Apocalisse 18: sa forte boghe —2018-2030

“Est rùida, est rùida, Babilònia sa Manna! »

«Essidas mesanas a issa, o pòpulu meu...»

Samuele presentat

Ispiega·mi

Daniele e s'Apocalisse

Proas profetosas chi Deus esistet:

sas ùrtimas rivelatziones suas pro sos elettos suos

In custa òpera: Su Progetu Suo - Su Cabu Suo

Versione: 23-09-2023 (7-7-5994)

“ E aia intesu sa boghe de un'òmine in mesu de Ulai;

aiat abboghinadu e aiat naradu: Gabriele, ispiega·li sa bisione ” Daniele 8:16.

Nota esplicativa de sa cobertina

De s'artu a su bassu: Messàgios de sos tres ànghelos de Apocalisse 14.

Custas sunt tres beridades de su libru de Daniele riveladas a sos santos a pustis de su protzessu de su beranu de su 1843 e a pustis de su de su 22 santugaine 1844. Disconnoschende su ruolu de su sàbadu, sos primos avventisti non resessiant a cumprèndere su beru significadu de custos messàgios. Sos avventisti chi isetaiant sa torrada de Cristu aiant ligadu s'esperièntzia issoro a sa " boghe de mesunote " o " mesa note " mentovadu in sa paràbola de sas " deghe vèrgines " de Mt 25,1 a 13 ue s'annùntziu de sa " torrada " de s'Isposu ” benit mentovadu.

1- Su tema de su cabu isvilupadu in Daniele 8:13-14 e ogetu de su messàgiu de su primu ànghelu in Ap.14:7: " Times Deus e de sos glòria ca est bènnida s'ora de su cabu suo e adorat cussu chi at fatu". sa terra, sos chelos e sas benas de sas abbas! »: sa torrada a su sàbadu, ùnicu beru de sete dies de s'òrdine divinu, sàbadu ebràicu e die de pasu de cada chida, est rechertu dae Deus in su bator unu de sos deghe cumandamentos suos.

2- Sa denuntzia de sa Roma papale , " piticu corru " e " re diferente " de Daniele 7,8-24 e 8,10-23-25, chi retzit su nùmene de " Babilònia sa manna " in su messàgiu de su segundu ànghelu de Apo. 14:8: “ Babilònia sa Manna est rùida, est rùida! ": printzipalmente a càusa de sa domìniga, s'antiga "die de su sole" eredadu dae s'imperadore Costantinu I chi l'aiat istituidu su 7 martzu 321. Ma custa espressione " aiat rùidu " est giustificada dae sa rivelatzione de sa natura maleita sua a banda de Deus mentras l'aiat introduidu a sos servidores suos avventisti a pustis de su 1843, in su 1844, ripristinende sa pràtica de su sàbadu abbandonadu. “ Est rùida ” signìficat: “est pigada e derrotada”. Su Deus de sa beridade annùntziat gasi sa vitòria sua contra su campu de sa fàula religiosa.

3- Su tema de su cabu finale ue “ su fogu de sa segunda morte ” corfit sos rebellos cristianos. Custa est s'imàgine presentada in Dan.7:9-10, su tema est isvilupadu in Ap.20:10-15, e est ogetu de su messàgiu de su de tres ànghelos in Ap.14:9-10: " E una àtera, unu de tres ànghelos los aiat sighidu, narende a arta boghe: Si calicunu adorat sa bèstia e s'imàgine sua e retzit unu semu subra de sa cherbeddos suos o subra de sa manu sua, fintzas issu at a bufare su binu de s'ira de Deus, ghetadu in foras de mescolato in su càlighe de s'ira sua, e at a èssere turmentadu cun fogu e zolfo, dae in antis sos santos ànghelos e dae in antis s'Agnello ": Inoghe sa domìniga benit identificada cun su " semu de sa bèstia ".

De notare sa currispondèntzia aguale de sos nùmeros de sos versetti aia pigadu de mìria in Daniele 7: 9-10 e Apocalisse 14: 9-10 .

Su de bator ànghelos : aparit petzi in Apo.18 ue imàginat s'annùntziu finale de sos tres pretzedentes messàgios avventisti chi benefìtziant de totu sa lughe divina bènnida a los illuminare de su 1994 e finas a sa fine de su mundu, est a nàrrere finu beranu 2030 Custu est su ruolu chi custa òpera devet acumprire. Sa lughe chi fiat bènnidu a l'illuminare rivelat sas curpas sutzessivas: de sa religione catòlica, de su 538; de sa religione protestante, de su 1843; e s'istitutzione avventista ufitziale, de su 1994. Totus custas rutas ispirituales teniant sa càusa, a tempus issoro: su refudu de sa lughe proposta dae s'Ispìritu Santo de Deus in Gesùs Cristu. “ A su tempus de sa fine ” mentovadu in Dan. 11:40, sa Crèsia Catòlica riunit in sa maleditzione sua totu sos grupos religiosos, cristianos e no, chi reconnoschent su ministeru suo e s'autoridade sua; custu suta de s'amparu de sa gai narada alleàntzia sua “ecumènica” a sa cale, a pustis de su protestantèsimu, s'est unidu in su 1995 s'avventismo ufitziale.

2 Corìntzios 4:3-4

“ …Si su vangelu Nostru est ancora caratzadu, l'est pro cussos chi istant perire; pro sos non credentes, a cales su Deus de custu sèculu at tzurpadu s'abbistesa, pro chi non bidant su lugore de su Vangelu de sa glòria de Cristu, chi est imàgine de Deus . »

“E si sa paràula profetosa restat fraintesa, l'at a restare petzi pro cussas chi s'ant a dèvere pèrdere”

In prus, in sìntesi de sas rivelatziones presentadas in custu documentu, iscamus chi, pro “ giustificare sa santidade ”,

de su beranu de su 1843 istabilidu dae su decretu de su Deus creadore e legislatore de Daniele 8,14, segundu su Vangelu “ eternu suo ”,

subra de totu sa terra, ogni òmine e ogni fèmina,

devet èssere batijadu in su nùmene de Gesùs Cristu pro immersione totale pro otènnere sa gràtzia divina,

devet osservare su sàbadu , sa de sete dies de pasu de su sàbadu, santificadu dae Deus in Gènesi 2, e su bator unu de sos 10 cumandamentos mentovados suos in Èsodu 20; custu, pro preservare sa gràtzia sua,

devet onorare sas leges morales divinas e sas leges alimentares prescrìvidas in sa Sacra Bìbbia, in Gènesi 1:29 e Levitico 11, (santidade de su corpus)

e non devet “ disprezzare sa paràula profetosa sua ”, pro no “ istudare s'Ispìritu de Deus ” (1 Ts 5,20).

Cale si siat non satisfaghet custos critèrios est cundennadu dae Deus a subire sa “ segunda morte ” descrita in Apocalisse 20.

Samuele

ISPIEGARE – DEO DANIEL E S'APOCALISSE

Paginazione de sos argumentos tratados

Prima ala: Notas ammaniadoras

Impreat sa chirca automàtica de sos nùmeros de pàgina de su software impreadu

Frontespìtziu  _

07  Presentada

12  Deus e sas creatziones suas

13  I fundamentos bìblicos de sa beridade

16  Nota fundamentale : 7 martzu 321, die maleita de su pecadu

26  Sa testimonia de Deus datat subra de sa terra

28  Nòdida : Non confundais su martìriu cun sa punitzione

29  Gènesis: unu resumu profetosu vitale

30  Fede e incredulidade

33  Màndigu pro su clima dèchidu

37  S'istòria rivelada de sa bera fide

39  Notas ammaniadoras pro su libru de Daniele

41  Totu comintzat in Daniele – SU LIBRU DE DANIELE

42  Daniele 1 - Arribu de Daniele a Babilònia

45  Daniele 2 - S'istàtua de sa bisione de su re Nabucodonosor

56  Daniele 3 - I tres cumpàngios in sa fornace

62  Daniele 4 - su re si fiat umiliadu e si fiat cunvertidu

69  Daniele 5 - Su cabu de su re Baldassarre

74  Daniele 6 - Daniele in sa fossa de sos leones

79  Daniele 7 - Su bator animales e su piticu corru papale

90  Daniele 8 - Cunfirmada s'identidade papale – su decretu divinu de Dan.8:14.

103  Daniele 9 - S'annùntziu de su tempus de su ministeru terrenu de Gesùs Cristu.

121  Daniele 10 - Annuncio de sa grandu calamidade - Bisiones de sa calamidade

127  Daniele 11 - Sas sete gherras de Sìria.

146  Daniele 12 - Sa missione universale avventista acrarida e datada.

155  Introduzione a su simbolismu profetosu

158  Avventismo

163  Sa prima ograda a s'Apocalisse

167  I sìmbulos de Roma in sa profetzia

173  Luce in su sàbadu

176  Decretu de Deus de Daniele 8:14

179  Preparatzione a s'Apocalisse

183  S'Apocalisse in sìntesi

188  Seconda movet: s'istùdiu aprofundidu de s'Apocalisse

188  Apocalisse 1 : Pròlogu-Sa torrada de Cristu-Su tema avventista

199  Apocalisse 2 : S'Assemblea de Cristu de su cumintzu suo a su 1843

199  1° perìodu: Èfesu -  2° perìodu : Ismirne - 3° perìodu : Pergamo -

      4a era : Tiatira

216  Apocalisse 3 : S'Assemblea de Cristu de su 1843 - Restaurada sa fide cristiana apostòlica

216  5° perìodu : Sardi -  6° perìodu : Filadèlfia -

223  Su destinu de s'avventismo riveladu in sa prima bisione de Ellen G. White

225  7a època : Laodicea

229  Apocalisse 4 : cabu tzeleste

232  Nòdida : SA LEGE DIVINA profetat

239  Apocalisse 5 : su Fìgiu de s'Òmine

244  Apocalisse 6 : Atores, castigos divinos e sinnos de sos tempos de s'era cristiana - I primos 6 sigillos

251  Apocalisse 7 : S'Avventismo de sa de sete dies segliadas cun su “ sigillu de Deus ”: su Sabato e su “ de sete sigillos ” segretos.

259  Apocalisse 8 : Sas primas bator “ trumbas ”

268  Apocalisse 9 : Sa 5a e sa 6a “ trumba ”

268  sa 5a “ trumba ”

276  sa 6a “ trumba ”

286  Apocalisse 10 : su “ piticu libru abertu ”

291  Fine de sa prima ala de s'Apocalisse

Seconda movet: sos temas isvilupados

292  Apocalisse 11 : regnu papale - ateismu natzionale - sa 7a “ trumba ”

305  Apocalisse 12 : su grandu pianu tzentrale

313  Apocalisse 13 : sos farsos frades de sa religione cristiana

322  Apocalisse 14 : Su tempus de s'avventismo de sa de sete dies

333  Apocalisse 15 : Fine de su perìodu de proa

336  Apocalisse 16 : Sas sete ùrtimas piaghe de s'ira de Deus

345  Apocalisse 17 : sa prostituta benit smascherata e identificada

356  Apocalisse 18 : sa prostituta retzit sa punitzione sua

368  Apocalisse 19 : sa batalla de Armageddon de Gesùs Cristu

375  Apocalisse 20 : sos milli annos de su de VII millènnios e su cabu finale

381  Apocalisse 21 : simbulègiat sa Noa Gerusalemme glorificada

392  Apocalisse 22 : Sa die infinida de s'eternidade

405  Sa lìtera ochit, ma s'Ispìritu vivifica

408  Su tempus terrenu de Gesùs Cristu

410  Santidades e santificazione

424  Sas separatziones de sa Gènesi – de Gènesi 1 a 22 –

525  S'acumprimentu de sas promissas fatas a Abramo: Gènesi 23 a...

528  S'Èsodu e su fidele Moses – De sa Bìbbia in generale – S'ora de s'ùrtima seberada – S'Avventismo de sa de sete dies: una separatzione, unu nùmene, un'istòria – I printzipales cabos de Deus – Divino de s'A a sa Z – Distorsioni de sos testos bìblicos – S'Ispìritu restaurat sa beridade.

547  La dèdicat finale

548 S'ùrtima mutida

Nota: sas tradutziones in limbas istràngias benint fatas impreende software de tradutzione automàtica, s'autore est responsàbile petzi pro sos testos in frantzesu, limba de sa versione originale de sos documentos.

Ispiega·mi Daniele e s'Apocalisse

Presentada

      Sunt nàschidu e biu in custu paisu artamente abominevole, ca Deus in manera simbòlica nòmina sa capitale sua “ Sodoma e Egitu ” in Apocalisse 11:8. Su modellu suo de sotziedade, republicanu, invidiato, fiat istadu imitadu, difùndidu e adotadu dae numerosos pòpulos in totu su mundu; custu paisu est sa Frantza, paisu dominante, monàrchicu e rivolutzionàriu, isperimentadore de chimbe Repùblicas cun regìmenes pubblicani cundennados dae Deus. Cun altivesa, proclamat e esponet sas tàulas suas de sos deretos umanos, scandalosamente contrapostas a sas tàulas de sos doveres umanos iscritas suta forma de “deghe cumandamentos”, de su matessi Deus creadore. Finas dae s'orìgine sua e de sa sua in antis monarchia, at pigadu sas defensas de su suo inimigu, sa religione catòlica romana, su cale insegnamentu no at mai sessadu de mutire "male" custu chi Deus mutit "bonu" e de mutire "bonu" custu chi Issu mutit "malu". ”. Sighende sa sua inesoràbile ruta, sa rivolutzione Sua l'aiat giutu a adotare s'ateismu. Gasi, comente a creatura, vasu de terra, sa Frantza est impinnada in una situatzione de stallo chi l'oponet a su Deus onnipotente, autènticu vasu dae ferru; s'èsitu fiat in issu previdìbile e profetadu; at a isperimentare dae in antis sese sa sorte de “ Sodoma ” culpèvole de sos matessi pecados. S'istòria de su mundu in sos ùrtimos 1700 annos belle est istada plasmada dae s'influèntzia mala sua, in particulare de s'amparu suo a s'autoridade de su regìmene papale catòlicu romanu, de su primu monarca suo, Clodoveo I, su primu re de sos Franchi . Fiat istadu batijadu a Reims, su 25 nadale de s'annu 498. Custa data giughet su sinnu de una festa natalizia collegada dae Roma, in manera ingiusta e indegnamente, a una farsa data de nàschida de Gesùs Cristu, su Deus incarnadu, creadore de su mundu e totu custu chi bias o esistet; chi in manera giusta rivendicat su tìtulu de “ Deus de sa beridade ” ca aborrisce “ sa fàula chi tenet pro babbu su diàulu ”, comente a at decraradu Gesùs.

      Bolides una proa innegàbile chi perunu paba romanu est legìtimu in su decrarare de èssere unu servidore de Gesùs Cristu? Eccolo, pretzisu e bìblicu: Gesùs aiat naradu in Matteo 23,9: “ E non mutidas nemos subra de sa terra babbu bostru; ca un'est babbu tuo, chi est in sos chelos. »

      Comente si mutit su paba subra de sa terra? Totus lu podent bìdere, “santu babbu ”, o fintzas “santìssimu babbu ”. Sos preìderos catòlicos sunt fintzas mutidos “ babbos ”. Custa atitudine rebella faghet a manera chi sas moltitudini de satzerdotes si pòngiant comente a intermediàrios retentos indispensàbiles intre Deus e su peccatore, mentras sa Bìbbia l'insegnat su lìberu atzessu a Deus legitimadu dae Gesùs Cristu. Custu, sa fide catòlica infantilizza sos èsseres umanos pro chi apàrgiant indispensàbiles e essentziales. Custa deviatzione dae s'intertzessione direta de Gesùs Cristu at a èssere denuntziada dae Deus in una profetzia, in Daniele 8:11-12. Pregonta-rispòndida : Chie podet crèere chi su balente Deus creadore potzat pigare comente tzeracos suos sos èsseres umanos chi li disubbidint cun tale oltraggiosa “ arrogàntzia ” denuntziada in Daniele 7:8 e 8:25? Sa risposta bìblica a custa infantilizzazione de sas mentes umanas est in custu versetto de Ger.17:5: “ Gasi narat YaHWéH: Maleitu est s'òmine chi cunfiat in s'òmine , chi pigat sa petza comente a amparu suo e chi istèsiat su coro suo de YaHWéH. ! »

      Ca est istada sa Frantza a plasmare in manera notèvole s'istòria religiosa de grandu ala de s'era cristiana, Deus at dadu a unu frantzesu sa missione de rivelare su ruolu maleitu suo; custu, illuminende su significadu cuadu de sas rivelatziones profetosas suas criptate in unu còdighe in manera istrinta bìblicu.

      In su 1975 apo retzidu s'annùntziu de sa missione profetosa mea a traessu de una bisione, su cale beru significadu apo cumpresu petzi in su 1980, a pustis de su batiare meu. Batijadu in sa fide cristiana avventista de sa de sete dies, isco, de su 2018, de èssere istadu postu in su ministeru  su tempus de unu giubileu (7 bias 7 annos) chi s'at a concruire in su beranu de su 2030 cun sa torrada in glòria de su Sennore Deus Onnipotente, Gesùs Cristu.

      Reconnòschere s'esistèntzia de Deus o de Gesùs Cristu no est sufitziente pro otènnere sa sarvesa eterna .

      Ammentu inoghe chi, in antis de torrare a su chelu, Gesùs aiat giradu a sos dischentes suos sas paràulas de custos versetti de Mt 28,18-20: «Gesùs, aende·si acostadu , gasi aiat faeddadu issos: «M'est istadu dadu ogni podere in chelu e subra de sa terra. Andadas duncas e agiostradas totu sas natziones , batijende·las in su nùmene de su Babbu e de su Fìgiu e de s'Ispìritu Santo , insegnende issos a osservare totu custu chi b'apo cumandadu . E aco', deo so cun bois totu sas dies, finas a sa fine de su mundu ”. S'Ispìritu divinu suo aiat ispiradu in s'apòstolu Pedru custa àtera decraratzione formale e bàndida de At 4,12: « In perunu àteru b'at sarvesa; ca non b'at perunu àteru nùmene suta de su chelu dadu a sos òmines, mediante su cale devamus èssere sarvados ”.

      De cunsighèntzia, cumpresas, sa religione chi nche riconcilia cun Deus non si fundat subra de un'eredade religiosa dèvida a sas traditziones umanas. Sa fide in su sacrifìtziu espiatòriu voluntàriu ofertu dae Deus, a traessu de sa morte umana Sua in Gesùs Cristu, est s'ùnicu modu pro otènnere sa nostra riconciliazione cun sa perfeta giustìtzia de sa Divina santidade sua. In prus, cale si siat tue sias, cale si siat siat s'orìgine tua, sa religione eredada tua, su pòpulu tuo, sa ratza tua, su colore tuo o sa limba tua, o fintzas su status tuo intre sos òmines, sa tua riconciliazione cun Deus acontesset petzi a traessu de Gesùs Cristu e s'adesione a s'insegnamentu suo a cale Issu si girat a sos dischentes suos finas a sa fine de su mundu; comente testimòniat custu documentu.

      S'espressione “ Babbu, Fìgiu e Ispìritu Santo ” designat tres ruolos sutzessivos acumpridos dae s'ùnicu Deus in su disinnu suo de sarvesa ofertu a s'òmine peccatore culpèvole, cundennadu a sa “ segunda morte ”. Custa “trinidade” no est un'addòbiu de tres De sos, comente a creent sos musulmanos, giustifichende gasi su refudu issoro de custu dogma cristianu e de sa religione sua. In cantu “ Babbu ”, Deus est su creadore nostru pro totus; comente “ Fìgiu ” at dadu si matessi unu corpus de petza pro espiare sos pecados de sos elettos suos a su logu issoro; in su “ Ispìritu Santo ”, Deus, Ispìritu de su Cristu risòrgidu, benit pro agiuare sos elettos suos a resèssere in sa cunversione, otenende “ sa santificazione sena sa cale nemos at a bìdere su Sennore ”, segundu cantu insegna s'apòstolu Pàule in Ebr.12. : 14; Sa “ santificazione ” signìficat èssere postos a banda pro e de Deus. Cunfirma s'atzetatzione sua de s'eletu e si manifestat in sas òperas de sa fide sua, in s'amore suo pro Deus e in sa beridade bìblica sua ispirada e rivelada.

      Sa letura de custu documentu est essentziale pro cumprèndere su livellu artu meda de maleditzione chi grava subra de sos pòpulos de sa terra, subra de sas istitutziones religiosas issoro e subra de sas de su mundu cristianu otzidentale, in particulare, a càusa de s'orìgine cristiana issoro; ca sa bia tratzada dae Gesùs Cristu costituit s'ùnica   e esclusiva bia salvifica de su progetu de Deus; de cunsighèntzia, sa fide cristiana abarrat su bersàlliu printzipale de sos atacos de su diàulu e de sos dimònios.

      In fundu, lu progeto salvifico pessadu dae su Deus creadore est simpre e lògicu. Ma sa religione assumet unu caràtere cumplessu pro su fatu chi cussos chi l'insegnant pessant petzi a giustificare su cuntzetu religiosu issoro e, pratichende su pecadu, s'ispissu pro ignoràntzia, tale cuntzetu no est prus cunforme a sos bisòngios de Deus. De cunsighèntzia los corfit cun sa maleditzione sua chi interpretant a avantàgiu issoro e no intendent lu brigo divinu.

      Custa òpera no est destinada a retzire unu prèmiu literàriu; pro su Deus creadore, s'ùnicu ruolu suo est su de sutapònnere sos elettos suos a sa proa de fide chi at a permìtere issas de otènnere sa vida eterna conchistada dae Gesùs Cristu. As a agatare de sas ripetitziones, ma custu est s'istile chi Deus impreat elaborende sos matessi insegnamentos chi rivelat a traessu de imàgines e sìmbulos diferentes. Custas numerosas ripetitziones costituint sa mègius proa de s'issas autenticità e testimòniant s'importu chi issu atribuiat a sas beridades incraridas in chistione. Sas paràbolas insegnadas dae Gesùs cunfirmant custa ènfasi e ripetitzione.

      Ais a agatare in custa òpera sas rivelatziones dadas dae su grandu Deus creadore chi nch'at bisitadu suta de su nùmene umanu de Gesùs de Nazareth, chi beniat suta de su tìtulu de "untadu", o "messia", segundu s'ebràicu "mashiah" tzitadu in Dan 9,25, o “cristo”, de su gregu “christos” de sos iscritos de sa noa alleàntzia. In issu, Deus est bènnidu a ofèrrere sa vida sua in manera perfeta pura comente a sacrifìtziu voluntàriu, pro cunvalidare sos ritos de sos sacrifìtzios animales chi ant pretzèdidu sa sua bènnida a pustis de su pecadu originale cummìtidu dae Eva e Adamo. Su tèrmine “ untadu ” designat cussu chi retzit s'untzione de s'Ispìritu Santo simbulegiada dae s'ògiu de sos ulivi. Sa rivelatzione profetosa data de Deus in su solu nùmene de Gesùs Cristu e s'òpera espiatòria sua ghiant sos elettos suos subra de su caminu chi giughet a sa vida eterna. Ca sa sola sarvesa pro gràtzia no impedit a sos elettos de rùere a trampas de cales non sunt consapevoli. Est duncas pro cumpletare s'oferta sua de gràtzia, chi, in su nùmene de Gesùs Cristu, Deus benit a rivelare s'esistèntzia de sas printzipales trampas chi permitent a sos ùrtimos servidores suos de su tempus de sa fine, de analizare, giudicare e cumprèndere craramente su confusu situatzione de sa religione cristiana universale chi prevalet in custa ùrtima època de sarvesa terrena.

      Ma in antis de sa sèmenat est pretzisu irraighinare; ca sa natura de su Deus creadore est distorta de s'insegnamentu de sas grandu religiones monoteistiche prevalentes subra de sa terra. Totus tenent in comunu su fatu de impònnere cun sa custringhidura s'ùnicu Deus e de testimoniare gasi sa separatzione issoro e de ogni relatzione cun Lui. S'aparente libertade connètida a sa fide cristiana est dèvida petzi a sas tzircustàntzias atuales de su tempus, ma non in pessu chi Deus at a permìtere a sos dimònios de agire liberamente, at a torrare a apàrrere custa intolleranza cara a cussas chi non los sighint. Si Deus aeret chertu agire pro custringhidura, li diat èssere bastadu, in manera simple, si rèndere visìbile a sos ogros issoro, pro otènnere de sas creaturas suas chi ubbidirent a totus sas voluntades suas. Si no at agidu custu est ca su sèberu de sos elettos suos si basat petzi subra su lìberu sèberu de l'amare o lu refudare; lìbera seberada chi donat a totus sas creaturas suas. E si b'at una custringhidura, est petzi sa de su caràtere naturale de sos elettos chi sunt ispintos e atràidos, pro sa natura individuale issoro lìbera, de su Deus de s'amore. E custu nùmene amore li s'addice, ca lu sublimat, oferende a sas creaturas suas una dimustratzione missa in atu chi lu rendet incontestabile; custu oferende sa vida sua pro espiare, in sa persone de Gesùs Cristu, sos pecados eredados e cummìtidos petzi de sos elettos suos in su momentu de s'ignoràntzia issoro e debilesa. Atentzione! Subra de sa terra custa paràula amore assumet petzi sa forma de su sentimentu e de sa debilesa sua. Sa de Deus est forte e in manera perfeta giusta; su chi faghet sa diferèntzia ca si cunfigurat comente a unu printzìpiu in cale su sentimentu est de su totu compidadu. Sa bera religione aprovada dae Deus imbarat duncas subra de sa lìbera adesione a sa persone sua, a sos pensamentos suos e a sos printzìpios istabilidos suos in sas leges. Totu sa vida terrena est costruida subra de sas leges fìsicas suas, chìmicas, morales, psìchicas e ispirituales. Gasi comente s'idea de isfugire a sa lege de sa gravidade terrena e de la fàghere iscumpàrrere non diat intrare a sa mente de s'òmine, s'ispìritu suo non podet frorire in manera armònica chi in su respetu e in s'ubbidièntzia a sas leges e a sos printzìpios istabilidos dae su Deus creadore. E custas paràulas de s'apòstolu Pàule in 1 Cor. 10:31 sunt duncas in manera perfeta giustificadas: “ Siat chi mandigheis, siat chi bufeis, o chi fatzais cale si chi siat àtera ite, fatas totu pro sa glòria de Deus ”. S'aplicatzione de custu invitu de badas est rèndida possìbile de su fatu chi, in sa Bìbbia, e petzi in issa, Deus at espressadu e riveladu sas opiniones divinas suas. E est importante tènnere contu de s'opinione sua in s'acumprire s'òpera de sa “ santificazione sena sa cale ”, segundu Ebr. 12,14, “ nemos at a bìdere su Sennore ”. A bias su parre suo assumet sa forma de un'òbligu, ma non est prus discutìbile de cudda frunida dae su mèigu ispetzialista a su cale s'èssere umanu s'affretta a ubbidire, pessende de agire in su mègius interessu pro sa salude fìsica pròpia o mentale (mancari at tortu). Su Deus creadore est mescamente s'ùnicu e beru mèigu de sas ànimas chi connoschet in sas prus piticas minudas. Dolet ma sanat ogni bia chi sa situatzione est favorèvole. Ma a sa fine at a distrùere e at a annichilare totu sa vida tzeleste e terrena chi s'est dimustrada isentu de l'amare e tando de l'ubbidire.

      S'intolleranza religiosa est duncas su frutu rivelatore de sa farsa religione monoteista. Costituit una curpa e unu pecadu grave meda ca isnaturat su caràtere de Deus e, atachende·lu, no arriscat de otènnere sa beneditzione sua, sa gràtzia sua e sa sarvesa sua. Deus però si nde serbit comente a unu flagello pro punire e corfire s'umanidade non credente o infedele. Mi baso inoghe subra sa testimonia bìblica e istòrica. Sos iscritos de s'antiga alleàntzia, difatis, nch'insegnant chi pro punire s'infedeltà de su pòpulu suo, sa natzione mutida Israele, Deus s'est serbidu de su pòpulu “filisteu”, su suo imbeniente prus imbeniente. A sos dies nostras custu pòpulu sighit custa atzione suta de su nùmene de “palestinesu”. Prus tardu, cando aiat chertu manifestare su cabu suo e sa cundenna finale sua contra custu Israele terrenu e carrale, si fiat giradu a sos servìtzios de su re caldeo Nabucodonosor; custu tres bias. In su tres unu, in su – 586, sa natzione fiat istadu distrùida e sos subravìvidos fiant istados giutos in deportazione a Babilònia  unu perìodu de “70 annos” profetadu in Ger.25:11. Prus tardu ancora, pro su refudu de reconnòschere Gesùs Cristu comente a suo messia, sa natzione fiat istadu torra distrùida dae sas tropas romanas ghiadas dae Tito, erederi de s'imperadore Vespasianu. Durante s'era cristiana, torrada a rùere ufitzialmente in su pecadu in su 321, sa fide cristiana si fiat arrèndidu a s'intolleranza de sos pabas partinde dae su 538. E custa fide catòlica dominante aiat chircadu de brigare cun sos pòpulos mediorientali devènnidos in manera religiosa musulmanos in su matessi sèculu VI . . Su cristianèsimu infedele b'at agatadu un'eternu e formidàbile aversàriu. Ca s'opositzione religiosa de sos duos ischieramentos est comente a sos polos, de su totu opostos finas a sa fine de su mundu. Fintzas su non credente est orgolliosu e chircat sa glòria de s'esclusividade; no otenende·lu de Deus, si l'atribuit e no agradèssida de èssere cuntestadu. Custa descritzione de s'indivìduu caraterizat, fintzas in manera colletiva, sos membros chi apartenent a sas diversas assembleas e s'agrupant in sas diversas farsas religiones. Cundennare s'intolleranza non signìficat chi Deus siat tollerante. S'intolleranza est una pràtica umana ispirada a su campu demonìacu. Sa paràula tollerante ìmplicat su pensamentu de s'intolleranza e sa paràula de sa bera fide est aprovatzione o disaprovatzione segundu su printzìpiu bìblicu "eja o no". A banda sua, Deus sustentat s'esistèntzia de su malu sena lu bajulare; lu sustentat  unu perìodu de libertade previstu in su progetu suo de seletzione de sos elettos suos. Sa paràula tolleràntzia s'àplicat duncas petzi a s'umanidade, e su tèrmine est apartu in s'Editu de Nantes de Erricu IV de su 13 abrile 1598. Ma a pustis de sa fine de su tempus de sa gràtzia, su malu e cussos chi lu faghent ant a èssere distrùidos. Sa tolleràntzia aiat sostituidu finas dae su cumintzu sa libertade religiosa donada a s'òmine de Deus.

      Benit annuntziadu su menù de custa òpera; sas proas ant a èssere presentadas e dimustradas in totu sas pàginas.

Deus e sas creatziones suas

      Su lèssicu ispirituale impreadu dae sos òmines in s'Europa latina cuat messàgios essentziales cunsignados dae Deus. Gasi est innanzitutto pro sa paràula Apocalisse chi, suta de custu aspetu, èvocat sa grandu catàstrofe tìmida dae sos òmines. Epuru dae segus custu tèrmine ispramosu si cuat sa tradutzione “Apocalisse” chi rivelat a sos Tzeracos suos in Cristu cosas indispensàbiles e netzessàrias pro sa sarvesa issoro. Segundu su printzìpiu chi cheret chi sa cuntentesa de unos cantos càuset su disacatu de unos àteros, sos de su campu opostu, sos messàgios in assolutu opostos sunt ricos meda de insegnamentu e s'ispissu meda sugeridos in sa santìssima “Apocalisse” datat a s'apòstolu Giuanne.

      Unu àteru tèrmine, sa paràula “ànghelu”, cuat letziones importantes. Custa paràula frantzesa derivat de su latinu “angelus” matessi tràidu dae su gregu “aggelos” chi signìficat: missu. Custa tradutzione nche rivelat su balore chi Deus atribuit a sas creaturas suas, a sos suos sìmiles, chi at creadu lìberet e in manera relativa indipendentes. Essende sa vida donada dae Deus, custa indipendèntzia cunservat restritziones lògicas. Ma custu tèrmine “missu” nche rivelat chi Deus bidet sas contrapartes lìberas suas comente a messàgios bividores. Ogni creatura rapresentat gasi unu messàgiu assentadu dae un'esperièntzia de vida signada dae sèberos e positziones personales chi costituint custa chi sa Bìbbia mutit “un'ànima”. Ogni creatura est ùnica comente ànima bividora. Ca custu chi sas primas contrapartes tzelestes creadas dae Deus, sos chi traditzionalmente mutamus “sos ànghelos”, no ischiant est chi cussu chi at dadu issos sa vida e su deretu de bìvere los podet torrare a leare. Sunt istados creados pro bìvere pro semper e non connoschiant mancu su significadu de sa paràula mortas. Est pro rivelare issoro ite signìficat sa paràula mortas chi Deus at creadu sa dimensione terrena nostra in cale sa genia umana, overas Adamo, diat àere rivestidu su ruolu de mortale a pustis de su pecadu de su Giardinu de s'Eden. Su messàgiu chi rapresentemus praghet a Deus solu si est cunforme a sos Standard suos de bonidade e bonidade. Si custu messàgiu currispondet a su standard suo de male e de malu, cussu chi lu giughet est de su tipu rebellu chi cundennat a sa morte eterna, a sa destruidura finale e a s'annichilimentu de totu s'ànima sua.

Sos fundamentos bìblicos de sa beridade

      Deus at retentu ite bona e giusta rivelare innanzitutto a Moses sas orìgines de su sistema terrestre nostru, pro chi ogni èssere umanu nen fossas a connoschimentu. Inditat inie una prioridade de s'insegnamentu ispirituale. In custu atu issu nos presentat sas bases de sa beridade sua chi cumintzant cun sa regolazione de s'òrdine de su tempus. Ca Deus est su Deus de s'òrdine e de sa nòbile coerèntzia. Amus a iscobèrrere, in su cunfrontu cun sos suos istandard, s'aspetu tontu e incoerente de s'atuale òrdine nostru instauradu dae s'òmine de su pecadu. Ca est etotu su pecadu, e giai su pecadu originale, a cambiare totu.

      Ma est essentziale cumprèndere in antis de ogni àtera cosa, chi su “ printzìpiu ” tzitadu dae Deus in sa Bìbbia, e in antis paràula de su libru mutidu “Gènesi”, est “orìgine”, non pertocat su “ printzìpiu ” de sa vida, ma petzi su de sa creatzione sua de totu sa dimensione terrestre nostra chi cumprendet sos isteddos de su cosmo tzeleste totus creades sa de bator dies a pustis de sa terra matessi. Cun custu pensamentu in mente, podimus cumprèndere chi custu ispetzìficu sistema terrestre, in cale sas notes e sas dies si susseguiranno, est creadu pro devènnere s'ambiente in cale s'ant a Afrontare Deus, sos fideles eletos suos e su campu inimigu de su diàulu. Custu chertu de su bene divinu contra su malu de su diàulu, primu peccatore in s'istòria de sa vida, est sa sua ragion de èssere e su fundamentu de s'intrea rivelatzione de su progetu suo salvifico universale e multiversale. Durante custu traballu as a iscobèrrere su significadu de unas cantas paràulas enigmàticas pronuntziadas dae Gesùs Cristu durante su ministeru terrenu suo. Ais a bìdere gasi cantu significadu assument in su grandu progetu missu in moto de s'ùnicu grandu Deus, creadore de ogni forma de vida e de matèria. Inoghe serro custa importante parèntesi e torrada a su tema de s'òrdine de su tempus istabilidu dae custu Supremu Soberanu de s'esistèntzia.

      Prima de su pecadu, Adamo e Eva teniant sa vida istruturada issoro a fùrriu a una sutzessione de chidas de sete dies. Segundu su modellu de su bator unu de sos deghe cumandamentos (o Decalogo) chi l'ammentat , sa de sete dies est una die santificada pro su pasu de Deus e de s'òmine, e connoschende oe ite profetat custa atzione, potzamus cumprèndere ca Deus retenet respetare custa pràtica. Sa chida, proposta unidade de tempus, in su progetu cumplessivu suo chi ispiegat sas resones de custa ispetzìfica creatzione terrena, profetat sete mìgia annos durante sos cales s'at a acumprire su grandu progetu de sa manifestatzione universale (e multiversale) de s'amore suo e de sa giustìtzia sua. In custu programa, in analogia a sos primos ses dies de sa chida, sos primos ses millènnios ant a èssere postos suta de sa dimustratzione de s'amore suo e de sa passèntzia sua. E comente a sa de sete dies, su de sete millènnios at a èssere dedicadu a s'instauratzione de sa perfeta giustìtzia sua. Potzo resùmere custu programa gasi narende: ses dies (de milli annos = ses mìgia annos) pro sarvare, e su sete unu (= milli annos), pro giudicare e annichilare sos rebellos terrestres e tzelestes. Custu progetu salvifico at a imbarare de su totu subra de su voluntàriu sacrifìtziu espiatòriu acumpridu dae su Deus creadore, in s'aspetu divinu terrenu de sa persone nominada, pro voluntade divina sua, Gesùs Cristu in sa versione grega o segundu cudda ebràica, Gesùs su Messia.

      Prima de su pecadu, in s'òrdine divinu perfetu originàriu, s'intrea die s'assentat de duas sutzessivas alas uguales; 12 oras a de note lunare sunt sighidas dae 12 oras de lughe solare e su tziclu si repitet a s'infinidu. In sa cunditzione atuale nostra, custa situatzione si manifestat petzi duas dies a s'annu, in su perìodu de sos ecuinòtzios de beranu e atòngiu. Ischimus chi sas istajones atuales sunt dèvidas a un'inclinu de s'asse terrestre, e potzamus gasi cumprèndere chi tale inclinu siat aparta comente a cunsighèntzia de su pecadu originale cummìtidu dae sa prima còpia, Adamo e Eva. Prima de su pecadu, sena custu inclinu, sa regularidade de s'òrdine divinu era perfeta.

      Sa rivolutzione cumpleta de sa terra a fùrriu a su sole inditat s'unidade de s'annu. In sa testimonia sua, Moses contat s'istòria de s'èsodu de sos ebreos liberados dae Deus de s'iscravidade egitziana. E etotu sa die de custa essida, Deus aiat naradu a Moses, in Èsodu 12,2: “ Custu mese at a èssere pro tene su primu mese de s'annu; at a èssere pro tene su primu mese .” Insistèntzia meda testimòniat s'importu chi Deus dat a s'ite. Su calendàriu ebràicu de dòighi meses lunares flutuaiat cun su tempus e, dae segus s'òrdine solare, fiat istadu netzessàriu agiùnghere un'ulteriore de trèighi meses pro agatare sa concordanza a pustis de diversos annos de acùmulu de custu ritardu. Sos Ebreos fiant essidos dae s'Egitu" sas 14° die de su primu mese de s'annu ” chi in manera lògica comintzaiat cun s'ecuinòtziu de beranu; nùmene chi signìficat apuntu “in antis furriada”.

      Custu òrdine dadu dae Deus, “ custu mese at a èssere pro bois su primu mese de s'annu ”, no est banale, ca est giradu a totu sos òmines chi ant a reclamare sa sarvesa sua finas a sa fine de su mundu; S'Israele ebràicu, destinatàriu de sa Rivelatzione divina, essende petzi s'avanguàrdia de su grandu progetu salvifico universale de su programa divinu suo. A su tempus lunare suo at a sighire su tempus solare de Cristu, a traessu de su cale lu progeto salvifico de Deus s'at a rivelare in totu sa lughe sua.

      Sa perfeta restauratzione de custas normas divinas no at a èssere mai realizada subra de una terra pobulada dae èsseres umanos rebellos e malvagi. Nointames, abarrat possìbile, in sa relatzione individuale chi tengiamus cun Deus, custu balente Ispìritu creativu invisìbile chi magnìfica s'amore tantu cantu la giustìtziat. E ogni raportu cun issu devet comintzare de custa chirca de sos balores suos e, in su primu logu, de sos de s'òrdine suo de tempus. Custu est un'atu de fide, simpre meda e sena particulares mèritos; unu mìnimu de ofèrrere de s'ala umana nostra. E essende s'acostamentu nostru gradito a Lui, devenit possìbile su raportu de amore de sa creatura e de su creadore Suo. Su paradisu non si conchistat cun impresas o miràculos, ma cun sinnos de atentzione retzìproca, chi espressant su beru amore. Custu est custu chi ognunu podet iscobèrrere in s'òpera de Gesùs Cristu, chi at donadu sa vida, in manera voluntària, comente a sinnu de mutida, pro sarvare petzi s'amadu suo prescelto.

      A pustis de custu cuadru mirabile de s'òrdine divinu, cunsideramus s'aspetu patèticu de s'òrdine umanu nostru. Custu paragone est tantu prus netzessàriu ca nch'at a permìtere de cumprèndere sos brighet chi Deus aiat profetadu a traessu de su profeta suo Daniele, chi Gesùs in sa sua como aiat autenticadu comente a tales. Intre custos brigas leghimus in Daniele 7:25: “ Issu at a progetare de cambiare sos tempos e sa lege ”. Deus connoschet petzi unu standard de custas cosas; sos chi issu matessi aiat istabilidu finas dae sa creatzione de su mundu e posca aiat riveladu a Moses. Chie at atrevidu cummìtere unu sìmile oltraggio? Unu regìmene dominante a su cale atribuit “ s'arrogàntzia ” e “ sa resessida de sos trucos suos ”. Descritu fintzas comente a unu “ re diferente ”, sa sìntesi de custos critèrios sugerit su podere religiosu. In prus, acusadu de " pessighire sos santos ", sas possibilidades de interpretatzione restringhent e inserrant su regìmene papale romanu instauradu, petzi , de su 538 cun unu decretu dèvidu a s'imperadore Giustinianu I. Ma s'Apocalisse mutida Apocalisse at a rivelare su fatu chi custa data 538 est petzi sa cunsighèntzia e s'estensione de unu malu giutu contra “ sos tempos e sa lege divina” partinde dae su 7 martzu 321 de s'imperadore romanu Costantinu I. Su delitu suo at a bènnere s'ispissu ammentadu in custu istùdiu, ca custa data mala ghenna sa maleditzione in sa fide cristiana pura e perfeta istabilida a su tempus de sos apòstolos. Custu cumpartzimentu de curpa, a cadena, de sa Roma imperiale pagana e de sa Roma papale catòlica romana est una crae printzipale pro sa rivelatzione profetosa costruida in sas testimonias iscritas dae Daniele. Pro s'imperadore paganu aiat istabilidu sa prima die de pasu, ma l'est pro su regìmene cristianu pontifìtziu chi l'at impostu in manera religiosa in sa forma mudada “ sua ”, particulare e umana, de sos deghe cumandamentos de Deus.

Nota fundamentale: 7 martzu 321, die maleita de su pecadu

      E potentemente maleitu, ca su 7 martzu 321, su restu de su santu de sete dies de su sàbadu fiat istadu, pro òrdine de unu datadu decretu imperiale, ufitzialmente sostituidu dae sa prima die. A s'època, custa prima die fiat dedicadu dae sos paganos a su cultu de su Deus Sole, su SOL INVICTVS est a nàrrere s'iscandalosu SOLE IMBOTTITO, giai ogetu de adoratzione a banda de sos egitzianos a su tempus de s'Èsodu de sos Ebreos, ma fintzas, in Amèrica, de sos Incas e de sos Aztecos, e finas a oe de sos Giaponesos (terra de su “sol levante”). Su diàulu impreat semper sas matessi retzetas pro giùghere sos èsseres umanos a sa ruta sua e a sa cundenna de Deus. Isfrutat s'issoro superficialità e sa mente carrale issoro chi los giughet a disprezzare sa vida ispirituale e sas letziones de su passadu istòricu. Oe, 8 martzu 2021, mentras iscrio custa nota, sa noa testimòniat s'importu de custu oltraggio, una vera lesiada maestà divina, e torra su tempus divinu assumet totu su significadu suo. Pro Deus su tempus de un'annu comintzat in beranu e acabat a sa fine de s'ierru, in s'atuale calendàriu nostru romanu, dae su 20 martzu a su 20 martzu sutzessivu. Paret duncas chi su 7 martzu 321 fossas pro Deus su 7 martzu 320, est a nàrrere 13 dies in antis de su beranu 321. De cunsighèntzia, pro Deus, fiat istadu s'annu 320 chi fiat istadu signadu dae sa sua finas, de s'atu abominevole acumpridu contra su suo giustu e santa lege divina. Segundu su tempus de Deus, s'annu 2020 costituit su 17° anniversàriu (17: nùmeru de su cabu) in nùmeru de sèculos de s'annu 320. No ispantat duncas chi de su cumintzu de s'annu 2020 sa maleditzione divina siat intrada a una fase cravosa suta forma de unu virus contagiosu chi at ghetadu in su pànicu, in Otzidente, sa sotziedade de sos òmines sa cale aficu e fide sunt istadas postas de su totu in s'iscièntzia e in su progressu suo. Su pànicu est sa cunsighèntzia de s'incapatzidade de presentare una cura o unu vatzinu eficatze nointames sas elevadas cumpetèntzias tècnicas de sos iscientziados atuales. Atribuende a custos 17 sèculos unu balore profetosu, no imbento nudda, ca pro Deus sos nùmeros tenent unu significadu ispirituale chi Issu rivelat e impreat in su fàbricu de sas profetzias suas, e etotu in s'Apocalisse, lu capìtulo 17 est dedicadu a su tema de sa “ su cabu de sa meretrice chi seet subra de medas abbas ”. “ Babilònia sa manna ” est su nùmene suo e sas “grandu abbas ” interessadas sugerint su “ riu Eufrate ” chi Deus pigat de mìria in su messàgiu de sa “ de ses trumbas ” de Apocalisse 9:13, sìmbulu de s'imbeniente Terza Guerra Mundiale. Dae segus custos sìmbulos si celano su catolitzèsimu papale e s'Europa infedelmente cristiana, fontes e bersàllios de s'arrenegu suo. La lutat intre Deus e sos òmines est in pessu chi comintzada; vasu dae ferru contra vasu de terracotta, s'èsitu de s'iscontru est previdìbile; mègius, est profetadu e programadu. Comente diat àere tzelebradu Deus su 17° tzentenàriu de su 7 martzu 320 (320, pro issu e sos elettos suos; 321 pro su mundu in manera farsa religiosu o profanu)? Apo crèidu a longu chi custu diat èssere acontèssidu a traessu de s'intrada in gherra mundiale, ma una gherra mundiale chi at a finire in forma atòmica, ca Deus l'at profetadu, tres bias, in Daniele 11:40-45, Ezechiele 38 e 39, e in fines , in Apoc.9:13-21. Su chertu comintzadu dae Deus contra s'umanidade rebella partinde dae su beranu de su 2020 est de su matessi tipu de sa chi issu aiat printzipiadu contra su faraone de Egitu a su tempus de Moses; e su resurtadu finale at a èssere su matessi; inie s'inimigu de Deus at a pèrdere sa vida, comente a su faraone chi, a tempus suo, aiat bidu mòrrere su fìgiu mannu e aiat pèrdidu sa pròpia. Custu 8 martzu 2021, nòdidu chi custa interpretatzione non s'est acumprida, ma fia ammaniadu a issa de belle unu mese, aende realizadu pro ispiratzione divina chi 321 era pro Deus 320 e chi, de cunsighèntzia, aiat progetadu de maleìghere, non petzi sa die de su 7 martzu 2020, ma s'intreu annu a cale est ligadu custa die maleita, aplichende gasi, pro custu castigu, su printzìpiu mentovadu in Nom.14,34: “Comente ais coladu baranta dies esplorende sa terra, gasi bois at a giùghere su castigu de sas ingiustìtzias bostras  baranta annos, un'annu  ogni die ".

      Ma a custa osservatzione s'agiunghet una cosa. Su farsu calendàriu nostru no est faddidu petzi riguardu a su cumintzu de s'annu, ma est faddidu fintzas in contu de sa data de nàschida de Gesùs Cristu. Erroneamente, in su sèculu V , su mòngiu Dionisio su Piccolo l'aiat collocadu in su de sa morte de su re Erode acontèssida a beru in su – 4 de su calendàriu suo. A custos 4 annos bisòngiat agiùnghere sos “ duos annos ” istimados dae Erode comente a s'edade de su Messia chi cheriat pònnere a morte segundu Mt 2,16: “ Tando Erode, bidende·si trampadu dae su magi, si fiat airadu meda meda e aiat mandadu a ochire totu sos pipios de sos duos annos in giosso chi fiant in Betlem e in totu su territòriu suo, segundu sa data de sa cale si fiat cun coidadu informadu acanta sos magi . Duncas, cando contat sos annos, Deus agiunghet 6 annos a sa sòlita data nostra farsa e fuorviante e sa nàschida de Gesùs est acontèssida in su beranu de cuddu annu – 6. De cunsighèntzia, pro issu s'annu 320 era: 326 e su 17° anniversàriu seculare de s'annu nostru 2020 era pro issu s'annu 2026 de su beru momentu de sa nàschida de Gesùs Cristu. Custu nùmeru 26 est su nùmeru de su tetragramma “YHWH”, in ebràicu “Yod, Hé, Wav, Hé”, cun cale Deus si fiat mutidu, de sighida a sa pregonta de Moses: “Cale est su nùmene tuo ? »; custu, segundu Èsodu 3:14. Su grandu Deus creadore teniat duncas unu motivu in prus pro signare cun su personale sigillu suo beru custa die signada dae s'onnipotente maleditzione sua divina; e custu finas a sa fine de su mundu. Su flagello de sas maladias contagiosas chi aparit in custu annu 2026 de su tempus divinu at in pessu chi cunfirmadu sa continuidade de custa maleditzione chi at a assùmere formas diferentes durante sos ùrtimos annos de vida subra de su praneta Terra. Una de tres gherras mundiales nucleare at a signare “ sa fine ” de sos “ tempos de sas natziones ” annuntziados dae Gesùs Cristu in Matteo 24:14: “ Custa bona noa de su regnu at a èssere preigada in totu su mundu, in testimonia a totus natziones. Tando at a bènnere sa fine ”. Custa “ fine ” at a comintzare cun sa fine de su perìodu de gràtzia; s'oferta de sa sarvesa at a finire. Una proa de fide fundada subra de su respetu de su suo santu Sabato at a separare definitivamente su campu de sas “ berbeghes ” de su de sos “ capri ” de Mt 25,32-33: “ Totu sas natziones ant a èssere riunidas dae in antis issu. At a separare sos uni de sos unos àteros, comente a su pastore separat sas berbeghes de sos capri; e at a pònnere sas berbeghes a sa sua dereta, e sos capri a sa manca sua ”. Su decretu de una lege chi rendet obrigatòria sa domìniga romana at a giùghere a sa fine a sa cundenna a morte de sos beros santos eletos de Gesùs Cristu. Custa situatzione at a acumprire custas paràulas de Daniele 12:7: “ E aia intesu s'òmine bestidu de linu, ritto subra sas abbas de su riu; aiat artadu sa manu dereta e sa manu manca a su chelu e aiat giuradu pro Cussu chi bias in eternu chi custu at a capitare in unu tempus, de sos tempos e sa metade de unu tempus, e chi totus custas cosas ant a finire cando sa fortza de su pòpulu santu at a èssere de su totu distrùidu . De su puntu de bista umanu, sa situatzione issoro at a èssere disisperada e sa morte imbeniente issoro. Est tando chi benint a sa lughe custas paràulas de Gesùs Cristu tzitadas in Matteo 24:22: “ E si custas dies no esserent abbreviados, perunu si diat sarvare; ma, a càusa de sos elettos , custas dies ant a èssere abbreviados ”. S'annu 6000 at a finire in antis de su 3 abrile 2036 de su tempus divinu, est a nàrrere su 3 abrile 2030 de su farsu calendàriu nostru chi arribbat 2000 annos a pustis de sa die de s'iscravamentu de Gesùs Cristu acumprida sa 14° die a pustis de su cumintzu de su beranu . 30. E custas “ dies ” devent èssere “ abbreviados ” o diminuidos. Custu signìficat chi sa data de aplicatzione de su decretu de morte at a pretzèdere tale data. Ca est sa situatzione de apretu chi recheret chi Cristu intervèngiat diretamente pro sarvare sos elettos suos . Devimus duncas tènnere contu de sa prioridade de Deus in su glorificare su standard de su " tempus " chi at dadu a sa creatzione terrena sua. At a èssere issu a ispirare sos rebellos de sas ùrtimas dies a seberare una data chi at a superare de calicuna die sa prima die de su beranu de su 2030 dae segus sa cale si serrant sos 6000 annos de istòria terrena. Si presentant tando duas possibilidades: una data chi at a restare disconnota finas a sa fine, opuru su 3 abrile 2030 chi signat sa làcana màssima possìbile e in manera ispirituale significativu. Cunsideradas chi nointames s'estremu importu suo, sa 14° die de s'annu de s'iscravamentu de Gesùs Cristu no est dèchidu a signare sa fine de 6000 annos de istòria mundiale e tantu prus pagu su cumintzu de su 7° millènniu. Pro custu pòngio sa preferu meu e s'aficu meu in sa data beranile de su 21 martzu 2030, data de su tempus profetosu “ abbreviadu ” de su 3 abrile o data intermèdia. Signada dae sa natura creada dae Deus, su beranu est detzisiva cando si cherent contare sos 6000 annos de s'istòria umana; chi devenit possìbile de su su momentu chi Adamo e Eva aiant pecadu. In su contadu bìblicu de sa Gènesi, sas dies chi aiant pretzèdidu custu primu beranu fiant dies eternet. Su tempus contadu dae Deus est su de sa terra de su pecadu e de sos 6000 annos chi sa chida profetat ant a comintzare cun su cumintzu de su primu beranu e ant a finire cun sa fine de un'ùrtimu ierru. Fiat istadu unu beranu chi aiat comintzadu su contu a sa revessa finas a 6000 annos. A càusa de su pecadu sa terra aiat subidu un'inclinu de s'asse suo de 23° 26' e aiat pòdidu comintzare su susseguirsi de sas istajones. In sas festividades ebràicas de s'antiga alleàntzia prevalent duas festividades: su sàbadu de cada chida e sa pasca ebràica. Custas duas festas sunt postas suta de su simbolismu de sos nùmeros “7, 14 e 21” de sas dies “7° , 14° e 21° ” chi rapresentant sas tres fases de su pranu de sarvesa divina: Su tema de cada chida de su Sabato de Ap.7 chi profetat s'acumpensu de sos santos seberados, pro sos “7”; s'òpera redentora de Gesùs Cristu chi costituit su mèdiu pro ofèrrere custu acumpensu, pro sos “14”. De notare chi in sa festa de sa Pasqua chi tosta 7 dies, su 15° e sa 21° die sunt duos sàbados de inatividade profana. E su triplu “7” o “21” designat sa fine de sos primos 7000 annos e s'intrada in s'eternidade de sa noa creatzione divina subra de sa terra rinnovada segundu Apoc.21; custu nùmeru 21 simbulègiat su primore (3) de sa pienezza (7) de su progetu de vida chi fiat su traguardu disigiadu dae Deus. In Apocalisse 3, sos versetti 7 e 14 signant de pare a pare su cumintzu e sa fine de s'istitutzione avventista de sa de sete dies ; fintzas inoghe sas duas fases de su matessi sugetu santificadu. A su matessi modu, Rev.7 trata su tema de su suggellamento de sos elègidos avventisti e Rev.14 presentat sos messàgios de sos tres ànghelos chi resument sa missione universale issoro. Gasi, in s'annu 30, in beranu si fiat acumpridu sa fine de sos 4000 annos e, pro resones in manera pura simbòlicas, Gesùs fiat istadu crutzifissu 14 dies a pustis de su 21 martzu de custu beranu de s'annu 30, est a nàrrere 36 pro Deus. A traessu de custos esèmpios, Deus cunfirmat, su “7” de su sàbadu e su “14” de sa redentzione de sos pecados de sos elègidos a banda de Gesùs Cristu sunt inseparàbiles. Gasi, cando a sa fine benit atacadu su “7” de su sàbadu, Cristu Redentore de su “14” bolat in agiudu suo pro li dare glòria, sas 14 “dies” màssimos chi ant a separare sas duas datas ant a èssere “abbreviados” opuru , suprimida pro sarvare sos ùrtimos fideles suos eletos.

      Rileggendo Mt 24, m'est partu chi su messàgiu de Cristu siat giradu mescamente a sos dischentes suos a sa fine de su mundu, a nois chi bivamus custos ùrtimos annos. Sos versetti 1-14 cugùgiant su tempus finas a su tempus de sa “ fine ”. Gesùs profetat su susseguirsi de gherras, s'aparitzione de farsos profetas e s'isfritamentu ispirituale finale. Posca, sos versetti dae 15 a 20, in dòpia aplicatzione, pertocant siat sa destruidura de Gerusalemme acumprida dae sos Romanos in su 70 d.C., siat s'agressione finale de sas natziones contra s'ebraicità de sos elettos chi osservant su santu Sabato de Deus. A pustis de custu, su versetto 21 profetat sa grandu " amargura finale " issoro: " Ca tando b'at a àere una gasi grandu amargura, cale non b'est istada dae su cumintzu de su mundu finas a como, e 'non b'at a àere mai '; Si notet chi custa precisazione " e non b'at a àere mai " vietat s'aplicatzione a su tempus de sos apòstolos, ca diat èssere contraita dae s'insegnamentu de Dan. 12:1. Custu signìficat chi ambas tzitas si referint a su matessi resurtadu in s'ùrtima proa terrena de sa fide. In Dan.12,1 s'espressione est aguale: “ In cuddu tempus at a Pesare Michele, su mannu prìntzipe, su difensore de sos fìgios de su pòpulu tuo; e at a èssere unu tempus de dificultade, comente a non ce nd'est istadu dae cando esistiant sas natziones finas a cuddu tempus . In cuddu tempus sos de su pòpulu tuo chi ant a èssere agatados iscritos in su libru ant a èssere sarvados . ". Sa “ amargura ” at a èssere tale chi “ sas dies ” ant a dèvere èssere “ abbreviados ” segundu su versetto 22. Su versetto 23 inditat sa medida de sa bera fide chi non creschet in sas aparitziones ispontàneas de Cristu subra de sa terra: “ Si duncas tue aiat naradu: Aco', est in su desertu; no andeis nche; aco', est in sos aposentos, non nche crèere . In sa matessi època finale, su spiritismo at a multiplicare sos prodìgios “ suos ” e sas aparèntzias suas ingannevoli e seducenti de su farsu Cristu, chi soggiogheranno sas ànimas pagu istruidas: “ Ant a pesare difatis farsos cristi e farsos profetas; ant a fàghere grandu prodìgios e miràculos, finas a trampare , si esseret possìbile, fintzas sos elettos ”; su chi est cunfirmadu dae Apocalisse 13:14: “ E sedusse sos abitantes de sa terra cun sos sinnos chi las fiant istados dados pro operare in presèntzia de sa bèstia, narende a sos abitantes de sa terra de fàghere un'imàgine de sa bèstia chi teniat sa ferta de s'ispada e chi aiat subravìvidu . Su versetto 27 èvocat s'aparitzione balente e vitoriosa de su Cristu divinu e su versetto 28 profetat “ s'ispuntinu ” ofertu a sos pugiones rapaci a pustis de s'interventu suo. Ca sos rebellos chi ant a subravìvere finas a sa sua bènnida ant a èssere sterminati e cunsignados a su pasco “ a sos pugiones de su chelu ”, comente a insegna Apoc 19,17-18 e 21.

      Resumo inoghe custa cumprensione de su totu noa de sa creatzione divina. Istabilende sa prima chida, Deus fissat s'unidade de sa die chi est formadu dae una note iscura e una die luminosa, su sole l'at a illuminare petzi partinde dae sa 4° die . Sa note profetat s'instauratzione de su pecadu subra de sa terra a càusa de sa benidora disubbidièntzia de Eva e Adamo. Finas a custu atu de pecadu, sa creatzione terrena presentat caraterìsticas eternas . Cummìtidu su pecadu, sas cosas càmbiant e su contu a sa revessa de 6000 annos podet comintzare, ca sa terra s'incrinat subra de su suo assas e tenet cumintzu su printzìpiu de sas istajones. Sa creatzione terrena maleita dae Deus assumet tando sa caraterìstica perpètua sua chi nois connoscamus. Sos 6000 annos comintzados in su primu beranu signadu dae su pecadu ant a acabare in su beranu de su 6001 cun sa torrada in sa glòria divina de Gesùs Cristu. S'abbentu finale suo s'at a acumprire “ sa prima die de su primu mese ” de su primu annu de su de sete millènnios .

      Naradu custu, su 7 martzu 2021, de su farsu calendàriu nostru umanu, est agigu istadu contrassegnato de su puntu de bista religiosu de una bìsita de Papa Francesco a sos cristianos orientales pessighidos in Iràq de sos estremistas musulmanos. In custu addòbiu at ammentadu a sos musulmanos chi tenent su matessi Deus, su de Abramo, e los cunsìderat sos “frades”. Custas paràulas chi deliziano sos non credentes otzidentales non so àteru chi un'enorme oltraggio in sos cunfrontos de Gesùs Cristu chi at dadu sa vida sua in sacrifìtziu pro su perdonu de sos pecados de sos elettos suos. E custa intrusione de su leader de sos “ex rugrados” catòlicos “cristianos” in su territòriu issoro non podet chi intensificare s'arrenegu de sos islamistas. Custa atzione paghiosa de su paba at a giùghere duncas sas cunsighèntzias drammàticas profetadas in Dan. 11:40, s'aumentu de su “iscontru” de su “re de su sud” musulmanu contra s'Itàlia papale e sos alleados europeos suos. E in custa prospetiva, su collassu econòmicu de sa Frantza e de totu sos paisos otzidentales de orìgine cristiana, causadu dae sos leader issoro, a càusa de su virus Covid-19, at a cambiare sos echilìbrios de pòdere e, in definitiva, at a cunsentire sa realizatzione de sa “De tres Gherras Mundiales” ispinta torramus a sa fine de sos ùrtimos 9 annos chi sunt ancora dae in antis nois. In concrusione, ammentamus chi, provochende s'epidèmia dèvida a su Covid-19 e sos isvilupos suos, Deus at abertu su caminu a sa maleditzione chi diat àere caraterizadu sos ùrtimos deghe annos de s'istòria umana subra de sa terra.

      Su 7 martzu 2021, nointames, est istadu signadu dae atos de violèntzia a banda de giòvanos intre bandas rivales e contra sas autoridades de politzia in diversas tzitades de sa Frantza. Custu cunfirma su percursu cara a unu cunfrontu generalizadu; sas positziones de cadaunu sunt inconciliabili ca incumpatìbiles. Custa est sa cunsighèntzia de s'iscontru de duas culturas diametralmente opostas: sa libertade lega otzidentale contra sa sotziedade de sos meres e de sos capos de sos paisos de su Sud, in prus traditzionalmente e nazionalmente musulmana. S'est ammaniende una tragèdia comente a sa de su Covid-19, sena cura.

      Pro cumpletare s'osservatzione de s'òrdine abominevole legitimadu dae s'umanidade, bisòngiat notare: su cambiamentu de s'annu a pustis de su 12° mese chi porrida su nùmene de su 10° mese (nadale), a su cumintzu de s'ierru; su càmbiu de sa die in su coro de sa note (mesunote); abarrat positivu petzi su contègiu pretzisu e regulare de sas oras. Gasi, s'òrdine bellu meda divinu est iscumpartu a càusa de su pecadu, sostituidu dae un'òrdine pecaminosu chi at a iscumpàrrere ateretantu, cando su gloriosu Deus creadore at a apàrrere, pro sa resa de sos contos, est a nàrrere a sa fine de sos primos ses mìgia annos, in su beranu de su 2030, pro sos èsseres umanos trampados, o in su beranu de su 2036 de sa bera nàschida de su sennore Nostru e Salvatore Gesùs Cristu, pro sos elettos suos.

      S'iscussertu atzertadu e cunstatadu testimòniat sa maleditzione divina chi grava subra de s'umanidade. Ca a pustis de s'inclinu de sa terra, su càrculu de su tempus at pèrdidu s'istabilidade sua e regularidade, ca sas oras de sa note e de sa die sunt in perpètuu susseguirsi de crèschida e mèngua.

      S'òrdine cun cale Deus creadore organizat su disinnu suo salvifico nche rivelat galu de prus sas prioridades ispirituales chi issu proponet a s'òmine. At seberadu de rivelare s'amore sublime suo donende sa vida sua in Gesùs Cristu comente a riscatu a pustis de 4000 annos de esperièntzias umanas terrenas. Faghende custu, Deus nche narat: “Prima de totu, ammustra·mi s'ubbidièntzia tua e deo t'apo a ammustrare s'amore meu”.

      Subra de sa terra sos òmines si sutzedent riproduende sos matessi frutos de caràtere, nointames sa generatzione de s'ùrtimu tempus in cale semus intrados in su 2020 presentat una particularidade; a pustis de 75 annos de paghe in Europa e un'incredìbile reghente evolutzione de s'iscièntzia genètica, in manera lògica meda, sos europeos e sos issoro derivados, de sos Istados Unidos, de s'Austràlia e de Israele, creiant de pòdere rispòndere a totu sos problemas de salude, ca sas sotziedade issoro beniant semper prus igienizzate. No est nou s'atacu de unu virus contagiosu, est nou su cumportamentu de sos leaders de sas sotziedades avantzadas. La càusat de custu cumportamentu de timoria est s'espositzione issoro a sos pòpulos de sa terra a traessu de su bombardamentu de sos mèdios de comunicatzione, e intre custos mèdios de comunicatzione, sos noos mèdios de comunicatzione o retes sotziales chi aparint in sa tela de s'arangiolu chi costituit sa lìbera comunicatzione internèt, subra de sa cale nois agatare diffusori belle trasparentes. S'umanidade est gasi intrapulada dae sos etzessos suos de libertade chi torrant a rùere susu de issa comente a una maleditzione. In sos Istados Unidos e in Europa, sa violèntzia ponet sas comunidades ètnicas sas une contra sas àteras; inie est sa maleditzione de s'esperièntzia “ Babele ” chi si rinnovat; una àtera innegàbile letzione divina chi no est istada imparada, ca est sa discendèntzia de un'ùnica còpia chi faeddat in manera netzessària sa matessi limba, finas a cando custa culpèvole esperièntzia, la bidamus ancora oe, de s'umanidade est separada dae plùrimas limbas e dialetos creados dae Deus e aia isparidu in su mundu terra. E eja, Deus no at sessadu de creare a pustis de sos primos sete dies de sa creatzione; aiat creadu ancora meda pro maleìghere e a bortas pro beneìghere sos suos eletos, sa manna oferta in su desertu, a sos fìgios de Israele, nd'est un'esèmpiu.

