eranu i primi abitanti di u territoriu datu da Diu à Israele. Ancu s'ellu si fermanu in a norma di giganti, Diu li fece à morte è li sguassate da i calzoni velenosi davanti à u so populu per liberà u locu.

Gen.10: 17: " L'Hiviti, l'Architi, i Siniti, "

" Sin " si riferisce à a Cina.

Gen.10: 18: " l'Arvadites, i Zemariti, i Hamathites. Allora e famiglie di i Cananei eranu spargugliati. »

Gen.10: 19: " I cunfini di i Canaaniti eranu da Sidone, à u latu di Gerar, à Gaza, è à u latu di Sodoma, Gomorra, Adma è Zeboim, finu à Lesha. »

Questi nomi antichi demarcanu a terra d'Israele à u latu punente da u nordu induve Sidon hè à u sudu induve l'attuale Gaza hè sempre situata, è à u latu est da u sudu, secondu u stabilimentu di Sodoma è Gomorra in u situ. di u "mari mortu", à u nordu induve Zeboim hè situatu.

Gen.10: 20: " Questi sò i figlioli di Cam, secondu e so famiglie, secondu e so lingue, secondu i so paesi, secondu e so nazioni. »

 

I figlioli di Sem

Gen.10: 21: " Figli sò ancu nati à Sem, u babbu di tutti i figlioli di Heber, è u fratellu di Jafet l'anzianu. »

Gen.10: 22: " I figlioli di Sem eranu: Elam, Assur, Arpacshad, Lud è Aram. »

" Elam " designa l'antichi populu persianu di l'oghje Iranu, è ancu l'ariani di u nordu di l'India; " Assur ", antica Assiria di l'oghje Iraq; " Lud ", forse Lod in Israele; " Aram ", l'Aramei di Siria.

Gen.10: 23: " I figlioli di Aram: Uz, Hul, Geter è Mash. »

Gen. 10: 24: " Arpachshad generò Shelach; è Shelach generò Heber. »

Gen. 10: 25: " A Heber sò nati dui figlioli: u nome di unu era Peleg, perchè in i so ghjorni a terra era divisa , è u nome di u so fratellu era Jokthan. »

Truvemu in questu versu a precisione: " perchè in u so tempu a terra era divisa ". Ci duvemu a pussibilità di datari, in l'annu 1757 di u peccatu d'Adam, a siparazione di e lingue risultatu da u tentativu d'unificazione ribellu da l'alzamentu di a Torre di Babele. Hè dunque u tempu di u regnu di u rè Nimrod.

Gen.10: 26: " Jokthan generò Almodad, Sheleph, Hazarmaveth, Jerah, "

Gen.10:27: " Hadoram, Uzal, Diklah, "

Gen.10: 28: " Obal, Abimael, Sheba, "

Gen.10: 29: " Ofir, Havila è Jobab. Tutti questi eranu figlioli di Jokthan. »

Gen.10: 30: " Abitanu da Mesha, à u latu di Sephar, finu à a muntagna di u livante. »

Gen.10: 31: " Questi sò i figlioli di Sem, secondu e so famiglie, secondu e so lingue, secondu i so paesi, secondu e so nazioni. »

Gen.10: 32: " Queste sò e famiglie di i figlioli di Noè, secondu e so generazioni, secondu e so nazioni. È da elli sò vinuti e nazioni chì si sparghjenu nantu à a terra dopu à u diluviu . »

 

 

 

Genesi 11

 

Separazione per lingue

 

Gen.11: 1: " Tutta a terra avia una lingua è e stesse parolle " .

Diu rammenta quì a cunsiquenza logica di u fattu chì tutta l'umanità discende da una sola coppia: Adam è Eva. A lingua parlata era dunque trasmessa à tutti i discendenti.

Gen.11: 2: " Quannu partianu da l'oriente, truvonu una pianura in u paese di Shinar, è stanu quì .

À u "est" di u paese di "Shinear" in l'oghje Iraq era l'oghje Iran. Abbandunendu i zoni più altu, l'omi si riuniscenu in una piaghja, ben irrigata da i dui grandi fiumi, "l'Eufrate è u Tigri" (ebreu: Phrat è Hiddekel) è fertili. In u so tempu, Lot, u nipote d'Abrahamu, hà ancu sceltu stu locu per stallà quì, quandu si separava da u so ziu. A grande pianura favurizeghja a custruzzione di una grande cità, " Babel ", chì ferma famosu finu à a fine di u mondu.

Gen. 11: 3: " Si dicenu unu à l'altru, Venite ! Facemu i mattoni, è coci in u focu. È u brique li serviva di petra, è u bitume li serviva di cimentu .

L'omi riuniti ùn campanu più in tende, scoprenu a fabricazione di mattoni cotti chì permettenu di alzà custruzzioni di l'abitazione permanente. Sta scuperta hè à l'urìgine di tutte e cità. Duranti a so schiavitù in Egittu, a fabricazione di sti mattoni, per custruisce Ramses per u Faraone, serà a causa di u soffrenu di l'Ebrei. Cù a diferenza chì i so mattoni ùn saranu micca cotti in u focu, ma fatti di terra è paglia, seranu secchi in u sole ardente di l'Eggittu.

Gen. 11: 4: " E dissenu dinò: Andemu! Custruemu una cità è una torre chì a so cima ghjunghje sin'à u celu , è facemu un nome per noi stessi, per ùn esse spargugliati nantu à a faccia di tutta a terra " .

I figlioli di Noè è i so discendenti campavanu spargugliati nantu à a terra, cum'è nomadi, è sempre in tende adattati à i so viaghji. Diu mira in questa rivelazione u mumentu chì per a prima volta in a storia umana, l'omi decide di stallà in un locu è in abitazioni permanenti, custituendu cusì u primu populu sedentariu. È sta prima adunata li porta à unisce per pruvà à scappà di a separazione chì dà origine à litigazioni, lotte è morti. Amparanu da Noè a gattivezza è a viulenza di l'antediluviani; à u puntu chì Diu avia da distrughjini. È per cuntrullà megliu u risicu di fà di novu i stessi sbagli, pensanu chì, riunendu vicinu in un locu, riesceranu à evità sta viulenza. U dittu dice: ci hè forza in numeri. Dapoi u tempu di Babele, tutti i grandi guvernanti è i grandi duminazioni anu basatu a so forza nantu à l'unione è a riunione. U capitulu precedente citava u rè Nimrod chì era, apparentemente, u primu capu unificatore di l'umanità di u so tempu, precisamente, custruendu Babele è a so torre.

U testu specifica: " una torre chì a so cima tocca u celu ". Questa idea di "toccu u celu" indica l'intenzione di unisce à Diu in u celu per dimustrà chì l'omi ponu fà senza ellu è chì anu idee per evità è risolve i so prublemi stessi. Ùn hè nunda di più è nunda di menu chì una sfida à u Diu creatore.

Gen. 11: 5: " L'Eternu hè falatu per vede a cità è a torre chì i figlioli di l'omi custruianu " .

Hè solu una maghjina chì ci palesa chì Diu cunnosce u prugettu di una umanità animata di novu da pinsamenti ribelli.

Gen.11: 6: " E YaHWéH disse: Eccu, sò un populu, è tutti anu una sola lingua, è questu hè ciò chì anu fattu; Avà nunda ùn li impedirà di fà tuttu ciò chì avianu previstu " .

A situazione à l'epica di Babele hè invidiata da l'univirsali cuntempuranei chì sunnianu stu ideale : furmà un unicu populu è parlà una sola lingua. È i nostri universalisti, cum'è quelli chì Nimrod avia riunitu, ùn importa micca ciò chì Diu pensa nantu à questu sughjettu. Tuttavia, in u 1747 dapoi u peccatu d'Adam, Diu hà parlatu è spressu a so opinione. Cum'è e so parolle indicanu, l'idea di u prughjettu umanu ùn li piace micca è l'annunzia. In ogni casu, ùn si tratta micca di annunzià di novu. Ma avemu nutatu chì Diu ùn disputa micca l'efficacità di l'approcciu di l'umanità ribelle. Ella hà solu un inconveniente è hè per ellu : più si riuniscenu, più u ricusanu, ùn u serve più, o peghju, serve falsi divinità davanti à a so faccia.

Gen.11: 7: " Venite! Falemu, è culà cunfundemu a so lingua, per ch'elli ùn sentenu più a lingua di l' altru .

Diu hà a so suluzione: " confundemu a so lingua, perchè ùn sentenu più a lingua di l'altri ". Questa azione hà da scopu di fà un miraculu divinu. In un mumentu, l'omi si sprimenu in diverse lingue è ùn si capiscenu più, sò custretti à alluntanassi l'un l'altru. L'unità desiderata hè rotta . A separazione di l'omi, u tema di stu studiu, hè sempre quì, bè realizatu.

Gen.11: 8: " È u Signore li sparghje da quì nantu à a faccia di tutta a terra; è anu cessatu di custruisce a cità " .

Quelli chì parlanu a stessa lingua si raggruppanu è si alluntananu da l'altri. Hè dunque dopu à sta spirienza « di lingue » chì a ghjente si stalla in parechji lochi duv’ellu funderà cità fatte di petre è di mattoni. Nazioni seranu furmati è per punisce i so difetti, Diu hà da pudè mette in contru à l'altri. U tentativu di " Babel " per stabilisce a pace universale hà fiascatu.

Gen.11: 9: " Per quessa, u so nome era chjamatu Babele, perchè quì u Signore hà cunfunditu a lingua di tutta a terra, è da quì u Signore li sparghje nantu à a faccia di tutta a terra " .

U nome "Babel" chì significa "cunfusione" meriteghja esse cunnisciutu perchè tistimunieghja à l'omi cumu Diu hà reagitu à u so tentativu di unione universale: " a cunfusione di e lingue ". A lezziò era destinata à avvistà l'umanità, finu à a fine di u mondu, postu chì Diu hà vulsutu revelà sta sperienza in a so tistimunianza, dettata à Mosè chì cusì hà scrittu i primi libri di a so santa Bibbia chì avemu sempre leghje oghje 'oghje. Diu cusì ùn hà micca bisognu di usà a viulenza contr'à i ribelli di quellu tempu. Ma ùn serà micca listessa, à a fine di u mondu induve, riproducendu sta riunione universale cundannata da Diu, l'ultimi ribelli sopravviventi dopu à a Terza Guerra Munniali seranu distrutti da u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu. Tandu duveranu affruntà cù "a so còllera" avè, in più, hà pigliatu a decisione di tumbà i so ultimi scelti perchè sò stati fideli à u so sabatu santificatu dapoi a so creazione di u mondu. A lezziò data da Diu ùn hè mai stata osservata da l'umanità è constantemente in tutta a terra grandi cità sò state formate finu à chì Diu hà fattu esse distrutte da altri populi o da epidemie mortali à grande scala.

 

 

I discendenti di Sem

Versu Abraham u babbu di i credenti è e religioni monoteistiche attuali

Gen.11: 10: " Questi sò a sumente di Sem. Sem, di centu anni, generò Arpacchad, dui anni dopu à u diluviu .

Figliolu di Sem, Arpacshad hè natu in u 1658 (1656 + 2)

Gen.11: 11: " Shem campò dopu à a nascita di Arpacchad cinquecentu anni; è generò figlioli è figliole ".

Shem hè mortu in u 2158 à l'età di 600 (100 + 500)

Gen.11: 12: " Arpacchad, trentacinque anni, divintò u babbu di Shelach " .

Figliolu di Arpacschad, Schélach hè natu in u 1693 (1658 + 35).

Gen.11: 13: " Arpacchad campò dopu à a nascita di Shelach quattrucentu trè anni; è generò figlioli è figliole " .

Arpacschad hè mortu in u 2096 à l'età di 438 (35 + 403)

Gen.11:14: " Shelach, trent'anni, generò Heber " .

Héber hè natu in u 1723 (1693 + 30)

Gen.11: 15: " Shelach campò dopu à a nascita di Heber quattrucentu trè anni; è generò figlioli è figliole " .

Schélach hè mortu in u 2126 (1723 + 403) à l'età di 433 (30 + 403)

Gen.11: 16: " Hèber, trentaquattru anni, generò Peleg " .

Péleg hè natu in u 1757 (1723 + 34). À u tempu di a so nascita, secondu Gen.10: 25, " a terra era divisa " da e lingue parlate create da Diu per dividisce è separà l'omi riuniti in Babele.

Gen.11: 17: " Dopu a nascita di Peleg, Heber hà campatu quattrucentu trenta anni; è generò figlioli è figliole " .

Héber hè mortu in u 2187 (1757 + 430) à l'età di 464 (34 + 430)

Gen.11:18: " Peleg, trent'anni, generò Rehu " .

Rehu hè natu in u 1787 (1757 + 30)

Gen.11: 19: " Peleg campò dopu à a nascita di Rehu dui centu nove anni; è generò figlioli è figliole " .

Péleg hè mortu in u 1996 (1787 + 209) à l'età di 239 (30 + 209). Nota u brutale accurtamentu di a vita prubabilmente per via di a rivolta di a Torre di Babele realizata in u so tempu.

Gen.11: 20: " Rehu, trentadui anni, generò Serug " .

Serug hè natu in u 1819 (1787 + 32)

Gen.11: 21: " Rehu campò dopu à a nascita di Serug dui centu sette anni; è generò figlioli è figliole " .

Rehu hè mortu in u 2096 (1819 + 207) à l'età di 239 (32 + 207)

Gen.11:22: " Serug, trent'anni, generò Nacor " .

Nachor hè natu in u 1849 (1819 + 30)

Gen.11: 23: " Serug campò dopu à a nascita di Nahor dui centu anni; è generò figlioli è figliole " .

Serug hè mortu in u 2049 (1849 + 200) à l'età di 230 (30 + 200)

Gen. 11: 24: " Nacor, ventinove anni, generò Terah " .

Térach hè natu in u 1878 (1849 + 29)

Gen.11: 25: " Dopu à a nascita di Terah, Nacor hà campatu centu diciannove anni; è generò figlioli è figliole " .

Nachor hè mortu in u 1968 (1849 + 119) à l'età di 148 (29 + 119)

Gen.11: 26: " Terah, settant'anni, generò Abram, Nacor è Haran " .

Abram hè natu in u 1948 (1878 + 70)

Abramu averà u so primu figliolu legittimu, Isaac, quandu ellu hà 100 anni, in 2048 , secondu Gen.21: 5: " Abraham avia centu anni quandu u so figliolu Isaac hè natu ".

Abram morirà in u 2123 à l'età di 175 anni , secondu Gen.25: 7: " Quessi sò i ghjorni di l'anni di a vita d'Abrahamu : hà campatu centu settantacinqui anni » .

Gen.11: 27: " Questi sò i discendenti di Terah. Terah generò Abram, Nacor è Haran. Haran generò Lot .

Nota chì Abramu hè u maiò di i trè figlioli di Terah. Hè dunque quellu chì hè natu quandu u so babbu Terah avia 70 anni, cum'è specificatu in u versu 26 sopra.

Gen.11: 28: " E Haran morse in presenza di Terah, u so babbu, in u paese di a so nascita, in Ur di i Caldei " .

Sta morte spiega perchè Lot accumpagnà dopu à Abram in i so viaghji. Abram u pigliò sottu a so prutezzione.

Hè in Ur in Caldea chì Abram hè natu è era in Babilonia in Caldea chì l'Israele ribellu serà purtatu in captive à u tempu di u prufeta Ghjeremia è u prufeta Daniel.

Gen.11: 29: " Abramu è Nacoru pigliò mòglie: u nome di a mòglia d'Abramu era Sarai, è u nome di a moglia di Nahor era Milcah, a figliola di Haran, u babbu di Milca è u babbu di Jiscah " .

L'alleanza di questu tempu sò assai consanguini: Nachor hà maritatu cù Milcah, a figliola di u so fratellu Haran. Era a norma è l'obbedienza à un duvere chì era destinatu à priservà a purità di a razza di i discendenti. À u turnu, Isaac mandarà u so servitore per truvà una mòglia per u so figliolu Isaac in a famiglia stretta di Labanu l'Arameu.

Gen.11: 30: " Sarai era sterile: ùn avia micca figlioli " .

Questa sterilità permetterà à u Diu creatore di revelà u so putere criativu; chistu fendula capaci di dà nascita à un zitellu quandu averà quasi centu anni cum'è u so maritu Abram. Sta sterilità era necessariu in un livellu prufeticu, perchè Isaac hè prisentatu cum'è u tipu di u novu Adam chì Ghjesù Cristu incarnate in u so tempu; i dui omi eranu in u so tempu i " figli di a prumessa divina". Hè dunque, sempre per via di u so rolu prufeticu cum'è "figliolu di Diu" ch'ellu ùn sceglie micca a so mòglia stessu, perchè in a carne di Ghjesù, hè Diu chì sceglie i so apòstuli è i so discìpuli, à dì u Spìritu Babbu chì hè in ellu. è chì l'anima.

Gen.11: 31: " Terach hà pigliatu Abram u so figliolu, è Lot u figliolu di Haran, u figliolu di u so figliolu, è Sarai a so nuora, a mòglia di Abram u so figliolu. Andavanu inseme da Ur di i Caldei à u paese di Canaan. Sò ghjunti in Haran, è si sò abitati quì .

A famiglia sana, cumpresu Abram, si stalla in u nordu di u paese, in Charan. Stu primu muvimentu li porta à avvicinassi à u locu di a nascita di l’umanità. Si separanu da e grande cità, digià assai populate è digià assai ribelli, da a piaghja fertili è pruspera.

Gen.11: 32: " I ghjorni di Terah eranu dui centu cinque anni; è Terah morse in Haran .

Natu in u 1878, Térach hè mortu à l'età di 205 in u 2083.

 

À a fine di u studiu di stu capitulu, avemu nutatu chì u prughjettu di riduce l'expectativa di vita à 120 anni hè in modu di successu. Trà i "600 anni" di Sem è i "148 anni" di Nahor o i "175 anni" d'Abrahamu, l'accortamentu di a vita hè evidenti. Circa 4 seculi dopu, Mosè camperà per esattamente 120 anni. U numeru citatu da Diu serà ottenutu cum'è un mudellu cumpletu.

 

In l'esperienza vissuta da Abràhamu, Diu mostra ciò chì ellu stessu hè prontu à fà per riscattà a vita di i so eletti chì ellu sceglie trà tutte e so criature umane secondu s'ellu cunservanu a so maghjina di ellu. In questa scena storica, Abràhamu hè Diu in Babbu, Isaac, Diu in u Figliolu è u cumplementu serà fattu in Ghjesù Cristu è nantu à u so sacrifiziu vuluntariu nascerà u novu pattu.

 

 

Genesi 12

 

Separazione da a famiglia terrestre

 

Gen.12: 1: " Eternu disse à Abram: Andate da u vostru paese, da a vostra patria, è da a casa di u vostru babbu, à a terra chì vi mustraraghju ".

À l'urdinamentu di Diu, Abram hà da abbandunà a so famiglia terrena, a casa di u so babbu, è avemu da vede in questu ordine u significatu spirituale chì Diu hà datu in Gen.2:24, à e so parolle chì dicenu: "C 'Per quessa, un omu hà da esse . Lascià u so babbu è a so mamma, è s'uniscerà à a so moglia, è diventeranu una sola carne . Abramu deve " abbandunà u so babbu è a mamma " per entre in u rolu spirituale profeticu di Cristu per quale solu a "Sposa ", a so assemblea di l'eletti, conta. I ligami carnali sò ostaculi à l'avanzamentu spirituale chì l'eletti anu da evità, per riesce à fà, in una maghjina simbolica, " una sola carne " cù Ghjesù Cristu u Diu creatore YaHWéH.

Gen. 12: 2: " Ti farà una grande nazione, è ti benedicaraghju; Fararaghju u vostru nome grande, è sarete una surgente di benedizzione ".

Abram diventerà u primu di i Patriarchi di a Bibbia, ricunnisciutu da i monoteisti cum'è u "babbu di i credenti". Hè ancu in a Bibbia, u primu servitore di Diu chì i dettagli di a so vita seranu seguiti è revelati longu.

Gen.12: 3: " Benederaghju quelli chì ti benedicanu, è quelli chì ti maledicà, malediraghju; è tutte e famiglie di a terra saranu benedette in tè ".

I viaghji è i scontri d'Abramu daranu a prova di questu è digià in Egittu quandu Faraone vulia dorme cù Sarai, crede ch'ella era a so surella secondu ciò chì Abram hà dettu per prutege a so vita. In una visione, Diu hà fattu sapè chì Sara era a moglia di un prufeta è guasi morse.

A seconda parte di stu versu, " tutte e famiglie di a terra seranu benedette in voi ", truverete u so rializazione in Ghjesù Cristu, figliolu di David di a tribù di Ghjuda, figliolu d'Israele, figliolu d'Isaac, figliolu d'Abramu. Hè nantu à Abram chì Diu hà da custruisce e so duie alleanze successive chì prisentanu i standard di a so salvezza. Perchè sti normi avianu a evoluzione per passà da u tipu simbolicu à u tipu reale; secondu chì l'omu piccatu vive prima di Cristu o dopu à ellu.

Gen.12: 4: " Abramu si n'andò, cum'è YaHWéH li avia dettu, è Lot si n'andò cun ellu. Abramu avia settantacinque anni quand'ellu esce da Haran .

À 75 anni, Abram hà digià una longa sperienza di vita. Avemu da acquistà sta sperienza per sente è cercà à Diu; chì hè fattu dopu avè scupertu e maledizioni di l'umanità siparata da ellu. Se Diu l'hà chjamatu, hè perchè Abram u circava, cusì quandu Diu si palesa à ellu, si affretta à ubbidisci. E sta ubbidenza salutaria serà cunfirmata è ricurdata à u so figliolu Isaac in questu versu citatu in Gen.26: 5: " perchè Abraham hà ubbiditu à a mo voce, è hà guardatu i mo ordini, i mo cumandamenti, i mo statuti è e mo lege ". Abramu ùn puderia micca mantene queste cose solu se Diu li presentava. Questa tistimunianza di Diu ci palesa chì parechje cose chì ùn sò micca citate in a Bibbia sò state realizate. A Bibbia solu ci prisenta un riassuntu di e longa esistenza di a vita umana. È a vita di un omu di 175 anni, solu Diu pò dì ciò ch'ella hà campatu minutu per minutu, secondu per secondu, ma per noi, un riassuntu di l'essenziale hè abbastanza.

Cusì, a benedizzione di Diu datu à Abram si basa nantu à a so ubbidienza, è tuttu u nostru studiu di a Bibbia è e so profezie saria in vain s'ellu ùn avemu micca capitu l'impurtanza di sta ubbidienza perchè Ghjesù Cristu ci hà datu u so cum'è un esempiu dicendu in Ghjuvanni. 8:29: " Quellu chì m'hà mandatu hè cun mè; ùn m'hà micca lasciatu solu, perchè sempre facciu ciò chì li piace ". Hè listessu cù qualcunu; ogni bona relazione hè ottenuta fendu " ciò chì hè piacevule " à quellu chì vulete piacè. Dunque, a fede sia, a vera religione, ùn hè micca una cosa cumplessa, ma un tipu simplice di relazione chì piace à Diu è à sè stessu.

In i nostri tempi finali, u segnu chì hè emergente hè quellu di a disubbidienza di i zitelli versu i so genitori è versu l'autorità naziunali. Diu urganizeghja queste cose per fà chì l'adulti chì sò ribelli, ingrati o indifferenti versu ellu scopre ciò chì ellu stessu sperimenta per via di a so gattivezza . Cusì, l'azzioni creatu da Diu urlanu assai più forte chì i gridari è i discorsi, per sprimà a so indignazione ghjustu è solu rimproveri.

Gen.12: 5: " Abramu pigliò Sarai a so mòglia è Lot u figliolu di u so fratellu, cù tutti i beni chì avianu è i servitori chì avianu acquistatu in Haran. Partenu per andà in u paese di Canaan, è sò ghjunti in u paese di Canaan .

Charan hè situatu à nord-est di Canaan. Abram va dunque da Haran à punente poi à u sudu, è entra in Canaan.

Gen.12: 6: " Abramu hà viaghjatu à traversu u paese à un locu chjamatu Sichem, à e querce di Moreh. I Cananei eranu tandu in u paese ".

Ci duvemu ricurdà ? " I Canaaniti " sò giganti, ma allora chì ne hè Abramu stessu? Perchè l'inundazione era sempre assai vicinu è Abramu puderia esse assai di grandezza di giganti. À l'entrata in Canaan, ùn informa micca a prisenza di questi giganti, chì hè logicu s'ellu ellu stessu hè sempre in questa norma. Scendendu à u sudu, Abramu attraversa l'oghje Galilea è ghjunghje in l'oghje Samaria, in Sichem. Sta terra di Samaria serà un locu d'evangelizazione favuritu da Ghjesù Cristu. Quì, truverà a fede in a "samaritana" è a so famiglia, à quale, per a prima volta, per a so grande sorpresa, un Ghjudeu hè statu permessu di entre.

Gen.12: 7: " Eternu apparsu à Abram, è disse: "A to discendenti daraghju sta terra. Et Abram bâtit là un autel à Yahvé, qui lui était apparu .

Diu hà sceltu prima Samaria oghje per mustrà si à Abram chì santificà sta riunione custruendu un altare quì, un simbulu profeticu di a croce di a tortura di Cristu. Sta scelta suggerisce un ligame à l'evangelizazione futura di u paese da Ghjesù Cristu è i so apòstuli. Hè da stu locu chì Diu li annuncia ch'ellu darà stu paese à a so pusterità. Ma quale, u Ghjudeu o u Cristianu ? Malgradu i fatti storichi in favore di i Ghjudei, sta prumessa pare chì cuncerna l'eletti di Cristu per u cumpletu in a nova terra; per l'eletti di Cristu sò ancu, secondu u principiu di ghjustificazione per a fede, a sumente prumessa à Abram.

Gen.12: 8: " Da quì si trasferì à a muntagna à l'est di Bethel, è piantò e so tende, avendu Bethel à punente è Ai à u livante. Il bâtit là aussi un autel à YaHWéH, et il invoqua le nom de YaHWéH .

Scendendu à u sudu, Abram si campò in e muntagne trà Bethel è Ai. Diu specifica l'orientazione di e duie cità. Bethel significa "casa di Diu" è Abramu u mette à punente, in l'orientazione chì serà datu à u tabernaculu è u tempiu di Ghjerusalemme, cusì chì, quandu entra versu a santità di Diu, a so casa, l'officianti giranu a spalle. u sole chì nasce à u livante, u livante. À u livante si trova a cità Aï chì a so radica significa : pila di petra, ruvina o cullina è munumentu. Diu ci palesa u so ghjudiziu: di fronte à l'entrata di l'eletti in a casa di Diu sò à u livante solu ruine è munzi di petri. In questa maghjina, Abramu avia aperte i dui camini di a libertà davanti à ellu: à punente, Bethel è a vita o, à l'est, Ai è a morte. Fortunatamente, avia digià sceltu a vita cù YaHWéH.

Gen.12: 9: " Abramu cuntinuau i so viaghji, avanzendu versu u sudu ".

Nota chì in questa prima traversata di Canaan, Abramu ùn va micca à "Jebus", u nome di a futura cità di David: Ghjerusalemme, chì hè cusì totalmente ignorata da ellu.

Gen.12: 10: " Ci era una fame in u paese; è Abram scendinu in Egittu per campà quì, perchè a fame era grande in u paese .

Cume seria u casu, à l'epica quandu Ghjiseppu, figliolu di Ghjacobbu, Israele, divintò u primu visir d'Egittu, era a fame chì purtò Abram in Egittu. L'esperienze ch'ellu avia ci sò cuntate in u restu di i versi di stu capitulu.

Abram hè un omu pacificu è ancu teme. Temendu d'esse ammazzatu per piglià a so moglia Saraï chì era assai bella, decisu di prisintàla cum'è a so surella, una meza verità. Grâce à cette stratagème, Faraon lui a plu et l'a couvert de biens qui lui donneront richesse et pouvoir. Questu ottenutu, Diu colpisce Faraone cù pesti è ampara chì Sarai hè a so moglia. Allora persegue Abram chì lascia l'Egittu riccu è putente. Sta spirienza prufetizza u sughjornu di l’Ebrei chì, dopu à esse stati i schiavi di l’Egittu, u lasceranu piglià u so oru è e so ricchezze. È questu putere sarà prestu assai utile per ellu.

 

 

Genesi 13

 

A separazione di Abramu da Lot

 

Riturnendu da l'Eggittu, Abramu, a so famiglia è Lot, u so nipote, riturnò in Betel à u locu induve avia stallatu un altare per invucà à Diu. Mentre sò tutti in questu locu trà Bethel è Ai be, trà "a casa di Diu" è a "ruvina". Dopu à liti trà i so servitori, Abram si separa da Lot à quale ellu dà a scelta di a direzzione ch'ellu vole piglià. E Lot hà pigliatu l'uppurtunità di sceglie a piaghja è a so fertilità pruspettate a prusperità. Versu 10 dice: " Lotu alzò l'ochji è vide tutta a piaghja di u Ghjurdanu, chì era cumpletamente annacquata. Prima chì u Signore hà distruttu Sodoma è Gomorra, era finu à Zoar un giardinu di u Signore, cum'è a terra d'Egittu . Fendu cusì, ellu sceglie "ruvina" è a scoprerà quandu Diu colpisce cù u focu è u sulfuru e cità di sta valle oghje in parte cuperte da u "Mari Mortu"; punizione da quale scapperà cù e so duie figliole, grazia à a misericordia di Diu chì mandarà dui anghjuli per avvirllu è fà lascià Sodoma duv’ellu camperà. Leghjimu in u versu 13: " U populu di Sodoma era gattivi, è grandi peccatori contr'à YaHWéH ".

Abram resta dunque, vicinu à Bethel, "a casa di Diu" in a muntagna.

Gen.13: 14 à 18: " Eternu disse à Abram, dopu chì Lot s'hè separatu da ellu: Alzate i vostri ochji, è da induve site, fighjate versu u nordu è u sudu, versu l'est è l'ovest; perchè tuttu u paese chì vedete daraghju à tè è à i to discendenti per sempre. Fararaghju a vostra sumente cum'è a polvara di a terra , cusì chì , s'ellu si pò numerate a polvara di a terra , a vostra sumente serà ancu numerata. Alzate, viaghjate a longu è a larghezza di a terra; perchè ti daraghju . Abram piantò e so tende, è ghjunse à campà trà e querce di Mamre, chì sò vicinu à Ebron. Et il bâtit là un autel à Yahvé . »

Dopu avè lasciatu l'scelta à Lot, Abram riceve a parte chì Diu li voli dà è quì, rinnuvà e so benedizioni è e so prumesse. U paraguni di a so " semente " cù a " polvera di a terra ", l'origine è a fine di l'anima umana, u corpu è u spiritu, secondu Gen.2: 7, serà cunfirmata da quella di e " stelle di u celu " in Gen. .15: 5.

 

 

Genesi 14

 

Separazione da u putere

 

Quattru rè da u livante venenu à fà a guerra contr'à i cinque rè di a valle induve si trova Sodoma, induve Lot vive. I cinque rè sò battuti è fatti prigiuneri cum'è Lot. Avvertitu, Abram vene in u so aiutu è libera tutti l'ostaggi prigiuneri. Notemu l'interessu di u versu chì seguita.

Gen.14: 16: " Hà purtatu tutte e ricchezze; purtò dinò à Lot, u so fratellu, cù i so beni, è e donne è u populu .

In rialità, era solu per Lot chì Abramu intervene. Ma cuntendu i fatti, Diu maschera sta realità per evucà u so rimproveru versu Lot chì hà fattu a mala scelta di campà in a cità di i gattivi.

Gen.14: 17: " Dopu chì Abram era tornatu vittorioso da Kedorlaomer è da i rè chì eranu cun ellu, u rè di Sodoma si n'andò à scuntrà in a valle di Shaweh, chì hè a valle di u rè " .

U vincitore deve esse ringraziatu. A parolla "Shavéh" significa: pianura; precisamente, ciò chì hà sedutu à Lot è hà influenzatu a so scelta.

Gen.14: 18: " Melchisedec, rè di Salem, purtò pane è vinu: era sacerdote di u Diu Altìssimu ".

Stu rè di Salem era " sacerdote di u Diu Altissimo ". U so nome significa: "u mo Rè hè Ghjustizia". A so prisenza è a so intervenzione furnisce a prova di una cuntinuità di cultu di u veru Diu in terra da a fine di u diluviu chì ferma sempre assai presente in i pinsamenti di l'omi di u tempu d'Abramu. Ma questi adoratori di u veru Diu ùn sanu nunda di u prughjettu di salvezza chì Diu revelarà per mezu di l'esperienze profetiche vissute da Abram è i so discendenti.

Gen.14: 19: " E hà benedettu Abram, è disse: Benedettu sia Abram da u Diu Altìssimu, Signore di u celu è a terra! »

A benedizzione di stu rappresentante ufficiale di Diu cunfirma ancu a benedizzione chì Diu hà datu direttamente à Abram in persona.

Gen.14: 20: " Benedettu sia u Diu Altìssimu, chì hà datu i vostri nemici in e vostre mani! È Abram li dete una decima di tuttu .

Melchisedec benedica Abramu, ma hè attentu à ùn attribuisce micca a so vittoria; l'attribua à " u Diu Altìssimu chì hà mandatu i so nemici in e so mani . È, avemu un esempiu concretu di l'obbedienza d'Abramu à e lege di Diu postu chì ellu " hà datu a decima di tuttu " à Melchisedec chì u nome significa: "U mo Rè hè a Ghjustizia". Sta lege di tithing dunque esistia digià da a fine di l'inundazione nantu à a terra è prubabilmente ancu prima di u "diluviu".

Gen.14: 21: " U rè di Sodoma disse à Abram: "Dà mi ghjente, è pigliate per voi e ricchezze ".

U rè di Sodoma hè debitu à Abram chì hà liberatu u so populu. Allora voli pagà riali per u so serviziu.

Gen.14: 22: " Abramu rispose à u rè di Sodoma: Alzu a mo manu à YaHWéH, u Diu Altìssimu, signore di u celu è a terra: "

Abramu prufittà di a situazione per ricurdà à u rè perversu l'esistenza di " YaHWéH u Diu Altissimo ", l'unicu " Maestru di u celu è a terra "; chì face di ellu l'unicu pruprietariu di tutte e ricchezze chì u rè ottenga per via di a so gattivezza.

Gen.14: 23: " Ùn piglieraghju nunda di ciò chì hè u vostru, mancu un filu, nè un cordone, perchè ùn dite micca: Aghju fattu riccu Abram. Nunda per mè! »

In questa attitudine, Abram tistimunieghja à u rè di Sodoma chì hè vinutu solu à sta guerra per salvà u so nipote Lot. Abram cundanna cum'è Diu stu rè chì campa in u male, a perversione è a viulenza. Et il lui précise ce qu'il rejette en refusant les richesses qu'il a obtenues sans mérite.

Gen.14: 24: " Solu ciò chì i ghjovani mancianu, è a parte di l'omi chì marchjò cun mè, Aner, Eshcol, è Mamre: pigliaranu a so parte ".

Ma sta scelta d'Abramu cuncerna solu à ellu, l'omu servitore di Diu, è i so servitori ponu piglià a so parte di e ricchezze offerte.

 

 

Genesi 15

 

Separazione per allianza

 

Gen.15: 1: " Dopu à questi avvenimenti, a parolla di u Signore hè ghjunta à Abramu in una visione, è disse : Abram, ùn teme micca ; Sò u vostru scudu, è a vostra ricumpensa serà assai grande ".

Abram hè un omu pacificu chì vive in un mondu brutale, ancu in una visione Diu, u so amicu YaHWéH, vene à rassicurallu: "Sò u vostru scudu, è a vostra ricumpensa serà assai grande ".

Gen.15: 2: " Abramu hà rispostu: Signore, YaHWéH, chì mi darete? vai senza figlioli; è l'erede di a mo casa hè Eliezer di Damascu ".

Per un bellu pezzu, Abram hà patitu di ùn avè pussutu esse babbu per via di a sterilità di Sarai, a so moglia legittima. È sà chì quandu ellu mori, un parente vicinu eredite a so pruprietà: " Eliezer di Damascu ". Fighjemu in u passatu quantu vechja sta cità " Damascu " in Siria.

Gen.15: 3: " È Abramu disse: "Eccu, ùn m'avete micca datu sumente, è quellu chì hè natu in a mo casa serà u mo eredi ".

Abram ùn capisce micca e prumesse fatte per a so pusterità postu ch'ellu ùn hà micca, essendu senza figlioli.

Gen.15: 4: " Allora a parolla di u Signore hè ghjunta à ellu: Ùn serà micca u vostru eredi, ma quellu chì vene da u vostru corpu serà u vostru eredi ".

Diu li dice ch'ellu sarà veramente u babbu di un zitellu.

Gen.15: 5: " E quandu l'avia purtatu fora, disse: Fighjate versu u celu, è numerate l'astri, s'ellu pudete numerarli. È li disse: Questa serà a to sumente .

À l'occasione di sta visione data à Abram, Diu ci palesa una chjave simbolica di u significatu chì dà spiritualmenti à a parolla " stella ". Originariamente citatu in Gen.1: 15, " a stella " hà u rolu di " illuminà a terra " è questu rolu hè digià quellu di Abramu chì Diu hà chjamatu è apartu per questu scopu, ma serà ancu quellu di tutti i credenti chì riclamà a so fede è u so serviziu per Diu. Innota chì sicondu Dan.12: 3, u statutu di "stelle " serà datu à l'eletti nantu à a so entrata in l'eternità: " Quelli chì sò intelligenti brillaranu cum'è u splendore di u celu, è quelli chì insegnanu a ghjustizia, à a multitùdine. brillarà cum'è l'astri, per sempre è sempre ". L'imaghjini di a "stella " hè solu attribuita à elli per via di a so scelta da Diu.

Gen.15: 6: " Abramu hà fiducia in YaHWéH, chì hà cuntatu per ellu cum'è ghjustizia ".

Stu cursu di verse custituisce l'elementu ufficiale di a definizione di a fede è u principiu di a ghjustificazione per a fede. Perchè a fede ùn hè nunda altru ch'è una fiducia illuminata, ghjustificata è dignificata. A fiducia in Diu hè legittima solu in a cunniscenza illuminata di a so vulintà è di tuttu ciò chì li piace, senza chì diventa illegittima. Fiducià à Diu hè di crede chì ellu benedica solu quelli chì ubbidiscenu, seguitendu l'esempiu di Abramu è l'esempiu perfettu di Ghjesù Cristu.

Stu ghjudiziu di Diu nantu à Abram profetizeghja quellu chì ellu purtarà à tutti quelli chì agiranu cum'è ellu, in a listessa obbedienza à a verità divina pruposta è dumandata in u so tempu.

Gen.15: 7: " U Signore hà dettu di novu: Sò u Signore, chì vi hà purtatu fora di Ur di i Caldei, per dà à voi sta terra per pussede ".

Cum'è un preambulu à a presentazione di u so pattu cù Abram, Diu ricorda à Abram chì u purtò fora di Ur di i Caldei. Questa formula hè modellata nantu à a presentazione di u primu di i "dieci cumandamenti" di Diu citati in Exo.20: 2: " Sò YaHWéH, u vostru Diu, chì vi hà purtatu fora di a terra d'Egittu, da a casa di schiavitù ".

Gen.15: 8: " Abramu hà rispostu: Signore, YaHWéH, da chì saraghju chì l'aghju pussede? »

Abram dumanda à YaHWéH un segnu.

Gen.15: 9: " È u Signore li disse: Pigliate una giovenca di trè anni, una capra di trè anni, un ariete di trè anni, una tortora è una culomba .

Gen.15: 10: " Abramu pigliò tutti questi animali, li tagliò à mezu, è pusò ogni pezzu unu di fronte à l'altru; ma ùn hà sparte l'acelli .

A risposta di Diu è l'azzione di Abramu necessitanu spiegazione. Sta cerimonia sacrificale hè basatu annantu à l'idea di spartera chì cuncerna i dui partiti chì s'impegnanu in una alleanza, vale à dì : spartemu inseme. L'animali tagliati à mezu simbulizeghjanu u corpu di Cristu chì, essendu unu, serà spartutu spiritualmenti trà Diu è i so eletti. E pecure sò l'imaghjini di l'omu è di Cristu ma l'acelli ùn anu micca sta maghjina di l'omu chì serà u Cristu mandatu da Diu. Hè per quessa chì, cum'è un simbulu celeste, si prisentanu in u pattu, ma ùn sò micca tagliati. L'espiazione di Ghjesù per u peccatu serà propizia solu à l'eletti terrestri, micca à l'anghjuli celesti.

Gen 15:11: " L'acelli rapaci cascò nantu à i cadaveri; è Abramu li cacciò fora ".

In u prugettu prufeziatu da Diu, solu i cadaveri di i gattivi è di i ribelli seranu messi cum'è alimentu à l'acelli di preda à u ritornu in gloria di Cristu, u salvatore. À a fine di u tempu, stu destinu ùn cuncernarà micca quelli chì facenu un pattu cù Diu in Cristu è da e so lege. Perchè i cadaveri di l'animali cusì esposti sò di santità assai grande per Diu è per Abram. U gestu d'Abramu hè ghjustificatu perchè i fatti ùn devenu micca cuntradite a prufezia chì riguarda u futuru è u destinu finale di a santità di Cristu.

Gen.15: 12: " À u tramontu, un sonnu prufondu hè cascatu annantu à Abram; è eccu, a paura è una grande bughjura ghjunsenu nantu à ellu ".

Stu sonnu ùn hè micca normale. Hè un " sonnu prufondu ", cum'è quellu in quale Diu hà immersi à Adam per furmà una donna, u so " aiutu ", da una di e so coste. Cum'è parte di l'allianza ch'ellu face cù Abram, Diu li revelerà u sensu prufeticu datu à questu " aiutu " chì serà l'ughjettu di l'amore di Diu in Cristu. In fatti, solu in l'apparenza, Diu u fa mori per entre in a so presenza eterna, anticipendu cusì a so entrata in a vita eterna, vale à dì in a vita vera, secondu u principiu chì nimu pò vede à Diu è campà.

A " grande bughjura " significa chì Diu u rende cecu à a vita terrena per custruisce in a so mente imagine virtuale di natura profetica, cumprese l'apparenza è a presenza di Diu stessu. Cusì immersi in a bughjura, Abram sente una « paura » legittima. De plus, il souligne le caractère formidable du Dieu créateur qui lui parle.

Gen.15: 13: " È YaHWéH disse à Abram: Sapete chì i vostri discendenti seranu stranieri in un paese chì ùn serà micca u so; ci saranu schiavi, è seranu oppressi per quattrucentu anni .

Diu annuncia à Abram u futuru, u destinu riservatu à i so discendenti.

"... i vostri discendenti seranu stranieri in un paese chì ùn serà micca u so ": questu hè l'Eggittu.

"... ci saranu schiavi ": à u cambiamentu di un novu Faraone chì ùn avia micca cunnisciutu Ghjiseppu, l'Ebreu chì divintò gran visir di u so predecessore. Questa schiavitù serà realizatu in u tempu di Mosè.

"... è seranu oppressi per quattru centu anni ": Ùn si tratta micca solu di l'oppressione egiziana, ma più largamente di l'oppressione chì affetterà i discendenti d'Abramu finu à ch'elli anu pussedimentu in Canaan, a so terra naziunale prumessa da Diu.

Gen.15: 14: " Ma ghjudicheraghju a nazione à quale servenu, è dopu esceranu cù grandi ricchezze ".

A nazione mirata sta volta hè solu l'Eggittu, chì lasciaranu, pigliendu in modu efficace tutte e so ricchezze. Nota chì in questu versu, Diu ùn attribuisce micca à l'Eggittu l'"oppressione" citata in u versu precedente. Questu cunfirma u fattu chì i " quattru centu anni " citati ùn s'applicanu micca solu à l'Eggittu.

Gen.15: 15: " Vai in pace à i to babbi, sarete intarratu dopu una vechja vechja felice ".

Tuttu succederà cum'è Diu hà dettu. Serà intarratu in Hebron in a caverna di Macpelah nantu à un terrenu acquistatu da Abram durante a so vita da un Hittite.

Gen.15: 16: " In a quarta generazione tornanu quì; car l'iniquité des Amoréens n'est pas encore à son apogée .

Frà questi Amori, l'Hittiti anu boni rapporti cù Abram chì cunsidereghjanu esse un rappresentante di u grande Diu. Allora accunsenu à vende à ellu a terra per a so tomba. Ma in " quattru generazioni " o " quattru centu anni ", a situazione serà sfarente è i pòpuli cananeani anu ghjuntu à u sogliu di a ribellione micca sustinutu da Diu è seranu tutti annihilati per lascià a so terra à l'Ebrei chì a feranu. a so terra naziunale..

Per capisce megliu stu prughjettu disastru per i Cananei, ci vole à ricurdà chì Noè avia maleditu Canaan chì era u primu figliolu di u so figliolu Cam. A terra prumessa era dunque pupulata da stu discendente di Cam maleditu da Noè è da Diu. A so distruzzione era solu una questione di tempu numinatu da Diu per rializà i so scopi nantu à a terra.

Gen.15: 17: " Quandu u sole s'era tramuntatu, ci era bughjura prufonda; è eccu, era una furnace fumante, è fiamme passavanu trà l'animali divisi .

In questa cerimonia, u focu illuminatu da l'omu hè pruibitu. Per osà trasgressà stu principiu, i dui figlioli d'Aaron seranu un ghjornu cunsumati da Diu. Abram avia dumandatu à Diu per un signu è hè vinutu in a forma di u focu celeste chì passava trà l'animali tagliati in dui. Hè cusì chì Diu tistimunieghja per i so servitori cum'è u prufeta Elia davanti à i prufeti di i Baals supportati da a regina straniera è a moglia di u rè Acab, chjamatu Jezabel. U so altare affucatu in l'acqua, u focu mandatu da Diu cunsumerà l'altare è l'acqua preparata da Elia, ma l'altare di i falsi prufeti serà ignoratu da u so focu.

Gen.15: 18: " In quellu ghjornu, u Signore hà fattu un pattu cù Abram, è disse: "A to discendenti, aghju datu sta terra, da u fiumu di l'Eggittu à u gran fiume, u fiumu Eufrate" .

À a fine di stu capitulu 15, stu versu cunfirma, u so sughjettu principale hè veramente quellu di l'alianza chì separa l'eletti da l'altri omi per ch'elli spartenu sta alleanza cù Diu è u serve.

I cunfini di a terra prumessa à l'Ebrei  superanu quelli chì a nazione occuparà dopu a cunquista di Canaan. Ma Diu include in a so offerta l'immensi deserti di Siria è di l'Arabia chì si uniscenu à l'"Eufrate " versu l'est, è ancu u desertu di Shur chì separa " Egittu " da Israele. Trà issi deserti, a terra prumessa piglia l'apparenza di un giardinu di Diu.

In a lettura spirituale profetica, i " fiumi " simbulizeghjanu i pòpuli, cusì Diu pò prufetizà nantu à a pusterità d'Abramu, nantu à Cristu chì truverà i so adoratori è i so eletti oltre Israele è Egittu, à punente in "Europa" simbolizatu in Revelazione 9: 14 sottu u nome di u " grande fiume Eufrate ".

Gen.15: 19: " u paese di i Keniti, di i Keniziti, di i Kadmoniti, "

Gen.15: 20: " di l'Hittiti, di i Periziti, di i Refaim, "

Gen.15: 21: " di l'Amorrei, è di i Cananei, è di i Girgasi, è di i Ghjebusi ".

In u tempu d'Abramu, sti nomi designanu e famiglie riunite in cità chì custituiscenu è populanu a terra di Canaan. Frà elli, ci sò i Rephaim chì anu cunservatu più di l'altri u standard gigante di l'antediluviani quandu Joshua hà pigliatu u territoriu " quattru generazioni " o " quattru centu anni " dopu.

Abram hè u patriarca di i dui patti di u pianu di Diu. A so discendenza attraversu a carne generarà numerosi discendenti chì nasceranu in u populu sceltu da Diu, ma micca elettu da ellu. In u risultatu, sta prima allianza basata nantu à a carne distorte u so prughjettu di salvezza è cunfundisce a so intelligenza, perchè a salvezza ùn resta solu nantu à l'attu di fede in i dui alleanze. A circuncisione di a carne ùn hà micca salvatu l'omu ebreu ancu s'ellu era dumandatu da Diu. Ciò chì hà permessu di esse salvatu era i so opere ubbidienti chì anu revelatu è cunfirmatu a so fede è a fiducia in Diu. È hè a stessa cosa chì cundizzioni a salvezza in u novu pattu, in quale a fede in Cristu hè fatta vivu da l'opere di ubbidienza à i cumandamenti, l'urdinamentu è i principii divini revelati da Diu, in tutta a Bibbia. In una relazione cumpleta cù Diu, l'insignamentu di a lettera hè illuminatu da l'intelligenza di u spiritu; Hè per quessa chì Ghjesù hà dettu: " A lettera uccide, ma u Spìritu dà a vita ".

 

 

Genesi 16

 

Separazione per legittimità

 

Gen.16: 1: " Sarai, a moglia d'Abramu, ùn hà micca datu figlioli. Ella avia un servitore egizianu chjamatu Agar .

Gen.16: 2: " E Sarai disse à Abram: Eccu, u Signore m'hà fattu sterile; venite, vi pregu, à u mo servitore; forsi avaraghju figlioli per mezu di ella. Abram ascoltò a voce di Sarai .

Gen.16: 3: " Allora Sarai, a mòglia d'Abramu, pigliò Agar l'Egiziana, a so serva, è l'hà datu per moglie à Abram, u so maritu, dopu chì Abram avia abitatu deci anni in u paese di Canaan " .

Ci hè facile à criticà sta scelta disgraziata per via di l'iniziativa di Saraï ma fighjate a situazione cum'è si prisenta à a beata coppia.

Diu avia dettu à Abram chì un zitellu nascerà da u so ventre. Ma ùn li disse micca di Sarai, a so moglia chì era sterile. Inoltre, Abram ùn hà micca interrugatu u so Creatore per i dettagli nantu à i so annunzii. Aspittava chì Diu li parlassi secondu a so vuluntà sovrana. È quì, ci vole à capisce chì sta mancanza di spiegazione era precisamente destinata à pruvucà sta iniziativa umana da quale Diu crea una contrapartita illegittima in quantu à a prumessa di benedizzione, ma utile, per mette davanti à u futuru Israele custruitu nantu à Isaac. una cumpetizione guerriera è protestante, avversaria è ancu nemica. Diu hà capitu chì in più di i dui chjassi, u bonu è u male posti davanti à e scelte di l'omu, « a carota è u bastone » eranu necessarii l'un l'altru, per fà avanzà u « sumere » ». A nascita di Ismaele, ancu u figliolu d'Abramu, prumove a furmazione di u persunale arabu finu à a so ultima forma in a storia, a religione, l'Islam (sottomissione; una altezza per questu populu naturali è ereditariu ribellu).

Gen. 16: 4: " Andò à Agar, è ella cuncepì. Quandu si vidia incinta, guardò a so padrona cun disprezzu .

Questa attitudine disprezzu di Agar, l'egiziana versu a so padrona, carattirizza ancu oghje i populi arabi musulmani. È fendu cusì, ùn sò micca sanu sanu sbagliati, perchè u mondu uccidintali hà disregarded l'immensu privilegiu di avè statu evangelizatu in u nome di u divinu Cristu Ghjesù. Cusì chì sta falsa religione araba cuntinueghja à proclamà chì Diu hè grande quandu l'Occidenti l'hà sguassatu da i registri di i so pinsamenti.

L'imaghjini datu in stu versu riprisentanu a situazione esatta di u nostru tempu di a fine, perchè u Cristianesimu uccidintali, ancu distortu, cum'è Sarai ùn porta più figlioli è si affonda in a sterilità spirituale di a bughjura. È u dittu dice : in u paese di i cechi, l'ochju sò rè.

Gen.16: 5: " E Sarai disse à Abram: L'insultu chì hè statu fattu à mè hè nantu à tè. Aghju messu u mo servitore in u to pettu; è quand'ella hà vistu ch'ella era incinta, m'hà guardatu cun disprezzu. Chì u Signore sia ghjudice trà mè è voi! »

Gen.16: 6: " Abramu disse à Sarai: "Eccu, a vostra serva hè in u vostru putere; tratta cun ella cum'è vo vulete. Allora Sarai a maltratta ; et Agar s'enfuit loin d'elle .

Abram assume a so rispunsabilità, è ùn culpisce micca Sarai per esse l'ispirazione per questa nascita illegittima. Cusì, da u principiu, a legittimità impone a so lege nantu à l'illegittimità è dopu à sta lezziò, da avà i matrimonii solu uniscerà e persone da a stessa famiglia immediata finu à l'Israele di u futuru è a so forma naziunale ottenuta dopu à a surtita da Israele.

Gen.16: 7: " L'ànghjulu di YaHWéH l'hà trovu vicinu à una surgente d'acqua in u desertu, vicinu à a surgente chì hè nantu à a strada di Shur ".

Stu scambiu direttu trà Diu è Agar hè pussibule solu in virtù di u statu benedettu d'Abramu. Diu si trova in u desertu di Schur chì diventerà a casa di l'Arabi nomadi chì campanu in tende in cerca constante di alimentazione per e so pecure è i cammelli. A surgente di l'acqua era u mezzu di sopravvivenza di Hagar è scontra a "primavera di l'acqua di a vita", chì vene à incuragisce à accettà u so statutu di servitore è u so destinu prolificu.

Gen.16: 8: " Dissi: Agar, serva di Sarai, da induve site, è induve andate? Ella rispose: Fughju da Sarai, a mo padrona .

Agar risponde à e duie dumande : induve andate ? Risposta : scappu. Da induve vene ? Risposta : da Sarai, a mo padrona.

Gen.16: 9: " L'ànghjulu di YaHWéH li disse: Ritorna à a vostra padrona, è umiliate sottu à a so manu ".

U grande ghjudice ùn li lascia micca scelta, urdineghja u ritornu è l'umiltà, perchè u veru prublema hè statu veramente causatu da u disprezzu mostratu à a so padrona chì, fora di a so sterilità, ferma a so amante legittima è deve esse servita è rispettata.

Gen.16: 10: " L'ànghjulu di YaHWéH li disse: Multiplicà i vostri discendenti, è seranu cusì numerosi chì ùn ponu esse numerati ".

YaHWéH l'incuraghjenu offrendulu una "carota". Il lui promet une postérité « si nombreuse qu'on ne peut les compter ». Ùn vi sbagliate micca, sta multitùdine serà carnale è micca spirituale. Perchè l'oraculi di Diu seranu purtati finu à u stabilimentu di u novu pattu, solu da i discendenti ebrei. Ma sicuru, ogni arabu sinceru pò entre in l'allianza di Diu accettendu i so standard scritti da l'Ebrei in a Bibbia. È da a so apparizione, u Coran musulmanu ùn hà micca scontru stu criteriu. Accusa, critica è distorte e verità bibliche autentificate da Ghjesù Cristu.

Aduprà per Ismaele l'espressione digià aduprata per Abramu, " si numarosi ch'elli ùn ponu esse cuntatu ", capimu chì si tratta solu di proliferazioni umane è micca di l'eletti scelti per a vita eterna. I paraguni pruposti da Diu sò sempre sottumessi à e cundizioni chì deve esse cumpletu. Esempiu: e " stelle di u celu " cuncerna ogni attività religiosa chì cunsiste in " illuminà a terra ". Ma chì luce ? Solu a luce di a verità legittimata da Diu face una " stella " degna di " brillare per sempre " in i celi, secondu Dan.12: 3, perchè seranu veramente " intelligenti " è anu veramente " insignatu a ghjustizia " secondu Diu.

Gen.16: 11: " L'ànghjulu di YaHWéH li disse: "Eccu, sì incinta, è darete à nascita un figliolu, è u nome Ismaele; perchè u Signore vi hà intesu in a vostra afflizione ".

Gen.16: 12: " Serà cum'è un sumere salvaticu; a so manu serà contru à tutti, è a manu di tutti serà contru à ellu; è abitarà in fronte à tutti i so fratelli ".

Diu paraguna Ismaël, è i so discendenti arabi, à un « sceccu salvaticu », l'animali rinumatu per u so caratteru recalcitrante è têtu ; è in più, brutale dapoi chjamatu " salvage ". Per quessa, ùn si lascia micca ammansà, domesticatu o cunduciutu. In corta, ùn ama micca è ùn si lascia micca amatu, è porta in i so geni una eredità aggressiva versu i so fratelli è straneri. Stu ghjudiziu stabilitu è revelatu da Diu hè di grande impurtanza, in questu tempu di a fine, per capisce u rolu di punizione, per Diu, di a religione di l'Islam chì hè stata cummattuta da u falsu Cristianesimu in i tempi quandu a "luce" cristiana era solu " bughjura ". Dapoi u so ritornu à a terra di i so antenati, Israele hè diventatu torna u so mira, cum'è l'Occidenti cristianu prutettu da u putere americanu, chì chjamanu, senza esse troppu sbagliatu, "u grande Satanassu". Hè vera chì un picculu "Satana" pò ricunnosce "u grande".

Dà nascita à Ismaele, un nome chì significa "Diu hà intesu", u zitellu di a disputa, Diu crea una separazione supplementaria in a famiglia di Abram. Si aghjunghje à a maledizione di e lingue create in l'esperienza di Babel. Ma s'ellu prepara i mezi à punisce, hè perchè cunnosce in anticipu u cumpurtamentu ribellu di l'omu in i so dui alleanze successive finu à a fine di u mondu.