      Nointames, sa libertade est in su tzentru, unu donu meravigiosu de su creadore Nostru. Est in susu de issu chi imbarat su lìberu aficu nostru pro sa càusa sua . E inie, lu bisòngiat ammìtere, custa libertade integrale ìmplicat s'esistèntzia de su casu ca Deus no intervenit in calicunu modu; una paràula a cale medas credentes non creent affatto. E ant tortu, ca Deus lassat grandu ala a su casu in sa creatzione sua, e innanzitutto su ruolu de intzitare intre sos elettos s'apprezzamento de sas normas tzelestes suas riveladas. Individuados sos suos eletos, su Creadore si faghet càrrigu de issos pro los ghiare e insegnare issos sas beridades suas chi los ammàniant a sa vida tzeleste eterna. Sas malformazioni e sas mostruosità osservadas a sa nàschida de sas creaturas umanas dimustrant s'atzione de su casu chi produet errores genèticos in su protzessu de riprodutzione de sa genia cun cunsighèntzias belle graves. Su creschimentu de sas genias si basat subra s'impulsu de sas cadenas riprodutivas chi gènerant de bia in furriada errores de cunformidade; custu fintzas in base a su printzìpiu de s'ereditarietà o in manera indipendente de sa possibilidade de vida. In sìntesi, si devo sa fide mea a sa possibilidade de una vida lìbera, devo, a su contràriu, s'acumpensu e su nutrimentu de custa fide, a s'amore de Deus e a sas initziativas giai aiat pigadu e chi contina a pigare pro mi sarvare .

      In su contadu de sa creatzione terrena sua, sa die in cale at a èssere maleitu dae Deus ruet pro primu de sa chida; su destinu suo est iscritu: s'obietivu suo at a èssere “ separare sa lughe de sas tenebre ”. Seberadu dae sos farsos cristianos pro contraìghere su sèberu de Deus chi santìficat sa de sete dies, custa prima die at a àere de su totu acumpridu a su ruolu suo de " sinnu " de su campu rebellu disobbediente in Apocalisse 13:15. Pro cantu sa prima domìniga siat maleita dae Deus, sa de sete dies, sàbadu, est beneitu e santificadu dae Lui. E pro cumprèndere custa opositzione devimus abbratzare su pensamentu de Deus, chi est sinnu de santificazione de e pro Lui. Su sàbadu pertocat sa de sete dies e custu nùmeru sete, “7”, est sìmbulu de pienezza. Suta de custu tèrmine pienezza Deus còllocat su pensamentu de sa fine pro cale at creadu sa dimensione terrena nostra, est a nàrrere sa regulamentatzione de su pecadu, sa cundenna sua, sa morte sua e s'iscumparta sua. E in custu pranu, custas cosas s'ant a acumprire de su totu durante su de sete millènnios profetados dae su Sabato de cada chida. Aco' ca custu traguardu est pro Deus prus importante de su mèdiu de redentzione cun cale riscatterà sa vida de sos elettos terrenos e chi at a realizare de persone, in Gesùs Cristu, a costu de atroci tribulias.

      Aco' unu àteru motivu pro cale Deus narat in Etc. 7:8: “ sa fine de una cosa est mègius de su cumintzu suo ”. In sa Gènesi, sa sutzessione in s'òrdine “note-die” o “ sero-mangianu ” cunfirmat custu pensamentu divinu. In Is.14:12, suta de sas sembianze de su re de Babilònia, Deus aiat naradu a su diàulu: “ Eccoti rùidu dae su chelu, isteddu de su mangianu , fìgiu de s'aurora! Ses istadu ghetadu a terra, tue, su binchidore de sas natziones ! » S'espressione cun cale Deus lu designat, “ isteddu de su mangianu ”, sugerit chi lu paragonet a su “sole” de su sistema terrestre nostru. Fiat istadu sa prima creatura sua e suta de sa cobertura de su re de Tiru, Ezé. 28:12 contat sa glòria originale sua: “ Fìgiu de s'òmine, emite unu lamentu subra de su re de Tiru! L'as a nàrrere: Gasi narat su Sennore Yahweh: Tue as postu su sigillu de su primore, fias prenu de sabiduria, perfetu in sa bellesa . » Custu primore deviat iscumpàrrere, sostituida dae unu cumportamentu rebellu chi l'aiat fatu devènnere s'inimigu, su diàulu e s'aversàriu, su Satana cundennadu dae Deus ca su versetto 15 decrarat: «Ses perfetu in sas bias tuas, de sa die in cale fias creadu fintzas a cando non fiat istadu agatada in mesu de bois s'ingiustìtzia ”. Gasi, cussa chi fiat cunsiderada su “ isteddu de su mangianu ” aiat ispintu sos òmines infedeli a onorare comente a divinidade su “isteddu de su mangianu ” de sa creatzione divina: su “Sole Invitto” divinizadu dae su cultu romanu a su cale belle totu su mundu cristianu otzidentale adorat paganamente. Deus ischiat, ancora in antis de sa creatzione sua, chi custu primu ànghelu si diat èssere rebelladu a issu e nointames custu l'aiat creadu. A su matessi modu, sa die in antis de sa sua mortas, Gesùs aiat annuntziadu chi unu de sos 12 apòstolos lu diat àere traitu, e aiat naradu addiritura diretamente a Giuda: “ Totu custu chi deve fàghere, faghe·lu chitzo!” ". Custu nche permitet de cumprèndere chi Deus non chircat de impedire a sas creaturas suas de espressare sas issoro seberadas, fintzas cando sunt contràrias a sas suas. Gesùs aiat cumbidadu fintzas sos apòstolos suos a lu lassare si custu era su disìgiu issoro. Est lassende a sas creaturas suas sa cumpleta libertade de s'espressare e de rivelare sa natura pròpia chi at a pòdere seletzionare sos elettos suos pro sa fidelidade dimustrada issoro e, in fines, distrùere totus sos inimigos tzelestes suos e terrestres, sos indegni e sos indiferentes. .

      Su pecadu originale

      Su restu de sa prima die assumet un'enorme importu in s'època cristiana nostra ca costituit su “ pecadu ” restauradu partinde dae su 7 martzu 321 e devenit su contrassegno de s'acampamentu intradu a rebellia contra s'acampamentu santificadu de Deus. Ma custu “ pecadu ” non nche devet fàghere ismentigare su “ pecadu ” originale chi cundennat s'umanidade a sa morte pro eredade partinde dae Adamo e Eva. Illuminadu dae s'Ispìritu, custu argumentu m'at giutu a iscobèrrere importantes letziones cuadas in su libru de sa Gènesi. A livellu de osservatzione, su libru nch'isvelat s'orìgine de sa creatzione in sos capìtulos 1, 2, 3. Su significadu simbòlicu de custos nùmeros est ancora in manera perfeta giustificadu: 1 = unidades; 2 = imperfetzione; 3 = primore. Custu mèritat un'acrarimentu. Gen.1 pertocat sa creatzione de sos primos 6 dies. Sa definitzione issoro “ sero mangianu ” at a assùmere significadu solu a pustis de su pecadu e sa maleditzione de sa terra chi devenit domìniu dominadu dae su diàulu, chi at a èssere su tema de Gen.3 sena su cale s'espressione “sero mangianu” non diat tènnere sentidu a livellu terrestre. Frunende s'acrarimentu, su capìtulu 3 ponet su sigillu de primore subra de custa rivelatzione divina. A su matessi modu, in Gen.2, fintzas su tema de su sàbadu de sete dies o, prus de pretzisu, de su pasu de Deus e de s'òmine in sa de sete dies, assumet su significadu solu suo a pustis de "su pecadu originale" cummìtidu dae Eva e Adamo. in Gen.3 chi li dat resone de èssere. Duncas, in manera paradossale, sena sa giustificatzione sua datat in Gen.3, su Sabato santificadu mèritat su 2 “sìmbulu” suo de imperfetzione. De totu custu istupat chi sa terra est istada creada dae Deus pro èssere oferta a su diàulu e a sos dimònios suos pro chi sos frutos malos de sas ànimas issoro si poderent materializare e apàrrere a sos ogros de totus, Deus, ànghelos e òmines, e chi sos ànghelos e sos òmines sèberant s'ala issoro.

      Custa anàlisi mi giughet a sutaliniare chi s'istitutzione de sa de sete dies santificadas in su pasu profetat sa maleditzione de su " pecadu " terrenu istabilida in Gen.3, ca sa terra matessi est maleita dae Deus, e est duncas petzi de su momentu de sa morte e su protzessu suo lu corfit, su tempus suo de ses mìgia annos e sos milli annos de su de sete millènnios assument unu significadu, un'acrarimentu, una giustificatzione. Est pretzisu notare custu: giai in antis de sa creatzione terrena, in su chelu, sa cuntierra contraponet su campu de su diàulu a su de Deus, ma petzi sa morte de Gesùs Cristu at a rèndere definitivas sos sèberos individuales; chi at a èssere rèndida visìbile de sa cassada dae su chelu de sos rebellos cundennados dae como in susu a mòrrere in sa creatzione terrena. Como, in su chelu, Deus no at organizadu sa vida de sos ànghelos subra de intrèveros “ sero-mangianu ” , custu ca su chelu rapresentat sa norma eterna sua; custu chi at a prevàlere e at a sighire pro sos suos eletos in manera eterna. In cara a custos datos: ite nàrrere de sa terra prima de su pecadu? A s'in cuddae de sos intrèveros “ sero-mangianu ”, sa norma sua est fintzas sa de su chelu, in manera aparente sa vida s'acumprit in una norma eterna; animales veganos, èsseres umanos veganos e sena morte chi at a èssere su salàriu de su pecadu, sas dies sighint sas dies e diat pòdere durare pro semper.

      Ma in Gen. 2, Deus nche rivelat s'òrdine suo de su tempus de sa chida chi acabat sa de sete dies cun unu pasu pro Deus e pro s'òmine. Custa paràula pasu derivat de su verbu “sessare” e s'àplicat siat in s'òpera acumprida dae Deus chi a cudda acumprida dae sos èsseres umanos. Faghet a cumprèndere chi, in antis de su pecadu, nen Deus nen s'òmine si podiant intèndere istrachet. Su corpus de Adamo no aiat sufridu de maladias, mùngia o dolore de calicunu tipu. Como, sas chidas de sete dies si susseguivano e si riproduiant comente a unu tziclu eternu, francu chi sas sutzessiones “ sero-mangianu ” signaiant sa diferèntzia cun s'istendardu tzeleste de su regnu de Deus. Custa diferèntzia teniat tando sa fine de rivelare profeticamente unu programa pessadu dae su grandu Deus creadore. Etotu comente acanta sos Ebreos sa festa de su “Yom Kippur” o “Die de su Chitimentu” si rinnovaiat cada annu e profetaiat sa fine de su pecadu a traessu de su chitimentu acumpridu dae sa morte de Gesùs Cristu, gasi su Sabato de cada chida profetat sa bènnida de su de sete millènnios, cando Deus e sos elettos suos ant a intrare a su beru pasu ca sos rebellos ant a èssere mortos e sa malesa at a èssere istada derrotada. Nointames, sos elettos s'apessamentant ancora de su " pecadu ", ca cun Cristu ant a dèvere giudicare sos " pecados " e sos peccatori, chi in cuddu momentu ant a dormire in su sonnu mortale. Aco' ca, comente a sas ses dies pretzedentes, su de sete est postu suta de su sinnu de su “ pecadu ” chi cugùgiat e pertocat sas sete dies de s'intrea chida. E petzi a su cumintzu de su de oto millènnios, a pustis de chi sos peccatori ant a èssere istados consumados in su " fogu de sa segunda morte " , at a tènnere cumintzu subra de sa terra rinnovada s'eternidade sena " pecadu ". Si sas sete dies sunt signados dae su pecadu e profetant 7000 annos, su contègiu de custos 7000 annos non podet chi cumintzare cun s'istitutzione de su pecadu riveladu in Gen.3. Duncas, sas dies terrenas sena pecadu non torrant in sa norma e in sa lògica de sa sutzessione “ sero mangianu ” o “ lughe oscuridade ” e ca custu tempus est sena “ pecadu ”, non podet intrare in sos 7000 annos programados e profetados pro su “ pecadu” . ” intro sa chida de sete dies.

      Custu insegnamentu ponet in lughe s'importu de custa atzione chi Deus atribuit a su pabadu romanu in Dan. 7,25: “ Issu at a formare su disinnu pro cambiare sos tempos e sa lege ”. Su " cambiamentu de sos tempos " istabilidos dae Deus cumportat s'impossibilidade de iscobèrrere su caràtere profetosu de su sàbadu de cada chida de sa " lege " de Deus . E est custu chi Roma at fatu partinde dae Costantinu I , de su 7 martzu 321, ordinende su pasu de cada chida sa prima die imbetzes chi su sete unu. Sighende s'òrdine romanu, su peccatore non benit liberadu dae su “ pecadu ” originale eredadu dae Adamo e Eva, ma in prus assumet un'ulteriore “ pecadu ”, custa borta voluntàriu , chi creschet sa curpa sua cara a Deus.

      S'òrdine temporale “ sero mangianu ” o “ oscuridade lughe ” est unu cuntzetu seberadu dae Deus e s'ubbidièntzia a custu sèberu favorit e autorizat s'atzessu a s'arcanu profetosu de sa Bìbbia. Nudda obrigat s'òmine a adotare custu sèberu e sa proa est chi s'umanidade at seberadu de signare su càmbiu suo a de die a mesu note, est a nàrrere 6 oras a pustis de s'intrinada beranile; chi profetat s'acampamentu de cussos chi s'ischidant tropu tardos pro sa torrada gloriosa de Cristu, s'Isposu de sa paràbola de sas deghe vèrgines. Sos sùtiles messàgios dados dae Deus sunt tando in s'in cuddae de sa portada intelletuale sua. Ma pro sos suos eletos, s'òrdine de su tempus divinu illùminat totus sas profetzias suas e mescamente sa de s'Apocalisse, a su cumintzu de sa cale Gesùs si presentat comente a " s'alfa e s'omega ", " su printzìpiu o printzìpiu e sa fine ". Ogni die chi colat a sa vida nostra profetat su pranu de Deus chi issu resumet in Gen. 1, 2 e 3 ca sa " note " o " oscuridade " rapresentat sas ses dies profanet presentados in Gen. 1, mentras su pasu divinu istabilidu in Gen. 2 annùntziat su Tempus “ lèbiu ”. Est subra de custu printzìpiu chi segundu Daniele 8:14, su tempus de s'era cristiana est partzidu in duas alas: unu tempus de “ oscuridade ” ispirituale intre su 321, cando benit istabilidu su “ pecadu ” contra su sàbadu, e su 1843 ue de custa data comintzat pro sos elettos su tempus de sa “ lughe ” finas a sa torrada de Gesùs Cristu in su beranu de su 2030 ue, comente a in Gen. 3, in Deus onnipotente creadore, Issu benit a giudicare intre sos eletos e sos rebellos, “berbeghes e capri” . ”, giudichende intre sa “ colovra, sa fèmina e Adamo ”. A su matessi modu, in s'Apocalisse, sos temas de sas “ Lìteras a sas sete Crèsias, de sos sete sigillos e de sas sete trumbas ” profetant “ sas tenebre ” pro sas primas ses e sa “ lughe ” divina pro su de sete e ùrtimu gradu de cadaunu de custos temas. . . Est tantu beru chi in su 1991, su refudu ufitziale de custa ùrtima “lughe” a banda de s'avventismo istitutzionale, sa lughe chi Gesùs m'at dadu dae su 1982, l'aiat giutu a nàrrere, in sa Lìtera indiritzada a “ Laodicea ” in Ap . 3,17 : “ Ca naras: so ricu, mi so arrichidu, e non tèngio bisòngiu de nudda , e ca no ischis chi ses tristu, miseràbile, pòveru, tzurpu e nudu ,… ”. Sos avventisti ufitziales ant ismentigadu custa tzita datat in 1 Pietro 4:17: “ Ca custu est su tempus in cale at a comintzare su cabu subra de sa domo de Deus . Como, si cumintzat de nois, cale at a èssere sa fine de cussas chi no ubbidint a su vangelu de Deus? » S'istitutzione esistet de su 1863 e Gesùs nd'aiat beneitu s'istitutzione in s'era " Filadèlfia ", in su 1873. Segundu su printzìpiu divinu " sero mangianu " o " lughe tenebra ", s'ùrtima e sa de sete fiat simbulegiadas dae su nùmene " Laodicea deviat èssere unu tempus de grandu “ lughe ” divina e su presente traballo nde costituit sa proa, una grandu “ lughe ” est difatis bènnida a illuminare sos arcanos profetados, in custa era finale, a iscàpitu de s'istitutzione ufitziale avventista mundiale. Su nùmene “ Laodicea ” est bene giustificadu ca signìficat “pòpulu giuigadu o pòbulo de cabu”. Cussos chi no apartenent o no apartenent prus a su Sennore sunt cundennados a s'unire a sos sustenidores de sa “die maleita dae Deus”. Ammustrende·si isentos de cumpartzire cun Deus sa giusta cundenna sua de sa “domìniga” romana, su sàbadu no at a apàrrere issos prus importante comente a in su tempus biadu de su batiare issoro. Unu messàgiu dadu dae Gesùs Cristu a sa sua tzeraca Ellen G. White, in su libru suo “Early Writings” e in sa sua in antis bisione, traduiat gasi custa situatzione: “aiant pèrdidu sa bista, e sa meta, e Gesùs… Sprofondarono in su mundu malu e non los amus a bìdere mai prus”.

      Gènesi 2 profetat su tempus de sa “ lughe ” e custu capìtulu de sa Gènesi comintzat cun sa santificazione de sa “ de sete dies ”. Si concruit cun custu versetto 25: “ S'òmine e sa mugere fiant ambos nudos e non nde proaiant birgòngia ”. Su ligàmine intre custos duos temas ammustrat chi s'iscoberta de sa nudidade fìsica issoro at a èssere sa cunsighèntzia de s'imputatzione de su “ pecadu ” chi ant a cummìtere e chi, contadu in Gen. 3, aparit gasi comente càusa de una nudidade ispirituale mortale. Cunfrontende custu insegnamentu cun su de “ Laodicea ”, agatamus su Sabato assotziadu a su “ pecadu ” chi rendet “ nudos ”. In custu ùrtimu cuntestu, sa pràtica de su sàbadu no est duncas prus sufitziente a preservare sa gràtzia de Cristu, ca oferende totu sa lughe profetosa sua a sas autoridades avventiste ufitziales intre su 1982 e su 1991 su bisòngiu de Gesùs Cristu est creschida e issu cheret pro custu era in cale cun sa pràtica de su suo santu Sabato s'eletu dinnu de sa gràtzia sua donat s'interessu suo, su tempus suo, sa vida sua e totu s'ànima sua pro sas rivelatziones profetadas suas in Daniele e in s'Apocalisse; ma fintzas in totu sa Bìbbia rivelada chi nde costituit sos “ duos testimòngios ” segundu Ap 11,3.

Sa testimonia de Deus datat subra de sa terra

      Pro cantu importante siat, sa bìsita de Deus a s'umanidade in sa forma de Gesùs Cristu non nche diat dèvere fàghere ismentigare sa Pretzedente bìsita sua a su tempus de Moses. Ca est in custu cuntestu larganu chi Deus l'at riveladu s'orìgine de sa dimensione terrestre. E in cantu rivelatzione datat de Deus, su contadu de sa Gènesi est importante cantu su de s'Apocalisse rivelada a s'apòstolu Giuanne. Sa forma seberada dae Deus pro organizare sa vida terrena profetat su disinnu suo de amore subra de sas creaturas, a sas cales donat prena libertade, ca potzant rispòndere a s'amore suo e bìvere cun Lui in manera eterna opuru lu refudare e iscumpàrrere in su nudda de sa morte, segundu sos tèrmines de sa sua saludare oferta.

      Si Adamo est creadu petzi, in su primu logu, est ca si presentat comente a " imàgine de Deus (Gen. 1,26-27)" a sa chirca de s'amore de unu lìberu contraltare a s'imàgine sua, ca totu su tempus de s'eternidade passada sua era de assoluta soledade. Custu li fiat devènnidu insopportabile a su puntu chi fiat prontu a aguantare sas cunsighèntzias de sa libertade chi diat àere donadu a sas creaturas suas bividoras. Sa creatzione de Eva de una costola de Adamo, mentras est atzufada in unu sonnu mortale, profetat sa creatzione de sa crèsia Sua, s'Eletto assentadu dae sos fideles eletos suos, frutu collidu dae sa chitimentu suo de sa morte in Gesùs Cristu; custu giustìficat su ruolu de “ agiudu ” chi Deus atribuit a sa fèmina chi calat de issu e su cale nùmene Eva signìficat “ vida ”. S'Eletta “at a bìvere ” in manera eterna e, subra de sa terra, tenet s'apentu de ofèrrere a Deus s'agiudu “ suo ” pro collaborare umanamente a sa realizatzione de su progetu suo chi mirat a instaurare in sos universos suos eternet un'amore perfetu, cumpartzidu e indisturbato.

      Su pecadu de sa disubbidièntzia intrat a s'umanidade a traessu de Eva o a traessu de sa “ fèmina ” sìmbulu de sos elettos suos chi ant a eredare custu pecadu originale. In prus, comente a Adamo, pro amore de Eva, in Gesùs Cristu, Deus si faghet òmine pro cumpartzire e aguantare in càmbiu de su suo Eletto, sa punitzione mortale chi sos pecados suos mèritant. Su contadu de sa Gènesi est duncas siat una testimonia istòrica chi rivelat sas orìgines nostras e sas tzircustàntzias nostras, siat una testimonia profetosa chi rivelat su printzìpiu salvifico de su grandu progetu de amore de su Deus onnipotente creadore.

      A pustis de sos primos ses dies de sa creatzione mentovados in Gènesi 1, ses dies chi profetaiant sos ses mìgia annos riservados dae Deus a sa seletzione sua de sos elettos terrenos, in Gènesi 2, suta de s'imàgine de unu sàbadu eternu, sa de sete dies illimitadas s'at a abèrrere pro acollire sos elettos collaudados e seletzionados.

      Deus connoschet finas dae su cumintzu s'èsitu de su progetu suo, sos nùmenes de sos elettos suos chi ant a apàrrere in su cursu de ses mìgia annos. Teniat totu su podere e s'autoridade pro giudicare e distrùere sos ànghelos rebellos sena dèvere creare sa dimensione terrena nostra. Ma est meda ca respetat sas creaturas suas, chi l'amant e chi issu amat, chi organizat una manifestatzione universale subra de sa terra creada a custa fine.

      Deus àrtziat mescamente su printzìpiu de sa beridade. Comente annuntziadu in su Salmu 51:6, Gesùs definit sos elettos suos comente a " torrados a nàschere " o "naschidos dae sa beridade" pro chi si potzant cunformare a su modellu de sa beridade divina. Segundu Giovanni 18:37, issu matessi est bènnidu a “ rèndere testimonia a sa beridade ” e si presentat in Apocalisse 3:14 suta de su nùmene de “ veritiero ”. Custa esaltatzione e glorificatzione de su printzìpiu de beridade est in assoluta opositzione a su printzìpiu de fàula, e sos duos printzìpios assument plùrimas formas. Su printzìpiu de sa fàula tenet de sighidu sedotto sos abitantes de sa terra in su cursu de s'istòria sua. In sos tempos modernos, faulare est devènnida sa norma de s'esistèntzia. In sa mentalidade cummertziale benit adotadu cun su tèrmine “bluff”, ma est comente si siat su frutu de su diàulu, “ babbu de sa fàula ” segundu Giovanni 8:44. Subra de su pranu religiosu, sa fàula si presentat suta forma de plùrimos contraffazioni religiosas diferentes a segunda de sos pòpulos e de sos logos de sa terra interessados. E sa fide cristiana matessi est devènnida s'imàgine perfeta de sa “confusione” (= Babele), ca sas suas iscuras contraffazioni sunt gasi numerosas.

      Sa fàula benit insegnada in manera sientìfica. Ca in manera contrària a s'acostamentu autoritàriu suo, su pensamentu sientìficu est isentu de frunire proas beras de sas teorias evolutivas suas de sas mesches e de sos milliones e milliardos de annos chi sos iscientziados suos atribuint a s'esistèntzia de sa terra. In manera contrària a custu pensamentu sientìficu, sa testimonia de Deus creadore oferit medas proas de sa realidade sua, ca s'istòria terrestre testimòniat sas atziones suas, de cales su dilùviu de sas abbas costituit su primu esèmpiu, atestadu dae sa presèntzia de fòssiles marinet in sas pranuras e fintzas subra de sas puntas de sos montes prus artos de sa terra. A custa testimonia naturale s'agiunghet cudda lassada dae s'istòria umana, sa vida de Noè, sa vida de Abramo, sa liberatzione de sos ebreos de s'iscravidade egitziana e sa nàschida de su pòpulu ebràicu, testimòngios oculares bividores de s'istòria sua finas a su tempus de sa fine de su mundu; b'at fintzas sa testimonia oculare de sos apòstolos de Gesùs Cristu chi fiant istados testimòngios de sos miràculos suos, de s'iscravamentu suo e de sa sua risurrezione; custu a su puntu chi sa timoria de sa morte los aiat abbandonadu e aiant sighidu subra de sa bia de su martìriu s'issoro Maestro e modellu Gesùs de Nazareth.

      Evochende custa paràula “martìriu” devo inoghe abèrrere un'acrarimentu.

Nota: non confundais su martìriu cun sa punitzione

      Sas duas cosas tenent su matessi aspetu esteriore e duncas podent èssere a discansu aiat confùndidu. Custa confusione, però, tenet graes cunsighèntzias ca s'atzione punitiva arriscat de èssere imputada a su beru eletu de Deus e a s'imbesse a su fìgiu de su diàulu podet èssere imputadu unu martìriu pro unu Deus meda ingannevole. Duncas, pro nche bìdere craru, devamus tènnere contu de sa sighente anàlisi chi movet de custu printzìpiu; Innanzitutto pongiamus sa pregonta: ite est su martìriu? Custa paràula derivat de su gregu “martus” chi signìficat: testimòngiu. Ite est unu testimòngiu? Est cussu chi referit in manera fidele o prus pagu custu chi at bidu, intesu o custu chi at cumpresu subra de un'argumentu. S'argumentu chi nch'interessat inoghe est religiosu, e intre cussos chi testimòniant de Deus b'at testimòngios beros e farsos. Custu chi est seguru est chi Deus faghet sa diferèntzia intre sos duos. Sa beridade l'est nòdida e issu la beneighet ca, a banda sua, custu beru testimòngiu si fortzat de s'ammustrare fidele ponende in pràtica in sas “ òperas ” totu sa beridade rivelada sua e persevera in custa bia finas a s'atzetatzione de sa beridade morta. E custa morte est autènticu martìriu, ca sa vida oferta a sa morte est cunforme a su modellu de santidade rechertu dae Deus  su tempus suo. Si sa vida oferta no est in custa cunformidade, tando no est unu martìriu, est una punitzione chi corfit un'èssere bividore cunsignadu a su diàulu pro sa destruidura sua, ca non benefìtziat de s'amparu e de sa beneditzione de Deus. A segunda de sa cunformidade a su standard de beridade rechertu dae Deus pro ogni època, s'identificatzione de su "martìriu" s'at a basare subra sa connoschimentu nostru de su cabu divinu riveladu in sas profetzias suas chi pigant de mìria su tempus de sa fine; chi est sa fine e s'ogetu de custu traballu.

      Est importante cumprèndere chi sa beridade non tenet sa capatzidade de cunvertire una mente rebella; lu dimustrat s'esperièntzia de su primu ànghelu creadu, mutidu dae Deus Satana, partinde dae sa rebellia sua. Sa beridade est unu printzìpiu cara a su cale s'ant a intèndere naturalmente atràidos sos elettos, cussos chi l'amant e sunt prontos a gherrare acanta a Deus in Gesùs Cristu, sa fàula chi lu noghet.

      In concrusione, sa Divina Rivelatzione si costruit in manera progressiva subra de ses mìgia annos de esperièntzias e testimonias bìvidas in sas mègius e in sas peus cunditziones. Unu tempus de ses mìgia annos podet pàrrere cùrtziu, ma pro s'òmine chi dat beru interessu solu a sos annos de sa vida pròpia, est in realidade unu tempus in manera bastante longu de permìtere a Deus de s'estèndere subra de sèculos, e prus de pretzisu subra de ses mìgia annos. , sas diversas fases de sa realizatzione de su progetu globale suo. Petzi in Gesùs Cristu, Deus donat a sos elettos suos de su tempus de sa fine, in contu de sos arcanos suos e a sas òperas suas, una crara cumprensione riservada a custu tempus de sa fine.

Gènesi: unu resumu profetosu vitale

      In custa prospetiva, su contadu de sa Gènesi frunit sas craes fundamentales de sas profetzias bìblicas de Daniele e de s'Apocalisse; e sena custas craes custa cumprensione est impossìbile. Custas cosas ant a bènnere torradas a cramare, cando netzessàriu, durante s'istùdiu profetosu, ma dae como in susu devimus ischire chi sas paràulas, " isprofundu, mare, terra, fèmina ", ant a giùghere un'idea ispetzìfica de su pensamentu divinu in sa rivelatzione sua “Apocalisse”. Sunt ligados a tres fases sutzessivas de sa creatzione terrestre. “ S'isprofundu ” si referit a su praneta terra de su totu cobertu de abba sena calicuna vida. Posca, sa segunda die, su de sa separatzione de sos elementos, “ su mare ”, comente a sinònimu e sìmbulu de mortas, sa 5° die at a èssere pobuladu petzi de animales marinos ; s'ambiente suo est ostile a sos èsseres umanos creados pro respirare àera. “ Sa terra ” essit dae su “ mare ” e at a èssere istada fintzas sa de chimbe dies de sos animales e in fines, sa de ses dies, dall ’“òmine formadu a imàgine de Deus ” e de sa “fèmina ” chi at a èssere formada subra de una costola umana. Paris, s'òmine e sa fèmina ant a cuntzepire duos fìgios. Su primu " Abele ", tipu de s'elettu ispirituale ( Abele = Babbu est Deus) at a bènnere ochidu pro gelosia dae su suo majore " Caino ", tipu de s'òmine carrale e materialista (= achirimentu) profetende gasi su destinu de s'òmine tìpicu su prescelto, Gesùs Cristu e sos suos eletos, chi ant a sufrire e ant a mòrrere màrtires a càusa de sos "Caini", ebreos, catòlicos e protestantes, totus "mercantes de su tèmpiu", sas cales sutzessivas e cravosas gelosias si manifestant e s'acumprint in su cursu de s'istòria terrena . Sa letzione datat de s'Ispìritu de Deus est duncas sa sighente: de sos “isprofundos ” istupant posca “ su mare e sa terra”, sìmbulos de sas farsas religiones cristianas chi giughent a sa perditzione de sas ànimas. Pro designare s'assemblea eleta sua, las donat sa paràula « don » chi est, si est fidele a su deus Suo, la « Còjuat », dell '« angione », sìmbulu pitòricu de Cristu matessi profetadu dae sa paràula « òmine » (s'Adamo   ). Si est infedele, abarrat una “ fèmina ”, ma assumet s'imàgine de una “ prostituta ”. Totus custas cosas ant a bènnere cunfirmadas in s'istùdiu dettagliato presentadu in custu traballu e sa vitale importu issoro at a devènnere ladinu. Podides a discansu cumprèndere chi, in su 2020, sos eventos profetados in sas profetzias de Daniele e de s'Apocalisse si sunt, pro sa majore ala, giai acumpridos in s'istòria, e sunt nòdidos a sos òmines. Ma non fiant istados identificados pro su ruolu ispirituale chi Deus aiat dadu issos. Sos istòricos notant sos fatos istòricos, ma petzi sos profetas de Deus los podent interpretare.

Fide e incredulidade

      Pro natura s'èssere umanu, finas dae sas orìgines suas, est de tipu credente. Ma crèere no est fide. S'òmine at semper crèidu in s'esistèntzia de Deus o de sas divinidades, ispìritos superiores chi deviant serbire e a sos cales deviant compiacere pro non dèvere subire sos disacatos causados dae s'ira issoro. Custu creìngiu naturale s'est estèndida dae sèculos a sèculos e de millènnios a millènnios finas a sos tempos modernos, ue sas iscobertas sientìficas ant pigadu possessu de su cherbeddu de s'òmine otzidentale chi dae tando est devènnidu incredulo e non credente. De notare chi custu cambiamentu caraterizat mescamente sas persones de orìgine cristiana. Ca in su matessi tempus, in Oriente, in Estremu Oriente e in Àfrica, sunt abarradas sos creìngios in sos ispìritos invisìbiles. Custu s'ispiegat cun sas manifestatziones subrannaturales testimoniadas dae sas persones chi pràticant custos ritos religiosos. In Àfrica, proas ladinas de s'esistèntzia de ispìritos invisìbiles vietant s'incredulidade. Ma custu chi custas persones no ischint est chi sos ispìritos chi si manifestant cun fortza intre issas sunt in realidade ispìritos demonìacos refudados dae su Deus creadore de totu sa vida e cundennados a morte in libertade vigilada. Custas persones non sunt miscredentes, nen miscredentes, comente a sos otzidentales, ma su resurtadu est su matessi, ca serbint dimònios chi los seducono e los tenent suta de su domìniu issoro tirannico. Sa religiosidade issoro est de tipu paganu idolatrico chi at caraterizadu s'umanidade finas dae sas orìgines suas; Eva est istada sa prima vìtima sua.

      In Otzidente s'incredulidade est a beru su resurtadu de unu sèberu, ca pagas persones disconnoschent sas orìgines cristianas pròpias; e intre sos difensores de sa libertade republicana b'at persones chi tzitant paràulas de sa Sacra Bìbbia, testimoniende gasi de non nde disconnòschere s'esistèntzia. Non disconnoschent sos fatos gloriosos de cales Deus testimòniat, epuru sèberant de non nde tènnere contu. Est custu tipu de incredulidade chi s'Ispìritu mutit incredulidade e chi est s'assoluta opositzione rebella a sa bera fide. Ca si tenet contu de sas proas chi sa vida li dat subra de totu sa terra e in manera piessigna in sas manifestatziones subrannaturales de sos pòpulos africanos, s'òmine non tenet calicuna possibilidade de giustificare s'incredulidade sua. Sas atziones subrannaturales acumpridas dae sos dimònios cundennant tando s'incredulidade otzidentale. Fintzas su Deus creadore dat proa de s'esistèntzia sua, agende cun potèntzia a traessu de fenòmenos prodùidos dae sa natura chi l'est sugeta; terremotos, erutziones vulcànicas, maremotos distruidores, epidèmias mortales, ma totus custas cosas como retzint acrarimentos sientìficos chi mascherano e distruent s'orìgine divina. A s'ogru, custu grandu inimigu de sa fide, s'agiunghet s'acrarimentu sientìficu chi cònchinat su cherbeddu umanu e ammenta l'ànimat in sas sèberos suos chi lu giughent a sa perditzione.

      Ite s'isetat Deus de sas creaturas suas? At a seberare intre issos cussos chi aprovant sas cuntzetos suos de sa vida, est a nàrrere chi abbratzant sos pensamentos suos. Sa fide at a èssere su mèdiu, ma non su fine. Custu est su motivu pro cale in Giacomo 2:17 si narat chi sa “ fide sena òperas ”, chi devet giùghere, est “ morta ”. Ca si esistet sa bera fide, esistet fintzas sa farsa fide. Giusto e faddidu faghent sa diferèntzia, e Deus non tenet problemas a identificare s'ubbidièntzia pro la distìnghere de sa disubbidièntzia. In ogni casu, issu abarrat s'ùnicu giùighe su cale cabu at a detzìdere su futuru eternu de cadauna de sas creaturas suas, ca ùnicu est sa fine de sa sèberu suo e s'oferta sua de vida eterna s'otenet petzi a traessu de Gesùs Cristu. Su coladòrgiu subra de sa terra est giustificadu petzi pro ofèrrere sa possibilidade de custa seletzione de elettos eternos. Sa fide no est su frutu de isfortzos e sacrifìtzios formidàbiles, ma su de un'istadu naturale achiridu o prus pagu de sa creatura finas dae sa nàschida sua. Ma cando esistet, devet èssere nutridu dae Deus, sinunca morit e iscumparet.

      Sa bera fide est una cosa rara. Ca in manera contrària a s'aspetu ingannevole de sa religione cristiana ufitziale, non bastat pònnere una rughe subra sa tumba de una creatura ca las s'abèrgiant sas ghennas de su chelu. E lu fatzo notare ca paret trascuradu, Gesùs aiat naradu in Matteo 7:13-14: “ Intradas pro sa ghenna istrinta. Ca larga est sa ghenna e ispatziosa sa bia chi giughet a sa perditzione , e medas sunt sos chi intrant pro issa . Ma istrinta est sa ghenna e istrinta est sa bia chi giughet a sa vida , e sunt pagos sos chi l'agatant. » Custu insegnamentu agatat ulteriora cunfirma in sa Bìbbia in s'esèmpiu de sa deportazione de sos Giudei a Babilònia, ca Deus agatat dinnos de s'eletzione sua petzi Daniele e sos tres cumpàngios suos e chimbe res balentes; e Ezechiele chi bias in custa època. Leghimus posca in Ezechiele 14,13-20: « Fìgiu de s'òmine, si unu paisu pecat contra de mene in infedeltà e deo tendo contra de issu sa manu, si trunco pro issu su bàculu de su pane, si mando subra sa carestia Si nde distruere òmines e bèstias, e in mesu de issu b'aeret custos tres òmines, Noè, Daniele e Giobbe , issos diant sarvare sas ànimas issoro mediante sa giustìtzia issoro, narat su Sennore, su Sennore. Si fagheres vagare sas bèstias ferotzes pro su paisu chi lu diat ispobulare, si devenneret unu desertu ue nemos colaret a càusa de custas bèstias, e b'aeret custos tres òmines in mesu, deo dia èssere biu! narat su Sennore Yahweh, non diant àere sarvadu nen fìgios nen fìgias, ma petzi issoro si diant èssere sarvados e sa terra diat èssere devènnida unu desertu. O si giughere s'ispada contra custa terra, si narreres: S'ispada curset su paisu! Si sterminassi òmines e bèstias, e b'aeret custos tres òmines in mesu, dia èssere biu! narat su Sennore Yahweh, non diant àere sarvadu nen fìgios nen fìgias, ma petzi issas diant èssere istados sarvados . O si mandare una piaga in custa terra, si bessare contra de issa su furore meu a traessu de sa mortalidade, pro sterminarne òmines e bèstias, e b'esserent intre de issa Noè, Daniele e Giobbe, deo so biu! narat su Sennore Yahweh, non diant àere sarvadu fìgios o fìgias, ma diant àere sarvadu sas ànimas issoro cun sa giustìtzia issoro. » Imparamus gasi chi pro como de su dilùviu de sas abbas, petzi Noè fiat istadu agatadu dinnu de sarvesa intre sas oto persones amparadas dae s'arca.

      Gesùs aiat naradu in prus in Matteo 22:14: “ Ca medas sunt sos mutidos, ma pagos sos elettos. » Su motivu s'ispiegat in manera simple cun s'artu istandard de santidade rechertu dae Deus chi cheret ocupare su primu logu in su coro nostru o nudda. Sa cunsighèntzia de custu bisòngiu est contrària a su cuntzetu umanìsticu de su mundu chi ponet s'òmine a s'in subra de totu. S'apòstolu Giacu nche poniat in guàrdia de custa opositzione, narende·nche: “ Artefatzat! No ischis chi s'amore de su mundu est disamistade contra Deus ? Chie duncas bolet èssere amigu de su mundu si rendet inimigu de Deus . » Gesùs nche narat ancora in Mt 10,37: “ Chie amat su babbu o sa mama prus de mene no est dignu de mene e de chie amat su fìgiu o sa fìgia prus de mene no est dignu de mene ." In prus, si comente a mie, invitos un'amigu a rispòndere a custu critèriu religiosu rechertu dae Gesùs Cristu, non ti trassire si ti mutit fanàticu; Custu est su chi m'est sutzèdidu, e tando apo cumpresu chi su beru amigu meu era petzi Gesùs; issu, “ su Vero ” de Apocalisse 3:7. T'amus a mutire fintzas fundamentalista, ca t'ammustret onestu cun Deus, legalista, ca amos e onores sa santìssima lege sua a traessu de s'ubbidièntzia tua. Custu at a èssere, in ala, su prètziu umanu de pagare pro compiacere su Sennore Gesùs, gasi dignu de su sacrifìtziu nostru e de sa cumpleta dedizione chi Issu esigit.

      Sa fide nche permitet de retzire de Deus sos pensamentos segretos suos finas a iscobèrrere sa mannària de su prodigiosu progetu suo. E pro cumprèndere su progetu cumplessivu suo, su prescelto devet tènnere contu de sa vida tzeleste de sos ànghelos chi at pretzèdidu s'esperièntzia terrena. Ca in custa sotziedade tzeleste sa partzidura de sas creaturas e su sèberu de sos ànghelos bonos fideles a Deus non beniant fatas subra de sa fide in Cristu crutzifissu o subra de su refudu suo comente a at a acontèssere subra de sa terra. Custu cunfirma chi a livellu universale, s'iscravamentu de Cristu abarradu sena pecadu est pro Deus su mèdiu pro cundennare su diàulu e sos sighidores suos e chi subra de sa terra sa fide in Gesùs Cristu rapresentat su mèdiu seberadu dae Deus pro tènnere s'amore chi proat pro sos elettos suos chi l'amant e l'aprètziant. Sa fine de custa dimustratzione de sa totale abnegatzione sua fiat su de pòdere cundennare in manera legale a morte sas creaturas tzelestes e terrestres rebellos chi non cumpartzint su sentidu suo de s'esistèntzia. E intre sas creaturas terrenas suas seletzionat cussas chi abbratzant sos pensamentos suos, aprovant sas atziones suas e sos cabos suos ca idòneos a cumpartzire s'eternidade sua. A sa fine at a àere risòlvidu su problema creadu dae sa libertade datat a totus sas creaturas tzelestes suas e terrenas, ca sena custa libertade s'amore de sas creaturas seberadas suas diat èssere inùtile e addiritura rèndidu impossìbile. Sena libertade, difatis, sa creatura no est àteru chi unu robot, cun cumportamentos automatizados. Ma su prètziu de sa libertade at a èssere, a sa fine, su sterminio de sas creaturas rebellas de su chelu e de sa terra.

      Benit gasi data sa proa chi sa fide non si fundat subra de unu simple: “ Crees in su Sennore Gesùs e as a èssere sarvadu ”. Custas paràulas bìblicas si basant subra custu chi ìmplicat su verbu “crèere”, est a nàrrere s'ubbidièntzia a sas leges divinas chi caraterizat sa bera fide. Pro Deus, s'obietivu est agatare creaturas chi l'ubbidant pro amore. Nd'at agatados unos cantos intre sos ànghelos tzelestes e intre sas creaturas umanas suas terrenas, unos cantos nd'at seletzionados e at a sighire a nde seletzionare unos cantos finas a sa fine de su tempus de sa gràtzia.

Màndigu pro su clima giustu

      Comente a su corpus umanu tenet bisòngiu de nutrimentu pro perlongare sa vida sua, fintzas sa fide prodùida in s'ispìritu suo tenet bisòngiu de su nutrimentu ispirituale suo. Ogni èssere umanu sensìbile a sa manifestatzione de s'amore donadu dae Deus in Gesùs Cristu intendet su disìgiu de fàghere ateretantu calicuna cosa pro issu. Ma comente podimus fàghere calicuna cosa chi li pragat si no iscamus cosa s'isetat de nois? Est sa risposta a custa pregonta chi at a costituire su nutrimentu de sa fide nostra. Ca “ sena fide est impossìbile pràghere a Deus ” segundu Ebreos 11:6. Ma custa fide devet ancora èssere rèndida bia e gradita pro issu de sa cunformidade sua a sas isetos suos. Ca su Sennore Deus Onnipotente est su suo finitore e su giùighe suo. Moltitudini de credentes cristianos disìgiant tènnere unu bonu raportu cun su Deus de su chelu, ma custu raportu abarrat impossìbile ca sa fide issoro no est istada in manera adeguada nutrida. Sa risposta a su problema nche benit dada in Matteo 24 e 25. Gesùs cuntzentrat s'insegnamentu suo subra de sos ùrtimas dies nostras chi pretzedent de pagu su tempus de sa segunda aparitzione sua, custa borta, in sa glòria de sa divinidade sua. Lu descriet multiplichende sas imàgines in paràbolas: paràbola de sa figu, in Mt 24,32-34; paràbola de su furone noturnu, in Matteo 24:43-51; paràbola de sas deghe vèrgines, in Matteo 25:1-12; paràbola de sos talentos, in Matteo 25:13-30; paràbolas de sas berbeghes e de sos capri, in Matteo 25,31-46. Intre custas paràbolas, su mentovu de su “ màndigu ” aparit duas bias: in sa paràbola de su furone noturnu e in cudda de sas berbeghes e de sos capri ca, nointames aparèntzias, cando Gesùs narat: « Apo tentu fàmene e m'ais dadu dae mandigare », nche faeddat de su màndigu ispirituale, sena su cale morit sa fide de s'òmine. “ Ca no de solu pane at a bìvere s'òmine, ma de ogni paràula chi essit dae sa buca de Deus . Matteo 4:4”. Sa fine de su màndigu de sa fide est su de l'amparare de sa “ morte segunda ” de Apoc. 20, sa chi faghet pèrdere su deretu a bìvere in manera eterna.

      Comente ala de custa riflessione, dirighes s'ograda tua e s'atentzione tua subra de custa paràbola de su furone noturnu:

      V.42: “ Bigiadas duncas, ca no ischides in cale die su sennore Bostru at a bènnere ”.

      Su tema de sa torrada de Gesùs Cristu est definidu e s'isetu "suo" at a provocare unu risveglio ispirituale in sos Istados Unidos de su Nord Amèrica, intre su 1831 e su 1844. Si mutit "Avventismo", essende sos membros de custu movimentu issos matessi designados dae sos contemporàneos issoro cun su tèrmine “avventisti”; paràula tratat de su latinu “adventus” chi signìficat: abbentu.

      V.43: “ Iscais bene custu, si su mere de domo ischiret a cale note de sa note devet bènnere su furone, diat bigiare e non si diat lassare scassinare sa domo ”.

      In custu versetto su “ mere de domo ” est su dischente chi isetat sa torrada de Gesùs, e su “ furone ” si referit a Gesùs matessi. A traessu de custu paragone Gesùs nos ammustrat s'avantàgiu de connòschere sa data de su torrada sua. Issu duncas nch'ànimat a l'iscobèrrere, e s'iscurtu nostru de sos cussìgios suos at a cunditzionare su raportu nostru cun issu.

      V.44: « Pro custu fintzas bois siais prontos, ca in s'ora in cale non pessadas, su Fìgiu de s'òmine at a bènnere ».

      Apo curregidu, in custu versetto, su futuru de sos verbos ca in s'originale gregu custos verbos sunt in su presente. Custas paràulas, difatis, benint naradas dae Gesùs a sos dischentes cuntemporàneos suos chi l'intèrrogant subra de custu tema. Su Sennore, in su tempus de sa fine, at a impreare custu tema “avventista” pro sedatzare sos cristianos ponende·los a sa proa de sa fide profetosa; a custa fine at a organizare posca, in su tempus, bator isetos “avventiste”; ogni bia giustificados dae noas illuminatziones dadas dae s'Ispìritu, sas primas tres chi riguardant sos testos profetosos de Daniele e de s'Apocalisse.

      V.45: « Chie est duncas su tzeracu fidele e prudente, chi su mere suo at costituidu a capu de su pòpulu suo, pro li dare su màndigu a tempus suo? »

      Atentzionas a non cummìtere errores in su cabu tuo, ca su “ màndigu ” de cale si faeddat in custu versetto est a su presente dae in antis sos ogros tuos. Eja, est etotu custu documentu a cale apo dadu su nùmene “Ispiegat Daniele e s'Apocalisse” chi costituit custu “ màndigu ” ispirituale indispensàbile pro nutrire sa fide tua, ca frunit, partinde dae Gesùs Cristu, totu sas rispostas a sas pregontas chi podes in manera legìtima pònnere , e in prus de custas rispostas, rivelatziones ispessadas, comente a sa bera data de sa torrada de Gesùs Cristu chi nch'impinnat finas a su beranu de su 2030 in sa de bator e ùrtima “abetada” “avventista”.

      Essende personalmente apessamentadu dae custu versetto, presento custu documentu, frutu de sa fidelidade mea a su Deus de sa beridade e de sa prudèntzia mea, ca non chèrgio èssere ispantadu dae sa torrada de Gesùs Cristu. Gesùs inoghe rivelat su pranu suo pro sa fine de sos tempos. Issu at prevìdidu  custu tempus su “ màndigu ” dèchidu a nutrire sa fide de sos elettos suos chi abetant cun aficu sa torrada gloriosa sua. E custu “ màndigu ” est profetosu.

      V.46: « Beato cuddu tzeracu chi su mere, cando at a arribbare , at a agatare a fàghere gasi! »

      Inoghe si cunfirmat su cuntestu de su gloriosa torrada sua, est su de sa de bator abetada “avventista”. Su tzeracu interessadu difatis est giai ditzosu meda de connòschere su pensamentu riveladu de Deus, su cabu suo subra de sa fide de sos òmines. Ma custa beatitudine s'at a estèndere e at a pertocare totus cussas chi, retzende custa ùrtima lughe divina, l'ant a ispàrghere ateretantu e l'ant a cumpartzire cun sos elettos ispartos subra de sa terra, finas a sa torrada efetiva de Gesùs Cristu.

      V.47: “ In beridade bi naro, issu l'at a istabilire subra de totus sos benes suos. »

      Sos benes de su Sennore ant a pertocare, finas a su torrada sua, sos balores ispirituales. E su tzeracu devenit pro Gesùs su bardianu de su tesoro ispirituale suo; depositàriu esclusivu de sos suos oracoli e de sa lughe rivelada sua. A pustis de àere letu totu custu documentu, ais a pòdere bìdere chi no esàgero in su dare a sa rivelatzione profetosa sua bìblica su nùmene “tesoro”. Cale àteru nùmene dia pòdere dare a una rivelatzione chi amparat de sa “ morte segunda ” e aberit su caminu a sa vida eterna? Ca dissipat e faghet isparire sa possibilidade de su duritu, fatale pro sa fide e sa sarvesa.

      V.48: “ Ma si si tratat de unu tzeracu malu, chi narat intro de sese: Su mere meu tardat a bènnere ” ,

      Sa vida creada dae Deus est de tipu binàriu. Ogni cosa tenet su suo assolutu contràriu. E Deus at presentadu a s'òmine duos caminos, duos caminos pro orientare sas sèberos suos: sa vida e su bene, sa morte e su malu; su trigu e sa pula; sa berbeghe e sa cabra, sa lughe e sas tenebre . In custu versetto, s'Ispìritu pigat de mìria su tzeracu malu, ma puru semper servidore, chi designat sa farsa fide non nutrida dae Deus e, mescamente, sa farsa fide cristiana, chi finit pro cròmpere e pertocare sa matessi fide avventista, in su tempus nostru de sa fine . Non retzende prus sa lughe de Gesùs Cristu ca at refudadu custu chi li fiat istadu presentadu intre su 1982 e su 1991 e chi annuntziaiat sa sua bènnida in su 1994, custu avventismo at prodùidu unu frutu de malesa versadu in s'irradiazione de su missu de Deus in sa santandria 1991. De notare chi Gesùs rivelat sos pensamentos cuados de su coro: “ chi narat in si matessi ”. Ca sas aparèntzias de su cumportamentu religiosu esternu sunt in manera estrema ingannevoli; su formalismu religiosu sostituit sa bera fide bivat prena de zelu pro sa beridade.

      V.49: “… si cumintzat a poddare sos cumpàngios suos, si màndigat e bufat cun sos imbriagos ” ,

      S'imàgine est fintzas a como unu pagu antitzipada, ma sa radiatzione espressat, craramente, a tempus de paghe, s'opositzione e su chertu chi espressant e pretzedent sa bera persecutzione chi at a bènnere; est petzi una chistione de tempus. De su 1995 s'avventismo istitutzionale “ màndigat e bufat cun sos imbriagos ” a su puntu de istrìnghere un'alleàntzia cun protestantes e catòlicos intrende a s'alleàntzia ecumènica. Difatis in Ap. 17,2, pighende de mìria sa fide catòlica mutida " Babilònia sa Manna ", e sa fide protestante mutida " terra ", s'Ispìritu narat: " Cun issa sos res de sa terra si sunt abbandonados a sa fornicazione". , e est de su binu de sa sua fornicazione chi acudint sos abitantes de sa terra mi sunt ubriacato ."

      V.50: “ …su mere de custu tzeracu at a bènnere in sa die chi no isetat e in s'ora chi no ischit, ”

      Sa cunsighèntzia de su refudu de sa lughe chi riguardat sa de tres aspetativas avventista, e la datat 1994, aparit in fines suta forma de ignoràntzia de su tempus de sa bera torrada de Gesùs Cristu, est a nàrrere de sa de bator aspetativas avventista de su progetu divinu. Custa ignoràntzia est sa cunsighèntzia de sa segadura de su raportu cun Gesùs Cristu, pro cale podimus dedurre sa cosa sighente: sos avventisti postos in custa tràgica situatzione non sunt prus in sos ogros de Deus o, a cabu suo, “avventisti”.

      V.51: “ …l'at a fàghere a cantos e l'at a dare s'ala sua cun sos ipòcritas : at a èssere prantu e stridore de dentes. »

      S'imàgine espressat s'ira chi Deus at a dare a sos farsos tzeracos chi l'ant traitu. Noto in custu versetto su tèrmine " ipòcritas " cun cale s'Ispìritu designat sos farsos cristianos in Dan. 11,34, ma est netzessària una letura prus ampra pro cumprèndere su cuntestu de su tempus presu de mìria de sa profetzia, chi cumprendet sos versetti 33 e 35: “ e su prus sàbiu intre issos at a istruire medas. B'at unos cantos chi ant a sucùmbere  unu tzertu perìodu a s'ispada e a su fogu, a sa presonia e a su sachizo. In su su momentu chi ant a sucùmbere, ant a èssere agiuados pagu, e meda s'ant a unire a issos pro ipocrisia . Unos cantos sàgios ant a rùere, pro chi potzant èssere purificati, purificati e imbiancati, finas a su tempus de sa fine , ca no at a bènnere finas a su tempus fissadu. » Su “ servidore malu ” est duncas etotu cussu chi traighet sos isetos de Deus, suo Maestro, e s'unit, “ finas a su tempus de sa fine ”, a su campu de sos “ ipòcritas ”. Issu cumpartzit, dae tando, cun issos s'ira de Deus chi los corfit finas a su cabu finale, ue ant a èssere annichilados, consumados in su “ istagnu de fogu ” chi dat definitivamente “ sa morte segunda ”, segundu Apoc. 20: 15: “ Chie non fiat istadu agatadu iscritu in su libru de sa vida fiat istadu ghetadu in s'istagnu de fogu ”.

S'istòria rivelada de sa bera fide

      Sa bera fide

      Bi diat àere cosas medas de nàrrere subra de su tema de sa bera fide, ma propòngio giai custu aspetu chi mi paret prioritàriu. Chie cheret istabilire unu raportu cun Deus devet ischire chi sa cuntzetu suo de sa vida subra de sa terra e in chelu est s'estremu opostu de su sistema istabilidu nostru subra de sa terra chi est costruidu subra de pensamentos orgolliosos e malvagi ispirados dae Deus. diàulu; s'inimigu suo e cuddu de sos beros eletos suos. Gesùs nch'at dadu su caminu pro identificare sa bera fide: “ Los ais a reconnòschere de sos frutos issoro . Collimus fortzis s'ua de sas ispinas, o sas figus de sos cardos? (Matteo 7:16).” Subra de sa base de custa afirmadura, siais tzertos chi totus cussos chi reclamant su nùmene suo e non si presentant, sa garbu suo, sa disponibilidade sua, s'abnegatzione suo, s'ispìritu suo de sacrifìtziu, s'amore suo pro sa beridade e su zelu suo pro s'ubbidièntzia a sos cumandamentos de sa Deus, non so mai istadu e mai at a èssere servidore suo; custu nch'insegnat 1 Cor. 13 definende su carisma de sa bera santidade; custu chi est rechertu dae su giustu cabu de Deus: versetto 6: “ non s'allegrat de s'ingiustìtzia, ma s'allegrat in sa beridade ".

      Comente podimus crèere chi su pessighidu e su persecutore siant giudicados dae Deus a su matessi modu? Ite assimìgiu b'at intre Gesùs Cristu, in manera voluntària crutzifissu, e s'incuisitzione papale romana o Giuanne Calvinu, chi sutaponiat òmines e fèminas a sa tortura finas a sa morte? Pro non bìdere sa diferèntzia devimus disconnòschere sas paràulas ispiradas a sos iscritos bìblicos. Fiat gasi in antis chi sa Bìbbia esseret difùndida in totu su mundu, ma de cando est disponìbile in totue subra de sa terra; cales iscusas podent giustificare sos errores de cabu de sos èsseres umanos? Non ce nde sunt. Duncas, s'imbeniente ira divina at a èssere manna meda e incontrollabile.

      Sos tres annos e mèdiu durante sos cales Gesùs aiat traballadu in su ministeru terrenu suo nche benint rivelados in sos Vangelos, pro chi potzamus connòschere su modellu de sa bera fide in s'opinione de Deus; S'ùnicu chi contat. Sa vida sua nche benit oferta comente a modellu; unu modellu chi devamus imitare pro èssere reconnotos dae Lui comente a dischentes suos. Custa adotzione ìmplicat chi cumpartzamus sa cuntzetu suo de sa vida eterna chi proponet. Inie est bandidu s'egoismu, gasi comente s'altivesa devastante e distruidore. Non b'at postu pro sa brutalidade e sa malesa in sa vida eterna oferta petzi a sos elettos reconnotos dae Gesùs Cristu matessi. Su cumportamentu suo fiat istadu in manera paghiosa rivolutzionàriu, ca issu, Maestro e Sennoras, si fiat fatu tzeracu de totus, chinandosi finas a sabunare sos pees a sos dischentes suos, pro dare unu sentidu cuncretu a sa cundenna sua de sos orgolliosos balores manifestados dae sa sos leaders: figuras religiosas ebràicas de su tempus suo; cosas chi caraterizant ancora oe sos religiosos ebreos e cristianos. In assoluta opositzione, su standard riveladu in Gesùs Cristu est su standard de sa vida eterna.

      Ammustrende a sos tzeracos suos sos mèdios pro identificare si matessi, sos issoro inimigos, sos farsos servidores de Deus, Gesùs Cristu aiat agidu pro sarvare sas ànimas issoro. E sa promissa sua de èssere, finas a sa fine de su mundu, “ in mesu ” a sos suos eletos, est mantenta e cunsistet in su los illuminare e los amparare durante totu sa vida terrena issoro. Su standard assolutu de sa bera fide est chi Deus abarrat cun sos elettos suos. Non sunt mai privados de sa lughe sua e de su santu Ispìritu Suo. E si Deus si retirat est ca s'elettu no l'est prus; su status ispirituale suo aiat cambiadu in su giustu cabu de Deus. Ca su cabu suo s'adatat a su cumportamentu umanu. A livellu individuale, sos cambiamentos restant possìbiles in ambas diretziones; de su bene a su malu o de su malu a su bene. Ma non est gasi in livellu colletivu de sos grupos e de sas istitutziones religiosas, chi càmbiant de su bene a su malu solu cando non s'adatant a sos cambiamentos istabilidos dae Deus. In s'insegnamentu suo, Gesùs nche narat: “ Un'àrbore bonu non podet dare frutos malos, comente a un'àrbore malu non podet dare frutos bonos (Mt 7,18)”. Nch'at gasi fatu cumprèndere chi, a càusa de sos frutos suos abominevoli, sa religione catòlica est unu “ àrbore malu ” e chi at a abarrare tale, a traessu de sa farsa dotrina sua, fintzas cando, privada de s'apògiu monàrchicu, at a sessare de pessighire sos òmines. E su matessi balet pro sa religione anglicana creada dae Erricu VIII pro giustificare sos adultèrios suos e sos crìmines suos; cale balore podet dare Deus a sos discendentes suos e a sos monarcas sutzessores? Custu est fintzas su casu de sa religione calvinista protestante, ca custu fundadore, Giuanne Calvinu, fiat tìmidu, a càusa de sa fama de durezza de caràtere e de sas numerosas esecutziones capitales chi aiat legitimadu in sa tzitade sua de Ginevra, in modu sìmile meda a sas pràticas catòlicas de su tempus suo, finas a las superare. Custu protestantèsimu non podiat pràghere a su durche Sennore Gesùs Cristu e non podet in calicunu modu èssere pigadu a modellu de sa bera fide. Est gasi beru chi in sa rivelatzione sua datat a Daniele, Deus disconnoschet sa reforma protestante, pighende de mìria petzi su regìmene papale de 1260 annos, e s'època de s'istitutzione de sos messàgios de s'Avventismo de sa de sete dies, portadore de sas beridades divinas riveladas, de su 1844 , finas a sa fine de su mundu, chi at a arribbare, in su 2030.

      Sas contraffazioni religiosas istòricas e malas tenent totus isetas de su modellu aprovadu dae Deus, ma non l'ugualant mai. Sa bera fide est de sighidu nutrida dae s'Ispìritu de Cristu, sa farsa fide no. Sa bera fide podet ispiegare sos arcanos de sas profetzias bìblicas de Deus, sa farsa fide no. In su mundu tzìrculant moltitudini de interpretatziones de sas profetzias, una prus fantasiosa de s'àtera. A diferèntzia de issas, sas interpretatziones meas sunt otentas petzi de tzitas de sa Bìbbia; su messàgiu est duncas pretzisu, istàbile, coerente e coerente cun su pensamentu de Deus de su cale non s'istèsiat mai; e s'Onnipotente bìgiat susu de issu.

Notas ammaniadoras pro su Libru de Daniele

      Su nùmene Daniele signìficat chi Deus est su giùighe meu. Su connoschimentu de su cabu de Deus est su fundamentu printzipale de sa fide, ca giughet sa creatura cara a s'ubbidièntzia a sa voluntade rivelada sua e cumpresa, ùnica cunditzione pro èssere de Lui beneita in ogni momentu. Deus chircat s'amore de sas creaturas suas chi lu contivigiant e lu dimustrant a traessu de sa fide issoro obbediente. Su cabu de Deus si rivelat duncas a traessu de sas profetzias suas chi impreant sìmbulos comente a in sas paràbolas de Gesùs Cristu. Su cabu de Deus benit riveladu sa prima borta dae su libru de Daniele, ma ponet petzi sa base printzipale pro su Cabu suo subra de s'istòria religiosa cristiana chi at a èssere riveladu in minuda in su libru Apocalisse.

      In Daniele Deus rivelat pagu, ma custu pagu cuantitativu tenet unu grandu importu calidativu, ca costituit su fundamentu de s'intrea Rivelatzione profetosa. Sos architetos ediles ischint cantu siat determinante e determinante sa preparatzione de su cantiere. In sa profetzia custu est su ruolu assignadu a sas rivelatziones retzidas dae su profeta Daniele. Difatis, cando su significadu issoro est cumpresu cun craresa, Deus crompet su dòpiu obietivu de proare s'esistèntzia sua e de dare a sos elettos suos sas craes pro cumprèndere su messàgiu trasmìtidu dae s'Ispìritu. In custas “pagas cosas” agatamus totus uguales: s'annùntziu de sa sutzessione de bator imperos dominantes universales partinde dae sos tempos de Daniele (Dan.2,7 e 8); sa datatzione ufitziale de su ministeru terrenu de Gesùs Cristu (Dan.9); s'annùntziu de s'apostasia cristiana in su 321 (Dan.8), su regnu papale de 1260 annos intre su 538 e su 1798 (Dan.7 e 8); e s'alleàntzia “avventista” (Dan. 8 e 12) de su 1843 (finas a su 2030). A custu agiungo Dan.11 chi, comente a amus a bìdere, rivelat sa forma e s'evolutzione de s'ùrtima Gherra Mundiale nucleare terrestre chi restat ancora de acumprire in antis de sa gloriosa torrada de su Deus Salvatore.