Gen.16: 13: " Hà chjamatu Atta El roi u nome di YaHWéH chì avia parlatu cun ella; perchè ella disse : Aghju vistu qualcosa quì, dopu ch'ellu m'hà vistu ? »

U nome Atta El Roï significa: Tu sì u Diu chì vede. Ma digià, sta iniziativa di dà à Diu un nome hè un scandalu contr'à a so superiorità. U restu di stu versu traduttu in parechje manere diffirenti si riduce à stu pensamentu. Agar ùn pò micca crede. Ella, u servitore, era l'ughjettu di l'attinzioni di u grande Diu creatore chì vede u destinu è u revela. Dopu à sta sperienza, chì pò teme ?

Gen 16:14 " Per quessa, stu pozzu fù chjamatu pozzu di u rè di Lachai; hè trà Kadès è Bared .

I lochi terrestri induve Diu s'hè manifestatu sò prestigiosi ma l'onori chì l'omi li paganu sò spessu causati da u so spiritu idolatru, chì ùn li cuncilia micca cun ellu.

Gen 16:15 " Agar hà datu un figliolu à Abram; Et Abram donna le nom d'Ismaël au fils qu'Agar lui avait enfanté .

Ismaël hè veramente u figliolu autenticu d'Abramu, è soprattuttu u so primu figliolu à quale ellu sarà naturalmente attaccatu. Ma ùn hè micca u figliolu di a prumessa annunziatu da Diu prima. Eppuru sceltu da Diu, u nome " Ismaël " chì li hè datu o " Diu hà intesu " hè basatu annantu à l'afflizione di Agar soprattuttu, vittima di e decisioni pigliate da a so padrona è u so maestru. Ma in u sicondu sensu, hè ancu basatu annantu à l'errore d'Abramu è Sarai d'avè cridutu momentaneamente chì stu figliolu cuncipitu da Agar, l'egizianu, era a cunferma, a "risposta", è a realizazione di l'annunziu di Diu. L'errore averà cunsiquenzi sanguinari finu à a fine di u mondu.

Diu hè intrutu in u ghjocu di u pensamentu umanu è per ellu l'essenziale hè rializatu: u zitellu di a disputa è a separazione cunflittuali hè vivu.

Gen.16: 16: " Abramu avia ottantasei anni quandu Agar hà datu à Abram Ismaele ".

"Ismael" hè dunque natu in u 2034 (1948 + 86) quandu Abramu avia 86 anni.

 

 

 

 

Genesi 17

Separazione da a circuncisione : un signu in a carne

 

Gen.17: 1: " Quandu Abramu avia novanta nove anni, u Signore apparve à Abram, è li disse: Sò Diu Onnipotente. Camminate davanti à a mo faccia, è siate irreprensibili ".

In u 2047, 99 anni è Ismaele 13, Abram hè visitatu in spiritu da Diu chì si prisenta à ellu per a prima volta cum'è " Diu Onnipotente ". Diu prepara una azzione chì revelà stu caratteru "omnipotente". L'apparizione di Diu hè principarmenti di l'ordine verbale è uditivu perchè a so gloria resta invisibule ma una maghjina s'assumiglia di a so persona pò esse vistu senza more.

Gen.17: 2: " Stabiliraghju u mo pattu trà mè è voi, è vi multiplicaraghju senza fine ".

Diu rinnuva a prumessa di a so multiplicazione, sta volta specificendu " à l'infinitu " sia, cum'è " a polvera di a terra " è " e stelle di u celu " chì " nimu pò cuntà ".

Gen.17: 3: " Abramu cascò in faccia; è Diu li parlava, dicendu :

Capendu chì quellu chì li parla hè "Diu Onnipotente", Abramu casca nantu à a so faccia per ùn fighjà micca à Diu, ma sente e so parolle chì piacè tutta a so ànima.

Gen.17: 4: " Questu hè u mo pattu chì aghju fattu cun voi. Diventarete u babbu di una multitùdine di nazioni . »

U pattu fattu trà Diu è Abram hè statu rinfurzatu quellu ghjornu: " Tu diventerai u babbu di una multitùdine di nazioni ".

Gen.17: 5: " Ùn sarete più chjamatu Abram; ma u vostru nome serà Abraham, perchè vi aghju fattu u babbu di parechje nazioni . »

U cambiamentu di nome da Abramu à Abràhamu hè decisivu è in u so tempu Ghjesù farà u listessu cambiendu i nomi di i so apòstuli.

Gen. 17: 6: " Aghju vi farà abbundante fruttu, vi farà nazioni di voi; e rè esceranu da tè . »

Abram hè u primu babbu di e nazioni arabe in Ismaele, in Isaac, serà u babbu di l'Ebrei, i figlioli d'Israele; è in Madian serà u babbu di i discendenti di Madian ; induve Mosè truverà a so moglia Sefora, figliola di Jethro.

Gen.17: 7: " Stabiliraghju u mo pattu trà mè è voi, è i vostri discendenti dopu à voi, in e so generazioni: serà un pattu eternu, chì seraghju Diu per voi è per i vostri discendenti dopu à voi" .

Diu sceglie suttilmente e parolle di u so pattu chì seranu "perpetu" ma micca eternu. Questu significa chì l'allianza cunclusu cù i so discendenti carnali avarà una durata limitata. È questu limitu serà righjuntu quandu, in a so prima venuta è a so incarnazione umana, u Cristu divinu stabiliscerà nantu à a so morte vuluntaria, a basa di a nova alleanza chì avarà cunsequenze eterne.

À questu puntu, deve esse realizatu, tutti i primi umani destinati è chjamati da u principiu perde a so legittimità. Questu hè u casu di Cainu, primu natu d'Adam, d'Ismaele, primu natu, ma figliolu illegittimu d'Abramu, è dopu à ellu, serà u casu di Esaù, primogenitu d'Isaac. Stu principiu di fallimentu di u primu nascitu prufetizza u fallimentu di l'alianza carnale ebraica. U sicondu pattu serà spirituale è benefiziu solu i pagani veramente cunvertiti, malgradu l'apparenze ingannevoli causate da falsi pretensioni umani.

Gen.17: 8: " Daraghju à voi, è à i vostri discendenti dopu à voi, a terra induve tù campate cum'è un stranieru, tutta a terra di Canaan, per un pussessu perpetu , è seraghju u so Diu.

De même, la terre de Canaan sera donnée « en possession perpétuelle » tant que Dieu sera lié par son alliance. È u rigettu di u Messia Ghjesù hà da esse nulla, ancu, 40 anni dopu à questa indignazione, a nazione è a so capitale Ghjerusalemme seranu distrutte da i suldati rumani, è i Ghjudei sopravviventi seranu spargugliati in i diversi paesi di u mondu. Perchè Diu specifica una cundizione di l'allianza: " Seraghju u so Diu ". Inoltre, quandu, cum'è mandatu da Diu, Ghjesù hè ufficialmente rifiutatu da a nazione, Diu hà da pudè rompe a so allianza cù legittimità cumpleta.

Gen.17: 9: " Ddiu disse à Abraham: Mantenerete u mo pattu, voi è i vostri discendenti dopu à voi, in e so generazioni " .

Stu versu torce u collu à tutte queste pretensioni religiose chì facenu à Diu u Diu di e religioni monoteistiche riunite in l'allianza ecumenica malgradu i so insegnamenti incompatibili è opposti. Diu hè solu ligatu da e so parolle chì stabiliscenu a basa di u so pattu, una spezia di cuntrattu fattu cù quelli chì ubbidiscenu solu. Se un omu mantene u so pattu, u valida è estende. Ma l'omu deve seguità à Diu in u so prughjettu custruitu nantu à duie fasi successive; u primu essendu carnale, u sicondu essendu spirituale. È stu passaghju da u primu à u sicondu teste a fede individuale di l'omu, è prima di tuttu, quella di i Ghjudei. Per ricusà u Cristu, a nazione ebraica rompe u so pattu cù Diu chì apre a porta à i pagani, è trà quale quelli chì cunvertisce à Cristu sò aduttati da ellu è imputati cum'è figlioli spirituali à Abraham. Cusì, tutti quelli chì guardanu u so pattu sò carnali o spirituali figlioli o figliole di Abraham.

In questu versu, vedemu chì Israele, a futura nazione di quellu nome, hà a so fonte in Abraham. Diu decide di fà i so discendenti un populu "disparatu" per una manifestazione terrena. Ùn si tratta micca di un populu salvatu, ma di a custituzione di una riunione umana chì rapprisenta i candidati terrestri per a selezzione di l'eletti salvati da a futura grazia di Diu chì serà ottenuta da Ghjesù Cristu.

Gen.17: 10: " Questu hè u mo pattu, chì duverete guardà trà mè è voi, è i vostri discendenti dopu à voi: ogni masciu trà voi serà circuncisu " .

A circuncisione hè un signu di l'allianza cunclusa trà Diu, Abraham è a so pusterità, i so discendenti carnali. A so debulezza hè a so forma cullettiva chì vale à tutti i so discendenti, animati da a fede o micca, ubbidienti o micca. Per d 'altra banda, in a nova allianza, a selezzione per a fede messa à a prova serà sperimentata individualmente da l'eletti chì utteneranu tandu a vita eterna in ghjocu in questa allianza. Ci vole à aghjunghje à a circuncisione, una cunsequenza disgraziata : i musulmani sò stati ancu circuncisi dapoi u so patriarca Ismaele è dà à sta circuncisione un valore spirituale chì li porta à rivendicà u dirittu à l'eternità. Tuttavia, a circuncisione hà solu effetti perpetu, micca eterni, carnali.

Gen.17: 11: " Circunciderete voi stessi; è serà un signu di alleanza trà mè è voi .

Hè veramente un signu di alleanza cù Diu, ma a so efficacità hè solu carnale è versi 7, 8, è u verse 13 dopu cunfirmanu a so unica applicazione " perpetua ".

Gen.17: 12: " Quandu ogni masciu hè ottu ghjorni, secondu a vostra generazioni, ogni masciu trà voi sarà circuncisu, sia natu in casa, sia s'ellu hè compru per soldi da qualsiasi figliolu di "stranieru". senza appartene à a to razza ' .

Qualcosa sempre assai surprisante, ma malgradu a so natura perpetua, custituisce quantunque una prufezia chì palesa u prugettu di Diu per l'8u millenniu . Questu hè u mutivu di a scelta di "ottu ghjorni", perchè i primi sette ghjorni simbulizeghjanu u tempu terrenu di a selezzione di l'eletti di sei mila anni è u ghjudiziu di u settimu millenniu. Per urganizà, nantu à a terra, una alleanza stretta cù a nazione ebraica è u so embriione iniziale, Abramu, Diu palesa l'imaghjini di l'eternità futura di l'eletti liberati da a debulezza sessuale carnale cuncentrata nantu à u prepuzio tagliatu da i masci. Allora, cum'è l'eletti venenu da tutte l'urighjini di i populi di a terra, ma solu in Cristu, in u vechju pattu, a circuncisione deve esse appiicata ancu à i stranieri quandu volenu campà cù u latu sceltu da Diu.

L'idea principale di a circuncisione hè di insignà chì in u regnu eternu di Diu l'omi ùn si riproduceranu più è i desideri carnali ùn saranu più pussibuli. Inoltre, l'apòstulu Paulu compara a circuncisione di a carne in l'antica allianza cù quella di i cori di l'eletti in u novu. In questa perspettiva, suggerisce a purità di a carne è quella di u core chì si dà à Cristu.

Circuncise significa taglià è sta idea palesa chì Diu vole stabilisce una relazione unica cù a so criatura. In un Diu "geloso", esige l'exclusività è a priorità di l'amore di i so eletti chì deve, se ne necessariu, taglià e relazioni umane intornu à elli chì sò dannusu à a so salvezza è rompe i ligami cù e cose è e persone chì dannu a so relazione cù ellu. Cum'è una maghjina prophetic pedagogica, stu principiu cuncerna u so Israele carnal, prima, è u so Israel spirituali di tutti i tempi chì hè revelatu in Ghjesù Cristu in a so perfetta.

Gen.17: 13: " Quellu chì hè natu in a casa è quellu chì hè compru cù soldi deve esse circuncisu; è u mo pattu serà in a to carne un pattu eternu » .

Diu insiste nant'à sta idea : u zitellu legittimu è u zitellu illegittimu ponu esse appiccicati à ellu perchè ellu prufetizza cusì e duie alleanze di u so prughjettu di salvezza... Tandu, l'insistenza marcata da u ritornu di l'espressione "acquistu hà pigliatu soldi" prufetizza Ghjesù . u Cristu chì serà stimatu à 30 denarii da i Ghjudei religiosi ribelli. È cusì, per 30 denarii, Diu offre a so vita umana in redenzione di l'eletti ebrei è pagani in nome di a so santa allianza. Ma a natura " perpetua " di u segnu di circuncisione hè ricurdata è a precisione " in a vostra carne " cunfirma u so caratteru momentaneo. Perchè stu pattu chì principia quì finisci quandu u Messia appare " per finisce u peccatu ", secondu Dan.7:24.

Gen.17: 14: " Un maschile incirconcisu, chì ùn hè micca statu circuncisu in a carne, serà sguassatu di trà u so pòpulu: hà violatu u mo pattu "

U rispettu di e regule stabilite da Diu hè assai strettu è ùn ammette micca eccezzioni perchè e so trasgressioni distorsionanu u so prughjettu profeticu, è ellu dimustrarà impiditendu à Mosè d'entra in Canaan chì sta culpa hè assai grande. L'incircuncisu in a carne ùn hè micca più legittimu per vive in u populu ebreu terrenu chì l'incircuncisi in u core seranu in u futuru regnu celeste eternu di Diu.

Gen.17: 15: " Ddiu disse à Abraham: Ùn chjamarà più Sarai, a to moglia Sarai; ma u so nome serà Sara .

Abram significa babbu di un populu, ma Abraham significa babbu di una multitùdine. In listessu modu, Sarai significa nobile ma Sarah significa principessa.

Abram hè digià u babbu di Ismaele, ma u cambiamentu di u so nome Abraham hè ghjustificatu nantu à a multiplicazione di a so pusterità in Isaac u figliolu chì Diu hà da annunzià à ellu, micca nantu à Ismaele. Per a listessa ragione, a sterile Sarai procreerà è darà nascita à multitùdine per mezu di Isaac è u so nome diventa Sara.

Gen.17: 16: " La benedicaraghju, è vi daraghju un figliolu da ella; U benedicaraghju, è diventerà nazioni; i rè di i populi veneranu da ella ".

Abram cammina cun Diu, ma a so vita di ogni ghjornu hè terrena è basatu nantu à e cundizioni naturali terrestri, micca miraculi divini. Ancu in u so pensamentu, dà à e parolle di Diu u sensu di una benedizzione per i mezi chì Sarai hà ottenutu un figliolu per mezu di Agar, a so serva.

Gen.17: 17: " Abrahamu cascò in faccia; si ridia, è disse in u so core : Un figliolu nascerà à un omu di centu anni ? è Sara, novant’anni, parturirebbe ? »

Capendu chì Diu puderia significà chì Sarai diventerà capace di fà figlioli ancu s'ellu hè sterile è digià 99 anni, si ridia in u so core. A situazione hè cusì inimaginable à u livellu umanu terrenu chì stu riflessu di u so pensamentu pare naturali. È dà sensu à i so pinsamenti.

Gen.17: 18: " E Abraham disse à Diu: Oh! Possa Ismaele campà davanti à a to faccia ! »

Hè chjaru chì Abràhamu ragiuna carnally è ch'ellu capisce solu a so multiplicazione per Ismaele, u figliolu digià natu è di 13 anni.

Gen.17: 19: " Diu hà dettu: Sara, a to moglia, certamenti ti parturi un figliolu; è ti chjamarà u so nome Isaac. Stabiliraghju u mo pattu cun ellu per un pattu eternu per i so discendenti dopu à ellu ".

Sapendu i pinsamenti d'Abrahamu, Diu u rimprovera è rinnuva l'annunziu senza lascià a minima chance per un errore di interpretazione.

U dubbitu spressu da Abraham nantu à a nascita miraculosa d'Isaac profetizza u dubbitu è l'incredulità chì l'umanità manifestarà versu Ghjesù Cristu. È u dubbitu hà da piglià a forma di un rifiutu ufficiale da parte di a pusterità carnale di Abraham.

Gen 17:20 Riguardu à Ismaele, vi aghju intesu. Eccu, u benedicaraghju, u renderaghju fruttu, è u multiplicaraghju assai; generà dodici prìncipi, è aghju da fà di ellu una grande nazione .

Ismaël significa chì Diu hà intesu, ancu, in questa intervenzione, Diu ancu ghjustificà u nome chì l'hà datu. Diu a rende fruttuosa, sarà multiplicata è formarà a grande nazione araba custituita di « dodici prìncipi ». Stu numeru 12 hè simile à i 12 figlioli di Ghjacobbu di a so santa allianza chì serà successu da l'apòstuli 12 di Ghjesù Cristu, ma simili ùn significa micca identicu perchè cunfirma l'aiutu divinu, ma micca una alleanza di salvezza in quantu à u so prughjettu di a vita eterna. Inoltre, Ismaele è i so discendenti seranu ostili versu tutti quelli chì entranu in l'allianza santa di Diu, successivamente Ghjudei dopu cristiani. Stu rolu dannosu sancionà una nascita illegittima da prucessi ugualmente illegittimi imaginati da a mamma sterile è u babbu troppu cumpiacente. Hè per quessa chì i figlioli carnali d'Abrahamu portaranu a listessa malidizione è, in fine, soffreranu u listessu rifiutu da Diu.

Dopu avè cunnisciutu Diu è i so valori, i discendenti d'Ismaele ponu sceglie di campà secondu e so regule finu à entre in l'alleanza ebraica, ma sta scelta ferma individuali cum'è a salvezza eterna chì serà offruta à l'eletti. In listessu modu, cum'è cù l'altri omi di tutte l'urighjini, a salvezza in Cristu li serà offritta è a strada di l'eternità serà aperta per elli, ma solu nantu à u standard ubbidiente di Cristu salvatore, crucifissu, mortu è risuscitatu.

Gen.17: 21: " Stabiliraghju u mo pattu cù Isaac, chì Sara vi darà à questu tempu l'annu prossimu " .

Ismaele chì hà 13 anni à l'epica di sta visione secondu u verse 27, serà dunque 14 anni quandu Isaac hè natu. Ma Diu insiste nantu à questu puntu: u so pattu serà stabilitu cù Isaac, micca Ismaele. È serà natu da Sara.

Gen.17: 22: " Quandu ellu avia finitu di parlà cun ellu, Diu s'exaltava sopra à Abraham ".

L'apparizioni di Diu sò rari è eccezziunali, è questu spiega perchè l'omu ùn s'abitua à i miraculi divini è perchè, cum'è Abraham, u so ragiunamentu ferma cundizionatu da e lege naturali di a vita terrena. U so messagiu mandatu, Diu si ritira.

Gen.17: 23: " Abrahamu pigliò Ismaele u so figliolu, è tutti quelli chì sò nati in a so casa, è tutti quelli chì avia compru cù soldi, ogni masciu di u populu di a casa di Abraham; et il les circoncis ce même jour, selon l'ordre que Dieu lui avait donné .

L'ordine datu da Diu hè subitu eseguitu. A so ubbidienza justifica u so pattu cù Diu. Stu putente maestru di l'antichità compru servitori è u statutu di schiavu esisteva è ùn era micca cuntestata. In fatti, ciò chì mette in discussione u sughjettu hè l'usu di a viulenza è u maltrattamentu di i servitori. U statutu di schiavu hè ancu quellu di tutti i redimi di Ghjesù Cristu, ancu oghje .

Gen.17: 24: " Abrahamu avia novanta nove anni quandu era circuncisu ".

Questa clarificazione ci ricorda chì l'ubbidenza hè dumandata da Diu da l'omi, qualunque sia a so età; da u più chjucu à u più vechju.

Gen.17: 25: " Ismaele u so figliolu avia tredeci anni quandu era circuncisu ".

Sarà dunque 14 anni di più chè u so fratellu Isaac, chì li assicurerà a capacità di fà un veru dannu à u so fratellu minore, figliolu di a moglia legittima.

Gen.17: 26: " U stessu ghjornu , Abràhamu hè statu circuncisu, è Ismaele u so figliolu .

Diu ricorda a legittimità di Ismaele versu Abraham chì hè u so babbu. A so circuncisione cumuna hè ingannosa cum'è l'affirmazioni di i so discendenti chì pretendenu esse da u stessu Diu. Perchè per rivendicà Diu, ùn hè micca abbastanza per avè u stessu babbu carnale ancestral. È quandu i Ghjudei increduli pretendenu sta cunnessione cù Diu per via di u so babbu Abràhamu, Ghjesù ricusarà stu argumentu è imputerà à elli u diavulu, Satanassu, babbu di bugie è assassinu da u principiu. Ciò chì Ghjesù hà dettu à i Ghjudei ribelli di u so tempu s'applica quantunque à e nostre pretensioni arabe è musulmane.

Gen.17: 27: " È tutti l'omi di a so casa, sia nati in a so casa, sia acquistati da soldi da i stranieri, eranu circuncisi cun ellu ".

Dopu à stu mudellu di ubbidienza, videremu chì e disgrazie di l'Ebrei chì abbandunonu l'Egittu venenu sempre da a so sottovalutazione di questa ubbidienza chì Diu esige assolutamente, in tutti i tempi è finu à a fine di u mondu.

 

 

Genesi 18

 

A separazione di i fratelli nemici

 

Gen.18: 1 : "Eternu li apparve à mezu à e querce di Mamre, mentre ch'ellu s'assittò à l'entrata di a so tenda in u calore di u ghjornu ".

Gen.18: 2: " È alzò l'ochji, è fighjulava: è eccu, trè omi stavanu vicinu à ellu. Quand'ellu li vide, corse à scuntrà elli da l'intrata di a so tenda è s'inchina in terra .

Abraham hè un omu di centu anni, sapi ch'ellu hè vechju avà ma mantene una bona forma fisica, postu chì " corre à scuntrà " i so visitatori. Li hà ricunnisciutu cum'è messageri celesti? Pudemu suppone cusì postu ch'ellu si " prostrate à a terra " davanti à elli. Ma ciò ch'ellu vede hè "trè omi" è poi si vede in a so reazione, u so sensu di l'ospitalità spontanea chì hè u fruttu di u so caratteru amuri naturali.

Gen. 18: 3: " E disse: Signore, s'e aghju trovu grazia à i to vista, ti pregu, ùn passate micca da u to servitore ".

Chjamà un visitatore "signore" era u risultatu di a grande umiltà d'Abrahamu è di novu ùn ci hè micca evidenza chì ellu pensava chì s'indirizzava à Diu. Perchè, sta visita di Diu in un aspettu umanu tutale hè eccezziunale postu chì ancu Mosè ùn serà micca autorizatu à vede " a gloria " di a faccia di Diu secondu Exo.33: 20 à 23: " YaHWéH dice: Ùn puderà micca. per vede a mo faccia, perchè l'omu ùn mi pò vede è campà. U Signore disse : Eccu un locu vicinu à mè ; vi stà nantu à a roccia. Quandu a mo gloria passa, ti metteraghju in una cavità di a roccia, è ti copreraghju cù a mo manu finu à ch'e aghju passatu. È quandu mi vulteraghju a manu, mi vi vede daretu, ma a mo faccia ùn si vede micca . Se a visione di a "gloria " di Diu hè pruibita, ùn si pruibisce micca di piglià un aspettu umanu per avvicinà i so criaturi. Diu u faci per visità à Abraham, u so amicu, è u farà di novu in a forma di Ghjesù Cristu da a so cuncepimentu embrionale è finu à a so morte expiatoria.

Gen.18: 4: " Lasciate chì qualcunu porti un pocu d'acqua per lavà i vostri pedi; è riposa sottu à st'arburu .

Versu 1 hà fattu chjaru, hè caldu, è a sudazione di i pedi cuparti di polvera di terra ghjustifica à lavà i pedi di i visitori. Hè una offerta piacevule fatta à elli. È sta attenzione hè à u creditu di Abraham.

Gen.18: 5: " Varaghju è piglià un pezzu di pane, per rinfurzà u vostru core; dopu à quale, vi cuntinuà u vostru viaghju; perchè hè per quessa chì passate da u vostru servitore. Risposenu: Fate cum'è vo avete dettu .

Quì vedemu chì Abraham ùn hà micca identificatu questi visitatori cum'è esseri celesti. L'attenzione ch'ellu mostra versu elli hè dunque una tistimunianza di e so qualità naturali umane. Hè umile, amante, gentile, generoso, aiutu è ospitale; e cose chì l'amate à Diu. In questu aspettu umanu, Diu appruva è accetta tutte e so pruposte.

Gen.18: 6: " Abrahamu si n'andò prestu in a so tenda à Sara, è disse: Prestu, trè misure di farina fina, impasta, è fate torte ".

L'alimentariu hè utile à u corpu carnale è videndu trè corpi di carne davanti à ellu, Abraham hà avutu l'alimentariu preparatu per rinnuvà a forza fisica di i so visitatori.

Gen. 18: 7: " E Abraham currì à u so peghju, pigliò un vitellu tendre è bonu, è u dete à un servitore, chì s'hè prestu à preparà .

L'scelta di un vitellu tenderu mostra ancu a so generosità è a benevolenza naturali; u so piacè di piacè à u so vicinu. Per ottene stu risultatu offre u megliu à i so visitatori.

Gen.18: 8: " E pigliò un pocu di crema è di latte, cù u vitellu chì era statu preparatu, è li pusò davanti à elli. Ellu stessu stava accantu à elli, sottu à l'arburu. È anu manghjatu ".

Sti cibi appetizing sò prisentati à i straneri chì passanu, persone chì ùn cunnosci micca, ma chì tratta cum'è membri di a so famiglia. L'incarnazione di i visitori hè assai reale postu chì manghjanu l'alimenti fatti per l'omu.

Gen.18: 9: " Allora li dissenu: Induve hè Sara, a to moglia? Ellu rispose : Hè quì, in a tenda .

Cù a prova di l'ospiti un successu à a gloria di Diu è u so propiu, i visitori palesanu a so vera natura chjamendu u nome di a so mòglia, "Sarah", chì Diu hà datu nantu à ellu in a so visione precedente.

Gen.18: 10: " Unu di elli hà dettu: "Varaghju à voi à questu tempu; è eccu, Sara, a to moglia, averà un figliolu. Sara stava à sente à l'entrata di a tenda, chì era daretu à ellu .

Avemu nutà chì in l'apparizione di i trè visitatori, ùn ci hè nunda per identificà YaHWéh da i dui anghjuli chì l'accumpagnanu. A vita celeste si manifesta quì è palesa u significatu egualitariu chì regna quì.

Mentre chì unu di i trè visitatori annuncia a nascita imminente di Sara, ella sente da l'entrata di a tenda à ciò chì si dice è u testu specifica quale " era daretu à ellu "; chì significa chì ùn l'hà micca vistu è umanamente ùn pudia esse cuscenti di a so prisenza. Ma ùn eranu micca omi.

Gen.18: 11: " Abràhamu è Sara eranu vechji è avanzati in anni: è Sara ùn pudia più sperà di avè figlioli ".

U versu definisce e cundizioni umani nurmali cumuni à tutta l'umanità.

 

Gen. 18: 12: " E ella ridia in sè stessu , dicendu: Avà chì sò vechju, vogliu sempre? U mo signore hè vechju ancu ".

Nota dinò a precisione: " Ella ridia in sè stessu "; cusì chì nimu l'hà intesu riri, fora di u Diu vivu chì cerca pinsamenti è cori.

Gen.18: 13: " Ehveh disse à Abraham: Perchè allora Sara ridia, dicendu: Averu veramente un zitellu, ancu s'è vechju? »

Diu piglia l'uppurtunità di revelà a so identità divina, chì ghjustifica a menzione di YaHWéH perchè hè quellu chì parla in questa apparenza umana à Abraham. Solu Diu pò cunnosce i pinsamenti nascosti di Sara è avà Abraham sapi chì Diu li parla.

Gen.18: 14: " Ci hè qualcosa di stupente da parte di YaHWéH? À l'ora stabilita, vultaraghju à voi, à questu tempu; è Sara averà un figliolu .

Diu diventa autoritariu è rinnuvà a so predizione chjaramente in u nome YaHWéH di a so divinità.

Gen.18: 15: " Sara hà mentitu, dicendu: ùn aghju micca ridu. Perchè ella avia paura. Ma ellu disse: À u cuntrariu, avete risu .

" Sarah hà mentitu " dice u testu perchè Diu hà intesu u so pensamentu sicretu, ma ùn hè micca risata da a so bocca; dunque era solu una piccula bugia à Diu ma micca à l'omu. È se Diu a rimprovera, hè perchè ùn ammette micca chì Diu hà u cuntrollu di i so pinsamenti. Ella dà a prova, andendu sin’à menti à ellu. Hè per quessa ch'ellu insiste dicendu: " À u cuntrariu (hè falsu), avete risu ". Ùn ci scurdemu chì l'essere umanu benedettu da Diu hè Abraham è micca Sara, a so moglia legittima, chì solu prufittà di a benedizzione di u so maritu. E so idee anu digià risultatu in a malidizzione di a nascita di Ismaele, u futuru nemicu ereditariu è cuncurrenti di Israele; hè vera per rializà un prughjettu divinu.

Gen.18: 16: " E sti omi s'arrizzò per andà, è fighjulavanu versu Sodoma. Abraham andò cun elli per accumpagnà .

Stinguiti, nutriti è rinnuvati à Abràhamu è Sara a futura nascita di u figliolu legittimu Isaac, i visitori celesti rivelanu à Abràhamu chì a so visita à a terra hà ancu una altra missione in mente: cuncerna Sodoma.

Gen.18: 17: " Allora YaHWéH hà dettu: Avaraghju ammuccià à Abraham ciò chì aghju da fà? ... "

Quì avemu l'applicazione precisa di stu versu da Amos 3: 7: " Per u Signore, YaHWéH, ùn faci nunda senza avè revelatu u so sicretu à i so servitori i prufeti ".

Gen.18: 18: " Abrahamu diventerà sicuramente una nazione grande è putente, è in ellu seranu benedette tutte e nazioni di a terra ".

A causa di a solitu perdita di significatu chì hè appiicata à l'avverbiu " certamente ", mi ricordu chì significa: in una manera certa è assoluta. Prima di revelà u so prughjettu distruttivu, Diu si affretta à rassicurà Abraham nantu à u so statutu davanti à a so faccia è rinnuvà e benedizioni ch'ellu li darà. Diu principia à parlà d'Abrahamu in a terza persona per elevà à u rangu di un grande caratteru storicu di l'umanità. Agendu cusì, mostra à i so discendenti carnali è spirituali u mudellu ch’ellu benedice è ch’ellu rammenta è definisce in u versu chì vene.

Gen.18: 19: " Perchè l'aghju sceltu, per pudè urdinà à i so figlioli è à a so casa dopu à ellu per guardà a strada di u Signore, in ghjustizia è ghjustizia; favore di Abraham e prumesse chì li hà fattu ... "

Ciò chì Diu descrive in questu versu face tutta a diffarenza cù Sodoma chì ellu distrughjerà. Finu à a fine di u mondu, i so scelti seranu cum'è sta descrizzione: mantene a strada di YaHWéH cunsiste in praticà a ghjustizia è a ghjustizia; a vera ghjustizia è a vera ghjustizia chì Diu hà da custruisce nantu à testi di lege per insignà u so populu Israele. U rispettu per queste cose serà a cundizione per Diu per rispettà e so promesse di benedizioni.

Gen.18: 20: " È YaHWéH hà dettu: U gridu contru Sodoma è Gomorra hè aumentatu, è u so piccatu hè grande ".

Diu porta stu ghjudiziu contr'à Sodoma è Gomorra, e cità di i rè chì Abràhamu hè vinutu per aiutà quandu anu attaccatu. Ma era ancu in Sodoma chì u so nipote Lot avia sceltu di stallà, cù a so famiglia è i so servitori. Sapendu u ligame d'attaccamentu chì Abraham hà per u so nipote, Diu multiplica e forme d'attenzione versu u vechju per annunzià i so intenzioni. È per fà questu, si abbassa à u livellu di l'omu per esse umanu quant'è pussibule per mette si à u livellu di u raghjunamentu umanu di Abraham u so servitore.

Gen.18: 21: " Per quessa, faleraghju, è vedaraghju s'ellu anu agitu interamente secondu u rapportu chì hè ghjuntu à mè; è s'ellu ùn hè micca, l'aghju da sapè ".

Queste parolle cuntrastate cù a cunniscenza di i pinsamenti di Sara, perchè Diu ùn pò ignurà u livellu di immoralità righjuntu in queste duie cità di a piaghja è a so prosperità abbundante. Sta reazzione palesa a cura ch'ellu piglia per avè u so servitore fidelu accettà a sentenza ghjustu di u so ghjudiziu.

Gen.18: 22: " E l'omi si n'andò, è andonu in Sodoma. Ma Abraham era sempre in presenza di YaHWéH ".

Quì, a separazione di i visitori permette à Abràhamu di identificà trà elli u Diu vivu, YaHWéH, prisente cun ellu in un aspettu umanu simplice chì favurizeghja u scambiu di parolle. Abràhamu diventerà incoraggiatu à u puntu di impegnà cù Diu in una spezia di bargain per ottene a salvezza di e duie cità, una di quale hè abitata da u so caru nipote Lot.

Gen.18: 23: " Abrahamu s'avvicinò è disse: Distrughjerà ancu i ghjusti cù i gattivi? »

A quistione fatta da Abraham hè ghjustificata, perchè in i so azzioni cullettivi di ghjustizia, l'umanità provoca a morte di vittimi innocenti chjamati danni collaterali. Ma se l'umanità ùn pò micca dì a diferenza, Diu pò. È darà a prova di questu à Abraham è à noi chì leghje u so tistimunianza biblica.

Gen. 18: 24: " Forse ci sò cinquanta ghjusti in mezu à a cità: li distrughjerai ancu, è ùn pardunerai micca a cità per via di i cinquanta ghjusti chì sò in mezu à ella? »

In a so ànima gentile è amorosa, Abraham hè pienu d'illusione è imagina chì hè pussibule di truvà almenu 50 persone ghjusti in queste duie cità è invoca questi 50 pussibuli ghjusti per ottene da Diu a grazia di e duie cità in u nome propiu di a so ghjustizia perfetta chì ùn pò micca chjappà l'innocentu cù i culpabili.

Gen.18: 25: " Per mette à morte i ghjusti cù i gattivi, per ch'ellu sia cù i ghjusti cum'è cù i gattivi, luntanu da voi! Luntanu da tè ! Quellu chì ghjudicheghja tutta a terra ùn eserciterà micca a ghjustizia ? »

Abraham pensa cusì à risolve u prublema ricurdendu à Diu ciò chì ùn pò fà senza nigà a so persunità chì hè cusì attaccata à u sensu di ghjustizia perfetta.

Gen.18: 26: " E YaHWéH hà dettu: Se truvu cinquanta giusti in Sodoma in mezu à a cità, perdoneraghju à tutta a cità per elli .

Cù pacienza è benignità, YaHWéH lasciò à Abraham parlà è in a so risposta li dimustra a ragiò: per 50 persone ghjusti e cità ùn saranu micca distrutte.

Gen. 18: 27: " Abrahamu rispose è disse: "Eccu, aghju osatu di parlà à u Signore, eiu chì sò polvara è cendra ".

Hè u pensamentu di " polvera è cendra " chì ci saranu omi impii dopu a distruzzione di e duie cità in a valle? Eppuru, Abraham confessa chì ellu stessu ùn hè nunda chè " polvera è cendra ".

Gen.18: 28: " Forse cinque di i cinquanta ghjustu mancanu: perchè cinque distrughjite a cità sana? È u Signore disse: Ùn a distrughjeraghju micca, s'ellu truvaru quarantacinque ghjusti .

L'audacia d'Abrahamu u purterà à cuntinuà a so negoziazione calendu ogni volta u numeru di l'eletti possibbilmente truvati è si ferma in u versu 32 nantu à u numeru di dece ghjusti. È ogni volta chì Diu darà a so grazia per via di u numeru prupostu da Abraham.

Gen.18: 29: " Abraham continuò à parlà cun ellu, è disse: Forse ci saranu quaranta persone ghjusti. È u Signore disse : Ùn faraghju nunda per questi quaranta .

Gen.18: 30: " Abrahamu hà dettu: Ùn lasciate micca chì u Signore sia arrabbiatu, è parleraghju. Forse ci saranu trenta persone ghjusti. È u Signore disse : Ùn faraghju nunda s'ellu ci truvu trenta ghjusti .

Gen.18: 31: " Abràhamu disse: "Eccu, aghju osatu di parlà à u Signore. Forse ci saranu vinti giusti. È u Signore disse: Ùn a distrughjeraghju micca per via di sti vinti .

Gen.18: 32: " Abrahamu disse: Ùn lasciate micca chì u Signore sia arrabbiatu, è ùn parleraghju più di sta volta. Forse ci saranu dece persone ghjusti. È u Signore disse: Ùn a distrughjeraghju micca per via di questi dece ghjusti .

Quì finisce a negoziazione d'Abrahamu chì capisce chì ci hè un limitu per esse stabilitu al di là di u quale a so insistenza seria irragionevule. Si ferma à u numeru di dece persone ghjusti. Credu ottimista chì stu numeru di ghjenti ghjustu deve esse trovu in sti dui cità currutti, s'ellu solu cuntendu Lot è i so parenti.

Gen.18: 33: " Eternu si n'andò quand'ellu avia finitu di parlà à Abraham. È Abràhamu tornò à a so casa .

A riunione terrena di dui amichi, unu celeste è Diu Onnipotente è l'altru, omu, polvara di a terra, finisce, è ognunu torna à i so occupazioni. Abraham versu a so abitazione è YaHWéH versu Sodoma è Gomorra nantu à quale u so ghjudiziu distruttivu cascà.

In u so scambiu cù Diu, Abraham hà revelatu u so caratteru chì hè in l'imaghjini di Diu, cuncernatu di vede a vera ghjustizia realizata mentre dà à a vita u so forte valore preziosu. Hè per quessa chì a negoziazione di u so servitore puderia solu piacè è rallegra u core di Diu chì sparte pienamente i so sentimenti.

 

 

Genesi 19

 

Separazione in una emergenza

 

Gen.19: 1: " I dui anghjuli ghjunsenu à Sodoma à a sera; è Lot si pusò à a porta di Sodoma. Quandu Lot li vide, si alzò à scuntrà à elli è cascò a faccia in terra .

Ricunnoscemu in questu cumpurtamentu a bona influenza d'Abrahamu nantu à u so nipote Lot, postu ch'ellu mostra a listessa penseru versu i visitori chì passanu. È u face cù più attenzione, cum'è cunnosci a cattive morale di l'abitanti di a cità di Sodoma in quale s'hè stallatu per campà.

Gen.19: 2: " Allora disse: "Eccu, i mo signori, entre, vi pregu, in a casa di u vostru servitore, è passanu a notte; lavà i pedi; vi alzarete prima matina, è cuntinuerà u vostru viaghju. Innò, anu rispostu, passeremu a notte in strada .

Lot si face u so duvere d'accolta e persone chì passanu per a so casa per prutegge li da l'azzioni senza vergogna è maliziusi di l'abitanti currutti. Truvemu e stesse parolle d'accoglienza chì Abramu avia fattu versu i so trè visitatori. Lot hè veramente un omu ghjustu chì ùn hà micca permessu di esse currutti da a so coabitazione cù l'esseri perversi di sta cità. I dui anghjuli sò ghjunti à distrughje a cità ma prima di distrughjella, volenu cunfundà a gattivezza di l'abitanti piglienduli in l'attu, in manifestazione attiva di a so gattivezza. È per ottene stu risultatu, hè abbastanza per elli à passà a notte in a strada per esse attaccati da i Sodomiti.

Gen. 19: 3: " Ma Lot li urgeu tantu ch'elli ghjunsenu à ellu è intrinu in a so casa. Li fece una festa, è cucinò pani senza levatu. È anu manghjatu ".

Lot riesce dunque à cunvince, è accettanu a so ospitalità; chì li dà sempre l'uppurtunità di dimustrà a so generosità cum'è Abraham avia fattu prima di ellu. L'esperienza li insegna à scopre a bella anima di Lot, un omu ghjustu à mezu à l'inghjusti.

Gen.19: 4: " Ùn era micca andatu in lettu quandu a ghjente di a cità, a ghjente di Sodoma, circundava a casa, da i zitelli à i vechji; tutta a pupulazione hè ghjunta in corsa ".

A manifestazione di a gattivezza di l'abitanti supera l'aspittà di i dui anghjuli, postu ch'elli venenu à circà elli ancu in a casa induve Lot li accolse. Nota u livellu di contagiunamentu di sta cattiveria: " da i zitelli à l'anziani ". U ghjudiziu di YaHWéH hè dunque interamente ghjustificatu.

Gen.19: 5: " E chjamanu Lot, è li dissenu: Induve sò l'omi chì sò ghjunti à tè sta notte? Portateli fora à noi, chì pudemu cunnosceli ".

A ghjente ingenu pò esse ingannatu da l'intesi di i Sodomiti, perchè ùn hè micca una dumanda di cunniscenza, ma per a cunniscenza in u sensu biblicu di u terminu di l'esempiu "Adam hà cunnisciutu a so moglia è hà datu un figliolu". A depravazione di queste persone hè dunque tutale è senza rimediu.

Gen.19: 6: " Lotu surtì versu elli à a porta di a casa, è chjusu a porta daretu à ellu ".

Lot Curagiu chì s'appretta à andà ellu stessu à scuntrà l'esseri abominevoli è chì cura di chjude a porta di a so casa daretu à ellu per prutege i so visitatori.

Gen.19: 7: " E disse: I mo fratelli, vi pregu, ùn fate micca male; »

L'omu bonu esorta i gattivi à ùn fà u male. Li chjama "fratelli" perchè sò omi cum'è ellu è hà conservatu in ellu l'esperu di salvà alcuni di elli da a morte versu a quale li dirige u so cumpurtamentu.

Gen.19: 8: " Eccu, aghju duie figliole chì ùn anu mai cunnisciutu omu; I purteraghju fora à voi, è pudete fà per elli ciò chì vulete. Solu fà nunda à questi omi postu chì sò ghjunti à l'ombra di u mo tettu .

Per Lot, u cumpurtamentu di i Sodomiti hà righjuntu altezze mai ghjunghje prima in questa sperienza. È per prutege i so dui visitatori, vene à prupone e so duie figliole sempre vergini in u so locu.

Gen.19: 9: " Dissi: Parte! Dicenu di novu : Questu hè ghjuntu cum'è un straneru, è voli fà cum'è ghjudice ! Ebbè, ti faremu peghju chè elli. È pressendu Lottu viulente, si avvicinò per arrugà a porta .

E parolle di Lot ùn calmanu micca u pacchettu assemblatu, è questi esseri monstruosi, dicenu, si preparanu à fà peghju à ellu cà à elli. Tandu pruvate à sbattà a porta.

Gen.19: 10: " E l'omi stendenu e so mani, è purtonu Lot in casa à elli, è chjusu a porta ".

Cù u valente Lot stessu in periculu, l'anghjuli intervenenu è portanu à Lot in casa.

Gen.19: 11: " E anu sbattutu cecu à quelli chì eranu à a porta di a casa, da u più chjucu à u più grande, perch'elli anu fattu pena in vain per truvà a porta ".

Fora, i pirsuni eccitati più vicini sò chjappi cechi; l'occupanti di a casa sò dunque prutetti.

Gen.19: 12: " L'omi dissenu à Lot: Quale avete ancu quì? Gengi, figlioli è figliole, è tuttu ciò chì vi appartene in a cità, fateli fora di stu locu .

Lot hà trovu favore à l'ochji di l'anghjuli è di Diu chì li hà mandatu. Per esse salvatu a so vita, deve " esce » di a cità è di a valle di a piaghja perchè l'anghjuli distrughjeranu l'abitanti di sta valle chì diventerà una zona di ruine cum'è a cità Ai. L'offerta di l'anghjuli si estende à tuttu ciò chì appartene à ellu in i criaturi umani viventi.

In questu tema di a separazione, u cumandamentu divinu di " esce " hè permanente. Perchè urge à e so criature à separà da u male in tutte e so forme, cum'è false chjese cristiane. In Rev.18: 4 hà urdinatu à i so scelti per " esce » di " Babilonia a grande ", chì cuncerna prima a religione cattolica è in segundu a religione protestante multiforme, sottu à l'influenza di a quale sò rimasti finu à questu mumentu. È cum'è cù Lot, a so vita serà salvata solu da ubbidì immediatamente u cumandamentu di Diu. Perchè, appena a lege hè promulgata chì farà u riposu di dumenica in u primu ghjornu ubligatoriu, a fine di u tempu di grazia vene à a fine. È tandu serà troppu tardi per cambià a vostra opinione è a pusizione versu stu prublema.

Quì aghju attiratu a vostra attenzione à u periculu rapprisintatu da posponà a decisione necessaria per più tardi. A nostra vita hè fragile, pudemu mori per una malatia, un accidente, o un attaccu, cose chì ponu accade s'ellu Diu ùn apprezzà micca a nostra lentezza à reagisce, è in questu casu, a fine di u tempu di grazia cullettiva perde tutta a so impurtanza. , perchè quellu chì mori davanti à ella, mori in a so inghjustizia è a so cundanna da Diu. Cuscenti di stu prublema, Paul dice in Heb.3: 7-8: " Oghje, sè vo sente a so voce, ùn indurisce micca i vostri cori cum'è in a rivolta ... ". Ci hè dunque sempre l'urgenza di risponde à l'offerta fatta da Diu, è Paul hè di questa opinione secondu Heb.4: 1: " Avemu dunque paura, mentre a prumessa di entre in u so riposu ferma sempre, chì qualchissia di voi. ùn pare micca ghjuntu troppu tardi ".

Gen.19: 13: " Perchè avemu da distrughje stu locu, perchè u gridu contru à i so abitanti hè grande davanti à YaHWéH. YaHWéH ci hà mandatu per distrughjillu ".

Sta volta, u tempu hè finitu, l'anghjuli facenu sapè à Lot u mutivu di a so prisenza in casa soia. A cità deve esse rapidamente distrutta da a decisione di YaHWéH.

Gen.19: 14: " Lotu surtì è parlò à i so gendri chì avianu pigliatu e so figliole: Alzate, disse, esce da stu locu; perchè YaHWéH distruggerà a cità. Ma, à l'ochji di i so gendri, paria di scherzà ".

I gengi di Lot ùn eranu certamente micca à u livellu di u cattivu di l'altri Sodomiti, ma per a salvezza solu conta a fede. È chjaramente, ùn l'avianu micca. E credenze di u so babbu ùn anu micca interessatu, è l'idea subita chì u Diu YaHWéH era prontu à distrughje a cità era simplicemente incredibile per elli.

Gen.19: 15: " Da l'alba di u ghjornu, l'anghjuli anu urgatu à Lot, dicendu: "Arristate, pigliate a vostra moglia è e vostre duie figliole chì sò quì, per ùn perisce micca in a ruina di a cità" .

separazioni strazianti chì revelanu a fede è l'absenza di fede. E figliole di Lot anu da sceglie trà seguità u so babbu o seguità u so maritu.

Gen.19: 16: " È mentre ch'ellu si ritardava, l'omi l'anu pigliatu da a manu, ellu, a so moglia, è e so duie figliole, perchè YaHWéH l'avia risparmiatu; L'anu purtatu è u lasciò fora di a cità .

In questa azzione, Diu ci mostra " una marca presa da u focu ". Una volta hè per u Lot ghjustu chì Diu salva, cun ellu, e so duie figliole è a so moglia. Cusì, strappati da a cità, si trovanu fora, liberi è vivi.

Gen.19: 17: " Quandu li avia purtatu fora, unu di elli disse:" Salvà a vostra vita; nun guardà daretu à tè, nè si ferma in tutta a piaghja ; fuggite à a muntagna, per ùn perisce micca ".

A salvezza serà in a muntagna, a scelta lasciata à Abraham. Lot pò cusì capisce è dispiace u so errore d'avè sceltu a piaghja è a so prusperità. A so vita hè in ghjocu, è hà da esse prestu s'ellu vole esse sicuru quandu u focu di Diu sbatte in a valle. Hè urdinatu di ùn vultà in daretu. L'ordine deve esse pigliatu literalmente è figurativamente. L'avvene è a vita si trovanu davanti à i sopravviventi di Sodoma, perchè daretu à elli, ùn ci sarà prestu nunda, ma rovine incandescenti ignite da e petre di zolfo lanciate da u celu.

Gen.19:18: " Lotu li disse: Oh! nò, Signore ! »

L'ordine datu da l'anghjulu terrorizza Lot.

Gen.19: 19: " Eccu, aghju trovu grazia à a vostra vista, è avete dimustratu a grandezza di a vostra misericordia versu mè, in priservà a mo vita; ma ùn possu micca scappà à a muntagna prima chì u disastru mi ghjunghje, è periraghju ".

Lot cunnosci stu rughjonu duv’ellu campa è sà chì per ghjunghje in a muntagna ci vole assai tempu. Hè per quessa chì implora l'anghjulu è li offre una altra suluzione.

Gen.19: 20: " Eccu, sta cità hè abbastanza vicinu per mè per rifuggià, è hè chjuca. Oh ! ch'o possu scappà culà... ùn hè micca chjucu ?... è chì l'anima me viva ! »

À a fine di a valle si trova Tsoar, una parolla chì significa picculu. Hè sopravvissuta à a tragedia di a valle per serve cum'è refuggiu per Lot è a so famiglia.

Gen.19: 21: " E li disse: "Eccu, aghju ancu ti cuncede sta grazia, è ùn distrughjeraghju micca a cità di quale parli ".

A prisenza di sta cità porta sempre tistimunianza di stu episodiu drammaticu chì hà affettatu e cità di a valle di a piaghja induve si trovavanu e duie cità Sodoma è Gomorra.

Gen.19: 22: " Affrettate è rifuggiate quì, perchè ùn possu fà nunda finu à ch'è tù ghjunghje quì. Hè per quessa chì u nome di Zoar hè statu datu à sta cità .

L'anghjulu hè avà dipendente di u so accordu è aspittàrà finu à chì Lot entre in Zoar per chjappà a valle.

Gen.19: 23: " U sole era alzatu nantu à a terra quandu Lot intrì in Zoar ".

Per i Sodomiti un ghjornu novu paria esse annunziatu sottu una bella alba; un ghjornu cum'è l'altri...

Gen.19: 24: " Allora YaHWéH fece piovra zolfo è focu da u celu nantu à Sodoma è Gomorra da YaHWéH ".

Questa azzione divina miraculosa hà ricivutu un tistimunianza putente attraversu e scuperte di l'archeologu adventista Ron Wyatt. Iddu identificò u situ di a cità di Gomorra chì e so abitazioni s'appoghjanu l'una à l'altru contr'à u pente occidentale di a muntagna chì cunfina sta valle. U tarrenu di stu locu hè fattu di petre sulfurate chì, quandu sò esposte à u focu, s'incendianu ancu oghje. U miraculu divinu hè cusì cumplettamente cunfirmatu è degnu di a fede di l'eletti.

À u cuntrariu di ciò chì era spessu pensatu è dettu, Diu ùn hà micca chjamatu l'energia nucleare per distrughje sta valle, ma nantu à e petre di sulfuru è di zolfo puru, stimatu à 90% di purezza, chì hè eccezziunale sicondu i specialisti. U celu ùn porta micca nuvole di sulphur, cusì possu dì chì sta distruzzione hè u travagliu di u Diu creatore. Pò creà ogni materia secondu a so necessità, postu chì hà creatu a terra, u celu è tuttu ciò chì cuntenenu.

Gen.19: 25: " Hà distruttu quelli cità, è tutta a piaghja, è tutti l'abitanti di e cità, è e piante di a terra ".

Chì pò sopravvive in un locu sottumessu à una piova di petre di sulphur flaming? Nunda, salvu rocce è petre sulfurate sempre prisenti.

Gen.19: 26: " A moglia di Lot hà guardatu in daretu, è diventò un pilastru di sali ".

Stu sguardu in daretu da a moglia di Lot palesa dispiaci è un interessu mantenutu in stu locu maleditu. Stu statu di mente ùn piace à Diu è u fa cunnosce trasfurmendu u so corpu in un pilastru di salinu, l'imaghjini di a sterilità spirituale assoluta.

Gen.19: 27: " Abrahamu s'arrizzò à a matina per andà in u locu induve ellu era statu in presenza di YaHWéH ".

Ignore di u dramma chì hè accadutu, Abràhamu vene à a quercia di Mamre induve hà accoltu i so trè visitatori.

Gen.19: 28: " E guardò versu Sodoma è Gomorra, è sopra tuttu u territoriu di a piaghja; è eccu, hà vistu u fumu chì scendeva da a terra, cum'è u fumu di una furnace ".

A muntagna hè un observatori eccellente. Da a so altezza, Abraham domina a regione è sapi induve si trova a valle di Sodoma è Gomorra. Se a terra di u locu hè sempre un bracier incandescente, sopra s'eleva un fumu acre causatu da u sulfuru è da u cunsumu di tutti i materiali cullati in una cità da l'omu. U locu hè cundannatu à a sterilità finu à a fine di u mondu. Ci truvemu solu petri, petre, petre di sulphur, è sali, assai sali chì prumove a sterilità di a terra.

Gen.19: 29: " Quandu Diu hà distruttu e cità di a piaghja, si ricurdò d'Abrahamu; è fece scappà Lot da u mezu di u disastru, per via di quale hà sbulicatu e cità induve Lot avia stabilitu a so dimora .

Questa clarificazione hè impurtante perchè ci revela chì Diu hà salvatu à Lot solu per piacè à Abraham, u so servitore fidu. Per quessa, ùn smette micca di rimpruverà a so scelta per a valle pruspera è e so cità currutti. È questu cunfirma ch'ellu hè statu veramente salvatu da u destinu cunnisciutu da Sodoma cum'è "una marca strappata da u focu" o, estremamente precisa.

Gen.19: 30: " Lotu lasciò Zoar per l'altura, è si stalla nantu à a muntagna, cù e so duie figliole, perchè era paura di stà in Zoar. Hà campatu in una grotta, ellu è e so duie figliole .

A necessità di separazione diventa avà chjara à Lot. È hè quellu chì decide di ùn stà in Zoar chì, ancu s'ellu "picculu" era ancu populatu da persone chì eranu currutti è peccatori davanti à Diu. À u so turnu, và à a muntagna è, luntanu da ogni cunfortu, campa cù e so duie figliole in una grotta, un refuggiu naturali sicuru uffertu da a creazione di Diu.

Gen.19: 31: " U più vechju disse à u più chjucu: U nostru babbu hè vechju; è ùn ci hè omu in u paese per vene à noi, secondu l'usu di tutti i paesi ".

Ùn ci hè nunda di scandalu in l'iniziativi pigliati da e duie figliole di Lot. A so motivazione hè ghjustificata è appruvata da Diu perchè agiscenu in vista di dà a pusterità à u so babbu. Senza questa motivazione l'iniziativa seria incestuosa.

Gen.19: 32: " Venite, facemu à u nostru babbu beie vinu, è andemu cun ellu, chì pudemu priservà a razza di u nostru babbu ".

Gen.19: 33: " Allora fecenu beie u so babbu vinu quella notte; è a maiò si n'andò à dorme cù u babbu : ùn si n'avvisava nè quand'ella si sdraia nè quandu si risuscitava .

Gen.19: 34: " U ghjornu dopu, u vechju disse à u più chjucu: Eccu, aghju durmitu a notte passata cù u mo babbu; Facemu ch'ellu beie u vinu di novu sta notte, è andemu à dorme cun ellu, chì pudemu priservà a razza di u nostru babbu .

Gen.19: 35: " Anu fattu beie u so babbu vinu di novu quella notte; è u più chjucu si n'andò à dorme cun ellu : ùn hà micca rimarcatu nè quandu si sdraia nè quandu si levava . »

L'inconscenza tutale di Lot in questa azzione dà à u prucessu l'imaghjini di l'inseminazione artificiale applicata à l'animali è l'omu in u nostru tempu finali. Ùn ci hè micca a minima ricerca di piacè è a cosa ùn hè più sconvolgente chè l'accoppiamentu di fratelli è soru à u principiu di l'umanità.

Gen.19: 36: " E duie figliole di Lot sò state incinte da u so babbu ".

Avemu nutatu in queste duie figliole di Lot qualità eccezziunali di l'autosacrificiu per u benefiziu di l'onore di u so babbu. Cum'è e mamme non maritate, anu da crià u so figliolu solu, ufficialmenti senza babbu, è cusì rinunzià à piglià un maritu, un maritu, un cumpagnu.

Gen.19: 37: " U primu natu hà datu un figliolu, è u chjamò Moab: hè u babbu di i Moabiti finu à oghje ".

Gen.19: 38: " U più chjucu hà ancu natu un figliolu, è u chjamò Ben Ammi: hè u babbu di l'Ammoniti finu à oghje " .

Truvemu, in a prufezia di Daniel 11:41, a menzione di i discendenti di i dui figlioli: " Entrarà in a terra più bella, è parechji cascanu; ma Edom, Moab è u capu di i figlioli di Ammon seranu liberati da a so manu . Un ligame carnale è spirituale unisce dunque questi discendenti à Israele fundatu annantu à Abraham, a radica dopu à Heber di u populu ebraicu. Ma sti radichi cumuni susciteranu liti è mette sti discendenti contr'à a nazione Israele. In Sofonia 2: 8 è 9, Diu profetizza di disastru per Moab è i figlioli di Ammon: " Aghju intesu l'insulte di Moab è l'insulti di i figlioli di Ammon, quandu anu insultatu u mo pòpulu è eranu arroganti contr'à i so cunfini. Hè per quessa ch'e sò vivu ! dice u Signore di l'ospiti, u Diu d'Israele, Moab serà cum'è Sodoma, è i figlioli d'Ammon cum'è Gomorra, un locu cupertu di spine, una mina di sali, un desertu per sempre; u restu di u mo pòpulu li saccherà, u restu di a mo nazione li pussederà ".