      In manera sùtile, su Sennore Gesùs Cristu at evocadu su nùmene de Daniele pro nd'ammentare s'importu pro sa noa alleàntzia. « Cando duncas ais a bìdere s'abominazione de sa desolatzione, de cale aiat faeddadu su profeta Daniele , istabilida in su logu santu, chie lu leghet prestet atentzione! (Mat.24:15) »

      Si Gesùs aiat testimoniadu in favore de Daniele, est ca Daniele aiat retzidu dae issu sos insegnamentos chi riguardant sa sua in antis bènnida e sa torrada gloriosa sua, prus de cale si siat àteru in antis de issu. Pro chi sas paràulas meas siant bene cumpresas, devides ischire chi su Cristu bènnidu dae su chelu s'est presentadu in manera pretzedente a Daniele suta de su nùmene de " Michele ", in Daniele 10:13-21, 12:3 e custu nùmene est torradu a leare dae Gesùs -Cristu in Apocalisse 12:7. Custu nùmene “ Micaël ” est mègius connotu in sa forma latina sua catòlica Michel, su nùmene dadu a su famadu Mont Saint-Michel in sa Frantza brètone. Su libru de Daniele agiunghet minudas numèricas chi nche permitent de connòschere s'annu de sa sua in antis bènnida. Dia chèrrere fintzas sutaliniare chi su nùmene “ Micaël ” signìficat: Chie est comente a Deus; e su nùmene “ Gesùs ” si traduit comente a: YaHWéH sarva. Ambos nùmenes pertocant su grandu Deus creadore, su primu cun su tìtulu tzeleste, su segundu cun cuddu terrinu.

      Sa Rivelatzione de su Futuru nche benit presentadu comente a unu giogu de fàbricu a prus lados. A sos albores de su tzìnema, pro creare efetos de rilievu in sos cartones animados, sos tzineastas impreaiant lastre de bidru sos cales diversos motivos pintados, una bia subrapostos, daiant un'imàgine subra de prus livellos. Gasi est cun sa profetzia progetada dae Deus.

Totu comintzat cun Daniele

SU LIBRU DE DANIELE

      Tue chi leghes custa òpera, ischi chi s'illimitadu Deus Onnipotente est biu, cando chi siat cuadu. Custa testimonia de su “ profeta Daniele ” est istada iscrita pro bos conchinare de custu. Issa giughet su sigillu de sa testimonia de s'antiga e de sa noa alleàntzia ca Gesùs l'at evocada in sas paràulas giradas a sos dischentes suos. S'esperièntzia sua rivelat s'atzione de custu Deus bonu e giustu. E custu libru nche permitet de iscobèrrere su cabu chi Deus giughet subra de s'istòria religiosa de su monoteismu suo, ebreu in una prima alleàntzia, posca cristianu, in sa noa alleàntzia sua, fraigada subra de su sàmbene ghetadu dae Gesùs Cristu, su 30 abrile de s'era sua. Chie mègius de “ Daniele ” podet rivelare su cabu de Deus? Su nùmene suo signìficat “Deus est su giùighe meu”. Custas esperièntzias bìvidas non sunt favole, ma testimonia de sa beneditzione divina de su modellu suo de fidelidade. Deus lu presentat intre sas tres persones chi diat àere sarvadu in sa mala sorte in Ezechiele 14:14-20. Custos tres tipos de prescelto sunt “ Noè, Daniele e Giobbe ”. Su messàgiu de Deus nche narat craramente chi fintzas in Gesùs Cristu, si no assimigemus a custos modellos, sa ghenna de sa sarvesa nch'at a abarrare serrada. Custu messàgiu cunfirmat sa bia istrinta, s'àndala istrinta o sa ghenna istrinta a traessu de sa cale devent colare sos elettos pro intrare a paradisu, segundu s'insegnamentu de Gesùs Cristu. S'istòria de “ Daniele ” e de sos tres cumpàngios suos nche benit presentada comente a su modellu de sa fidelidade chi Deus sarvat in sas dies difìtziles.

      Ma b'at fintzas in custu contadu de sa vida de Daniele, sa cunversione de tres balentes re chi Deus aiat resèssidu a istratzare a su diàulu chi issos adoraiant in sa prus cumpleta ignoràntzia. Deus at fatu de custos imperadores sos prus balentes portaboghes de sa càusa sua in s'istòria umana, sos primos, ma fintzas sos ùrtimos, ca custos òmines modellu ant a iscumpàrrere e sa religione, sos balores, sa moralidade ant a decadire incessantemente. Pro Deus, furare un'ànima est unu longu chertu e su casu de su re “ Nabucodonosor ” est unu modellu in manera estrema rivelatore in su gènere suo. Cunfirma sa paràbola de Gesùs Cristu, custu “ Bonu Pastore ” chi lassat su gama sua pro chircare sa berbeghe ismarrida.

    Daniele 1

Dan 1:1  In su de tres annos de su regnu de Ioiakim re de Giuda, Nabucodonosor re de Babilònia aiat martzadu contra Gerusalemme e l'aiat acometadu.

1a-  Su de tres annos de su regnu de Ioiakim, re de Giuda

      Regno de Ioiakim de 11 annos de su – 608 a su – 597. 3° annu in su – 605.

1b-  Nabucodonosor

      Custa est sa tradutzione babilonese de su nùmene de su re Nabucodonosor, "Nabu amparat su fìgiu majore meu". Nabu est su deus mesopotàmicu de su connoschimentu e de s'iscritura. Podimus giai cumprèndere chi Deus cheret li torrare custu podere subra de su connoschimentu e subra de s'iscritura.

      Daniele 1:2 E su Sennore l'aiat dadu in sas manos Ioiakim, re de Giuda, e ala de sos arredos de sa domo de Deus. Nabucodonosor aiat giutu sos utensili in su paisu de Sennaar, in sa domo de su deus suo, e los aiat postu in sa domo de su tesoro de su deus suo.

2a-  Su Sennore aiat cunsignadu in sas manos suas Ioiakim, re de Giuda 

      S'abbandonu de su re ebreu a banda de Deus est giustificadu. 2Ch.36:5: Ioiakim teniat bintighimbe annos cando fiat devènnidu re, e aiat regnadu ùndighi annos in Gerusalemme. Aiat fatu custu chi est malu a sos ogros de su Sennore deus Suo .

2b-  Nabucodonosor aiat giutu sos utensili in su paisu de Sennaar, in sa domo de su deus suo, los aiat postu in sa domo de su tesoro de su deus suo.

 Custu re est paganu, non connoschet su beru Deus chi Israele serbit ma s'apessamentat de onorare su deus suo: Bellu. A pustis de sa benidora cunversione sua, at a serbire su beru Deus de Daniele cun sa matessi fidelidade.

Dan 1:3 Su re aiat ordinadu a Aspenaz, capu de sos eunucos suos, de giùghere unos cantos fìgios de Israele de erèntzia bera o de nòbile famìlia,

Dan 1:4 pitzocos sena difetu fìsicu, de bell'aspetu, dotados de sabiduria, abbistesa e annestru, capatzos de serbire in su palatzu de su re e a sos cales diant èssere istados insegnados sas lìteras e sa limba de sos Caldei.

4a-  Su re Nabucodonosor aparit amistosu e intelligente, chircat petzi de agiuare sos pipios ebreos a s'integrare cun sutzessu in sa sotziedade sua e in sos balores suos.

Dn 1:5 Su re aiat assignadu issos ogni die un'ala de sos màndigos de sa tàula sua e de su binu chi bufaiat, cun s'intentzione de los allevare  tres annos, a su tèrmine de sos cales diant èssere istados a su servìtziu de sa re.

5a-  I bonos sentimentos de su re sunt ladinos. Cumpartzit cun sos giòvanos custu chi oferit a si matessi, de sos deos suos a su màndigu suo.

Dan 1:6 Intre issos b'aiat Daniele, Hananiah, Mishael e Azariah de sos fìgios de Giuda.

6a-  De totu sos giòvanos ebreos batidos a Babilònia, petzi bator aiant ammustradu una fidelidade modellu. Sos fatos chi sighint sunt organizados dae Deus pro ammustrare sa diferèntzia intre sos frutos giutos dae cussos chi lu serbint e chi issu beneighet e de cussos chi no lu serbint e chi issu disconnoschet.

Dan 1:7 Su capu de sos eunucos aiat dadu issoro de sos nùmenes: Daniele Beltshazzar, Hananiah Shadrach, Mishael Meshach e Azariah Abednego.

7a-  S'abbistesa est cumpartzida dae custos giòvanos ebreos chi atzetant de giùghere nùmenes paganos impostet dae su binchidore. Dare unu nùmene est unu sinnu de primatzia e unu printzìpiu insegnadu dae su beru Deus. Gen. 2:19: E Yahweh Deus, chi aiat plasmadu de sa terra totu sas bèstias de su sartu e totu sos pugiones de su chelu, los aiat giutu a s'òmine pro bìdere comente a los diat àere mutidos e comente a ogni creatura bividora diat àere dèvidu èssere mutida comente s'òmine li lu diat dare.

7b-  Daniele “Deus est su giùighe meu” benit torradu a batijare Beltshatsar: “Bel at a amparare”. Bel designat su diàulu chi in sa cumpleta ignoràntzia custos pòpulos paganos serbiant e onoraiant, vìtimas de sos ispìritos demonìacos.

 Hananiah “Grace or Give from YaHWéH” devenit “Shadrach “ispiradu dae Aku”. Aku era su deus de sa luna in Babilònia.

 Mishaël “Chie est sa giustìtzia de Deus” devenit Meschac “chi apartenet a Aku”.

 Azariah “S'Aiuto o Aiuto est YaHWéH” devenit “Abed-Nego” “Tzeracu de Nego” , e giai inie, su deus solare de sos Caldei.

Daniele 1:8 Daniele aiat detzìdidu de non contaminarsi cun su màndigu de su re e cun su binu chi su re bufaiat, e aiat pregadu su capu de sos eunucos de no lu custrìnghere a contaminarsi.

8a-  Tènnere unu nùmene paganu non costituit unu problema cando si benit derrotados, ma contaminarsi finas a su puntu de ghetare birgòngia subra de Deus est pedire tropu. Sa lealidade de sos giòvanos los giughiat a s'astènnere dae sos binos e de sas petzas de su re ca custas fiant traditzionalmente ofertas a sas divinidades paganas onoradas a Babilònia. Sa gioventude issoro mancat de maturidade e non resonant ancora comente a Paolo, su fidele testimòngiu de Cristu chi cunsìderat bentu sas farsas divinidades (Rm 14; 1Co 8). Ma pro timoria de iscandalizare cussos chi sunt lecos in sa fide, si cumportat comente a issas. Si agit in modu contràriu non cummitet pecadu, ca s'arresonu suo est curregidu. Deus cundennat sa contaminatzione cummìtida in manera voluntària in totu connoschimentu e cussèntzia; in custu esèmpiu, su sèberu intenzionale de onorare sos de sos paganos.

Dan 1:9 Deus aiat dadu a Daniele praghere e gràtzia dae in antis su capu eunucu.

9a-  Sa fide de sos giòvanos si manifestat in sa timoria de dispràghere a Deus; Los podet beneìghere.

Daniele 1:10 Su capu de sos eunucos aiat naradu a Daniele: «Timo su re sennore meu, chi t'at istabilidu ite dias dèvere mandigare e bufare; ca ca diat dèvere bìdere su tuo furriadu prus isporadu de cuddu de sos giòvanos de s'edade tua? Dias espònnere sa conca mea a su re.

Dan 1:11 Tando Daniele aiat naradu a s'amministradore a su cale su capu de sos eunucos aiat afidadu su bardiamentu de Daniele, Hananiah, Mishael e Azaria:

Dan 1:12 Pones a sa proa sos tzeracos tuos  deghe dies e dae·nos berduras de mandigare e abba de bufare;

Daniele 1:13 Posca as a castiare sas caras nostras e sas caras de sos giòvanos chi màndigant su màndigu de su re, e as a tratare sos tzeracos tuos comente a as bidu.

Dan 1:14 E issu aiat cuntzèdidu issos custu chi pediant e los aiat postu a sa proa  deghe dies.

Dan 1:15 A sa fine de sas deghe dies fiant prus bellos e prus grassocci de totu sos giòvanos chi mandigaiant sas vivande de su re.

15a-  Podimus istabilire unu paragone ispirituale intre sas “ deghe dies ” de s'esperièntzia de Daniele e de sos tres cumpàngios suos, cun sas “ deghe dies ” de sos annos profetosos de persecutziones de su messàgiu de s'era “ Ismirne ” de Apocalisse 2,10 . In ambas esperièntzias, difatis, Deus rivelat su frutu cuadu de cussos chi afirmant de acudire dae issu.

Daniele 1:16 S'amministradore aiat giutu bia su màndigu e su binu chi fiant issos destinados e aiat dadu issos de sas ortalìtzias.

16a-  Custa esperièntzia ammustrat comente a Deus podet agire subra de sa mente de sos òmines pro chi favorant sos tzeracos suos segundu sa santa voluntade sua. Ca s'arriscu cùrridu dae s'amministradore de su re fiat mannu e Deus deviat intervènnere pro chi atzetaret sas propostas de Daniele. S'esperièntzia de fide est una resessida.

Dan 1:17 Deus aiat dadu a custos bator giòvanos iscièntzia, abbistesa in totu sas lìteras e sapièntzia; e Daniel aiat ispiegadu totu sas bisiones e sos bisos.

17a-  Deus at cuntzèdidu a custos bator giòvanos connoschimentu, abbistesa in totu sas lìteras e sabiduria

      Totu est donu de su Sennore. Cussos chi no lu connoschent no ischint cantu dipendat de issu si sunt intelligentes e sàbios opuru ignorantes e stolti.

1 7 b-  e Daniele aiat ispiegadu totu sas bisiones e totu sos bisos.

      Daniele, primu a dimustrare sa fidelidade sua, benit onoradu dae Deus chi li donat su donu de sa profetzia. Custa fiat istadu sa testimonia chi aiat rèndidu a sos tempos suos a su fidele Giuseppe, presoneri de sos egitzianos. Intre sas ofertas de Deus, Salomonas aiat seberadu fintzas sa sabiduria; e pro custu sèberu Deus l'at dadu totu su restu, glòria e richesa. Daniele at a isperimentare ateretantu custa elevazione costruida dae su Deus fidele suo.

Daniele 1:18 Al tempus fissadu dae su re pro bi los giùghere, su capu de sos eunucos los aiat presentadu a Nabucodonosor.

Dan 1:19 Su re aiat faeddadu cun issos; e intre totus custos giòvanos non ce nde fiat nemos comente a Daniele, Hananiah, Mishael e Azariah. Fiant istados tando ammìtidos a su servìtziu de su re.

Dan 1:20 In contu de totu sas cosas chi recheriant sapièntzia e abbistesa e subra de sas cales su re los aiat interrogadu, los aiat agatadu deghe bias superioras a totu sos magos e sos astròlogos chi fiant in totu su regnu suo.

20a-  Deus ammustrat gasi “ sa diferèntzia intre cussas chi lu serbint e cussas chi no lu serbint ”, comente a est iscritu in Male. 3,18. Sos nùmenes de Daniele e cuddos de sos cumpàngios suos ant a intrare a sa testimonia de sa Sacra Bìbbia, ca sas manifestatziones issoro de fidelidade ant a serbire de modellu pro animare sos elettos finas a sa fine de su mundu.

Daniele 1:21 Gasi fiat istadu Daniele finas a su primu annu de su re Tziru.

    Daniele 2

Dan 2:1 In su segundu annu de su regnu de Nabucodonosor, Nabucodonosor aiat fatu de sos bisos. Sa mente sua fiat inchietat e non resessiat a dormire.

1a-  Tando, in su – 604. Deus si manifestat in s'ispìritu de su re.

Dan 2:2 Su re aiat mutidu sos magos, sos astròlogos, sos maiàrgios e sos Caldei pro li contare sos bisos suos. Fiant bènnidos e si fiant presentados dae in antis su re.

2a-  Su re paganu si girat tando a sas persones in sas cales finas a tando aiat tentu aficu, cadauna de sas cales est ispetzialista in su campu suo.

Dan 2:3 E su re aiat naradu issos: Apo fatu unu bisu; sa mente mea est agiolotada e dia chèrrere connòschere custu bisu.

3a-  Su re aiat naradu bene: chèrgio connòschere custu bisu ; non faeddat de su significadu suo.

Dan 2:4 I Caldei aiant rispòndidu a su re in aramàicu: O re, bive pro semper! Conta·lu a sos tzeracos tuos e nois ti l'amus a ispiegare.

Daniele 2:5 E su re aiat torradu a rispòndere, e aiat naradu a sos Caldei: Sa cosa m'est isfugida; Si non mi faghides connòschere su bisu e s'acrarimentu suo, ais a bènnere fatos a cantos e domos bostras ant a èssere reduidas a unu muntone de arga.

5a-  S'intransigenza de su re e sa medida estrema chi adotat sunt etzetzionales e ispiradas dae Deus chi creat sos mèdios pro confùndere sa ciarlataneria pagana e pro rivelare sa glòria sua a traessu de sos servidores fideles suos.

Dan 2:6 Ma si mi contet su bisu e s'acrarimentu suo, as a retzire de mene donet, donos e grandu onores. Conta·mi duncas su bisu e s'acrarimentu suo.

6a-  Custos donos, donos e grandu onores , Deus ammàniat pro sos fideles eletos suos.

Dan 2:7 Issos aiant rispòndidu una segunda bia: «Contados su re su bisu a sos servidores suos e nois l'amus a ispiegare».

Daniele 2:8 E su re aiat rispòndidu e aiat naradu: In beridade, bido chi chirchet de balangiare tempus, ca bides chi sa cosa m'est isfugida.

8a-  Su re pedit a sos suos sàbios calicuna cosa chi no est mai istadu pedidu e no l'otenet.

Dan 2:9 Si duncas non mi faghides connòschere su bisu, b'at a bàlere sa matessi sentèntzia; ti cheres ammaniare a mi contare fàulas e falsità, isetende chi sos tempos càmbient. Conta·mi duncas lu biso e apo a ischire si m'as a pòdere dare s'acrarimentu.

9a-  ti cheres ammaniare a mi contare fàulas e falsità, isetende chi sos tempos càmbient

 Est in base a custu printzìpiu chi, finas a sa fine de su mundu, totus sos farsos veggenti e indovinos s'ant a arrichire.

9b-  Conta·mi duncas lu biso e apo a ischire si m'as a pòdere dare s'acrarimentu

 Sa prima borta custu arresonu lògicu si manifestat in su pensamentu de un'òmine. Sos tzarlatanos s'ispàssiant meda meda a pòdere nàrrere cale si siat cosa a sos clientes ingènuos issoro e tropu creduloni. Sa recherta de su re smaschera su làcana issoro.

Dan 2:10 I Caldei aiant rispòndidu a su re: Non b'at nemos subra de sa terra chi potzat nàrrere custa chi su re pedit; perunu re, pro cantu mannu e balente potzat èssere istadu, at mai pretèndidu una cosa sìmile de calicunu magu, astròlogu o caldeo.

10a-  Sas paràulas issoro sunt beras, ca finas a tando Deus non fiat intervènnidu pro smascherarli, pro chi cumprenderent chi Lui est s'ùnicu Deus, e chi sas divinidades paganas issoro non so àteru chi nudda e ìdolos costruidos dae sas manos e de sos ispìritos de sos òmines donados sa paràula a sos ispìritos demonìacos.

Dan 2:11 Custu chi pedit su re est difìtzile; non b'at perunu chi lu potzat nàrrere a su re, francu  sos de sos, sa cale abitòriu no est intre sos òmines.

11a-  I sàgios inoghe espressant una beridade innegàbile. Ma faghende custas osservatziones, ammitent de non tènnere calicunu raportu cun sos de sos , mentras benint totora consultados dae persones trampadas chi pessant de otènnere rispostas de divinidades cuadas travessu de issas. Su disafiu afiladu dae su re los smaschera. E pro cròmpere custu obietivu est istada netzessària sa sabiduria imprevedibile e infinida de su beru Deus, giai sublimemente rivelada in Salomonas, custu mastru de sa sapièntzia divina.

Daniele 2:12 A custu puntu su re si fiat airadu, e fiat airadu meda. Aiat ordinadu chi totu sos sàgios de Babilònia esserent postos a morte.

Daniele 2:13 Sa sentèntzia fiat istadu publicada, sos magi fiant istados postos a morte e chircaiant Daniele e sos cumpàngios suos pro los ochire.

13a-  Est ponende sos tzeracos pròpios in antis de sa morte chi Deus los at a risuscitare in sa glòria acanta su re Nabucodonosor. Custa istrategia profetat s'ùrtima esperièntzia de sa fide avventista in cale sos elettos ant a abetare sa morte decretada dae sos rebellos in una data detzisa. Ma fintzas inoghe sa situatzione at a èssere bortada, ca sos mortos ant a èssere cuddos rebellos chi s'ant a ochire pare cando su Cristu balente e vitoriosu at a apàrrere in chelu pro los giudicare e los cundennare.

Daniele 2:14 Tando Daniele aiat faeddadu saggiamente e saggiamente a Arjoch, capitanu de sas guàrdias de su re, chi fiat essidu pro ochire sos sàgios de Babilònia.

Dan 2:15 E issu, rispondende, aiat naradu a Arjoch, cumandante de su re: Ca sa sentèntzia de su re est gasi severa? Arjoc at ispiegadu sa chistione a Daniel.

Daniele 2:16 Daniele fiat andadu in su re e l'aiat pregadu de li dare su tempus de dare a su re un'acrarimentu.

16a-  Daniele agit segundu sa natura sua e s'esperièntzia religiosa sua. Ischit chi sos donos profetosos suos li sunt donados dae Deus, in su cale est abituadu a pònnere totu s'aficu suo. Imparende custu chi su re pedit, ischit chi Deus tenet sas rispostas, ma est voluntade sua bi las fàghere connòschere?

Daniele 2:17 Tando Daniele fiat andadu a domo sua e aiat contadu sa cosa a Hananiah, Mishael e Azariah, cumpàngios suos.

17a-  I bator giòvanos bivent in sa domo de Daniele. “ Sos chi sunt sìmiles si radunano paris ” e rapresentant s'assemblea de Deus. Giai in antis de Gesùs Cristu, « ue duos o tres si riunint in su nùmene meu, deo so in mesu de issos », narat su Sennore. S'amore fraterno unit custos giòvanos chi dimustrant un'ispìritu bellu meda de solidariedade.

Dan 2:18 esortende·los a pregare misericòrdia de su Deus de su chelu, pro chi Daniele e sos cumpàngios suos no esserent distrùidos paris cun su restu de sos sàgios de Babilònia.

18a-  In cara a una minetza gasi forte contra sa vida pròpia, sa pregadoria ardente e su geunu sintzeru sunt sas ùnicas armas de sos elettos. L'ischint e ant a isetare sa risposta de su deus Issoro chi at giai datu medas proas issoro de s'amore suo. A sa fine de su mundu, sos ùrtimos prescelti aia pigadu de mìria de su decretu de morte ant a agire a su matessi modu.

Dan 2:19 Tando su segretu fiat istadu riveladu a Daniele in una bisione noturna. E Daniele aiat beneitu su Deus de su chelu.

19a-  Rechertu dae sos suos eletos, su Deus fidele est inie, ca at organizadu la proat pro testimoniare sa fidelidade sua pro Daniele e sos tres cumpàngios suos; pro los artziare a sas prus artas positziones in su guvernu de su re. Issu, esperièntzia a pustis de esperièntzia, los at a rèndere indispensàbiles pro custu re chi at a ghiare e a sa fine at a cunvertire. Custa cunversione at a èssere su frutu de su cumportamentu fidele e irreprensibile de sos bator giòvanos ebreos santificados dae Deus pro una missione etzetzionale.

Daniele 2:20 Daniele aiat rispòndidu e aiat naradu: Beneitu siat su nùmene de Deus de eternidade in eternidade. Sabiduria e fortza l'apartenent.

20a-  Un'elogio bene giustificadu ca sa proa de sa sabiduria sua est, in custa esperièntzia, in manera innegàbile dimustrada. Sa fortza sua aiat cunsignadu Ioiakim a Nabucodonosor e issa aiat impostu sas ideas suas in sa mente de sos òmines chi diant àere favoridu su progetu suo.

Dan 2:21 Issu est cussu chi càmbiat sos tempos e sas tzircustàntzias, chi revessa e istabilit sos res, chi dat sabiduria a sos sàgios e iscièntzia a cussas chi tenent intendimentu.

21a-  Custu versetto espressat craramente totu sas resones pro crèere in e in Deus. Nabucodonosor a sa fine s'at a cunvertire cando at a realizare de su totu custas cosas.

Dn 2:22 Issu rivelat custu chi est profundu e cuadu, connoschet custu chi est in sas tenebre e sa lughe abitòriu cun issu.

22a-  Su diàulu podet fintzas rivelare custu chi est profundu e cuadu, ma sa lughe no est in issu. Lu faghet pro sedurre e istesiare sos òmines de su beru Deus chi, gasi faghende, agit pro sarvare sos elettos suos isvelende issos sas trampas mortales aiat tiradu de sos dimònios cundennados a sas tenebre terrenas, a pustis de sa vitòria de Gesùs Cristu subra de su pecadu. e mortas.

Daniele 2:23 Deus de sos babbos meos, deo ti glorìfico e ti lodo ca m'as dadu sapièntzia e fortza e m'as fatu connòschere custu chi t'apamus pedidu, ca nch'as riveladu su segretu de su re.

23a-  Sa sabiduria e sa fortza fiant in Deus, in sa pregadoria de Daniele, e Deus gliele aiat dadu. Bidimus in custa esperièntzia si realizare su printzìpiu insegnadu dae Gesùs: “ pedides e b'at a èssere dadu ”. Ma est craru chi pro otènnere custu resurtadu sa lealidade de su richiedente at a dèvere superare totu sas proas. Sa fortza retzida dae Daniele at a pigare forma agende subra de sos pensamentos de su re chi at a èssere sutapostu a una proa innegàbile e ladina chi l'at a custrìnghere a ammìtere s'esistèntzia de su Deus de Daniele finas a tando disconnotu a issu e a su pòpulu suo.             

Daniele 2:24 A pustis de custu Daniele fiat andadu in Arjoch, a su cale su re aiat cumandadu de distrùere sos sàgios de Babilònia; e issu fiat andadu e l'aiat faeddadu gasi: Non distruais sos sàgios de Babilònia! Giughe·mi dae in antis su re e l'apo a dare s'acrarimentu.

24a-  S'amore divinu si leghet in Daniele chi pessat de atzivire sa vida a sos sàgios paganos. Fintzas custu est unu cumportamentu chi testimòniat a Deus sa bonidade sua e compassione, in un'istadu de ànimu de perfeta mavelia. Deus s'acuntentat, su tzeracu suo lu glorìficat cun sas òperas de sa fide sua.

Dan 2:25 Arjoch aiat giutu deretu Daniele dae in antis su re e l'aiat faeddadu gasi: «Apo agatadu intre sos presoneris de Giuda un'òmine chi at a dare acrarimentos a su re.

25a-  Deus tenet su re in grandu amargura, e sa sola prospetiva de otènnere sa risposta tantu disigiada at a fàghere apasigare deretu s'ira sua.

Dan 2:26 E su re, rispondende, aiat naradu a Daniele, su cale nùmene fiat Beltshatsar: Mi podes ammustrare su bisu chi apo tentu e s'acrarimentu suo?

26a-  Su nùmene paganu chi li benit dadu non càmbiat nudda. At a Èssere Daniele e non Beltsatsar a li dare sa risposta abetada.

Daniele 2:27 Daniele aiat rispòndidu a sa presèntzia de su re e aiat naradu: Custu chi su re domandat est unu segretu, chi sos sàgios, sos astròlogos, sos magos e sos indovinos non podent rivelare a su re.

27a-  Daniele intercede in praghere de sos sàgios. Custu chi su re pediat era issoro a s'in cuddae de sa portada issoro.

Dan 2:28 Ma b'at unu Deus in su chelu chi rivelat sos segretos e chi at fatu connòschere a su re Nabucodonosor custu chi at a capitare a sa fine de sos tempos. Custu est su bisu tuo e sas bisiones chi as tentu in su letu tuo.

28a-  Custu cumintzu de s'acrarimentu at a rèndere Nabucodonosor atentu, ca su tema de su futuru at semper turmentadu e angosciato sos òmines, e sa prospetiva de otènnere rispostas subra de custu tema est entusiasmante e confortante. Daniele dirighet s'atentzione de su re subra de su Deus bividore invisìbile, su chi est ispantosu pro su re chi adoraiat sas divinidades materializadas.

Daniele 2:29 Subra de su letu tuo, o re, t'est bènnidu a mente custa chi at a acontèssere a pustis de custu tempus; e cussu chi rivelat sos segretos b'at fatu connòschere custu chi at a capitare.

Dan 2:30 Si custu segretu m'est istadu riveladu, no est ca b'apat in mene una sabiduria prus manna de sa de totu sos bividores; ma est pro chi s'acrarimentu potzat èssere dada a su re e pro chi tue potzas connòschere sos pensamentos de su coro tuo.

30a-  no est chi b'apat in mene una sapièntzia superiora a sa de totu sos bividores; ma est gasi chi s'acrarimentu benit dada a su re

      Perfeta mavelia in atzione. Daniele si faghet a banda e narat a su re chi custu Deus invisìbile est interessadu a issu; custu Deus prus balente e eficatze de cussos chi at serbidu finas a tando. Imàginat s'efetu de custas paràulas subra de sa mente sua e subra de su coro suo.

30b-  e connosches sos pensamentos de su coro tuo

 Nella religione pagana, sos standard de su bene e de su malu de su beru Deus benint disconnotos. Sos res non benint mai postos in discussione, ca sunt tìmidos e tìmidos ca s'issoro pòdere est mannu. S'iscoberta de su beru Deus at a permìtere a Nabucodonosor de iscobèrrere in manera graduale sos difetos suos caratteriali; custu chi nemos diat àere tentu s'atrevimentu de fàghere intre sa gente sua. Sa letzione est girada fintzas a nois: podimus connòschere sos pensamentos de su coro solu nostru si Deus agit in sa cussèntzia nostra.

Dan 2:31 O re, tue aias castiadu e aia bidu una grandu imàgine; custa istàtua fiat immensa e de istraordinàriu lugore; istaiat dae in antis tene e s'aspetu suo fiat terrorosu.

31a-  as bidu una grandu istàtua; custa istàtua fiat immensa e de istraordinàriu lugore

 S'istàtua at a acrarire sas sutzessiones de sos grandu imperos terrenos chi s'ant a sutzèdere finas a sa torrada in glòria de Gesùs Cristu, dae inoghe s'aspetu immensu suo . Su lugore suo est su de sutzessivos guvernantes cobertos de richesas, glòria e onores rèndidos dae sos òmines.

31b-  istaiat dae in antis tene e s'aspetu suo fiat terrorosu.

 Su futuru profetadu dae s'istàtua s'agatat dae in antis su re e non segus de issu. S'aspetu terrorosu suo profetat sas moltitudini de mortes umanas chi at a causare, sas gherras e sas persecutziones chi ant a caraterizare s'istòria umana finas a sa fine de su mundu; sos guvernantes caminant subra de sos mortos.

Daniele 2:32 Sa conca de custa imàgine fiat dae oro puru; su petorras suo e sas bratzos suos fiant dae prata; su bentre sua e sas suas cosce fiant de ràmene;

32a-  Sa conca de custa istàtua fiat dae oro puru

 Daniele l'at a cunfirmare in su versetto 38, sa conca dae oro est su matessi re Nabucodonosor. Custu sìmbulu lu caraterizat ca pro primu s'at a cunvertire e at a serbire cun fide su beru Deus creadore. S'oro est su sìmbulu de sa fide purificata in 1 Pietro 1:7. Su suo longu regnu at a signare s'istòria religiosa e at a giustificare sa mentovu suo in sa Bìbbia. In prus, costituit su capu de su fàbricu de sas sutzessiones de sos guvernantes terrenos. Sa profetzia comintzat in su primu annu de su regnu suo in su – 605.

32b-  su petorras suo e sas bratzos suos fiant dae prata

 Sa prata tenet prus pagu balore de s'oro. S'alterat, s'oro restat inalterabile. semus assistende a unu degradu de sos balores umanos chi sighit sa descritzione de s'istàtua de cùcuru a fundu. De su – 539, a s'imperu caldeo at a sutzèdere s'imperu de sos Medas e de sos Persiani.

32c-  su bentre sua e sas suas cosce fiant de ràmene

 Fintzas s'otone tenet prus pagu balore de sa prata. Est una lega metàllica a base de ràmene. Si guastat in manera orrorosa e càmbiat aspetu in su tempus. Est fintzas prus tostu de sa prata, ateretantu prus tostu de s'oro, chi de petzi abarrat meda malleabile. Sa sessualidade est in su tzentru de s'imàgine seberada dae Deus, ma est fintzas s'imàgine de sa riprodutzione umana. S'imperu gregu, ca tale est, s'at a rivelare difatis meda prolifico, donende a s'umanidade sa cultura pagana sua chi at a sighire finas a sa fine de su mundu. Sas istàtuas gregas in otone fùndidu e fùndidu ant a èssere ammiradas dae su pùblicu finas a sa fine. Sa nudidade de su corpus est rivelada e sa sua morale depravata est illimitada; custas cosas rendent s'imperu gregu unu tìpicu sìmbulu de su pecadu chi at a durare a traessu de sos sèculos e sos millènnios finas a sa torrada de Cristu. In Dan. 11,21-31, su re gregu Antioco 4 naradu Epifane, persecutore de su pòpulu ebràicu  “7 annos” intre – 175 e – 168, at a èssere presentadu comente a unu tipu de su persecutore papale chi pretzedet in su relatu profetosu de custu capìtulu. Custu versetto 32 agrupat e èvocat posca sos imperos chi aiant giutu a s'imperu romanu.

Dan 2:33 sas ancas suas dae ferru; sos pees suos, in ala dae ferru e in ala de arghidda.

33a-  sas ancas suas, dae ferru

 Comente a su de bator imperos profetados, su de Roma est caraterizadu dae su màssimu indurimento rapresentadu dae su ferru. Est fintzas su metallu prus comunu chi s'òssidat, arrugginisce e si distruet. Fintzas in custu casu su peoramentu est cunfirmadu e est in crèschida. Sos romanos sunt politeistas; adotant sos de sos unos inimigos derrotados. Est gasi chi su pecadu gregu, a traessu de s'estensione sua, s'at a estèndere a totu sos pòpulos de s'imperu suo.

33b-  sos pees, in ala dae ferru e in ala de arghidda

 In custa fase un'ala de arghidda romanit custu tostu domìniu. S'acrarimentu est simpre e istòrica. In su 395, s'Imperu Romano si disgregò e de sighida sos deghe pòddighes de sos pees de s'istàtua diant àere giutu a tèrmine sa fundatzione de deghe regnos cristianos indipendentes ma totus postos suta de sa supervisione religiosa de su Pìscamu de Roma chi diat èssere devènnidu Papa de su 538. Custos deghe re sunt mentovados in Daniele 7:7 e 24.

Dan 2:34 Mentras fias castiende, una pedra aiat rùidu sena manu e aiat corfidu sos pees dae ferru e arghidda de s'istàtua e los frantumò.

34a-  S'imàgine de sa pedra chi corfit s'ispirat a sa pràtica de sa morte pro lapidazione. Custu era su standard pro s'esecutzione de sos peccatori culpèvoles in s'antigu Israele. Custa pedra benit tando a lapidare sos peccatori terrenos. S'ùrtima piaga de s'ira de Deus ant a èssere sos chicchi de gràndine segundu Apocalisse 16:21. Custa imàgine profetat s'atzione de Cristu contra sos peccatori in su momentu de su gloriosa torrada sua divinu. In Zac 3,9, s'Ispìritu dat a Cristu s'imàgine de una pedra, cudda printzipale de s'àngulu, cudda cun cale Deus comintzat su fàbricu de s'edifìtziu ispirituale suo: Aco', comente a sa pedra chi apo postu dae in antis Giosuè , b'at sete ogros subra de custa pedra; aco', deo matessi apo a influire custu chi b'at a èssere influidu, narat l'Eterno de sos esèrtzitos; e in una die apo a eliminare s'ingiustìtzia de custu paisu. Leghimus posca in Zac.4,7: Chie ses tue, grandu monte, dae in antis Zorobabele? As a bènnere appranadu. At a pònnere sa pedra printzipale intre acclamazioni: Gràtzia, gràtzia pro issa! In custu matessi logu, a sos versetti 42 e 47, leghimus: M'aiat naradu: Ite bides? Aia rispòndidu: Càstio, e aco' b'at unu candelabro totu dae oro, cun unu vasu subra e chi cuntenet sete lampadas, cun sete tubos pro sas lampadas chi sunt subra de s'ala superiora de su candelabro ; … Ca cussos chi disprezzavano sa die de sos lecos cumintzos s'ant a allegrare cando ant a bìdere su livellu in sas manos de Zorobabele. Custos sete sunt sos ogros de su Sennore, chi cursant totu sa terra . A cunfirma de custu messàgiu, amus a agatare in Apocalisse 5:6, custa imàgine, in cale sos sete ogros de sa pedra e su candelabro sunt atribuidos a s'Agnello de Deus, est a nàrrere Gesùs Cristu: E aia bidu, in mesu de su tronu e sos bator èsseres bividores e in mesu de sos sèneghes un'angione chi era inie, comente a immolato. Teniat sete corna e sete ogros, chi sunt sos sete ispìritos de Deus mandados subra de totu sa terra. In su cabu de sos pòpulos peccatori est acumpridu dae Deus in persone, no intervenit calicuna manu umana.

Daniele 2:35 Tando su ferru, s'arghidda, su brunzu, sa prata e s'oro si frantumarono paris e fiant devènnidos comente a sa pula chi fuit dae s'aia istiale; su bentu los aiat giutu bia e de issos non fiat istadu prus agatadu rastru. Ma sa pedra chi aiat corfidu s'imàgine fiat devènnidu unu grandu monte e aiat prenadu totu sa terra.

35a-  Tando su ferru, s'arghidda, su brunzu, sa prata e s'oro si frantumarono paris e fiant devènnidos comente a sa pula chi fuoriesce de s'aia de istiu; su bentu los aiat giutu bia e de issos non fiat istadu prus agatadu rastru.

      A sa torrada de Cristu, sos discendentes de sos pòpulos simbulegiados dae s'oro, de sa prata, de su brunzu, de su ferru e de s'arghidda aiant abarradu totus in sos issoro pecados e dignos de destruidura a banda sua, e s'imàgine profetat custu annichilimentu.

35b-  Ma sa pedra chi aiat corfidu s'imàgine fiat devènnidu unu grandu monte e aiat prenadu totu sa terra

 S'Apocalisse at a rivelare chi custu annùntziu s'at a acumprire de su totu petzi a pustis de sos milli annos de su cabu tzeleste, cun s'insediamentu de sos elettos subra de sa terra rinnovada, in Apoc. 4, 20, 21 e 22.             

Dan 2:36 Custu est su bisu. Amus a dare s'acrarimentu dae in antis su re.

36a-  Su re in fines intendet custu chi at bisadu. Una risposta de su gènere non podet èssere imbentada, ca fiat impossìbile lu trampare. Cussu chi li descriet custas cosas at tando retzidu issu matessi sa matessi bisione. E rispondet fintzas a sa rechesta de su re ammustrende·si capatzu de interpretare sas imàgines e de nde dare su significadu.

Daniele 2:37 O re, tue ses su re de sos res, ca su Deus de su chelu t'at dadu domìniu, potèntzia, fortza e glòria;

37a-  Aprètzio meda custu versetto in cale bidamus Daniele faeddare in modu informale a su balente re, ite chi perunu òmine diat atrevire fàghere a sas dies pervertidas nostras e corrùmpidos. S'arresonu informale no est chi ofendet, Daniele tenet respetu pro su re caldeo. Sa tuinalità est petzi sa forma gramaticale impreada dae unu sugetu isoladu chi s'espressat a un'ùnicu tres unu. E “pro cantu mannu siat su re, no est in prus pagu un'òmine” comente podiat nàrrere a tempus suo s'atore Molière. E la derivat de sos votos ingiustificati naschet in sos tempos suos cun Luigi 14 , s'orgolliosu “re sole”.

37b-  O re, tue ses su re de sos res, ca su Deus de su chelu t'at dadu l'impero

 Prus chi respeto, Daniele giughet a su re unu reconnoschimentu tzeleste de cale non fiat in connoschimentu. Difatis su tzeleste Re de sos res atestat de àere fraigadu su re terrenu de sos res. Guvernare subra de sos res costituit su tìtulu imperiale. Su sìmbulu de s'imperu sunt " sas alas de s'àbbila " chi l'ant a caraterizare comente a su primu imperu in Dan.7.

37c-  potèntzia,

 Designat su deretu de dominare subra de sas moltitudini e si mesurat in cantidade, est a nàrrere in massa.             

      Podet fàghere girare sa conca e prenare de altivesa unu re balente. Su re a bias at a tzèdere a s'altivesa e Deus l'at a sanare a traessu de una tosta proa de umiliatzione rivelada in Dan.4. Devet atzetare s'idea chi no at otentu su podere suo cun sas solas fortzas suas, ma ca su beru Deus li l'at dadu. In Dan.7, custu podere at a assùmere s'imàgine simbòlica de s'Orso de sos Medas e de sos Persiani.

      Otentu su pòdere, a bias, intendende unu bòidu in si matessi e in sa vida pròpia, sos òmines si suitzidant. Su podere ti faghet fantasticare de otènnere una grandu cuntentesa chi no arribbat. “Totu nou, totu bellu” narat su ditzu, ma custa sensatzione a gherra tosta. In sa vida moderna, artistas rinomati, ammirados e arrichidos finint pro si suitzidare nointames una resessida aparente, abbagliante e gloriosu.

37d-  fortza

 Designat s'atzione, sa pressione suta custringhidura chi faghet aprigare s'aversàriu in una cumbata. Ma custu chertu podet èssere giuta contra si matessi. Faeddamus posca a fortza de caràtere. Sa fortza si mesurat in calidade e atòliu.

      Tenet fintzas su sìmbulu suo: su leone segundu Giudici 14:18: “ custu chi est prus forte de su leone, custu chi est prus durche de su mele ”. Sa fortza de su leone est in sos mùsculos suos; cuddos de sas francas suas e de sos brancas suas ma mescamente sos de sa buca sua chi aferrat e isfiadat sas vìtimas suas in antis de divorarle. Sa rivelatzione deviada de custa risposta a s'enigma postu a sos Filisteos de Sansone at a devènnere sa cunsighèntzia de un'atzione a fortza sena pari a banda sua contra de issos.

37°  e glòria .

 Custa paràula càmbiat significadu in sos cuntzetos terrestres suos e tzelestes. Nabucodonosor aiat otentu sa glòria umana finas a custa esperièntzia. Lu pràghere de dominare e detzìdere su destinu de totu sas creaturas de sa terra. Li restat de iscobèrrere sa glòria tzeleste chi Gesùs Cristu at a otènnere faghende·si, Maestro e Sennoras, tzeracu de sos tzeracos suos. Pro sa sarvesa sua, a sa fine at a atzetare custa glòria e sas cunditziones tzelestes suas.                                         

Daniele 2:38 Issu t'at dadu in sas manos, in ue si siat dimorano, sos fìgios de sos òmines, sas bèstias de su sartu e sos pugiones de su chelu, e t'at costituidu guvernadore subra totus issoro: tue ses cussu chi ses sa conca dae oro.

38a-  Custa imàgine at a èssere impreada pro designare Nabucodonosor in Dan.4:9.

38b-  ses sa conca dae oro.

 Custas paràulas ammustrant chi Deus connoschet in antìtzipu sos sèberos chi Nabucodonosor at a fàghere. Custu sìmbulu, sa conca dae oro , profetat sa sua benidora santificazione e s'eletzione sua pro sa sarvesa eterna. S'oro est sìmbulu de sa fide purificata segundu 1 Pietro 1:7: pro chi sa proa de sa fide bostra, prus pretziosa de s'oro corruttibile (chi però si proat cun su fogu), potzat resurtare in lode, glòria e onore, cando Gesùs Cristu at a apàrrere . S'oro , custu metallu malleabile, est s'imàgine de custu grandu re chi si lassat trasformare de s'òpera de su Deus creadore .

Daniele 2:39 A pustis de tene at a pesare unu àteru regnu, inferiore a su tuo; posca unu de tres regnos, chi at a èssere dae brunzu, e at a dominare subra de totu sa terra;

39a-  In su cursu de su tempus, sa calidade umana at a peorare; sa prata de su petorras e de sos duos bratzos de s'istàtua est inferiora a s'oro de sa conca. Comente Nabucodonosor, Dario su Medo s'at a cunvertire, Tziru 2 su Persianu fintzas segundu Esd.1:1 a 4, totus amant fintzas Daniele; e a pustis de issos Dariu su Persianu e Artaserse 1 segundu Esd.6 e 7. In sas proas s'ant a allegrare in su bìdere su Deus de sos ebreos bènnere a agiudu de sos suos.

39b-  posca unu de tres regnos, chi at a èssere dae brunzu, e chi at a dominare subra de totu sa terra.

 Inoghe sa situatzione pro s'imperu gregu peorat in manera grave. S'otone, su sìmbulu chi lu rapresentat, designat s'impuridade, su pecadu . S'istùdiu de Dan.10 e 11 nch'at a permìtere de nde cumprèndere su ca. Ma giai est in chistione sa cultura de su pòpulu in cantu imbentore de sa libertade republicana e de totus sas deviatziones perversas suas e corrùmpidas chi segundu su printzìpiu non tenent làcana, aco' ca Deus narat in Pro. 29,18: Cando non b'at rivelatzione , sa gente est sena ritegno; Felice si respeta sa lege! 

Dan 2:40 B'at a èssere unu de bator regnos, forte comente a su ferru; etotu comente a su ferru truncat e truncat ogni cosa, gasi at a truncare e truncat ogni cosa, comente a su ferru chi truncat ogni cosa.

40a-  Sa situatzione peorat cun custu de bator regnos chi est su de Roma chi at a dominare sos imperos pretzedentes e nd'at a adotare totu sas divinidades, gasi chi at a acumulare totus sas caraterìsticas negativas issoro giughende una novidade, una disciplina ferrea de implacabile durezza . Custu lu rendet gasi eficatze chi perunu paisu bos podet resistire; tantu chi s'imperu suo s'at a estèndere de s'Inghilterra a ovest finas a Babilònia a est. Su ferru est a beru su sìmbulu suo, de sas ispadas suas a dòpiu trincu, de sas armaduras suas e de sos iscudos suos, tantu chi cando atacat, s'esèrtzitu assumet s'aspetu de unu carapace irto de puntas de lantza, formidàbile eficatze contra atacos disordinados e aia ispèrdidu de sos inimigos suos.

Dan 2:41 E comente as bidu sos pees e sos pòddighes, in ala de arghidda e in ala dae ferru, custu regnu at a èssere partzidu; ma at a tènnere in issu calicuna cosa de sa fortza de su ferru, ca as bidu lu ferro mescolato cun s'arghidda.

41a-  Daniele no l'ispetzìficat ma s'imàgine faeddat. Sos pees e sos pòddighes rapresentant una fase dominante chi at a sutzèdere a s'imperu romanu paganu imaginadu dae su ferru . Partzidu, custu imperu romanu at a devènnere su campu de batalla de sos piticos regnos aende·si formados a pustis de sa disgregatzione sua. S'alleàntzia de su ferru e de s'arghidda non creat fortza, ma partzidura e debilesa. Leghimus s'arghidda de su vasaio . Su vasaio est Deus segundu Geremia 18:6: Non potzo deo mi cumportare versu de bois comente a custu vasaio, o domo de Israele? narat su Sennore. Mi', comente a s'arghidda est in sas manos de su vasaio, gasi bois seis in sas manos meas, o domo de Israele! Custa arghidda est su cumponente paghiosu de s'umanidade de cale Deus seletzionat sos elettos suos e los rendet vasos de onore.

Daniele 2:42 E comente a sos pòddighes de sos pees fiant in ala dae ferru e in ala de arghidda, gasi custu regnu at a èssere in ala forte e in ala fràgile.

42a-  Nòdida chi su ferru romanu aiat sighidu finas a sa fine de su mundu, mancari s'Imperu Romano aiat pèrdidu s'unidade sua e su domìniu suo in su 395. S'acrarimentu istat in sa ripresa sua de su domìniu a traessu de s'ammaju religiosu de sa fide catòlica romana. Custu est dèvidu a s'apògiu armadu dadu dae Clodoveo e de sos imperadores bizantinos a su pìscamu de Roma a inghìriu a su 500. Issos aiant costruidu su prestìgiu suo e su nou podere suo papale chi l'aiant rèndidu, ma petzi a sos ogros de sos òmines, su leader terrenu de sa crèsia cristiana. de su 538.

Dan 2:43 As bidu lu ferro mescolato cun s'arghidda, ca ant a èssere mescolati de alleàntzias umanas; ma non ant a èssere unidos intre issos, etotu comente a su ferru non s'unit a s'arghidda.

43a-  Sos pòddighes de sos pees, in nùmeru de deghe , ant a devènnere deghe corna in Dan. 7:7 e 24. A pustis de su corpus, e sos pees, rapresentant sas natziones cristianas otzidentales de s'Europa in sos ùrtimos tempos, est a nàrrere sos era nostros. Denuntziende sas ipòcritas alleàntzias de sas natziones europeas, Deus aiat riveladu 2.600 annos a oe sa fragilidade de sos acòrdios chi unint sos pòpulos de su de oe Europa, unidos apuntu subra de sa base de sos “Tratados de Roma”.

Daniele 2:44 Al tempus de custos res, su Deus de su chelu at a intzitare unu regnu chi no at a èssere mai distrùidu e no at a colare mai suta de su domìniu de unu àteru pòpulu; at a truncare e at a distrùere totus custos regnos, e issu matessi at a durare pro semper.

44a-  Al tempus de custos res

 Sa cosa est cunfirmada, sos deghe pòddighes sunt cuntemporàneas a sa torrada gloriosa de Cristu.

44b-  su Deus de su chelu at a intzitare unu regnu chi no at a èssere mai distrùidu

 Sa seletzione de sos elettos acontesset suta de su nùmene de Gesùs Cristu finas dae su ministeru suo, durante sa sua in antis bènnida subra de sa terra, pro espiare sos pecados de cussos chi sarva. Ma durante sos duamìgia annos chi aiant sighidu custu ministeru, custa seletzione fiat istadu acumprida in sa mavelia e in sa persecutzione a banda de su campu diabòlicu. E de su 1843, cussos chi Gesùs sarvat sunt pagos, comente a at a cunfirmare s'istùdiu de Dan. 8 e 12.

      Lòmpidos a su tèrmine de sos 6000 annos de su tempus de sa seletzione de sos elettos, su 7° millènniu aberit su sàbadu de s'eternidade petzi a sos elègidos redenti de su sàmbene de Gesùs Cristu partinde dae Adamo e Eva. Totus ant a èssere istados seletzionados pro sa fidelidade issoro ca Deus pigat cun sese èsseres umanos fideles e obbedienti, cunsignende su diàulu, sos ànghelos rebellos suos e sos èsseres umanos disobbedienti a sa cumpleta destruidura de sas ànimas issoro.

44c-  e chi no at a colare suta de su domìniu de unu àteru pòpulu

 Ca ponet fine a sas dominatziones e a sas sutzessiones umanas terrenas.

44d-  at a truncare e at a distrùere totus custos regnos, e issu matessi at a durare pro semper

 S'Ispìritu ispiegat su significadu chi dat a sa paràula fine; significadu assolutu. B'at a àere s'eliminatzione de totu s'umanidade. E Apoc.20 nche svelerà ite càpitat in su cursu de su de sete millènnios . Amus a iscobèrrere gasi su programa prevìdidu dae Deus. Subra de sa terra desolata su diàulu at a èssere tentu presoneri, sena calicuna cumpangia tzeleste nen terrena. E in chelu,  1000 annos, sos elettos ant a giudicare sos malvagi mortos. A su tèrmine de custos 1000 annos, sos malvagi ant a risòrgere pro su cabu finale. Su fogu chi los distruet purificherà sa terra chi Deus at a fàghere noa glorifichende·la pro acollire su tronu suo e sos suos eletos redenti. S'imàgine de sa bisione resumet duncas atziones prus cumplessas chi s'Apocalisse de Gesùs Cristu at a rivelare.

Daniele 2:45 Custu est inditadu dae sa pedra chi as bidu rùere de su monte sena s'agiudu de calicuna manu, e chi aiat truncadu in cantos su ferru, su brunzu, s'arghidda, sa prata e s'oro. Su grandu Deus at fatu ischire a su re ite at a capitare a pustis de custu. Su bisu est beru e s'acrarimentu suo est tzerta.

45a-  In fines, a pustis de sa sua bènnida, Cristu simbulegiadu dae sa pedra , su cabu tzeleste de milli annos e s'esecutzione sua de su cabu finale, subra de sa noa terra restaurada dae Deus, at a pigare forma e logu su grandu monte annuntziadu in sa bisione pro issu s'eternidade.

Daniele 2:46 Tando su re Nabucodonosor aiat rùidu cun sa cara a terra, aiat adoradu Daniele e aiat ordinadu chi l'esserent ofertos sacrifìtzios e intzensu.

46a-  Ancora paganu, su re reagit segundu sa natura sua. Aende retzidu dae Daniele totu custu chi aiat pedidu, si prostrò dae in antis issu e aiat mantentu sos aficos suos. Daniele non s'oponet a sas atziones idolatriche chi pràticat in sos cunfrontos suos. Est ancora tropu chitzo pro lu contraìghere e lu pònnere in discussione. Su tempus, chi apartenet a Deus, at a fàghere su traballu suo.

Daniele 2:47 E su re aiat faeddadu a Daniele, narende: «A beru su deus Tuo est su Deus de sos de sos e su Sennore de sos res, e issu rivelat sos segretos, ca tue as pòdidu iscobèrrere custu segretu.

47a-  Custu fiat istadu su primu passu de su re Nabucodonosor cara a sa cunversione sua. No at a pòdere mai ismentigare custa esperièntzia chi lu custringhet a ammìtere chi Daniele est in relatzione cun su beru Deus, antis, su Deus de sos de sos e su Sennore de sos res . Ma s'entourage paganu chi l'assistit at a istentare sa cunversione sua. Sas paràulas suas testimòniant s'eficatzidade de s'òpera profetosa. Su podere de Deus de nàrrere in antìtzipu custu chi at a capitare ponet s'òmine normale in cara a su muru de s'evidèntzia cumbinchidora a sa cale s'elettu tzedet e su rùidu resistit.

Daniele 2:48 Tando su re aiat intzitadu Daniele e l'aiat dadu medas ricos donos; l'aiat dadu su cumandu subra de totu sa provìntzia de Babilònia e l'aiat costituidu guvernadore supremu de totu sos sàgios de Babilònia.

48a-  Nabucodonosor si fiat cumportadu in sos cunfrontos de Daniele in su matessi modu in cale su Faraone aiat agidu in antis de issu in sos cunfrontos de Giuseppe. Cando sunt intelligentes e no ostinatamente aia serradu e blocados, sos grandu leaders ischint apretziare sos servìtzios de unu servidore de sas calidades pretziosas. Issoro e su pòpulu issoro sunt benefitziàrios de sas beneditziones divinas chi reposant subra de sos elettos suos. Sa sapièntzia de su beru Deus est tando de benefìtziu a totus.

Daniele 2:49 Daniele aiat pedidu a su re de afidare s'amministratzione de sa provìntzia de Babilònia a Sadrach, Meshac e Abednego. E Daniele fiat in sa corte de su re.

49a-  Custos bator giòvanos si distinghiant, pro s'atitudine issoro in manera piessigna fidele cara a Deus, de sos unos àteros giòvanos ebreos chi fiant bènnidos cun issos a Babilònia. A pustis de custa proa, chi diat àere pòdidu devènnere drammàtica pro totus, aparit s'aprovatzione de su Deus bividore. Bidimus gasi sa diferèntzia chi Deus faghet intre cussos chi lu serbint e cussos chi no lu serbint. Àrtziat sos elettos suos chi si sunt ammustrados dinnos, publicamente, a sos ogros de totu sas persones.

    Daniele 3

Dan 3:1 Su re Nabucodonosor aiat fatu un'istàtua dae oro, arta sessanta cubiti e larga ses cubiti. L'aiat pesadu in sa badde de Tosta, in sa provìntzia de Babilònia.

3a-  Su re fiat conchinadu ma non ancora cunvertidu dae su Deus bividore de Daniele. E sa megalomania lu caraterizat ancora. Sos adultos a fùrriu a issu l'ànimant in custu percursu comente a sa mariane de sa favola faghet cun su corbu, l'adorant e lu vènerant comente a unu deus. In prus, su re finit pro si paragonare a unu deus. B'at in nàrrere chi in su paganèsimu la derivat est fàtzile ca sas àteras farsas divinidades sunt immòbiles e cungeladas suta forma de istàtuas mentras issu, su re, essende biu, est giai superiore a issos. Ma cantu malu s'imprea custu oro pro pesare un'istàtua! Craru sa bisione pretzedente no at ancora dadu sos frutos suos. Fortzis fintzas sos onores chi su Deus de sos de sos l'at riservadu ant contribuidu a mantènnere e peri a crèschere s'altivesa sua. S'oro, sìmbulu de sa fide purificata de sa proa segundu 1 Pietro 1,7, at a agiuare a rivelare sa presèntzia de custu tipu de fide sublime in sos tres cumpàngios de Daniele, in sa noa esperièntzia contada in custu capìtulu. Custa est una letzione chi Deus girat in particulare a sos elettos suos in s'ùrtimu protzessu avventista, cando unu decretu de morte profetadu in Apocalisse 13:15 istat pro li dogare sa vida.

Dan 3:2 Su re Nabucodonosor aiat cunvocadu sos sàtrapos, sos amministradores, sos guvernadores, sos giùighes supremos, sos tesoreris, sos dotores de sa lege, sos giùighes e totu sos magistratos de sas provìntzias ca bennerent a sa dedicazione de s'imàgine chi su re Nabucodonosor teniat innalzato.

2a-  A diferèntzia de su calvàriu de Daniele in Dan.6, s'esperièntzia no est dèvida a sas tramas de sas persones chi inghìriant su re. Inoghe est su frutu de sa personalidade sua chi si rivelat.

Dan 3:3 Tando sos sàtrapos, sos amministradores, sos guvernadores, sos capos giùighes, sos tesoreris, sos dotores de sa lege, sos giùighes e totu sos magistratos de sas provìntzias si fiant riunidos pro dedicare s'imàgine chi su re Nabucodonosor aiat fatu pesare. Istaiant dae in antis s'imàgine chi Nabucodonosor aiat pesadu.

Dan 3:4 E s'araldo aiat abboghinadu a grandu boghe: Custu est custu chi bi cumandant, pòbulet, natziones e òmines de ogni limba!

Dan 3:5 Cando udrai su sonu de sa trumba, de su flàutu, de sa chiterra, de su sambuco, de su salterio, de sa cornamusa e de ogni sorta de trastos musicales, tando ti prostrerai e as a adorare s'istàtua dae oro pesada dae su re Nabucodonosor.

5a-  In su su momentu chi intendes su sonu de sa trumba

 Su signale de sa proa at a èssere dadu dae su sonu de sa trumba , etotu comente a sa torrada de Gesùs Cristu est simbulegiadu in Apocalisse 11:15 de su sonu de sa de sete trumbas , e fintzas las ses punitziones pretzedentes sunt simbulegiadas dae sas trumbas.

5b-  ti prostrerai

 Sa prostrazione est sa forma fìsica de s'onore resu. In Apocalisse 13:16, Deus lu simbulègiat a traessu de sa manu de sos òmines chi ant a retzire su semu de sa bèstia, chi cunsistet in su praticare e onorare sa die de su sole paganu chi at sostituidu su santu sàbadu divinu .

5c-  e l'as a Adorare

 S'adoratzione est sa forma mentale de s'onore resu. In Apocalisse 13:16, Deus l'imàginat a traessu de sos cherbeddos de s'òmine chi retzit su semu de sa bèstia .

 Custu versetto nche permitet de iscobèrrere sas craes de custos sìmbulos mentovados in s'Apocalisse de Gesùs Cristu. Sos cherbeddos e sa manu de s'òmine resument sos pensamentos suos e sas òperas suas e intre sos elettos custos sìmbulos retzint su sigillu de Deus in contrapositzione a su semu de sa bèstia , identificadu cun sa "domìniga" de su catolitzèsimu romanu, atzetadu e amparadu de sos protestantes finas dae su s'intrada issoro in s'alleàntzia ecumènica.

 Totu s'organizatzione de custa medida impostat de su re Nabucodonosor at a èssere rinnovada a sa fine de su mundu in sa proa de fidelidade a su sàbadu de su Deus creadore. Ogni sàbadu, su refudu a su traballu de sos elettos at a testimoniare sa resistèntzia issoro a sa lege de sos òmines. E domìniga, su refudu issoro de partetzipare a su cultu comunu impostu los at a identificare comente a rebellos de cales si bisòngiat liberare. At a bènnere tando pronuntziada sa cundenna a morte. Su protzessu at a èssere duncas in manera perfeta coerente cun custu chi ant a bìvere sos tres cumpàngios de Daniele, issos matessi de su totu beneitos dae Deus pro sa fidelidade giai dimustrada.

 Nointames, in antis de sa fine de su mundu, custa letzione fiat istadu oferta in su primu logu a sos ebreos de s'antiga alleàntzia chi fiant istados sutapostos a una sìmile proa intre su – 175 e su – 168, pessighidos a morte de su re gregu Antioco 4 naradu Epifane. E Dan.11 at a testimoniare chi unos cantos ebreos fideles aiant prefertu èssere ochidos prusaprestu chi cummìtere un'abominio dae in antis su beru Deus issoro. Ca in cuddas dies Deus no est intervènnidu pro los sarvare miracolosamente, gasi comente no est intervènnidu posca pro sos cristianos ochidos dae Roma.

Dn 3:6 Chie non si prostrerà e no at a adorare, at a èssere deretu ghetadu in una fornace ardente.

6a-  Pro sos cumpàngios de Daniele sa minetza est sa fornace ardente . Custa minetza de morte est s'imàgine de su decretu de morte finale. Ma b'at diferèntzia intre sas duas esperièntzias de su cumintzu e sa de sa fine, ca a sa fine, sa fornace ardente at a èssere su castigu de su cabu finale subra de sos aggressori persecutòrios de sos santos seberados dae Deus.

Dan 3:7 Cando duncas totu sos pòpulos aiant intesu su sonu de sa trumba, de su flàutu, de sa chiterra, de su sambuco, de su salterio e de ogni trastu musicale, totu sos pòpulos, sas natziones e sos pòpulos de totu sas limbas ​si prostrò e aiat adoradu s'imàgine dae oro chi su re Nabucodonosor aiat fatu pesare.

7a-  Custu cumportamentu de sutamissione belle generale e unànime de sas massas a sas leges e a sos ordinamentos umanos profetat ancora su cumportamentu issoro pro como de s'ùrtima proa de sa fide terrena. Cun su matessi timoria s'at a ubbidire a s'ùrtimu guvernu universale de sa terra.

Daniele 3:8 In cudda ocasione e in cuddu matessi tempus fiant bènnidos unos cantos Caldei a acusare sos Giudei.

8a-  Sos elettos de Deus sunt su bersàlliu de s'ira de su diàulu chi dòminat totu sas ànimas chi Deus non reconnoschet comente a suas elègidas. Subra de sa terra custu òdiu diabòlicu si manifestat suta forma de gelosia e, in su matessi tempus, de grandu òdiu. Issos sunt tando retentos responsàbiles de totu sos malos de cales sufrit s'umanidade, mancari est lu contràrio chi ispiegat custos malos chi sunt in manera simple sa cunsighèntzia de s'ausèntzia de s'amparu issoro a banda de Deus. Cussos chi òdiant sos elettos ordint complotos pro los trasformare in un'esecrazione pobulare de cale si bisòngiat liberare ochende·los.

Dan 3:9 Issos aiant rispòndidu e aiant naradu a su re Nabucodonosor: O re, bive pro semper!

9a-  Intrant a iscena sos agentes de su diàulu, sa trama si crarit.

Dan 3:10 As dadu su cumandamentu chi cale si siat intendat su sonu de sa trumba, de su flàutu, de sa chiterra, de su sambuco, de su salterio, de sa cornamusa e de ogni sorta de trastos, si prostri e adoret s'imàgine dae oro ,

10a-  Ammentant a su re sas suas istaret paràulas e s'òrdine de s'autoridade bera sua a sa cale est recherta ubbidièntzia.

Dan 3:11 e cale si siat non s'inchinerà e no at a adorare at a èssere ghetadu in una fornace ardente.

11a-  S'ammentat fintzas sa minetza de morte; sa trampa si serrat subra de sos santos prescelti.

Dan 3:12 Como b'at Giudei a sos cales as afidadu s'amministratzione de sa provìntzia de Babilònia, Shadrach, Meshach e Abednego, òmines chi non tenent riguardu pro tene, o re; non serbint sos tuos dèi e no adorant s'istàtua dae oro chi tue as pesadu.

12a-  Sa cosa fiat previdìbile, essende sos artos incàrrigos afidados a ebreos istràngios, sa pèrfida gelosia alluta deviat manifestare su frutu suo de òdiu mortore. E gasi, sos elettos de Deus benint individuados e cundennados dae sa vindita populare.

Dan 3:13 Tando Nabucodonosor, airadu e airadu, aiat ordinadu chi esserent giutos Shadrach, Meshach e Abednego. E custos òmines fiant istados giutos dae in antis su re.

13a-  Ammentade·bos chi custos tres òmines aiant otentu de Nabucodonosor sas prus artas càrrigas in su regnu suo, ca l'apariant prus sàbios, prus intelligentes de sa gente de su pòpulu suo. Aco' ca s'istadu irritadu “ suo e furiosu ” at a ispiegare su suo momentàneu oblio de sas calidades etzetzionales issoro.

Dan 3:14 Nabucodonosor aiat rispòndidu issos: «Est fortzis intenzionale, Shadrach, Meshach e Abednego, chi non serbidas sos meos dèi e no adoradas s'imàgine dae oro chi tèngio arta?

14a-  No isetat mancu chi rispondant a sa pregonta sua: ses in manera deliberada disubbidende a sos òrdines meos?

Dan 3:15 Como sias prontu e cando udrai su sonu de sa trumba, de su flàutu, de sa chiterra, de su sambuco, de su salterio, de sa cornamusa e de ogni sorta de trastos, t'inchinerai e as a adorare s'imàgine chi Apo fatu; si no l'as a adorare, deretu as a èssere ghetadu in mesu de una fornace ardente. E chie est su deus chi t'at a liberare de sa manu mea?

15a-  Rendende·si contu de repente de cantu li siant ùtiles custos òmines, su re est prontu a ofèrrere issos una noa possibilidade ubbidende a s'òrdine imperiale suo universale.

      Sa pregonta posta at a retzire una risposta ispessada de su beru Deus chi Nabucodonosor paret àere ismentigadu, pigadu dae sas fainas de sa vida imperiale sua. Nudda, in prus, cunsentit de istabilire sa data de su fatu.

Dan 3:16 Shadrach, Meshach e Abednego aiant rispòndidu a su re Nabucodonosor: Non tenimus bisòngiu de ti rispòndere subra de custu argumentu.

16a-  Custas paràulas giradas a su re prus balente de su tempus suo parent iscandalosas e irriverenti, ma custos òmines chi las ant naradas non sunt persones rebellas. A su contràriu, costituint modellos de ubbidièntzia a su Deus bividore a su cale ant in manera firma detzìdidu de restare fideles.

Dan 3:17 Aco', su deus Nostru, chi nois serbamus, est capatzu de nche liberare de sa fornace ardente e nch'at a liberare de sa manu tua, o re.

17a-  A diferèntzia de su re, sos fideles eletos aiant cunservadu sas proas chi Deus aiat dadu issos pro dimustrare chi era cun issas in sa proa de sa bisione. Assotziende custa esperièntzia personale a sos ammentos gloriosos de su pòpulu liberadu issoro dae sos egitzianos e de s'iscravidade, a banda de custu matessi Deus fidele, ispinghent s'atrevimentu finas a su puntu de disafiare su re. Sa determinatzione issoro est totale, fintzas a costu de sa morte. Ma s'Ispìritu faghet profetare s'interventu suo: issu nch'at a liberare de sa manu tua, o re .

Dn 3:18 Sinunca ischi, o re, chi nois no amus a serbire sos tuos dèi e no amus a adorare s'imàgine dae oro chi tue as pesadu.

18a-  E s'in casu in cale s'agiudu de Deus non bèngiat, est mègius pro issos mòrrere comente a fideles elègidos prusaprestu chi subravìvere comente a traitorios e codardi. Custa fidelidade l'amus a agatare in sa proa impostat de su persecutore gregu in su – 168. E posca, durante totu s'era cristiana, intre sos beros cristianos chi finas a sa fine de su mundu no ant a confùndere sa lege de Deus cun sa lege de sos òmines malvagi.

Dan 3:19 Tando Nabucodonosor fiat istadu prenu de ira e aiat cambiadu cara, volgendo la fatzat contra Shadrac, Meshac e Abednego. Aiat torradu a faeddare e aiat ordinadu chi sa fornace esseret caentada sete bias de prus de cantu diat àere dèvidu èssere caentada.

19a-  Bisòngiat tènnere presente chi custu re mai durante sa vida sua aiat bidu ne aiat intesu perunu s'opònnere a sas detzisiones suas; su chi giustìficat sa fùria sua e su cambiamentu in s'aspetu de su cara sua . Su diàulu intrat a issu pro lu giùghere a ochire sos elettos de Deus.

Daniele 3:20 Posca aiat cumandadu a unos cantos sordados prus fortes de s'esèrtzitu suo de ligare Sadrac, Mesac e Abednego e de los ghetare in sa fornace ardente.

Daniele 3:21 E custos òmines fiant istados ligados cun sos issoro calzoni, sas tùnicas issoro, sos manteddos issoro e sas issoro unas àteras bestes, e fiant istados ghetados in mesu de sa fornace ardente.

21a-  Totus custos materiales mentovados sunt combustìbiles gasi comente lu sunt sos corpos carrales issoro.

Daniele 3:22 Ca s'òrdine de su re fiat severu e sa fornace era in manera istraordinària caente, sa frama aiat ochidu sos òmines chi b'aiant ghetadu Sadrach, Meshach e Abednego.

22a-  Sa morte de custos òmines testimòniat s'eficatzidade mortale de su fogu de custa fornace.

Daniele 3:23 E custos tres òmines, Sadrac, Mesac e Abed-nego, aiant rùidu presos in mesu de sa fornace ardente.

23a-  S'òrdine de su re benit esecutadu, ochende fintzas sos suos matessi tzeracos.

Daniele 3:24 Tando su re Nabucodonosor aiat tentu timoria e si fiat artadu in presse. E issu, rispondende, aiat naradu a sos cussigeris suos: Non tenimus nois ghetadu tres òmines presos in mesu de su fogu? Aiant rispòndidu a su re: Tzertamente, o re!

24a-  Su re de sos res de su tempus suo non podet crèere a sos ogros suos. Custu chi bidet andat in prus de s'imaginatzione umana. Intendet su bisòngiu de s'incoragire pedende a chie l'inghìriat si s'atzione de ghetare tres òmines in su fogu de sa fornace est una realidade. E custos li cunfirmant sa cosa: Est tzertu, o re!

Daniele 3:25 Issu aiat rispòndidu e aiat naradu: Ellus, bido bator òmines sena ligàmines, chi caminant in mesu de su fogu e non subint calicunu disacatu; e sa figura de su bator unu assimìgiat a sa de unu fìgiu de sos deos.

25a-  Paret chi petzi su re apat tentu sa bisione de su de bator pessonàgios chi l'aiat ispramadu. Sa fide esemplare de sos tres òmines est onorada e acuntentada dae Deus. In custu fogu su re distinghet sos òmines e bidet acanta a issos una figura de lughe e fogu. Custa noa esperièntzia superat sa prima. Sa realidade de su Deus bividore l'est ancora dimustrada.

25b-  e sa figura de su bator unu assimìgiat a sa de unu fìgiu de sos de sos

 S'aspetu de custu de bator pessonàgios est in manera tale diferente de su de sos òmines chi su re l'identìficat cun unu fìgiu de sos deos . S'espressione est ditzosa ca si tratat difatis de un'interventu diretu de cussu chi at a devènnere pro sos òmines, su Fìgiu de Deus e Fìgiu de s'òmine , Gesùs Cristu.

Daniele 3:26 Tando Nabucodonosor si fiat acurtziadu a s'intrada de sa fornace ardente e, faeddende, aiat naradu: Shadrach, Meshach e Abednego, serbi de s'Iddio Altissimo, essidas e benide! E Shadrac, Meshac e Abed-nego fiant essidos dae su fogu.

26a-  Torra Nabucodonosor si trasformat in un'angione in cara a unu re leone in manera immensa prus forte de issu. Custu richiamu reischidada sa testimonia de s'esperièntzia de sa bisione pretzedente. Su Deus de su chelu li girat unu segundu apellu.

Dan 3:27 Si radunarono sos sàtrapos, sos amministradores, sos guvernadores e sos cussigeris de su re; aiant bidu chi su fogu no aiat tentu calicunu podere subra de sos corpos de custos òmines, chi sos pilos subra de sas concas issoro non fiant istados brusiados, chi sas issoro mutande non fiant iscalabradas e chi su fragu de su fogu non los aiat tocados o cròmpidos.

27a-  In custa esperièntzia, Deus dat a nois e a Nabucodonosor sa proa de sa sua bera onnipotenza. At creadu leges terrenas chi cunditzionant sa vida de totu sos èsseres umanos e de totu sos animales chi bivent subra de sa terra sua e in sa dimensione sua. Ma at in pessu chi dimustradu chi ne issu nen sos ànghelos sunt sugetos a custas règulas terrenas. Creadore de sas leges universales, Deus est in s'in subra de issas e podet, a voluntade sua, ordinare casos miraculosos chi, a tempus suo, ant a giùghere glòria e reputatzione a Gesùs Cristu.

Dan 3:28 Nabucodonosor aiat rispòndidu e aiat naradu: Beneitu siat su Deus de Shadrach, Meshach e Abednego, chi aiat mandadu s'ànghelu suo e aiat liberadu sos tzeracos suos chi cunfiaiant in issu e chi aiant violadu su cumandamentu de su re e aiant cunsignadu su corpus issoro prusaprestu chi serbire e adorare cale si chi siat deus diferente de su deus Issoro!

28a-  S'arrenegu de su re est iscumparta. Una bia torradu a sa ritza comente a òmine, imparat dae s'esperièntzia e emanat un'òrdine chi at a impedire chi sa cosa si repitat. Ca s'esperièntzia est marigosa. Deus aiat ammustradu a sos Babilonesi chi Issu est biu, ativu e prenu a fortza e pòdere.

28b-  chi aiat mandadu s'ànghelu suo e aiat liberadu sos tzeracos suos chi cunfiaiant in issu, e chi aiant violadu su cumandu de su re e aiant cunsignadu sos corpos issoro prusaprestu chi serbire e adorare cale si chi siat deus diferente de su deus Issoro!

 Cun mannu lucidità, su re si rendet contu de cantu siat ammirevole sa lealidade de sos òmines chi su trumas suo altivesa cheriat ochire. Non b'at duritu chi si rendat contu chi, gràtzias a su suo pòdere, li diat èssere istadu possìbile evitare custa tonta proa causada dae s'altivesa sua chi li faghet petzi cummìtere errores a arriscu de persones innotzentes.             

Daniele 3:29 Como custu est su cumandu meu: ogni òmine, de cale si siat pòpulu, natzione o limba, chi at a faeddare male de su Deus de Sadrach, de Meshach e de Abednego, at a èssere fatu a cantos e domo sua at a èssere reduida in cantos. unu muntone de arga, ca non b'at àteru deus chi potzat liberare comente a issu.

29a-  Cun custa decraratzione, su re Nabucodonosor frunit s'amparu suo a sos elettos de Deus.

 In su matessi tempus, minetza cale si siat faeddas male de su Deus de Shadrach, Meshach e Abednego, e pretzisa, at a bènnere fatu a cantos e domo sua at a èssere reduida a unu muntone de arga, ca non b'at perunu àteru deus podet liberare comente a issu. In cara a custa minetza, est tzertu chi fintzas a cando at a regnare su re Nabucodonosor, sos fideles eletos de Deus no ant a tènnere dificultade a càusa de complotos.

Dan 3:30 A pustis de custas cosas su re aiat fatu prosperare Shadrach, Meshach e Abednego in sa provìntzia de Babilònia.

30a-  “Totu est bene su chi finit bene” pro sos fideles eletos de su Deus bividore, creadore de totu custu chi bias e esistet. Ca sos elettos suos ant a risòrgere pro ùrtimos e ant a caminare subra de su prùere de sos mortos, sos issoro antigos inimigos, subra de sa terra restaurada, pro s'eternidade.

 In s'ùrtima proa s'at a otènnere fintzas custu alligru fine. Gasi, sa prima proa e s'ùrtimu benefìtziu de s'interventu diretu de su Deus bividore in praghere de sos elettos suos chi benit a sarvare in Gesùs Cristu, su Salvatore, ca su nùmene suo Gesùs signìficat “YaHWéH sarva”.

    Daniele 4

Dan 4:1 Nabucodonosor re de totu sos pòpulos, natziones e limbas chi istant subra de totu sa terra. Sa paghe ti siat donada in bundàntzia!

1a-  Su tonu e sa forma lu dimustrant, su re chi faeddat est su chi s'est cunvertidu a su Deus de Daniele. Sas espressiones suas assimìgiant a sos iscritos de sas lìteras de sa noa alleàntzia. Oferit sa paghe, ca issu matessi como est in paghe, in su coro umanu suo, cun su Deus de s'amore e de sa giustìtzia, su beru, s'ùnicu, s'ùnicu.

Dan 4:2 M'est partu bene de ammustrare sos sinnos e sos prodìgios chi su Deus Altissimo at fatu versu de mene.

2a-  Su re como agit comente a Gesùs aiat naradu a su tzurpu e a su storpio de issu sanadu: “ andadas a bos ammustrare in su tèmpiu e fatas connòschere custa chi Deus at fatu pro bois ”. Su re est animadu dae su matessi disìgiu ispiradu dae Deus. Ca sas cunversiones sunt possìbiles ogni die, ma Deus non donat a totus s'impatu de cuddu bìvidu dae unu re de sos res, un'imperadore balente e forte.

Dan 4:3 Cantu sunt mannos sos sinnos suos! Cantu sunt balentes sas meravìllias suas! Su regnu suo est unu regnu eternu e su domìniu suo durat de generatzione in generatzione.

3a-  Sa cumprensione e sa tzertesa de custas cosas li dat sa paghe e sa bera cuntentesa giai disponìbiles quaggiù. Su re aiat imparadu e aiat cumpresu totu.

Dan 4:4 Deo, Nabucodonosor, bivia trancuillu in domo mea e ditzosa in su palatzu meu.

4a-  Tranquillo e ditzosu? Eja, ma puru semper unu paganu non cunvertidu a su beru Deus.

Dan 4:5 Apo fatu unu bisu chi m'at assustadu; sos pensamentos de sos cales fia pessighidu in su letu meu e sas bisiones de sa mente mea mi prenaiant de terrore.

5a-  Custu re Nabucodonosor nche benit a beru presentadu comente a sa berbeghe ismarrida chi Deus in Cristu benit a chircare pro l'agiuare e la sarvare de su disacatu. Ca a pustis de custu tempus terrenu paghiosu e ditzosu, su futuru de su re diat èssere sa perditzione e sa morte eterna. Pro sa sarvesa eterna sua, Deus benit a lu tribulare e a lu turmentare.

Daniele 4:6 E aia ordinadu chi totu sos sàgios de Babilònia esserent giutos dae in antis mene, pro chi mi darent s'acrarimentu de su bisu.

6a-  Craru Nabucodonosor tenet seri problemas de memòria. Ca non mutit deretu Daniel?

Dan 4:7 Tando fiant bènnidos sos magos, sos astròlogos, sos Caldei e l'intzertet. Apo contadu issos lu biso e non m'ant dadu s'acrarimentu.

7a-  Sas cosas càpitant comente a in sa prima bisione, sos indovinos paganos preferint reconnòschere s'incapatzidade issoro prusaprestu chi contare favole a su re chi at giai minetzadu sa vida issoro.

Dan 4:8 In fines aiat apartu dae in antis mene Daniele, mutidu Beltshatsar de su nùmene de su deus meu , e chi tenet in sese s'ispìritu de sos unos santos. Li conto su bisu:

8a-  Benit inditadu su motivu de s'oblio. Bellu era ancora su deus de su re. Ammentu inoghe chi Dario su Medo, Tziru su Persianu, Dario su Persianu, Artaserse 1° , segundu Esd.1, 6 e 7, totus a tempus issoro ant a apretziare sos ebreos eletos e s'ùnicu Deus issoro. Cumpresu Tziru de cale Deus profetat in Isaia 44:28, narende: Naro de Tziru: Issu est su pastore meu e at a fàghere totu sa voluntade mea; at a nàrrere de Gerusalemme: Siat torrada a costrùere! E de su tèmpiu: Siat fundadu! - Su pastore profetadu at a acumprire sa voluntade profetosa de Deus a su cale reconnoschet de ubbidire. Custu àteru testu cunfirmat sa cunversione profetada sua: Isaia 45,2: Gasi narat su Sennore a su suo cunsagradu, a Tziru , e in su versetto 13: Sunt deo chi apo risuscitadu Tziru in sa giustìtzia mea, e apo a adderetzare totus sas bias suas. ; Issu at a torrare a costrùere sa tzitade mea e at a liberare sos meos presoneris, sena riscatu nen donu, narat su Sennore de sos esèrtzitos. E s'acumprimentu de custu pranu aparit in Esd.6:3-5: In su primu annu de su re Tziru, su re Tziru aiat dadu custu cumandu in contu de sa domo de Deus in Gerusalemme: Chi sa domo siat torrada a costrùere, pro èssere unu logu ue sacrificare benint ofertos e chi tèngiat sòlidas bases. At a tènnere sessanta cubiti de artària e sessanta cubiti de larghesa, tres filas de pedras squadrate e una fila de linna noa. Sas ispesas ant a èssere pagadas dae sa famìlia de su re . In prus sos arredos dae oro e dae prata de sa domo de Deus, chi Nabucodonosor aiat pigadu dae su tèmpiu de Gerusalemme e aiat giutu a Babilònia, ant a èssere torrados, giutos in su tèmpiu de Gerusalemme in su logu ue s'agataiant e collocados in sa domo de Deus. Sas ispesas ant a èssere pagadas dae sa famìlia de su re. Deus li cuntzedet sos onores chi aiat cuntzèdidu a su re Salomonas. Nointames, atentziona! Custu decretu no at a cunsentire de impreare su càrculu propostu in Daniele 9:25 pro otènnere sa data de sa prima bènnida de su Messia; at a èssere su de su re Artaserse su persianu. Tziru aiat fatu torrare a costrùere su tèmpiu, ma Artaserse aiat autorizadu sa ricostrutzione de sos muros de Gerusalemme e sa torrada de s'intreu pòpulu ebràicu in sa terra natzionale pròpia.

Dan 4:9 Beltshatsar, capu de sos magos, chi isco chi tenes in ti l'ispìritu de sos unos santos e pro su cale perunu segretu est difìtzile, dae·mi s'acrarimentu de sas bisiones chi apo bidu in bisu.

9a-  Bisòngiat cumprèndere ue est su re. In sa mente sua aiat abarradu unu paganu e aiat reconnotu petzi su Deus de Daniele comente a unu àteru deus, francu  chi fiat capatzu de ispiegare sos bisos. S'idea de dèvere cambiare de sos no li fiat bènnidu a mente. Su Deus de Daniele fiat petzi unu àteru deus respetu a sos àteros.

Dan 4:10 Custas sunt sas bisiones de sa mente mea mentras giacevo. Aia castiadu, e aco' b'aiat un'àrbore artu meda in mesu de sa terra.

10a-  In sas imàgines chi Gesùs at a impreare pro dare sas letziones suas a sas persones ispirituales a cales cheret insegnare, s'àrbore at a èssere s'imàgine de s'òmine, de sa canna chi s'aprigat e s'aprigat a su chidru balente e maestosu. E comente a s'òmine podet apretziare su frutu saporito de un'àrbore, Deus aprètziat o prus pagu su frutu giutu dae sas creaturas suas, dae su prus gradevole a su prus pagu gradevole, peri detestabile e ripugnante.

Daniele 4:11 E custu àrbore fiat devènnidu mannu e forte, sa cùcuru suo arribbaiat finas a su chelu, e fiat bidu dae sas estremidades de totu sa terra.

11a-  Nella bisione de s'istàtua, su re caldeo fiat giai paragonadu a un'àrbore segundu s'imàgine de sa potèntzia, de sa fortza e de s'imperu chi li fiat istadu dadu dae su beru Deus.

Daniele 4:12 Su suo fogliame fiat bellu e su frutu bundante suo; giughiat màndigu pro totus; sas bèstias de su sartu s'acontzaiant a s'umbra sua e ogni èssere bividora nde traiat màndigu.

12a-  Custu balente re cumpartziat cun totus sos de s'imperu suo sas richesas e su màndigu prodùidu suta de sas diretivas suas.

12b-  sos pugiones de su chelu dimoravano intre sos ramos suos,

 S'espressione est una ripresa de Dan.2:38. In sentidu literale, custos pugiones de su chelu rapresentant sa paghe e sa serenidade chi regnant suta de su guvernu suo. In sentidu ispirituale, signìficant sos ànghelos tzelestes de Deus, ma in custu ùnicu riferimentu de Etc. 10:20, est Deus matessi a èssere in chistione, ca petzi Lui ispèriat sos pensamentos de ogni persone: Non maleigais, non maleìghere su re. , fintzas in sa mente tua, e non maleìghere sos ricos in s'aposentu ue dormis; ca su pugione de su chelu diat giùghere bia sa boghe tua, s'animale aladu diat publicare sas paràulas tuas . In sa majore ala de sas tzitas sos pugiones de su chelu èvocant sas àbbilas e sos rapaci, dominantes intre sas genias aladas. Sos pugiones s'istabilint ue su màndigu issoro est bundante; s'imàgine cunfirmat tando prosperidade e sazietà alimentare.             

Dan 4:13 In sas bisiones de s'ispìritu meu, chi aia tentu mentras giacevo, aia bidu, e aco', unu de sos chi vìgilant e sunt santos, aiat faladu dae su chelu.

13a-  Sos ànghelos tzelestes, difatis, non tenent bisòngiu de dormire, sunt tando in faina permanente. Cussos chi sunt santos e serbint Deus falant dae su chelu pro giùghere sos Messàgios suos a sos servidores terrenos Suos.

Dan 4:14 E issu aiat abboghinadu cun fortza e aiat faeddadu gasi: Sega s'àrbore e sega sos ramos suos; scrollare su fogliame e ispartzire sos frutos; fuant sas bèstias de suta e sos pugiones de intre sos ramos suos!

14a-  Sa bisione annùntziat chi su re at a pèrdere su regnu suo e su domìniu suo susu de issu.

Daniele 4:15 Ma lassat su truncu ue sunt sas raighinas in su terrinu, e liga·lu cun cadenas dae ferru e de ràmene in mesu de s'erba de su campu. Siat inzuppato de sa rugiada de su chelu e, comente a sas bèstias, tèngiat comente a portzione sua s'erba de sa terra.

15a-  Ma lassat su truncu in su terrinu ue sunt sas raighinas

 Su re at a restare in su regnu suo; no at a bènnere espèllidu.

15b-  e ligade·lu cun cadenas dae ferru e de ràmene, in mesu de s'erba de sos campos

 Non b'at bisòngiu de cadenas dae ferru o de otone, ca Deus in manera simple at a fàghere pèrdere a sa sua malleabile creatura sa resone e su bonu sentidu in totus sos aspetos suos, fìsicos, mentales e morales. Su balente re s'at a pigare pro una bèstia de sos campos. Sos mannos de su regnu suo ant a èssere tando custrintos a li dogare su domìniu de su regnu.

15c-  Siat issu infùndidu dae sa rugiada de su chelu e tèngiat comente a portzione sua, comente a sas bèstias, s'erba de sa terra

 Podimus imaginare sa costernazione de sos adultos suos chi l'ant a bìdere mandigare s'erba de sa terra, comente a una baca o una berbeghe. At a refudare sas abitatziones cobertas, preferende bìvere e dormire in sos campos.

Daniele 4:16 L'at a èssere dogadu su coro umanu e l'at a èssere dadu su coro de una bèstia; e ant a colare a susu de issu sete tempos.

 In custa esperièntzia , Deus dat torra proa de sa sua bera onnipotenza. Ca Creadore de sa vida de totus sas creaturas suas, podet in ogni momentu, pro sa glòria sua, nde rèndere intelligente o, a su contràriu, ottundirla. Ca restat invisìbile a sos ogros issoro, sos òmines disconnoschent custa minetza chi grava de sighidu susu de issas. Ma est beru chi intervenit raramente e, cando lu faghet, est pro una resone e una fine ispetzìficas.

 Sa punitzione est mesurada. S'at a aplicare a su re Nabucodonosor pro sete bias , petzi sete annos. Non b'est calicuna legitimidade in s'impreare custa durada subra de calicuna cosa de diferente de su re matessi. Fintzas in custu casu, operende custu sèberu de su nùmeru “7”, su Deus creadore sigla cun su sigillu “beru suo” s'atzione chi istat pro s'acumprire.

Dn 4:17 Custa sentèntzia est unu decretu de cussos chi vìgilant, custa detzisione est unu cumandu de sos santos, pro chi sos bividores iscant chi s'Altissimo dòminat subra de su regnu de sos òmines e lu dat a chie cheret e chi issu bi faghet pesare su prus vile de sos òmines.

17a-  Custa frase est unu decretu de chie càstiat

 S'Ispìritu sutalìniat su caràtere etzetzionale de custu interventu divinu a su cale cunferit unu ruolu de “decretu” dèvidu a cussos chi càstiant . S'òmine devet imparare chi, nointames sas aparèntzias ingannevoli, est de sighidu osservadu dae sos èsseres tzelestes. Deus cheret fàghere de custu esèmpiu una letzione pro sos èsseres umanos finas a sa fine de su mundu. Tzitende sos ispetadores , rivelat sa perfeta unidade colletiva de sos ànghelos de su campu de Deus chi los assòtziat a sos progetos suos e a sas atziones suas.

17b- pro chi sos bividores iscant chi s'Altissimo tenet su domìniu subra de su regnu de sos òmines, e lu dat a chie bolet

 Deus dirighet totu e còmpidat totu. S'ispissu, ismentighende custa realidade cuada, s'òmine creet de èssere meres de su destinu pròpiu e de sas detzisiones pròpias. Creet de seberare sos capos suos, ma est Deus chi los ponet in càrriga, segundu sa bona voluntade sua e su cabu suo subra de sas cosas e subra de sos èsseres.

17c-  e chi inie innalza su prus vile de sos òmines

 Est beru su naradu: “sas persones tenent sos leaders chi mèritant”. Cando su pòpulu mèritat un'òmine vile comente a leader, Deus li l'imponet.

Dan 4:18 Custu est su bisu chi apo bisadu deo, su re Nabucodonosor. Tue, Beltsatsar, dae·mi s'acrarimentu, ca totu sos sàgios de su regnu meu no mi la podent dare; podes, ca tenes intro de ti l'ispìritu de sos unos santos.

18a-  Nabucodonosor faghet progressos, ma non s'est ancora cunvertidu. Ammentaiat ancora chi Daniele serbit sos de sos santos . Su monoteismu no est ancora cumpresu dae issu.             

Dan 4:19 Tando Daniele, su cale nùmene fiat Beltshatsar, aiat abarradu  unu momentu sbalordito e sos pensamentos suos lu tribulaiant. Su re aiat rispòndidu e aiat naradu: Beltsatsar, non lassare chi su bisu e s'acrarimentu ti trìbulent; E Beltshatsar aiat rispòndidu: Sennore meu, lassa chi su bisu siat pro sos inimigos tuos e s'acrarimentu suo pro sos aversàrios tuos!

19a-  Daniele cumprendet su bisu e custu chi istat pro capitare est gasi terrorosu pro su re chi Daniele diat prefèrrere bìdere sa cosa acumprida subra de sos inimigos suos.

Daniele 4:20 S'àrbore chi as bidu, chi creschiat mannu e forte, sa cale cùcuru arribbaiat finas a su chelu e chi apariat dae ogni ala de sa terra;

Dn 4:21 Custu àrbore de su fogliame bellu e de su frutu bundante, chi giughiat màndigu pro totus, suta su cale s'amparaiant sas bèstias de su sartu e intre sos cales ramos dimoravano sos pugiones de su chelu,

21a-  su fogliame fiat aspetu

 Bellu meda fìsicu e bestimenta.

21b-  e frutos bundantes

 Sa bundàntzia de prosperidade.

21c-  chi giughiat su màndigu pro totus

 Che asseguraiat su sustentu alimentare de totu su pòpulu suo.

21d-  suta su cale s'acontzaiant sas bèstias de su sartu

 Su re protettore de sos tzeracos suos.

21-  e intre sos cales ramos dimoravano sos pugiones de su chelu

 Suta de su guvernu suo, su pòpulu suo biviat in grandu seguridade. Sos pugiones bolant bia e abbandonant s'àrbore a su mìnimu perìgulu.

Dn 4:22 Ses tue, o re, chi ses devènnidu mannu e forte, sa cale mannària est creschida e esaltada finas a sos chelos, e su cale domìniu s'estendet finas a sas làcanas de sa terra.

Daniele 4:23 E su re aiat bidu unu de sos santos vigilantes falare dae su chelu, narende: Segat s'àrbore e distrue·lu; ma lassat su truncu in sa terra ue sunt sas raighinas, e liga·lu cun cadenas dae ferru e dae brunzu, in mesu de s'erba de su campu; siat inzuppato cun sa rugiada de su chelu, e s'ala sua siat cun sas bèstias de su sartu, fintzas a cando siant colados a susu de issu sete tempos.

Daniele 4:24 Custa est s'acrarimentu, o re, custu est su decretu de s'Altissimo, chi s'at a acumprire subra de su re sennore meu.

Daniele 4:25 Ti scacceranno mesanu a sos òmines, dimorerai cun sas bèstias de su sartu e t'ant a dare erba de mandigare comente a sos boes; as a èssere infùndidu dae sa rugiada de su chelu e ant a colare a susu de tene sete tempos, fintzas a cando tue reconnoscas chi s'Altissimo dòminat subra de su regnu de sos òmines e lu dat a chie cheret.

25a-  fintzas a cando no iscais chi s'Altissimo dòminat subra de su regnu de sos òmines e lu dat a chie cheret.

 Daniele mentovat Deus comente a “s'Altissimo”. Dirighet gasi sos pensamentos de su re subra de s'esistèntzia de s'ùnicu Deus; un'idea chi su re faghet meda mùngia a cumprèndere, a càusa de custas orìgines politeistiche eredadas de babbu in fìgiu.

Dn 4:26 Su cumandu de lassare su truncu ue sunt sas raighinas de s'àrbore signìficat chi su regnu tuo at a abarrare cun tegus cando as a reconnòschere chi Cussu chi guvernat est in sos chelos.

26a-  Cando at a reconnòschere chi chie guvernat est in sos chelos, s'esperièntzia de s'umiliatzione at a sessare ca su re at a èssere conchinadu e cunvertidu.

Daniele 4:27 Pro custu, o re, ti pragat su cussìgiu meu. Pones fine a sos pecados tuos pratichende sa giustìtzia e a sas ingiustìtzias tuas ammustrende compassione cara a sos isfortunados, e sa cuntentesa tua at a pòdere sighire.

27a-  Cando su re at a pònnere in pràtica sas cosas chi Daniele elencat in custu versetto, s'at a cunvertire a beru. Ma custu caràtere est dadu a sa mannosidade, su suo pòdere incontrastato l'at rèndidu betiosu e s'ispissu ingiustu, comente a nch'ant insegnadu sas pretzedentes esperièntzias riveladas.

Dan 4:28  Totus custas cosas fiant istados acumpridas subra de su re Nabucodonosor .

28a-  Custa decraratzione de Daniele proibit cale si chi siat àtera interpretatzione de custa profetzia, chi cundennat a sa nullidade sas bases profetosas insegnadas dae sos Testimòngios de Geova e de cale si chi siat àteru grupu religiosu chi contravvenga a sa règula definida dae Daniele. De su restu, su càbidu de s'intreu capìtulu nd'est sa proa. Ca s'istòria nch'at a insegnare ca su re benit corfidu dae una maleditzione in sa profetzia de s'àrbore.

Dan 4:29 A sa fine de sos dòighi meses, mentras passigiaiat in sa reggia de Babilònia,

29a-  Intre sa bisione e sa realizatzione sua colant  12 meses, o un'annu o “ unu tempus ”.

Daniele 4:30 Su re aiat rispòndidu e aiat naradu: No est custa Babilònia sa manna, chi deo apo fraigadu comente a residèntzia bera cun sa fortza de sa potèntzia mea e pro sa glòria de sa mea magnificenza?

30a-  Custu est su momentu fatidico in cale su re diat àere fatu mègius a callare. Ma lu podimus cumprèndere ca sa sua Babilònia fiat a beru una pura meravìllia ancora oe annoverata intre sas “sete meravìllias de su mundu”. Giardini pènsiles losanos de birde, laghetti, ampras pratzas e bastiones subra de unu cuadradu de 40 km pro chirru. Bastiones subra de sa tzima de sos cales podiant colare duos cisterne totu sa longària de sos bastiones; s'autostrada de s'època. Una de sas ghennas suas, torrada a costrùere a Berlinu, est in su tzentru de duos muros costituidos dae pedras smaltate de biaitu subra de cale est influidu s'istemma de su re: unu leone cun alas de àbbila de cale faeddat Dan. 7:4. Teniat calicuna cosa de cale èssere orgolliosu. Ma Deus non bidet altivesa in sas paràulas suas, bidet altivesa ma mescamente dimenticanza e disprètziu pro sas esperièntzias pretzedentes. Tzertamente custu re no est s'ùnicu èssere orgolliosu de sa terra, ma Deus at postu sos ogros susu de issu, lu cheret in su chelu suo e l'at a tènnere. Custu mèritat un'acrarimentu: Deus giùdicat sas creaturas suas a s'in cuddae de sas aparèntzias. Ispèriat sos coros issoro e sas mentes issoro, e reconnoschet, sena si faddire mai, sas berbeghes dignas de sarvesa. Custu lu giughet a insìstere e a bortas a fàghere miràculos ma su mètodu est giustificadu dae sa calidade de su resurtadu finale otentu.

Dan 4:31 Mentras sa paràula fiat ancora subra de sa buca de su re, una boghe aiat faladu dae su chelu: Ascurtat, re Nabucodonosor, chi su regnu t'at a èssere dogadu.

31a-  Nabucodonosor est una vìtima de s'amore de Deus chi l'at tiradu una trampa e l'at avèrtidu de custu in su bisu profetosu suo. Sa sentèntzia de su chelu s'intendet, ma gosamus ca su malu chi Deus l'at a fàghere l'at a sarvare sa vida e l'at a rèndere eterna.

Daniele 4:32 Ti scacceranno mesanu a sos òmines, dimorerai cun sas bèstias de su sartu e t'ant a dare erba de mandigare comente a sos boes; e ant a colare a susu de tene sete tempos, fintzas a cando tue reconnoscas chi s'Altissimo dòminat subra de su regnu de sos òmines e lu dat a chie cheret.

32a-   sete annos, sete bias , su re perdet sa lucidità e sa mente sua lu cònchinat de èssere petzi un'animale.

Dan 4:33 Nello matessi tempus sa paràula si fiat acumpridu subra de Nabucodonosor. Fiat istadu scacciato mesanu a sos òmines, aiat mandigadu s'erba comente a sos boes, su corpus suo fiat istadu inzuppato de sa rugiada de su chelu; fintzas a cando sos pilos suos fiant creschidos comente a sas pinnas de sas àbbilas e sas ungras suas comente a cuddas de sos pugiones.

33a-  Su re testimòniat totu custu chi fiat istadu annunziato in sa bisione fiat bene resèssida susu de issu. In s'iscrìere sa testimonia sua, su re mudadu èvocat custa esperièntzia umiliante, faeddende de sese in sa de tres persones. Sa birgòngia l'ispinghet ancora a fàghere unu passu in dae segus. Resta possìbile unu àteru acrarimentu, overas chi custa testimonia siat istada iscrita paris de su re e de Daniele, su nou frade suo in su beru Deus.

Dan 4:34 A pustis de su tempus fissadu, deo, Nabucodonosor, aia artadu sos ogros a su chelu e mi fiat torradu sa resone. Apo beneitu s'Altissimo, tèngio lodato e glorificadu cussu chi bias pro semper, su cale domìniu est unu domìniu eternu e su cale regnu durat de generatzione in generatzione.

34a-  Su Deus sàbiu e onnipotente otenet s'amore de sa berbeghe ismarrida. S'est unida a su gama sua e multìplicat sas lodes suas pro sa glòria sua.

34b-  cussu su cale domìniu est unu domìniu eternu e su cale regnu durat de generatzione in generatzione

 Sa fòrmula pertocat su 5° regnu , custa borta eternu, de sa bisione de su Fìgiu de s'òmine de Dan. 7,14: A issu fiant istados dados domìniu, glòria e regnu; e totu sos pòpulos, sas natziones e sos òmines de ogni limba lu serbiant. Su domìniu suo est unu domìniu eternu chi no at a colare, e su regnu suo no at a èssere mai distrùidu . E fintzas in sa bisione de s'imàgine in Daniele 2:44: In sas dies de custos res su Deus de su chelu at a intzitare unu regnu chi no at a èssere mai distrùidu, ne at a colare suta de su domìniu de unu àteru pòpulu; at a truncare e at a distrùere totus custos regnos, e issu matessi at a durare pro semper .

Dan 4:35 Totu sos abitantes de sa terra non so nudda a sos ogros suos; issu faghet custu chi cheret cun s'esèrtzitu de su chelu e cun sos abitantes de sa terra; e non b'at perunu chi potzat resistire a sa manu sua. issu: ite ses faghende?

35a-  Gloria a su Deus bividore! Ca custa borta su re aiat cumpresu totu e si fiat cunvertidu.

Daniele 4:36 In cuddu momentu mi fiat torradu su cabu; sa glòria de su regnu meu, sa mea magnificenza e su lugore meu mi fiant istados torrados; mi l'ant pedidu ancora sos cussigeris meos e sos sèneghes meos; So istadu aporridu in su regnu meu e su meu pòdere no at fatu àteru chi crèschere.

36a-  Comente a su giustu e retu Giobbe, a su cale Deus aiat dadu fìgios, fìgias e posteridades a su tèrmine de sa proa sua, su re torrat a conchistare s'aficu de sos suos mannos e torrat a leare su regnu suo oramai sàbiu intre sos beros sàbios illuminados dae su Deus bividore . Custa esperièntzia dimustrat chi Deus donat su Regnu a chie cheret. Fiat istadu issu a ispirare sos mannos caldei a pedire torra su re issoro.

Dan 4:37 Como deo, Nabucodonosor, lodo, esalto e glorìfico su Re de su chelu, sas cales òperas sunt totus beras e sas cales bias sunt giustas, e chi podet umiliare cussas chi caminant cun altivesa.

37a-  Lu podet nàrrere, ca at pagadu pro lu pòdere nàrrere.

 Pro evitare su peus, dogare una dente podet fàghere male meda; ma sa posta in giogu podet giustificare sa tribulia. Pro conchistare s'eternidade at a pòdere èssere netzessàriu superare proas tostas o tostas meda; su sradicamento de s'altivesa las at a giustificare cando at a èssere possìbile. Connoschende sas potentzialidades suas, Gesùs Cristu aiat rèndidu Paolo tzurpu subra de sa bia de Damascu, pro chi su “persecutore de sos sos frades” in manera ispirituale tzurpu devenneret testimòngiu fidele suo e zelante a pustis de àere torradu a accuistare sa bista de sos ogros suos, ma mescamente sa bista de sos ispìritu suos.

    Daniele 5

Dan 5:1 Su re Baldassarre aiat dadu unu grandu ispuntinu a sos nòbiles suos, in nùmeru de milli, e aiat bufadu binu in presèntzia issoro.

1a-  Su re Nabucodonosor si fiat indormiscadu in sa paghe de Deus cando fiat prusaprestu betzu e l'aiat sutzèdidu su fìgiu Nabonedo, riluttante a guvernare, gasi aiat lassadu regnare su fìgiu Baldassarre a su logu suo. Non confundides custu nùmene chi signìficat “Bel amparat su re”, disafiu chi Deus cheret collire, cun su chi Nabucodonosor aiat dadu a Daniele: Beltshatsar chi signìficat “Bel at a amparare”. A s'orìgine de custos nùmenes b'at su cultu de Bel o Bélial dae segus su cale si cuat s'ùnicu organizadore de su politeismu: Satana, su diàulu. Comente amus a bìdere, sos sutzessores de su re mudadu no l'aiant sighidu subra de custu caminu.

Dan 5:2 Baldassarre, a pustis de àere assagiadu su binu, aiat giutu sos vasos dae oro e dae prata chi su babbu Nabucodonosor aiat pigadu dae su tèmpiu de Gerusalemme, pro chi su re e sos nòbiles suos, sas sas mugeres e sas suas concubine, esserent impreados pro potàbile.

2a-  Pro custu re paganu, custos vasos dae oro e dae prata non so àteru chi ispògias sutràidas a sos ebreos. Aende seberadu de disconnòschere su beru Deus a su cale Nabucodonosor si fiat cunvertidu, disconnoschet su fatu chi custu Deus bividore giùdicat totus sas atziones suas. Impreende pro impreu vile e profanu custas cosas cunsagradas e santificadas in su servìtziu de su Deus creadore, cummitet s'ùrtimu errore de sa cùrtzia vida sua. A tempus suo Nabucodonosor aiat ischidu tènnere contu de sa potèntzia ativa de su Deus de sos ebreos ca aiat cumpresu chi sos deos natzionales suos in beridade no esistiant. Totu sos pòpulos sugetos a su re de Babilònia aiant ascurtadu sa balente testimonia sua in praghere de su Re de su chelu, mescamente sos parentes suos prus imbenientes. Deus tenet tando totu sas resones pro s'ammustrare giustu e sena coro.

Dan 5:3 Tando aiant giutu sos ogetos dae oro chi fiant istados pigados dae su tèmpiu, de sa domo de Deus in Gerusalemme; e su re e sos nòbiles suos, sas sas mugeres e sas suas concubine, lu bufaiant.

3a-  Daniele insistet subra de s'orìgine de custos vasos chi fiant istados remòvidos dae su tèmpiu, de sa domo de Deus in Gerusalemme. Giai, bidende chi su Deus ebreu at permìtidu chi custas cosas esserent remòvidas dae su tèmpiu suo, su giòvanu re diat àere dèvidu cumprèndere chi su beru Deus punit e castigat in manera severa cussos chi lu serbint male. Sos de sos paganos non faghent custas cosas e sos issoro officianti chircant petzi de compiacere sos òmines de cales isfrutant sa credulità.

Dan 5:4 Aiant bufadu binu e lodarono sos de sos de s'oro, de sa prata, de su brunzu, de su ferru, de sa linna e de sa pedra.

4a-  S'impreu profanu est superadu, est un'impreu idolatrico, màssimu abominio pro Deus. Particulare importante, in una grandu dimustratzione de spensieratezza, su re festat cun sos suos amigos, mentras sa tzitade sua est minetzada dae sos Medas e de sos Persiani chi l'acometant.

Dan 5:5 In cuddu momentu aiant apartu sos pòddighes de una manu de òmine e aiant iscritu in cara a su candelabro subra de sa pedra calcàrea de su muru de su palatzu beru. Su re aiat bidu s'estremidade de sa manu chi iscriiat.

5a-  Essende istados disprezzati sos miràculos de su tempus de Nabucodonosor, custu nou miràculu non mirat a cunvertire, ma a distrùere sa vida de sos culpèvoles comente amus a bìdere. In cara a sos malvagi acusatòrios chi boliant sa morte de unu peccatore, Gesùs Cristu at a iscrìere subra de s'arena cun su pòddighe suo fintzas sos pecados chi issos cummitent in segretu.

Daniele 5:6 Tando su re aiat cambiadu colore e sos pensamentos suos lu tribulaiant; sas giunturas de s'ischina sua si rilassarono e sas ghenugros suos aiant iscùdidu s'una contra s'àtera.

6a-  Su miràculu produet deretu sos efetos suos. Nointames s'ebbrezza, sa mente sua reagit, est ispramadu.

Dan 5:7 Tando su re aiat mutidu a grandu boghe sos astròlogos, sos Caldei e l'intzertet; e su re aiat rispòndidu e aiat naradu a sos sàgios de Babilònia: Cale si siat at a lèghere custa Iscritura e mi nd'at a dare s'acrarimentu, at a èssere bestidu de pùrpura, at a giùghere una cannaca dae oro a su cun su e at a èssere de tres in sa classìfica. guvernu de su regnu...

7a-  Torra Daniele benit disconnotu; sas testimonias suas fiant istados disprezzate de sa sutzessione bera. E ancora, in estrema amargura, su giòvanu re promitet sos prus artos onores a cussu chi s'at a dimustrare capatzu de detzifrare in modu subrannaturale su messàgiu iscritu subra de su muru. Cale si siat at a fàghere custu at a otènnere su de tres logos in su regnu ca Nabonedo e Baldassarre òcupant su primu e su segundu logu.

Daniele 5:8 Fiant intrados totu sos sàgios de su re; ma non podiant lèghere s'iscrita e dare s'acrarimentu a su re.

8a-  Comente suta Nabucodonosor, custu abarrat impossìbile pro sos sàgios paganos.

Dan 5:9 Al chi su re Baldassarre aiat tentu grandu timoria, aiat cambiadu colore, e sos nòbiles suos fiant istados sgomenti.

Dan 5:10 E sa reina, a càusa de sas paràulas de su re e de sos nòbiles suos, fiat intradu a sa sala de s'ispuntinu e aiat naradu gasi: O re, bios pro semper. Sos pensamentos tuos non ti trìbulent e su tuo furriadu non càmbiet colore!

Daniele 5:11 B'at un'òmine in su regnu tuo chi tenet in sese s'ispìritu de sos unos santos; e a sas dies de babbu tuo si fiant agatados in issu lughes, abbistesa e sabiduria comente a sa sabiduria de sos deos. Fintzas su re Nabucodonosor, babbu tuo, su re, babbu tuo, l'at costituidu capu de sos magos, de sos astròlogos, de sos Caldei, de sos indovinos,

Dan 5:12 ca in issu Daniele, numenadu dae su re Beltsatsar, fiat istadu agatadu un'ispìritu superiore, connoschimentu e intendimentu, capatzidade de interpretare sos bisos, de ispiegare enigmas e de risòlvere chistionet difìtziles. Si mutat duncas Daniele e issu at a dare s'acrarimentu.

12a-  Custa testimonia de sa reina est confùndida e cundenna s'intrea famìlia reale: l'ischìamus... ma amus seberadu de non nde tènnere contu.

Daniele 5:13 Tando Daniele fiat istadu giutu dae in antis su re. Su re aiat rispòndidu e aiat naradu a Daniele: Ses tue Daniele, unu de sos presoneris de Giuda, chi su re babbu meu aiat fatu essire dae Giuda?

Daniele 5:14 Apo intesu faeddare de tene chi tenes s'ispìritu de sos de sos intro de tene e chi in tene b'at lughe, abbistesa e sabiduria istraordinària.

Daniele 5:15 M'ant in pessu chi giutu in dae in antis sos sàbios e sos astròlogos, pro chi legant custu iscritu e mi diant s'acrarimentu; ma non podiant dare s'acrarimentu de sas paràulas.

Dn 5:16 Apo imparadu chi ischis dare acrarimentos e risòlvere chistiones difìtziles; como, si podes lèghere custa Iscritura e mi dare s'acrarimentu, as a èssere bestidu de pùrpura, as a giùghere una cannaca dae oro a su cun su e as a tènnere su de tres logos in su guvernu de su regnu.

16a-  Su de tres logos a pustis de Nabonedo su babbu e si matessi.

Daniele 5:17 Daniele aiat rispòndidu dae in antis su re: Cunservat sos donos tuos e donat sos donos tuos a unu àteru; nointames apo a lèghere s'iscritu a su re e l'apo a dare s'acrarimentu.

17a-  Daniele est betzu e non dat importu ne a sos onores ne a sos benes e balores dae prata e dae oro, ma s'ocasione de ammentare a custu giòvanu re sas curpas suas, sos làstimas suas chi at a dèvere pagare cun sa vida, non refudat e est su tzeracu de Deus pro custu tipu de atziones.

Dan 5:18 O re, su Deus supremu at dadu a Nabucodonosor babbu tuo domìniu, mannària, glòria e magnificenza;

18a-  Su regnu de Nabucodonosor fiat istadu òpera e donu de su beru Deus, gasi comente s'era sa sua magnificenza chi issu aiat atribuidu, a tortu, a sas fortzas pròpias , pro altivesa, in antis de èssere tontu de Deus  sete annos.

Dan 5:19 e a càusa de sa mannària chi l'aiat dadu, totu sos pòpulos, sas natziones, sos òmines de totu sas limbas timiant e tremiant dae in antis issu. Su re aiat ochidu sos chi cheriat e aiat permìtidu a sos chi cheriat de bìvere; at artadu sos chi cheriat e at abbassadu sos chi cheriat.

19a-  Su re poniat a morte cussos chi cheriat

 In particulare, custu pòdere conferitogli de Deus l'aiat giutu a punire su pòpulu ebràicu rebellu e a pònnere a morte medas de sos rapresentantes suos.

19b-  e aiat lassadu sa vida de cussas chi cheriat

 Daniele e sos ebreos presoneris nd'aiant tràidu benefìtziu.

19c-  at allevadu sos chi at chertu

 Daniele e sos tres fideles suos cumpàngios fiant istados artziados a s'in subra de sos Caldei de su re Nabucodonosor.

19d-  e aiat abbassadu sos chi cheriat

 I mannos de su regnu suo aiant dèvidu acunsentire a si fàghere guvernare de giòvanos istràngios bènnidos de sa presonia ebràica. Cun sa manu balente sua s'altivesa natzionale ebràica fiat istadu umiliadu e distrùidu.

Daniele 5:20 Ma cando su coro suo s'innalzò e s'ispìritu suo si fiat tostadu finas a s'arrogàntzia, fiat istadu bortuladu dae su tronu beru e ispògiadu de sa glòria sua;

20a-  S'esperièntzia de su re Nabucodonosor nche permitet de cumprèndere s'arrogàntzia atribuida a su re papale de Dan.7:8. Daniele dimustrat a su re chi su podere assolutu est dadu dae Deus a chie cheret, segundu su programa suo. Ma, in s'ammentare s'umiliatzione de su re Nabucodonosor, l'ammentat chi, pro cantu balente potzat èssere, unu re terrenu dipendet de su pòdere illimitadu de su re tzeleste.

Daniele 5:21 Fiat istadu scacciato mesanu a sos fìgios de sos òmines, e su coro suo fiat devènnidu comente a su coro de sas bèstias, e s'abitòriu suo fiat istadu frecuentada dae àinos agrestes; l'aiant dadu erba de mandigare comente a sos boes, e su corpus suo fiat istadu inzuppato de sa rugiada de su chelu, fintzas a cando aiat reconnotu chi su Deus supremu regnat subra de su regnu de sos òmines e lu donat a chie li praghet.

21a-  Noto, petzi in custu versetto, su mentovu “ àinos agrestes ”. S'àinu est unu tìpicu sìmbulu de caparbietà: “testarrudu comente a un'àinu”, mescamente si “agreste” e no addomesticato. Est su sìmbulu chi rapresentat s'ispìritu de s'òmine chi refudat de ascurtare sas letziones impartite de Deus a traessu de sas esperièntzias de sa vida sua e a traessu de sas rivelatziones bìblicas suas.

Daniele 5:22 E tue, Baldassarre su fìgiu, no as umiliadu su coro tuo, sende chi ischire totus custas cosas.

22a-  Difatis fiat istadu Baldassarre chi si fiat cumportadu comente a unu “àinu agreste” non tenende contu de s'esperièntzia bìvida dae su “babbu” (su mannoi).

Dan 5:23 Ti ses innalzato contra su Sennore de su chelu; sos vasos de domo sua sunt istados giutos dae in antis tene e tue los as serbidos pro bufare binu, tue e sos tuos antzianos, sas mugeres tuas e sas tuas concubine; tenes lodato sos de sos de sa prata, de s'oro, de su brunzu, de su ferru, de sa linna e de sa pedra, chi non bident, no intendent, e no ischint nudda, e no as glorificadu su Deus chi tenet in manu su respiru tuo e totus sas bias tuas.

23a-  Baldassarre aiat profanadu sos vasos dae oro chi fiant santificados pro su Deus creadore pro su servìtziu religiosu de su tèmpiu suo. Ma impreende·los pro lodare sos farsos de sos paganos, at cròmpidu su cùcuru de s'abominio . Custa imàgine ammàniat sa de Ap. 17,4: Custa fèmina fiat bestida de pùrpura e scarlatto, e adorna dae oro, de pedras pretziosas e de perlas. Teniat in manu una copa dae oro, prena de sas abominazioni e de sas impuridades de sa prostitutzione sua . Retzit su nùmene “ Babilònia sa manna ” in su versetto 5.

Daniele 5:24 Pro custu issu aiat mandadu custa estremidade de sa manu chi tratzaiat custa iscritura.

24a-  Ateretantu Baldassarre iscoberit tropu tardu s'esistèntzia de su beru Deus bividore chi agit e reagit in modu miraculosu a su cumportamentu de sos òmines.

Dan 5:25 Custa est s'iscritura chi fiat istadu iscrita: pesciolino, pesciolino, tekel, oupharsin.

25a-  Tradutzione: contadu, contadu, pesadu e partzidu

Daniele 5:26 E custa est s'acrarimentu de custas paràulas. Numeradu: Deus at contadu su regnu tuo e l'at postu fine.

26a-  Su primu “ contadu ” mìria a su cumintzu de su regnu, e su segundu “ contadu ”, sa fine de custu regnu.

Dan 5:27 Pesadu: Ses istadu pesadu subra de sa bilantza e ses istadu agatadu mancante.

27a-  Sa bilantza est inoghe su sìmbulu de su cabu divinu. Sos òmines l'ant adotadu pro designare sos servìtzios de sa giustìtzia; una giustìtzia imperfeta meda. Ma sa de Deus est perfeta e, basende·si subra de s'imàgine de una dòpia bilantza, pèndida sas atziones de bene e de malu chi su giuigadu at acumpridu . Si su livellu de su bene est prus lèbiu de su de su malu, sa cundenna divina est giustificada. E custu est su casu de su re Baldassarre.

Dan 5:28 Partzidu: Su regnu tuo at a èssere partzidu e dadu a sos Medas e a sos Persiani.

28a-  Mentras issu s'abbandonaiat a abominevoli bufadas in su palatzu beru suo, ghiadu dae su re Dariu, sos Medas fiant intrados a Babilònia a traessu de su letu de su riu, in manera temporale deviadu e sicadu.

Daniele 5:29 E deretu Baldassarre aiat dadu òrdine chi aiant bestidu Daniele de pùrpura, l'aiant postu una cannaca dae oro a su cun su e fiat istadu annuntziadu chi diat èssere istadu su tres unu in su guvernu de su regnu.

Dan 5:30 Cudda matessi note Baldassarre, re de sos Caldei, fiat istadu ochidu.

Dan 5:31 E Dario su Medo aiat pigadu possessu de su regnu, a s'edade de sessantaduos annos.

31a-  Custa pretzisa testimonia oculare de Daniele no est reconnota dae sos istòricos chi atribuint custa atzione a su re persianu Tziru 2 su mannu in su – 539.

    Daniele 6

 S'insegnamentu de custu capìtulu 6 est aguale a su de Daniele 3. Nche presentat, custa borta, Daniele in una proa de fidelidade modellu , de imitare e riproduire pro totu sos elettos mutidos dae Deus in Gesùs Cristu. Sos cummentos sunt ùtiles, ma bastat lèghere e imparare sa letzione. Su re Dariu si cumportat comente a Nabucodonosor a sos tempos suos e, ateretantu, a s'edade de 62 annos , at a cunfessare sa glòria de su Deus bividore de Daniele; una cunversione otenta dae sa testimonia de fidelidade de Daniele cando Deus l'aiat amparadu de sos leones . Finas dae su cumintzu de sa relatzione issoro proat afetu e interessu pro Daniel chi lu serbit in manera fidele e in manera onesta e in su cale discerne una mente superiora .

Dan 6:1 Fiat istadu unu bene pro Dario pònnere a capu de su regnu centoventi sàtrapos, chi deviant èssere in totu su regnu.

1a-  Su re Dariu rivelat sa sabiduria sua afidende su guvernu de su regnu a 120 guvernadores distribuidos subra de 120 provìntzias.

Dan 6:2 E aiat istabilidu tres capos susu de issos, intre cales Daniele, pro chi custos sàtrapos renderent contu issos e pro chi su re non subiret calicunu disacatu.

2a-  Daniele est ancora intre sos printzipales capos chi supervisionano sos sàtrapos.

Daniele 6:3 Daniele etzelliat intre sos printzìpios e sos sàtrapos, ca b'aiat in issu un'ispìritu superiore; e su re aiat pessadu de l'istabilire in totu su regnu.

3a-  Dario, ateretantu, nòdida sa primatzia de Daniele in tèrmines de mente intelligente e sàbia. E su progetu suo de l'impònnere mescamente at a intzitare gelosia e òdiu contra Daniele.

Daniele 6:4 Tando sos capos e sos sàtrapos aiant chircadu s'ocasione pro acusare Daniele in contu de sos afares de su regnu. Ma non aiant agatadu ocasione nen nudda de brigare, ca fiat fidele e non si bidiat in issu nen curpa nen nudda de malu.

4a-  Daniele serbit Deus ue lu ponet, gasi chi serbit su re cun sa matessi dedizione e fidelidade. Aparit tando irreprensibile ; unu critèriu cumproadu intre sos santos “avventisti de sas ùrtimas dies” segundu Apocalisse 14:5.

Dan 6:5 E custos aiant naradu: No amus a agatare calicunu motivu contra custu Daniele, si no in sa lege de su deus Suo.

5a-  Custos arresonos rivelant su pensamentu de su campu diabòlicu de s'ùrtima proa terrena de fide in cale, su pasu sabàticu de sa de sete dies de sa lege de Deus at a permìtere s'ucisione de sos servidores fideles suos, ca issos no ant a acunsentire a onorare su restu de sa prima die resa obrigatòriu, domìniga segundu sa lege religiosa romana.             

Dan 6:6 Tando custos printzìpios e custos sàtrapos fiant bènnidos a tumulto de su re e l'aiant faeddadu gasi: Re Dario, bive pro semper!

6a-  Custa intrada tumultuosa mìria a ammentare a su re sa fortza de su nùmeru, sa capatzidade sua de creare iscussertos, e tando sa netzessidade pro issu de afortiare su domìniu suo.             

Dan 6:7 Totu sos printzìpios de su regnu, sos amministradores, sos sàtrapos, sos cussigeris e sos guvernadores sunt de s'opinione chi si devat emanare un'editu beru cun una proibitzione severa chi cale si siat intro trinta dies preghet cale si chi siat Deus o cale si siat àteru, francu tene, o re, at a èssere ghetadu in sa fossa de sos leones.

7a-  Finas a tando, su re Dariu no aiat chircadu de custrìnghere sos òmines de su regnu suo a serbire unu deus prusaprestu chi unu àteru. In su politeismu sa libertade religiosa est cumpleta. E pro lu conchinare, sos tramadores s'adulano, onorende·lu, re Dariu, comente a unu deus. Fintzas inoghe, comente a in totus sos mannos soberanos, s'altivesa si reischidada e li faghet aprovare custu òrdine chi, però, no acudiat dae sa mente sua.

Dan 6:8 Como, o re, cunfirma sa proibitzione e iscries su decretu, pro chi siat irrevocàbile, segundu sa lege de sos Mèdios e de sos Persiani, chi est immutàbile.

8a-  Custu decretu profetat mirabilmente cussu chi at a rèndere obrigatòria sa domìniga romana a sa fine de sas dies. Notamus però chi custu caràtere immutàbile de sa lege de sos Mèdios e de sos Persiani, istabilidu dae òmines fallibili e peccatori, est de su totu ingiustificato. S'immutabilità apartenet a su Deus beru e bividore, su Creadore.

Dan 6:9 Tando su re Dariu aiat iscritu su decretu e su decretu.

9a-  Custu coladòrgiu est essentziale, ca tenende issu matessi iscritu su decretu e sa defensa , at a dèvere èssere respetada sa lege immutàbile de sos Medas e de sos Persiani .

Daniele 6:10 Cando Daniele aiat ischidu chi su decretu fiat iscritu, si fiat retiradu in domo sua, ue sas ventanas de su pranu superiore fiant abertas cara a Gerusalemme; e tres bias a sa die s'inginocchiava, pregaiat e lodava su deus Suo, comente a in antis.

10a-  Daniele non càmbiat su cumportamentu suo, e non si lassat influentzare de custa medida umana. Aberende sa ventana, dimustrat de chèrrere fàghere connòschere a totus sa lealidade sua a Deus Onnipotente. In custu momentu Daniele si dirighet cara a Gerusalemme ue, puru distrùidu, s'agatat su tèmpiu de Deus. Ca s'Ispìritu Deus s'est manifestadu a longu in custu tèmpiu santu de cale aiat fatu domo sua, s'abitatzione terrena sua.

Daniele 6:11 Tando cuddos òmines fiant intrados tumultuosamente e aiant agatadu Daniele chi pregaiat e invocaiat su deus Suo.

11a-  I congiurados l'istaiant in agguato e lu tentaiant pro lu collire in atu de disubbidièntzia a su decretu beru ; a su presente unu “delitu flagrante”.

Dan 6:12 E issos si fiant presentados dae in antis su re e l'aiant naradu in contu de sa defensa bera: Non tenes tue iscritu una defensa segundu sa cale cale si siat intro trinta dies aeret pregadu calicunu deus o cale si siat àteru, francu tene, o re, diat èssere istadu ghetadu in sa fossa de sos leones? Su re aiat rispòndidu: Sa cosa est tzerta, segundu sa lege de sos Mèdios e de sos Persiani, chi est immutàbile.

12a-  Su re non podet chi cunfirmare su decretu de issu matessi iscritu e firmadu.

Dan 6:13 Posca aiant torradu a faeddare e aiant naradu a su re: Daniele, unu de sos presoneris de Giuda, no at dadu iscurtu a tie, o re, ne a sa defensa chi as iscritu; pregadoria tres bias a sa die.

13a-  Collidu subra de su fatu, in s'atzione de sa pregadoria sua, Daniele benit denuntziadu. Su re aprètziat Daniele pro su cumportamentu fidele suo e onestu. At a istabilire deretu su ligàmine intre sese e custu Deus chi serbit cun zelu meda e fidelidade ca lu pregat in manera regulare tres bias a sa die . Custu ispiegat su dolore e s'aflitzione chi l'at a causare sa cundenna de Daniele e su cumintzu de s'imbeniente cunversione sua.

Daniele 6:14 Su re fiat istadu doloradu meda cando aiat intesu custu; si fiat pigadu a coro sa liberatzione de Daniele, e finas a s'intrinada si fiat fortzadu de lu sarvare.

14a-  Su re tando si rendet contu de èssere istadu manigiadu e faghet de totu pro sarvare Daniele, chi aprètziat meda. Ma sos isfortzos suos ant a èssere vanos e su re iscoberit in manera trista dinanzi a totu custu: sa lìtera ochit, ma s'ispìritu vivifica . Dende posca a sos òmines custa espressione, Deus ammustrat sa làcana de su respetu de sas leges. Sa vida non podet èssere regulada subra de sas lìteras de sos testos giurìdicos. In su cabu divinu suo, Deus tenet contu de sas minudas chi sa lìtera morta de sa lege iscrita sua disconnoschet e sos òmines sena Deus non tenent sa sabiduria pro fàghere su matessi.

Dan 6:15 Ma cuddos òmines aiant insìstidu contra su re e l'aiant naradu: Ischi, o re, chi sa lege de sos Medas e de sos Persiani recheret chi ogni proibitzione o decretu cunfirmadu dae su re siat irrevocàbile.

15a-  I congiurados ammentant su caràtere irrevocàbile (ingiustificato) de sas detzisiones pigadas dae su re de sos Medas e de sos Persiani. Issu matessi est intrapuladu dae sa cultura eredada sua. Ma cumprendet de èssere istadu vìtima de unu complotu a sos disacatos de Daniel.

Daniele 6:16 Tando su re aiat ordinadu chi Daniele esseret giutu e ghetadu in sa fossa de sos leones. Su re aiat rispòndidu a Daniele: Su deus Tuo, chi serbi cun passèntzia, ti lìberet!

16a-  Su re est custrintu a fàghere ghetare Daniele in sa fossa de sos leones, ma disìgiat cun totu su coro chi su Deus chi issu tzeracas gasi in manera fidele intervèngiat a lu sarvare.

Dan 6:17 Aiant giutu una pedra e l'aiant postu subra de s'abertura de sa fossa; su re l'aiat segliadu cun s'aneddu suo e cun s'aneddu de sos nòbiles suos, pro chi nudda cambiaret in contu de Daniele.

17a-  Inoghe s'esperièntzia bìvida dae Daniele presentat assimìgios cun s'interru de Cristu, sa cale ghenna tzirculare dae pedra fiat istadu fintzas issa segliada pro impedire s'interventu umanu.

Daniele 6:18 Tando su re fiat andadu a su palatzu suo; fiat coladu sa note geunende, no l'aiat giutu una concubina e no aiat resèssidu a s'indormiscare.

18a-  Custu cumportamentu de su re testimòniat sa sintzeridade sua. Faghende custas cosas dimustrat de chèrrere pràghere a su Deus de Daniele e otènnere de issu sa sarvesa sua. Custu est su cumintzu de sa cunversione sua a s'ùnicu Deus.

Dan 6:19 Su re si fiat artadu a s'arbèschida e fiat andadu a presse a sa fossa de sos leones.

19a-  Una preparatzione a sa puresa sighida dae una note insonne a càusa de sa mente turmentada dae su pensamentu de sa morte de Daniele e custa cursa cara a sa fossa de sos leones a s'arbèschida non sunt sas atziones praticadas dae unu re paganu ma sas de unu frade chi amat su frade in Deus.

Daniele 6:20 Cando fiat istadu bighinu a sa fossa, aiat mutidu Daniele cun boghe trista. Su re aiat rispòndidu a Daniele: Podet Daniele, servidore de su Deus bividore, deus Tuo, chi tue serbis cun passèntzia, ti liberare de sos leones?

20a-  Mentras s'acurtziaiat a sa fossa, aiat mutidu Daniele cun boghe trista

 Su re isperat ma timet e timet su peus pro Daniele. S'isperu suo però est dimustrada dae su fatu chi la mutit e las faghet una pregonta.

20b-  Daniele, tzeracu de su Deus bividore, deus Tuo, chi serbis cun passèntzia, at pòdidu ti liberare de sos leones?