Questu prova chì a benedizzione di Diu era solu nantu à Abraham è chì ùn era micca spartutu da i so fratelli nati da u stessu babbu, Terah. Se Lot hà sappiutu prufittà di l'esempiu di Abraham, questu ùn serà micca u casu per i so discendenti nati da e so duie figliole.

 

 

 

Genesi 20

 

Separazione da u statutu di prufeta di Diu

 

Rinnuvà l'esperienza cù Faraone infurmatu in Genesi 12, Abraham presenta a so moglia Sara cum'è a so surella à Abimelech, rè di Gerar (l'attuale Palestina vicinu à Gaza). Una volta di più, a reazzione di Diu chì u punisci li face scopre chì u maritu di Sara hè u so prufeta. U putere è u timore di Abraham si sparse cusì in tutta a regione.

 

Genesi 21

 

A separazione di u legittimu è di l'illegittimu

 

A separazione per via di u sacrifiziu di ciò chì amemu

 

Gen.21: 1: " È u Signore hà visitatu Sara cum'ellu avia parlatu, è u Signore hà fattu à Sara cum'ellu avia parlatu. »

In questa visita, Diu mette fine à a longa sterilità di Sara.

Gen.21: 2: " E Sara cuncepì è hà datu à Abraham un figliolu in a so vechja, à u tempu stabilitu di quale Diu hà parlatu. »

Isa.55: 11 cunfirma questu: " Allora hè cù a mo parolla chì esce da a mo bocca: ùn torna micca à mè vacu, senza avè fattu a mo vulintà è rializatu i mo piani "; a prumessa fatta à Abraham hè tenuta, u versu hè dunque ghjustificatu. Stu figliolu vene in u mondu dopu chì Diu annuncia a so nascita. A Bibbia u prisenta cum'è u "figliolu di a prumessa", chì face Isaac un tipu profeticu di u "Figliu di Diu" messianicu: Ghjesù.

Gen.21: 3: " E Abraham chjamò u nome di u so figliolu chì era natu à ellu, chì Sara l'avia natu, Isaac. »

U nome Isaccu significa : ellu riri. Tanti Abrahamu è Sara ririanu quandu anu intesu à Diu annunzià u so futuru figliolu. Se a risata di gioia hè pusitiva, questu ùn hè micca u casu cù a risa burla. In fatti, i dui sposi anu avutu a listessa reazione essendu vittime di preghjudiziu umanu. Perchè si ridianu à u pensamentu di e riazzioni umane di quelli chì li circundanu. Dapoi l'inundazione, a vita hè stata assai accurtata è per l'omu, l'età di 100 marca a vechja avanzata; quellu induve aspittemu pocu da a vita. Ma l'età ùn significa nunda in u cuntestu di una relazione cù u Diu creatore chì stabilisce i limiti di tutte e cose. È Abraham scopre questu in a so sperienza è riceve, per mezu di Diu, ricchezza, onore è paternità, sta volta, legittimi.

Gen.21: 4: " E Abraham circuncisò u so figliolu Isaac quandu era ottu ghjorni, cum'è Diu l'avia urdinatu. »

In turnu, u figliolu legittimu hè circuncisu. U cumandamentu di Diu hè ubbiditu.

Gen.21: 5: " È Abraham avia centu anni quandu Isaac, u so figliolu, hè natu à ellu. »

A cosa hè notevuli, ma micca per i standard antediluviani.

Gen. 21: 6: " E Sara disse: Diu m'hà datu causa di ride; quellu chì sente, riderà cun mè. »

Sara trova a situazione risatica perchè hè umana è vittima di preghjudiziu umanu. Ma sta brama di ride riflette ancu una gioia inespettata. Cum'è Abraham, u so maritu, ella ottene a pussibilità di dà nascita à una età quandu questu ùn hè più imaginable in quantu à a nurmalità umana.

Gen.21: 7: " E ella disse: Quale avissi dettu à Abraham: Sara allattarà i figlioli? Perchè l'aghju datu un figliolu in a so vechja. »

A cosa hè veramente eccezziunale è sanu miraculosa. Fighjendu queste parolle di Sara nantu à un livellu prufeticu, pudemu vede in Isaac u figliolu chì profetizza u novu pattu in Cristu, mentri Ismaele profetizza u figliolu di u primu pattu. Per u so rifiutu di Cristu Ghjesù, stu figliolu naturali natu secondu a carne da u segnu di circuncisione serà rifiutatu da Diu in favore di u figliolu cristianu sceltu per mezu di a fede. Cum'è Isaac, u Cristu fundatore di u novu pattu nascerà miraculosamente per revelà è rapprisintà à Diu in l'apparenza umana. In cuntrastu, Ismaele hè cuncipitu solu nantu à e basi carnali è l'intelligenza strettamente umana.

Gen.21: 8: " E u zitellu hà crisciutu, è svizzatu; è Abràhamu fece una grande festa u ghjornu chì Isaac era svizzatu. »

U zitellu allattatu diventerà un adulescente, è per u Babbu Abraham, un futuru s'apre un avvene pienu di prumessa è di felicità chì celebra cun gioia.

Gen.21: 9: " E Sara hà vistu u figliolu di Agar l'Egiziana, ch'ella avia natu à Abraham, riri; è ella disse à Abraham: "

A risata piglia chjaramente un grande postu in a vita di a coppia benedetta. L'animosità è a ghjilosia d'Ismaele versu Isaac, u figliolu legittimu, u porta à ridere, burlandulu. Per Sara, hè ghjuntu u limitu di ciò chì hè suppurtable : dopu à a burla di a mamma vene quella di u figliolu ; questu hè troppu.

Gen.21: 10: " Caccià sta serva è u so figliolu; perchè u figliolu di sta serva ùn eredite micca cù u mo figliolu, cù Isaac. »

Pudemu capisce l'esasperazione di Sarah, ma fighjate cun mè sopra. Sara profetizza l'indignità di a prima alleanza chì ùn eredite micca cù l'elettu u novu, basatu nantu à a fede in a ghjustizia di Cristu Ghjesù.

Gen.21: 11: " È era assai male in vista di Abraham, per via di u so figliolu. »

Abraham ùn reagisce micca cum'è Sarah perchè i so sentimenti sò spartuti trà i so dui figlioli. A nascita d'Isaac ùn elimina micca i 14 anni d'affettu chì li liganu à Ismaele.

Gen.21: 12: " E Diu disse à Abràhamu: Ùn sia micca male à i vostri occhi per via di u zitellu, è per via di a vostra serva. In tuttu ciò chì Sara vi hà dettu, ascolta a so voce, perchè in Isaac sarete chjamatu sumente. »

In questu missaghju, Diu prepara à Abraham per accettà l'estranimentu di Ismaele, u so figliolu maiò. Sta separazione hè in u prughjettu profeticu di Diu; postu ch'ellu prufetizza u fallimentu di a vechja allianza Mosaica. Cum'è cunsulazione, in Isaac, Multiplicà i so discendenti. È u rializazione di sta parolla divina serà attraversu u stabilimentu di u novu pattu induve l'" eletti " seranu " chjamati " da u missaghju di u Vangelu eternu di Diu in Ghjesù Cristu.

Cusì, paradoxalmente, Isaac serà patriarca di l'antica allianza è hè sopratuttu in Ghjacobbu, u so figliolu, chì secondu a carne è u segnu di a circuncisione, l'Israele di Diu serà stabilitu nantu à i so fundamenti. Ma u paradossu hè chì stu stessu Isaac prufezia solu lezioni riguardanti u novu pattu in Cristu.

Gen.21: 13: " È ancu fà u figliolu di a serva di una nazione, perchè hè a vostra sumente. »

Ismael hè u patriarca di parechji populi di u Mediu Oriente. Finu à chì Cristu apparsu per u so ministeru salvatore terrenu, a legittimità spirituale appartene solu à i discendenti di sti dui figlioli di Abraham. U mondu occidintali hà campatu in parechje forme di paganisimu, ignorandu l'esistenza di u grande Diu creatore.

Gen. 21: 14: " E Abraham si suscita à a matina, pigliò u pane è una pelle d'acqua, è li dete à Agar, mettenduli nantu à a so spalla, è li dete u zitellu, è a mandò via. È andò è vagava in u desertu di Beer-Sheba. »

L'intervenzione di Diu calmò Abraham. Ellu sà chì Diu stessu guarderà Agar è Ismaele è accunsente à separà da elli, perchè fida di Diu per prutege è guidà. Perchè ellu stessu hè statu prutettu è guidatu finu à avà da ellu.

Gen. 21: 15: " E quandu l'acqua in l'otre era esaurita, hà ghjittatu u zitellu sottu à unu di i arbusti, "

In u desertu di Beersheba, l'acqua purtata hè rapidamente cunsumata è senza acqua, Agar vede solu a morte cum'è u risultatu finali di a so disgrazia situazione.

Gen.21: 16: " Andò è si pusò in fronte, à portata di un arcu; perchè ella disse : Ùn lasciate micca vede u zitellu more. È si pusò in fronte, è alzò a so voce è pienghje. »

In questa situazione estrema, per a seconda volta, Agar stende e lacrime davanti à a faccia di Diu.

Gen. 21: 17: " E Diu hà intesu a voce di u zitellu, è l'Anghjulu di Diu chjamò Agar da u celu, è li disse: "Chì avete, Agar?" Ùn àbbia paura, perchè Diu hà intesu a voce di u zitellu induve ellu hè. »

È per a seconda volta, Diu intervene è li parla per rassicurallu.

Gen.21: 18: " Alzate, pigliate u zitellu è piglialu in manu; perchè ne farò una grande nazione. »

Ti rammentu, u zitellu Ismaele hè un adulescente di 15 à 17 anni, ma hè quantunque un zitellu sottumessu à a so mamma Agar è i dui ùn anu più acqua per beie. Diu vole chì sustene u so figliolu perchè un destinu putente hè in tenda per ellu.

Gen.21: 19: " E Diu hà apertu i so ochji, è hà vistu un pozzu d'acqua; è andò, pigliò a pelle d'acqua, è fece beie u zitellu. »

U risultatu di un miraculu o micca, stu pozzu d'acqua appare à u mumentu necessariu per dà à Hagar è u so figliolu u gustu di a vita. È deve a so vita à u putente Creatore chì apre o chjude a visione è l'intelligenza di e cose.

Gen.21: 20: " E Diu era cun u zitellu, è hà crisciutu, è hà abitatu in u desertu, è divintò arciere. »

U desertu ùn era dunque viotu postu chì Ismaele cacciava l'animali ch'ellu tombava cù u so arcu per manghjà.

Gen.21: 21: " E hà abitatu in u desertu di Paran; è a so mamma li pigliò una mòglia da u paese d'Egittu. »

U ligame trà l'Ismaelite è l'Egiziani si rafforzerà dunque è, cù u tempu, a rivalità d'Ismaele cù Isaac aumenterà à u puntu di fà li nemichi naturali permanenti.

Gen.21: 22: " E avvene in quellu tempu, chì Abimelech, è Picol, u capu di u so esercitu, parranu à Abraham, dicendu; Diu hè cun voi in tuttu ciò chì fate. »

L'esperienze causate da a presentazione di Sara cum'è a so surella, cose registrate in Gen.20, hà amparatu à Abimelech chì Abraham era u prufeta di Diu. Avà hè temutu è temutu.

Gen. 21: 23: " E avà ghjurà à mè quì da Diu chì ùn agirete micca falsamente cun mè, nè cù i mo figlioli, nè cù i mo nipoti, secondu a gentilezza chì vi aghju dimustratu, agirete versu mè è versu u paese duv’è tù stai. »

Abimelech ùn vole più esse una vittima di i trucchi d'Abrahamu è vole ottene da ellu impegni fermi è risoluti à una alleanza pacifica.

Gen.21: 24: " E Abraham disse: ghjurà. »

Abràhamu ùn hà micca mala intenzione versu Abimelech è pò cusì accunsente à stu pattu.

Gen.21: 25: " E Abraham hà rimproveratu Abimelech per via di un pozzu d'acqua chì i servitori d'Abimelech avianu pigliatu per forza. »

Gen.21: 26: " E Abimelech disse: Ùn sò micca sapè quale hà fattu sta cosa, è ùn m'avete micca avvistatu, è aghju intesu parlà solu oghje. »

Gen. 21: 27: " E Abraham pigliò ovini è boi, è li dete à Abimélech, è elli dui fessi un pattu. »

Gen.21: 28: " E Abraham siparò sette pecure da u gregnu; »

A scelta fatta da Abràhamu di "sette pecure" tistimunia u so ligame cù u Diu creatore chì ellu voli cusì associà cù u so travagliu. Abràhamu s'hè stallatu in un paese straneru, ma voli chì u fruttu di u so travagliu resta a so pruprietà.

Gen. 21: 29: " E Abimelech disse à Abràhamu: Chì sò questi sette pecure ch'è vo avete apartu? »

Gen. 21: 30: " E disse: Piglierete queste sette pecure da a mo manu, per esse una tistimunianza per mè chì aghju cavatu stu pozzu. »

Gen.21: 31: " Per quessa, chjamanu quellu locu Beer-Sheba, perchè tutti dui ghjuranu quì. »

U pozzu in disputa hè statu chjamatu dopu à a parolla "sheba" chì hè a radica di u numeru "sette" in ebraicu, è chì truvamu in a parolla "shabbat" chì designa u settimu ghjornu, u nostru sabbatu santificatu à u restu settimanale da Diu. dapoi u principiu di a so creazione terrena. Per priservà a memoria di st'allianza, u pozzu era cusì chjamatu "u pozzu di i sette".

Gen.21: 32: " E anu fattu un pattu in Beer-Sheba. Et Abimélec s'éleva, et Picol, le capitaine de son armée, et s'en retournèrent au pays des Philistins. »

Gen.21: 33: " E Abraham piantò un tamaricu in Beer-Sheba; è quì invocò u nome di u Signore, u Diu eternu. »

Gen. 21: 34: " È Abràhamu stava longu tempu in u paese di i Filistei. »

Diu avia urganizatu cundizioni di pace è tranquillità per u so servitore.

 

 

 

 

Genesi 22

 

A separazione di u babbu è u solu figliolu sacrificatu

 

Stu capitulu 22 presenta u tema profeticu di Cristu offrittu cum'è sacrificiu da Diu cum'è Babbu. Rapprisenta u principiu di salvezza preparatu in sicretu da Diu da u principiu di a so decisione di creà contraparti liberi, intelligenti è autonomi opposti à ellu. Stu sacrifiziu serà u prezzu à pagà per ottene un ritornu d'amore da e so criaturi. L'eletti seranu quelli chì anu rispostu à l'aspittà di Diu cù una libertà completa di scelta.

 

Gen.22: 1: " Dopu questi cose, Diu hà pruvatu à Abraham, è li disse: Abraham! È ellu rispose : Eccu ! »

Abràhamu hè assai ubbidiente à Diu, ma finu à chì sta ubbidienza pò andà? Diu cunnosce digià a risposta, ma Abràhamu deve lascià daretu à ellu, cum'è tistimunianza per tutti l'eletti, a prova concreta di a so ubbidienza esemplare chì u rende cusì degnu di l'amore di u so Diu chì face di ellu u patriarca chì a so pusterità serà sublimata da nascita di Cristu Ghjesù.

Gen.22: 2: " Diu hà dettu: Pigliate u vostru figliolu, u vostru unicu figliolu, quellu chì amate, Isaac; vai in u paese di Moriah, è offri ellu in l'olocaustu nantu à una di e muntagne chì vi dicu. »

Diu deliberatamente pressa nantu à ciò chì ferisce, à u limitu di supportable per stu vechju di più di centu anni. Ddiu miraculosamente li cuncede a gioia di avè un figliolu natu à ellu è Sara, a so moglia legale. Inoltre, piattarà da quelli chì l'intornu l'incredibile dumanda di Diu: " Offerte u vostru unicu figliolu cum'è sacrificiu ". È a risposta pusitiva di Abraham avarà cunsequenze eterne per tutta l'umanità. Perchè, dopu chì Abraham hà accunsentutu à offre u so figliolu, Diu stessu ùn puderà più rinunzià u so prughjettu di salvezza; s'ellu puderia pensà à rinunzià.

Fighjemu l'interessu di a precisione: " nantu à una di e muntagne chì vi dicu ". Stu locu precisu hè programatu per riceve u sangue di Cristu.

Gen.22: 3: " Abrahamu s'arrizzò di prima matina, sella u so sumere, è pigliò cun ellu dui servitori è u so figliolu Isaac. Il fendit le bois pour l'holocauste, et se mit à aller à l'endroit que Dieu lui avait dit. »

Abràhamu risolviu à ubbidì à questu eccessu è cù a morte in a so ànima, hà urganizatu a preparazione di a cirimonia sanguinosa urdinata da Diu.

Gen.22: 4: " U terzu ghjornu Abràhamu alzò l'ochji è vide u locu luntanu. »

U paese di Morija hè à trè ghjorni di marchja da u locu induve ellu reside.

Gen.22: 5: " E Abraham disse à i so servitori: Restate quì cù u sumere; Eiu è u ghjovanu andemu cusì luntanu per adurà, è torneremu à voi. »

L'azzione terribile ch'ellu hà da fà ùn hà micca bisognu di testimoni. ellu _ dunque si separa da i so dui servitori chì anu da aspittà u so ritornu.

Gen.22: 6: " Abrahamu pigliò u legnu per l'olocaustu, è u carcò nantu à u so figliolu Isaac, è purtò u focu è u cuteddu in a so manu. E tramindui caminavanu inseme . »

In questa scena prufetica, cum'è Cristu duverà purtà u pesante "patibulum" à quale i so polsi seranu inchiodati, Isaac hè carricu di u legnu chì, ignitu, cunsumerà u so corpu sacrificatu.

Gen.22: 7: " Allora Isaac hà parlatu à Abraham, u so babbu, dicendu: U mo babbu! È ellu rispose : Eccu, u mo figliolu ! Isaac rispose : Eccu u focu è u legnu ; ma induve hè l'agnellu per l'olocausto ? »

Isaac hà assistitu à parechji sacrifici religiosi è hè ghjustu à esse surprised da l'absenza di l'animali chì deve esse sacrificatu.

Gen.22: 8: " Abrahamu disse: U mo figliolu, Diu hà da furnisce l'agnellu per l'olocausto. E tramindui caminavanu inseme. »

Sta risposta d'Abrahamu hè stata direttamente inspirata da Diu perchè magnificamente profetizza l'enormi sacrificiu chì Diu farà offrendu ellu stessu à a crucifixion in carne umana, cusì furnisce a necessità di i peccatori scelti per un Salvatore efficace è ghjustu in a perfezione divina. Ma Abràhamu ùn vede micca stu futuru salvatore, stu rolu di Cristu u Salvatore profetizatu da l'animali sacrificatu à YaHWéH, u Diu creatore onnipotente. Per ellu, sta risposta li permette solu di guadagnà u tempu, postu ch'ellu vede cù horrore u crimine ch'ellu duverà fà.

Gen.22: 9: " Quand'elli sò ghjunti à u locu chì Diu li avia parlatu, Abràhamu hà custruitu un altare, è hà dispostu u legnu. Il lia son fils Isaac, et le mit sur l'autel au-dessus du bois. »

Per disgrazia d'Abrahamu davanti à l'altare, ùn ci hè più manera di ammuccià à Isaac chì hè ellu chì serà a pecura di u sacrifiziu. Sì u Babbu Abraham si dimustrava sublime in questa accettazione straordinaria, u cumpurtamentu docile d'Isaac hè un riflessu di ciò chì Ghjesù Cristu seria in u so tempu: sublime in a so ubbidienza è l'autosacrificiu.

Gen.22: 10: " Allora Abraham stende a manu è pigliò u cuteddu per tumbà u so figliolu. »

Nota chì per reagisce, Diu aspetta finu à l'ultimu finale di a prova per dà a tistimunianza di u so elettu valore reale è autenticità. U " cutteddu in manu "; il ne reste plus qu'à tuer Isaac comme les nombreuses pecures déjà sacrifiées.

Gen.22: 11: " Allora l'ànghjulu di YaHWéH chjamò à ellu da u celu, è disse: Abraham! Abraham ! È ellu rispose : Eccu ! »

A dimustrazione di a fede ubbidiente d'Abrahamu hè fatta è realizata perfettamente. Diu mette fine à a prova di u vechju è quella di u so figliolu cusì degne di ellu è di u so amore.

Pigliate nota, ogni volta ch'ellu hè chjamatu da Diu o da u so figliolu, Abraham risponde sempre dicendu: " Eccu sò ". Sta risposta spontanea chì nasce da ellu testimonia a so natura generosa è aperta versu u so vicinu. Inoltre, cuntrasta cù l'attitudine d'Adam chjappu in una situazione di peccatu chì si piattava da Diu, à u puntu chì Diu era ubligatu à dì à ellu : " Induve site ? ".

Gen.22: 12: " È l'ànghjulu disse: Ùn mette micca a to manu nantu à u zitellu, nè fà nunda per ellu; per avà sò chì tù teme à Diu, è ùn m'avete ritenutu u vostru unicu figliolu. »

Cù a dimustrazione di a so fede fideli è ubbidienti, Abràhamu pò esse in l'ochji di tutti, è finu à a fine di u mondu, esse mostratu cum'è un mudellu di vera fede, da Diu, finu à a venuta di Cristu chì l'incarnarà. turnate in a perfezione divina. Hè in stu mudellu di ubbidienza impeccable chì Abraham diventa u babbu spirituale di i veri credenti salvati da u sangue di Ghjesù Cristu. In questa spirienza, Abràhamu hà ghjustu ghjucatu u rolu di Diu, u Babbu, chì offre cum'è un sacrificiu veru è murtale, u so solu figliolu chjamatu Ghjesù di Nazareth.

Gen.22: 13: " Abrahamu alzò l'ochji, è vide daretu à ellu un ariete tenutu in un machja da e corne; è Abràhamu si n'andò, pigliò u ram, è l'offrì in l'olocaustu in u locu di u so figliolu. »

À questu puntu, Abràhamu pò capisce chì a so risposta à Isaac, " u mo figliolu, Diu hà da furnisce per ellu stessu l'agnellu per l'olocaustu ", avia statu inspiratu da Diu, perchè "l'agnellu ", in fattu, "u ghjovanu ram ". , hè veramente " furnitu " da Diu è offertu da ellu. Nota chì l'animali sacrificati à YaHWéH sò sempre masci per via di a rispunsabilità è a duminazione datu à l'omu, l'Adam maschile. Cristu Redentore serà ancu maschile.

Gen.22: 14: " Abrahamu chjamò stu locu YaHWéH Jireh. Hè per quessa chì si dice oghje: In a muntagna di YaHWéH serà vistu. »

U nome " YHWéH Jireh " significa: YaHWéH serà vistu. L'adopzione di stu nome hè una vera prufezia chì annuncia chì in a terra di Moriah, u grande Diu invisibile chì inspira timore è timore serà vistu in un aspettu umanu menu formidabile, per purtà è ottene a salvezza di l'eletti. È l'urìgine di sta appuntamentu, l'offerta d'Isaac in sacrificiu, cunfirma u ministeru terrenu di " l'Agnellu di Diu chì caccià i peccati di u mondu ". Sapendu l'interessu di Diu in u so rispettu di i tippi è di i mudelli riprudutti è ripetuti, hè prubabile è quasi sicuru chì Abràhamu offra u so sacrifiziu in u locu stessu induve, 19 seculi dopu, Ghjesù avia da esse crucifissu, à u pede di u Golgota. , fora di Ghjerusalemme, a cità, per un tempu solu, santu.

Gen.22: 15: " L'ànghjulu di YaHWéH hà chjamatu Abraham da u celu a seconda volta, "

Questa terribile prova serà l'ultima chì Abràhamu duverà passà. Diu truvò in ellu u dignu patriarca mudellu di fede ubbidiente, è li fece cunnosce.

Gen.22: 16: " è disse: Per mè stessu ghjuru, a parolla di YaHWéH! Perchè avete fattu questu, è ùn avete micca ritenutu u vostru figliolu, u vostru unicu figliolu " .

Diu enfatizeghja queste parolle " u vostru unicu figliolu ", perchè profetizanu u so sacrifiziu futuru in Ghjesù Cristu secondu Ghjuvanni 3:16: " Diu hà tantu amatu u mondu, chì hà datu u so Figliolu unigenitu , chì tutti quelli chì credenu in ellu ùn anu micca. perisce, ma avete a vita eterna ".

Gen.22: 17: " Ti benedicaraghju è multiplicà i vostri discendenti, cum'è l'astri di u celu è cum'è a rena chì hè nantu à u mare; è i vostri discendenti pussederanu a porta di i so nemici. »

Attenzione ! A benedizzione d'Abrahamu ùn hè micca ereditata, hè per ellu solu è ogni omu o donna di i so discendenti deve, à u turnu, meriteghja a benedizzione di Diu. Perchè Diu li prumetti una pusterità numerosa ma trà sta pusterità, solu l'eletti chì agiranu cù a listessa fideltà è a listessa ubbidienza seranu benedetti da Diu. Puderete tandu misurà tutta l'ignuranza spirituale di i Ghjudei chì anu pridicatu fieru di esse figlioli d'Abrahamu è dunque figlioli chì si meritavanu l'eredità di e so benedizioni. Ghjesù li disprovava mustrannu e petre è dicendu chì da queste petre Diu pò dà discendenti à Abraham. È li hà creditu cum'è u so babbu, micca Abraham, ma u diavulu.

In a so cunquista di a terra di Canaan, Joshua pussederà a porta di i so nemichi, u primu di quale era a cità di Ghjericu. Infine, cù Diu, i santi scelti pussederanu a porta à l'ultimu nemicu: " Babilonia a Grande " secondu parechji insignamenti revelati in l'Apocalisse di Ghjesù Cristu.

Gen.22: 18: " Tutte e nazioni di a terra saranu benedette in i vostri discendenti, perchè avete ubbiditu à a mo voce. »

Hè veramente " tutte e nazioni di a terra ", perchè l'offerta di salvezza in Cristu hè offerta à tutti l'omi, di tutte l'urighjini è di tutti i populi. Ma sti nazioni deve ancu à Abràhamu u fattu di pudè scopre l'oraculi divini revelati à u populu ebreu chì esce da a terra d'Egittu. A salvezza in Cristu hè ottenuta da a doppia benedizzione d'Abrahamu è a so pusterità rapprisentata da u populu ebraicu è Ghjesù di Nazareth, Ghjesù Cristu.

Hè desirabili à nutà chjaramente, in stu versu, a benedizzione è a so causa: ubbidienza appruvata da Diu.

Gen.22: 19: " Quandu Abràhamu tornò à i so servitori, s'arrizzò è si n'andò inseme à Beer-Sheba; perchè Abràhamu stava in Beer-Sheba. »

Gen.22: 20: " Dopu queste cose hè statu infurmatu à Abràhamu, dicendu: "Eccu, Milca hà ancu datu figlioli à Nacoru, u vostru fratellu: "

I versi chì seguitanu sò destinati à preparà u ligame cù " Rebekah " chì diventerà a moglia ideale scelta da Diu per u fedele è docile Isaac. Serà pigliata da a famiglia vicina d'Abrahamu in i discendenti di u so fratellu Nahor.

Gen.22: 21: " Uz u so primogenitu, Buz u so fratellu Kemuel, babbu di Aram ,"

Gen.22: 22: " Kesed, Hazo, Pildash, Jidlaph è Betuel. »

Gen.22: 23: " Betuel generò Rebecca . Quessi sò l'ottu figlioli chì Milca hà datu à Nacoru, u fratellu d'Abrahamu . »

Gen.22: 24: " A so concubina, chjamata Reuma, hà ancu natu Tebach, Gaham, Tahash è Maacah. ".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

U cumplimentu di e prumesse fatte à Abraham

 

 

Genesi 23 relata a morte è a sepultura di Sara a so moglia in Hebron, in a caverna di Macpelah. Abràhamu hà pigliatu pussessu di un locu di sepultura nantu à a terra di Canaan mentre aspittendu chì Diu dessi a terra sana à i so discendenti circa 400 anni dopu.

Allora, in Gen.24, Abraham conserva sempre u rolu di Diu. Per esse separatu da i populi pagani lucali, mandarà u so servitore in un locu distante, à a so famiglia immediata, per truvà una mòglia per u so figliolu Isaac è lasciaranu à Diu sceglie per elli. In u listessu modu, Diu sceglie l'eletti chì custituiscenu a sposa di Cristu, u Figliolu di Diu. In questa selezzione, l'omu ùn hà nunda di fà cun ellu perchè l'iniziativa è u ghjudiziu appartenenu à Diu. L'scelta di Diu hè perfetta, irreproachable è efficace, cum'è Rebecca a mòglia scelta, amante, intelligente è bella in apparenza, è sopratuttu, spirituale è fideli; a perla chì tutti l'omi spirituali chì volenu piglià una moglia duveranu circà.