 Designende·lu comente a “ Deus bividore ”, Dario testimòniat su cumintzu de sa cunversione sua. Nointames sa pregonta sua” at pòdidu ti liberare de sos leones? » nch'ammustrat chi ancora no lu connoschet. Sinunca diat àere naradu “ bos cheriat liberare de sos leones?” » .

Daniele 6:21 E Daniele aiat naradu a su re: Re, bive pro semper!

21a-  In buca a sos tramadores, in su versetto 6, s'espressione aiat pagu significadu, ma in sa de Daniele profetaiat s'atzessu a sa vida eterna riservada a sos elettos de Deus.

Daniele 6:22 Su deus Meu at mandadu s'ànghelu suo e at tapadu sa buca de sos leones, sos cales non m'ant fatu calicunu malu, ca so istadu agatadu innotzente dae in antis issu; e neppure dae in antis tene, o re, apo fatu nudda de malu.

22a-  In custa esperièntzia, su re Dariu si rendet contu de cantu siat tonta, ingiustificata e disapprovata su cuntzetu immutàbile de sos decretos beros umanos a banda de su beru Deus Bividore chi Daniele serbit sena si cuare.

Daniele 6:23 Tando su re si fiat allegradu meda e aiat ordinadu chi Daniele esseret tiradu a foras de sa fossa. Daniele fiat istadu tiradu a foras de sa fossa e susu de issu non fiat istadu agatada calicuna ferta, ca cunfiaiat in su deus Suo.

23a-  Tando su re fiat istadu meda gioioso

 Custa reatzione de ditza naturale e ispontànea rivelat unu futuru seberadu dae Deus ca su re tenet oramai sa tzertesa de s'esistèntzia sua e de su podere suo.

23b-  Daniele fiat istadu tiradu a foras de sa fossa e susu de issu non fiat istadu agatada calicuna ferta

 Gasi comente non fiant istados brusiados sos bestires de sos tres cumpàngios de Daniele ghetados in sa fornace surriscaldata.

23c-  ca aiat cunfiadu in su deus Suo

 Custu aficu si fiat manifestadu in sa detzisione sua de no ubbidire a su decretu beru chi diat àere privadu Deus de sas pregadorias suas; unu sèberu impossìbile e inconcepibile pro custu modellu de fide in manera pura umanu.

Daniele 6:24 Su re aiat ordinadu chi cuddos òmines chi aiant acusadu Daniele esserent giutos e ghetados in sa fossa de sos leones, issoro, sos fìgios e sas mugeres; e in antis chi cromperent su fundu de sa fossa, sos leones los aiant aferradu e aiant truncadu issos totu sos ossos.

24a-  Deus at giradu sa situatzione contra sos malvagi chi progetaiant su malu. A su tempus de sos res persianos chi ant a bènnere, s'esperièntzia s'at a rinnovare pro s'ebreu Mardocheo chi su condottiero Haman at a chèrrere pònnere a morte paris cun su pòpulu suo a su tempus de sa reina Ester. Fintzas inie at a Èssere Haman a finire impicadu subra de su patibolo ammaniadu pro Mardocheo.

Daniele 6:25 E a pustis de custu su re Dariu aiat iscritu a totu sos pòpulos, a totu sas natziones e a totu sas limbas chi istant subra de totu sa terra: Paghe a bois in bundàntzia.

25a-  Custa noa iscritura de su re est sa de un'òmine bintu dae su Deus bividore. Agatende·si como in perfeta paghe in su coro suo, impreat sa positzione dominante sua pro faeddare a totu su pòpulu de su regnu suo, sa testimonia de sa paghe sua chi at retzidu dae su beru Deus.

Daniele 6:26 Cumandu chi in totu su regnu meu b'apat timoria e timoria de su Deus de Daniele. Ca issu est su Deus bividore e tosta pro semper; su regnu suo no at a èssere mai distrùidu e su domìniu suo at a durare finas a sa fine.

26a-  Su cumandu totu s'estensione de su regnu meu

      Su re òrdinat ma non obrigat nemos.

26b-  timoria e timoria pro su Deus de Daniele

      Ma arrichidu dae custa esperièntzia, imponet sa timoria e sa timoria de su Deus de Daniele pro dissuadere sos autores de unu nou complotu fomentadu contra Daniele.

26c-  Ca issu est su Deus bividore e tosta in eternu

      Issu isperat chi custa testimonia bèngiat acollida in su coro de su pòpulu de su Regnu, e pro lu fàghere sa loda e l'esaltat.

26d-  su regnu suo no at a èssere mai distrùidu e su domìniu suo at a durare finas a sa fine

      Benit torra proclamadu su caràtere eternu de su 5° regnu de s'istàtua.

Dn 6:27 Est issu chi lìbera e sarva, chi òperat sinnos e prodìgios in chelu e subra de sa terra. Fiat istadu issu a liberare Daniele de su pòdere de sos leones.

27a-  Est issu chi lìbera e chi sarva

 Su re testimòniat custu chi at osservadu ma custa liberatzione e custa sarvesa pertocant petzi su corpus fìsicu, sa vida de Daniele. Amus a dèvere isetare sa bènnida de Gesùs Cristu pro cumprèndere su disìgiu de Deus de liberare e sarvare de su pecadu. Ma faghimus presente chi su re intendiat naturalmente su bisòngiu de purificarsi pro compiacere su Deus bividore.

27b-  chi òperat sinnos e prodìgios in sos chelos e subra de sa terra

 Su libru de Daniele testimòniat custos sinnos e prodìgios, atziones subrannaturales chi Deus at acumpridu, ma atentzione, su diàulu e sos dimònios suos podent fintzas falsificare unos cantos miràculos divinos. Pro identificare intre sas duas possìbiles orìgines est sufitziente cumprèndere chie traet avantàgiu dae su messàgiu cunsinnadu. Porta a s'ubbidièntzia a su Deus creadore o a sa disubbidièntzia sua?

Dan 6:28 Daniele aiat prosperadu suta de su regnu de Dariu e suta de su regnu de Tziru su Persianu.

28a-  Cumprendimus, Daniele no at a torrare a sa terra nadale sua natzionale, ma sas letziones chi Deus l'at insegnadu in Dan.9 l'ant a àere fatu atzetare sena subire custu destinu detzìdidu dae su deus Suo.

    Daniele 7

Dan 7:1 : In su primu annu de Baldassarre re de Babilònia, Daniele aiat bisadu e aiat tentu de sas bisiones mentras giaceva. Posca aiat trascritu su bisu e nd'aiat contadu sas cosas printzipales.

1a-  Su primu annu de Baldassarre, re de Babilònia

 Est a nàrrere in su – 605. De sa bisione de Dan.2 sunt colados 50 annos. Mortas, su grandu re Nabucodonosor benit sostituidu dae su nebode Baldassarre.

Daniele 7:2 : Daniele aiat cumintzadu e aiat naradu: Aia castiadu in sa bisione noturna mea, e aco', sos bator binti de su chelu si fiant iscadenados subra de su grandu mare.

2a-  irruppero sos bator binti de su chelu

 Sunt sas gherras universales chi giughent sos dominadores a estèndere su podere issoro in sa diretzione de sos bator puntos cardinales , cara a su Nord, su Sud, s'Est e s'Ovest.

2b-   subra de su grandu mare

 S'imàgine no est lusinghiera pro s'umanidade, ca su mare, fintzas mannu, est sìmbulu de morte. No est, in su progetu de Deus, s'ambiente preparadu pro s'òmine fatu a imàgine sua, segundu Gen.1. S'ambiente suo est sa terra. Ma s'umanidade at pèrdidu, a pustis de su pecadu originale, a càusa de sa disubbidièntzia sua, s'imàgine divina sua e no est prus, a sos ogros puros suos e santos, chi animales marinet impuros e voraci, chi si divorano pare suta de sas ispiratziones de su diàulu e de sos dimònios. In custa bisione su mare simbulègiat sa massa anònima de sos èsseres umanos.

 In prus, s'àrea interessada dae sa profetzia pertocat pòpulos ligados dae sos aspetos costeris issoro chi s'incrarant subra de su Mare Mediterràneu. Su mare giogat tando unu ruolu importante in sas atziones bèllicas de conchista de sos dominadores.

Daniele 7:3 E bator grandu bèstias fiant essidos dae su mare, diferentes s'unu de s'àteru.

3a-  E bator mannos animales fiant essidos dae su mare

Agatamus in una noa bisione s'insegnamentu dadu in Daniele 2, ma inie sos animales sostituint sas alas de su corpus de s'istàtua .

3b-  sas diferentes _ s'unu de s'àteru

 Comente a sos materiales de s'istàtua de Dan.2.

Daniele 7:4 Su primu era sìmile a unu leone e teniat alas de àbbila; Apo castiadu fintzas a cando sas alas suas non sunt istadas istratzadas; fiat istadu pesadu dae terra e fatu istare a sa ritza comente a un'òmine e li fiat istadu dadu unu coro de òmine.

4a-  Su su primu era sìmile a unu leone e teniat alas de àbbila

      Inoghe sa conca dae oro de su re caldeo de Dan.2 devenit unu leone cun alas de àbbila ; emblema influidu subra de sas pedras biaitas de Babilònia, s'altivesa de su re Nabucodonosor in Dan.4.

4b-  Apo castiadu, fintzas a cando no li sunt istadas istratzadas sas alas

      Sa profetzia si referit a sos sete annos o sete tempos durante sos cales su re Nabucodonosor fiat istadu rèndidu tontu de Deus. Durante custos 7 annos ( sete bias ) de umiliatzione profetada in Daniele 4:16, su coro umanu suo fiat istadu remòvidu, sostituidu dae su coro de una bèstia.

4c-  fiat istadu pesadu dae terra e fatu istare a sa ritza comente a un'òmine e li fiat istadu dadu unu coro de òmine.

  Sa cunversione sua a su Deus creadore est inoghe cunfirmada. S'esperièntzia sua nche permitet de cumprèndere chi, pro Deus, s'òmine est òmine solu cando su coro suo giughet s'imàgine de su de Deus. L'at a rivelare in s'incarnatzione sua in Gesùs Cristu, su perfetu modellu divinu de amore e de ubbidièntzia.

Dan 7:5 E aco', una segunda bèstia fiat sìmile a un'ursu , e istaiat a sa ritza de unu chirru; teniat tres costole in buca intre sas dentes, e l'aiant naradu: Artados, màndigat meda petza.

5a-  E aco', una segunda bèstia fiat sìmile a un'ursu , e istaiat a sa ritza de unu chirru

 A pustis de su re caldeo, su baule dae prata e s'istemma de sos Medas e de sos Persiani devenint un'ursu . Sa pretzisione “ chi istaiat de un'ala ” acrarit sa dominatzione persiana chi aiat apartu segunda a pustis de cudda de sos Mèdios, ma sas conchistas otentas suas dae su re Tziru 2 su Persianu las aiant dadu unu podere majore meda de cuddu de sos Medas.

5b-  teniat tres costole in buca intre sas dentes, e l'aiant naradu: Artados, màndigat meda petza

      Sos Persiani ant a dominare sos Mèdios e ant a conchistare tres paisos: sa Lìdia de su ricu re Creso in su – 546, Babilònia in su – 539, e s'Egitu in su – 525.

Dan 7:6 A pustis de custu aia castiadu, e aco', unu àteru era sìmile a unu leopardu , e teniat bator alas subra de su coddu comente a sas de unu pugione; custu animale teniat bator concas e li fiat istadu dadu su domìniu.

6a-  A pustis de custu aia castiadu, e aco', unu àteru era sìmile a unu leopardu

      Idem, sa bentre e sas cosce dae brunzu de sos soberanos gregos devenint unu leopardu cun bator alas de pugione ; Sas magras de su leopardu gregu nde faghent unu sìmbulu de su pecadu .

6b-  e teniat bator alas subra de su coddu comente a sas de unu pugione

      Sas bator alas de pugione assotziadas a su leopardu acrarint e cunfirmant s'estrema lestresa de sas conchistas de su giòvanu re suo Lisandru Mannu (intre su -336 e su -323).

6c-  Custu animale teniat bator concas e li fiat istadu dadu su domìniu

 Inoghe “ bator concas ”, ma in Dan.8 ant a èssere “ bator mannos corna ” a designare sos soberanos gregos, sutzessores de Lisandru Mannu: Seleuco, Tolomeu, Lisimaco e Cassandro.

Dan 7:7 A pustis de custu aia castiadu in sas bisiones noturnas meas, e aco', b'aiat una de bator bèstias terrorosas , terrorosa e in manera estrema forte; teniat grandu dentes dae ferru, mandigaiat, segaiat e apeigaiat custu chi restaiat; fiat diferente de totu sos animales pretzedentes e teniat deghe corna.

7a-  A pustis de custu, aia castiadu in sas bisiones noturnas meas, e aco', b'aiat una de bator bèstias, terrorosa , terrorosa e in manera istraordinària forte

      Fintzas in custu casu, sas ancas dae ferru de s'Imperu Romano devenint unu mostru cun dentes dae ferru e deghe corna . Ca segundu Apoc.13,2, petzi issu giughet sos critèrios de sos 3 imperos pretzedentes: Fortza de su leone , cunfirmada in custu versetto ue est ispetzificadu: in manera istraordinària forte ; sa potèntzia de s'ursu e sa lestresa de su leopardu cun s'eredade de su pecadu simbulegiada suo dae sas magras suas.

7b-  teniat grandu dentes dae ferru, aiat mandigadu, aiat truncadu e aiat apeigadu custu chi restaiat;

 Custas minudas l'atribuint carneficine e massacros acumpridos dae su sìmbulu de su ferru romanu chi ant a sighire finas a sa fine de su mundu, a òpera de su domìniu papale suo.

7c-  fiat diferente de totu sos animales pretzedentes e teniat deghe corna.

      Sas deghe corna rapresentant sos Franchi, sos Longobardos, sos Alemanni, sos Anglosàssones, sos Visigotos, sos Borgognoni, sos Svevi, sos Eruli, sos Vàndalos e sos Ostrogotos. Sunt custos sos deghe regnos cristianos chi s'ant a formare a pustis de sa derrota de s'Imperu Romano partinde dae su 395, segundu sos acrarimentos dados dae s'ànghelu a Daniele in su versetto 24.

Daniele 7:8 E aia osservadu sas corna, e aco', unu àteru piticu corru fiat essidu mesanu a issos, e tres de sos primos corros fiant istados istratzados dae in antis cuddu corru; e aco', teniat ogros sìmiles a sos de un'òmine e una buca chi faeddaiat cun arrogàntzia.

8a-  Aia castiadu sas corna, e aco' essire mesanas a issas unu àteru piticu corru

      Su piticu corru essit dae unu de sos deghe corros, chi designat s'Itàlia de sos Ostrogotos ue s'agatat sa tzitade de Roma e sa gai narada "santa sede" papale, acanta su Palatzu de su Laterano subra de su Monte Celio; Nùmene latinu chi signìficat: su chelu.

8b-  e tres de sos primos corros fiant istados istratzados dae in antis custu corru

      Sas corna istratzadas rapresentant in cronologia: sos tres re abbassadu dae su versetto 24, est a nàrrere sos Eruli intre su 493 e su 510, posca posca sos Vàndalos in su 533, e sos Ostrogotos in su 538 chi fiant istados cassados dae Roma de su generale Belisàriu pro òrdine de Giustinianu I, e definitivamente derrotados a Ravenna in su 540 . Ca devamus notare sa cunsighèntzia de s'espressione dae in antis custu corru . Custu signìficat chi su Corru non tenet pòdere militare personale e benefìtziat de sa fortza armada de sos monarcas chi lu timent e de su podere religiosu suo e duncas preferint lu sustentare e l'ubbidire. Custu arresonu at a èssere cunfirmadu in Daniele 8,24 ue amus a lèghere: sa potèntzia sua at a crèschere, ma non pro sas fortzas suas e su versetto 25 at a ispetzificare: a càusa de sa prosperidade sua e de sa resessida de sas suas astuzie, at a tènnere arrogàntzia in su coro . Si dimustrat gasi chi sa beridade agatat cunfirma petzi agrupende messàgios sìmiles aia isparidu in sos diversos capìtulos de su libru de Daniele e prus in manera ampra de s'intrea Bìbbia. Separados, sos capìtulos de su libru “segliant” sa profetzia e sos messàgios suos, sos prus sùtiles e sos prus importantes restant inaccessibili.

8c-  e aco', teniat ogros comente a sos ogros de un'òmine

      In Ap.9, s'Ispìritu pretzedet sas descritziones suas cun su tèrmine comente a . Custu sugerit un'assimìgiu de aparèntzia chi no est sa realidade. Fintzas inoghe devimus notare s'assimìgiu cun s'òmine incarnadu in sa primore suo in Gesùs Cristu, ma issu nde tenet petzi sa pretesa. Ma b'at de prus, ca sos “ ogros ” simbulègiant sa chiaroveggenza de sos profetas de cales fintzas Gesùs est su modellu perfetu. E s'Ispìritu referit a sa pretesa profetosa de su pabadu chi at a finire pro istabilire sa sede ufitziale sua in sa tzitade de su Vaticanu, paràula chi signìficat: profetare, de su latinu “vaticinare”. Sa cosa at a bènnere cunfirmada in Apocalisse 2:20, cando s'Ispìritu at a paragonare custa crèsia catòlica romana a sa Jezebel chi aiat fatu ochire sos profetas de YaHWéH, sa fèmina istràngia adoradora de sos Baal, cojuada dae su re Achab. Su paragone est giustificadu ca su pabadu faghet mòrrere subra de su rogo de s'incuisitzione sos beros profetas de Deus in Cristu.

8d-  e una buca chi faeddaiat cun arrogàntzia.

      In custu capìtulu 7, su divinu Tzineasta e Regista presentat in “zoom” s'era cristiana chi l'apessamentat in manera piessigna, su perìodu cumprèndidu intre sa fine de s'Imperu Romano e sa torrada gloriosa de Cristu in Michele, su nùmene tzeleste suo cun sos Angeli. Annùntziat sa bènnida de unu re arrogante, persecutore de sos santos de s'Altissimo , chi atacat sas normas religiosas divinas chirchende de cambiare sos tempos e sa lege , sos deghe cumandamentos ma fintzas unas àteras ordinàntzias divinas. S'Ispìritu annùntziat su castigu finale suo; at a èssere “ consumadu dae su fogu”. a càusa de sas paràulas suas arroganti ”. Duncas, s'iscena de su cabu tzeleste de su de sete millènnios benit presentada deretu a pustis de su mentovu de sas paràulas suas arroganti . Prima de issa, fintzas su re Nabucodonosor aiat ammustradu arrogàntzia ma aiat atzetadu cun mavelia sa letzione de umiliatzione chi Deus l'aiat dadu.

Cabu tzeleste

Dan 7:9 Castiaia mentras beniant pesados sos tronos. E s'Antigu de sas Dies si sedette. Sa beste sua fiat bianca comente su nie e sos pilos de su capu suo fiant comente a pura lana; su tronu suo fiat comente a framas de fogu, e sas rodas comente a fogu ardente.

9a-  Aia castiadu, mentras beniant postos sos tronos

      Custa iscena rapresentat su tempus de su cabu chi at a èssere acumpridu dae sos santos redenti de Gesùs Cristu a sa presèntzia sua, sèidos subra de sos tronos , in chelu segundu Apoc.4, durante sos milli annos mentovados in Apoc.20. Custu cabu ammàniat sas cunditziones pro su cabu finale , sa cale esecutzione est acrarida in su versetto 11.

9b-  E su vegliardo si sedette.

 Est su Cristu divinizadu, s'ùnicu Deus creadore. S'atzione de su verbu si sèere inditat su sessamentu de una faina istatzionària, est s'imàgine de su pasu. Su chelu est in assoluta paghe. Subra de sa terra, sos malvagi fiant istados distrùidos a sa torrada de Cristu.

9c-  Sa beste sua fiat bianca comente su nie, e sos pilos de su capu suo fiant comente a pura lana

 Su biancu est su sìmbulu de sa perfeta puresa de Deus chi pertocat totu sa natura sua a livellu de sas bestes suas , sìmbulos de sas òperas suas e de sos pilos de su capu suo chi sunt una corona de pura e perfeta sabiduria esenta de ogni pecadu .

Custu versetto sugerit Isaia 1:18: Benide e suplichemus! narat YaHWéH. Si sos pecados bostros sunt comente a su scarlatto, ant a èssere biancos comente su nie; si ant a èssere rujos comente sa pùrpura, ant a devènnere comente a sa lana.

9d-  su tronu suo fiat comente a framas de fogu,

 Su tronu designat su logu de su mannu Giudice, su cabu de sa mente de Deus. Est postu suta de s'imàgine de sas framas de fogu chi ant a èssere sos ogros de Cristu giustìtziat in Apocalisse 1:14 ue agatamus sas descritziones de custu versetto. Su fogu distruet, su chi dat a custu cabu sa fine de distrùere sos inimigos de Deus e sos elettos suos. Ca sunt giai mortos, custu cabu pertocat sa segunda morte chi at a corfire definitivamente lu cundennadu.

9°-  e sas rodas comente a unu fogu ardente.

      Su tronu tenet sas rodas , paragonadu a unu fogu ardente chi s'at a allumare subra de sa terra: Ap.20,14-15: sa morte segunda est su lagu de fogu . Sas rodas sugerint tando su mudamentu de sos giùighes de su chelu a sa terra pro s'esecutzione de sos verdetti pronuntziados. Su Deus bividore, su mannu Giudice, si movet e cando sa terra at a èssere rinnovada e purificata, s'at a torrare a mòvere pro bos installare su tronu beru suo segundu Apocalisse 21:2-3.

Dan 7:10 Unu riu de fogu curriat e essiat de innanzi a issu. Milli mìgias lu serbiant e deghe mìgia milliones istaiant a sa presèntzia sua. Sos giùighes si sedettero e sos libros fiant istados abertos.

10a-  Unu riu de fogu curriat e essiat dae in antis issu

 Su fogu purificatore chi at a falare dae su chelu pro divorare sas ànimas de sos mortos rutos e posca risuscitados, segundu Ap. 20,9: E fiant artziados subra de sa cara de sa terra e aiant inghiriadu s'acampamentu de sos santos e de sos amada tzitade . Ma unu fogu aiat faladu dae su chelu e los divorò .

10b-  Millemila l'aiant serbidu

 Est a nàrrere unu millione de ànimas, de eletos redenti de sa terra.

10c-  e deghe mìgia milliones istaiant a sa presèntzia sua

 Deghe milliardos de ànimas terrenas mutidas dae Deus benint resuscitate e cunvocadas dae in antis issu e a sos giùighes suos pro subire sa giusta sentèntzia divina de sa segunda morte , ite cunfirmada in Luca 19:27: E lu resto, giutas inoghe sos meos inimigos , chi no ant chertu chi deo regnat susu de issos e ochi·los dae in antis mene . Custu, s'Ispìritu cunfirmat sas paràulas aiat dadu pro mèdiu de Gesùs in Matteo 22,14: Medas difatis sunt sos mutidos, ma pagos sos elettos . Custu at a èssere in manera piessigna beru in sas ùrtimas dies segundu Luca 18:8: … Ma cando su Fìgiu de s'òmine at a bènnere, at a agatare sa fide subra de sa terra?

10d-  I giùighes si sedettero e sos libros fiant istados abertos

 Sa Corte Suprema at a giudicare subra de sa base de sas testimonias chi ant permìtidu sa sentèntzia e de sas acusas adatadas in manera individuale pro ogni ànima cundennada. Sos libros suos racchiudono sa vida de una creatura, tenta in sa memòria de Deus, cun testimòngios sos ànghelos fideles, a su presente invisìbiles a sos terrestres.

Dan 7:11 Tando aia bidu sas paràulas arroganti chi su corru aiat pronuntziadu; e mentras castiaia, s'animale fiat istadu ochidu.

11a-  Tando aia castiadu, a càusa de sas paràulas arroganti chi aiat pronuntziadu su corru

      Comente a sas paràulas “ a càusa de " paràulas arroganti ", custu versetto nche cheret ammustrare su raportu de càusa e efetu chi definit su cabu de Deus. Non giùdicat sena motivu.

11b-  e mentras castiaia, s'animale est istadu ochidu

      Si su de bator animales rapresentantes sa sutzessione, Roma Imperiale - deghe regnos europeos - Roma Papale, benit distrùidu dae su fogu, est in càusa de s'arrogante faina orale de sa Roma Papale; faina chi at a sighire finas a sa torrada de Cristu.

11c-  e su corpus suo fiat istadu distrùidu , cunsignadu a su fogu pro èssere brusiadu

      Su cabu surrat in su matessi tempus su piticu corru e sos deghe corros tziviles chi lu sustentaiant e partetzipaiant a sos pecados suos segundu Ap. 18,4. Su Lagu de Fuoco de sa segunda morte los divorerà e los at a distrùere .

Dn 7:12 Sos àteros animales fiant istados privados de sa potèntzia issoro, ma fiat istadu issoro cuntzèdidu de perlongare sa vida finas a unu tzertu tempus.

12a-  Sos àteros animales fiant istados privados de s'issoro pòdere

      Inoghe, comente a in Ap 19,20 e 21, s'Ispìritu rivelat chi una sorte diferente est prevìdida pro sos comunos peccatori de su paganèsimu, essende erederis de su pecadu originale trasmìtidu dae Adamo a sas massas umanas in su cursu de s'istòria terrena.

12b-  ma fiat istadu issoro cuntzèdida una pròroga de sa vida finas a unu tzertu tempus

 Custa pretzisione signìficat s'avantàgiu de sos imperos pretzedentes de no àere isperimentadu sa fine de su domìniu issoro a sa fine de su mundu comente a s'in casu de su 4° animale romanu suta de s'ùrtima forma sua de guvernu universale cristianu pro como de sa torrada de Gesùs Cristu. Sa fine de su 4° est signada dae sa cumpleta destruidura sua. Dopodiché sa terra at a abarrare informe e bòida , a imàgine de s'isprofundu de Gen 1,2.

Gesùs Cristu, su fìgiu de s'òmine

Daniele 7:13 Castiaia in sas bisiones noturnas, e aco' bènnere subra de sas nues de su chelu unu sìmile a unu fìgiu de òmine; fiat bènnidu dae s'Antigu de sas Dies e l'aiant giutu bighinu a issu.

13a-  Castiaia in sas bisiones noturnas meas, e aco', subra de sas nues de su chelu beniat unu sìmile a unu fìgiu de s'òmine

      Custa aparitzione de su fìgiu de s'òmine ponet in lughe su significadu dadu a su cabu agigu tzitadu. Su cabu apartenet a Cristu. Ma a su tempus de Daniele, Gesùs non fiat ancora bènnidu, duncas Deus imàginat custu chi at a realizare a traessu de su ministeru terrenu suo durante sa sua in antis bènnida subra de sa terra de sos òmines.

13b-  fiat bènnidu dae s'antzianu e l'aiant giutu bighinu a issu.

      A pustis de sa sua mortas, at a risuscitare si matessi, pro presentare sa perfeta giustìtzia sua, chi fiat istadu sacrificada comente a oferta a su Deus ofesu, pro otènnere su perdonu de sos fideles eletos suos, de issu matessi seberados e seletzionados. S'imàgine presentada insegna su printzìpiu de sa sarvesa otenta a traessu de sa fide in su sacrifìtziu voluntàriu de Deus in Cristu. E nde cunfirmat sa balidesa acanta Deus.

Daniele 7:14 E l'aiant dadu domìniu, glòria e regnu; e totu sos pòpulos, sas natziones e sos òmines de ogni limba lu serbiant. Su domìniu suo est unu domìniu eternu chi no at a colare e su regnu suo no at a èssere mai distrùidu.

14a-  Li fiat istadu dadu su domìniu, sa glòria e su regnu

      I datos de custu versetto sunt resùmidos in custos versetti de Matteo 28:18-20 chi cunfirmant chi su cabu apartenet in manera efetiva a Gesùs Cristu: Gesùs, acurtziende·si, aiat faeddadu issos gasi: Ogni podere m'est istadu dadu in chelu e in terra . Andadas duncas e agiostradas totu sas natziones, batijende·las in su nùmene de su Babbu e de su Fìgiu e de s'Ispìritu Santo, insegnende issos a osservare totu custu chi b'apo cumandadu. E aco', deo so cun bois totu sas dies, finas a sa fine de su mundu .

14b-  e totu sos pòpulos, natziones e òmines de ogni limba lu serbiant

 In tèrmines assolutos at a èssere subra de sa noa terra, sa betza rinnovada e glorificada a pustis de su de sete millènnios. Ma sos redenti ant a èssere istados seberados intre totu sos pòpulos, natziones e limbas de s'ùnica sarvesa otenta dae Gesùs Cristu ca l'ant serbidu durante sa vida issoro. In Ap. 10:11 e 17:15 custa espressione si referit a s'Europa cristianizada e a su mundu otzidentale. In custu grupu agatamus su millione de elettos sarvados chi serbint Deus in su versetto 10.

14c-  e su regnu suo no at a èssere mai distrùidu

      I minudas mentovadas in Daniele 2:44 in contu de issu benint inoghe cunfirmados: su regnu suo no at a èssere mai distrùidu.

Daniele 7:15 Cantu a mie, Daniele, s'ispìritu meu fiat tribuladu intro de mene e sas bisiones de sa conca mea m'assustaiant.

15a-  Deo, Daniele, tenia intro de mene un'ispìritu tribuladu

      Sa dificultade de Daniele est giustificada, sa bisione annùntziat unu perìgulu pro sos santos de Deus.

15b-  e sas bisiones in sa conca mea m'assustaiant.

      Chitzo sa bisione sua de Michele diat àere tentu su matessi efetu susu de issu, segundu Daniele 10:8: Aia abarradu petzi, e aia bidu custa grandu bisione; sas fortzas mi fiant bènnidos prus pagu, su cara mea aiat cambiadu colore e si decompose, e aia pèrdidu ogni vigore. Acrarimentu: su fìgiu de s'òmine e Michele sunt sa matessi persone divina . Sa timoria at a caraterizare su regnu de Roma, ca in custas duas sutzessivas dominatziones, no at a dare a su pòpulu de sos soberanos santos comente a Nabucodonosor, Dario su Medo e Tziru 2 su Persianu.

Daniele 7:16 E mi fia acurtziadu a unu de sos chi istaiant in cue, e l'aia pedidu sa beridade in contu de totus custas cosas. Issu m'at naradu e m'at dadu s'acrarimentu:

16a-  Inoghe comintzant sos ulteriores acrarimentos dadas dae s'ànghelu

Daniele 7:17 Custas bator grandu bèstias, custos sunt sos bator re chi ant a pesare de sa terra;

17a-  Si notet chi custa definitzione s'àplicat tantu a sas sutzessiones riveladas in Dan.2 de s'imàgine de s'istàtua cantu inoghe in Dan.7, de cudda de sos animales .

Dn 7:18 Ma sos santos de s'Altissimo ant a retzire su regnu e ant a possedire su regnu pro semper, de eternidade in eternidade.

18a-  Matessi cummentu de sas bator sutzessiones. Ancora, sa de chimbe pertocat su regnu eternu de sos elettos, chi Cristu fràigat subra de sa vitòria sua subra de su pecadu e subra de sa morte.

Dan 7:19 Tando aia disigiadu ischire sa beridade in contu de sa de bator bèstias, chi fiat diferente de totus sas àteras, tremenda, cun dentes dae ferru e craos dae brunzu, chi mandigaiat, truncaiat e apeigaiat custu chi restaiat;

19a-  chi teniat sas dentes dae ferru

      Agatemus inoghe, in sas dentes , lu ferro giai sìmbulu de sa durezza de s'Imperu Romano designadu dae sas ancas de s'istàtua de Dan.2.

19b-  e chiodini de otone .

      In custa informatzione agiuntiva, s'ànghelu ispetzìficat: e craos de ràmene . S'eredade de su pecadu gregu est gasi cunfirmada dae custu materiale impuru, una lega chi simbulegiaiat s'imperu gregu in sa bentre e in sas cosce de s'istàtua de Dan.2.

19c-  chi aiant mandigadu, aiant truncadu e aiant apeigadu custu chi restaiat

 Mandigare , o aprofitare de sas cosas conchistadas, de custu chi las faghet crèschere – truncare , fortzare e distrùere – apeigare , disprezzare e pessighire – Custas sunt sas atziones chi sas duas sutzessivas “Rome” e sos sustenidores tziviles issoro e religiosos ant a praticare finas a sa torrada. de Cristu. In Apoc.12:17: s'Ispìritu designat sos ùrtimos “avventisti” cun sa paràula “ restu ”.

Daniele 7:20 De sas deghe corna chi fiant subra de su capu suo, e de s'àteru chi fiat essidu, e dae in antis su cale tres aiant rùidu, subra de cuddu corru chi teniat sos ogros e una buca chi faeddaiat cun arrogàntzia, e un'aspetu majore respetu a sos àteros .

20a-  Custu versetto annanghet una minuda contradditòria a su versetto 8. Comente pigat inoghe su “ piticu corru ”. un'aspetu majore respetu a sos àteros? Custa est totu sa diferèntzia sua respetu a sos unos àteros res de sas deghe corna . Est lecu e fràgile meda epuru, a traessu de sa credulità e sa timoria de Deus chi pretendet de rapresentare subra de sa terra, los dòminat e los manìgiat a suo piacimento, francu  raras etzetziones.

Daniele 7:21 E aia bidu custu corru fàghere gherra a sos santos e prevàlere susu de issos,

21a-  Su paradossu sighit. Issa afirmat de incarnare sa màssima santidade e Deus s'acusa de pessighire sos santos suos. Unu solu acrarimentu tando: mente comente chi respirat. Su resessida sua est su de un'immensa fàula ingannevole e devastante , distruidora meda de su caminu tratzadu dae Gesùs Cristu.

Dan 7:22 fintzas a cando fiat bènnidu s'Antigu de Dies e aiat dadu su deretu a sos santos de s'Altissimo, e fiat bènnidu su tempus a cale sos santos possedettero su regnu.

22a-  In manera fortunada sa bona noa est cunfirmada. A pustis de sas atziones iscuras de sa Roma papale e de sos sustenidores tziviles suos e religiosos, sa vitòria finale at a arribbare a Cristu e a sos elettos suos.

 Sos versetti 23 e 24 ispetzìficant s'òrdine de sutzessione

Daniele 7:23 Gasi m'aiat faeddadu: Sa de bator bèstias est unu de bator regnos chi at a esìstere subra de sa terra, diferente de totu sos regnos, e chi divorerà totu sa terra, l'at a apeigare e sa frantumerà.

23a-  S'imperu romanu paganu in sa forma imperiale sua intre – 27 e 395.

Daniele 7:24 Sas deghe corna sunt deghe re chi ant a pesare de custu regnu. A pustis de issos nd'at a pesare unu àteru, diferente de su primu, e at a fàghere rùere tres re.

24a-  Est gràtzias a custa pretzisione chi potzamus identificare custas deghe corna cun sos deghe regnos cristianos aende·si formados subra de su territòriu otzidentale de s'Imperu Romano crolladu e frantumato. Custu territòriu est su de sa nostra atuale Europa: s'UE (o UE).

Dn 7:25 At a nàrrere paràulas contra s'Altissimo, at a oprimire sos santos de s'Altissimo e at a isperare de cambiare sos tempos e sa lege; e sos santos ant a èssere cunsignados in sas manos suas  unu tempus, de sos tempos e sa metade de unu tempus.

25a-  At a nàrrere paràulas contra s'Altissimo

      Deus cuntzentrat in custu versetto sa denuntzia sua de sos pecados chi atribuit a su regìmene papale romanu e a sos predetzessores suos pìscamos de Roma, de sos cales su malu cummìtidu fiat istadu divulgadu, giustificadu e insegnadu a sas moltitudini ignorantes. S'Ispìritu elencat sas acusas cumintzende de sas prus graves: paràulas contra su matessi Altissimo . In manera paradossale sos pabas pretendent de serbire Deus e de lu rapresentare subra de sa terra. Ma est etotu custa pretesa chi costituit sa curpa ca Deus no aprovat in calicunu modu custa pretesa papale. E de cunsighèntzia, totu custa chi Roma insegnat in manera farsa subra de Deus lu pertocat personalmente.

25b-  at a oprimire sos santos de s'Altissimo

      S'ingiusta persecutzione de sos santos de su versetto 21 benit inoghe torradu a cramare e cunfirmadu. Sas sentèntzias benint pronuntziadas dae tribunales religiosos chi giughent su nùmene de “Santa Incuisitzione”. Sa tortura benit impreada pro custrìnghere persones innotzentes a ammìtere sa curpa pròpia.

25c-  e at a isperare de cambiare sos tempos e sa lege

 Custa acusa oferit a su letore s'oportunidade de ristabilire sas beridades fundamentales de su cultu resu a su Deus beru, bividore e ùnicu.

      Su bell'òrdine istabilidu dae Deus fiat istadu cambiadu dae sos mòngios romanos. Segundu Èsodu 12:2, Deus aiat naradu a sos Ebreos durante s'èsodu de s'Egitu: Custu mese at a èssere pro bois su primu de sos meses; at a èssere pro tene su primu mese de s'annu . Si tratat de un'òrdine, no de una simpre proposta. E ca sa sarvesa benit dae sos Giudei segundu Gesùs Cristu, partinde dae s'Èsodu, ogni èssere chi atzedet a sa sarvesa intrat fintzas a sa famìlia de Deus ue s'òrdine suo devet regnare e èssere respetadu. Custa est sa bera dotrina de sa sarvesa, e l'est finas dae sos tempos de sos apòstolos. In Cristu s'Israele de Deus at assùmidu un'aspetu ispirituale, no est àteru su suo Israele pro su cale issu at istabilidu s'òrdine suo e sas dotrinas suas. Segundu Rom. 11:24, su mudadu paganu est innestato in sa raighina e in su truncu ebràicu de Abramo, e no lu contràrio. Benit postu in guàrdia dae Paolo contra s'incredulidade, chi est devènnida fatale pro sos giudei rebellos de s'antiga alleàntzia e at a èssere ateretantu fatale pro sos cristianos rebellos de sa noa; chi pertocat diretamente sa fide catòlica romana, e s'istùdiu de Dan.8 l'at a cunfirmare, de su 1843, a sos cristianos protestantes.

 Semus petzi in su cumintzu de una longa rivelatzione profetosa ue s'acusa divina fata in custu versetto est onnipresente ca sas cunsighèntzias sunt terrorosas e drammàticas. Sos tempos cambiados dae sa Roma pertocant:

 1 – su pasu sabàticu de su 4° cumandamentu de Deus. Sa de sete dies est istadu sostituidu dae su 7 martzu 321 de sa prima die, retentu dae Deus die seculare e comintzo chida. De su restu, custa prima die fiat istadu impostu dae s'imperadore romanu Costantinu I cando fiat istadu dedicadu a s'adoratzione de su “veneràbile solas invitto”, su sole divinizadu dae sos paganos, giai in Egitu, sìmbulu bìblicu de su pecadu. Daniele 5 nch'at ammustradu comente a Deus punit sos oltraggi chi li benint fatos, s'òmine est gasi avèrtidu e ischit cosa l'abetat cando Deus l'at a giudicare comente aiat giudicadu e aiat ochidu su re Baldassarre. Su Sabato santificadu dae Deus finas dae sa fundatzione de su mundu tenet sa dòpia caraterìstica de pertocare su tempus e sa lege divina, comente a mentovat su nostru versetto.

 2 – Su  cumintzu de s'annu, chi in manera originària acontessiat in beranu, paràula chi signìficat in antis furriada, fiat istadu cambiadu in cumintzu ierru.

      3 – Segundu Deus, su càmbiu de sa die acontesset a s'intrinada, in s'òrdine note die, e no a mesu note, ca est ritmato e scandito de sos isteddos chi Issu at creadu cun custa intentzione.

      Su cambiamentu in sa lege andat meda de prus a profundidade de su tema de su sàbadu. Roma no at profanadu sos arredos dae oro de su tèmpiu, s'est autorizada a modificare su testu originale de sas paràulas iscritas dae Deus cun su pòddighe subra de sas tàulas dae pedra donadas a Moses. Cosas gasi santas chi tocare s'arca, in sa cale fiant istados agatadas, beniat corfidu dae Deus cun morte lestra.

25c-  e sos santos ant a èssere cunsignados in sas manos suas  unu tempus, de sos tempos e sa metade de unu tempus

 Ite signìficat unu tempus ? S'esperièntzia de su re Nabucodonosor nos dat sa risposta in Daniele 4:23: Ti scacceranno mesanu a sos òmines, as a istare cun sas bèstias de su sartu, t'ant a dare erba de mandigare comente a sos boes; e ant a colare a susu de tene sete tempos , fintzas a cando tue reconnoscas chi s'Altissimo dòminat subra de su regnu de sos òmines e lu dat a chie cheret. A pustis de custa tosta esperièntzia, su re aiat naradu in su versetto 34: Coladu su tempus istabilidu , deo, Nabucodonosor, aia artadu sos ogros a su chelu e sa resone mi fiat torradu . Apo beneitu s'Altissimo, tèngio lodato e glorificadu cussu chi bias pro semper, su cale domìniu est unu domìniu eternu e su cale regnu durat de generatzione in generatzione . Podimus dedurre chi custos sete tempos rapresentant sete annos ca sa durada comintzat e acabat in su cursu de sa vida sua. Custu chi Deus mutit tempus est duncas su tempus impreadu dae sa terra pro cumpletare una rivolutzione cumpleta de su sole. Dae cue istupant medas messàgios. Deus est simbulegiadu dae su sole e cando una creatura s'àrtziat orgolliosa, pro la torrare a pònnere a su logu suo, Deus las narat: “Girat a fùrriu a sa divinidade mea e imparat chie sunt”. Pro Nabucodonosor sete turnos sunt netzessàrios ma eficatzes. Una àtera letzione at a pertocare sa durada de su regnu papale profetada fintzas issa cun su tèrmine “ tempus ” in custu versetto. Paragonende a s'esperièntzia de Nabucodonosor, Deus punit s'altivesa cristiana cunsignende·lu a sa stupidità  unu tempus, tempos e metades de annos profetosos. De su 7 martzu 321, s'altivesa e s'ignoràntzia in sa stupidità aiant fatu a manera chi sos òmines s'impinnarent a respetare s'òrdine chi modificaiat unu cumandamentu de Deus; custu a cale s'ùmile iscrau de Cristu non podet ubbidire, sinunca si diat separare de su Deus sarvadore suo.

       Custu versetto nche giughet a chircare su balore beru e sas datas de cumintzu e fine de custa durada profetada. Amus a iscobèrrere chi rapresentat 3 annos e ses meses. Difatis, custa fòrmula at a torrare a apàrrere in Apoc.12:14 ue benit posta in parallelu cun sa fòrmula 1260 dies de su versetto 6. S'aplicatzione de su còdighe de Ezé.4:5-6, una die  un'annu, at a permìtere pro cumprèndere chi custos sunt a beru 1260 annos longos e terrorosos, de tribulia e de morte.             

Daniele 7:26 Tando at a bènnere su cabu, e su domìniu suo l'at a èssere dogadu, e at a èssere distrùidu e distrùidu pro semper.

2a-  Evidèntziat s'interessu de custa precisazione: su cabu e sa fine de su domìniu de sos pabas acontessent in manera contemporànea. Custu dimustrat chi su cabu mentovadu no at a comintzare in antis de sa torrada de Cristu. In su 2021, sos pabas sunt ancora ativos, duncas su cabu mentovadu in Daniele no est comintzadu in su 1844, frades avventisti.

Dn 7:27 Su regnu, su domìniu e sa mannària de totu sos regnos chi sunt suta de su chelu ant a èssere dados a su pòpulu de sos santos de s'Altissimo. Su regnu suo est unu regnu eternu e totu sos guvernantes l'ant a serbire e l'ant a ubbidire.

27a-  Su cabu est tando bene atuadu a pustis de sa torrada in sa glòria de Cristu e su rapimentu in chelu de sos elettos suos.

27b-  e totu sos guvernantes l'ant a serbire e l'ant a Ubbidire

 Comente a esèmpios, Deus nch'ammustrat sos tres soberanos presentados in custu libru: su re caldeo Nabucodonosor, su re medo Dario e su re persianu Tziru 2.

Daniele 7:28 Inoghe finiant sas paràulas. Deo, Daniele, fia in manera estrema tribuladu dae sos pensamentos meos, apo cambiadu colore e apo cunservadu custas paràulas in su coro.

28a-  Sa mùngia de Daniele est ancora giustificada, ca a custu livellu sas proas de s'identidade de sa Roma papale mancant ancora a fortza; s'identidade sua restat ancora una “ipòtesi” giai cumbinchidora meda, ma puru semper una “ipòtesi”. Ma Daniele 7 costituit petzi sa segunda de sas sete tàulas profetosas presentadas in custu libru de Daniele. E giai amus pòdidu cunstatare chi sos messàgios cunsignados in Dan.2 e Dan.7 sunt aguales e cumplementares. Ogni noa pàgina nch'at a giùghere elementos agiuntivos chi s'ant a subrapònnere a sos istùdios giai fatos , ant a afortiare e ant a afortire su messàgiu de Deus chi at a devènnere gasi semper prus craru.

 Resta de cunfirmare s'ipòtesi chi su “ cornetto ” de custu capìtulu 7 siat sa Roma papale. Sa cosa at a èssere fata. Ma ammentamus giai custa sutzessione istòrica chi pertocat Roma, “ su 4° animale mostruosu de sas dentes dae ferru ”. Designat s'Imperu Romano sighidu dae sas “ deghe corna ” de sos regnos europeos lìberos e indipendentes a sos cales aiat sutzèdidu, in su 538, su “ piticu corru ” crètidu papale, custu “ re diferente ”, dae in antis su cale “ tres corna o tres re ”, sos Erule, sos Vàndalos e sos Ostrogotos benint degradados intre su 493 e su 538 in sos versetti 8 e 24.

    Daniele 8

Dan 8:1 In su de tres annos de su regnu de su re Beltshatsar, deo Daniele aia tentu una bisione, ultres a sa chi aia bidu in antis.

1a-  Tempus coladu: 3 annos. Daniel retzit una noa bisione. In custu b'at petzi duos animales chi sunt craramente identificados in sos versetti 20 e 21 cun sos Medas, sos Persiani e sos Gregos chi in sas bisiones pretzedentes fiant su 2° e su 3° Imperu de sas sutzessiones profetadas. Cun su tempus, in sas bisiones, sos animales si cunformant semper prus craramente a sos ritos de sos ebreos. Dan.8 presentat un'ariete e una cabra ; sos animales ofertos in su sacrifìtziu de sa Die de su Chitimentu de ritu ebràicu. Podimus gasi notare su sìmbulu de su pecadu in sa subraponidura de s'imperu gregu: sa bentre e sas cosce dae brunzu de Dan.2, su leopardu de Dan.7 e su cabra de Dan.8.

Dan 8:2 Cando aia bidu custa bisione, m'aiat partu de èssere a Susa, sa capitale, in sa provìntzia de Elam; e durante sa bisione mea fia bighinu a su riu Ulai.

2a-  Daniele s'agatat in Pèrsia bighinu a su riu Karoun chi a sos tempos suos fiat s'Ulai. Sa capitale persiana e su riu sìmbulu de unu pòpulu inditant unu logu geogràficu de riferimentu pro sa bisione chi Deus at a dare issos. Sos messàgios profetosos frunint duncas in custu capìtulu pretziosos datos geogràficos chi mancaiant in sos capìtulos 2 e 7.

Daniele 8:3 E aia artadu sos ogros, aia castiadu, e aco' unu montone istaiat dae in antis su riu, e teniat sas corna; custas corna fiant artas, ma un'era prus arta de s'àtera e s'artaiat pro ùrtima.

3a-  Custu versetto resumet s'istòria de sa Pèrsia acrarida dae custu ariete su cale corru su prus artu lu rapresentat ca in comintzu dominadu dae s'alleadu Medas suo, l'aiat superadu in fines cun s'arribu a su pòdere de su re Tziru 2 su Persianu, in su 539, ùrtimu cuntemporàneu de Daniele segundu Dan.10:1. Ma inoghe sutalìnio unu problema de datatzione bera, ca sos istòricos disconnoschent de su totu sa testimonia oculare de Daniele chi atribuit, in Dan. 5:31, sa conchista de Babilònia a su re medo Dario chi aiat organizadu Babilònia in 120 satrapie segundu Dan. 6: 1. Tziru fiat artziadu a su pòdere a pustis de sa morte de Dario, duncas no in su 539 ma pagu a pustis de, o a su contràriu, la conchistat a banda de Dario diat pòdere èssere acontèssida pagu in antis de sa data – 539.

3b-  Una sottigliezza divina aparit in custu cara a, in sa forma impreada pro designare unu corru piticu e unu mannu. Custu cunfirma chi s'espressione “ cornetto ”, cun coidadu evitada, est in manera ispetzificada e petzi ligada a s'identidade de Roma.

Daniele 8:4 Aia bidu s'ariete corfire cun sas suas corna a otzidente, a setentrione e a mesu die; perunu animale li podiat resistire e non b'aiat perunu chi liberaret sas vìtimas suas; aiat fatu su chi cheriat e fiat devènnidu balente.

4a-  S'imàgine de custu versu acrarit sas fases sutzessivas de sas conchistas persianas chi las giughent cara a s'imperu, su domìniu de su re de sos res.

 In Otzidente : Tziru 2 s'alleat cun sos Caldei e sos Egitzianos intre su – 549 e su – 539.

 In su nord : sa Lìdia de su re Creso benit conchistada in su – 546

 A mesu die : Tziru conchistat Babilònia sutzedende a su re medo Dario a pustis de su – 539 e posca su re persianu Cambise 2 at a conchistare s'Egitu in su – 525.

4b-  e fiat devènnidu balente

 Aiat cròmpidu su podere imperiale chi aiat fatu de sa Pèrsia su primu imperu profetadu in custu capìtulu 8. Fiat su 2° imperu in sas bisiones de Dan.2 e Dan.7. Cun custa potèntzia s'imperu persianu estèndidu finas a su Mare Mediterràneu aiat atacadu sa Grètzia chi l'aiat firmadu a Maratona in su – 490. Sas gherras aiant torradu a leare.

Dan 8:5 Mentras castiaia cun atentu, aco' unu capro fiat bènnidu dae ovest e aiat cursadu totu sa terra cun sa cara sua, sena la tocare; custa cabra teniat unu grandu corru intre sos ogros.

5a-  Su versetto 21 identìficat craramente su capro: Su capro est su re de Javan, Su grandu corru intre sos ogros suos est su primu re . Iavan, l'est s'antigu nùmene de sa Grètzia. Disconnoschende sos lecos re gregos, s'Ispìritu fundat sa rivelatzione sua subra de su mannu conquistatore gregu Lisandru Mannu.

5b-  aco', fiat bènnidu unu capro de otzidente

      Sos indicos geogràficos benint ancora frunidas. Sa cabra acudit dae s'Otzidente in relatzione a s'Imperu Persianu presu comente a logu geogràficu de riferimentu.

5c-  e aiat cursadu totu sa terra subra de sa superfìtzie sua, sena la tocare

 Su messàgiu est anàlogu a sas bator alas de su pugione de su leopardu de Daniele 7:6. Sutalìniat s'estrema lestresa de sas conchistas de custu giòvanu re matzèdone chi in deghe annos at a estèndere su domìniu suo finas a su riu Indo.

5d-  custa cabra teniat unu grandu corru intre sos ogros

 S'identidade est dada in su versetto 21: Su grandu corru intre sos ogros suos est su primu re. Custu re est Lisandru Mannu (– 543 – 523). S'Ispìritu li cunferit s'aspetu de s'Unicorno, unu favoloso animale mìticu. Issu denùntziat gasi s'inesaurìbile e fertile imaginatzione de una sotziedade grega chi aiat imbentadu favole aplicadas a sa religione e su cale ispìritu at rugradu sos sèculos finas a sos dies nostras in s'Otzidente in manera farsa cristianu. Est un'aspetu de su pecadu chi agatat cunfirma in s'imàgine de su capro , s'animale chi acumpriat su ruolu de su pecadu in su sacru ritu annuale de sa "die de su chitimentu". S'iscravamentu de su Messia Gesùs acumprida in su primore divinu suo custu ritu aiat dèvidu sessare a pustis de issu... cun sa fortza, a traessu de sa destruidura de su tèmpiu e de sa natzione ebràica a banda de sos Romanos in su 70.

Daniele 8:6 Posca si fiat acurtziadu a su montone chi teniat sas corna, chi aia bidu ritto dae in antis su riu, e li si scagliò adosso cun totu s'ira sua.

6a-  Lisandru Mannu afilat s'atacu suo contra sos Persiani su cale re est Dario 3. Custu ùrtimu benit derrotadu a Isso, fuit lassende segus de sese s'arcu suo, s'iscudu suo e su manteddu suo, puru sa mugere e s'erederi suo, in su – 333 At a bènnere ochidu prus tardos dae duos de sos suos mannos.

6b-  e sos corsicanas addòbiu cun totu sa fùria sua

 Custa fùria est in manera istòrica giustificada. Est istadu pretzèdidu dae custu iscàmbiu intre Dario e Alessandro: “Prima chi Alessandro adobiaret Dario, su re persianu l'aiat imbiadu de sos donos destinados a sutaliniare sas rispetivas positziones de re e pipiu – Alessandro a s'època fiat ancora unu giòvanu prìntzipe novìtziu in s'arte de gherra (ramu I, guinzaglio 89). Dario li mandat una balla, unu fuete, unu frenu de caddu e un'iscàtula dae prata prena dae oro. Una lìtera chi acumpàngiat su tesoro nde crarit sos elementos: sa botza pro chi continos a giogare de pipiu cale est, su frenu pro l'insegnare a si compidare, la frustat pro lu curregire e s'oro rapresentat su tributu chi sos matzèdones devent pagare a s'imperadore persianu.

Alexander no ammustrat calicunu sinnu de arrenegu, nointames sa timoria de sos missos. A su contràriu, pedit issos de congratularsi cun Dario pro sa sua finezza. Dario, narat, connoschet su futuru, ca at regaladu a Alessandro una botza chi rapresentat sa benidora conchista sua de su mundu, su frenu at a significare chi totus s'ant a sutamìtere a issu, su fuete at a serbire a punire chie atrevit s'opònnere a issu e su s'oro sugerit su tributu chi at a retzire de totus sos sùdditos suos”. Minuda profetosa, Alessandro teniat unu caddu a su cale aiat dadu su nùmene “Bucefalo” chi signìficat, cun prefissu aumentativo, “conca”. In totus sas batallas suas at a èssere in sa “capa” de s'esèrtzitu suo, arma in manu. E at a devènnere  “deghe annos” su “capu” dominante de su mundu ogetu de sa profetzia. Sa notoriedade sua at a promòvere sa cultura grega e su pecadu chi sa stigmatizza.

Dan 8:7 L'aia bidu s'acurtziare a s'ariete e èssere airadu cun issu; aiat corfidu s'ariete e l'aiat truncadu sas duas corna, sena chi s'ariete tenneret sa fortza de li resistire; l'aiat ghetadu a terra e l'aiat apeigadu, e non b'aiat perunu chi sarvaret s'ariete.

7a-  Sa gherra afilada dae Lisandru Mannu: in su – 333, a Isso, s'acampamentu persianu fiat istadu derrotadu.

Daniele 8:8 E su capro fiat devènnidu forte meda; ma cando fiat istadu forte, su grandu corru suo si fiat truncadu. Bator mannos corna si fiant artados pro lu sostituire, a cada chirru de su chelu.

8a-  su grandu corru suo si fiat segadu

 In su 323, su giòvanu re (– 356 – 323) aiat mortu sena erederis a s'edade de 32 annos, a Babilònia.

8b-  Bator mannos corna aiant pesadu a su logu suo, in sos bator binti de su chelu.

 Sos supridores de su re mortu fiant sos generales suos: sos diadochi. Fiant deghe cando Alessandro aiat mortu e  20 annos aiant gherradu intre issos a su puntu chi a sa fine de sos 20 annos aiant abarradu petzi bator subravìvidos. Ognunu de issos aiat fundadu una dinastia bera in su paisu subra de cale dominaiat. Su prus mannu est Seleuco naradu Nicatore, fundadore de sa dinastia de sos “Seleutzides” chi aiat regnadu subra de su regnu de Sìria. Su segundu est Tolemaios Lagos, fundadore de sa dinastia “Lagida” chi aiat regnadu subra de s'Egitu. Su de tres est Cassandro chi regnat subra de sa Grètzia, e su de bator est Lisimaco (nùmene latinu) chi regnat subra de sa Tràtzia.

 Su messàgiu profetosu basadu subra sa geografia contina. Sos bator puntos cardinales de sos bator binti de su chelu cunfirmant s'identidade de sos paisos de sos combattenti interessados.

      Sa torrada de Roma, su piticu corru

Daniele 8:9 De unu de issos fiat essidu unu piticu corru , chi fiat creschidu meda cara a sud, cara a est e versu sa terra prus bella.

9a-  S'aspetu de custu versetto descriet sas estensiones de unu regnu chi at a devènnere ateretantu un'imperu dominante. Nointames, in sas letziones pretzedentes e in s'istòria de su mundu, su regnu sutzessore de sa Grètzia est Roma. Tale identificatzione est galu de prus giustificada dae s'espressione “corru piticu” chi custa borta, in manera contrària a cantu fatu pro su corru medianu prus curtzu, benit craramente tzitada. Custu nche permitet de nàrrere chi custu “piticu corru” simbulègiat, in custu cuntestu, sa naschente Roma republicana. Ca intervenit cara a est, comente a politziotos de su mundu, s'ispissu ca mutidu a risòlvere una cuntierra locale intre opposidores. E est etotu custu lu motivo chi giustìficat s'imàgine chi sighit.

9b-  De unu de issos essiat unu piticu corru

 Su pretzedente dominadore era sa Grètzia, e est in sa Grètzia chi Roma benit a dominare in custa zona orientale ue s'agatat Israele; Grètzia, unu de sos bator corros.

9c-  chi s'ammànniat meda meda cara a su mesudie, cara a s'oriente e versu sos paisos prus bellos.

 innanzitutto de sa positzione geogràfica sua cara a sud . S'istòria lu cunfirmat  , Roma intrat a sas gherras pùnicas contra Cartàgine, s'atuale Tùnisi, a inghìriu a su – 250.

      Sa sutzessiva fase de estensione acontesset cara a est intervenende in unu de sos bator corros : Grètzia, a inghìriu a su – 200. Fiat istadu mutidu inie de sa lega gregu-etolica pro l'imbarare contra sa lega achea (Etolia contra Acaia). Lòmpidu subra de sa terra grega, s'esèrtzitu romanu no l'at a abbandonare prus e totu sa Grètzia at a devènnere colònia romana de su – 160.

      De sa Grètzia, Roma at a sighire s'espansione sua ponende pee in Palestina e in Giudea chi at a devènnere in su – 63 una provìntzia de Roma conchistada dae sos esèrtzitos de su generale Pompeo. Est custa Giudea, chi s'Ispìritu designat cun custa bella espressione: Su prus bellu de sos paisos , espressione mentovada in Dan.11,16 e 42, e Ezé.20,6 e 15.

      S'ipòtesi est cunfirmada, su “ cornetto ” est Roma

      Custa borta su duritu no est prus cunsentidu, su regìmene papale de Dan.7 est smascherato, gasi, brinchende sos sèculos inùtiles, s'Ispìritu nche giughet a s'ora tràgica in cale, abbandonada dae sos imperadores, Roma torrat a leare su domìniu suo suta de una forma religiosa de Aparèntzia cristiana a sa cale atribuit sas atziones riveladas dae sos sìmbulos de su versetto 10 chi sighit. Custas sunt sas atziones de su “ diferente ” re de Dan.7.

      Sa Roma Imperiale e posca sa Roma Papale pessighint sos santos

      Duas leturas sutzessivas pro custu ùnicu versetto

Daniele 8:10 Issa si fiat artadu cara a s'esèrtzitu de su chelu, aiat fatu falare subra de sa terra un'ala de cuddu esèrtzitu e unos cantos isteddos e las aiat apeigadu.

10a-  Issa fiat artziadu a s'esèrtzitu de su chelu

 Narende " issa ", s'Ispìritu tenet comente a bersàlliu s'identidade de Roma, in sa secuèntzia cronològica de sas estensiones suas, a pustis de vàrias formas de guvernu a cale referit in Ap 17,10, Roma aiat cròmpidu s'imperu suta de su regnu de sos Imperadore romanu Ottaviano deto Augustu. E fiat istadu durante su tempus suo chi Gesùs Cristu fiat naschidu de s'Ispìritu, in su corpus ancora vìrgine de Maria, sa giòvana isposa de Giuseppe; ambos seberados pro su solu motivu de s'apartenèntzia issoro a s'erèntzia de su re Davide. A pustis de sa sua mortas, una bia resuscitato de si matessi comente aiat annuntziadu, Gesùs at afidadu a sos apòstolos suos e a sos dischentes suos sa missione de annuntziare sa bona noa de sa sarvesa (su Vangelu) pro rèndere elettos in totu sa terra. In custu momentu Roma si cunfrontat cun sa mitezza e su patzifismu cristianu; issa in su ruolu de su masellaju, sos dischentes de Cristu in su de sos angiones immolati. A costu de meda sàmbene de màrtires ghetadu, sa fide cristiana si fiat difùndidu in totu su mundu e in particulare in sa capitale de s'imperu, Roma. Sa persecutzione de sa Roma imperiale insorge contra sos cristianos. In custu versetto 10 duas atziones de Roma si subraponent. Sa prima pertocat cudda imperiale, sa segunda cudda papale.

Giai in su regìmene imperiale li podimus atribuire sos fatos mentovados:

      Issa s'est pesada in s'esèrtzitu de su chelu : at afrontadu sos cristianos. Dae segus custa espressione simbòlica, armados de chelu , si cuat s'Eletto cristianu segundu su cale Gesùs aiat giai numenadu sos fideles suos: tzitadinos de su regnu de sos chelos . In prus, Dan.12:3 paragonat sos beros santos a sos isteddos chi sunt fintzas sa discendèntzia de Abramo de Gen.15:5. In sa prima letura, atrevire martirizare sos fìgios e sas fìgias de Deus costituit giai pro sa Roma pagana un'atu arrogante e un'elevazione indegna e ingiustificata . In sa segunda letura, fintzas sa pretesa de su pìscamu de Roma de guvernare comente a paba s'Eletto de Gesùs Cristu de su 538 est un'atu arrogante, e un'elevazione galu prus indegna e ingiustificata .

      Issa aiat fatu rùere a terra movet de custu esèrtzitu e sos isteddos, e las aiat apeigadu : los aiat pessighidu e los aiat fatu mòrrere pro isvagare su pòpulu suo in sas arenas suas. Sos persecutòrios sunt printzipalmente Nerone, Domiziano e Diocletzianu s'ùrtimu persecutore ufitziale intre su 303 e su 313. In sa prima letura, custu perìodu drammàticu est cugugiadu in Apo.2 suta de sos nùmenes simbòlicos "de Èfesu", su tempus in cale Giovanni retzit sa divina Rivelatzione sua mutida " Apocalisse” e “ Ismirne ”. In sa segunda letura, atribuidas a sa Roma papale, custas atziones sunt collocadas in Apo.2 suta de sos perìodos denominados " Pergamo " est a nàrrere alleàntzia segada o adultèriu e "Tiatira" est a nàrrere abominazioni e mortos. Narende, e issa los aiat apeigadu, s'Ispìritu imputat a ambas Roma su matessi tipu de atziones sanguinàrias. Su verbu apeigadu e s'espressione apeigadu sua sunt atribuidos a sa Roma pagana in Dan. 7:19. Ma s'atzione de su calpestio at a sighire finas a sa fine de sas 23.00 de su versetto 14 de custu capìtulu 8 segundu s'afirmadura de su versetto 13: Finas a cando ant a èssere apeigados sa santidade e s'esèrtzitu ? Custa atzione fiat istadu acumprida in època cristiana e devimus duncas l'atribuire a sa Roma papale e a sos apògios monàrchicos suos; chi s'istòria cunfirmat. Notamus nointames una diferèntzia importante. Sa Roma pagana non faghet àteru chi literalmente rùere a terra sos santos de Gesùs Cristu , mentras sa Roma papale, a traessu de su farsu insegnamentu suo religiosu, los faghet rùere a terra in manera ispirituale, in antis de los pessighire literalmente ateretantu.

Sas raras persecutziones aiant sighidu cun intrèveros de paghe finas a s'arribu de s'imperadore Costantinu I chi aiat postu fine a sas persecutziones contra sos cristianos cun s'editu de Milanu, capitale romana sua, de su 313, chi costituit su tèrmine de su perìodu de " deghe annos " de persecutziones chi caraterizant s'era " Ismirne " de Ap.2:8. A traessu de custa paghe, sa fide cristiana no at a balangiare nudda e Deus at a pèrdere meda. Ca sena sa barriera de sa persecutzione, l'impinnet de sos non cunvertidos a custa noa fide abbundant e si multìplicant in totu s'imperu e mescamente a Roma ue in manera majore curret su sàmbene de sos màrtires.

 Est duncas a custu momentu chi potzamus collegare su cumintzu de sa segunda letura de custu versetto. Cudda in cale Roma devenit cristiana ubbidende a sos òrdines de s'imperadore Costantinu chi, in su 321, at in pessu chi emanadu un'editu chi òrdinat sa muda de sa die de pasu de cada chida: sa de sete dies de sàbadu est sostituidu dae sa prima die de sa chida; a s'època, dadu de sos paganos a su cultu de su deus “ veneràbile solas invitto ”. Custa atzione est grave cantu bufare sos vasos dae oro de su tèmpiu , ma custa borta Deus no at a reagire, at a bastare s'ora de su cabu finale. Cun su noa die sua de pasu, Roma at a estèndere sa dotrina cristiana sua in totu s'imperu, e comente a autoridade locale sua, su pìscamu de Roma at a balangiare in prestìgiu e apògiu, finas a s'elevazione suprema chi su tìtulu papale li cunferit pro decretu, in su 533 , s'imperadore bizantinu. imperadore Giustinianu I. Fiat istadu petzi a pustis de s'espulsione de sos ostrogotos ostili chi su primu paba regnante, Vigilio, aiat pigadu sede papale in Roma, acanta su Palatzu Lateranense costruidu subra de su Monte Celio. La datat 538 e s'arribu de su primu paba signant su cumprimentu de sas atziones descritas in su versetto 11 chi sighit. Ma est fintzas su cumintzu de sas 1260 dies-annu de regnu de sos pabas e de totu custu chi los pertocat e chi est istadu riveladu in Dan.7. Unu regnu continu durante su cale sos santos benint, torra, apeigados , ma custa borta de sa dominatzione religiosa papale romana e de sos sustenidores tziviles suos, sos monarcas, e de s'artària sua... in su nùmene de Cristu.

      Atziones ispetzìficas de su pabadu istituidu in su 538

Daniele 8:11 Issa si fiat artadu de su capu de s'esèrtzitu, l'aiat dogadu su sacrifìtziu perpètuu e aiat bortuladu sos fundamentu de su logu de su santuàriu suo.

11a-  Issa fiat artziadu a sa conca de s'esèrtzitu

 Custu capu de s'esèrtzitu est in manera lògica e biblicamente Gesùs Cristu, segundu Ef. 5,23: ca su maridu est capu de sa mugere, comente a Cristu est capu de sa Crèsia , chi est su corpus suo, e de cale issu est su capu. Sarvadore. Su verbu “ aiat risuscitadu ” est bene seberadu, ca etotu in su 538 Gesùs est in chelu mentras su pabadu est subra de sa terra. Su chelu est a foras de sa portada sua ma “ est risòrgida ” faghende crèere a sos òmines de lu sostituire subra de sa terra. De su chelu, Gesùs tenet pagas possibilidades de evitare a sos òmines sa trampa tesa issas de su diàulu. In prus, ca lu diat dèvere fàghere, cando issu matessi los cunsignat a custa trampa e a totus sas maleditziones suas? Ca tengiamus bene letu, in Daniele 7:25, “ sos santos ant a èssere cunsignados in sas manos suas  unu tempus, de sos tempos (2 tempos) e mesu tempus ”; benint cunsignados intenzionalmente de su Deus Cristu, a càusa de sos tempos cambiados e de sa lege . Sa lege modificada in su 321 de Costantinu in contu de su sàbadu, tzertu, ma mescamente sa lege modificada dae su pabadu romanu, a pustis de su 538 ue inie no est petzi su sàbadu a èssere corfidu e atacadu, ma s'intrea lege chi benit rielaborata Roma versione.

11b- l'aiat   dogadu su sacrifìtziu perpètuu

 Signalo s'ausèntzia de sa paràula sacrifìtziu in su testu ebràicu originale. Naradu custu, sa presèntzia sua sugerit su cuntestu de sa betza alleàntzia, ma non est gasi, comente a apo agigu dimustradu. Suta de su nou patu su sacrifìtziu e s'oferta aiant sessadu, sa morte de Cristu, in su mèdiu de sa chida mentovada in Daniele 9:27, aende rèndidu custos ritos inùtiles. Calicuna cosa però restaiat de s'antiga alleàntzia: su ministeru de su sommu satzerdote e intercessore pro sos pecados de su pòpulu chi profetaiat fintzas su ministeru tzeleste chi Gesùs aiat acumpridu in praghere de sos soles suos eletos acuistados cun su sàmbene suo finas dae sa sua risurrezione. Cristu est torradu a chelu, ite li restaiat de dogare? Sa funtzione satzerdotale sua est su ruolu esclusivu suo de intercessore pro perdonare sos pecados de sos elettos suos. Difatis, partinde dae su 538, s'insediamentu subra de sa terra, a Roma, de unu capu de sa Crèsia de Cristu at rèndidu vanu e inùtile su ministeru tzeleste de Gesùs. Sas pregadorias non colant prus travessu de Lui e sos peccatori restant portadores de sos issoro pecados e de sa curpa issoro cara a Deus. Ebreos 7:23 cunfirma custa anàlisi, narende: " Ma issu, ca abarrat pro semper, tenet unu sacerdozio chi no est trasferibile ". Su cambiamentu de soberanu subra de sa terra giustìficat sos frutos abominevoli giutos dae custu cristianèsimu sena Cristu; frutos profetados dae Deus a Daniele. Ca sos cristianos fiant istados corfidos dae custa terrorosa maleditzione? Su versetto 12 sutzessivu at a dare sa risposta: a càusa de su pecadu .

 S'identificatzione de su perpètuu in pessu chi fata at a serbire de base pro sos càrculos impreende sas duradas 1290 e 1335 dies-annu chi ant a èssere propostos in Dan. 12:11 e 12; sa base istabilida est sa data 538, cando su sacerdozio perpètuu fiat istadu furadu dae su capu terrenu pontifìtziu.

11c-   e aiat bortuladu su logu chi era a sa base de su santuàriu Dadu

 suo su cuntestu de sa noa alleàntzia, intre sos duos possìbiles significados de sa paràula ebràica "mecon" traduida cun "logu" apo retentu ateretantu legìtima e prus dèchida a su cuntestu de s'era cristiana cale mirat sa profetzia sa tradutzione sua "base". .

si faeddat s'ispissu de su santuàriu , su chi creat confusione. Nointames est possìbile non si lassare trampare a segunda de su verbu chi scandisce s'atzione chi s'acumprit in su santuàriu .

 Inoghe in Daniele 7:11: sa base sua est bortulada dae su pabadu.

 In Dan.11:30: benit profanadu dae su re gregu persecutore de sos ebreos Antioco 4 Epifane in – 168.

 In Dan.8:14 e Dan.9:26 no est una chistione de santuàriu ma de santidade . Sa paràula ebràica “qodesh” est in manera sistemàtica traduida erroneamente in totu sas tradutziones de sas versiones prus comunas. Ma su testu ebràicu originale abarrat immutato pro testimoniare sa beridade originària.

 Deves ischire chi su tèrmine “ santuàriu ” si referit petzi a su logu in cale Deus s'agatat in persone. De cando Gesùs est risòrgidu e est torradu a chelu, non b'at prus calicunu santuàriu subra de sa terra . Bortulare sas bases de su santuàriu suo signìficat duncas minare sos fundamentos dotrinales chi pertocant su ministeru tzeleste suo chi acrarit totu sas cunditziones de sa sarvesa. Difatis, una bia batijadu, lu mutidu devet pòdere benefitziare de s'aprovatzione de Gesùs Cristu chi giùdicat sa fide sua subra de sas òperas suas e agradèssida o prus pagu de perdonare sos pecados suos in nùmene de su sacrifìtziu suo. Su Batiare signat su cumintzu de un'esperièntzia bìvida suta de su giustu cabu de Deus e non sa fine sua. Custu signìficat chi cando s'interrumpet su raportu diretu intre s'elettu terrenu e su suo tzeleste intercessore, sa sarvesa no est prus possìbile e sa santa alleàntzia benit infranta. Est unu terrorosu dramma ispirituale disconnotu dae sas massas umanas trampadas e sedotte de su 7 martzu 321 a s'annu 538 in cale su sacerdozio perpètuu de Gesùs Cristu fiat istadu dogadu dae su paba a avantàgiu suo. Bortare sa base de su santuàriu suo signìficat fintzas atribuire a sos 12 apòstolos chi rapresentant sa base o fundamentu de sos Elettos, domo ispirituale, una dotrina in manera farsa cristiana chi giustìficat e legalizat su pecadu contra sa lege divina; custu chi perunu apòstolu diat àere fatu.

Daniele 8:12 E s'esèrtzitu fiat istadu cunsignadu a su sacrifìtziu perpètuu a càusa de su pecadu; su corru aiat ghetadu a terra sa beridade, e aiat resèssidu in sas impresas suas.

12a-  S'esèrtzitu beniat cunsignadu cun su sacrifìtziu perpètuu

      In su limbàgiu prus simbòlicu custa espressione tenet su matessi significadu de Dan. 7,25: s'esèrtzitu fiat istadu liberadu ... Ma inoghe s'Ispìritu agiunghet lu perpetuo

12b -  a càusa de su pecadu

 Opuru, segundu 1 Giovanni 3:4, a càusa de sa trasgressione de sa lege cambiada in Daniele 7:25. Giovanni difatis at naradu e iscritu: Chie pecat trasgredit sa lege, e su pecadu est trasgressione de sa lege .              Custa trasgressione torrat a artziare a su 7 martzu 321 e pertocat, in su primu logu, s'abbandonu de su sàbadu santu de Deus; su sàbadu de issu santificadu , finas dae sa creatzione de su mundu, in s'ùnicu e perpètuu “ de sete dies ”.

12c-  su corru aiat ghetadu a terra sa beridade

 Sa beridade est ancora una paràula ispirituale chi designat sa lege segundu Sal. 119,142-151: Sa lege tua est sa beridade... totus sos cumandamentos tuos sunt sa beridade .             

12d-  e resesset in sos isfortzos suos

 Si s'Ispìritu de su Deus creadore l'at annuntziadu in antìtzipu, tando non stupitevi de àere disconnotu custa trassa, sa prus grandu frode ispirituale de totu s'istòria de sos òmines; ma fintzas sa prus grave in sas cunsighèntzias suas de pèrdida de ànimas umanas pro Deus. Su versetto 24 at a cunfirmare custu chi narat: Sa potèntzia sua at a crèschere, ma non pro sa fortza sua; at a causare unu scempio incredìbile, at a resèssere in sas impresas suas , at a distrùere sos balentes e su pòpulu de sos santos.

      Preparatzione a sa santificazione

      In sos insegnamentos impartiti de sos ritos religiosos de s'antiga alleàntzia aparit de sighidu custu tema de sa preparatzione a sa santificazione. Innanzitutto, intre su tempus de s'iscravidade e s'intrada in Canaan, sa tzelebratzione de sa Pasqua fiat netzessària pro santificare su pòpulu chi Deus istaiat pro giùghere in sa terra natzionale sua, Israele, sa terra promissa. B'at chertos, difatis, 40 annos de proa de purificatzione e santificazione ca si realizaret s'intrada in Canaan.

      A su matessi modu, pro cantu pertocat su sàbadu signadu in sa de sete dies de un'intrinada a s'àteru, fiat netzessàriu unu tempus de preparatzione antitzipadu. Sas ses dies de sas fainas seculares recheriant su lavaggio de su corpus e su càmbiu de sos bestires, custas cosas beniant impostas fintzas a su satzerdote pro chi poderet, sena perìgulu pro sa vida sua, intrare a su logu santu de su tèmpiu pro officiarvi su servìtziu rituale suo. . .

      Sa chida de sa creatzione de sete dies e 24 oras est modellada subra de sos sete mìgia annos de su pranu de sarvesa de Deus. Duncas sos primos 6 dies rapresentant sos primos 6 millènnios durante sos cales Deus seletzionat sos elettos suos. E su de sete e ùrtimu millènniu costituit su grandu sàbadu durante su cale Deus e sos elettos riunidos suos in chelu gosant de su pasu beru e cumpletu. Sos peccatori essende in manera temporale totus mortos; francu Satana, chi abarrat isoladu subra de una terra ispobulada durante custu perìodu de “milli annos” riveladu in Apocalisse 20. Prima de intrare a “chelu” sos elettos devent èssere purificati e santificados. Sa purificatzione imbarat subra de sa fide in su sacrifìtziu voluntàriu de Cristu, ma sa santificazione s'otenet cun s'agiudu suo a pustis de su batiare ca, sa purificatzione est imputada, overas otenta in manera antitzipada in nùmene de unu printzìpiu de fide, ma sa santificazione est su frutu otentu in realidade in totu s'ànima sua de sos elettos a traessu de sa bera cooperatzione sua cun su Deus bividore Gesùs Cristu. S'otenet a traessu de unu chertu chi giughet contra si matessi, contra sa mala natura sua, pro resistire a su pecadu.

      Daniele 9:25 nch'at a insegnare chi Gesùs Cristu est bènnidu a mòrrere subra de una rughe pro fàghere a manera chi sos suos eletos non pecarent prus, ca est bènnidu pro pònnere fine a su pecadu . Como, amus in pessu chi bidu in su versetto 12, su cristianu prescelto fiat istadu cunsignadu a su dispotismo papale a càusa de su pecadu. Sa purificatzione est duncas netzessària pro otènnere sa santificazione sena sa cale nemos at a Bìdere Deus comente est iscritu in Ebreos 12,14: Chircadas sa paghe cun totus e sa santificazione, sena sa cale nemos at a bìdere su Sennore .

      Aplicadu a sos 2000 annos de s'era cristiana de sa morte de Gesùs Cristu finas a su torrada sua in su 2030, custu tempus de preparatzione e santificazione at a èssere riveladu in sos versetti 13 e 14 chi sighint. In manera contrària a su creìngiu originàriu de sos avventisti, custa era no est sa de su cabu descrita in Daniele 7, ma sa de sa santificazione resa netzessària a càusa de su retaggio seculare de pecados legitimados dae s'abominevole insegnamentu de sa Roma papale. Pretzisu chi s'òpera de sa Reforma comintzada partinde dae su sèculu XIII no at acumpridu sa purificatzione e sa santificazione rechertas in totu giustìtziat de su Deus sarvadore tres bias santu e in manera perfeta puru.

Dan 8:13 Apo intesu faeddare unu santu; e unu àteru santu aiat naradu a cussu chi faeddaiat: Finas a cando s'at a acumprire sa bisione de su sacrifìtziu perpètuu e de su pecadu devastante? Pro cantu tempus su santuàriu e s'esèrtzitu ant a èssere apeigados?

13a-  Apo intesu faeddare unu santu; e unu àteru santu aiat naradu a cussu chi faeddaiat

 Petzi sos beros santos pigant cussèntzia de sos pecados eredados dae Roma. Los amus a agatare in s'iscena de sa bisione presentada in Dan.12.

13b-  Pro cantu tempus s'at a realizare sa bisione?

 Sos santos pedint una data chi at a signare sa fine de sas abominazioni romanas.

13c-  subra de su sacrifìtziu perpètuu

 I santos pedint una data chi at a signare sa ripresa de su sacerdozio perpètuu de Cristu.

13d-  e subra de su pecadu devastante ?

 Sos santos pedint una data chi at a signare sa torrada de su sàbadu, de sete dies, sa cale trasgressione est punida dae sa devastatzione romana e de cudda de sas gherras; e pro sos suos trasgressori custa punitzione at a durare finas a sa fine de su mundu.

13°-  Pro cantu tempus su santuàriu e s'esèrtzitu ant a èssere apeigados?

 Sos santos pedint una data chi at a signare sa fine de sas persecutziones papales aplicadas contra de issas, sos santos seberados dae Deus.

Daniele 8:14 E issu m'aiat naradu: Duemilatrecento seros e mangianos; tando su santuàriu at a èssere purificato.

14a-  De su 1991, Deus at indiritzadu s'istùdiu meu subra de custu versetto male traduidu. Aco' sa bera tradutzione sua de su testu ebràicu.

 E m'aiat naradu: Finas a sero-mangianu duemilatrecento giustificados at a èssere santidades.

 Comente podides bìdere, su tèrmine de sos 23.00 sero-mangianu est finalizzato a sa santificazione de sos elettos seberados dae Deus partinde dae sa data chi at a èssere determinada pro custu tèrmine. Sa giustìtzia eterna otenta finas a tando cun su batiare est posta in discussione. Su bisòngiu de su Deus tres bias santu, comente a Babbu, Fìgiu e Ispìritu Santo, est cambiada e est istada afortiada dae sa netzessidade pro sos elettos de non pecare prus contra su Sabato o contra cale si chi siat àtera ordinàntzia chi essit dae sa buca de Deus. . Benit gasi ristabilida sa bia angusta de sa sarvesa insegnada dae Gesùs. E su modellu de sos elettos presentadu in Noè, Daniele e Giobbe giustìficat su millione eletu pro sos deghe milliardos rutos de s'ùrtimu cabu de Daniele 7:10.

Dan 8:15 Mentras deo, Daniele, bidia custa bisione e chircaia de la cumprèndere, aco', istaiat dae in antis mene unu chi teniat s'aspetu de un'òmine.

15a-  In manera lògica, Daniele diat chèrrere cumprèndere su significadu de sa bisione e custu l'at a balangiare in Dan.10:12, una giustificada aprovatzione a banda de Deus, ma non at a èssere mai de su totu acuntentadu in su disìgiu suo comente a sa risposta de Deus in Dan. 12:9 l'ammustrat: Issu aiat rispòndidu: Anda, Daniele, ca custas paràulas ant a èssere tentas segretas e segliadas finas a su tempus de sa fine .

Dan 8:16 E aia intesu sa boghe de un'òmine in mesu de Ulai; aiat abboghinadu e aiat naradu: Gabriele, ispiega·li sa bisione.

16a-  S'imàgine de Gesùs Cristu a su tzentru de Ulai antìtzipat sa letzione datat in sa bisione de Dan.12. A s'ànghelu Gabriele, ìntimu servidore de Cristu, tocat su còmpitu de ispiegare su significadu de s'intrea bisione finas dae su cumintzu suo. Sighimus duncas cun atentzione sas ulterioras informatziones chi ant a bènnere riveladas in sos versetti chi sighint.

Dan 8:17 Posca si fiat acurtziadu a su logu ue m'agataia; e mentras s'acurtziaiat mi so assustada e so rùida cun sa cara a terra. M'aiat naradu: Prestat atentzione, fìgiu de s'òmine, ca sa bisione pertocat unu tempus chi at a èssere sa fine.

17a-  Sa bisione de sos èsseres tzelestes at a provocare semper custu efetu subra de s'òmine de petza. Ma istamus atentos comente a Lui nche cumbidat a fàghere. Sa relativa ora de fine at a comintzare a su tèrmine de s'intrea bisione.

Dan 8:18 Mentras mi faeddaiat, aia abarradu sbalordito cun sa cara. M'at tocadu e m'at fatu istare ue fia.

18a-  In custa esperièntzia Deus sutalìniat sa maleditzione de sa petza chi no ugualat sa puresa de sos corpos tzelestes de sos ànghelos fideles.

Daniele 8:19 Posca m'aiat naradu: T'apo a insegnare custu chi at a capitare a sa fine de s'ira, ca b'at unu tempus fissadu pro sa fine .

19a-  At a bènnere sa fine de s'ira de Deus, ma custa ira est giustificada dae sa disubbidièntzia cristiana, eredade de sa dotrina papale romana. Su sessamentu de custa profetada ira divina at a èssere duncas partziale ca at a sessare a beru petzi a pustis de sa destruidura totale de s'umanidade a sa torrada in sa glòria de Cristu.             

Daniele 8:20 Su montone chi as bidu, chi teniat sas corna, sunt sos res de sos Medas e de sos Persiani.

20a-  Si tratat de Deus chi dat  unos cantos puntos de riferimentu a sos elettos suos pro chi cumprendant su printzìpiu de sa sutzessione de sos sìmbulos presentados. Sos Medas e sos Persiani signant su cuntestu istòricu de su cumintzu de sa rivelatzione. In Dan.2 e 7 fiant in sa segunda positzione.

Dan 8:21 Su capro est su re de Javan, su grandu corru intre sos ogros suos est su primu re.

21a-  Ateretantu, sa Grètzia est sa segunda sutzessione; su tres unu in Dan.2 e 7.

21b-  Su grandu corru intre sos ogros suos est su primu re

 Comente apamus bidu, si tratat de su mannu conquistatore gregu, Lisandru Mannu. Su grandu corru, imàgine de su caràtere chi ofendet suo e gherradore chi su re Dariu 3 aiat faddidu a umiliare, ca l'aiat costadu su regnu e sa vida. Ponende custu corru non subra de sos cherbeddos ma in mesu de sos ogros, s'Ispìritu manifestat sa famigosa brama sua de conchista chi petzi sa morte sua at a pòdere firmare. Ma sos ogros sunt fintzas chiaroveggenza profetosa, e finas dae sa nàschida sua unu chiaroveggente l'at annuntziadu unu destinu etzetzionale e issu at a crèere totu sa vida a su destinu profetadu.

Daniele 8:22 Sas bator corna chi sunt pesadas pro sostituire custu corru segadu sunt bator regnos chi ant a pesare de custa natzione, ma non ant a èssere gasi fortes.

22a-  Agatamus sas bator dinastias gregas fundadas dae sos bator generales sutzèdidos a Alessandro, ancora bias a pustis de 20 annos de gherras intre sas deghe chi fiant in su cumintzu.

Dn 8:23 A sa fine de su regnu issoro, cando sos peccatori ant a èssere consumados, at a pesare unu re impudente e abbistu.

23a-  Tralasciando sos tempos intermèdios, s'ànghelu èvocat s'època cristiana de su domìniu de sa Roma papale. Gasi faghende inditat sa fine printzipale de sa rivelatzione datat. Ma custu acrarimentu giughet cun sese unu àteru insegnamentu chi aparit in sa prima frase de custu versetto: A sa fine de su domìniu issoro, cando sos peccatori ant a èssere consumados. Chie sunt custos peccatori consumados chi pretzedent su tempus de su regìmene pontifìtziu? Custos sunt sos ebreos natzionales rebellos chi ant refudadu Gesùs Cristu comente a Messia e sarvadore, liberadore eja, ma petzi de sos pecados cummìtidos e petzi in favore de cussos chi Issu reconnoschet de sa calidade de sa fide issoro. Fiant istados difatis consumados in su 70 de sas tropas de Roma, issoro e sa tzitade issoro de Gerusalemme, e custu pro sa segunda bia a pustis de sa destruidura operada suta Nabucodonosor in su – 586. Cun custu àutu Deus aiat dadu proa chi s'antiga alleàntzia fiat finida dae tando sa morte de Gesùs Cristu ue a Gerusalemme su belu de separatzione de su tèmpiu si squarciò in duos, de cùcuru a fundu, ammustrende gasi chi s'atzione acudiat dae Deus matessi.

23b-  at a pesare unu re impudente e abbistu

 Custa est sa descritzione de Deus de su papismo caraterizadu segundu Daniele 7:8 de s'arrogàntzia sua e inoghe de sa sua impudenza . Agiunghet e est abbistu . S'artifìtziu cunsistet in su caratzare sa beridade e assùmere s'aparèntzia de custu chi non semus. S'artifìtziu serbit pro trampare s'imbeniente, gasi faghent sos pabas sutzessivos.

Daniele 8:24 Sa potèntzia sua at a crèschere, ma non gràtzias a sa fortza sua; at a causare unu scempio incredìbile, at a resèssere in sas impresas suas, at a distrùere sos balentes e su pòpulu de sos santos.

24a-  Su suo pòdere at a Crèschere

 Difatis, descritu in Dan. 7,8 comente a unu “ piticu corru ”, su versetto 20 l'atribuit “ un'aspetu prus mannu de sos àteros ”.

24b-  ma non cun sas fortzas pròpias

 Fintzas in custu casu s'istòria cunfirmat chi sena s'amparu armadu de sos monarcas su regìmene papale non diat àere pòdidu esìstere. Essende istadu su primu apògiu Clodoveo re de sos Franchi de sa dinastia merovìngia e a pustis de issu su de sa dinastia caralìngia e in fines sa de sos Capetingi, raramente est mancadu s'apògiu de sa monarchia frantzesa. E amus a bìdere chi custu amparu tenet unu prètziu de pagare. Custu at a èssere fatu a esèmpiu de s'isconcadura de su re frantzesu Luisi XVI, de sa reina Maria Antonietta, de sos cortigianos monàrchicos e de su cleru catòlicu romanu printzipalmente responsàbiles, de sa ghigliottina installada in Frantza in sa capitale e in sas tzitades de provìntzia, de sos rivolutzionàrios frantzesos intre su 1793 e su 1793. e 1794; duas èpocas de “Terrore” inscritte cun lìteras de sàmbene in sa memòria de s'umanidade. In Apocalisse 2:22 custa punitzione divina at a èssere profetada cun custas paràulas: Aco', l'apo a ghetare subra de unu letu e apo a mandare una manna tribolazione . tenet cussos chi cummitent adultèriu cun issa , a prus pagu chi non si pentano de sas òperas issoro. Apo a pònnere a morte sos sos fìgios ; e totu sas crèsias ant a ischire chi deo so cussu chi ispèriat sas mentes e sos coros, e apo a cumpensare cadaunu segundu sas òperas suas.

24c-  at a causare unu caos incredìbile

 Subra de sa terra nemos los podet contare, ma in chelu Deus connoschet su nùmeru giustu e in s'ora de su castigu de su cabu finale, ant a èssere totus espiati, de su prus piticu a su prus terrorosu, de sos autores issoro.

24d-  at a resèssere in sas impresas suas

 Comente diat pòdere non nche resèssere, cando Deus l'at dadu custu ruolu pro punire su pecadu cummìtidu dae su pòpulu suo chi rivendicat sa sarvesa conchistada dae Gesùs Cristu?

24-  at a distrùere sos balentes e su pòpulu de sos santos

 Spacciandosi pro rapresentantes de Deus in terra e minetzende·los de iscomùnigat chi sbarrerebbe issos s'intrada a su chelu, su pabadu otenet sa sutamissione de sos mannos e de sos monarcas de sa terra otzidentale, e ancora prus de sos piticos, ricos o pòveros , ma totus ignorantes, a càusa de s'incredulidade issoro e indiferèntzia cara a sas beridades divinas.

 De su cumintzu de s'era de sa Reforma comintzada partinde dae Pietro Valdo in su 1170, su regìmene pontifìtziu aiat reagidu cun acanimentu aizzando contra sos fideles servidores de Deus, sos ùnicos beros santos semper paghiosos e paghiosos, sas sanguinàrias legas catòlicas imbaradas dae sos tribunales de s'incuisitzione subra de sa farsa santidade sua. Sos giùighes cugugiados chi ant gasi ordinadu terrorosas torturas a sos santos e a unos àteros, totus acusados de eresia contra Deus e contra Roma, ant a dèvere totus rèndere contu de sas esatziones issoro dae in antis su beru Deus in s'ora de su cabu finale agigu profetadu. in Dan.7: 9 e Apocalisse 20:9-15.

Daniele 8:25 A càusa de sa prosperidade sua e de sa resessida de sas machinatziones suas, at a tènnere un'arrogàntzia in su coro suo, e at a distrùere medas chi biviant in paghe, e s'innalzerà contra su capu de sos prìntzipes; ma s'at a segare, sena s'isfortzu de calicuna manu.

25a-  A càusa de sa prosperidade sua e de sa resessida de sos trucos suos

 Custa prosperidade sugerit s'arrichimentu suo chi lu gheto collega a sos trucos suos . Devimus, difatis, impreare s'astuzia , cando semus piticos e lecos, pro otènnere sos ricos, su dinari e sas richesas de ogni gènere chi Apocalisse 18:12 e 13 elencat.

25b-  at a tènnere s'arrogàntzia in su coro

 Custu, nointames sa letzione datat de s'esperièntzia de su re Nabucodonosor in Dan.4 e cudda, prus tràgica, de su nebode Baldassarre in Dan.5.

25c-  at a distrùere medas òmines chi biviant in manera paghiosa

 Su caràtere paghiosu est unu frutu de su beru cristianèsimu, ma petzi finas a su 1843. Ca in antis de cudda data, e mescamente, finas a sa fine de sa Rivolutzione frantzesa, a sa fine de sos 1260 annos de regnu papale profetados in Daniele 7:25, sa farsa fide est caraterizadu dae sa brutalidade chi atacat o rispondet a sa brutalidade. Est petzi in custos tempos chi sa durcura e sa paghe faghent sa diferèntzia. Sas règulas fissadas dae Gesùs non sunt cambiadas dae sos tempos apostòlicos, s'elettu est una berbeghe chi agradèssida de èssere sacrificada, mai unu masellaju.

25d-  e insorgerà contra su capu de sos capos

 Cun custa pretzisione su duritu no est prus cunsentidu. Su leader , tzitadu in sos versetti 11 e 12, est difatis Gesùs Cristu, su Re de sos res e Sennoras de sos sennores chi aparit in sa glòria de su torrada sua in Apocalisse 19:16. E fiat istadu in issu chi su pabadu romanu aiat dogadu lu legìtimo sacerdozio perpètuu .

Daniele 8:26 E sa bisione de su sero e de su mangianu de cale si faeddat est bera. A banda tua mantenes segreta custa bisione, ca pertocat tempos larganos.

26a-  E sa bisione de sos seros e de sos mangianos, in chistione, est bera

 S'ànghelu atestat s'orìgine divina de sa profetzia de sas “23.00 de su mangianu” de su versetto 14. Torrat a cramare duncas s'atentzione, in fines, subra de custu enigma chi at a dèvere èssere illuminadu e cumpresu dae sos santos eletos de Gesùs Cristu cando at a èssere su momentu arribbadu pro lu fàghere.

26b-  A banda tua, mantenes segreta custa bisione, ca pertocat tempos larganos

 A beru, intre su tempus de Daniele e su nostru sunt colados unos 26 sèculos. E gasi nos agatamus in su tempus de sa fine ue custu arcanu devet èssere illuminadu; sa cosa at a bènnere fata, ma non in antis de s'istùdiu de su Dan.9 chi at a frunire sa crae essentziale pro fàghere sos càrculos propostos.

Daniele 8:27 Deo, Daniele, fia istadu languido e malàidu  medas dies; posca mi fia artadu e mi fia ocupadu de sos afares de su re. Aia abarradu trassidu dae sa bisione, e nemos l'ischiat.

27a-  Custa minuda chi pertocat sa salude de Daniele non tenet nudda de personale. Custu traduit pro nois s'estremu importu de retzire informatziones de Deus in contu de sos 2300 seros-mangianu profetados; ca comente a sa maladia podet giùghere a sa morte, s'ignoràntzia de s'enigma at a cundennare a sa morte ispirituale eterna sos ùrtimos cristianos chi ant a bìvere in su tempus de sa fine .

    Daniele 9

Dn 9:1 In s'annu primu de Dario, fìgiu de Assuero, de s'erèntzia de sos Medas, chi fiat devènnidu re de su regnu de sos Caldei,

1a-  De sa testimonia oculare de Daniele, duncas innegàbile, imparemus chi su re Dariu de Dan.5:30 est fìgiu de Assuero, de sa ratza de sos Medas; su re persianu Tziru 2 duncas no l'at ancora sostituidu. Su primu annu de su regnu suo fiat istadu cuddu in cale aiat conchistadu Babilònia, istratzende·la gasi a sos Caldei.

Dan 9:2  in su primu annu de su regnu suo, deo Daniele aia bidu de sos libros chi diant èssere colados setanta annos pro sas ruinas de Gerusalemme, segundu su nùmeru de sos annos de cales su Sennore aiat faeddadu a su profeta Geremia.

2a-  Daniele si referit a sos iscritos profetosos de Geremia, su profeta. Issu nch'oferit unu bell'esèmpiu de fide e de aficu chi unit sos tzeracos de Deus suta de s'ograda sua. Cunfirma gasi custas paràulas de 1 Cor. 14,32: Sos ispìritos de sos profetas sunt sugetos a sos profetas . Daniele aiat bìvidu in Babilònia pro grandu ala de sos 70 annos profetende sa deportazione de su pòpulu ebràicu. L'interessat fintzas su tema de su torrada sua in Israele chi, a pàrrere suo, diat dèvere èssere bastante probe. Pro otènnere rispostas de Deus girat una magnìfica pregadoria chi amus a istudiare como.

      Sa pregadoria modellu de sa fide de unu santu

      Sa prima letzione de custu capìtulu 9 de Daniele est cumprèndere ca Deus at chertu chi aparreret in custa ala de su libru de Daniele.

      In Daniele 8:23 a traessu de s'annùntziu profetosu de sos peccatori consumados , amus retzidu la cunfirmat chi sos ebreos de sa natzione Israele fiant istados torra cundennados e distrùidos cun su fogu de sos romanos in su 70, a càusa de totu sas cosas chi Daniele andat a cunfessare in sa pregadoria sua. Como chie fiat custu Israele presentadu in sa prima alleàntzia cun su Deus bividore de Abramo a sos 12 apòstolos e dischentes de Gesùs Cristu, issu matessi ebreu? Petzi unu campione de totu s'umanidade, ca de sos tempos de Adamo sos òmines sunt istados sos matessi, a banda su colore de sa pedde chi andat in su craru meda a s'iscuru meda. Ma cale si siat siat sa ratza issoro, s'etnia issoro, cosas trasmìtidas in manera genètica de babbu e mama a fìgios e fìgias, su cumportamentu mentale issoro est aguale. Segundu su printzìpiu de istratzare sas fògias a sa margherita: "T'amo pagu, meda, in manera apassionada, follemente, pro nudda", sos òmines riproduint custa gama de sentimentos in sos cunfrontos de su Deus bividore creadore de totu sas cosas cando nd'iscoberit s'esistèntzia. In prus, su mannu Giudice bidet intre cussos chi si narant suos, persones fideles chi l'amant e l'ubbidint, unos àteros chi afirmant de l'amare, ma li disubbidint, unos àteros chi bivent sa religione issoro in s'indiferèntzia, unos àteros ancora chi la bivent cun una coro tostu e aspru chi los rendet fanàticos e, a s'estremu, no aguantant sa contradditzione e ancora prus pagu sos brighet e sustentant s'ucisione de s'insopportabile aversàriu. Custos cumportamentos sunt istados cumproados intre sos ebreos, comente a si cumproant totora intre sos òmines in totu su praneta Terra e in totu sas religiones chi, però, non sunt uguales.

      Sa pregadoria de Daniele arribbat pro t'interrogare, in cale de custos cumportamentos ti reconnosches? Si no est sa de chie amat Deus e l'ubbidit comente a testimonia de sa fidelidade sua, intèrrogat sa cuntzetu tuo de fide; pentitevi e datas a Deus unu frutu sintzeru e beru de pentimentu comente at a Fàghere Daniele.

      Su segundu motivu de sa presèntzia de custa pregadoria in custu capìtulu 9 est chi inie benit tratada e isvilupada sa càusa de s'ùrtima destruidura de Israele, in s'annu 70 a òpera de sos Romanos: sa prima bènnida de su Messia subra de sa terra de sos òmines . E aende refudadu custu Messia sas cales ùnicas curpas fiant su primore de sas òperas suas chi los cundennaiant, sos capos religiosos aizzarono lu pòbulo contra de issu, cun acusas infamantes totus ismontades e contraitas dae sos fatos. Pro custu aiant fundadu s'acusa finale issoro subra de una beridade divina, acusende issu, un'òmine, de pretèndere de èssere su Fìgiu de Deus. Sas ànimas de custos leaders religiosos fiant nieddas comente su carbone de unu foghile ardente chi los at a consumare in su momentu de sa giusta ira. Ma sa curpa prus manna de sos Giudei non fiat istadu sa de l'àere ochidu, benesi de no l'àere reconnotu a pustis de sa sua divina risurrezione. In cara a sos miràculos e a sas òperas bonas acumpridas dae sos dòighi apòstolos suos, issos si fiant tostados comente a su faraone de su tempus suo e l'aiant testimoniadu ponende a morte su fidele diàconu Stefano chi issos matessi lapidarono sena ricùrrere custa borta a sos romanos. .

      Su de tres motivos de custa pregadoria est chi issa assumet su ruolu de un'ùrtima, accorata averiguada a su tèrmine de una longa esperièntzia bìvida in su raportu cun Deus ; una testimonia, una sorta de testamentu lassadu dae s'alleàntzia ebràica a su restu de s'umanidade. Ca est in custa deportazione a Babilònia chi sessat sa manifestatzione ammaniada dae Deus. Est beru chi sos ebreos ant a torrare subra de sa terra natzionale issoro e chi  unu tzertu perìodu Deus at a èssere onoradu e ubbididu, ma sa lealidade at a iscumpàrrere a sa lestra, a su puntu chi sa supravivèntzia issoro at a pòdere èssere giustificada petzi pro s'ùrtima proa issoro de fide basada subra sa prima bènnida de su Messia, ca devet èssere, unu fìgiu de Israele, un'ebreu intre sos giudei.

      Su de bator motivos de custa pregadoria si basat subra su fatu chi sas curpas decraradas e cunfessadas sunt istadas totus acumpridas e rinnovadas dae sos cristianos in s'època issoro, de s'abbandonu de su sàbadu de su 7 martzu 321 finas a sos dies nostras . S'ùrtima istitutzione ufitziale beneita dae su 1873 e in manera individuale de su 1844 no est isfugida a sa maleditzione de su tempus, de cando Gesùs l'at butada in su 1994. S'istùdiu de sos ùrtimos capìtulos de Daniele e de su libru de s'Apocalisse ant a ispiegare custas datas e sos ùrtimos arcanos.

      Como ascurtamus cun atentu Daniele chi faeddat a Deus Onnipotente.

Daniele 9:3 Giro sa cara cara a su Sennore Deus, pro mi dedicare a sa pregadoria, a sa sùplica, a su geunu, e pighende sacu e chisina.

3a-  Daniele est oramai betzu, ma sa fide sua non si romanit e su ligàmine suo cun Deus est preservadu, nutridu e mantentu. In su casu suo, essende su coro suo a fundu sintzeru, su geunu, su sacu e sas chisinas tenent unu beru significadu. Custas pràticas inditant sa fortza de su disìgiu pròpiu de èssere ascurtados e acuntentados dae Deus. Su geunu ammustrat sa primatzia datat a sa risposta de Deus respetu a sos piaceri de su mandigare. In custu acostamentu b'at s'idea de nàrrere a Deus chi non chèrgio prus bìvere sena sa tua risposta, sena arribbare a su suitzìdiu.

Dn 9:4 Apo pregadu su Sennore deus Meu e l'apo cunfessadu: Sennoras, Deus mannu e tremendu, chi osservat s'alleàntzia tua e tenet piedade de cussas chi t'amant e osservant sos cumandamentos tuos.

4a-  Sennoras, Deus mannu e tremendu

 Israele est in esìliu in Babilònia e at pagadu pro imparare chi Deus est mannu e tremendu.

4b-  tue chi osservet s'alleàntzia tua e tene piedade de cussas chi t'amant e osservant sos cumandamentos tuos!

 Daniele dimustrat de connòschere Deus ca traet sas allegas suas dae su testu de su segundu de sos deghe cumandamentos de Deus, chi sos isfortunados catòlicos non connoschent in sos sèculos de oscuridade, ca sovranamente su pabadu at pigadu s'initziativa de lu remòvere de sos versione suos de sos deghe cumandamentos, ca est istadu agiuntu unu cumandamentu atzentradu subra de sa petza pro mantènnere su nùmeru a deghe; unu bell'esèmpiu de impudenza e trassa denuntziada in su capìtulu pretzedente.

Dn 9:5 Amus pecadu, amus cummìtidu ingiustìtzia, semus istados malvagi e rebellos, nos semus istesiados dae sos cumandamentos tuos e de sos cabos tuos.

5a-  Non diamus pòdere èssere prus beros e craros ca custas sunt sas curpas chi aiant giutu Israele a sa deportazione, francu chi Daniele e tres de sos cumpàngios suos non fiant culpèvoles de custu tipu de curpa; custu no l'impedit de cojuare sa càusa de su pòpulu suo giughende cun sese su pesu de sa curpa sua.

 Est tando chi nos devamus rèndere contu in su 2021 chi fintzas nois, cristianos, serbamus custu matessi Deus chi non càmbiat segundu sa decraratzione sua in Male. 3,6: Ca deo so su Sennore, non càmbio; e bois, fìgios de Giacobbe, non seis istados consumados . Diat èssere etotu su casu de nàrrere “no ancora consumadu”. Ca de cando Malachia aiat iscritu custas paràulas, Cristu aiat apartu, sos fìgios de Giacobbe l'aiant refudadu e l'aiant postu a morte, e segundu sa paràula profetada in Daniele 8:23, aiant finidu pro èssere consumados in su 70 de sos Romanos. E si Deus non càmbiat, custu signìficat chi sos cristianos infedeli chi trasgredint sos cumandamentos suos, cumpresu, in antis de totu, su sàbadu santificadu, ant a èssere corfidos galu prus in manera tosta de sos ebreos e de sos ebreos natzionales de su tempus issoro.

Daniele 9:6 No amus ascurtadu sos tuos tzeracos, sos profetas, sos cales ant faeddadu in nùmene tuo a sos re nostros, a sos printzìpios nostros, a sos babbos nostros e a totu su pòpulu de su paisu.

6a-  Est beru, sos ebreos sunt culpèvoles de custas cosas, ma chi nàrrere de sos cristianos chi, fintzas in s'ùrtima istitutzione de issu fundada, sunt culpèvoles de sas matessi atziones?

Dn 9:7 Tua, Sennoras, est sa giustìtzia, nostra est sa birgòngia oe pro sos òmines de Giuda, pro sos abitantes de Gerusalemme e pro totu Israele, serentes e larganos, in totu sos paisos ue los ais cassados a càusa de s'infedeltà de cale si fiant rèndidos culpèvoles in sos cunfrontos bostros.

7a-  Sa punitzione de Israele fiat istadu terrorosu, b'est àpidu medas mortos e petzi sos subravìvidos aiant tentu sa possibilidade de èssere disterrados a Babilònia e dae cue aia ispèrdidu in sos paisos de s'imperu caldeo e de s'imperu persianu chi l'aiat sutzèdidu. Sa natzione ebràica est istada dissolta in terras istràngias epuru, segundu sa sua promissa, Deus chitzo at a riunire sos ebreos subra de sa terra natzionale, sa terra de sos babbos. Chi pòdere e pòdere tenet custu Deus bividore! In sa pregadoria sua Daniele espressat totu su pentimentu chi custas persones devent dimustrare in antis de torrare a sa terra santa issoro, ma petzi cando Deus est in su costàgiu issoro.

 Daniele cunfessat s'infedeltà ebràica punida dae Deus ma tando cale punitzione pro sos cristianos chi faghent su matessi? deportazione o mortas?

Dan 9:8 Sennoras, birgòngia pro nois, pro sos re nostros, pro sos printzìpios nostros e pro sos babbos nostros, ca apamus pecadu contra de tene.

8a-  Benit tzitada sa paràula terrorosa, sa paràula “pecadu”. Chie podet pònnere fine a su pecadu chi pròvocat gasi grandu tribulias? Custu capìtulu at a dare sa risposta. Vale la penat imparare e ammentare una letzione: Israele at subidu sas cunsighèntzias de sos sèberos e de sos cumportamentos de sos res, de sos leaders e de sos babbos chi l'ant guvernadu. Aco' duncas un'esèmpiu in cale sa disubbidièntzia a sos leaders corrotos podet èssere animada a abarrare in sa beneditzione de Deus. Custa est su sèberu chi ant fatu Daniele e sos tres cumpàngios suos e nde sunt beneitos.

Dn 9:9 Al Sennore deus Nostru tene misericòrdia e perdonu, ca li semus istados rebellos.

10a-  In una situatzione de pecadu abarrat unu solu isperu; s'afidare a Deus bonu e misericordiosu ca cuntzedat su perdonu suo. Su protzessu est perpètuu, s'ebreu de sa betza alleàntzia e su cristianu de sa noa tenent su matessi bisòngiu de perdonu. Fintzas inoghe Deus ammàniat una risposta chi at a dèvere pagare cara.

Dn 9:10 Non tenimus ubbidito a sa boghe de su Sennore deus Nostru, sighende sas leges suas chi issu nch'aiat propostu mediante sos suos tzeracos, sos profetas.

10a-  Custu balet fintzas pro sos cristianos in s'annu 2021.

Dn 9:11 Totu Israele at trasgredidu sa lege tua e s'est istesiadu dae s'intèndere sa boghe tua. Tando si fiant bessados susu de nois sas maleditziones e sas imprecazioni iscritas in sa lege de Moses, tzeracu de Deus, ca apamus pecadu contra Deus.

11a-  Nella lege de Moses, Deus difatis poniat in guàrdia Israele contra sa disubbidièntzia. Ma a pustis de issu, su profeta Ezechiele, cuntemporàneu de Daniele, aiat disterradu 13 annos a pustis de Daniele, est a nàrrere 5 annos a pustis de chi su re Ioiachin, frade de Ioiakim, a su cale aiat sutzèdidu, si fiat agatadu presoneri acanta su riu Chebar situadu intre su Tigri e s'Eufrate. Inie Deus l'aiat ispiradu e l'aiat fatu iscrìere messàgios chi agatemus oe in sa bìbbia Nostra. E est in Ezé.26 chi agatemus una sutzessione de castigos su cale modellu s'agatat aplicadu in manera ispirituale ma non petzi, in sas sete trumbas de s'Apocalisse in Apoc.8 e 9. Custu ispantosu assimìgiu cunfirmat chi Deus non càmbiat a beru. In sa noa alleàntzia sos pecados benint punidos comente a in s'antiga.

Dn 9:12 Issu at acumpridu sas paràulas chi aiat naradu contra de nois e contra sos capos nostros chi nche guvernaiant, e at mandadu susu de nois una grandu calamidade , cale no est mai capitada suta totu su chelu, cussu chi fiat arribbadu a Gerusalemme.

12a-  Deus non s'est romanidu, acumprit sos annùntzios suos pro beneìghere o maleìghere cun sa matessi curat, e sa “ calamidade ” chi aiat corfidu su pòpulu de Daniele cheret pònnere in guàrdia sas natziones chi imparant custas cosas. Ma ite bidimus? Nointames sa testimonia iscrita in sa Bìbbia, custa letzione restat disconnota fintzas de chie la leghet. Ammentadas custu messàgiu: Deus est ammaniende pro sos ebreos e a pustis de issos, pro sos cristianos, unas àteras duas grandu calamidades chi ant a èssere riveladas in su restu de su libru de Daniele.

Daniele 9:13 Comente istat iscritu in sa lege de Moses, totu custa calamidade est piombata susu de nois; e no apamus pregadu su Sennore deus Nostru, nen nos semus istesiados dae sas ingiustìtzias nostras, ne apamus dadu iscurtu a sa beridade tua.

13a- Fintzas  su disprètziu pro sas cosas chi Deus at iscritu in sa Bìbbia est perpètuu, in su 2021 fintzas sos cristianos sunt culpèvoles de custa curpa e creent chi Deus non los at a contraìghere. Nen s'istèsiant de sas ingiustìtzia issoro e non sunt prus atentos a sa beridade bìblica, ma gasi importante  su tempus nostru de sa fine, sa beridade profetosa sua rivelada in modu intensu e cumprensìbile, ca sas craes de sa cumprensione sunt in sa Bìbbia matessi.

Daniele 9:14 Su Sennore at bigiadu subra de custa calamidade e ce l'at fata bènnere adosso; ca su Sennore deus Nostru est giustu in totu custu chi at fatu, ma nois non tengiamus ubbidito a sa boghe sua.

14a-  Ite àteru potzo nàrrere? In beridade ! Ma iscais bene chi una calamidade meda de prus manna est istada ammaniada dae Deus pro s'umanidade de oe, e pro sa matessi càusa. At a arribbare, intre su 2021 e su 2030, suta forma de una gherra nucleare sa cale missione divina est sa de ochire su tres unu de sos òmines segundu Apocalisse 9:15.

Daniele 9:15 E como, o Sennoras, deus Nostru, chi as fatu essire su pòpulu tuo dae su paisu de Egitu cun sa manu balente tua e as rèndidu su nùmene tuo comente est oe, nois apamus pecadu, apamus cummìtidu ingiustìtzia.

15a-  Daniele nch'ammentat ca s'incredulidade est condannabile de Deus. Subra de sa terra, s'esistèntzia de su pòpulu ebràicu testimòniat custu fatu istraordinàriu dèvidu a una potèntzia subrannaturale, s'èsodu de s'Egitu de su pòpulu ebràicu. Totu s'istòria issoro est basada subra custu fatu miraculosu. Non tenimus s'oportunidade de assistire a custu èsodu, ma nemos podet negare chi sos discendentes de custa esperièntzia siant ancora intre nois oe. E pro isfrutare mègius custa esistèntzia, Deus aiat cunsignadu custas persones a s'òdiu nazista durante sa Segunda Gherra Mundiale. S'atentzione de s'umanidade s'est gasi abbolotu a sos superstiti chi in su 1948 aiant otentu s'issoro reinsediamento subra de sa terra de s'issoro antiga de sa pàtria pèrdida dae sos annos 70. Solu Deus aiat lassadu rùere subra de sas concas issoro sas paràulas de sos babbos chi aiant naradu de Gesùs a su guvernadore romanu Pòntziu Piladu , pro otènnere sa sua mortas, tzito “su sàmbene suo torret a rùere susu de nois e subra de sos fìgios nostros”. Deus aiat rispòndidu issos a sa lìtera. Ma sos cristianos de totu sas denumenatziones tenent vergognosamente disconnotu custa letzione divina, e nde podimus cumprèndere su motivu, dae chi cumpartzint totus sa maleditzione issoro. Sos ebreos aiant refudadu su Messia, ma sos cristianos disprezzarono sas leges suas. La cundennat de ambos a banda de Deus est tando in manera perfeta giustificada.

Dn 9:16 Sennoras, segundu sa grandu misericòrdia tua, s'istèsiet s'ira tua e su furore tuo de sa tzitade tua, Gerusalemme, de su monte santu tuo; ca a càusa de sos nostros pecados e de sas ingiustìtzias de sos babbos nostros, Gerusalemme e su pòpulu tuo sunt un'obbrobrio pro totus sos chi nch'inghìriant.

16a-  Daniele torrat a leare inoghe un'argumentu chi Moses aiat presentadu a Deus: ite at a nàrrere su pòpulu chi at a assistire a su castigu de su pòpulu suo? Deus est consapevole de su problema ca issu matessi decrarat in contu de sos ebreos, pro buca de Paolo in Rom. 2:24: Ca su nùmene de Deus est irrocadu intre sos garbosos a càusa bostra, comente a istat iscritu . Referit a su testu de Eze 16,27: E aco', deo apo tèndidu sa manu mea contra de tene, apo reduidu la movet chi t'aia assignadu, t'apo cunsignadu a sa voluntade de sos tuos inimigos, sas fìgias de sos Filisteos, chi si vergognavano de sa giuta criminale bostra . In sa compassione sua, Daniele tenet ancora meda de imparare in contu de su cabu de Deus subra de sa tzitade sua, Gerusalemme. Ma cando narat: " Gerusalemme e su pòpulu tuo sunt unu brigo pro totus cussos chi nch'inghìriant " no at tortu, ca si sa punitzione de Israele aeret prodùidu in sos paganos una timoria saludare e su disìgiu de serbire custu beru Deus, sa punitzione diat tènnere teniat unu beru interessu. ma custa trista esperièntzia aiat giutu pagos frutas, no insignificantes, ca a issa si devet sa cunversione de su re Nabucodonosor e de su re Dariu su Medo. 

Daniele 9:17 Como duncas, o deus Nostru, ascurtat sa pregadoria e sas sùplicas de su tuo tzeracu, e pro amore de su Sennore faghe risplendere su cara tua subra de su santuàriu tuo desolato.

17a-  Custu chi Daniele at a pedire l'at a èssere cuntzèdidu ma non ca Deus l'amat, ma in manera simple ca custa torrada in Israele e sa ricostrutzione de su tèmpiu sunt in su progetu suo. Daniele però no ischit chi su tèmpiu, chi at a bènnere difatis torradu a costrùere, at a bènnere torra distrùidu in su 70 dae sos romanos. Aco' ca sas informatziones chi at a retzire in custu capìtulu 9 l'ant a sanare de s'importu ebràicu meda chi ancora atribuit a su tèmpiu dae pedra costruidu a Gerusalemme; su tèmpiu de sa petza de Cristu l'at a rèndere chitzo vanu, e pro custu at a èssere torra distrùidu in su 70 de sos esèrtzitos romanos.

Dan 9:18 Deus Meu, presta origra e ascurta! Aberi sos ogros e càstia sas ruinas nostras, càstia sa tzitade subra de sa cale est invocadu su nùmene tuo! Ca no est pro sa giustìtzia nostra chi ti presentemus sas sùplicas nostras, ma pro sa grandu misericòrdia tua.

18a-  Est beru chi Deus aiat seberadu Gerusalemme pro nde fàghere su logu santificadu dae sa presèntzia gloriosa sua. Ma su logu est santu petzi cando Deus est inie, e de s'annu 586 no est prus gasi. E, a su contràriu, sas ruinas de Gerusalemme e de su tèmpiu suo testimoniaiant s'impartzialidade   de sa giustìtzia sua. Custa letzione fiat netzessària pro chi sos òmines castiarent a su beru Deus comente a un'èssere bividore chi bidet, giùdicat e reagit a diferèntzia de sas divinidades paganas idolatre chi si relatant petzi cun sos ànghelos malos de su campu de su diàulu. S'òmine fidele tzeracas Deus ma s'òmine infedele si serbit de Deus pro si dare legitimidade religiosa cara a cussas chi l'inghìriant. Sa compassione de Deus a cale faghet apellu Daniele est beru e chitzo issu nd'at a dare sa proa prus bella, in Gesùs Cristu.

Dn 9:19 Sennoras, ascurta! Sennoras, perdona! Sennoras, presta atentzione! Agi e non tardare, pro amor tuo, o deus Meu! Ca su nùmene tuo est invocadu subra de sa tzitade tua e subra de su pòpulu tuo.

19a-  S'edade avantzada de Daniele giustìficat s'insistèntzia sua ca, comente a Moses, su disìgiu personale suo prus caru est pòdere bìvere custa torrada in sa terra santa “sua”. Desidera èssere testimòngiu de sa ricostrutzione de su tèmpiu santu chi at a giùghere torra glòria a Deus e a Israele.

Daniele 9:20 Epuru deo aia faeddadu, aia pregadu e aia cunfessadu su pecadu meu e su pecadu de su pòpulu meu Israele, e aia presentadu sas meas supplicazioni a su Sennore deus Meu pro su monte santu de su deus Meu;

20a-  No ispantat chi Deus amet Daniele, est unu modellu de mavelia chi l'incantat e satisfaghet su critèriu de santidade chi esigit. Ogni òmine est fallibile fintzas a cando bias in unu corpus de petza e Daniele non faghet etzetzione. Cunfessat sos pecados suos, consapevole de s'estrema debilesa sua comente devamus fàghere totus. Ma sa calidade ispirituale sua personale non podet cugugiare su pecadu de su pòpulu, ca issu est petzi un'òmine, issu matessi imperfetu. Sa solutzione at a bènnere dae Deus in Gesùs Cristu.

Dn 9:21 fia ancora faeddende in pregadoria, cando cuddu òmine Gabriele, chi aia giai bidu in bisione, fiat bènnidu bolende versu de mene pro como de s'oferta de su sero.

21a-  Su tempus seberadu dae Deus pro sa bìsita de Gabriele est su de s'oferta serale, est a nàrrere su de su sacrifìtziu perpètuu de un'angione chi profetat sero e mangianu sa benidora oferta voluntària de su corpus in manera perfeta santu e innotzente de Gesùs Cristu. At a mòrrere crutzifissu pro espiare sos pecados de sos suos ùnicos eletos chi costituint su suo ùnicu beru pòpulu. S'istabilit duncas su collegamentu cun sa rivelatzione chi at a bènnere dada prus a in antis, a Daniele.

 Fine de sa pregadoria: sa risposta de Deus

Dan 9:22 M'at insegnadu e at faeddadu cun megus. M'at naradu: Daniele, so bènnidu como pro abèrrere sa cumprensione tua.

22a-  S'espressione “aberis s'abbistesa tua” signìficat chi finas a tando s'abbistesa fiat serrada. S'ànghelu faeddat de su disinnu salvifico de Deus, tentu cuadu finas a su momentu de s'addòbiu suo cun su profeta prescelto de Deus.

Daniele 9:23 Cando ais cumintzadu a pregare, sa paràula s'est difùndida e deo so bènnidu a bos lu nàrrere; ca ses amadu. Presta atentzione a sa paràula e cumprende sa bisione!

23a-  Cando as cumintzadu a pregare, sa paràula est essida

 Su Deus de su chelu aiat organizadu totu, de su momentu de s'addòbiu a s'ora de su perpètuu e s'ànghelu Gabriele designat Cristu cun “su Verbu” comente at a Fàghere Giovanni a su cumintzu de su vangelu Suo: su Verbu si fiat fatu petza . S'ànghelu benit a l'annuntziare “sa Parola”, su chi signìficat chi benit a l'annuntziare sa bènnida de Cristu profetada dae Moses segundu Dt 18,15-19: Su Sennore, deus Tuo, t'at a fàghere pesare mesanu a tie , 'intre sos frades tuos, unu profeta comente a mie: tue l'as a ascurtare! Gasi at a rispòndere a sa rechesta chi as giradu a su Sennore, deus Tuo, subra de s'Oreb, sa die de s'assemblea, cando aias naradu: Non chèrgio prus intèndere sa boghe de su Sennore, deus Meu, e non bìdere prus custu grandu fogu. pro non mòrrere. Su Sennore m'at naradu: Custu chi ant naradu est bonu. Apo a fàghere pesare pro issos intre sos frades a unu profeta comente a tie , apo a pònnere sas paràulas meas in sa buca sua e issu at a nàrrere issos totu custu chi l'apo a cumandare . E si calicunu no ascurtat sas paràulas meas chi narat in nùmene meu, gliene apo a rèndere contu . Ma su profeta chi at a tènnere s'atrevimentu de nàrrere in nùmene meu una paràula chi deo no l'apo cumandadu de nàrrere, o chi at a faeddare in nùmene de unos àteros de sos, cuddu profeta at a èssere punidu cun sa morte.

 Custu testu est fundamentale pro cumprèndere sa curpa de sos ebreos in su refudu issoro de su Messia Gesùs ca satisfaghiat totu sos critèrios profetados subra de sa sua bènnida. Pigadu intre sos òmines e trasmettitore de sa paràula divina, Gesùs currispondiat a custa descritzione e sos miràculos de issu acumpridos testimoniaiant s'atzione divina.

23b-  ca ses un'amadu

 Ca Deus amat Daniele? In manera simple ca Daniel l'amat. S'amore est su motivu pro cale Deus at creadu dae in antis sese sa vida pro sas creaturas lìberas. Est su bisòngiu suo de amore chi at giustificadu su prètziu artu meda chi at a dèvere pagare pro l'otènnere de unas cantas umanas creaturas suas terrenas. E a su prètziu de sa sua mortas, chi at a dèvere pagare, cussas chi at a seletzionare ant a devènnere sos cumpàngios suos eternet.

23c-  Presta atentzione a sa paràula e cumprende sa bisione!

 Cale paràula est, sa paràula de s'ànghelu o sa “Parola” divina cuada in Cristu? Su chi est seguru est chi ambos sunt possìbiles e cumplementares ca sa bisione at a pertocare “su Verbu” chi at a bènnere a sa petza in Gesùs Cristu. Cumprèndere su messàgiu est tando de su màssimu importu.

      Sa profetzia de sas 70 chidas

Dn 9:24 Setanta chidas sunt fissadas pro su pòpulu tuo e pro sa santa tzitade tua, pro fàghere sessare sas trasgressiones e pònnere fine a sos pecados, pro espiare s'ingiustìtzia e pro giùghere una giustìtzia eterna, pro suggellare sa bisione e su profeta e pro untare su Santo de sos Santos.

24a-  Setanta chidas sunt iscumpartas dae su pòpulu tuo e de sa santa tzitade tua

 Su verbu ebràicu “hatac” signìficat in su primu sentidu segare o affettare ; e petzi in sentidu figuradu, “determinare o fissare”. Mantèngio su primu significadu, ca dat sentidu a custu gestu de Abramo chi contivigiat s'alleàntzia sua cun Deus a traessu de unu sacrifìtziu, in Gen. 15,10: Abramo aiat pigadu totus custos animales, los aiat segadu a metade e nd'aiat postu ogni cantu unu cara a s'àteru. s'àteru; ma non aiat cumpartzidu sos pugiones . Custu ritu acrariat s'alleàntzia intre Deus e su tzeracu suo. Aco' ca custu verbu “segare” at a assùmere su prenu significadu suo in sa “alleàntzia istipulada cun medas  una chida” in su versetto 27. Custos “medas” sunt sos ebreos natzionales a avantàgiu de sos cales est su benefìtziu de sa fide in Cristu crutzifissu. presentadu pro primu. Su segundu interessu de custu verbu segare est chi sas 70 chidas de annos de custu capìtulu 9 sunt segadas a sos “23.00 sero-mangianu” de Daniele 8:14. E de custa cronologia istupat un'insegnamentu chi anteponet sa fide cristiana a cudda ebràica. Custu Deus nch'insegnat chi in Gesùs Cristu donat sa vida sua pro l'ofèrrere comente a redentzione pro ogni credente dignu de sa sarvesa sua in s'intrea umanidade. S'antiga alleàntzia aiat dèvidu iscumpàrrere cando Gesùs aiat ghetadu su sàmbene suo               pro segare sa noa alleàntzia sua cun sos elettos de totu sa terra.

 Su libru de Daniele si proponet de insegnare custa sarvesa universale presentende·nche sas cunversiones de sos res cuntemporàneos de Daniele; Nabucodonosor, Dario su Medo e Tziru su Persianu.

      Su messàgiu est unu bàndidu avertimentu chi minetzat su pòpulu ebràicu e sa tzitade santa sua Gerusalemme, a sa cale benit dada un'iscadèntzia de 70 chidas. Fintzas inoghe su còdighe de Ezé.4:5-6 dat una die  un'annu sa cale durada rapresentat in totu 490 annos. Daniel devet tènnere dificultade a cumprèndere su significadu de una minetza contra sa tzitade sua chi est giai in ruina.

24b-  pro firmare sas trasgressiones e pònnere fine a sos pecados

 Imaginadas ite colaiat pro sa mente de Daniele intendende custas cosas cando aiat agigu invocadu Deus in pregadoria pro su perdonu de sos suos pecados e de sos pecados de su pòpulu suo. At a cumprèndere a sa lestra de ite si tratat. Ma nois matessi cumprendimus bene su bisòngiu divinu espressadu. Deus cheret otènnere de sos elettos suos chi sarvos, chi non pechent prus, chi pòngiant fine a sas trasgressiones de sas leges suas ponende gasi fine a sos pecados segundu cantu at a iscrìere s'apòstolu Giuanne in 1 Giovanni 3: 4: Chie pecat trasgredit sa lege, e su pecadu est sa trasgressione de sa lege . Custu obietivu est giradu a sos òmines chi devent gherrare sa natura mala issoro pro non pecare prus.

24c-  pro espiare s'ingiustìtzia e giùghere giustìtzia eterna

 Pro s'ebreu Daniele , custu messàgiu èvocat su ritu de sa “die de su chitimentu”, una festa annuale in cale si tzèlebrat sa rimotzione de sos pecados a traessu de su sacrifìtziu de unu capro. Custu tìpicu sìmbulu de su pecadu rapresentaiat sa Grètzia in Dan.8 e sa presèntzia sua collocaiat sa profetzia in s'atmosfera ispirituale de custa “die de chitimentu”. Ma comente podet sa morte de una cabra burrare sos pecados si sa morte de sos unos àteros animales sacrificados durante s'annu no est resèssida a los burrare? Sa risposta a custu dilemma est dada in Ebreos 10:3-7: Ma s'ammentu de sos pecados si rinnovat cada annu a traessu de custos sacrifìtzios; ca est impossìbile chi su sàmbene de toros e de capri doghet sos pecados . Pro custu Cristu, intrende a su mundu, aiat naradu: Tue non cheres nen sacrifìtziu ne oferta, ma unu corpus m'as formadu ; No as atzetadu olocàustos nen sacrifìtzios pro su pecadu. Tando apo naradu: Aco', deo bèngio (in su rotolo de su libru si faeddat de mene) pro fàghere, O Deus, sa voluntade tua . Sos acrarimentos dados dae s'apòstolu Pàule sunt craras e lògicas meda. Nde cunsighit chi Deus at riservadu pro sese, in Gesùs Cristu, s'òpera de chitimentu de sos pecados annuntziada dae s'ànghelu Gabriele a Daniele. Ma ue fiat Gesùs Cristu in custu ritu de sa “die de su chitimentu”? Sa sua perfeta innocenza personale, chi in manera simbòlica l'at rèndidu s'angione de Pasca de Deus chi dogat sos pecados de su mundu, s'est fata càrrigu de sos pecados de sos elettos simbulegiados suos dae su capro de su ritu espiatòriu. S'angione fiat istadu cuadu dae sa cabra pro chi s'angione morreret pro sa cabra de cale si fiat pigadu cura. Atzetende sa morte sua in rughe pro espiare sos pecados de sos suos eletos, pecados de cales fiat responsàbile, in Cristu Deus at dadu issos sa proa prus bella de s'amore suo pro issos.

24d-  e giùghere sa giustìtzia eterna

 Custa est sa ditzosa cunsighèntzia de sa morte de su Messia sarvadore. Custa giustìtzia chi s'òmine, partinde dae Adamo, no at pòdidu prodùere, benit imputada a sos elettos pro chi a traessu de sa fide issoro in custa dimustratzione de s'amore divinu, pro pura gràtzia, potzat èssere issoro imputada, in comintzu, sa perfeta giustìtzia de Gesùs Cristu, finas a sa cumbata . de sa fide binchet su pecadu. E cando custa iscumparet de su totu, si narat chi sa giustìtzia de Cristu est impartita. S'istudiante devenit comente a su mastru Suo. Est subra de custas bases dotrinales chi est istada fraigada sa fide de sos apòstolos de Gesùs. Prima chi su tempus e sas potèntzias iscuras los trasforment, allarghende gasi s'istrintu caminu insegnadu dae Gesùs Cristu. Custa giustìtzia at a èssere eterna petzi pro sos fideles eletos, cussos chi ascurtant e rispondent in ubbidièntzia a sas giustas rechertas de Deus.