 

Ghjacobbu è Esaù

In seguitu, secondu Gen.25, Rebecca hè urigginariamente sterile cum'è a moglia d'Abramu Sarai prima di ella. Questa sterilità cumuna hè duvuta à u fattu chì e duie donne portanu a pusterità benedetta à Cristu chì ellu stessu serà furmatu da Diu in u ventre di una ghjovana vergine chjamata Maria. In questu modu, u lignu di u prughjettu di salvezza di Diu hè marcatu da a so azzione miraculosa. Souffrant de cette stérilité naturelle, Rebecca fait appel à YaHWéH et lui obtient deux jumeaux qui se battent dans son ventre. Preoccupata, ella dumanda à Diu nantu à sta cosa: " E u Signore li disse : Dui nazioni sò in u to ventre, è dui populi si separanu da u to ventre; una di queste persone serà più forte chì l'altru, è u più grande serà sottumessu à u più chjucu . » Parta dui gemelli. A causa di a so pilosità intensa, è era interamente " russu ", da quì u nome " Edom " datu à a so pusterità, u maiò hè chjamatu " Esaù ", un nome chì significa "pelu". U più chjucu hè chjamatu " Giacob ", un nome chì significa: "Ingannatore". Dighjà i dui nomi prufezianu i so destini. "Velu" venderà a so nascita à u più chjucu per un succulenti platu di " roux " o di lenticchie rosse. Vende stu drittu di nascita perchè sottestima u so valore ghjustu. À u cuntrariu assulutu, u "Deceiver" spirituale brama stu titulu chì ùn hè micca solu onorariu, perchè a benedizzione di Diu hè attaccata à questu. "Deceiver" hè di u tipu di quelli viulenti chì volenu à tutti i costi per furzà u regnu di i celi per piglià pussessu di ellu è era cun ellu in mente chì Ghjesù hà parlatu annantu à questu sughjettu. È videndu stu zelu bollente, u core di Diu hè assai rallegratu. Inoltre, troppu male per "Hairy" è tantu megliu per "Deceiver", perchè hè ellu chì diventerà "Israele", da a decisione di Diu. Ùn vi sbagliate micca, Ghjacobbu ùn hè micca un ingannatore ordinariu è hè un omu rimarchevule, perchè ùn ci hè un altru esempiu biblicu di a so determinazione per ottene a benedizzione di Diu, è hè solu per ottene stu scopu ch'ellu inganna ". Allora pudemu tutti l'imitallu è u celu fidelu serà felice. Per a so parte, Esaù averà per discendenti u populu di " Edom ", un nome chì significa " russu ", cù a stessa radica è significatu cum'è Adam, stu populu serà un avversariu d'Israele cum'è a prufezia divina annuncia.

I specifichi chì u culore "russu" designa u peccatu, solu, in l'imaghjini prufetichi di u prughjettu di salvezza revelatu da Diu è stu criteriu s'applica, solu, à l'attori di i so pruduzzione, cum'è "Esaù". In i tempi scuri di u Medievu, i zitelli di i capelli rossi cunsiderati mali sò stati ammazzati. Hè per quessa, aghju signalatu, u culore rossu ùn face micca l'omu ordinariu più peccatore ch'è a brunetta o a bionda, perchè u peccatore hè identificatu da e cattive opere di a so fede. Hè dunque solu, in valore simbolicu, chì u "rossu", u culore di u sangue umanu, hè un simbulu di u peccatu, secondu Isa . dice YaHWéH. Sì i vostri peccati sò cum'è scarlatina, seranu bianchi cum'è neve; s'elli sò rossi cum'è viole, diventeranu cum'è a lana . » In listessa manera, in a so Apocalisse, a so Revelazione, Ghjesù liga u culore rossu à i strumenti umani chì servenu, inconsciente o micca, u diavulu, Satanassu u primu peccatore di a vita creatu da Diu; esempi: u " cavaddu rossu " di Rev.6: 4, u " dragon rossu rossu o ardente " di Rev.12: 3, è a " bestia scarlatta " di Rev.17: 3.

Avà ch'ellu hà stu drittu di nascita, Ghjacobbu, à u turnu, campà l'esperienze di vita chì prufezianu i piani di Diu, cum'è successore di Abraham.

Abbandunò a so famiglia per paura di l'ira di u so fratellu Esaù, cun una bona ragione, secondu Gen.27: 24, perchè avia decisu di tumballu, dopu à a diversione di a benedizzione di u so babbu morente, "ingannatu" da un scappa da a mente di Rebecca a so moglia. In questu rapimentu, i dui nomi di i gemelli palesanu a so impurtanza. Perchè u "Tempeur" hà utilizatu una pelle pilu per ingannà Isaac, chì era diventatu cecu, passandu cusì per u so fratellu maiò naturalmente "Pelutu". E persone spirituali si sustenenu è Rebecca era più cum'è Ghjacobbu chè Esaù. In questa azzione, Diu cuntradisce l'scelta umana è carnale d'Isaac chì preferì Esaù u cacciatore chì li purtava ghjocu chì hà apprezzatu. È Diu dà u dirittu di nascita à quellu chì hè u più degnu: Ghjacobbu l'Ingannatore.

Arrivatu à Labanu, u so ziu aramaicu, u fratellu di Rebecca, per travaglià per ellu, Ghjacobbu s'innamora di Rachele, a più ghjovana ma più bella di e figliole di Labanu. Ciò chì ùn sapi micca hè chì in a so vita vera, Diu li face ghjucà un rolu prufeticu chì deve prufesà u so prughjettu di salvezza. Inoltre, dopu à "sette anni" di travagliu per ottene a so amata Rachel, Laban impone a so figliola maiò "Leah" è li dà cum'è a so moglia. Per ottene è marità cù Rachel, hà da travaglià "sette anni più" per u so ziu. In questa sperienza, "Giacob" profetizza ciò chì Diu hà da passà in u so prughjettu di salvezza. Perchè ellu ancu fà una prima alleanza micca in cunfurmità cù u desideriu di u so core, perchè l'esperienza di un Israele carnale è naziunale ùn serà micca marcatu da u successu è a gloria chì a so bontà si merita. E successioni di "Judici" è "re" finiscinu sempre male, malgradu uni pochi eccezzioni rari. È a mòglia desiderata degna di u so amore, solu ottene in una seconda alleanza dopu avè dimustratu u so amori è palesu u so pianu di salvezza in u ministeru di Ghjesù Cristu; u so insignamentu, a so morte è a so risurrezzione. Nota chì e preferenze umane è divinu sò interamente invertite. L'amata di Ghjacobbu hè a sterile Rachele, ma di Diu hè a prolifica Lea. Dendu à Ghjacobbu, prima, Leah cum'è a so mòglia, Diu face à u so prufeta sperimentà a delusione ch'elli sperimenteranu tramindui in a so prima allianza. In questa sperienza, Diu annuncia chì a so prima allianza serà un terribile fallimentu. È u rifiutu di u Messia Ghjesù da i so discendenti cunfirmò stu missaghju prufeticu. Lea, chì ùn era micca l'amata scelta da u sposu, hè una maghjina chì profetizza l'elettu di a nova alleanza chì, d'origine pagana, hà campatu per un bellu pezzu in ignuranza di l'esistenza di u Diu creatore unicu. In ogni casu, a natura prolifica di Lea hà prufesatu un pattu chì duverà assai fruttu à a gloria di Diu. È Isaia 54: 1 cunfirma, dicendu: " Rallegrate, o sterile, chì ùn porta più! Lasciate spuntà a to gioia è a to gioia, voi chì ùn avete più dolore ! Perchè i figlioli di l'abbandonatu seranu più numerosi chè i figlioli di ella chì hè maritata, dice u Signore . Quì i prufeti abbandunati, attraversu Leah, u novu pattu, è u maritatu, attraversu Rachel, u vechju pattu ebraicu.

 

Ghjacobbu diventa Israele

Dopu avè lasciatu u riccu è prusperu Labanu, Ghjacobbu è quelli chì appartenenu à ellu tornanu à u so fratellu Esaù, chì teme a so còllera ghjustu è vindicativa. Una notte, Diu apparisce à ellu è si battenu unu contru à l'altru finu à l'alba. Diu infine u ferite in l'anca è li dice chì da avà serà chjamatu "Israele", perchè esce vittorioso cummattimentu di Diu è di l'omi. In questa sperienza, Diu hà vulsutu rapprisintà l'imaghjini di l'ànima di cummattimentu di Ghjacobbu in a so lotta di fede. Chjamatu Israele da Diu, ottene ciò ch'ellu vulia disperatamente è cercatu: a so benedizzione da Diu. A benedizzione d'Abrahamu in Isaac pigliò cusì forma per via di a custituzione di l'Israele carnale chì, custruita annantu à Ghjacobbu chì divintò Israele, diventerà prestu una nazione temuta, dopu à a surtita da l'Egittu schiavitù. A grazia di Diu chì hà preparatu Esaù, i dui fratelli si trovanu in pace è gioia.

Cù e so duie mòglie è i so dui servitori, Ghjacobbu si truvò babbu di 12 picciotti è una sola zitella. Sterile à u principiu cum'è Sarai è Rebecca, ma idolatra, Rachel ottene da Diu dui figlioli, Ghjiseppu u più vechju è Benjamin u più chjucu. Hè mortu dà nascita à u so secondu figliolu. Ella profetizeghja cusì a fine di l'antica allianza chì cesserà cù u stabilimentu di u novu basatu annantu à u sangue d'espiazione di Ghjesù Cristu. Ma in a seconda appiecazione, sti circustanze murtali profetizanu u destinu finali di i so eletti chì saranu salvati da a so felice intervenzione quandu torna in u so gloriosu aspettu divinu in Michael Ghjesù Cristu. Questa inversione di a situazione di l'ultimi scelti hè profetizatu da u cambiamentu di nome di u zitellu chì chjamava " Ben-Oni " o "figliolu di u mo dulore", da a mamma morente, hè rinominatu da Ghjacobbu, u babbu, ". Benjamin » o, "figliolu drittu" (latu drittu) o, figliolu benedettu. In cunferma, in Matt.25: 33, Ghjesù Cristu mette " e so pecure à a so diritta è i capri à a so manca ". Stu nomu " Benjamin " hè statu sceltu da Diu, solu per u so prughjettu prufeticu, dunque per noi, perchè per Ghjacobbu avia pocu significatu; è per Diu, l'idolatru Rachel ùn meritava micca u qualificativu " dirittu ". Queste cose riguardanti a fine di u mondu sò sviluppate in e spiegazioni di Rev.7: 8.

 

 

L'ammirabile Ghjiseppu

In a storia d'Israele, u rolu chì Diu dà à Ghjiseppu u purterà à duminà i so fratelli chì, esasperati da a so duminazione spirituale, u vendenu à i cummercianti arabi. In Egittu, a so onestà è a lealtà l'hà fattu apprezzatu, ma a moglia di u so maestru vulia abusà di ellu, avendu resistitu, Ghjiseppu si truvò in prigiò. Quì, spieghendu i sogni, l'avvenimenti u purteranu à u più altu gradu sottu à u faraone: u primu Visir. Questa elevazione hè basatu annantu à u so rigalu profeticu cum'è per Daniel dopu à ellu. Stu rigalu l'hà fattu apprezzatu da u Faraone chì li hà affidatu l'Egittu. Duranti una fami, i fratelli di Ghjacobbu andaranu in Egittu è quì, Ghjiseppu serà cunciliatu cù i so fratelli gattivi. Ghjacobbu è Beniaminu si uniscenu à elli è hè cusì chì l'Ebrei si stallanu in Egittu in a regione di Gosen.

 

 

L'Esodu è u fideli Mosè

 

Schiavi, l'Ebrei truveranu in Mosè, u zitellu ebraicu chì u nome significa "salvatu da l'acque" di u Nilu, risuscitatu è aduttatu da a figliola di Faraone, a liberatrice preparata da Diu.

Mentre chì e cundizioni di a so schiavitù s'induriscenu è crescenu, per difende un ebreu, Mosè uccide un egizianu, è fughje da l'Eggittu. U so viaghju u porta à Midian, in l'Arabia Saudita, induve campanu i discendenti di Abraham è Keturah, a so seconda moglia, si maritò dopu à a morte di Sara. Sposendu Zipporah, a figliola maiò di u so babbu Jethro, 40 anni dopu, Mosè hà scontru à Diu mentre pasceva i so greggi versu a muntagna di Horeb. U creatore li appare in a forma di una machja incandescente chì brusgia ma ùn hè micca cunsumata. Li palesa u so pianu per Israele è u manda in Egittu per guidà a surtita di u so populu.

Dieci pesti seranu necessarii per furzà Faraone à lascià i so preziosi schiavi andà liberamente. Ma hè u decimu chì hà da piglià una impurtanza profetica maiò. Perchè Diu hà messu à morte tutti i primi nati di l'Eggittu, omi è animali. È u listessu ghjornu, l'Ebrei celebravanu a prima Pasqua in a so storia. A Pasqua hà profetizatu a morte di u Messia Ghjesù, u " premier-né " è l'" Agnellu di Diu " puru è immaculatu offertu in sacrificiu cum'è "l'agnellu " immolatu u ghjornu di l'esodu da l'Egittu. Dopu à u sacrifiziu d'Isaac dumandatu da Diu da Abraham, a Pasqua di l'Esodu da l'Egittu hè u sicondu annunziu prufeticu di a morte di u Messia (Untu) Ghjesù, o, in termini greci, di Ghjesù Cristu. L'esodu da l'Eggittu hè statu realizatu u 14 ghjornu di u primu mese di l'annu, versu u XV seculu aC, circa 2500 anni dopu à u peccatu di Eva è Adam. Queste figuri cunfirmanu u tempu di "400 anni" di e " quattru generazioni " datu da Diu à l'Amorrei, abitanti di a terra di Canaan.

L'orgogliu è u spiritu ribellu di Faraone sparirà cù u so esercitu in l'acque di u "mari rossu" chì cusì trova u so significatu, perchè chjude nantu à elli dopu avè apertu per permette à l'Ebrei di entre in a terra di l'Arabia Saudita, da u estremità miridiunali di a penisula egiziana. Evitendu Midian, Diu guida u so pòpulu à traversu u desertu versu u Monti Sinai induve ellu prisentarà a so lege di i "deci cumandamenti". Davanti à l'unicu Diu veru, Israele hè avà una nazione amparata chì deve esse messa à a prova. À questu scopu, Mosè hè chjamatu à ellu, nantu à a muntagna di Sinai è Diu u mantene quì per 40 ghjorni è notti. Li dà e duie tavule di a lege incise cù u so ditu divinu. In u campu di u populu ebreu, l'absenza prolongata di Mosè favurizeghja i spiriti ribelli chì facenu pressione annantu à Aaronu è finiscinu per fà accettà u casting è u modellu di un " vitello d'oru ". Questa sperienza sola riassume u cumpurtamentu versu Diu di i ribelli di tutti i tempi. U so rifiutu di sottumette à a so autorità li porta à preferisce dubbità di a so esistenza. È e multiple punizioni di Diu ùn cambianu nunda. Dopu à issi 40 ghjorni è notti di prucessu, u timore di i giganti di Canaan cundannarà u populu à vagare in u desertu per 40 anni è, solu di sta generazione pruvata, Joshua è Caleb puderanu entre in a terra prumessa offerta da Diu. circa 2540 dapoi u peccatu d'Adam.

 

I caratteri principali in a storia di Genesi sò l'attori in una produzzione urganizata da u Diu creatore. Ognunu di elli trasmette, per un scopu prufeticu o micca, una lezziò, è sta idea di spettaculu hè stata cunfirmata da l'apòstulu Paulu chì hà dettu in 1 Cor.4: 9: "Perchè Diu, mi pari, hà fattu noi . , l'apòstuli, l'ultimi di l'omi, cundannati à morte in una certa manera, postu chì avemu statu un spettaculu à u mondu, à l'angeli è à l'omi . » Da tandu, u messaggeru di u Signore, Ellen G. White, hà scrittu u so famosu libru intitulatu "A tragedia di l'età". L'idea di u " spettaculu " hè dunque cunfirmata, ma dopu à e "stelle, l'astri" di u libru sacru, hè u turnu di ognunu di noi di ghjucà u nostru rolu, sapendu chì struitu da e so sperienze, simu. pusatu in u duvere d'imite i so boni travagli, senza ripruduce i so sbagli. Per noi, cum'è per Daniel (U mo ghjudice hè Diu), Diu ferma "u nostru ghjudice", cumpassione, di sicuru, ma "U ghjudice" chì ùn face micca eccezzioni per nimu.

L'esperienza di l'Israele naziunale ebraicu hè disastruosa, ma ùn hè più chè quella di a fede cristiana di a nostra era chì finisci in una apostasia diffusa. Ùn ci deve esse stupitu da sta sumiglianza, perchè l'Israele di l'antica allianza era solu un microcosmu, una mostra, di l'esseri umani chì populanu a terra sana. Hè per quessa chì a vera fede era raru allora cum'è in u novu pattu custruitu nantu à u Salvatore è u " Testimone Fideli " Ghjesù Cristu.

 

Da a Bibbia in generale

 

Tutta a Bibbia, dettata è poi inspirata da Diu à i so servitori umani, porta lezioni prufetiche; da a Genesi à l'Apocalisse. L'attori scelti da Diu ci sò presentati cum'è veramente sò in a so vera natura. Ma per custruisce missaghji profetichi in questu spettaculu perpetu, u Diu creatore diventa l'Organizzatore di l'avvenimenti. Dopu à a surtita da l'Eggittu, Diu dà à Israele l'aspettu liberu di a so lege celestiale per 300 anni, u tempu di i "ghjudici" chì finiscinu versu 2840. È in questa libertà, u ritornu à u peccatu, obliga à Diu à punisce u so populu "sette". volte » ch'ellu hà finalmente consegnatu à i Filistini, i so nemici ereditari. È "sette volte" suscita "liberatori". A Bibbia dice chì in quelli ghjorni, " ognunu hà fattu ciò chì vulia ". È questu tempu di libertà tutale era necessariu per u fruttu purtatu da ogni persona per esse revelatu. Hè u listessu in i nostri " fini di i tempi ". Questi trècentu anni di libertà marcati da u ritornu constante di l'Ebrei à u peccatu, Diu ci invita à paragunà cù i trècentu anni di a vita di u ghjustu Enoch chì ci prisenta cum'è un mudellu esemplariu di i so eletti, dicendu : " Enoch marchò cun Diu trè centu anni, dopu ùn era più perchè Diu u pigliò "; cun ellu, fendu ellu entre prima in a so eternità cum'è, dopu à ellu, Mosè è Elia, è i santi risuscitati à a morte di Ghjesù, prima di tutti l'altri eletti, cumpresi l'apòstuli di Ghjesù Cristu; tutti seranu trasmutati o risuscitati à l'ultimu ghjornu.

Dopu à quellu di i "ghjudici", hè ghjuntu u tempu di i rè è quì di novu, Diu dà à i so primi dui attori un rolu prufeticu chì cunfirma u missaghju di a progressione di u male versu u bonu finali, vale à dì da a notte, o di a bughjura , versu a luce. Hè cusì chì sti dui omi, Saul è David, prufetizavanu u prughjettu generale di u pianu di salvezza preparatu per l'eletti terrestri, vale à dì e duie fasi o duie alleanze sante successive. Pigliate cun mè, David diventa rè solu nantu à a morte di u rè Saul, cum'è a morte di l'antica allianza perpetua permette à Cristu di stabilisce u so novu pattu, u so regnu è u so duminatu eternu.

Aghju digià citatu stu sughjettu, ma vogliu ricurdà chì e munarchie terrestri ùn anu micca legittimità divina perchè l'Ebrei dumandò à Diu per avè un rè " cum'è l'altri nazioni terrestri", elli, "pagani". Chì significa chì u mudellu di sti rè hè di u tipu di valori satanicu è micca divinu. Quantu, per Diu, u rè hè gentile, umile di core, pienu d'abnegazione è di cumpassione, si face u servitore di tutti, tantu chì di u diavulu hè duru, fieru, egoista è disprezzu, è esige. per esse servitu da tutti. Ingiustamente feritu da u so rifiutu da u so populu, Diu hà accoltu a so dumanda è per a so disgrazia, li dete un rè secondu i standard di u diavulu è tutte e so inghjustizie. Da tandu, per u so populu Israele, ma ellu solu , a reale ottenne a so legittimità divina.

U discorsu verbale o scrittu hè u mezzu di scambiu trà dui individui. A Bibbia hè a parolla di Diu in u sensu chì per trasmette e so lezioni à i so criaturi terrestri, Diu hà riunitu testimonii dettati o inspirati à i so servitori; tistimunianzi ordinati, selezziunati è raggruppati da ellu in u tempu. Ùn ci deve esse maravigliatu quandu avemu nutatu l'imperfezione di a ghjustizia stabilita nantu à a terra, perchè tagliata da Diu, l'omi ponu stabilisce a so ghjustizia solu nantu à a lettera di a lege. Avà, Diu ci dice per mezu di Ghjesù chì " a lettera uccide ma u spiritu dà a vita ", sta lettera. E scritture sacre di a Bibbia ponu dunque esse solu " testimoni " cum'è indicatu in Rev. 11: 3 ma in nisun casu "ghjudici". Per ricunnosce chì a lettera di a lege hè incapace di rende un ghjudiziu ghjustu, Diu revela una verità chì si basa solu nantu à a natura divina di a so persona. Ellu solu pò rende un ghjudiziu ghjustu, perchè a so capacità di analizà i pinsamenti sicreti di a mente di i so criaturi li permette di cunnosce e motivazioni di quelli chì ghjudicheghja, cose oculate è ignorate da l'altri criaturi. A Bibbia dunque furnisce solu a basa per i tistimunianzi utilizati per u ghjudiziu. Duranti i " mila anni " di u ghjudiziu celeste, i santi scelti accedenu à e motivazioni di l'anime chì sò ghjudicate. Cù Ghjesù Cristu, seranu cusì capaci di rende un ghjudiziu perfettu fattu necessariu postu chì u verdict finali stabilisce a durata di u tempu di soffrenza subitu in a seconda morte. Sta cunniscenza di a vera motivazione di u culpevule ci permette di capisce megliu a clemenza di Diu versu Cainu, u primu assassinu terrenu. Sicondu l'unicu tistimunianza presentata in scrittura in a Bibbia, Cainu hè statu spintu versu a ghjilosia da a scelta di Diu di benedizzione di l'offerta di Abele è di disprezzà quella di Cainu, senza chì l'ultimu cunnosci a causa di sta sfarenza chì era spirituale è sempre ignorata. Hè cusì chì e cose sò, a vita hè fatta di paràmetri innumerabili è cundizioni chì solu Diu pò identificà è ghjudicà cù a cunniscenza sana di i fatti. Dittu chistu, a Bibbia ferma per l'omi, l'unicu libru chì prisenta in lettere i basi di a lege chì ghjudicà e so azzioni, aspittendu chì i so pinsamenti sicreti sò revelati à i santi scelti in u celu. Tuttavia, u rolu di a lettera hè di cundannà o ghjudicà l'azzione. Hè per quessa, in a so Revelazione, Ghjesù ricorda à l'omi l'impurtanza di e so " opere " è raramente parla di a so fede. In Ghjacumu 2:17, l'apòstulu Ghjacumu hà ricurdatu chì " senza opere a fede hè morta ", cunfirmendu ancu questu opinione, Ghjesù parla solu di e " opere " boni o cattivi generati da a fede. È per esse generati da a fede, sti travaglii sò solu quelli chì a Bibbia insegna sottu à e lege divinu. I boni atti valutati da a Chjesa Cattòlica ùn sò micca cunsiderati, perchè sò opere di caratteru umanistu è inspirazione.

In u tempu di a fine, a Bibbia hè totalmente disprezzata è a sucità umana presenta un aspettu mistificante è mentitore globalizatu. Hè tandu chì a parolla " verità " chì carattirizza a Santa Bibbia, a parolla di u Diu vivu, è più largamente, u so prughjettu universale glubale, piglia tutta a so impurtanza. Perchè u disprezzu per questa " verità " unica porta l'umanità à custruì si nantu à e bugie in tutti i spazii relazionali, seculari, religiosi, pulitichi o ecunomichi.

Questu articulu hè scrittu u sabatu di u 14 d'Aostu di u 2021, dumane, 15 d'Aostu, in grandi riunioni, e vittimi ingannati da a falsa religione renderanu omagiu à a mistificazione satanica più riescita di a so carriera, postu chì u so usu di a "serpente " cum'è un mediu in " Eden ": a so apparizione sottu l'imaghjini di a "Vergine Maria". A vera ùn era più vergine, postu chì dopu à Ghjesù, hà parturitu figlioli è figliole; fratelli è surelle di Ghjesù. Ma i bugie murenu duru è resistenu ancu i migliori argumenti biblici. Pocu, dopu à stu 15 d'Aostu, ùn ci ne resterà chè per st'indignazione, à u più, ottu celebrazioni per irrità à Diu è suscitarà a so ghjusta rabbia chì cascà nantu à i capi di i culpevuli. Innota chì in questa apparizione, i zitelli sò stati scelti per autentificà a visione di a "vergine". Sò innocenti quant'è a ghjente dice è finta ? Peccatori nati, l'innocenza li hè attribuita in modu sbagliatu, ma ùn pudemu dunque accusà li di complicità. A visione chì sti figlioli ricevenu era assai reale, ma u diavulu hè ancu un spiritu ribellu assai veru è Ghjesù Cristu hà dedicatu assai di e so parolle per avvistà i so servitori nantu à ellu. A storia rende testimoniu di u so putenza seducente ingannosa chì porta e so vittime sedutte è ingannate à a " seconda morte ". U cultu di u diavulu in tutta a Chjesa Cattòlica Papale è Rumana hè denunziatu da Diu, in questu versu da Rev. 13: 4: " E anu aduratu u dragone, perchè avia datu l'autorità à a bestia ; Adurà a bestia, dicendu : Quale hè cum'è a bestia, è quale pò luttà contru à ellu ? ". In realità, hè solu dopu à a fine di sta " adorazione " di a " bestie " custrittiva è persecutoria di i veri santi eletti di Ghjesù Cristu chì, in un tempu di tolleranza chì e circustanze l'anu impostu, principia sta adorazione. per i mezi seducenti di l'apparizioni di a "vergine" diabolica; una " donna " per rimpiazzà a " serpente " dopu chì a " serpente " hà seduciutu a " donna " chì hà sedutu u so maritu. U principiu ferma u listessu è hè sempre cusì efficace.

 

Ultima scelta tempu

 

Stu studiu di revelazioni divinu finisci cù l'analisi di u libru di Genesi chì ci hà revelatu quale Diu hè in tutti i so aspetti di u caratteru. Avemu appena vistu cumu hè risolutu in a so dumanda di ubbidienza da i so criaturi sottumettendu à Abram à una prova straordinaria di fede quandu era quasi centu anni; sta esigenza divina dunque ùn deve più esse dimustrata.

À l'epica di l'ultima scelta pruposta da Diu dapoi a primavera di u 1843, è più precisamente dumandata da u 22 d'ottobre di u 1844, l'osservazione di u sàbatu hè dumandata da Diu cum'è prova di l'amore chì li rendenu i so veri santi eletti. A situazione spirituale universale hè cusì presentata in a forma di una sola quistione chì hè indirizzata à tutti i membri di l'urganisazioni religiose, cristiane, esclusivamente.

A quistione chì ammazza o ti fa campà per sempre

Hè un imperatore, un rè, o un papa abilitatu è autorizatu à cambià e parolle parlate è scritte da Diu, o sottu u so dettatu cum'è Mosè?

 

Dopu avè previstu tuttu, ancu sta quistione, Ghjesù hà datu a so risposta in anticipu, dicendu in Mat.5: 17-18: "Ùn pensate micca chì sò venutu per abulisce a lege o i prufeti; Sò vinutu micca per abulisce, ma per cumpiendu. Perchè in verità vi dicu, finu à chì u celu è a terra passanu, micca una iota o un titulu ùn passerà da a lege finu à chì tuttu hè cumpletu . » U stessu Ghjesù hà ancu annunziatu chì e so parolle chì hà dettu ci ghjudicheranu, in Ghjuvanni 12: 47 à 49: " Se qualchissia sente e mo parolle è ùn li guarda micca, ùn sò micca io chì u ghjudicà; perchè ùn sò micca vinutu per ghjudicà u mondu, ma per salvà u mondu. Quellu chì mi ricusa è ùn riceve micca e mo parolle hà u so ghjudice; a parolla chì aghju dettu u ghjudicà in l'ultimu ghjornu . Perchè ùn aghju micca parlatu di mè stessu; ma u Babbu, chì m'hà mandatu, m'hà prescrittu stessu ciò chì devu dì è proclamà. »

Questu hè u cuncepimentu di Diu di a so lege. Ma Dan.7: 25 palesa chì l'intenzione di " cambià " era à cumparisce in l'era cristiana, dicendu di u paparu cattolicu rumanu: " Dirarà parolle contr'à l'Altissimo, oppresserà i santi di l'Altissimo". -Altu, è sperarà di cambià i tempi è a lege ; è i santi seranu mandati in e so mani per un tempu, è tempi, è mezu tempu. » Un scandalu chì cesserà è ch'ellu hà da sapè cumu punisce in ghjustizia secondu u versettu 26 chì seguita : « Tandu ghjunghjerà u ghjudiziu, è u so duminatu li serà sguassatu, chì serà distruttu è annihilatu per sempre. "Questi " tempi " o anni prufetichi annuncianu u so regnu persecutore realizatu per 1260 anni, da 538 à 1798.