24°-  pro suggellare sa bisione e su profeta

 Opuru, pro chi sa bisione s'acumprat cun s'aparitzione de su profeta annuntziadu. Su verbu sigillu referit a su sigillu de Deus chi cunferit gasi a sa profetzia e a su profeta chi s'at a presentare una cumpleta e indiscutìbile autoridade e legitimidade divina. L'òperat chi istat pro s'acumprire est segliada cun su sigillu suo regale divinu. Su nùmeru simbòlicu de custu sigillu est “sete: 7”. Designat fintzas sa pienezza chi caraterizat sa natura de Deus creadore e sa de s'ispìritu Suo. A sa base de custu sèberu b'at su fàbricu de su progetu suo in s'arcu de sete mìgia annos, motivu pro cale at partzidu su tempus in chidas de sete dies comente a sos sete mìgia annos. Sa profetzia de sas 70 chidas dat gasi unu ruolu a su nùmeru (7), su sigillu de su Deus bividore in Apoc.7. Sos versos chi sighint ant a cunfirmare s'importu de custu nùmeru “7”.

24f-  e pro untare su Santo de sos Santos

 Custa est s'untzione de s'Ispìritu Santo chi Gesùs at a retzire pro como de su batiare suo. Ma non nos trampamus, sa colomba chi si fiat posadu susu de issu de su chelu teniat unu solu obietivu, su de conchinare Giovanni chi Gesùs fiat a beru su Messia annuntziadu; su chelu li rendet testimonia. Subra de sa terra Gesùs est semper istadu su Cristu e s'insegnamentu suo in sa sinagoga a s'edade de 12 annos nd'est sa proa, suta forma de pregontas seletzionadas postas a sos satzerdotes. Pro su pòpulu suo, intre su cale est naschidu e creschidu, sa missione ufitziale sua diat èssere comintzada cun su batiare in s'atòngiu de s'annu 26 e diat àere rinuntziadu a sa vida sua in su beranu de s'annu 30. Su tìtulu Santo de sos Santos designat cun dignidade ca incarnat in sa petza su Deus bividore chi ispramaiat sos ebreos a su tempus de Moses. Ma su Santo de sos Santos bividore teniat unu sìmbulu materiale subra de sa terra; su logu prus santu o santuàriu de su tèmpiu de Gerusalemme. Fiat unu sìmbulu de su paradisu, custa dimensione inaccessibile a s'umanidade ue istant Deus e sos ànghelos suos. Sede de su cabu divinu e logu de su tronu suo, Deus comente a Giudice abetaiat su sàmbene de Cristu pro cunvalidare su perdonu de sos pecados de sos elettos seletzionados durante sos 6 millènnios previstos pro custa seletzione. Sa morte de Gesùs aiat acumpridu gasi sa definitiva “festa de chitimentu”. Su perdonu est istadu otentu e sos antigos sacrifìtzios aprovados dae Deus sunt istados totus cunvalidados. S'untzione de su Santo de sos Santos beniat fata in sa Die de su Chitimentu aspergendo su sàmbene de su capro ochidu subra de su propitziatòriu, un'altare postu subra s'arca continente sos cumandamentos de Deus trasgredidos. Pro custa atzione, una bia a s'annu, su sommu satzerdote fiat autorizadu a penetrare in prus de su belu de separatzione, in su logu santìssimu. Gasi, a pustis de sa sua risurrezione, Gesùs aiat giutu in chelu su chitimentu de su sàmbene suo pro retzire su domìniu, sa legitimidade de sarvare sos elettos suos mediante s'imputatzione de sa giustìtzia sua e su deretu de cundennare sos peccatori impenitenti, cumpresos sos ànghelos malvagi e su capu issoro Satana, su diàulu . Su Santo de sos Santos, chi designat fintzas su chelu, su sàmbene ghetadu dae Gesùs subra de sa terra, l'at a permìtere, in Michele, de scacciare su diàulu e sos dimònios suos de su chelu, ite rivelada in Apocalisse 12:9. S'errore de su pòpulu religiosu ebràicu est istadu tando su de non cumprèndere su caràtere profetosu de s'annuale “die de chitimentu”. Creiant erroneamente chi su sàmbene animale ofertu in custa tzelebratzione poderet cunvalidare su significadu de unu àteru animale ghetadu durante s'annu. S'òmine fatu a imàgine de Deus; s'animale produtu de su chintu terrestre, comente giustificare s'agualidade de balore pro sas duas mesches?

Essende Deus, Gesùs Cristu est istadu issu matessi s'ògiu de s'untzione comente a Ispìritu Santo e pesende a su chelu giughet cun sese s'untzione de sa legitimidade conchistada sua subra de sa terra.

      Sa crae de sos càrculos

Dan 9:25 Connosche duncas e cumprende! De cando sa paràula aiat decraradu chi Gerusalemme diat èssere istada torrada a costrùere a s'Untadu, a su Condottiero, sete chidas e otanta duas chidas a oe, sos logos e sos fossati ant a èssere ripristinados, ma in tempos difìtziles.

25a-  Ischi·lu duncas e cumprende·lu!

 Tenet resone s'ànghelu a torrare a cramare Daniele a s'atentzione ca afrontat dados chi recherent grandu cuntzentratzione ispirituale e intelletuale; ca at a bisongiare fàghere de sos càrculos.

25b-  De su tempus in cale sa paràula aiat annuntziadu chi Gerusalemme diat èssere istada torrada a costrùere a s'Untadu, a sa Guida

 Petzi custa ala de su versetto est de su màssimu importu ca resumet sa fine de sa bisione. Deus dat a su pòpulu suo chi isetat su suo Messia sos mèdios pro ischire in cale annu issu s'at a presentare issos . E custu su momentu chi sa paràula annùntziat chi Gerusalemme at a èssere torrada a costrùere devet èssere determinadu in base a sa durada de sos 490 annos profetados. Pro custu decretu de ricostrutzione, in su libru de Esdra, agatamus tres possìbiles decretos imperados posca de tres re persianos: Tziru, Dario e Artaserse. S'iscoberit chi su decretu istabilidu dae s'ùrtimu in su 458 cunsentit su cùcuru de sos 490 annos in s'annu 26 de s'era nostra. At a èssere duncas custu decretu de Artaserse chi at a dèvere èssere mantentu tenende contu de s'istajone in cale fiat istadu iscritu: su beranu segundu Esd.7:9: aiat lassadu Babilònia sa prima die de su primu mese, e fiat arribbadu a Gerusalemme su sa prima die de su de chimbe meses, mentras sa bona manu de su deus Suo fiat in susu de issu . S'annu de su decretu de su re est aporridu in Esdra 7:7: Medas de sos fìgios de Israele, satzerdotes e leviti, cantores, portinai e Nethiniti, fiant bènnidos fintzas a Gerusalemme in su de sete annos de su re Artaserse .

 Essende sa partèntzia de su decretu unu beranu, s'Ispìritu pigat de mìria pro sa profetzia sua sa Pasqua de su beranu ue Gesùs Cristu aiat mortu crutzifissu. Sos càrculos nch'ant a giùghere a custu obietivu.

25c-  sete chidas e sessantaduas chidas a oe, sos logos e sos fossati ant a èssere ripristinados, ma in tempos difìtziles.

      In comintzu tenimus 70 chidas. S'ànghelu èvocat 69 chidas; 7+62. Sas primas 7 chidas culminano in su tempus de sa ripresa de Gerusalemme e de su tèmpiu, in tempos isfortunados ca sos ebreos òperant suta de sas avversità permanentes de sos àrabos chi fiant bènnidos a s'istabilire in sa zona lassada lìbera de s'issas deportazione. Custu versetto de Neemia 4:17 descriet bene sa situatzione: Cussos chi aiant costruidu su muru e cussos chi carraiant o carrigaiant sos pesos, traballaiant cun una manu e in s'àtera teniant un'arma . Custu est una minuda chi benit ispetzificadu, ma cuddu printzipale l'agatemus in sa 70esima chida contegiada.

 Sa 70a chida

Daniele 9:26 A pustis de sas sessantaduas chidas l'Untadu at a èssere stroncato e no at a tènnere calicunu sutzessore , nudda pro issu. Su pòpulu de unu prìntzipe chi at a bènnere at a distrùere sa tzitade e su santuàriu santu , e sa fine issoro at a bènnere comente a unu dilùviu; Si detzidet chi sas devastatziones ant a durare finas a sa fine de sa gherra.

26a-  A pustis de sas sessantaduas chidas, l'Untadu at a èssere stroncato

 Custas 62 chidas sunt pretzèdidas dae 7 chidas , su chi signìficat chi su beru messàgiu est chi "a pustis de sas 69 chidas" un'untadu at a bènnere troncato , ma non un'untadu cale si chi siat, cussu chi benit gasi annuntziadu incarnat issu matessi s'untzione divina. Impreende sa fòrmula “ a untadu ”, Deus ammàniat su pòpulu ebràicu a s'addòbiu cun un'òmine de s'aspetu comunu, a largu de sas custringhiduras divinas. Segundu sa paràbola de sos vignaioli, su Fìgiu de s'òmine, fìgiu de su mere de sa bìngia, si presentat a sos vignaioli a pustis de àere imbiadu sos missos suos chi l'ant pretzèdidu e chi issos maletrataiant. De su puntu de bista umanu, Gesùs est petzi un'untadu chi si presentat a pustis de sos àteros untados.

 S'ànghelu aiat naradu “ a pustis de ” sa durada totale de 69 chidas inditende tando sa 70a . Gasi, passu a pustis de passu, sos datos de s'ànghelu nch'indiritzant cara a sa Pasqua beranile de s'annu 30 chi s'at a collocare a metade de custa 70a chida de s'annu-die.

26b-  e no at a tènnere calicunu sutzessore pro issu

 Custa tradutzione est tantu prus illegìtima in cantu s'autore suo, L.Segond, pretzisa a oru chi sa tradutzione literale est: nemos pro issu . E pro mi la tradutzione literale mi s'addice in manera perfeta ca narat custa chi a beru aiat capitadu in s'ora de s'iscravamentu suo. Sa Bìbbia testimòniat chi sos matessi apòstolos aiant sessadu de crèere chi Gesùs esseret su Messia abetadu ca, comente a su restu de su pòpulu ebràicu, isetaiant unu messia gherrianu chi cassaret sos romanos de su paisu.

26c-  Su pòpulu de unu condottiero chi at a bènnere at a distrùere sa tzitade e su santuàriu de sa santidade

 Custa costituit sa risposta de Deus a s'incredulidade natzionale ebràica osservada: nemos pro issu . S'oltraggio contra Deus at a èssere definitivamente pagadu cun sa destruidura de Gerusalemme e de sa farsa santidade sua ; ca de s'annu 30 non b'at prus santidade in terra ebràica; su santuàriu no l'est prus. Pro custa atzione Deus si fiat serbidu de sos romanos, cussos a traessu de sos cales sos capos religiosos ebreos aiant fatu crocifiggere su Messia, no atrevende e non podende lu fàghere de solos, mentras ischiant, sena de issos, lapidare su diàconu Stefano “tres annos e ses meses " A pustis.

26d-  e sa fine sua at a bènnere comente a unu dilùviu

      Fiat istadu duncas in su 70, chi a pustis de diversos annos de assìtiu romanu, Gerusalemme aiat rùidu a sas manos issoro, e prenos de òdiu distruidore, animados dae ardore divinu, aiant distrùidu affannosamente, comente a annuntziadu, sa tzitade e sa santidade chi no esistiat prus, fintzas a cando no bi non fiat istadu lassada pedra subra de pedra comente a Gesùs aiat annuntziadu in antis de sa morte sua in Matteo 24,2: Ma aiat naradu issos: Bidides totu custu? In beridade bi naro: no at a restare inoghe pedra subra de pedra chi non bèngiat istrampada .

26 –  si detzidet chi sas devastatziones ant a durare finas a sa fine de sa gherra

  In Matteo 24:6, Gesùs aiat naradu: Udrete faeddare de gherras e boghes de gherras: atentzionades a non bos tribulare, ca custas cosas devent capitare. Ma non at a èssere ancora sa fine. A pustis de sos Romanos, sas gherras sunt sighidas pro totus sos duamìgia annos de s'era cristiana e su longu perìodu de paghe de cale amus gosadu dae sa fine de sa Seconda Gherra Mundiale est etzetzionale ma programadu dae Deus. S'umanidade podet gasi prodùere sos frutos de sa perversione sua finas a sa fine de sas fantasias suas in antis de nde pagare in manera mortale su prètziu.

 Nointames, non devimus ismentigare, faeddende de sos Romanos, chi sa sutzessione papale issoro at a perlongare sas òperas de su “ devastatore o desolatore ” paganu e fintzas inie finas a sa fine de sa gherra printzipiada contra sos elettos de Cristu Deus.

Daniele 9:27 At a istabilire cun medas unu forte patu  una chida e at a fàghere sessare pro sa metade de sa chida su sacrifìtziu e s'oferta de laores; E [b'at a àere] subra de s'ala de sas abominazioni de sa desolatzione e finas de su sterminio (o de sa destruidura totale), e at a èssere frantumato, [ segundu] custu chi est istadu decretadu, in sa [terra] desolata .

27a-  At a fàghere una forte alleàntzia cun medas  una chida

 S'Ispìritu profetat s'instauratzione de sa noa alleàntzia ; est sòlidu ca devenit su fundamentu de sa sarvesa oferta finas a sa fine de su mundu. Cun su tèrmine medas, Deus pigat de mìria sos tzitadinos ebreos, sos apòstolos suos e sos primos dischentes suos ebreos chi ant a intrare a su patu suo durante sos ùrtimos sete annos de su tèrmine ùrtimu dadu a sa natzione ebràica pro atzetare o refudare ufitzialmente su Messia crutzifissu. Est custu patu chi benit “ segadu ” in su versetto 24 intre Deus e sos peccatori ebreos pentidos. In s'atòngiu de su 33, sa fine de custa ùrtima chida at a èssere signada dae custu àteru atu ingiustu e odiosu rapresentadu dae sa lapidazione de su nou diàconu Stefano. S'ùnicu errore suo est istadu su de nàrrere a sos ebreos beridades chi non podiant aguantare de intèndere, mentras Gesùs li poniat sas paràulas in buca. Bidende ochire unu sighidore de sa càusa sua, Gesùs aiat registradu su refudu ufitziale natzionale de s'intertzessione sua. De s'atòngiu de s'annu 33, sos rebellos ebreos aiant alimentadu s'ira romana chi in s'annu 70 aiat isboidadu de unu blocu subra de Gerusalemme.

27b-  e pro metade de sa chida at a fàghere sessare su sacrifìtziu e s'oferta

 Custu momentu a metade o metade chida est su beranu de su 30 presa de mìria de sa profetzia de sas 70 chidas. Custu est su su momentu chi s'acumprint totu sas atziones mentovadas in su versetto 24: sa fine de su pecadu, sa chitimentu suo, sa bènnida de su profeta chi realizat sa bisione istabilende sa giustìtzia eterna sua e s'untzione de su Cristu risòrgidu chi pesat a su chelu vitoriosu e Onnipotente . Sa morte espiatòria de su Messia est inoghe mentovada suta de s'aspetu de una cunsighèntzia chi issa cumportat: su sessamentu definitivu de sos sacrifìtzios e de sas ofertas animales fatos sero e mangianu in su tèmpiu ebràicu, ma fintzas de su mangianu a su sero, pro sos pecados de su pòpulu. Sa morte de Gesùs Cristu rendet obsoleti sos sìmbulos animales chi su prefiguravano in s'antiga Alleàntzia, e custu est su cambiamentu essentziale operadu dae su sacrifìtziu suo. L'istratzo de su belu de su tèmpiu chi Deus òperat in su su momentu chi Gesùs spira cunfirma su definitivu sessamentu de sos ritos religiosos terrenos, e sa destruidura de su tèmpiu, in su 70, afòrtiat custa cunfirma. Ateretantu, sas festas ebràicas annuales, totus profetosas de sa sua bènnida, aiant dèvidu iscumpàrrere; ma in perunu casu sa pràtica de su sàbadu de cada chida, chi retzit in custa morte su suo beru significadu: issa profetat su pasu tzeleste de su de sete millènnios chi, cun sa vitòria sua, Gesùs Cristu otenet a Deus e a sos beros eletos suos, a sos cales imputat sa perfeta giustìtzia sua eterna mentovada in su versetto 24.

 Su cumintzu de custa “ chida ” de dies-annos acontesset in s'atòngiu de su 26 cun su batiare de Gesùs chi fiat istadu batijadu dae Giovanni su Battezzatore.

27c-  E [ant a èssere] subra de s'ala de sas abominazioni de sa desolatzione

 Mi dispraghet, ma custa ala de su versetto est traduida malu in sa versione de L.Segond ca est istada malu interpretada. Tenende contu de sas rivelatziones frunidas in s'Apocalisse de Giuanne, presento sa tradutzione mea de su testu ebràicu chi unas àteras tradutziones cunfirmant. Sa frase " in bolu ", sìmbulu de su caràtere e de su domìniu tzelestes, sugerit una responsabilidade religiosa chi pigat de mìria diretamente sa Roma papale, chi " pesat " in Daniele 8:10-11, e sos alleados religiosos suos de sas ùrtimas dies. Sas alas de àbbila simbulègiant s'elevazione suprema de su tìtulu imperiale, a esèmpiu su leone cun alas de àbbila chi pertocat su re Nabucodonosor, o de Deus matessi, chi aiat giutu subra de alas de àbbila su pòpulu ebràicu suo chi aiat liberadu de s'iscravidade egitziana. Totu sos imperos ant adotadu custu sìmbulu de s'àbbila cumprèndidu , in su 1806, Napoleone I , chi at a èssere cunfirmadu dae Apo.8:13, posca sos imperadores prussianos e tedescos, ùrtimu su ditadore A.Hitler. Ma dae tando sos Istados Unidos tenent custa àbbila imperiale fintzas subra de su billete birde de sa moneda natzionale issoro: su dòllaru.

 Lassende su tema pretzedente, s'Ispìritu torrat a pigare de mìria s'inimigu preferidu suo: Roma. A pustis de sa missione terrena de Gesùs Cristu, s'atore presu de mìria de sas abominazioni chi pròvocant sa desolatzione finale de sa terra est etotu Roma, sa cale fase imperiale pagana at agigu distrùidu Gerusalemme in su 70 a su versetto 26. E s'atzione de cummìtere “ abominazioni de desolatzione ” at a èssere sighire in su tempus finas a sa fine de su mundu. Sas abominazioni, a su plurale, sunt duncas riconducibili, in su primu logu, a sa Roma imperiale chi at a pessighire sos fideles eletos ponende·los a morte in spettacolari “palcos” pro intratènnere su sanguinàriu pòpulu romanu, ite chi at a sessare in su 313. Ma àteru sighit s'abominio e cunsistet in su pònnere fine a sa pràtica de su sàbadu de sa de sete dies, 7 martzu 321; custa atzione est totora atribuìbile a s'Imperu Romano e a su suo condottiero imperiale Costantinu I. Cun issu s'Imperu Romano fiat coladu suta de su domìniu de sos imperadores bizantinos. In su 538, ateretantu, s'imperadore Giustinianu I aiat cummìtidu unu àteru abominio instaurende subra de sa sede romana sua su regìmene papale de Vigilio I , e custu si perlongare de sos abomini finas a sa fine de su mundu andat posca atribuidu a custa fase de sa lege papale chi Deus denùntziat de su Dan.7. Ammentamus chi su nùmene “ piticu corru ” designat sas duas fases dominantes de Roma in Dan.7 e Dan.8. Deus bidet in custas duas fases sutzessivas petzi sa continuidade de sa matessi òperat abominevole.             

S'istùdiu de sos capìtulos pretzedentes nch'at permìtidu de identificare sos diversos tipos de abominazioni chi custu versetto l'imputat.

27d-  e finas a su sterminio (o a sa cumpleta destruidura ) e at a èssere distrùidu , [segundu] custu chi est istadu decretadu, in sa [terra] desolata .

 “ At a èssere distrùida [segundu] custu chi est istadu decretadu ” e riveladu in Dan.7:9-10 e Dan.8:25: A càusa de sa prosperidade sua e de sa resessida de sas suas astuzie, at a tènnere arrogàntzia in su coro suo, at a fàghere medas cosas sos òmines chi biviant in paghe periranno e issu insorgerà contra su capu de sos capos; ma s'at a segare, sena s'isfortzu de calicuna manu.

      Su testu ebràicu proponet custu pensamentu divinu in manera diversa de sas tradutziones atuales.

      Custa sfumatura si basat subra su progetu de Deus de atribuire sa curpa de sos òmines a su praneta Terra subra de cale bivent; custu chi nch'insegnat Rev.20. Notamus su fatu chi sa farsa fide cristiana disconnoschet custu progetu divinu chi at a cunsìstere in su sterminare sos òmines de sa cara de sa terra, a sa torrada gloriosa de Cristu. Disconnoschende sas rivelatziones dadas in Apocalisse 20, isetant invano s'instauratzione de su regnu de Cristu subra de sa terra. Nointames, inoghe e in Rev.20 est prevìdida sa cumpleta destruidura de sa superfìtzie sua. Sa torrada in glòria de su Cristu vitoriosu in totu sa divinidade sua at a torrare a sa terra s'aspetu caòticu suo de su cumintzu de s'istòria descrita sua in Gènesi 1. Giganteschi terremotos sa scuoteranno e issa at a torrare suta de su nùmene de isprofundu a s'istadu caòticu suo “sena forma” . e bòidu ”, “tohu wa bohu”, initziale. Susu de issa no at a restare òmine biu, ma at a èssere sa presone de su diàulu isoladu susu de issa  milli annos finas a s'ora de sa morte sua.

In custa fase de s'istùdiu devo frunire ulterioras informatziones chi riguardant innanzitutto sa “70a chida ” agigu istudiada. S'acumprimentu suo in dies-annos profetosos est acumpangiadu dae un'acumprimentu literale. Ca gràtzias a sa testimonia de unu calendàriu ebràicu connoscamus sa cunfiguratzione de sa chida de Pasqua de s'annu 30. Su tzentru suo fiat unu mèrcuris vigìlia de su sàbadu ocasionale giustificadu dae sa Pasqua ebràica chi ruiat in cuddu annu de giòvia. Podimus gasi torrare a costrùere in manera integrale s'acumprimentu de custa Pasqua in sa cale Gesùs est mortu. Arrestadu martis sero, giudicadu durante sa note, Gesùs fiat istadu crutzifissu mèrcuris mangianu a sas 9. Iscadit a sas 15:00. Prima de sas 18, Giuseppe de Arimatea aiat postu su corpus suo in su sepulcru e rotolò sa pedra chi lu serraiat. Colat su sàbadu de Pasca de su giòvia. Sa chenàbura mangianu sas pias don acuistant sos aromi chi ammàniant durante sa die pro imbalsamare su corpus de Gesùs. Su sero de sa chenàbura a sas 18 comintzat su sàbadu de cada chida, una note colat una die in su pasu santificadu dae Deus. E sàbadu sero a sas 18 comintzat sa prima die de sa chida seculare. Sa note colat e a sas primas lughes de s'arbèschida sas fèminas si giughent a su sepulcru isperende de agatare calicunu chi rotoli bia sa pedra. Agatant sa pedra rotolata bia e sa tumba aberta. Intrende a su sepulcru, Maria Maddalena e Maria, sa mama de Gesùs, bident un'ànghelu sèidu chi annùntziat issos chi Gesùs est risòrgidu, s'ànghelu narat issos de andare a avèrtere sos sos frades, sos apòstolos suos. Maria Maddalena, mentras istentat in su giardinu, bidet un'òmine bestidu de biancu chi iscàmbiat pro unu giardineri; in s'iscàmbiu reconnoschet Gesùs. E inoghe, minuda importante meda chi distruet unu creìngiu difùndidu meda, Gesùs narat a Maria: “ Non so ancora torradu a su Babbu meu ”. Su furone chi era subra de sa rughe e Gesùs matessi non sunt intrados a su paradisu, in su regnu de Deus, sa die matessi de s'iscravamentu issoro, ca 3 dies intreas a pustis de, Gesùs no est ancora torradu a chelu. Duncas potzo nàrrere in su nùmene de su Sennore: cussos chi non tenent nudda de nàrrere de Lui, callent! Pro non dèvere subire una die su ridìculu o sa birgòngia.

Sa segunda cosa est isfrutare sa data – 458 chi signat pro in antis su cumintzu de sas 70 chidas a de die-annu fissades pro su pòpulu ebràicu a su cale Deus at dadu duos printzipales sinnos de identidade: su sàbadu e sa circoncisione de sa petza.

Segundu Rom.11, sos mudados paganos intrados a sa noa alleàntzia sunt innestati in sa raighina e in su truncu ebràicu e ebràicu. Ma sas bases de sa noa alleàntzia sunt prettamente ebràicas e Gesùs at tentu a l'ammentare in Giovanni 4,22: Tue adoras custu chi non connosches; adoremus custu chi connoscamus, ca sa sarvesa benit dae sos ebreos. Oe custu messàgiu acuistat un'atualidade bia ca Gesùs lu girat a sos paganos in manera farsa cunvertidos de totu sos tempos. Pro los arruinare mègius, su diàulu los aiat ispintu a odiare sos ebreos e s'alleàntzia issoro; chi los aiat istesiadu de sos cumandamentos de Deus e de su santu sàbadu suo. Devimus tando curregire custu errore e castiare a sa noa alleàntzia cun un'identidade ebràica . Sos apòstolos e sos noos dischentes ebreos mudados sunt custos “ medas ” chi istringhent una sòlida alleàntzia cun Gesùs , in Daniele 9:27, ma sa base issoro abarrat ebràica, sunt apessamentados fintzas de su cumintzu de su perìodu de sas “ 70 chidas ” dadu dae Deus a sa natzione ebràica pro atzetare o refudare su standard de sa noa alleàntzia basada subra su sàmbene umanu ghetadu in manera voluntària de Gesùs Cristu. In dedutzione de custos arresonos la datat – 458 devenit su cumintzu de sos “2300 sero-mangianu” de Dan.8:14.

A sa fine de custa longa durada profetosa, 2300 annos, tres cosas deviant sessare segundu Daniele 8:13.

1- su sacerdozio perpètuu

2- su pecadu devastante

3- sa persecutzione de sa santidade e de s'esèrtzitu.

S'identìficant sas tres cosas:

1- lu perpetuo sacerdozio terrenu de su paba

2- su restu de sa prima die torrada a numenare: domìniga.

3- Sa persecutzione de sa santidade cristiana e de sos santos, tzitadinos de su regnu de sos chelos.

Custos cambiamentos miraiant a:

1- Ripristinat a Gesùs Cristu su suo santu e perpètuu sacerdozio tzeleste.

2- Ripristinare totu sa lege divina cumpresu sa 7° die de pasu sabàticu .

3- Bidides sa fine de sas persecutziones de sa santidade cristiana e de sos santos.

Su càrculu propostu pro sos “2300 sero-mangianu” movet de sa data – 458, sa fine de custa durada acabat in su beranu de su 1843: 2300 – 458 = 1842 +1. In custu càrculu tenimus 1842 annos intreos a cales devimus agiùnghere +1 pro designare su beranu a su cumintzu de s'annu 1843 ue acabat lu profetadu “2300 sero-mangianu”. Custa data signat su cumintzu de una torrada de s'interventu de Deus chi cheret gasi liberare sos beros santos suos de sas fàulas religiosas eredadas dae su catolitzèsimu romanu papale  1260 annos. Gasi, pighende s'initziativa de creare unu risveglio ispirituale in sos Istados Unidos ue ant agatadu amparu sos protestantes, s'Ispìritu intzitat in William Miller s'interessu pro sa profetzia de Daniele 8:14 e duas datas sutzessivas propostas annùntziant sa torrada de Gesùs Cristu, su primu  su beranu de su 1843, sa segunda  s'atòngiu de su 1844. Pro issu sa purificatzione de su santuàriu signìficat chi Gesùs torrat pro purificare sa terra. A pustis de duas delusiones subra de sas datas previstas, s'Ispìritu dat unu sinnu a sos prus perseveranti chi ant pigadu parte a sas duas proas de fide. Una bisione tzeleste fiat istadu retzida su mangianu de su 23 santugaine 1844 de unu de sos santos chi rugraiat sos campos. Su chelu si fiat abertu subra de un'iscena chi ammustraiat Gesùs Cristu comente a Sommu Satzerdote chi officiava in su santuàriu tzeleste. In sa bisione fiat coladu dae su logu santu a su logu santìssimu. Gasi, a pustis de 1260 annos de oscuridade, Gesùs Cristu si riavvicinò a sos fideles partzidos suos dae sas duas proas sutzessivas.

1- Sa ripresa de su perpètuu . Est duncas a traessu de custa bisione chi Deus torrat a leare ufitzialmente su controllu de su suo perpètuu sacerdozio tzeleste su 23 santugaine 1844.

2- Sa torrada de su sàbadu . In su matessi mese, unu àteru de sos santos aiat comintzadu a osservare sa de sete dies de su sàbadu, de sighida a sa bìsita de sa sennora Rachel Oaks chi l'aiat dadu un'opuscolo de sa crèsia sua: "Sos batistas de sa de sete dies". Un'a pustis de s'àteru, in su tempus, fintzas sos santos seletzionados dae sas duas proas aiant adotadu su sàbadu de sa de sete dies. Est gasi chi Deus at postu fine a su pecadu devastante istituidu dae sa Roma pagana, ma legalizadu dae sa Roma papale suta de su nùmene de “Domenica”.

3- Firmare sas persecutziones . Su de tres temas pertocaiat sa santidade e sos cristianos pessighidos dae 1260 annos. E fintzas inie, in su 1843 e in su 1844, sa paghe religiosa regnaiat in totue in su mundu otzidentale interessadu dae sa profetzia. Custu ca sa Frantza rivolutzionària at postu a callare cun sa sua ghigliottina sos responsàbiles de sos abusos religiosos cummìtidos. Gasi, a pustis de sos ùrtimos sambenosos annos de sa punitzione de sos adultèrios religiosos segundu Apo.2,22-23, a sa fine de sos 1260 annos partinde dae su 538, data ligada a sa rimotzione de su perpètuu de s'instauratzione de su regìmene papale, est a nàrrere in su 1798 regnat sa paghe religiosa. E sa libertade de cussèntzia istabilida permitet a sos santos de serbire Deus segundu sa sèberu issoro e sa consièntzia issoro chi Deus at a crèschere. In su 1843, su sa santidade e s'esèrtzitu de sos santos , custos tzitadinos de su regnu de sos chelos seberados dae Gesùs Cristu, non sunt prus pessighidos, comente a annuntziaiat sa profetzia de Daniele 8:13-14.

Totus custas esperièntzias sunt istadas organizadas e ghiadas dae Deus Onnipotente chi in sa totale invisibilità ghia sas mentes de sos òmines pro chi realizent sos disinnos suos, totu su programa suo, finas a sa fine de su mundu cando at a èssere acabada sa seletzione sua de sos elettos. De totu custu istupat chi s'òmine non sèberat de onorare su sàbadu e sa lughe sua, est Deus chi li donat custas cosas chi l'apartenent comente a sinnu de s'aprovatzione sua e de su beru amore suo pro issu comente a insegna Ezé.20:12 -20: Apo datu issoro fintzas sos sàbados meos comente a unu sinnu intre mene e issoro, pro chi reconnoscant chi deo so su Sennore chi los santìficat... Santificadas sos sàbados meos, e pro chi siant intre mene e bois unu sinnu pro mèdiu de su cale est nòdidu chi deo so su Sennore deus Tuo . Ca est issu chi chircat sa berbeghe ismarrida sua, asseguremus·nos chi perunu elettu at a mancare a sa mutida.

In Dan.8, in s'ùnica risposta chi Deus dat in su versetto 14 a sa pregonta de su versetto 13, sa paràula " santidade " cartat in manera perfeta ca sa santidade pertocat in generale totu custa chi est propiedade de Deus e chi lu tocat in manera piessigna. Custu est istadu su casu de su suo perpètuu sacerdozio tzeleste, de su sàbadu santificadu suo finas dae sa fundatzione de su mundu sa die pustis sa creatzione de Adamo, e de sos suos santos , fideles elègidos suos.

Sas esperièntzias profetadas in Daniele 8:13-14 si fiant realizados intre su 1843, cando fiat intradu a vigore su decretu divinu, e s'atòngiu de su 1844, ambos basados subra s'isetu de sa torrada de Gesùs Cristu in cuddas datas, basende·si duncas subra de s'idea de A pustis s'abbentu de Gesùs Cristu, sos contemporàneos de custa esperièntzia aiant dadu a sos partetzipantes chi fiant sighidores de custos isetos su nùmene de “avventisti”, de su latinu “adventus” chi signìficat apuntu “abbentu”. Amus a agatare custa esperièntzia “avventista” in su capìtulu 12 de custu libru de Daniele, ue s'Ispìritu at a sutaliniare s'importu de custu ùrtimu “patu” formalizadu.

    Daniele 10

Dan 10:1 In su de tres annos de Tziru, re de Pèrsia, fiat istadu rivelada una paràula a Daniele, su cale nùmene fiat Beltshatsar. Custa paràula, chi est bera, annùntziat una grandu calamidade. Aiat ascurtadu custa paràula e aiat cumpresu sa bisione.

1a-  In su de tres annos de Tziru, re de Pèrsia, fiat istadu rivelada una paràula a Daniele, su cale nùmene fiat Beltshatsar

 Tziru 2 aiat regnadu de su – 539. Sa data de sa bisione est tando – 536.

1b-  Custa paràula, chi est bera, annùntziat una grandu calamidade.

 Custu tèrmine, grandu calamidade, annùntziat su massacru subra de larga iscala.

1c-  Aiat ascurtadu custa paràula e aiat cumpresu sa bisione.

 Si Daniele nd'at cumpresu su significadu, l'amus a cumprèndere fintzas nois.

Dan 10:2 In cuddu tempus deo, Daniele, aia prantu  tres chidas.

 Custu lutu personale chi corfit Daniele, cunfirma su caràtere fùnebre de s'istrage chi at a bènnere acumprida cando at a acontèssere sa grandu calamidade annuntziada.

Dn 10:3 No apo mandigadu calicunu màndigu, nen petza nen binu sunt intrados a sa buca mea, e non mi so untadu in antis chi esserent coladas sas tres chidas.

 Custa preparatzione de Daniele chi chircat una majore santidade profetat sa situatzione drammàtica chi s'ànghelu at a profetare in Daniele 11:30.

Dan 10:4 Sa de bintibator dies de su primu mese m'agataia acanta su grandu riu Hiddekel.

 Hiddékel tenet su nùmene Tiger in frantzesu. Custu est su riu chi abbaiat sa Mesopotàmia cun s'Eufrate chi rugraiat e abbaiat sa tzitade caldea Babilònia a càusa de s'altivesa punida de su re Nabucodonosor. Daniel non resessiat a lu cumprèndere, ma custu crarimentu fiat destinadu a mie. Ca est istadu petzi in su 1991 chi apo rèndidu note sos beros acrarimentos de Daniele 12 ue su riu Tigri at a acumprire su ruolu de una “ tigre ” chi màndigat sas ànimas umanas. Una proa de fide est acrarida dae sa sua perigulosa traversata. Petzi sos elettos lu podent rugrare e sighire su caminu issoro cun Gesùs Cristu. Si tratat ancora de un'imàgine copiada dae sa traversata de su Mare Ruju a banda de sos ebreos, traversata impossìbile e fatale pro sos peccatori egitzianos. Ma cuddu evocadu dae Daniele 12 seletzionat sos ùrtimos “avventisti” elègidos sa cale missione at a sighire finas a sa torrada de Cristu. S'ùrtimu de issos at a isperimentare s'ùrtima grandu calamidade , sa forma estrema sua chi at a rechèrrere s'interventu de Cristu in unu balente e gloriosa torrada salvifico e vendicativo.

Sa prima calamidade annuntziada a Daniele est mentovada in Daniele 11:30. Pertocat su pòpulu ebràicu de s'antighidade, ma una àtera calamidade sìmile at a èssere annuntziada dae un'imàgine anàloga in Ap.1. Custu at a acontèssere a pustis de sa De tres Gherras Mundiales in sa cale su tres unu de sos òmines at a èssere ochidu . E custa cuntierra est presentadu in Apocalisse 9:13-21 mediante sìmbulos, ma est isvilupadu in unu limbàgiu simpre in custu libru de Daniele a sa fine de su capìtulu 11 in sos versetti dae 40 a 45. Duncas amus a agatare posca, in custu capìtulu 11, sa grandu calamidade de sos ebreos, posca in Daniele 12:1, sa grandu calamidade chi at a corfire sos elettos de su cristianèsimu e sos fideles ebreos de su tempus de sa fine chi s'ant a cunvertire a Cristu. Custa calamidade est mentovada inie suta de sos tèrmines “tempos de dificultade” e s'obietivu printzipale at a èssere sa pràtica de su Sabato santificadu dae Deus.

Cunfrontu intre sas duas bisiones de sas calamidades previstas

1- A sos fìgios de su pòpulu de Daniele de s'antigu patu: Dan.10:5-6.

2- A sos fìgios de su pòpulu de Daniele de sa noa alleàntzia: Ap. 1:13-14.

Pro apretziare appieno s'interessu chi devamus dare a custas duas calamidades, devamus cumprèndere chi, cando chi si sutzedant in su tempus, sa prima est de tipu profetosu, sa segunda, chi at a tènnere comente a obietivu sa torrada de Gesùs Cristu, s'ùrtimu fidele fìgios de Deus, comente a Daniele e sos tres cumpàngios suos. A pustis de deghènnios de paghe, sighidos dae una terrorosa e in manera orrorosa distruidora gherra atòmica, sa die de pasu de sa domìniga romana at a èssere impostu dae su guvernu universale organizadu dae sos subravìvidos a su disastru. Posca ancora, sa morte at a bènnere a minetzare sa vida de sos fideles eletos, che a sas dies de Daniele, Hanania, Mishael e Azaria; e che a su tempus de sos “Maccabei” in su –168, de cale pigat de mìria sa calamidade annuntziada in custu capìtulu de Daniele; e, in fines, sos ùrtimos avventisti aias rimadu fideles a sa de sete dies de su Sabato in su 2029.

      Ma in antis de custa ùrtima proa, su longu regnu papale de 1260 annos at a àere giai fatu mòrrere in su nùmene de Deus moltitudini de creaturas.

      In sìntesi, cumprèndere su messàgiu trasmìtidu dae custa bisione datat a Daniele nch'at a permìtere de cumprèndere su significadu de su chi dat a Giovanni in Apocalisse 1:13-16.

Dan 10:5 E aia artadu sos ogros, aia castiadu, e aco' b'aiat un'òmine bestidu de linu, e chi tenet a sos costàgios una tzintura dae oro de Ufaz.

5a-  b'aiat un'òmine bestidu de linu

 Un'òpera de giustìtzia simbulegiada dae su linu at a èssere acumprida dae Deus a traessu de un'èssere umanu. In s'imàgine descrita Deus assumet sas sembianze de su re gregu Antioco 4 nòdidu comente a Epifane. At a èssere su persecutore de sos Giudei intre su – 175 e su – 164, durada de su regnu suo.

5b-  tènnere a sos costàgios sa tzintura dae oro de Ufaz

 Posta subra de sos renes, sa tzintura designat sa beridade fortzada. In prus, s'oro de cale est fatu acudit dae Ufaz, chi in Ger.10:9 nde pigat de mìria s'impreu paganu e idolatrico.

Dan 10:6 Su corpus suo fiat comente a crisolito, su suo furriadu splendeva comente a su raju, sos ogros suos fiant comente a framas de fogu, sas bratzos suos e sos pees suos fiant comente a brunzu lùghidu e su sonu de sa boghe sua fiat comente a s'abbolotu de s'abbolotu de una moltitudine.

6a-  Su corpus suo fiat comente a crisolito

 Deus est s'autore de sa bisione ma annùntziat sa bènnida de unu deus paganu dae inoghe custu gloriosu aspetu subrannaturale.

6b-  su suo furriadu splendeva comente a unu raju

 S'identidade grega de custu Deus est cunfirmada. Custu est Zeus, su deus gregu de su re Antioco 4. Su raju est su sìmbulu de su deus de s'Olimpo Zeus; su deus de sos de sos de s'Olimpo de sa mitologia grega

6c-  sos ogros suos fiant comente a framas de fogu

 At a distrùere custu chi càstiat e no aprovat; sos ogros suos ant a èssere subra de sos Giudei segundu Dan. 11,30: … at a castiare cussos chi ant abbandonadu sa santa alleàntzia. Sa calamidade no arribbat sena motivu, s'apostasia contamina su pòpulu.

6d-  sas bratzos suos e sos pees suos pariant otone lùghidu

 Su carnefice chi at a èssere imbiadu dae Deus at a èssere peccatore cantu sas vìtimas suas. Sas atziones distruidoras suas simbulegiadas dae sos bratzos e de sos pees de otone sunt su sìmbulu de su pecadu gregu in s'istàtua de Dan.2.

6°-  e su sonu de sa boghe sua fiat comente a s'abbolotu de una moltitudine

 Su re gregu no at a agire de petzi. At a tènnere segus e dae in antis sese una moltitudine de sordados paganos cantu issu chi ant a ubbidire a sos òrdines suos.

 Su cùcuru e su cùcuru de custu annùntziu profetosu at a èssere cròmpidu in s'ora de su cumprimentu de Dan. 11:31: Sas tropas ant a apàrrere a su cumandu suo; ant a profanare su santuàriu, sa fortilesa, ant a pònnere fine a su sacrifìtziu perpètuu e innalzeranno s'abominio de su distrutore. Pro onestà bìblica apo burradu sa paràula sacrifìtziu chi no est iscrita in su testu ebràicu, ca Deus at prevìdidu pro lu “ perpetuo ” duos diversos ruolos sutzessivos in s'antiga e in sa noa alleàntzia. In sos antigos cunsistiat in s'ofèrrere un'angione su sero e su mangianu in olocàustu. In su contadu designat s'intertzessione tzeleste de Gesùs Cristu chi ammentat su sacrifìtziu suo pro intercedere pro sas pregadorias de sos elettos. In custu cuntestu de Daniele 11,31, su de s'antiga alleàntzia, su re gregu at a pònnere fine a sas ofertas perpètuas de sa lege de Moses. Duncas, est petzi su cuntestu de su tempus in cale benit evocadu chi determinat s'interpretatzione de su ministeru de intertzessione perpètua de unu satzerdote terrenu o de su de su sommu satzerdote tzeleste: Gesùs Cristu. Lu perpetuo est tando ligadu a unu ministeru umanu o, in manera segundària e definitivamente, a su ministeru divinu tzeleste de Gesùs Cristu.

Dan 10:7 Deo, Daniele, aia bidu sa bisione de petzi, mentras sos òmines chi fiant cun megus no l'aiant bidu, ma aiant tentu meda timoria, aiant fuidu e si fiant cuados.

7-  Custa timoria colletiva est petzi sa leca imàgine de sa realizatzione de sa bisione. Ca in sa die de sa carneficina antedita, sos giustos diant fàghere bene a fuire e a si cuare, mancari fossas in sa bentre de sa terra.

Dan 10:8 Aia abarradu petzi e aia bidu custa grandu bisione; sas fortzas mi fiant bènnidos prus pagu, su cara mea aiat cambiadu colore e si decompose, e aia pèrdidu ogni vigore.

8a-  A traessu de sos sentimentos suos, Daniele sighit a profetare sas cunsighèntzias de su disacatu chi at a arribbare.

Dan 10:9 Apo intesu su sonu de sas paràulas suas; e comente aia intesu su sonu de sas paràulas suas, aia rùidu stordito, cun sa cara a terra.

9a-  In sa die de su disacatu, sa boghe de su re persecutore at a provocare sos matessi efetos terrificanti; sos ghenugros s'ant a tumbare e sas ancas s'ant a aprigare, isentas de sustentare sos corpos chi ant a rùere a terra.

Dan 10:10 E aco', una manu m'aiat tocadu e aiat fatu trèmere sas ghenugros meos e sas manos meas.

10a-  Pro fortuna sua, Daniele est petzi su profeta incarrigadu de annuntziare a su pòpulu suo s'abbentu de custa grandu calamidade e no est issu matessi su bersàlliu de sa giusta ira de Deus.

Dan 10:11 Posca m'aiat naradu: Daniele, òmine caru, prestat atentzione a sas paràulas chi t'apo a nàrrere, e istas ue ses; ca como so mandadu a tie. Cando m'aiat àpidu faeddadu gasi, aia abarradu tremante.

11a-  Daniele, òmine caru meda, prestat atentzione a sas paràulas chi t'apo a nàrrere, e abarras ue ses

 Un'amadu de Deus non tenet motivu de tìmere sos interventos tzelestes suos. S'ira de Deus est contra sos peccatori rebellos, cravosos, malvagi e crudeles. Daniele est l'opostu de custas persones: devet restare a sa ritza ca est su sinnu matessi de sa diferèntzia de destinu chi a sa fine at a torrare a rùere subra de sos elettos. Fintzas giacendo in su prùere de sa morte terrena, ant a èssere risvegliati e torrados a pònnere a sa ritza. Sos malvagi si sdraieranno e sos malvagi s'ant a ischidare pro chi su cabu finale bèngiat distrùidu pro semper. S'ànghelu pretzisat “in su logu ue ses”. E ue est? In natura subra de sas ribas de su riu “Hiddekel”, in frantzesu, s'Eufrate, chi at a designare s'Europa cristiana de sa noa alleàntzia de s'Apocalisse. Sa prima letzione est chi s'òmine podet adobiare Deus in totue e èssere de Lui beneitu inie. Custa letzione bortat sos pregiudìtzios idolatrici segundu cales pro medas persones Deus faghet a adobiare petzi in sas crèsias, in sos edifìtzios sacros, in sos tèmpios, in sos altares, ma inoghe non b'at nudda de totu custu. A tempus suo, Gesùs at a rinnovare custa letzione narende in Giovanni 4,21-24: Don, las aiat naradu Gesùs, cree·mi, benit s'ora a cale nen subra de custu monte ne a Gerusalemme ais a adorare su Babbu . Adoras custu chi non connosches; adoremus custu chi connoscamus, ca sa sarvesa benit dae sos ebreos. Ma benit s'ora, e est giai bènnida, in cale sos beros adoradores ant a adorare su Babbu in ispìritu e beridade; ca custos sunt sos adoradores de cales su Babbu tenet bisòngiu. Deus est Ispìritu, e cussos chi l'adorant lu devent adorare in ispìritu e beridade.

 Sa segunda letzione est prus sùtile, si basat subra su riu Hiddekel ca s'Ispìritu at chertu abèrrere sa cumprensione de su libru solu suo a sos ùrtimos servidores suos fideles, sa cale esperièntzia e sa proa cun cale si faghet sa seletzione issoro est acrarida dae s'imàgine de sa perigulosa traversata de su riu Hiddékel in frantzesu, sa Tigre, comente a s'animale de custu nùmene, fintzas issu in sa proa de fide, divoratore de sas ànimas de sos òmines.

11b-  ca como so mandadu a bois. Cando m'aiat àpidu faeddadu gasi, aia abarradu tremante.

 S'addòbiu no est prus una bisione, si trasformat in unu diàlogu, in un'iscàmbiu intre duas creaturas de Deus, una bènnida dae su chelu, s'àtera ancora bènnida de sa terra.             

Dan 10:12  M'at naradu: Daniele, non tènnere timoria; ca de sa prima die in cale ti ses fortzadu de cumprèndere e de t'umiliare dae in antis su deus Tuo, sas paràulas tuas sunt istadas ascurtadas, e est in càusa de sas paràulas tuas chi deo bèngio .

 Subra de totu custu versetto, tèngio petzi una cosa de nàrrere. Si devere pèrdere sa memòria, ammentat a su mancu custu versetto chi nche narat comente compiacere su Deus creadore nostru.

 Su versu est un'esèmpiu in su gènere suo; una secuèntzia lògica basada subra su fatu chi ogni càusa tenet s'efetu suo acanta Deus: sa sidis de cumprensione acumpangiada dae sa bera mavelia benit ascurtada e satisfata.

Inoghe comintzat una longa rivelatzione chi non s'at a concruire finas a sa fine de su libru de Daniele, sa de su capìtulu 12 .

Dan 10:13 e su guvernadore de su regnu de Pèrsia m'aiat resistidu bintuna dies; ma aco' chi Michele, unu de sos capos capos, fiat bènnidu a agiudu meu, e deo aia abarradu in cue cun sos res de Pèrsia.

13a-  e Su condottiero de su regnu de Pèrsia m'aiat resistidu bintuna dies

 S'ànghelu Gabriele assistit Tziru 2 re persianu e sa missione sua acanta Deus cunsistet in s'influentzare sas detzisiones suas, pro chi sas atziones printzipiadas non s'opòngiant a su grandu progetu suo. S'esèmpiu de custu fallimentu de s'ànghelu dimustrat chi sas creaturas de Deus sunt difatis lasseis lìberas e indipendentes e tando responsàbiles de totus sas sèberos issoro e òperas.

13b-  ma aco' chi Michele, unu de sos capos capos, fiat bènnidu a agiudu meu

      S'esèmpiu riveladu nch'insegnat fintzas chi in casu de bera netzessidade “ unu de sos printzipales leaders, Michael ”, podet intervènnere pro fortzare sa detzisione. Custu agiudu superiore est agiudu divinu ca Michele signìficat: “Chie est comente a Deus”. Est Lui chi at a bènnere subra de sa terra pro s'incarnare in Gesùs Cristu. In chelu fiat pro sos ànghelos sa rapresentatzione de s'Ispìritu de Deus cun issos. In custu casu s'espressione “ unu de sos printzipales leaders ” podet in manera legìtima nch'ispantare. Ellus, custu no ispantat, ca sa mavelia, sa durcura, su cumpartzimentu e s'amore chi Gesùs at a dimustrare subra de sa terra, sunt istados giai postos in pràtica in sa vida tzeleste sua cun sos ànghelos fideles suos. Sas leges de su chelu sunt sas chi Issu at dimustradu durante su ministeru terrenu Suo. Subra de sa terra s'est fatu tzeracu de sos tzeracos suos. E imparamus chi in chelu si fiat fatu uguale a sos unos àteros ànghelos printzipales.

13c-  e deo aia abarradu inie cun sos res de Pèrsia

 Su domìniu de sa dinastia de sos res persianos at a sighire tando  calicunu tempus finas a sa dominatzione grega.

Dn 10:14 Como bèngio a t'ammustrare custu chi at a acontèssere in futuru a su pòpulu tuo; ca sa bisione pertocat ancora cuddos tempos.

14a-  Finas a sa fine de su mundu, su pòpulu de Daniele at a èssere interessadu, in s'antiga comente in sa noa alleàntzia, ca su pòpulu suo est Israele chi Deus sarvat de su pecadu egitzianu, de su pecadu de Adamo de Gesùs Cristu e de su pecadu instauradu dae Roma in su cristianèsimu purificato de su sàmbene de Gesùs.

 Sa fine de sa rivelatzione giuta dae s'ànghelu a Daniele est su de avèrtere su pòpulu suo de sas tragèdias a bènnere. Daniele podet giai cumprèndere chi cantu li benit riveladu no lu pertocat prus personalmente, ma est fintzas tzertu chi custos insegnamentos ant a èssere proficui in futuru pro sos tzeracos de su pòpulu suo e duncas pro totus cussos a sos cales Deus los girat e los destinat a traessu de issu.

Daniele 10:15 Mentras mi naraiat custas paràulas, deo castiaia cara a terra e restaia in mudìmene.

15a-  Giovanni tenet ancora in sa mente sa terrorosa bisione de sa calamidade e chircat de si cuntzentrare pro ascurtare custu chi intendet, no atrevit prus artare sa conca pro castiare cussu chi li faeddat.

Dan 10:16 E aco', unu chi assimigiaiat a sos fìgios de s'òmine aiat tocadu sas lavras meas. Aia abertu sa buca, aia faeddadu e aia naradu a cussu chi istaiat dae in antis mene: Sennore meu, sa bisione mi tenet riempito de timoria e apo pèrdidu ogni fortza.

1a-  E aco', unu chi teniat s'aspetu de sos fìgios de s'òmine aiat tocadu sas lavras meas

 Mentras sa terrorosa bisione fiat un'imàgine fitìtzia irreale creada in sa mente de Daniele, a su contràriu, s'ànghelu si presentat in sembianze umanas aguales a s'òmine terrenu. In su primu logu, fintzas issu est istadu creadu a imàgine de Deus, ma in unu corpus tzeleste lìberu de sas leges terrenas. Sa natura tzeleste sua li dat atzessu a ambas dimensiones tenende una capatzidade ativa in cadauna. Tocat sas lavras de Daniel chi intendet custu toco.

Dn 10:17 Comente podet su tzeracu de su sennore meu faeddare a su sennore meu? Como sas fortzas mi benint prus pagu e non tèngio prus alenu.

17a-  Pro s'èssere umanu in manera pura terrenu sa situatzione est diferente meda, s'imponent leges terrenas e sa timoria l'at fatu pèrdere sas fortzas e s'alenu.

Daniele 10:18 Tando cussu chi teniat s'aspetu de un'òmine m'aiat tocadu torra e m'aiat fortificadu.

18a-  Cun durche insistèntzia, s'ànghelu resesset a ridare sas fortzas a Daniele calmende·lu.

Daniele 10:19 Posca m'aiat naradu: Non timais, òmine caru, sa paghe siat cun tegus. coràgiu coràgiu! E mentras mi faeddaiat, aia acuistadu fortza e aia naradu: Faeddas su sennore meu, ca tue m'as afortiadu.

19a-  Unu messàgiu de paghe! Aguale a su chi Gesùs at a girare a sos dischentes suos! Non b'at nudda de mègius chi incoragire una mente assustada. Sas paràulas coràgiu, coràgiu, l'agiuant a torrare a leare alenu e a agatare sas fortzas.

Daniele 10:20 M'aiat naradu: Ischis ca so bènnidu dae tene? Como torro pro gherrare su soberanu de sa Pèrsia; e cando mi nd'apo a èssere andadu, aco', at a bènnere su soberanu de Javan.

20a-  Como torro pro gherrare su leader de sa Pèrsia

 Custu condottiero de sa Pèrsia est Tziru 2 su Mannu chi Deus cunsìderat suo untadu; su chi no l'impedit de dèvere lutare contra de issu pro orientare sas detzisiones suas in sa diretzione sua.

20b-  e cando apo a andare, aco', at a bènnere su soberanu de Javan

 Cando s'ànghelu lassat Tziru 2, un'atacu de su leader gregu de s'època at a abèrrere sa chi creschet disamistade intre sas duas dominatziones persiana e grega.

Dn 10:21 Ma b'apo a fàghere connòschere custu chi est iscritu in su libru de sa beridade. Nemos m'agiuat contra totu custu, francu  Michael, su leader tuo.

21a-  Custa rivelatzione chi Daniele at a retzire est mutida su libru de sa beridade. Oe, in su 2021, potzo cunfirmare s'acumprimentu de totu custu chi est riveladu in issu, ca sa cumprensione sua est istada de su totu data de s'Ispìritu immortale de Michele, leader nostru, pro Daniele in s'antiga alleàntzia e pro mene, in sa noa alleàntzia, dae chi Gesùs Cristu rivendicat custu nùmene pro giudicare sos dimònios ancora ativos finas a su gloriosa torrada Sua.

    Daniele 11

Atentzione! Nointames su càmbiu de capìtulu, s'arresonu intre s'ànghelu e Daniele sighit in continuidade cun s'ùrtimu versetto de su capìtulu 10 .

Dan 11:1 E deo, in su primu annu de Dario su Medo, fia cun issu pro l'agiuare e lu sustentare.

1a-  Creadu dae Deus pro bìvere in eternu, s'ànghelu chi faeddat a Daniele li narat de àere agiuadu e sustentadu Dario, su re de sos Medas, chi aiat conchistadu Babilònia a s'edade de 62 annos e chi regnaiat ancora a Dan.6. Custu re amaiat Daniele e su deus Suo ma, intrapuladu, aiat postu in perìgulu sa vida sua cunsignende·lu a sos leones. Fiat istadu tando issu a intervènnere pro serrare sa buca de sos leones e li sarvare sa vida. Fiat istadu duncas fintzas issu a agiuare custu re Dariu a cumprèndere chi su Deus de Daniele est s'ùnicu beru Deus, creadore de totu custu chi est, chi bias e chi no esistet perunu àteru comente a issu.

Daniele 11:2 Como t'apo a fàghere connòschere sa beridade. Aco', b'at a àere ancora tres re in Pèrsia. Su de bator at a acumulare prus richesa de totus sos àteros; e cando at a èssere balente in sas richesas suas, at a pesare totus contra su regnu de Javan.

2a-  Como t'apo a fàghere ischire sa beridade

 Sa beridade est connota petzi de su Vero Deus e est su nùmene chi Deus dat a si matessi in sa relatzione sua cun sos ùrtimos eletos suos in Cristu segundu Apocalisse 3:14. Sa beridade no est petzi sa lege divina, sas ordinàntzias suas e sos cumandamentos suos. Cumprendet fintzas totu custu chi Deus scrupolosamente pranificat e faghet realizare a Tempus suo. semus petzi iscoberende ogni die de sa vida nostra, un'ala de custu grandu programa in cale progredimus finas a sa fine de sa vida nostra e in manera colletiva, finas a sa fine de su progetu salvifico finale chi at a bìdere sos elettos atzèdere a s'eternidade promissa.

2b-  Aco', b'at a àere ancora tres re in Pèrsia

 1° re a pustis de Tziru 2: Cambise 2 (– 528 – 521) degollat su fìgiu Bardiya gistradu Smerdis de sos gregos.

 2° re: lu farso Smerdis, su magu Gaumâta usurpatore de su nùmene Smerdis regnat petzi  cùrtziu tempus.

 3° re: Dario 1° su persianu (– 521 – 486) fìgiu de Istape .

2c-  Su de bator at a acumulare prus richesa de totus sos àteros

 4° re: Serse 1° ( – 486 – 465). Deretu a pustis de issu, Artaserse I at a regnare e at a liberare totu sos presoneris ebreos in su de sete annos de su regnu suo, in su beranu – 458 segundu Esd.7:7-9.             

2d-  e cando at a èssere balente cun sas richesas suas, at a pesare totu contra su regnu de Javan

 Serse I aiat reprìmidu e aiat apasigadu s'abbolotu de s'Egitu, posca aiat decraradu gherra a sa Grètzia, aiat invàdidu s'Àtica e aiat arruinadu Atene. Ma fiat istadu derrotadu a Salamina in su – 480. Sa Grètzia at a mantènnere su domìniu subra de su territòriu suo. E su re persianu aiat abarradu in Àsia, afilende nointames atacos chi aiant dimustradu su disìgiu suo de conchistare sa Grètzia.

Daniele 11:3 Ma at a pesare unu re balente, chi at a guvernare cun mannu pòdere e at a fàghere totu custu chi l'at a pràghere.

3a-  Derrotadu subra de su territòriu suo, su re persianu Serse I, acanargiadu, at a finire pro mòrrere, assassinadu dae duos de sos grandu òmines suos. Fiat istadu derrotadu dae unu giòvanu chi teniat schernito cun sa trassa. Sa Grètzia aiat seberadu comente a re suo Lisandru Mannu, unu giòvanu matzèdone de 20 annos (naschidu in su – 356, aiat regnadu in su – 336, – mortu in su – 323). Sa profetzia lu mentovat comente a fundadore de su 3° imperu de s'istàtua de Dan.2, de tres animale de Dan.7 e segundu animale de Dan.8.

Daniele 11:4 E cando at a èssere esaltadu, su regnu suo at a èssere frantumato e partzidu cara a sos bator binti de su chelu; no at a apartènnere a sos discendentes suos, ne at a èssere balente comente in antis, ca at a èssere istratzadu e at a colare a unos àteros imbetzes chi a issos.

4a-  Agatamus inie sa definitzione giusta data de su grandu corru segadu de su capro gregu de Dan.8:8 e s'acrarimentu suo de su versetto 22: Sas bator corna chi aiant pesadu pro sostituire custu corru segadu, custos sunt sos bator regnos chi ant a pesare de custa natzione, ma chi no at a tènnere sa matessi fortza .

 Ammentu ite rapresentant sas “ bator mannas corna ”.

 1° corru : dinastia grega de sos Seleutzides fundada in Sìria de Seleuco 1° Nicatore .

 2° corru: sa dinastia grega Lagida fundada in Egitu de Tolomeu I Lagos .

 3° corru: sa dinastia grega fundada in Trace de Lisimaco .

 4° corru : sa dinastia grega fundada in Matzedònia de Cassandra

Dan 11:5 Su re de su sud at a devènnere forte. Ma unu de sos leaders suos at a èssere prus forte de issu, e at a dominare; su domìniu suo at a èssere balente.

5a-  Su re de su sud at a devènnere forte

 Tolomeu I Soter Lagos –383 –285 re de Egitu o “ re de su sud ”.

5b-  Ma unu de sos capos suos at a èssere prus forte de issu e at a dominare; su domìniu suo at a èssere balente.

 Seleuco 1° Nicatore –312–281 re de Sìria o “ re de su nord ”.

Dan 11:6 A pustis de unos cantos annos ant a istrìnghere un'alleàntzia e sa fìgia de su re de su sud at a bènnere dae su re de su nord pro ristabilire s'armonia. Ma issa no at a cunservare sa fortza de su bratzu suo, e issu no at a resistire, ne issu nen su bratzu suo; at a bènnere cunsignada cun chie l'at giuta, cun su babbu e cun cussu chi in cuddu momentu sas era de amparu.

6a-  Sa profetzia brincat su regnu de Antioco I ( -281-261), su segundu “ re de su nord ” chi aiat comintzadu sa prima “gherra de Sìria” (–274-271) contra su “ re de su sud ” Tolomeu 2 Filadelfo (–282–286). Posca arribbat sa 2a "Gherra de Sìria" (- 260 - 253) chi oponet a sos egitzianos su nou " re de su nord " Antioco 2 Theos (- 261 - 246).

6b-  A pustis de unos cantos annos s'ant a alleare e sa fìgia de su re de su sud at a bènnere dae su re de su nord pro ristabilire s'armonia.

 Comintzat su cumportamentu scabroso. Pro cojuare Berenice, Antioco 2 divòrtziat de sa mugere legìtima de nùmene Laodice. Su babbu acumpàngiat sa fìgia e restat cun issa in domo de su ghèneru.

6c-  Ma issa no at a cunservare sa fortza de su bratzu suo, e issu no at a resistire, ne issu nen su bratzu suo; at a bènnere cunsignada cun chie l'at giuta, cun su babbu e cun cussu chi in cuddu momentu sas era de amparu.

 Ma pagu in antis de sa sua mortas, Antioco 2 diseredat Bérénice. Laodicea si vengat e la faghet ochire paris cun su babbu e a sa pitica fìgia ( su bratzu = pitzinna). Nota : in Apocalisse 3:16, Gesùs at a divortziare de sa mugere avventista ufitziale, in manera simbòlica mutida Laodicea; tantu prus chi Antioco 2 s'autodefinisce “Theos”, Deus. In Inghilterra su re Erricu 8 aiat fatu mègius, aiat divortziadu separende·si de s'autoridade religiosa de Roma, aiat creadu sa crèsia anglicana sua e aiat fatu mòrrere un'a pustis de s'àtera sas sete mugeres suas. Posca arribbat sa de tres “ Gherras de Sìria” (-246-241).

Dan 11:7 Al logu suo at a ispuntare unu pugione de sas raighinas suas; at a intrare a s'esèrtzitu, at a intrare a sas fortilesas de su re de su nord, nd'at a dispònnere comente a at a chèrrere e s'at a fàghere balente.

7a-  Al logu suo at a ispuntare unu pugione de sas raighinas suas

 Tolomeu 3 Evergetes -246-222 frade de Berenice.

7b-  at a bènnere cara a s'esèrtzitu, at a intrare a sas fortilesas de su re de su nord

 Seleuco 2 Callinico -246-226

7c-  nd'at a dispònnere comente a at a chèrrere, e s'at a rèndere balente 

 Su domìniu apartenet a su re de su sud. Custa dominatzione egitziana est favorèvole a sos ebreos a diferèntzia de sos gregos seleutzides. Devimus deretu cumprèndere chi intre sos duos dominadores aversàrios b'at su territòriu de Israele chi sos duos campos in gherra devent rugrare in sas ofensivas issoro o in sas ritiradas issoro.

Dn 11:8 At a pigare e at a giùghere in Egitu sos issoro dèi, sas imàgines issoro de metallu fùndidu e sos ogetos pretziosos issoro dae prata e dae oro. Posca at a istare a largu de su re de su nord  calicunu annu.

8a-  In sinnu de reconnoschimentu, sos egitzianos ant a agiùnghere a su nùmene suo, Tolomeu 3, su nùmene “Evergetes” o benefatore.

Daniele 11:9 Issu at a andare contra su regnu de su re de su mesudie e at a torrare a su paisu suo.

9a-  Sa risposta de Seleuco 2 aiat fallidu finas a su cumintzu de sa 4a “Gherra de Sìria” (-219-217) chi aiat contrapostu Antioco 3 a Tolomeu 4 Filopatore .

Dan 11:10 I sos fìgios ant a essire e raduneranno una manna moltitudine de tropas; unu de issos s'at a fàghere a in antis, s'at a allargare comente a unu trainu, strariperà, posca at a torrare; e ant a ispìnghere sas disamistades cara a sa fortilesa de su re de su sud.