Stu " ghjudiziu " hè realizatu in parechje fasi.

A prima fase hè preparatoria; hè u travagliu di separazione è santificazione di a fede "Adventista" stabilita da Diu dapoi a primavera di u 1843. L'Adventismu hè siparatu da e religione Cattolica è Protestante. In l'Apocalisse, sta fase riguarda l'era " Sardi, Filadelfia è Laodicea " in Rev.3: 1-7-14.

A seconda fasa hè infurzata: " avemu da caccià a so duminazione ". Hè u gloriosu ritornu di Ghjesù Cristu previstu in a primavera di 2030. L'Adventisti eletti entranu in l'eternità siparati da i ribelli cattolici, protestanti è adventisti indigni chì mori nantu à a terra. L'azzione hè realizata à a fine di l'era " Laodicea " di Rev.3: 14.

A terza fase hè quella di u ghjudiziu di i morti caduti, messu in azzione da l'eletti chì sò intruti in u regnu celeste di Diu. I vittimi sò diventati i ghjudici è separatamente , a vita di ognunu di i ribelli hè ghjudicata è una sentenza finali proporzionale à a so culpabilità hè pronunziata. Queste sentenzi determinanu a durata di u tempu di " turmentu " chì l'azzione di a so " seconda morte " pruvucarà. In Revelazione, stu tema hè u sughjettu di Rev.4; 11:18 è 20:4; questu da Dan.7: 9-10.

Quartu, à a fine di u settimu millenniu, u grande Sabbath per Diu è i so eletti in Cristu, vene a fase esecutiva di e sentenzi rendite da Cristu è i so eletti. In a terra di u peccatu induve sò risuscitati, i ribelli cundannati sò annihilati, " per sempre ", da " u focu di seconda morte . In Revelazione, stu ghjudiziu esecutivu o "ultimu ghjudiziu" hè u tema di Rev.20: 11-15.

 

À u mumentu di l'ultima scelta, duie cuncepzioni religiose irreconciliable si separanu definitivamente, perchè sò estremamente opposti l'una à l'altru. L'eletti di Cristu sentenu a so voce è si adattanu à e so dumande à u mumentu chì li parla è li chjama. In l'altra pusizioni sò cristiani chì seguitanu tradizioni religiose seculari cum'è s'è a verità era una questione di tempu è micca di intelligenza, ragiunamentu è tistimunianza. Queste persone ùn anu micca capitu ciò chì " u novu pattu " rapprisintatu da u prufeta Jeremiah in Jer.31: 31 à 34: " Eccu, i ghjorni venenu, dice YaHWéH, quandu aghju da fà cù a casa d'Israele è a casa di Ghjuda. un novu pattu, micca cum'è l'allianza ch'e aghju fattu cù i so babbi, u ghjornu chì l'aghju pigliatu da a manu per caccià da u paese d'Egittu, un pattu chì anu violatu, ancu s'ellu era u so maestru, dice YaHWéH. Ma questu hè u pattu chì aghju da fà cù a casa d'Israele dopu à quelli ghjorni, dice l'Eternu : Mi metteraghju a mo lege in elli, a scriveraghju in i so cori ; è seraghju u so Diu, è seranu u mo populu. Questu ùn insignà più à u so vicinu, nè u so fratellu, dicendu : Sapete YHWH ! Perchè tutti mi cunnosceranu, da u più chjucu à u più grande, dice u Signore; Perchè perdoneraghju a so iniquità, è ùn ricurdaraghju più di u so peccatu . » Cumu Diu pò riesce à « scrive in u core » di l'omu l'amore di a so santa lege, qualcosa chì a norma di l'anticu pattu ùn avia micca riesciutu à ottene ? A risposta à sta quistione, è l'unica diffarenza trà e duie alleanze, vene in l'aspettu di a manifestazione di l'amore divinu realizatu da a morte expiatoria di u sustitutu di Ghjesù Cristu in quale era incarnatu è revelatu. Tuttavia, a morte di Ghjesù ùn hè ghjunta à mette fine à l'ubbidienza ma à u cuntrariu, hà datu à l'eletti ragiuni per esse ancu più ubbidienti versu u Diu capace d'amà cusì forte. È quandu ellu vince u core di l'omu, u scopu cercatu da Diu hè rializatu; ottene un elettu fit è degnu di sparte a so eternità.

L'ultimu missaghju chì Diu hà presentatu à voi in questu travagliu hè u sughjettu di a separazione . Questu hè u puntu vitale chì face tutta a diffarenza trà u sceltu è u chjamatu. In a so natura normale, l'omu ùn piace micca esse disturbatu in i so abitudini è i so cuncepzioni di e cose. Tuttavia, stu disturbamentu hè fattu necessariu postu chì abituatu à a minzogna stabilita, per diventà u so sceltu, l'omu deve esse sradicatu è sviatu per adattà à a verità chì Diu li mostra. Hè tandu chì a separazione da quelli chì Diu ùn appruva micca hè resa necessaria . L'sceltu deve dimustrà a so capacità di sfidà concretamente e so idee, i so abitudini è i so ligami carnali cù esseri chì u destinu ùn serà mai a vita eterna.

Per l'eletti, a priorità religiosa hè verticale; u scopu hè di creà un ligame solidu cù u Diu creatore, ancu s'ellu hè à u detrimentu di e relazioni umane. Per i caduti, a religione hè horizontale; dannu priurità à a cunnessione stabilita cù l'altri umani, ancu s'ellu hè à u detrimentu di Diu.

 

Adventisimu di u Settimu ghjornu: Una separazione, un nome, una storia

 

L'ultimi eletti di a fede cristiana sò riuniti spiritualmente per furmà l'Israele di e " 12 tribù " di Rev.7. A so selezzione hè stata realizata per mezu di una seria di teste di fede basatu annantu à l'interessu mostratu in a parolla prufetica chì annuncia in Dan.8:14 a data 1843. Era per marcà a ripresa da Diu di u Cristianesimu, finu à quì rapprisintatu da a fede cattolica. dipoi u 538 è da a fede Protestante risultatu da u tempu di a Riformazione da u 1170. U versu di Dan.8:14 hè statu interpretatu cum'è annunziendu u gloriosu ritornu di Cristu, u so avventu chì hà causatu a so "attesa", in latinu "adventus" da quì. u nomu Adventist chì hè statu datu à l'esperienza è i so seguitori trà 1843 è 1844. Apparentemente, stu missaghju ùn parlava micca di u sàbatu, ma solu in l'apparenza, perchè u ritornu di Cristu marcarà l'entrata in u settimu millenniu, u grande sàbatu. prufetizatu, ogni settimana, da u sàbatu di u settimu ghjornu: u sabbatu di i Ghjudei. Ignora di sta cunnessione, i primi Adventisti ùn anu scupertu l'impurtanza chì Diu dà à u Sabbath finu à questu tempu di prucessu. È quandu anu capitu questu, i pionieri fermamente insignatu a verità di u sàbatu ricurdata in u nome di a chjesa formata, "di u settimu ghjornu". Ma cù u tempu, l'eredi di u travagliu ùn anu più datu u sàbatu l'impurtanza chì Diu li dà, attachendu a so exigibility à u tempu di u ritornu di Ghjesù Cristu invece di attaccà à a data 1843 indicata da a prufezia di Daniel. Postponà un tale esigenza divina fundamentale custituì una colpa chì a so cunsiquenza era, in u 1994, u rifiutu da Diu di l'urganisazione è i so membri ch'ellu hà mandatu à u campu di ribelli digià cundannatu da ellu da u 1843. Sta triste sperienza è stu fallimentu di l'ultimu ufficiale. L'istituzione di a fede cristiana tistimunieghja di sta incapacità di u falsu Cristianesimu à accettà a separazione di i ligami umani . L'absenza di l'amore per a verità divina è dunque per Diu stessu hè in discussione, è questu hè l'ultima lezione in a storia di a fede cristiana chì vi possu spiegà, per insignà è avvistà, in nome di u Diu Onnipotente. , YaHWéH-Michael-Ghjesù Cristu.

Infine, sempre in stu stessu tema, perchè m'hà custatu u prezzu di una separazione spirituale dulurosa, vi ricordu di stu versu da Matt.10: 37 è, perchè i versi chì precedenu chjaramente resume u caratteru di separazione di a vera fede cristiana. , I mencionu tutti da u versu 34 à u versu 38:

" Ùn pensate micca chì sò vinutu à purtà a pace nantu à a terra; Ùn sò vinutu per purtà a pace, ma a spada. Perchè sò vinutu à mette una divisione trà un omu è u so babbu, trà una figliola è a so mamma, è trà una nuora è a so mamma ; è i nemici di l'omu seranu quelli di a so casa. Quellu chì ama u babbu o a so mamma più chè mè ùn hè degnu di mè , è quellu chì ama u so figliolu o a so figliola più chè mè ùn hè micca degnu di mè ; quellu chì ùn piglia micca a so croce è mi seguita ùn hè micca degnu di mè. » Stu versu 37 ghjustifica a benedizzione di Abraham; hà tistimuniatu chì hà amatu à Diu più cà u so figliolu carnale. È ricurdendu à un fratellu Adventista di u so duvere, citendu stu versu à ellu, i nostri chjassi si spartevanu è aghju ricevutu una benedizzione speciale da Diu. Tandu era chjamatu fanàticu da stu "fratellu" è da sta sperienza, avia seguitu a strada tradiziunale Adventista. Quellu chì m'hà introduttu à l'Adventismu è i benefizii di u vegetarianismu dopu morse da a malatia di Alseimer, mentre ch'e sò sempre in bona salute, vivu è attivu in u serviziu di u mo Diu, di 77 anni, è n ricursu nè à i medichi nè à i medicini. Tutta a gloria va à u Diu creatore è i so preziosi cunsiglii. In verità!

Per sintetizà a storia di l'Adventismu duvemu ricurdà i seguenti fatti. Sottu stu nome "Adventista", Diu raggruppa i so ultimi santi dopu à una longa dominazione di a fede cattolica chì legittimava, religiosamente , a dumenica stabilita sottu u so nome paganu "ghjornu di u sole invincitu" da Custantinu I u 7 di marzu di u 321. Ma. i Primi Adventisti eranu Protestanti o Cattolici chì devotamente onuravanu a dumenica cristiana ereditata. Sò stati dunque scelti da Diu da u so cumpurtamentu essendu rallegratu da u ritornu di Ghjesù Cristu chì li fù annunziatu successivamente per a primavera di u 1843 è u 22 d'ottobre di u 1844. Hè solu dopu à sta selezzione chì a luce di u sàbatu li hà datu era. prisentatu. Inoltre, e so interpretazioni di e profezie di Daniel è l'Apocalisse cuntenenu enormi errori chì aghju currettu in questu travagliu. Senza a cunniscenza di u sàbbatu, i pionieri custruianu a tiuria di u ghjudiziu chjamatu "investigatore" chì ùn anu mai pussutu interrogà; ancu dopu chì a luce di u sàbbatu li fù datu. Per quelli chì ùn sanu micca, vi ricurdò chì sicondu sta tiuria, dapoi u 1843, dopu u 1844, in u celu Ghjesù esamina i libri di tistimunianzi per selezziunà i so ultimi eletti chì deve esse salvatu. Eppuru l'identificazione chjara di u peccatu dumenica hà datu un significatu precisu à u missaghju di Dan.8:14, ancu in a so forma pocu tradutta di " pulizia di u santuariu ". E sta mala traduzzione hà criatu cuntruversi insolubili, perchè sta spressione pricipalmente cuncernava u cumpletu da a morte expiatoria di Ghjesù Cristu secondu Heb.9: 23: "Era dunque necessariu, postu chì l'imaghjini di e cose chì sò in i celi anu da esse. purificatu in questu modu, sia e cose celesti stessi sò state purificate da sacrifici più eccellenti di questi . Perchè u Cristu ùn hè micca intrutu in un santuariu fattu cù e mani, à imitazione di u veru, ma in u celu stessu, per ch'ellu pò avà appare davanti à a faccia di Diu per noi . Cusì, tuttu ciò chì avia da esse purificatu in u celu hè statu purificatu da a morte di Ghjesù Cristu : u ghjudiziu investigativu dunque ùn hà più sensu logicu. Dopu à a morte è a risurrezzione di Ghjesù, nisun peccatu o peccatore entre in u celu per impurtà di novu, perchè Ghjesù hà purificatu a so zona celestiale cunducendu Satanassu è i so angeli di a terra, secondu Rev.12: 7 à 12 è soprattuttu in u verse 9: " È u grande dragone hè statu cacciatu fora, u serpente anticu, chjamatu u diavulu è Satanassu, chì inganna a terra sana, hè statu cacciatu fora à a terra , è i so anghjuli sò stati cacciati cun ellu. »

U sicondu errore di l'Adventismu ufficiale hè ancu vinutu da l'ignuranza originale di u rolu di u sàbatu è hà pigliatu una grande impurtanza assai più tardi. L'Adventisti anu cuncintratu in modu sbagliatu a so attenzione nantu à u tempu di l'ultimu, l'ultimu, prova di a fede chì in realtà cuncernarà solu quelli chì anu da esse vivu à u mumentu di u veru ritornu di Ghjesù Cristu. In particulare, anu pensatu à tortu chì a dumenica diventerà " a marca di a bestia " solu à l'ora di st'ultima prova, è questu spiega a ricerca di amicizia cù i praticanti di a dumenica maledetta da Diu, in realtà, da a so origine. A prova chì dugnu hè l'esistenza di e "sette trombe" di Rev. 8, 9 è 11, i primi sei di quali avvirtenu dopu à 321, in tutta l'era cristiana, u populu di a so pratica di u peccatu di a dumenica cundannata da Diu. Chì Dan.8: 12 avia digià revelatu dicendu: " L'esercitu hè statu livatu cù u sacrifiziu perpetu , per via di u peccatu ; u cornu hà ghjuntu a verità à a terra, è hà riesciutu in i so imprese. » Questu " peccatu " era digià, a pratica di dumenica ereditata civilmente da Constantine I da 321 è ghjustificata religiosamente da a Roma papale da 538, " a marca di a bestia " citata in Apo.13: 15; 14: 9-11; 16:2. In u 1995, dopu avè manifestatu un rifiutu di a luce prufetica chì aghju prupostu trà 1982 è 1991, l'Adventismu ufficiale hà fattu u seriu errore di fà una alleanza cù i nemichi dichjarati è rivelati di Diu. L'esempiu di i numerosi rimproveri chì Diu hà indirizzatu à l'antica Israele per e so allianza cù l'Eggittu, una maghjina simbolica di u peccatu tipicu, hè, in questa azzione, sanu ignoratu; chì face u peccatu Adventista ancu più grande.

In fattu, dopu avè fattu a cunniscenza di u rolu di u Sàbatu è di l'impurtanza chì dà à u titulu di Diu Creatore, u populu Adventista deve avè identificatu chjaramente i so nemici religiosi è evitata ogni alleanza fraterna cun elli. Perchè, u sabbatu sabbatu essendu u " sigellu di u Diu vivu " di Rev.7: 2, a marca reale di u Diu creatore, u so avversu, Dumenica , puderia esse solu " u segnu di a bestia " di Rev.13: 15. .

Ricurdaraghju quì chì i causi di a caduta di l'Adventismu istituzionale ufficiale sò multiplici, ma i principali è più serii cuncernanu u rifiutu di a luce sparata nantu à a vera traduzzione di Daniel 8:14 è u disprezzu mostratu versu a spiegazione nova di Daniel 12. , a lezziò di quale hè di mette in risaltu a legittimità divina di l'Adventismu di u 7u ghjornu . Allora vene a colpa di ùn avè messu a so speranza in u ritornu di Ghjesù Cristu annunziatu per u 1994; cum'è i pionieri di u travagliu avianu fattu in u 1843 è u 1844.

 

 

I ghjudizii principali di Diu

 

A so creazione di a terra è di u celu compie, u sestu ghjornu chì Diu stalla l'omu nantu à a terra. È hè per via di u cumpurtamentu disubbidiente di l'umanità, è dunque di u peccatu, chì Diu u sottumetterà, successivamente, durante a so storia di sette mila anni, à i so numerosi ghjudizii. Cù ognuna di sti ghjudizii, i cambiamenti sò fatti è percepiti in una manera concreta è visibile. L'eccessi seguiti da l'umanità necessitanu isse intervenzioni divine chì anu da scopu di rimettela nantu à a strada di a verità appruvata da u so ghjudiziu sovranu.

 

I ghjudizii di l'Antica Allianza .

1er ghjudiziu: Diu ghjudicheghja u peccatu fattu da Eve è Adamu, chì sò maledetti è cacciati da u " Gardinu d'Eden ".

2u ghjudiziu: Diu distrugge l'umanità ribellu da l'acque di u " diluviu " globale .

3 ghjudiziu: Diu separa l'omi per diverse lingue dopu a so elevazione da a " Torre di Babele ".

4th ghjudiziu : Diu face una alleanza cù Abram chì poi diventa Abraham. À questu tempu, Diu distrugge Sodoma è Gomorra, e cità induve u peccatu estremu hè praticatu; l'odiosa è abominevole " cunniscenza ".

5u ghjudiziu: Diu libera Israele da a schiavitù di l'Eggittu, Israele diventa una nazione libera è indipendente à quale Diu presenta e so lege .

6 ghjudiziu: Per 300 anni, sottu à a so direzzione è attraversu l'azzione di 7 ghjudici liberatori , Diu libera Israele invaditu da i so nemichi per via di u peccatu.

7 ghjudiziu: À a dumanda di u populu, è per a so maledizione, Diu hè rimpiazzatu da i rè di a terra è e so dinastie longu (Re di Ghjuda è rè d'Israele) .

8th ghjudiziu : Israele hè deportatu in Babilonia.

9 ghjudiziu : Israele rifiuta u divinu "Messiah" Ghjesù - Fine di l'antica allianza. U novu pattu principia nantu à fundamenti duttrinali perfetti.

10 ghjudiziu: U statu naziunale di Israele distruttu da i Rumani in 70.

 

I ghjudizii di u Novu Pattu .

Sò citati in l'Apocalisse da e " sette trombe ".

1er ghjudiziu : Invasioni barbare dopu à 321 trà 395 è 538.

2u ghjudiziu: Stabbilimentu di u regime religiosu papale dominante in u 538.

3e ghjudiziu: a Guerra di e Religioni: opponenu i cattolici à i riformatori protestanti disappruvati da Diu: " l' ipocriti " di Dan.11:34.

4e ghjudiziu : L'atheismu rivuluziunariu francese rovesce a munarchia è mette fine à u despotismu cattolico rumanu .

5e ghjudiziu : 1843-1844 è 1994.

- U principiu: U decretu di Dan.8: 14 entra in vigore - esige u cumpletu di u travagliu iniziatu da a Riforma da Petru Valdo, l'esempiu perfettu, dapoi u 1170. A fede Protestante cade è l'Adventismu hè natu vittoriosamente : U religiosu a pratica di Dumenica Rumana hè cundannata è quella di u Sabbatu hè ghjustificata è dumandata da Diu in Ghjesù Cristu dapoi 1843. U travagliu di riforma hè cusì cumpletu è cumpletu.

- A fine: " vomitata " da Ghjesù, hè morta istituziunale in u 1994, in cunfurmità cù u missaghju indirizzatu à " Laodicea ". U ghjudiziu di Diu hà cuminciatu cù a so casa sottumessa à una prova fatale di a fede profetica. Disappruvatu, l'anzianu elettu s'unì à u campu di i ribelli cattolici è protestanti.

6th ghjudiziu: A " 6a tromba " hè realizatu in a forma di a Terza Guerra Munniali, sta volta nucleare, descritta in Dan.11: 40 à 45. I sopravviventi urganizanu l'ultimu guvernu universale è restaurà u restu di u primu ghjornu ubligatoriu da decretu. In cunseguenza, u riposu nantu à u sabbatu di u settimu ghjornu, u sabbatu, era pruibitu, pruibitu sottu a pena di sanzioni suciali in prima, poi, infine, punitu da morte da un novu decretu.

7th ghjudiziu: precedutu da u tempu di l'ultimi sette pesti descritti in Rev. 16, in a primavera di u 2030, u gloriosu ritornu di Cristu mette a fine à a prisenza di a civilisazione terrestre umana . L'umanità hè sterminata. Solu Satanassu ferma un prigiuneru nantu à a terra desolata, "l'abissu" di Rev. 20, per " mila anni ".

8th ghjudiziu: Pigliatu à u celu da Ghjesù Cristu, i so eletti procedenu à ghjudicà i gattivi morti . Questu hè u ghjudiziu citatu in Rev.11: 18.

9u ghjudiziu : L'ultimu ghjudiziu ; i gattivi morti sò risuscitati per soffre u standard di a " seconda morte " per via di u "lagu di focu " chì copre a terra è cunsuma cun elli ogni traccia di l'opere per via di u peccatu.

10e ghjudiziu : A terra impura è i celi sò rinnuvati è glurificati. Benvenuti à l'eletti in u novu regnu eternu di Diu!

 

Divinu da A à Z, da Aleph à Tav, da alfa à omega

A Bibbia ùn hà nunda in cumunu cù altri libri scritti da l'omu, salvu u so aspettu visuale di a superficia. Perchè in realità, vedemu solu a so superficia chì avemu lettu secondu cunvenzioni di scrittura specifiche à e lingue di l'ebraicu è u grecu, in quale ci sò stati trasmessi i testi originali. Ma in a so scrittura di a Bibbia, Mosè hà utilizatu l'ebraicu arcaicu chì e lettere di l'alfabetu eranu sfarente di e lettere attuali, sò state rimpiazzate lettera per lettera durante l'esiliu in Babilonia, senza causari prublemi. Ma e lettere sò state appiccicate senza spazzà e parolle, chì ùn li facia micca fàciule à leghje. Ma daretu à stu svantaghju si trova u vantaghju di furmà diverse parolle sicondu a scelta di lettera scelta per marcà u so principiu. Questu hè pussibule è hè statu dimustratu, chì prova chì a Bibbia hè veramente luntanu da e pussibulità di l'imaginazione umana è di a realizazione. Solu u pensamentu è a memoria di u Creatore illimitatu Diu pò avè cuncipitu un tali travagliu. Perchè sta osservazione di parechje letture di a Bibbia palesa chì ogni parolla chì ci appare hè stata scelta è inspirata da Diu à i diversi scrittori di i so libri cù u tempu finu à l'ultimu, a so Revelazione o Apocalypse.

In 1890, u matematicu russu Yvan Panin hà dimustratu l'esistenza di figuri numerichi in parechji aspetti di a custruzzione di testi biblichi. Perchè l'ebraicu è u grecu anu in cumunu u fattu chì e lettere di i so alfabeti sò ancu usati com'è numeri è numeri. E manifestazioni fatte da Yvan Panin anu aggravatu considerablemente a culpabilità di l'omi chì ùn piglianu micca a Bibbia di Diu in seriu. Perchè s'è sti scuperti ùn anu micca impattu à fà l'omi capaci di amà à Diu, però, toglienu ogni legittimità di ùn crede in a so esistenza. Yvan Panin hà dimustratu cumu u numeru "sette" era omnipresente in tutta a custruzzione di a Bibbia, particularmente in u primu versu di questu, in Gen.1: 1. Avè mè stessu dimustratu chì u sàbatu di u settimu ghjornu hè u " sigellu di u Diu vivu " di Rev.7: 2, stu travagliu solu cunfirma l'evidenza scuperta da stu brillanti matematicu chì offre à i scientisti esigenti, di u so tempu è u nostru, una prova scientifica incontestable. .

Dapoi Yvan Panin, l'informatica muderna hà analizatu i 304.805 segni di e lettere chì custituiscenu l'Scrittura di l'unica alleanza antica è u software offre innumerevoli letture diverse mettendu ogni lettera nantu à un immensu damier chì e so pussibulità di allinamentu cumincianu cù una sola linea horizontale di u 304805 lettere finu à ottene infine una sola linea verticale di sti 304805 lettere; è trà sti dui allineamenti estremi tutti l'innumerabili cumminazzioni intermedii. Scupremu missaghji riguardanti u mondu terrestre, i so avvenimenti internaziunali è i nomi di e persone antiche è muderne è e pussibulità sò immense perchè l'unicu imperativu hè di mantene un spaziu identicu (da 1 à n...) trà ogni lettera di e parolle formate. In più di l'alineamenti horizontale è verticali, ci sò a multitùdine di allineamenti oblicu, da cima à fondu è da fondu à cima, da diritta à manca è da manca à diritta.

Dunque, pigliendu l'imaghjini di l'oceanu, cunfirmò chì a nostra cunniscenza di a Bibbia hè à u livellu di a so superficia. Ciò chì hè statu oculatu serà revelatu à l'eletti durante l'eternità in quale entreranu. È Diu sempre maraviglierà i so amati cù u so immensu putere illimitatu.

Queste manifestazioni abbaglianti sò sfurtunatamenti incapaci di cambià u cori di l'omu per ch'elli venenu à amà à Diu " cu tuttu u so core, cù tutta a so ànima, cù tutte e so forza, cù tutta a so mente " (Deu.6: 5; Mat . 22:37); secondu a so ghjustu dumanda. L'esperienza terrena l'averà pruvata, rimproveri, rimproveri è punizioni ùn cambianu micca l'omi, per quessa chì u prughjettu di salvezza di Diu hè basatu annantu à questu versu da u principiu di a vita libera: "l'amore perfettu scaccia u timore" (1 Ghjuvanni 4:18 ) . ). A selezzione di l'eletti hè basatu annantu à a so dimustrazione di l'amore perfettu per Diu, u so Babbu Celeste. In questu " amore perfettu ", ùn ci hè più bisognu di lege o cumandamenti, è u primu à capisce questu era u vechju Enoch chì hà dimustratu à Diu u so amori "camminendu cun " ellu, attentu à ùn fà nunda per dispiacelu. Perchè ubbidì hè amà è amà cunsiste à ubbidisce cù u scopu di dà piacè è gioia à l'amate. In a so perfezione divina, Ghjesù hè vinutu à cunfirmà sta lezzione di l'amore " veru " dopu à i primi mudelli umani, Abraham, Mosè, Elia, Daniel, Job è parechji altri chì solu Diu cunnosce i nomi.

 

 

Deformazioni per via di u tempu

Ùn ci hè micca una sola lingua nantu à a terra chì ùn hà micca subitu evoluzioni è trasfurmazioni causate da u spiritu perversu di l'umanità. È in questa materia, l'ebraicu ùn hà micca scappatu di sta perversione umana per quessa chì u testu ebraicu chì avemu cunsideratu uriginale ùn hè digià più cà l'uriginale di i scritti di Mosè in un statu parzialmente distortu. Devu sta scuperta à u travagliu di Ivan Panin è u fattu chì in a versione di u testu ebraicu hà utilizatu in 1890, in Gen.1: 1, hà digitalizatu a parolla Diu cù u terminu ebraicu "elohim". In ebraicu, "elohim" hè u plurale di "eloha" chì significa diu in u singulari. Una terza forma esiste: "Él". Hè usatu per cunnette a parolla Diu à nomi: Daniel; Samuel; Bethel; ecc... Questi termini chì designanu u veru Diu ricevenu una lettera maiuscola in e nostre traduzzioni per marcà a diffarenza trà u veru Diu è i falsi dii pagani di l'omu.

A Bibbia, ghjustu è insistente, enfatizeghja u fattu chì Diu hè "unu" chì u face un "eloha", l'unicu veru "eloha". Hè per quessa chì, attribuendu à sè stessu a parolla plurale "elohim", in Genesi 1 è in altrò, Diu ci manda un missaghju per via di quale ellu dichjara à ghjustizia esse digià Babbu di multitùdine di vite chì pre-esistenu à a creazione di u nostru sistema terrestre. o dimensione, è di tutte e vite chì apparisceranu nantu à a terra. Queste vite celesti dighjà creatu eranu digià divisu da u peccatu chì apparsu in a so prima criatura libera. Designendu ellu stessu da a parolla "elohim", u Diu creatore affirma a so autorità nantu à tuttu ciò chì vive è nasce da ellu. Hè in questa capacità ch'ellu hà da pudè più tardi, in Ghjesù Cristu, portà i peccati di a multitùdine di i so eletti è salvà, solu per via di a so morte expiatoria, multitùdine di vite umane. A parolla "elohim", plurale, designa dunque Diu in u so putere creativu di tuttu ciò chì vive. Stu terminu prufezia ancu i roli multiplici chì hà da ghjucà in u so prughjettu di salvezza in quale ellu hè digià principalmente è successivamente, " Patre, Figliolu è Spìritu Santu " chì agirà dopu à u battesimu per purificà è santificà a vita di i so eletti. Stu plurale cuncerna ancu i diversi nomi chì Diu portarà: Michele per i so anghjuli; Ghjesù Cristu per i so esseri umani scelti compru da u so sangue.

Per esempiu di e distorsioni dovute à a perversione umana, dugnu quella di u verbu "benedisce", spressione in ebraicu da a radica "brq" è chì a scelta di vucali aduprate finisce per esse tradutta cum'è "benedisce" o "maledizione". Questa distorsione perversa distorce u significatu di u missaghju riguardu à Ghjobba, à quale a so moglia in realtà dice " benedisce Diu è mori ", è micca " maledisce Diu è mori ", cum'è i traduttori prupone. Un altru esempiu di mutazione perversa insidiosa, in lingua francese a spressione « certamenti » chì à l’urighjini significa certu è assulutu hà pigliatu in u pensamentu umanu u significatu di « forse », totalmente oppostu. È st'ultimu esempiu si merita di esse citatu perchè hà da guadagnà impurtanza è avè cunsequenze gravi. In u dizziunariu "petit Larousse" aghju nutatu un cambiamentu in quantu à a definizione di a parolla "domenica". Intruduttu cum'è u primu ghjornu di a settimana in a versione 1980, hè diventatu u settimu ghjornu in a versione di l'annu dopu. I figlioli di u Diu di a verità devenu dunque esse attenti à e cunvenzioni evolutive stabilite da l'omi perchè per a so parte, à u cuntrariu di elli, u grande Diu creatore ùn cambia micca è i so valori ùn varianu micca, cum'è l'ordine di e cose è di e cose. u tempu chì hà stabilitu da a so fundazione di u mondu.

L'opere perversi di l'umanità anu marcatu ancu u testu ebraicu di a Bibbia, induve i vucali sò attribuiti ingiustamente senza cunsiquenzi per a salvezza, ma per pruteggiri a so versione ufficiale, Diu hà preparatu da u metudu numericu, i mezi di identificà u testu veru da u falsu. . Questu ci permetterà di verificà è di nutà l'esistenza di numerosi figuri numerichi chì carattirizzanu in modu unicu l'autentica versione biblica, in ebraicu cum'è in grecu, chì i segni ùn sò micca stati mudificati da u II seculu aC .

 

U Spìritu restaurà a verità nantu à a ghjustificazione per a fede (per a so fede)

 

Aghju appena citatu i distorsioni di u testu biblicu; cose per via di i multiplici traduttori di i scritti originali. Per illuminà u so populu di a fine di u tempu, u Spìritu di a verità restaurà a so verità, dirigendu a mente di i so eletti versu i testi induve sò sempre distorsioni significativu. Questu hè ciò chì hè statu fattu in questu sabbatu di u 4 di settembre di u 2021, finu à u puntu chì l'aghju datu u nome "sabbath di cristallu". Aghju lasciatu a scelta di u tema per studià à una surella rwandesa cù quale avemu sparte u prugressu di i nostri Sabbaths in linea. Ella hà prupostu "justificazione per a fede". U studiu ci hà purtatu alcune scuperte impurtanti chì facenu a nostra cunniscenza di stu sughjettu assai chjaru.

In a Bibbia, in 1 Pet.1: 7, u Spìritu simbulizeghja a fede da l'oru purificatu: " chì a prova di a vostra fede, chì hè più preziosa di l'oru chì perisce, ancu s'ellu hè stata pruvata da u focu, risultatu in lode, gloria è onore quandu Ghjesù Cristu appare ". Avemu digià capitu da stu paragone chì a fede, a vera fede, hè una cosa estremamente rara; truvamu ciottoli è petri in ogni locu, chì ùn hè micca u casu cù l'oru.

Allora, da versu à versu, avemu prima ritenutu chì: " senza a fede hè impussibile di piacè à Diu ", secondu Heb.11: 6: " È senza a fede hè impussibile di piacè; perchè quellu chì vene à Diu deve crede chì Diu esiste, è chì ellu hè u premiatu di quelli chì u cercanu. » Dui insignamenti sò liati à a fede : a fede in a so esistenza, ma dinò, a certezza ch’ella benedica « à quelli chì a cercanu », sinceramente, un ditagliu impurtante nantu à quale ùn si pò ingannà. È postu chì u scopu di a fede hè di esse piacevule à ellu, l'elettu risponderà à l'amore di Diu ubbiendu à tutte e so ordinanze è i cumandamenti chì ellu prisenta in u nome stessu di u so amori per i so criaturi. U fruttu di stu ligame d'amore, chì unisce cum'è un magnetu à quelli chì amate è amate à Diu in Cristu, ci hè prisentatu in u famosu insignamentu citatu in 1 Cor.13 chì descrive l'amore veru chì piace à Diu. Dopu à sta lettura, aghju pensatu à u missaghju micca menu famosu datu in HabaKuk 2: 4: "... u ghjustu camparà da a so fede ". Ma, in stu versu a traduzzione pruposta da Louis Segond ci dice : « Eccu, a so anima hè gonfiata, ùn hè micca dritta in ellu ; ma u ghjustu camparà da a so fede. » Dapoi un bellu pezzu, stu versu m’hà pusatu un prublema ch’ùn avia micca pruvatu à risolve. Cumu un omu " gonfiatu " cù orgogliu esse ghjudicatu " ghjustu " da Diu? Quellu chì, sicondu Pro.3: 34, James 4: 6 è 1 Petru 5: 5, " resiste à l'orgogliosi, ma dà grazia à l'umili "? A suluzione hè apparsa truvannu in u testu ebraicu a parolla « increduli » à u locu di a parolla « gonfia » citata in Segond è cù sorpresa avemu trovu, in una versione « cattolica » di Vigouroux, a traduzzione bona è cusì logica chì rende perfettamente chjara. missaghju da u Spìritu. Perchè, in fattu, u Spìritu inspira in Habakkuk un missaghju in un stilu digià inspiratu in u rè Salomonu in a forma di i so pruverbii in quale si mette in uppusizione paràmetri di opposti assuluti; quì in Habacuc, " incredulità " è " fede ". È sicondu Vigouroux è a basa di a Vulgata latina di a so traduzzione, u versu leghje: " Eccu, quellu chì hè incredule ùn hà micca (una) anima ghjustu in ellu; ma u ghjustu camparà da a so fede . » Imputendu e duie parti di u versu à u stessu sughjettu, Louis Segond distorte u missaghju di u Spìritu è i so lettori sò impediti di capiscenu u veru missaghju datu da Diu. A cosa chì hè stata riparata, avemu avà scopre cumu Habacuc descrive precisamente i prucessi "Adventisti" di 1843-1844, 1994, è a data ultima chì cuncerna u veru ritornu finali di Cristu, a primavera di u 2030. Infatti, sta nova luce recente. chì fissa u ritornu di Cristu per u 2030 ci permette di capisce megliu è autentificà l'esperienze adventiste successive digià cunfirmate, in Rev. 10: 6-7, da l'espressione: "Ùn ci sarà più ritardu ... ma u misteru di Diu serà rializatu ." Per questa manifestazione, pigliu u testu di Habakkuk 2 da u so principiu, interspersing the explicative comments.

L.Segond versione mudificatu da mè

Versu 1: " Seraghju à u mo postu, è staraghju nantu à a torre; Fighjularaghju per vede ciò chì YaHWéH mi dicerà, è ciò chì risponderaghju in u mo argumentu. »

Nota l'attitudine di "aspittà" di u prufeta chì caratterizeghja u prucessu Adventista, u Spìritu ci dice in u missaghju di Dan.12:12: " Benedetto hè quellu chì aspetta finu à 1335 ghjorni ". Per capiscenu chjaramente, u significatu di questu " argumentu " hè datu à noi in u capitulu precedente induve u prublema suscitatu da Habacuc hè a prolongazione di a prosperità di i gattivi nantu à a terra: "Avarà sviutata a so reta per questu, è slaughter- hè sempre nazioni, senza risparmià ? » (Ab 1:17). In questa riflissioni è sta dumanda, Habacuc imagine u cumpurtamentu di tutti l'omi chì facenu a listessa osservazione finu à a fine di u mondu. Inoltre, Diu hà da prisentà a so risposta suggerendu profeticamente u sughjettu di u ritornu di Ghjesù Cristu, chì metterà fine, definitivamente, à a duminazione di i gattivi, disprezzanti, increduli, infideli è ribelli.

Versu 2: " Eternu m'hà parlatu, è disse: Scrivite a prufezia: incisa nantu à e tavolette, chì pò esse lettu cumunu. »

Trà u 1831 è u 1844, William Miller hà prisentatu tavule chì riassuntenu i so annunzii chì prufetizavanu u ritornu di Ghjesù Cristu prima in a primavera di u 1843, dopu in a caduta di u 1844. Trà u 1982 è u 1994, aghju ancu prupostu è prupostu ancu à l'Adventisti è à l'altri umani. , nantu à quattru tavule, u riassuntu di e novi lumi profetichi inspirati da u Signore di a Verità per u nostru " tempu di a fine ". Sì i veri cunsiquenzi attaccati à sta prova di u 1994 sò stati capiti solu dopu à u tempu marcatu, cum'è u casu in u 1844, a data è u so calculu sò à questu ghjornu autentificati da u Spìritu di u Diu vivu.

Versu 3: " Perchè hè una prufezia chì u tempu hè digià stabilitu " .

Stu tempu numinatu da Diu hè statu revelatu da 2018. Targeting a data di u ritornu di Ghjesù Cristu, stu tempu numinatu hè a primavera 2030.

" Ella cammina versu a so fine, è ùn mentirà micca; »

U ritornu di u Cristu vittorioso serà realizatu à u so tempu, è a prufezia chì l'annuncia " ùn mentirà micca ". Ghjesù Cristu tornerà sicuramente in a primavera di u 2030.

" Se ritarda, aspetta, perchè succederà, certamenti succederà. »

Se a data hè stata fissata da Diu, per ellu, u veru ritornu di Cristu serà rializatu in questu tempu fissu chì solu ellu hà sappiutu finu à 2018. U ritardu suggeritu, "s'ellu si ritarda", dunque cuncernate solu l'omi, perchè Diu riserva u ritardu. drittu à aduprà falsi annunzii di u ritornu di Ghjesù Cristu chì li permetterà di pruvà, successivamente, in 1843, 1844, 1994 è finu à u nostru tempu finali, a fede di i cristiani chì pretendenu esse a so salvezza, chì li permette di selezziunà i so eletti. . Questi falsi annunzii anticipati di u ritornu di Ghjesù Cristu sò utilizati da Diu, per separà finu à a fine di u mondu, " u granu da a paglia, e pecure da i capri ", i fideli da l'infideli, " i credenti da i increduli. », u sceltu di i caduti.

U versu cunfirma u paràmetru di l'Adventist " attesa " chì ferma un elementu descriptivu di l'ultimi santi pusati è sigillati da a pratica di u veru sabbatu di u settimu ghjornu da a caduta di u 1844, a fine di a seconda prova Adventista. In stu versu, u Spìritu enfatizeghja a nuzione di certezza chì carattirizza stu ritornu di Cristu u vincitore, liberatore è vindicatore.

versione Vigouroux

Versu 4: " Eccu, quellu chì hè un increduli ùn hà micca una anima ghjustu in ellu; ma u ghjustu camparà da a so fede . »

Stu missaghju palesa u ghjudiziu chì Diu porta nantu à l'omu sottumessu à i quattru prucessi adventisti ligati à e date 1843, 1844, 1994 è 2030. U verdict di Diu hè forte in ognuna di l'era. Per mezu di l'annunziu profeticu Diu smaschera i cristiani " ipocriti " chì rivelanu a so natura " incredule ", disprezzendu l'annunzii profetichi di i so messageri scelti o i so prufeti. In u cuntrastu forte, l'eletti dà gloria à Diu ricevendu i so messagi profetichi è ubbidì à e novi direzzione chì revelanu. Questa ubbidienza, ghjudicata da Diu per esse " piacevule ", hè, à u stessu tempu, ghjudicata degna di priservà a ghjustizia imputata à u nome di Ghjesù Cristu.

Solu questa fede ubbidiente "per amore" per Diu hè ghjudicata degna di entre in l'eternità à vene. Solu quellu chì u sangue di Cristu purifica da i so piccati hè salvatu " per a so fede ". Perchè a risposta di a fede hè persunale , hè per quessa chì Ghjesù indirizza i so messagi, individualmente , à i so scelti, per esempiu: Matt.24:13: " Ma quellu chì persevera finu à a fine serà. salvatu ". A fede pò diventà cullettiva s'ellu risponde à un standard unicu. Ma attenti ! I rivindicazioni umani sò ingannevoli, perchè Ghjesù solu decide quale deve esse salvatu o persu secondu u so ghjudiziu di a fede dimustrata da i candidati chì vulianu entre in u celu.

In riassuntu, in questi versi di Habacuc, u Spìritu palesa è cunfirma u ligame strettu è inseparabile di " fede " è " opere " chì genera; qualcosa digià risuscitatu da l'apòstulu Ghjacumu (Jac.2: 17: " Allora hè cù a fede: s'ellu ùn hà micca opere, hè mortu in sè stessu ."); chì implica u fattu chì, da u principiu di l'evangelizazione, u sughjettu di a fede hè statu malinterpretatu è misinterpretatu. Certains, comme aujourd'hui , ne lui attachent que l'aspect croyance, ignorant le témoignage des œuvres qui lui donnent sa valeur et sa vie. U cumpurtamentu di l'omi, à quale Diu face cunnosce i so annunzii di u ritornu di Ghjesù Cristu, palesa a vera natura di a so fede. È in un tempu quandu Diu versa a so grande luce nantu à i so ultimi servitori, ùn ci hè più scusa per quellu chì ùn capisce micca e novi esigenze stabilite da Diu dapoi u 1843. A salvezza per grazia cuntinueghja, ma da sta data, hè solu. benefica l'eletti selezziunati da Ghjesù Cristu, attraversu a tistimunianza di manifestazioni reali di l'amore chì li rendenu. In prima u sàbatu era u segnu di sta benedizzione divina, ma da u 1844 ùn hè mai statu. abbastanza in sè stessu, perchè l'amore di a so verità profetica, revelata trà u 1843 è finu à u 2030, hè ancu sempre statu dumandatu da Diu. In fatti, i novi lumi ricivuti da 2018 anu una stretta cunnessione cù u sàbatu di u settimu ghjornu chì hè diventatu l'imaghjini prufetichi di u settimu millenniu chì principiarà cù u ritornu di Ghjesù Cristu in a primavera di u 2030. Dapoi 2018, "justificazione da a fede » vene à u fruttu è benefiziu à i chjamati chì diventanu l'eletti manifestendu u so amori per Diu è tutti i so vechji è novi luci revelati in u nome di Ghjesù Cristu cum'è insignatu in Matt.13:52: "E li disse: Hè dunque, ogni scriba chì ampara di u regnu di i celi hè cum'è un maestru di una casa chì porta fora di u so tesoru cose novi è cose vechje . Qualchissia chì ama à Diu pò amassi solu à scopre i so prughjetti è i so sicreti chì sò stati longu oculati è ignorati da l'omu.

 

 Habacuc è a prima venuta di u Messia

Sta prufezia hà ancu truvatu cumpiimentu per l'Israele naziunale ebraicu, à quale hà annunziatu a prima venuta di u Messia. U tempu di sta venuta hè stata fissata è annunziatu in Dan.9:25. È a chjave di u so calculu hè stata truvata in u libru di Esdra, in u capitulu 7. Ci hè chì i Ghjudei pusonu u libru di Daniele trà i libri storichi, è precede u libru di Esdra. Ma in questu modu u so rolu prufeticu hè statu ridutta è menu visibile à u lettore. Ghjesù era u primu prufeta chì hà attiratu l'attenzione di i so apòstuli è di i discìpuli à e prufezie di Daniel.

U ritardu annunciatu, " s'ellu ritarda, aspittà per ellu ", hà avutu ancu u so rializazione, perchè i Ghjudei aspittavanu un messia chì era vindicatore è liberatore di i Rumani, s'appoghjanu à Isaia 61 induve u Spìritu dice di Cristu in u versu 1. : " U spiritu di u Signore, YaHWéH, hè nantu à mè, Perchè YaHWéH m'hà untu per purtà una bona nova à i poveri; Ellu m'hà mandatu per guarì i cori rotti, per proclamà a libertà à i prigiuneri, è a liberazione à i prigiuneri; ". In u versu 2, u Spìritu specifica: " Per proclamà un annu di favore da YaHWéH , è un ghjornu di vindetta da u nostru Diu ; Per cunsulà tutti l'afflitti; ". I Ghjudei ùn sapianu micca chì trà " l'annu di grazia " è " u ghjornu di a vindetta ", 2000 anni anu da passà per guidà u populu à u ritornu di Cristu, vincitore, liberatore è vinditore, secondu Isaia 61:2. Sta lezziò si vede chjaramente in a tistimunianza citata in Luca 4: 16-21: « Il s'en alla à Nazareth, où il avait été élevé, et, selon son coutume, il entra dans la synagogue le jour du sabbat. Si arrivò à leghje, è fù datu u libru di u prufeta Isaia. Dopu avè sbulicatu, truvò u locu induve era scrittu : U Spìritu di u Signore hè nantu à mè, perchè m'hà untu per predicà a bona nova à i poveri ; Ellu m'hà mandatu per guarì i cori afflitti, per proclamà a liberazione à i prigiuneri, è ricuperà a vista à i cechi, per liberà l'oppressi, per proclamà l'annu di a grazia di u Signore. Allora avvolse u libru, u destinu à u servitore è si pusò. » En cessant de lire ici, il a confirmé que sa première venue ne concernait que cette « année de grâce » annoncée par le prophète Isaïe. Versu 21 cuntinueghja, dicendu: " Tutti quelli chì eranu in a sinagoga u fighjanu. Allora cuminciò à dì à elli: Ghjè oghje l'Scrittura chì avete appena intesu hè stata cumpleta. » U " ghjornu di vindetta " ignoratu è micca lettu hè statu stabilitu da Diu, per a primavera di u 2030, per a so seconda venuta, sta volta, in tuttu u so putere divinu. Ma prima di stu ritornu, a prufezia di Habacuc duvia esse cumprita da " ritardu ", attraversu i prucessi "Adventisti", in 1843-1844 è 1994, cum'è avemu appena vistu.

A dedicazione finale

 

Face a verità

In a primavera di u 2021, u principiu di l'annu divinu, l'umanità occidentale ricca, ma falsamente cristiana, hà appena dimustratu u so desideriu di priservà a vita di l'anziani, ancu s'ellu à u costu di a ruina ecunomica naziunale. Hè per quessa chì Diu u darà à a Terza Guerra Munniali chì caccià multitùdine di vita di persone di tutti l'età, sapendu chì ùn ci hè micca cura o vacuna per questa seconda punizione divina. Prima di noi, in 8 anni, serà l'annu 6000 di a creazione terrena, a fine di quale serà marcata da u ritornu di Ghjesù Cristu. Triunfante è vittorioso, hà da guidà i so redempti, i so eletti viventi è quelli ch'ellu resuscitarà, in u so regnu di i celi è distrughjerà tutta a vita umana nantu à a terra nantu à quale ellu lasciarà solu, isolatu in a bughjura, l'anghjulu ribellu da u principiu. , Satanassu, u diavulu.

A fede in u principiu di l'annu 6000 hè essenziale per accettà stu prugramma. I calculi precisi da i figuri datu in a Bibbia sò stati impossibili per una "vagueness" in quantu à a data di nascita d'Abrahamu (una sola data per i trè figlioli di Terah: Gen.11: 26). Ma, a sequenza di successioni di generazioni umane da Adamu finu à u ritornu di Cristu cunfirma l'avvicinamentu di stu numeru 6000. Dendu a nostra fede à stu numeru tondu, precisu, attribuemu sta scelta à un essendu "intelligente", vale à dì à u Diu creatore, fonte di ogni intelligenza è vita. Sicondu u principiu di u "sàbatu" citatu in u so quartu cumandamentu, Diu hà datu à l'omu "sei ghjorni" è sei mila anni per fà tuttu u so travagliu, ma u settimu ghjornu è u settimu millenniu sò tempi "santificati" di riposu. a parte) per Diu è i so eletti.

u cumpurtamentu " intelligente o sàviu " di i so eletti chì prufittà di tuttu ciò chì Diu dice, profetizza o pensa (vede Daniel 12: 3: " E i savii brillaranu cum'è a splendore). di a distesa, è quelli chì anu insignatu a ghjustizia à a multitùdine, cum'è l'astri, per sempre è sempre ". Agendu cusì, ghjustificà a scelta di Diu per fà li prufittà di a so ghjustizia redentiva manifestata in Ghjesù Cristu.

Per chjude stu travagliu, ghjustu prima di u dramma chì vene, vogliu dedicà, à u mo turnu, à tutti i veri figlioli di Diu chì a leghjeranu, è l'accoltaranu cù fede è gioia, stu versu di Ghjuvanni 16:33 chì hè stata dedicata da duie fonti diverse à l'occasione di u mo battesimu u 14 di ghjugnu 1980 ; unu nantu à u mo certificatu di battèsimu da l'istituzione, l'altru nantu à a prefazione di u libru "Ghjesù Cristu" chì m'hà offertu in questa occasione da u mo servitore di l'epica, quasi à l'età quandu Ghjesù hà offru a so vita in sacrificiu: " Queste cose vi aghju parlatu, chì in mè avete a pace. Averete tribulazione in u mondu; ma fate curagiu, aghju cunquistatu u mondu ".

Samuel, u servitore benedettu di Ghjesù Cristu, "Veramente"!

 

 

 


L'ultima chjama

 

 

 

Mentre scrivu stu missaghju, à a fine di u 2021, u mondu gode sempre di una pace religiosa universale apprezzata è apprezzata. Tuttavia, basatu annantu à a mo cunniscenza di e rivelazioni profetiche decifrate preparate da Diu, affirmu, senza u minimu dubbitu, chì una terribile Guerra Munniali hè in preparazione è in traccia di esse realizatu in i prossimi 3 à 5 anni. Presentendu lu sottu u nomu simbolicu di " sestu tromba " in Rev.9, u Spìritu rammenta chì dighjà cinque punizioni terribili sò digià ghjuntu à punisce l'abbandunamentu di a fideltà à u so santu Sabbath è i so altri ordinanze disrespected da March 7 321. Sti I punizioni di u Diu immurtale spanned 1600 anni di storia umana urganizata nant'à un prugramma religiosu divinu. A so sesta punizione vene à avvistà, una ultima volta, u Cristianesimu culpèvule di infidelità versu ellu. Fora di Diu è u so prughjettu di salvezza, a vita umana ùn hà micca significatu. Hè per quessa, e " trombe " chì anu un caratteru graduale revelatu per analogia in Leviticu 26, l'intensità assassina di u " sestu " ghjunghjerà à l'altitudine di l'orrori chì l'umanità hà longu temutu è temutu. A " sesta tromba " cuncerna l'ultima Guerra Munniali chì sguasserà una multitùdine di esseri umani, " un terzu di l'omi " secondu Rev.9: 15. E sta proporzione pò esse literalmente ghjunta in una guerra induve 200 000 000 cumbattenti prufessiunali armati, furmati è equipati s'affronteranu, secondu a precisione data in Rev.9: 16: "U numaru di cavalieri in l'armata era duie miriadi di miriadi : Aghju intesu u numeru di elli "; vale à dì, 2 x 10000 x 10000. Nanzu à st'ultimu cunflittu, durante u XXu seculu , e duie guerre mundiali di u 1914-1918 è u 1939-1945 eranu presagii di a grande punizione chì vene à finisce u tempu di e nazioni libere è indipendenti. Diu ùn hà micca furnitu cità di rifughju per i so scelti, ma ci hà lasciatu indicazione abbastanza chjara per noi per fughje e zone mirate cum'è una priorità da a so ira divina. Ellu dirigerà i colpi chì deve esse purtatu da l'esseri umani chjamati per questu compitu. Ma nimu di elli serà unu di i so scelti. I ribelli increduli o increduli spargugliati in tutta a terra seranu i strumenti è vittimi di a so còllera divina. A Siconda Guerra Munniali hè stata cummattuta trà i populi occidentali chì e religioni eranu cristiane è cuncurrenti. Ma in u Terzu chì vene, u mutivu di i scontri serà essenzialmente religiosi, mettendu e religioni in competizione trà l'altri chì ùn sò mai stati doctrinalmente cumpatibili cù l'altri. Solu a pace è u cummerciu anu permessu di cresce sta illusione. Ma à u tempu sceltu da Diu, secondu Rev.7: 2-3, l'universalità demonica tenuta da l'anghjuli di Diu serà liberata per " farà male à a terra è u mare " o, i simboli chì sò decodificati, " à. dannu " "Protestanti è Cattolici" chì sò infideli à Ghjesù Cristu. In modu assai logicu, a fede cristiana infidele custituisce u scopu principale di a rabbia di u ghjustu Ghjudice Ghjesù Cristu; cum'è in l'antica allianza, Israele hè statu punitu per i so infidelità custanti finu à a so distruzzione naziunale in l'annu 70. In parallelu cù questa " sesta tromba ", a prufezia di Dan. 11: 40 à 45, cunfirma, evocando " trè re ", l'implicazione di e trè religioni di u monoteismu: u cattolicu europeu, l'Islam arabu è nordafricanu, è l'ortodossia russa. U cunflittu finisci cù una inversione di a situazione per via di l'intervenzione di u Protestantismu americanu, micca chjamatu rè, ma suggeritu cum'è un nemicu potenziale tradiziunale di a Russia. L'eliminazione di i puteri cuncurrenti apre l'accessu à a so ultima dominazione sottu u titulu di " u bestia chì vene da a terra , "discrittu in Rev.13: 11. Precisemu chì in stu cuntestu finali, a fede protestante americana hè diventata una minurità, a fede cattolica rumana hè a maiurità, per via di l'immigrazioni hispaniche successive. In u 2022, u so presidente d'origine irlandese hè ellu stessu catòlicu, cum'è u presidente assassinatu John Kennedy.

In Rev.18: 4, in Diu Omnipotente, Ghjesù Cristu cumanda à tutti quelli chì crèdenu è speranu in ellu, i so scelti, per " esce da Babilonia a Grande ". Identificatu cù evidenza in questu travagliu à a Chjesa Cattolica Rumana Papale, " Babilonia " hè ghjudicata è cundannata per " i so peccati ". Per l'eredità storica di " i so peccati ", a culpabilità di u cattolicu si estende à i protestanti è l'ortodossi chì ghjustificà, per via di a so pratica religiosa, u riposu dominicale ereditatu da Roma. L'uscita da Babilonia implica l'abbandunamentu di " i peccati ", u più impurtante di quale, perchè Diu face un " marcu " identificativu: u ghjornu di riposu settimanale, u primu ghjornu di a settimana di l'ordine divinu, Dumenica Rumana.

In questu missaghju, vista l'urgenza di i tempi, urgeu à i figlioli è e figliole di Diu à lascià a zona nord di Francia centrata in a so capitale, Parigi. Perchè prestu sarà colpitu da l'ira di Diu, soffrendu u " focu da u celu ", sta volta nucleari, cum'è a cità di " Sodoma " à quale ellu paraguna, in a so Revelazione, in Rev. 11: 8. Il le désigne aussi sous le nom d'« Égypte », image symbolique du « péché », à cause de l'attitude rebelle de son engagement irréligieux qui s'oppose à Dieu, comme le pharaon dans le récit historique de l'exode du peuple hébreu. In una situazione di guerra, cù e strade tagliate è pruibite, serà impussibile di abbandunà a zona di mira è scappà da a tragedia mortale.

 

Samuel servitore di u Diu vivu, Ghjesù Cristu

 

 

Quelli chì volenu scopre, prima, ciò chì si prisenta à a fine di st’opera, averà difficultà à capisce perchè sò cusì cunvinta di a natura irrevocabile di a distruzzione imminente di a Francia è di l’Auropa. Ma quelli chì l'anu lettu, da u so principiu à a so fine, avarianu cullucatu, in u cursu di a lettura, e prove chì s'accumulanu in continuu, à u puntu di permette à elli di sparte in ultimamente a cunvinzione incrollabile chì u Spìritu di Diu hà. custruitu in mè è in tutti quelli chì appartenenu à ellu; in verità. A LIU appartene tutta a GLORIA.

E sorprese cattivi vinaranu solu da quelli chì ricusanu ostinatamente di ricunnosce u so putere incomparabile, u più numarosi, è a so capacità di guidà tuttu secondu u so pianu finu à a so perfetta realizazione.

Chjucu stu travagliu quì, ma l'ispirazione chì Ghjesù cuntinueghja à dà mi hè nutata è arregistrata perpetuamente in forma di messagi presentati in u travagliu " Manna celeste di l'ultimi caminanti Adventisti ".

1