10a-  Antioco 3 Megas (-223 -187) contra Tolomeu 4 Filopatore (-222-205). Sos nomìngios agiuntos rivelant s'istadu de derisione de su pòpulu Lagido, ca Filopatore signìficat in gregu amore de su babbu; unu babbu chi Tolomeu aiat ochidu... Torra sos atacos seleutzides aiant fallidu. Su domìniu at a abarrare in su campu de su feu.

Daniele 11:11 Su re de su sud s'at a airare e at a essire e at a crompire su re de su nord; at a intzitare una manna moltitudine e sas tropas de su re de su nord ant a èssere cunsignadas in sas manos suas.

11a-  Custa chi ischitzat derrota de sos Seleutzides est unu bene pro sos ebreos chi preferint sos egitzianos ca los tratant bene.

Daniele 11:12 E custa moltitudine at a èssere orgolliosa, e su coro de su re at a èssere insuperbito; nd'at a aterrare mìgias, ma non at a triunfare.

12a-  Sa situatzione at a cambiare cun sa 5a “Gherra de Sìria” (-202-200) chi at a Contrapònnere Antioco 3 contra Tolomeu 5 Epifane (-205 -181) .

Daniele 11:13 Ca su re de su nord at a torrare a bènnere e radunerà una moltitudine prus manna de sa prima; a pustis de unu pagu, calicunu annu, at a mòvere cun unu grandu esèrtzitu e grandu richesas.

13a-  In manera isfortunada pro sos ebreos, sos gregos seleutzides fiant torrados a su territòriu issoro pro atacare s'Egitu.

Daniele 11:14 In cuddu tempus medas insorgeranno contra su re de su mesudie, e òmines violentos intre su pòpulu tuo s'ant a rebellare pro acumprire sa bisione, e ant a rùere.

14a-  Su nou re de su sud egitzianu Tolomeu 5 Epifane - o Illustre (-205-181) de chimbe annos benit postu in dificultade dae s'atacu de Antioco 3 sustentadu dae sos aversàrios. Ma sos ebreos sustentant su re egitzianu gherrende sos Seleutzides. Issos sunt, non petzi derrotados e aia ochidu, ma ant fintzas rèndidu sos gregos sirianos seleutzides inimigos mortales pro sa vida.

      S'abbolotu ebràicu riveladu in custu versetto est giustificada dae unu preferu ebràicu pro su campu egitzianu; sunt duncas ostili a su campu seleutzide chi torrat a leare su controllu de sa situatzione. Ma Deus no at postu in guàrdia su pòpulu suo de sas alleàntzias cun sos egitzianos? «S'Egitu, cudda canna chi trafigge sa manu de chie bi s'imbarat», segundu Is. 36,6: « Aco', tue l'as posta in Egitu, as pigadu pro amparu custa canna truncada, chi pènetrat e trafigge sa manu de cale si siat bi s'imbarat: custos est su faraone, re de Egitu, pro totus cussos chi cunfiant in issu ». Custu avertimentu paret èssere disconnotu dae su pòpulu ebràicu e su raportu suo cun Deus est in su peus de sos casos; su castigu s'acùrtziat e corfit. Antioco 3 faghet issos pagare a caru prètziu sa disamistade issoro.

      Nota : custu abbolotu ebràicu mìria a “realizare sa bisione ”, in su sentidu chi ammàniat e alimentat s'òdiu de sos sirianos contra su pòpulu ebràicu. Gasi sa grandu calamidade annuntziada in Daniele 10:1 at a bènnere a los corfire.

Daniele 11:15 Tando su re de su nord at a essire, at a fraigare terratzas e at a pigare sas tzitades fortes. Sas tropas de su sud e sa casta de su re no ant a resistire, no ant a tènnere sa fortza pro resistire.

15a-  Sa dominatzione at cambiadu ischieramentu in manera permanente, est in su campu seleutzide. In cara a issu, su re egitzianu tenet petzi chimbe annos.

Dan 11:16 Cale si siat andat contra de issu at a fàghere su chi cheret, e nemos l'at a resistire; s'at a firmare in su paisu prus bellu, sterminando totu custu chi li càpitat suta manu.

16a-  Antioco 3 non resesset ancora a conchistare s'Egitu e sa sidis sua de conchista l'ìrritat, su pòpulu ebràicu devenit su dolore suo. Issu iscàrriga su subraprus de s'arrenegu suo subra de sa natzione ebràica màrtire a cale si referit s'espressione " sa prus bella de sas terras " comente a in Daniele 8:9.

Dn 11:17 At a propònnere de bènnere cun totu sas fortzas de su regnu suo e de fàghere sa paghe cun su re de su mesudie; l'at a dare in mugere sua fìgia, cun s'intentzione de nde provocare sa ruina; ma custu no at a capitare e no at a àere sutzèdidu.

17a-  Ca sa gherra no at sutzèdidu, Antioco 3 intentat sa bia de s'alleàntzia cun su campu lagido. Custu càmbiu de istrategia tenet una càusa: Roma est devènnida s'amparadora de s'Egitu. Duncas chircat de appranare sos pàrreres contràrios dende sa fìgia Cleopatra, sa prima de su nùmene, in matrimòniu cun Tolomeu 5. Su matrimòniu tenet logu, ma sos còjubes cherent mantènnere s'indipendèntzia pròpia de su campu seleutzide. Su pranu de Antioco 3 pro conchistare s'Egitu aiat fallidu torra.             

Dan 11:18 Issu at a mirare a sas ìsulas e nd'at a pigare medas; ma unu leader at a pònnere fine a su disprètziu chi cheriat atirare, e l'at a fàghere torrare a rùere susu de issu.

18a-  At a conchistare terras in Àsia ma at a finire pro agatare subra de sa rota sua s'esèrtzitu romanu, inoghe designadu comente in Dan. 9,26 cun su tèrmine “ condottiero ”; custu ca Roma est ancora una repùblica chi imbiat sos esèrtzitos suos in musculares operatziones de apasigamentu suta de sa diretzione de sos Ligados chi rapresentant su podere de sos senadores e de su pòpulu, sa plebe. Sa transitzione a su domìniu imperiale no at a cambiare custu tipu de organizatzione militare. Custu condottiero si mutit Lucio Iscipione naradu s'Africanu, su re Antioco aiat cùrridu s'arriscu de l'afrontare e fiat istadu derrotadu in sa batalla de Magnesia in su 189 e cundennadu a pagare a Roma comente a rifata de gherra unu mannu meda dèpidu de 15.000 talentos. In prus, su su fìgiu prus giòvanu, su futuru Antioco 4 Epifane, persecutore de sos ebreos chi at a realizare in su versetto 31 sa “ calamidade ” profetada in Daniele 10:1, benit pigadu in presoneri dae sos romanos.

Daniele 11:19 Posca at a andare a sas fortilesas de su paisu suo; e issu inciamperà, at a rùere e no at a èssere prus agatadu.

19a-  I bisos de conchista acabant cun sa morte de su re, sostituidu dae su fìgiu majore Seleuco 4 (-187-175).

Dan 11:20 Cale si siat l'at a sostituire, at a introduire un'esatore in s'ala prus bella de su regnu, ma in pagas dies at a èssere distrùidu, e no de s'ira o de sa gherra.

20a-  Pro saldare su dèpidu dèvidu a sos romanos, su re imbiat su ministru suo Eliodoro a Gerusalemme pro impossessarsi de sos tesoros de su tèmpiu, ma vìtima de una terrorosa bisione in su tèmpiu, abbandonat custu paventato progetu. Custu esatore est Eliodoro chi posca at a assassinare Seleuco 4 chi l'aiat incarrigadu de sa missione sua in Gerusalemme. S'intentzione balet s'atzione, e Deus l'aiat fatu pagare custa profanatzione de su santu tèmpiu suo cun sa morte de su capu suo chi, assassinadu, no aiat mortu ne de arrenegu ne de gherra .

Antioco 4 s'òmine rafiguradu in sa bisione de sa grandu calamidade

Dan 11:21 Un'òmine disprezzato at a pigare su logu suo, sena èssere rivestidu de sa dignidade regale; at a apàrrere in mesu de sa paghe e at a conchistare su regnu cun intrigos.

21a-  Custu est Antioco, su fìgiu prus giòvanu de Antioco 3. Presoneri e presoneri de sos romanos, podimus imaginare sos efetos prodùidos in su caràtere suo. Devènnidu re, teniat sa vindita de pigare subra de sa vida. In prus sa permanèntzia sua acanta sos romanos aiat permìtidu unu tzertu acordu cun issos. Sa sua bènnida a su tronu de Sìria est basada subra intrigos, ca susu de issu teniat sa pretzedèntzia unu àteru fìgiu, Demetrio, prus mannu. Bidende chi Demetrio aiat istrintu unu patu cun Perseo, re de Matzedònia, inimigu de sos romanos, custos ùrtimos aiant favoridu e aiant postu subra de su tronu s'amigu issoro Antioco.

Daniele 11:22 E sas tropas bessadas comente a unu trainu ant a èssere leadas in petus dae in antis issu e annichiladas, etotu comente a unu prìntzipe de s'alleàntzia.

22a-  Sas tropas chi s'ant a ammanniare comente a unu trainu ant a èssere afundadas dae in antis issu e distrùidas

      Sas disamistades torrant a leare cun sa 6a “Gherra de Sìria” (-170-168 ) .

      Custa borta sos romanos aiant lassadu chi Antioco 4 torraret a leare sa gherra de su babbu contra s'orrorosu acampamentu de s'Egitu. No at mai meritadu gasi tantu su sìmbulu suo de su pecadu, gregu est beru in custu cuntestu. Giudicadas prusaprestu sos fatos, comente a aiat fatu Deus tando. In su campu lagido Tolomeu 6 est cojuadu incestuosamente cun sa sorre Cleopatra 2. Su frade minore issoro Tolomeu 8 nòdidu comente a Physcon est assotziadu a issos. Podimus duncas cumprèndere ca Deus permitet a Antioco de incarcare s'esèrtzitu issoro.

22b-  puru leader de s'alleàntzia.

      Menelao, collaboradore de sos Seleutzides, ambisce a sa càrriga de su legìtimu sommu satzerdote Onia, lu faghet assassinare de Andrònicu, e nde pigat su logu. Est ancora custu l'Israele de Deus? In custu dramma, Deus cumintzat a rievocare sas atziones chi Roma at a acumprire in su cursu de sos sèculos. Difatis, sa Roma Imperiale at a ochire su Messia e sa Roma Papale at a disigiare e l'at a dogare su sacerdozio perpètuu, etotu comente a Menelao aiat ochidu Onia pro lu sostituire.

Daniele 11:23 E a pustis de chi s'at a èssere unidu a issu, at a impreare sa trassa; at a mòvere e at a tènnere sa mègius subra de pagos.

23a-  Antioco istringhet alleàntzias cun totus, prontu a las segare si est in s'interessu suo. Petzi custu pessonàgiu est un'imàgine de s'istòria de sos res de Frantza e de Europa; alleàntzias istrintas, alleàntzias segadas e gherras sambenosas intervallate de cùrtzios perìodos de paghe.

 Ma custu versetto contina fintzas, in dòpia letura, a nche dare un'abbotzu de su regìmene papale chi at a pessighire sos santos  120 annos. Ca su re gregu e su papismo sunt sìmiles meda: trassas e trucos in ambos.

Dn 11:24 At a intrare a paghe in sos logos prus fertiles de sa provìntzia; at a fàghere custu chi sos sos babbos, nen sos babbos de sos sos babbos, no aiant fatu; at a distribuire sas ispògias, sos botinos e sas richesas; at a fàghere progetos contra sas fortilesas, e custu  unu tzertu tempus.

24a-  S'enorme dèpidu dèvidu a sos Romanos devet èssere saldadu. A tale fine, Antioco 4 imposta sas provìntzias suas e duncas su pòpulu ebràicu subra de cale dòminat. Pigat ue no at semenadu e ispògia de sas richesas issoro sos pòpulos iscraos chi sunt rùidos suta de su domìniu suo. No aiat abbandonadu s'obietivu suo de conchistare s'Egitu cun sas bonas o cun sas malas. E pro si fàghere apretziare de sos sordados suos e otènnere s'amparu issoro, cumpartzit su botinu cun sas tropas suas e onorat in manera generosa sas divinidades gregas suas, sa printzipale de sas cales: Zeus Olimpio, su deus de sos de sos de sa mitologia grega.

 In dòpia letura, su regìmene pontifìtziu romanu at a agire a su matessi modu. Ca est lecu pro natura, devet sedurre e arrichire sos mannos de sos regnos pro èssere reconnotu e sustentadu dae issos e de sas fortzas armadas issoro.

Daniele 11:25 A sa conca de unu grandu esèrtzitu at a impreare sa fortza sua e s'ardore suo contra su re de su sud. E su re de su sud at a intrare in gherra cun un'esèrtzitu numerosu e balente meda; ma non at a resistire, ca contra de issu s'ant a ordire lados malvagi.

25a-  In su – 170, Antioco 4 s'impadronisce de Pelusio e pigat possessu de totu s'Egitu francu  sa capitale sua Alessàndria.

Daniele 11:26 Cussos chi màndigant   mesa sua l'ant a distrùere; sas tropas suas s'ant a ispartzire comente a unu trainu e sos mortos ant a rùere a grandu nùmeru.

26a-  Tolomeu 6 comintzat tando tratativas cun su tziu Antioco 4. S'unit a su campu seleutzide. Ma disapprovato de sos egitzianos, fiat istadu sostituidu, a Alessàndria, de su frade Tolomeu 8, duncas traitu dae sa famìlia sua chi aiat mandigadu su màndigu de sa mesa sua . Sa gherra contina e sos mortos ruent a grandu nùmeru .

Daniele 11:27 Ambos res ant a chircare su malu in su coro issoro e a sa matessi tàula ant a nàrrere lu farso. Ma custu no at a resèssere, ca sa fine no at a arribbare in antis de su tempus istabilidu.

27a-  Torra sos intrigos de Antioco 4 fallint. Su raportu suo cun su nebode Tolomeu 6 chi l'aiat cròmpidu est basadu subra sa trassa.

27b-  Ma custu no at a resèssere, ca sa fine at a arribbare petzi pro como istabilidu.

      De cale fine faeddat custu versetto? In beridade, sugerit diversos finales e in su primu logu, sa fine de sa gherra intre Antioco 3 e sos sos nebodes e nebode egitzianos. Custa fine est serente. Unos àteros finales ant a pertocare sa durada de sos 1260 annos de regnu papale in Dan. 12,6 e 7 e su tempus de sa fine de su versetto 40 de s'atuale capìtulu chi at a bìdere su cumprimentu de sa De tres Gherras Mundiales chi ammàniat su cuntestu a s'ùrtima grandu calamidade universale.

      Ma in custu versetto custa espressione non tenet calicunu ligàmine diretu cun “ su tempus de sa fine ” mentovadu in su versetto 40 comente amus a iscobèrrere e amus a dimustrare. S'istrutura de custu capìtulu tenet un'aspetu in manera àbile ingannevole.

Daniele 11:28 At a torrare a su paisu suo cun grandu richesas; at a èssere ostile in su coro suo a sa santa alleàntzia, at a agire contra de issa, posca at a torrare a sa pàtria sua.

28a-  At a torrare a su paisu suo cun grandu richesas

 Responsàbile de sa richesa sutràida a sos egitzianos, Antioco 4 torrat a Antiòchia, lassende·si dae segus Tolomeu 6 chi at postu comente a re subra de metade de s'Egitu conchistadu. Ma custa mesa vitòria ìrritat su re insoddisfatto.

28b-  S'anneu cumproadu dae su re aiat fatu de sos ebreos su bersàlliu de s'ira sua. In prus, bisitende domo issoro, at a isfogare unu pagu de custu arrenegu susu de issos, ma non s'at a apasigare.             

Dan 11:29 Al tempus istabilidu issu at a torrare a andare contra su mesudie; ma custa ùrtima furriada sas cosas no ant a andare comente a in antis.

29a-  semus intrende in s'annu de sa grandu calamidade.

 In su - 168, Antioco aiat imparadu chi sos sos nebodes si fiant torra riconciliati contra de issu, Tolomeu 6 aiat fatu paghe cun su frade Tolomeu 8. Sas terras egitzianas conchistadas fiant torrados a su campu egitzianu. Torrat a leare tando su sartu contra sos nebodes, detzìdidu a truncare ogni resistèntzia, ma...

Daniele 11:30 Sas naves de Chittim ant a bènnere contra de issu; iscoragiadu, at a torrare in dae segus. Tando, furiosu contra sa santa alleàntzia, no at a restare inativu; a su torrada sua at a castiare cussas chi ant abbandonadu sa santa alleàntzia.

30a-  Sas naves de Chittim ant a sobrare contra de issu

 S'Ispìritu designat gasi sa flota romana basada subra s'atuale ìsula de Tzipru. Dae cue còmpidant sos pòpulos de su Mare Mediterràneu e cuddos costeris de s'Àsia. A pustis de chi su babbu Antioco 3 s'agatat a afrontare su veto romanu. Subit un'umiliatzione chi l'at a fàghere neghidare. Su presu romanu Popilio Laena disegnat unu chircu subra de su terrinu a fùrriu a sos pees suos e l'òrdinat de no lu lassare a prus pagu chi non detzidat de gherrare Roma o de las ubbidire. Antioco, s'ex presoneri, at imparadu sa letzione impartitagli de su babbu e devet rinuntziare a sa conchista de s'Egitu, postu de su totu suta de su protetoradu romanu. In custu cuntestu de arrenegu esplosivu, imparat chi sos ebreos, creende·si mortes, gioiscono e festant. Ant a imparare in manera orrorosa a ispesas pròpias chi est ancora biu meda.

Dan 11:31 Sas tropas ant a bènnere a su cumandu suo; ant a profanare su santuàriu, sa fortilesa, ant a pònnere fine a su sacrifìtziu perpètuu , e ant a pesare s'abominio de su devastatore (o distrutore).

31a-  Custu versetto cunfirma sos fatos referidos in su contadu apòcrifu de 1 Macc.1,43-44-45: Tando su re Antioco aiat iscritu a totu su regnu suo, pro chi totus devennerent unu solu pòpulu e cadaunu abbandonaret sa lege particulare sua. Totu sas natziones aiant acunsentidu a custu cumandu de su re Antioco, e medas in Israele aiant acunsentidu a custa iscravidade, aiant sacrificadu a sos ìdolos e aiant violadu (contaminarono) su sàbadu. Agatamus in custa descritzione sas proas bìvidas dae Daniele e de sos tres cumpàngios suos in Babilònia. E Deus nche presentat in 1 Maccabei, una descritzione de sa chi at a èssere s'ùrtima grandu calamidade chi nois chi semus bios in Cristu amus a dèvere afrontare in antis meda de sa torrada in glòria de Gesùs Cristu. Intre su tempus nostru e su de sos ebreos maccabei, una àtera grandu calamidade aiat causadu sa morte de sos santos de Gesùs Cristu  120 annos.

31b-  ant a profanare su santuàriu, sa fortilesa, ant a pònnere fine a su sacrifìtziu perpètuu , e ant a pesare s'abominio de su devastatore (o distrutore).

 Custas atziones ant a èssere cunfirmadas in custa testimonia istòrica registrada dae s'istòricu ebreu e romanu Giuseppe Flavio. S'importu de s'ite lu giustìficat, duncas castiemus custa testimonia in cale agatemus minudas aguales a sa lege domenicale de sas ùrtimas dies proclamada dae su regìmene universale formadu dae sos subravìvidos a sa De tres Gherras Mundiales.

Aco' una prima versione de 1 Macc.1:41-64:

1Mt 1,41 Tando su re aiat dadu òrdine chi totus sos chi fiant in s'imperu suo devennerent unu solu pòpulu :

1Mat 1:42 ognunu deviat rinuntziare a sas costumàntzias pròpias. Totu sos paganos si fiant sutamìtidos a sos òrdines de su re

1Mt 1,43 e fintzas in Israele medas aiant apretziadu su cultu suo: aiant sacrificadu a sos ìdolos e aiant profanadu su sàbadu.

1Mat 1:44 Su re aiat imbiadu missos in Gerusalemme e in sas tzitades de Giuda pro bos giùghere sos òrdines suos: dae como in susu fiat netzessàriu sighire costumàntzias angenas a su paisu,

1Mat 1:45 de sessare sos olocàustos de su tèmpiu, sos sacrifìtzios e sas libazioni. Sos sàbados e sas festas deviant èssere profanados,

1Mat 1:46 contaminano su Santuàriu e totu custu chi est santu,

1Mat 1:47 pesende altares, logos de cultu e tèmpios a sos ìdolos, scannando nche pònnere e animales impuros.

1Mat 1:48 Deviant lassare sos fìgios incirconcisi e si rèndere gasi odiosos cun ogni sorta de impuridade e profanatziones.

1Mat 1:49 In una paràula, diamus àere dèvidu ismentigare sa Lege e discuidare totus sas osservàntzias suas:

1Mat 1:50 Cale si siat no aeret ubbididu a sos òrdines de su re deviat èssere postu a morte.

1Mat 1:51 Gasi sas lìteras de su re fiant istados imbiadas in totu su regnu suo; aiat numenadu bardiadores subra de totu su pòpulu e aiat cumandadu chi totu sas tzitades de Giuda oferrerent sacrifìtzios.

1Mat 1:52 Medas de su pòpulu aiant ubbididu, totus sos chi aiant abbandonadu sa lege; aiant fatu de su malu in su paisu,

1Mat 1:53 custringhet Israele a chircare amparu.

1Ma 1:54 Su bìndighi de su mese de Kisleu de s'annu 145, su re aiat pesadu s'abominio de sa desolatzione subra de s'altare de sos olocàustos e aiant pesadu altares in sas tzitades serentes de Giuda.

1Mat 1:55 Brusiaiant intzensu subra de sas ghennas de sas domos e in sas pratzas,

1Mat 1:56 Cando fiant istados agatados, sos libros de sa lege fiant istados stracciati e ghetados in su fogu,

1Mat 1:57 E si in calicunu fossas istadu agatadu unu libru de s'alleàntzia, o si calicunu aeret ubbididu a sa lege de Deus, lu diant àere postu a morte segundu su decretu de su re.

1Mat 1:58 Mese a pustis de mese puniant sos Israeliti aia ispantadu a cummìtere violatziones in sas tzitade issoro,

1Mat 1:59 e su 25 de ogni mese s'oferiant sacrifìtzios subra de s'altare majore in càmbiu de s'altare de sos olocàustos.

1Mat 1:60 Segundu custa lege poniant a morte sas fèminas chi aiant fatu circoncidere sos fìgios,

1Mat 1:61 cun sos pipios apicados a su tzugru; fiant istados postos a morte fintzas sos parentes issoro e cussos chi aiant praticadu sa circoncisione.

1Mat 1:62 Nointames totu custu, medas in Israele aiant abarradu fideles e fiant istados bastante balentiosos de non mandigare màndigos impuros.

1Mat 1:63 Aiant prefertu mòrrere prusaprestu chi si rèndere impuros cun màndigos contràriet a sa Santa Alleàntzia, e difatis fiant istados postos a morte.

1Mat 1:64 Fiat istadu una grandu proa pro Israele.

 In custu contadu notamus sos versetti de su 45 a su 47 chi cunfirmant su sessamentu de sas ofertas de s'intertzessione perpètua e su versetto 54 chi testimòniat sa profanatzione de su santuàriu: su re aiat pesadu s'abominio de sa desolatzione subra de s'altare de sos olocàustos.

A s'orìgine de custos malos, custa apostasia de Israele : 1Mat 1:11  Fiat istadu in cuddu perìodu chi aiat pesadu in Israele una generatzione de persones fuorviate chi aiat giutu segus de sese medas persones: “Faghimus alleàntzia cun sas natziones a inghìriu a nois”, aiant naradu, “ca de cando nos semus separados dae issos, sunt capitadas medas disgràtzias”. a nois ." Sas disgràtzias fiant giai sa cunsighèntzia de s'issas infedeltà cara a Deus e si diant èssere atiradas galu prus disgràtzias a càusa de s'atitudine rebella issoro.

 In custa sambenosa tragèdia, sa dominatzione grega bene aiat giustificadu s'onnipresente sìmbulu suo de su pecadu in su brunzu de s'istàtua de Dan.2; su leopardu maculadu de Dan.7; e sa cabra puzzolente de Dan.8. Ma bisòngiat ancora notare una minuda. Su responsàbile de sa missione punitiva imbiada dae Antioco 4 a Gerusalemme in su – 168 si mutit Apollonio, e custu nùmene gregu chi signìficat in frantzesu “Distrutore” at a èssere seberadu dae s'Ispìritu pro denuntziare in Apo.9:11, s'impreu distruidore de sa Sacra Bìbbia de su farsu cristianèsimu protestante de sas ùrtimas dies; o, etotu sos chi ant a organizare sa grandu calamidade finale . Apollonio fiat bènnidu a Gerusalemme cun 22.000 sordados e in una die de sàbadu , durante una spettacolare abbolotu pùblicu, aiat degolladu totu sos ispetadores ebreos. Cun custu interessu profanu aiant profanadu su sàbadu e Deus los aiat fatu ochire. E s'arrenegu suo non s'apàsigat ca dae segus custu fatu cruento s'òrdinat s'ellenizzazione de sos ebreos. S'ateniesu Geronte, delegadu beru, aiat impostu a totu su pòpulu s'ellenizzazione de su cultu e de sos costùmenes in Gerusalemme comente a in Samaria . Su tèmpiu de Gerusalemme fiat istadu tando dedicadu a Zeus Olimpio e su de su monte Garizim a Zeus acasàgia·las. Bidimus gasi Deus retirare s'amparu suo de su tèmpiu suo, de Gerusalemme e de s'intrea natzione. Sa tzitade santa est prena de oltraggi, unu prus abominevole de s'àteru. Ma fiat istadu petzi sa voluntade de Deus a s'aplicare, tantu mannu fiat istadu su rilassamentu morale e religiosu a pustis de s'avertimentu rapresentadu dae sa deportazione a Babilònia.

Dn 11:32 Issu at a trampare cun lusinghe sos traitores de su patu. Ma cuddos intre su pòpulu chi connoschent su deus Issoro ant a agire cun fermezza,

32a-  Sedurrà sos traitores de s'alleàntzia cun s'adulazione

 Custa precisazione cunfirma chi sa punitzione divina fiat meritada e giustificada. In sos logos santos sa profanatzione fiat devènnida sa norma.

32b-  Ma sos de su pòpulu chi connoschent su deus Issoro ant a agire cun fermezza,

 In custa tragèdia credentes sintzeros e dinnos si fiant distintos pro sa fidelidade issoro e aiant prefertu mòrrere màrtires prusaprestu chi rinuntziare a onorare su Deus creadore e sas santas leges suas.

 Torra, in sa segunda letura, custa esperièntzia sambenosa de 1090 dies efetivas assimìgiat a sas cunditziones de su regnu papale de 1260 dies-annu profetados posca in diversas formas in Dan. 7:25, 12:7 e Ap. 12:6-14; 11:2-3; 13:5.

Castiende in dae segus a sos eventos atuales in su cuntestu de s'antighidade

Pro cumprèndere bene ite est sutzedende, apo a pigare s'imàgine de unu tzineoperadore chi est filmende cun sa màchina fotogràfica sua un'iscena chi fiat sighende dae curtzu. A custu puntu s'istèsiat su zoom balangende cuota e su campu visivu s'allargat semper de prus. Gasi chi, aplicadu a s'istòria religiosa, s'ograda de s'Ispìritu vìgilat subra de s'intrea istòria religiosa de su cristianèsimu, de sos piticos cumintzos suos, sas oras de tribulia, su tempus de sos màrtires, finas a sa fine gloriosa sua signada dae sa torrada de s'abetadu Sarvadore.

Dan 11:33 e su prus sàbiu intre issos at a istruire medas. B'at unos cantos chi ant a sucùmbere  unu tzertu perìodu a s'ispada e a su fogu, a sa presonia e a su sachizo.

33a-  e su prus sàbiu intre issos at a istruire sa moltitudine

 Sos apòstolos de Gesùs Cristu, gasi comente Paolo de Tarso a su cale devimus 14 lìteras de sa noa alleàntzia. Custu nou annestru religiosu tenet nùmene “Vangelu”, overas Bona Novella de sa sarvesa oferta dae sa gràtzia divina a sos elettos. Custu s'Ispìritu nch'ispinghet a in antis in su tempus e su nou obietivu esaminadu devenit sa fide cristiana.

33b-  B'at unos cantos chi ant a sucùmbere  unu tzertu tempus a s'ispada e a su fogu, a sa presonia e a su sachizo.

  unu tempus aiat naradu s'Ispìritu a traessu de s'ànghelu e custa borta ant a èssere profetados 1260 longos annos ma suta de tzertos imperadores romanos Caligola, Nerone, Domiziano e Diocletzianu èssere cristianu significaiat dèvere mòrrere màrtire. In Ap. 13,10, s'Ispìritu ammentat sos tempos de sas esatziones papales romanas, narende: Si calicunu at a èssere giutu in cattività, at a andare a cattività; si calicunu ochit cun s'ispada, at a dèvere èssere ochidu cun s'ispada. Custa est sa perseveràntzia e sa fide de sos santos .

Dan 11:34 In su su momentu chi ant a fallire, ant a èssere agiuados unu pagu, e medas s'ant a unire a issos in s'ipocrisia.

34a-  Est difatis in custu perìodu de crudele domìniu de su pabadu chi est apartu s'agiudu de sos ipòcritas de custu versetto. S'identificatzione issoro si basat subra su disprètziu pro sos balores e sos cumandos insegnados dae Gesùs Cristu e, in custu casu, pro s'època presa de mìria, sa proibitzione de ochire cun s'ispada. Ripercorrendo s'istòria, si podet tando cumprèndere chi s'ampru movimentu protestante de su sèculu XV finas a sos dies nostras est istadu giudicadu ipòcrita de su giustu giùighe Gesùs Cristu. Su cumpletu abbandonu issoro partinde dae su 1843 at a èssere tando prus fàtzile de cumprèndere e atzetare.

Dan 11:35 Unos cantos sàgios s'ant a istesiare pro èssere purificati, purificati e imbiancati, finas a su tempus de sa fine, ca no at a bènnere finas a su tempus fissadu.

35a-  Unos cantos sàgios ant a rùere, pro chi potzant èssere purificati, purificati e imbiancati, finas a su tempus de sa fine

 A giudicare de custa afirmadura, sa norma de sa vida cristiana est sa proa e sa seletzione , a traessu de sa capatzidade de aguantare e subire persecutziones finas a sa fine de su mundu. Custu s'òmine modernu, abituadu a sa paghe e a sa tolleràntzia, non cumprendet prus nudda. Non reconnoschet sa vida sua in custos messàgios. Custu est su motivu pro cale ant a bènnere frunidos acrarimentos subra de custu argumentu in Apoc.7 e 9:5-10. Deus at programadu unu longu perìodu de paghe religiosa de sa durada de 150 annos beros, o “chimbe meses profetosos”, ma de su 1995 custu perìodu est acabadu e sunt torradas a comintzare sas gherras de religione. S'Islam ochit in Frantza e aterue in su mundu; e s'atzione sua est destinada a s'intensificare finas a infiammare sa terra intrea.

35b-  ca at a arribbare petzi a s'ora istabilida

 Custa fine at a èssere sa de su mundu e s'ànghelu nche narat chi perunu sinnu de paghe o de gherra permitet a nemos de la bìdere arribbare. Dipendet dae un'ùnicu fatore: su “ tempus signadu ” dae Deus, sa fine de sos 6000 annos dedicados a sa seletzione sua de sos elettos terrenos. E est ca mancant prus pagu de deghe annos a custu tèrmine chi Deus nch'at dadu sa gràtzia de connòschere sa data: su 20 martzu de su beranu chi pretzedet su 3 abrile 2030, est a nàrrere 2000 annos a pustis de sa morte espiatòria de Cristu. At a apàrrere balente e vitoriosu pro sarvare sos suos prescelti e distrùere sos rebellos assassinos chi cheriant los ochire.

Su regìmene papale catòlicu de sa Roma “cristiana”: su mannu persecutore de s'istòria religiosa de su mundu otzidentale.

Est versu de issu chi nche diat dèvere giùghere su modellu Antiochos 4. Su tipu at ammaniadu su suo antitipo e ite podimus nàrrere de custu paragone? Tzertamente subra de iscala fenomenale, su persecutore gregu aiat agidu  1090 dies beras, ma su pabadu imperverserà pro belle 1260 annos beros, superende gasi totu sos modellos istòricos.

Daniele 11:36 Su re at a fàghere custu chi at a chèrrere; s'at a esaltare, si glorierà subra totu sos de sos e at a nàrrere cosas incredìbiles contra su Deus de sos deos; at a prosperare fintzas a cando s'ira no at a èssere acumprida, ca custa chi est istadu detzìdidu s'at a acumprire.

36a-  Sas paràulas de custu versetto abarrant ambìguas e podent ancora èssere adatadas a su re gregu e a su re papale romanu. L'istruturat rivelatrice de sa profetzia devet èssere cun coidadu cuada a sos letores superfitziales. Una pitica minuda designat nointames s'obietivu papale; est pretzisione: ca custu chi est detzìdidu s'at a realizare. Custa tzita riecheggia Daniele 9:26: A pustis de sas sessantaduas chidas, un'Untadu at a èssere stroncato e no at a tènnere nudda pro sese. Su pòpulu de unu prìntzipe chi at a bènnere at a distrùere sa tzitade e su santuàriu santu , e sa fine issoro at a bènnere comente a unu dilùviu; Si detzidet chi sas devastatziones (o desolatziones) ant a durare finas a sa fine de sa gherra .

Dan 11:37 No at a respetare sos de sos de sos sos babbos, nen su deus chi si compiace de sas fèminas; no at a tènnere respetu pro calicunu deus, ca at a glorificare si matessi mescamente.

37a-  No at a respetare sos de sos de sos sos babbos

 Eccolo, sa pitica minuda chi crarit s'abbistesa nostra. Tenimus inoghe sa proa formale chi su re presu de mìria de sas paràulas suas non podet èssere Antioco 4 chi teniat riguardu pro sos de sos de sos sos babbos e intre custos su prus mannu, Zeus su deus de sos de sos de s'Olimpo a su cale aiat ofertu su tèmpiu ebràicu de Gerusalemme. Otenimus gasi sa proa innegàbile chi su re presu de mìria est in manera efetiva su regìmene papale romanu de s'era cristiana. Dae como in susu totu sas paràulas riveladas ant a pertocare duncas custu re diferente de Dan.7 e impudente e abbistu de Dan.8; Agiungo custu re devastante o desolante de Dan.9:27. Sos “istàdios de su razu” suportant totus la testat de un'òmine pontifìtziu , piticu e arrogante postu a su vertice de sas dominatziones.

 Sa Roma papale respetaiat sos de sos de sos sos babbos? Ufitzialmente no, ca sa cunversione sua a su cristianèsimu l'aiat giutu a abbandonare sos nùmenes de sas divinidades paganas romanas. Nointames, aiat mantentu sas formas e s'istile de su cultu issoro: sas imàgines isculpidas, isculpidas o modelladas dae in antis sas cales sos adoradores suos s'inchinano e s'inginocchiano pro pregare. Pro preservare custu cumportamentu cundennadu dae Deus in totus sas leges suas, at rèndidu sa Bìbbia inaccessibile a sos comunos mortales e at eliminadu su segundu de sos deghe cumandamentos de su Deus bividore ca proibit custa pràtica e rivelat sa punitzione prevista pro sos suos trasgressori. Chie podet chèrrere cuare su castigu deretu si non su bundu? Sa personalidade de su regìmene pontifìtziu torrat tando in s'àmbitu de sa definitzione proposta in custu versetto.

37b-  ne a sa divinidade chi delizia sas fèminas

 Est pessende a sa religione pagana romana abbandonada dae su papismo chi s'Ispìritu de Deus èvocat custu scabroso sugetu. Ca at bortadu sos coddos a s'eredade sua in manera dichiarada sessuale pro manifestare balores de santidade. Custa divinidade sugerida est Priapo, lu faghe·lu maschile onoradu comente a divinidade de sos babbos paganos de sa crèsia de Roma. Era ancora un'eredade de su pecadu gregu. E pro segare cun custa eredade sessuale, amparat tropu sa puresa de sa petza e de s'ispìritu.

Dan 11:38 Comente si siat at a onorare su deus de sas fortilesas subra de su suo piedistallo; a custu deus, chi sos sos babbos non connoschiant, at a rèndere donu cun oro e prata, cun pedras pretziosas e ogetos pretziosos.

38a-  Comente si siat at a onorare su deus de sas fortilesas subra de su suo piedistallo

 Naschet unu nou deus paganu: su deus de sas fortilesas . Su suo piedistallo est in sa mente umana e s'artària sua est arta cantu s'impressione lassada.

Sa Roma pagana aiat costruidu tèmpios paganos abertos a totu sos bentos; fiant sufitzientes sos capitellos sustentados dae colunnas. Ma aderende a su cristianèsimu, Roma mirat a sostituire su modellu ebràicu distrutu. Sos ebreos teniant unu tèmpiu serradu dae s'aspetu balente chi daiat glòria issoro e prestìgiu. Roma duncas l'at a imitare e at a costruire ateretantu aiat pedidu romànicas sìmiles a casteddos fortificados, ca regnat s'insicurezza e sos Sennores prus ricos fortificant sas abitòrios issoro. Roma faghet su matessi. Aiat costruidu sas crèsias suas in istile austeru finas a s'època de sas catedrales, e inie totu aiat cambiadu. Sos coberturas retundados devenint fritzas chi puntant cara a su chelu, e custu, semper prus in artu. Sas fatzadas esternas assument s'aspetu de merletti, sunt arrichidas dae vetrate de totu sos colores chi giughent a s'internu una lughe cangiante chi impressionat celebranti, fideles e visitadores.

38b-  at a rèndere donu a custu deus, chi sos sos babbos non connoschiant, cun oro e prata, cun pedras pretziosas e ogetos pretziosos.

 Pro las rèndere galu prus galanos, sos muros internos benint adornate cun oro, prata, perlas pretziosas, ogetos gastosos : sa prostituta Babilònia sa manna de Ap.17:5 ischit comente a si pònnere in mustra pro atràere e atirare sos clientes suos.

Su beru Deus non si lassat sedurre ca custa magnificenza non sos giova. In sa profetzia sua denùntziat custa Roma papale cun sa cale no at mai tentu su mìnimu raportu. Pro issu, sas crèsias romànicas suas o gòticas non so àteru chi divinidades paganas chi serbint petzi a sedurre sas persones ispirituales chi l'istèsiant: naschet unu nou deus: su deus de sas fortilesas e seduce moltitudini chi creent de àere agatadu Deus intrende a sas muros suos. suta bòvedas sproporzionatamente artos.

Daniele 11:39  Est cun su deus istràngiu chi at a agire contra sos logos fortificados E aiat traballadu a sa fortificatzione de sas fortilesas cun su deus istràngiu e at a prenare de onores cussos chi l'ant a reconnòschere, los at a fàghere dominare subra de medas, at a distribuire terras a issas pro acumpensu.

39a-  E aiat traballadu a sas fortificatziones de sas fortilesas cun su deus istràngiu

 Pro Deus, b'at unu solu Deus ativu in cara a issu, est a nàrrere chi l'est angenu : est su diàulu, Satana, contra su cale Gesùs Cristu at postu in guàrdia sos apòstolos suos e sos dischentes suos. In su testu ebràicu non si tratat de “agire contra”, ma de “fàghere a”. Su matessi messàgiu at a bènnere letu in Apocalisse 13:3, in sa forma: ...su dragone l'aiat dadu su suo pòdere, su tronu suo e una grandu autoridade . Su dragu chi est su diàulu in Apoc.12:9 ma in su matessi tempus sa Roma imperiale segundu Apoc.12:3.

 In prus, cunvertende·si a sa religione cristiana, s'autoridade romana aiat adotadu su beru Deus chi sas fiat angenu ca era in manera originària su Deus de sos Giudei, de sos ebreos discendentes de Abramo.

39b-  e colmerà de onores cussos chi l'ant a Reconnòschere

 Custos onores sunt religiosos. Su pabadu giughet a sos res chi lu reconnoschent comente a rapresentante de Deus subra de sa terra, su sigillu de s'autoridade divina pro s'autoridade pròpia. Sos res devenint a beru re solu cando sa Crèsia los at cunsagrados in una de sas fortilesas divinizadas suas , in Frantza, a Saint-Denis e a Reims.

39c-  los at a fàghere dominare subra de medas

 Su pabadu assignat su tìtulu imperiale chi designat unu re soberanu chi dòminat subra de sos unos àteros res vassallos. Sos prus famados: Càralu Mannu, Càralu V, Napoleone I , Hitler.

39d-  at a distribuire issos sa terra comente a acumpensu.

 Custa superpotenza temporale terrena e tzeleste, segundu s'afirmadura sua, s'adataiat bene a sos res de sa terra. Ca at risòlvidu sas pàrreres contràrios issoro, mescamente in contu de sas terras conchistadas o iscobertas. Fiat istadu gasi chi in su 1494, Lisandru VI Bòrgia, su peus de sos pabas, unu mortore in càrriga, fiat istadu induidu a fissare una lìnia meridiana pro cumpartzire intre Ispagna e Portugallu s'atributzione e su possessu de su territòriu de su Sud Amèrica torradu a iscobèrrere finas dae s'antighidade.

Sa De tres Gherras Mundiales o 6a trumba de Rev.9 .

Reduit s'umanidade de su tres unu de sa populatzione sua e, ponende fine a s'indipendèntzia natzionale, ammàniat su regìmene universale chi at a instaurare sa grandu calamidade definitiva annuntziada in s'Apo.1. Intre sos atores cravosos b'at s'Islam in sos paisos musulmanos, duncas b'ofèrgio sa bisione bìblica subra de custu argumentu.

      Su ruolu de s'Islam

S'Islam esistet ca Deus nde tenet bisòngiu. Non sarveis, custu ruolu imbarat petzi subra de sa gràtzia giuta dae Gesùs Cristu, ma corfire, ochire, degollare sos inimigos suos. Giai in s'antiga Alleàntzia, pro punire s'infedeltà de Israele, Deus fiat ricùrridu a su pòpulu “filisteu”. In su contadu, pro punire s'infedeltà cristiana, faghet apellu a sos musulmanos. A s'orìgine de sos musulmanos e de sos àrabos b'at Ismaele, fìgiu de Abramo e Agar, sa tzeraca egitziana de Sara, sa mugere. E giai a cuddu tempus Ismaele era in chertat cun Isacco, su fìgiu legìtimu. Tantu est beru chi cun su cunsensu de Deus, subra de recherta de Sara, Agar e Ismaele fiant istados cassados dae s'acampamentu de Abramo. E Deus si pigaiat cura de sos espèllidos, sos cales discendentes, frades a un'ala, diant àere mantentu un'atitudine ostile cara a sa posteridade de Abramo; su primu, ebreu; su segundu, in Gesùs Cristu, cristianu. Aco' comente a Deus aiat profetadu in contu de Ismaele e a sos discendentes àrabos suos in Gen. 16:12: “ At a èssere comente a un'àinu agreste; sa manu sua at a èssere contra totus e sa manu de totus at a èssere contra de issu; e at a istare in cara in totus sos sos frades ”. Deus cheret fàghere connòschere sos pensamentos suos e su cabu suo subra de sas cosas. Sos elettos de Cristu devent connòschere e cumpartzire custu disinnu de Deus chi impreat sos pòpulos e sas potèntzias de sa terra segundu sa suprema voluntade sua. Andat notadu chi su profeta Maoma, fundadore de s'Islam, fiat naschidu a sa fine de su sèculu VI a pustis de s'istitutzione de su pabadu catòlicu romanu in su 538. S'Islam pariat atacare su catolitzèsimu paganu e sos cristianos in generale cando beniant corfidos dae sa maleditzione de Deus. . E gasi est in su 7 martzu 321, de cando s'imperadore Costantinu I aiat fatu abbandonare su pasu sabàticu de sa de sete dies in favore de sa prima die sua dedicadu a su “sole invitto” (Sol Invictvs), s'atuale domìniga nostra. Comente medas cristianos oe, Costantinu cheriat erroneamente signare una segadura intre cristianos e ebreos. At criticadu sos cristianos de su tempus suo pro tènnere giudaizzato onorende su santu sàbadu de Deus. Custu cabu ingiustificato bènnidu de unu re paganu est istadu pagadu e at a sighire a èssere pagadu finas a sa fine cun sos castigos de sas “ sete trumbas ” rivelados in Apocalisse 8 e 9, unu susseguirsi sighidu de disacatos e tragèdias. Sa punitzione finale at a arribbare suta forma de terrorosa disillusione, cando Gesùs Cristu at a apàrrere pro remòvere sos Elettos suos dae sa terra. Ma su tema in pessu chi tratadu, su de sa “De tres Gherras Mundiales”, est issu matessi su ses unu de custos castigos divinos profetados in cales s'Islam est un'atore importante. Ca Deus aiat profetadu fintzas in contu de Ismaele, narende in Gen. 17:20: “ Cantu a Ismaele, t'apo ascurtadu. Aco', deo l'apo a beneìghere, l'apo a rèndere fecondo e l'apo a multiplicare in manera estrema; at a generare dòighi printzìpios e deo apo a fàghere de issu una grandu natzione ». Serro custa parèntesi pro torrare a leare s'istùdiu in Dan.11:40.

Daniele 11:40 In su tempus de sa fine, su re de su sud l'at a corfire . E su re de su nord li s'avventerà adosso comente a una traschia, cun carros, cun cadderis e cun medas naves; at a intrare a su paisu, s'at a ispartzire comente a unu trainu e strariperà.

40a-  Pro como de sa fine

 Custa borta est a beru sa fine de s'istòria umana; sa fine de sos tempos de sas atuales natziones de sa terra. Gesùs at annuntziadu custa borta, narende in Matteo 24:24: Custa bona noa de su regnu at a èssere preigada in totu su mundu comente a testimonia a totu sas natziones. Tando at a arribbare sa fine.

40b-  su re de su sud l'at a Corfire

 Inoghe bisòngiat ammirare s'immensa sottigliezza divina chi permitet a sos tzeracos suos de cumprèndere custu chi restat cuadu a sos unos àteros èsseres umanos. In manera aparente, ma petzi in aparèntzia, sa cuntierra intre sos res Seleuci e sos res Lagidi paret torrare a leare e sighire in custu cara a, chi non diat pòdere èssere prus fuorviante. Ca in realidade semus essidos dae custu cuntestu dae sos versetti 34 a 36 e su momentu de sa fine de custu nou cunfrontu pertocat s'era cristiana de su regìmene catòlicu pontifìtziu e de su protestantèsimu universale chi est intradu a s'alleàntzia ecumènica sua. Custu cambiamentu de cuntestu nch'imponet de ridistribuire sos ruolos.

 In su ruolu de “ issu ”: s'Europa catòlica papale e sas religiones cristianas a issa alleadas.

 In sos pannos de su “ re de su sud ”: s'Islam conquistatore chi devet cunvertire sos èsseres umanos cun sa fortza o los reduire in iscravidade, segundu sas atziones ghiadas dae su suo fundadore Maoma.

 Notamus inoghe su sèberu de su verbu: si tumbare ; in ebràicu “nagah” chi signìficat corfire cun sas corna. Comente agetivu designat un'aggressore furiosu chi a parusu corfit. Custu verbu s'adatat in manera perfeta a s'Islam àrabu chi, de sa fine de sa Seconda Gherra Mundiale, at sighidu a agredire su mundu otzidentale in manera sighida. Sos possìbiles verbos “ lutare, lutare, si tumbare ” inditant una curtzesa meda ravvicinata, dae inoghe s'idea de bighinadu natzionale o bighinadu de tzitade e caminos. Ambas possibilidades cunfirmant s'Islam, bene raighinadu in Europa a càusa de su disinteressu religiosu de sos europeos. Sos chertos si sunt intensificadas a pustis de sa torrada de sos ebreos in Palestina in su 1948. Sa difìtzile situatzione de sos palestinesos at contrapostu sos pòpulos musulmanos a sos coloniales cristianos otzidentales. E, in su 2021, sos atacos islamistas creschent e creant insicurezza intre sos pòpulos europeos, in primis sa Frantza, ex colonizadore de sos pòpulos nordafricanos e africanos. S'at a averguare un'iscontru natzionale prus mannu? Fortzis, ma non in antis chi sa situatzione interna si guastet a su puntu de prodùere brutales iscontros intre grupos subra de sa terra de sa metròpoli matessi. Cudda die sa Frantza s'at a agatare in una situatzione de gherra tzivile; in realidade, una gherra in manera autèntica religiosa: Islam contra Cristianèsimu o miscredentes sena Deus.

40c-  E su re de su nord si scaglierà susu de issu comente a una traschia , cun carros e cadderis e cun medas naves

 In Ez.38,1, custu re de su nord si mutit Magog, prìntzipe de Rosh (Rùssia) de Meshech (Mosca) e Tubal (Tobolsk) e leghimus in su versetto 9: E tue as a artziare, as a bènnere comente a unu traschia , as a èssere comente a una nue chi at a cugugiare sa terra, tue cun totus sas tuas schiere e medas pòpulos cun tegus.

Ridistributzione de sos ruolos: in su ruolu de su “ re de su nord ”, sa Rùssia ortodossa e sos alleados musulmanos suos . Fintzas in custu casu, su sèberu de su verbu “ tourera sur issu ” sugerit un'improvisu e massitzu atacu a ispantu de su chelu. Mosca, sa capitale de sa Rùssia, est difatis bene a tesu de Bruxelles, sa capitale europea, e de Parigi, sa punta sua dae diamante militare. Sa prosperidade europea at rèndidu tzurpos sos leaders suos, a su puntu de sottovalutare su potentziale militare de sa balente Rùssia. At a afilare in s'agressione sua aeroplanos e mìgias de carros armados subra de segadas terrestres e una moltitudine de naves de gherra marinas e sutamarinas. E pro chi sa punitzione bèngiat espressada cun fortza, custos leaders europeos no ant sessadu de umiliare sa Rùssia e sos leaders suos, de su focoso Vladimir Zhirinovsky a su suo nou atuale “Tzar”, Vladimir Putin (Vladimir: prìntzipe de su mundu in russu).

 Individuados sos atores, sos tres “re” interessados s'ant a cunfrontare in sa chi si cunfigurat comente a una de sete “ Gherras de Sìria” in sa cale at a èssere interessadu su nou Israele natzionale; chi su versetto sutzessivu at a cunfirmare. Ma  su momentu su “re” ( issu ) atacadu dae sa Rùssia est s'Europa de su Tratadu de Roma.

40d-  at a sobrare in sas terras, s'at a allargare comente a unu trainu e strariperà.  Sa chi ischitzat primatzia sua militare cunsentit a sa Rùssia de invàdere s'Europa e nd'ocupare s'intrea estensione territoriale. In cara a custu, sas tropas frantzesas non podent cumpètere; sunt incarcados e distrùidos.

Daniele 11:41 At a intrare a sa terra prus bella e medas ant a rùere; ma Edom, Moab e sos capos de sos fìgios de Ammon ant a èssere liberados dae sas manos suas.

41a-  At a intrare a su paisu prus bellu e medas ant a Sucùmbere

 S'espansione russa acontesset cara a sud ue s'agatat Israele , alleadu de sos paisos otzidentales, ateretantu invàdidu dae sas tropas russas; Sos ebreos ant a mòrrere comente si siat.

41b-  ma Edom, Moab e su capu de sos fìgios de Ammon ant a èssere liberados dae sas manos suas

 Custa est una cunsighèntzia de sas alleàntzias militares chi ant a pònnere custos nùmenes, chi rapresentant sa moderna Giordània, de s'ala russa. In su 2021, sa Rùssia est giai s'alleadu ufitziale de sa Sìria, chi armat e amparat.

Daniele 11:42 E issu at a tèndere sa manu subra de diversos paisos, e su paisu de Egitu non scamperà.

42a-  Est petzi partinde dae su 1979 chi custa cunfiguratzione polìtica est arribbada a cunfirmare sa profetzia. Ca cuddu annu, a Camp David in sos Istados Unidos, su presidente egitzianu Anwar El Sadat aiat istrintu ufitzialmente un'alleàntzia cun su primu ministru israelianu Menachem Begin. Su sèberu istratègicu e polìtica fata in cuddu momentu fiat istadu sa de abbratzare sa càusa de sos prus fortes de turnu ca Israele fiat a forte sustentadu dae sos Istados Unidos. Est in custu sentidu chi s'Ispìritu de Deus l'imputat s'initziativa de chircare de “ isfugire ” a sa ruina e a su disastru. Ma cun su tempus, sa partida càmbiat de manu, e Israele e Egitu s'agatant, de su 2021, belle abbandonados dae sos Istados Unidos. Sa Rùssia imponet sa lege sua a sa regione siriana.

Daniele 11:43 At a possedire sos tesoros dae oro e dae prata e totu sas cosas pretziosas de s'Egitu; l'ant a sighire sos Lìbicos e sos Etìopes.

43a-  At a devènnere meres de sos tesoros dae oro e dae prata e de totu sas cosas pretziosas de s'Egitu

 Gràtzias a sos intròitos derivantes de sos pedàgios pagados pro s'impreu de su Canale de Suez, s'Egitu si fiat arrichidu in manera notèvole. Ma custa richesa est bona petzi a tempus de paghe ca a tempus de gherra sas rotas cummertziales devenint desertas. S'Egitu s'est arrichidu gràtzias a su turismu. De sos bator àngulos de sa terra, sa gente benit a cuntemplare sas piràmides suas, sos museos arrichidos suos dae sas continas iscobertas de tumbas egìtzias cuadas sottoterra finas dae s'antighidade. In custas tumbas, sa de su giòvanu re Tutankhamon aiat riveladu ogetos in oro massitzu de balore disconnotu. Sa Rùssia at a agatare tando in Egitu calicuna cosa pro satisfàghere su disìgiu suo de botinu de gherra.

      A sa fine de su sàbadu de su 22 ghennàrgiu 2022, s'Ispìritu m'at giutu un'argumentu chi cunfirmat sena possibilidade de discussione s'interpretatzione chi deo do de Daniele 11. Notamus in sos duos versetti 42 e 43 s'importu de su craru mentovu non codificadu, de su nùmene “ Egitu ” chi in custu cuntestu est unu paisu diferente de su chi benit mutidu “ re de su sud ”. Nointames, in sos versetti dae 5 a 32, su lagido “Egitu ” de sos Tolomei benit mascherato ma identificadu comente a “ re de su sud ”. Su cambiamentu de su cuntestu istòricu est tando cunfirmadu e dimustradu inconfutabilmente . Movende de su cuntestu de s'antighidade, su contadu de Daniele 11 si concruit cun “ su tempus de sa fine ” de su mundu, in cale su “ Egitu ”, alleadu de su campu otzidentale cristianu e agnòsticu de su 1979, est su bersàlliu de su nou “ re de su sud ”, est a nàrrere s'Islam gherrianu, e mescamente su de su nou “ re de su nord ”, s'Ortodossia russa.

43b-  l'ant a sighire sos Lìbicos e sos Etìopes

 Su tradutore at traduidu curreta sas paràulas " Puth e Cush " de sa profetzia chi designant pro sa "Lìbia" sos paisos musulmanos situados a nord de su Sahara, sos paisos costeris de sa costa africana e pro s'Etiòpia, s'Àfrica niedda, totu sos paisos situados a sud de su Sahara. su Sahara. Unu grandu nùmeru de issos aiat atzetadu e aiat adotadu fintzas s'Islam; s'in casu de sa Costa de Marfilu, cun sa complitzidade de su presidente frantzesu Nicolas Sarkozy, a su cale si devet fintzas su caos lìbicu.

 Gasi, corfidu dae sa Rùssia, sa " Egitu " devenit sa preda de totu sos furones, e sos gurturjos musulmanos, sos frades, falant a susu de issu pro ripulirne su mortu e si pigare s'ala issoro de su botinu chi ancora li restat, a pustis de sa puntura russa.

 Tzitende craramente “ Lìbia e Etiòpia ”, s'Ispìritu designat sos alleados religiosos africanos de su “ re de su sud ” chi diat andare identificadu cun s'Aràbia, ue su profeta Maoma aiat apartu in su 632, pro difùndere, finas dae sa Mecca, sa noa religione sua mutida Islam. Est sustentadu dae sa balente Turchia, chi est torrada, in custu cuntestu finale, a un'aficu religiosu musulmanu fundamentalista, conquistatore e vendicativo, a pustis de s'umiliatzione de sa momentànea sutamissione sua a sos balores seculares otzidentales. Ma unos àteros paisos musulmanos, non situados in su “ sud ”, comente a s'Iràn, su Pakistàn, s'Indonèsia, si podent unire a su “ re de su sud ” pro gherrare sos pòpulos otzidentales cun balores morales odiados dae totu sos pòpulos musulmanos. Custu òdiu est in beridade petzi su de su beru Deus Gesùs Cristu disprezzato de sos cristianos otzidentales. Punit gasi, a traessu de s'Islam e s'Ortodossia, s'infedeltà ebràica, catòlica, ortodossa, protestante e finas avventista in su mundu otzidentale; totu sa fide monoteista culpèvole in sos cunfrontos suos.

Daniele 11:44 Ant a bènnere noas dae s'oriente e dae su setentrione e l'ant a assustare, e issu at a essire cun grandu ira pro distrùere e distrùere moltitudini.

44a-  Noas de s'est e de su nord ant a bènnere a l'assustare

 Custos duos puntos cardinales “ est e nord ” pertocant petzi su paisu russu, a segunda chi bèngiat mentovadu dae s'Europa papale o dae Israele, ca sa profetzia los designat comente a atacados posca de sa Rùssia in sos versetti 40 e 41. Custu signìficat chi sa timoria mentovadu acudit dae su territòriu russu, ma ite podet assustare unu sìmile conquistatore? Ite est sutzèdidu a su paisu Suo de l'assustare gasi tantu? Sa risposta no est in su libru de Daniele, ma in Apocalisse 9, chi rivelat e pigat de mìria sa religione protestante sa cale roccaforte globale est in sos Istados Unidos. S'arcanu at a devènnere prus craru tenende contu de custa esistèntzia de sos Istados Unidos. De s'annu 1917, cando sa Rùssia rebella aiat adotadu su regìmene sotzialista suo e comunista, unu divàriu l'aiat separadu durevolmente de sos Istados Unidos capitalistas imperialistas. S'indivìduu non si podet arrichire a ispesas de su bighinu suo si est comunista; aco' ca sos duos sèberos sunt inconciliabili. Suta de sas chisinas de sa paghe, sos fogos de s'òdiu criant e pedint de èssere espressados. Petzi sa cuncurrèntzia e sa minetza nucleare sunt resèssidas a prevènnere su peus. Fiat s'echilìbriu de su terrorismu nucleare. Sende chi, sena impreare armas nucleares, sa Rùssia at a Conchistare Europa, Israele e Egitu. Essende segadu s'echilìbriu, sos Istados Unidos s'ant a intèndere trampados e minetzados e, pro reduire su nùmeru de sos mortes issoro, ant a intrare in gherra, corfende in manera tosta pro primos. Una destruidura nucleare de sa Rùssia diat causare timoria intre sos esèrtzitos russos ispartos in sos territòrios ocupados.

44b-  e at a essire cun grandu furore pro distrùere e sterminare moltitudini.

 Finas a cuddu momentu sa Rùssia at a tènnere un'ispìritu de conchista e de sachizo, ma de repente s'istadu suo de ànimu at a cambiare, l'esèrtzito russu no at a tènnere prus una pàtria a cale torrare e sa disisperu suo s'at a trasformare in su disìgiu de “distrùere e sterminare moltitudini ”; chi at a èssere su “ tres unu de sos òmines ochidos ” de sa 6a trumba de Ap.9. Totu sas natziones frunidas de armas nucleares ant a èssere tando custrintas dae sos fatos a las impreare contra sos issoro potentziales inimigos personales.

Dan 11:45 Issu pianterà las tirat de su palatzu suo in mesu de sos mares, cara a su monte gloriosu e santu; posca at a arribbare a sa fine, sena perunu chi l'agiuet.

45a-  Pianterà las tirat de su palatzu suo in mesu de sos mares, cara a su monte gloriosu e santu

 Tirat intre sos mares , ca sos palatzos suos non sunt prus subra de sa terra. Sa situatzione disperada de sas tropas russas est descrita craramente de s'Ispìritu chi las at cundennadas a custu destinu. Suta de su fogu de sos aversàrios issoro benint refudados in sa terra de Israele. Odiados dae totus, no aiant benefitziadu de calicunu amparu nen piedade e fiant istados sterminati in terra ebràica. Sa Rùssia at a pagare gasi una grae chertat chi Deus las atribuit de s'amparu suo a sos inimigos ispirituales de Israele in s'antiga alleàntzia, pro como de sa sua deportazione a Babilònia. Bendiat caddos a su pòpulu de Tiru, tzitade de lussùria pagana. Ezechiele 27:13-14 cunfirma chi Deus narat a Tiru: Iavan, Tubal (Tobolsk) e Meshech (Mosca) cummertziaiant cun tegus; daiant iscraos e utensili de ràmene in càmbiu de sos benes tuos. Sos de sa domo de Togarma (Armènia) rifornivano sos mercados bostros de caddos, cadderis e mulos. Era fintzas un'ostàculu cummertziale pro sos ebreos chi cummertziaiant cun issu: Ezechiele 27:17: Giuda e sa terra de Israele cummertziaiant cun tegus; daiant su trigu de Minnith, sa pasta frolla, su mele, s'ògiu e su bàlsamu, in càmbiu de sos benes tuos. Tiru s'est tando arrichida a ispesas issoro. Prus tardu, in Ezechiele 28:12, suta de su tìtulu “ re de Tiru ”, Deus faeddat diretamente a Satana. Cumprendimus chi siat istadu issu a aprofitare de su lussu e de sa richesa acumulados in sas grandu tzitades paganas chi lu serbiant suta de sas sembianze de plùrimas divinidades paganas, prusaprestu inconsciamente, ma semper e in totue in formas de cultu chi Deus cunsìderat abominevoli. Porta subra de su coro su pesu de una frustratzione acumulada, fintzas, in su cursu de sèculos e millènnios de istòria umana. Custa frustratzione giustìficat s'arrenegu suo chi benit in parte isboidada suta forma de custa ùrtima cuntierra internatzionale in manera orrorosa distruidore.

 Ma custu arrenegu divinu contra sos tràficos mercantiles de sos tempos antigos nche cumbidat a cumprèndere ite Deus potzat pessare de sos tràficos internatzionales cuntemporàneos in unu cuntestu internatzionale de su totu costruidu subra de s'economia de mercadu. Pesso chi sa destruidura de sas turres de su World Trade Center a New York su 11 cabudanni 2001 siat una risposta. Tantu prus chi, in Apoc. 18, sa profetzia sutalìniat su ruolu dannosu de s'arrichimentu dèvidu a su cummèrtziu e a sos iscàmbios internatzionales dae in antis sos cales crollat cale si chi siat regulat o diritu religiosu divinu tantu mannu est s'empietà.

A sa fine de su 11 Dan s'aversàriu ereditàriu de sos Istados Unidos, sa Rùssia, benit annichiladu. Custu at a dare issos tando unu podere assolutu subra de totus sos subravìvidos a sa cuntierra internatzionale. Dannos a sos bintos! At a dèvere inchinarsi e si sutamìtere a sa lege de su binchidore in totue s'agatet subra de sa terra, subravivende. 

    Daniele 12

Dan 12:1 In cuddu tempus at a Pesare Michele, su mannu prìntzipe, difensore de sos fìgios de su pòpulu tuo; e at a èssere unu tempus de dificultade, comente a non ce nd'est istadu dae cando esistiant sas natziones finas a cuddu tempus. In cuddu tempus sos de su pòpulu tuo chi ant a èssere agatados iscritos in su libru ant a èssere sarvados.

1a-  In cuddu momentu at a Pesare Michele,

 Custu momentu est su de sa fine de su mundu cando, tenende s'ùrtima paràula, Gesùs Cristu torrat a sa glòria e in sa potèntzia de sa divinidade sua a longu cuntestada dae sas religiones cuncurrentes. Leghimus in Apocalisse 1:7: Aco', issu benit cun sas nues. E ogni ogru l'at a bìdere, fintzas sos chi su trafissero; e totu sas tribùs de sa terra ant a fàghere cordoglio pro issu. EJA. Amen! Nos devimus abituare a custa idea, ca pro cadaunu de sos ruolos suos, Deus s'est dadu unu nùmene diferente, motivu pro cale in Daniele e Apocalisse 12:7 si presentat comente a Michele, su capu supremu de sa vida angelica tzeleste, chi li dat autoridade subra de su diàulu e subra de sos dimònios. Su nùmene suo, Gesùs Cristu, lu rapresentat petzi pro sos elettos de sa terra chi issu est bènnidu a sarvare suta de custu nùmene. 

1b-  su grandu leader,

 Custu mannu condottiero est duncas YaHWéH Michele Gesùs Cristu e est in issu chi, in sa sua caraterizada sfacciataggine, su regìmene pontifìtziu at dogadu a avantàgiu suo, sa missione sua de perpètuu intercessore tzeleste finas a su 1843, custa de s'annu 538, torrat a artziare a su cumintzu de su regìmene pontifìtziu e s'insediamentu suo in sa tzitade de Roma, acanta su Palatzu de su Laterano subra de su Monte Celio. Custu argumentu est istadu tratadu in Daniele 8.

1c-  su difensore de sos fìgios de su pòpulu tuo;

 Unu difensore intervenit cando b'at un'atacu. E gasi at a èssere  sas ùrtimas oras de vida terrena de sos elettos abarrados fideles, finas cundennados a morte de sos ùrtimos rebellos. Inoghe podimus agatare totu sos modellos propostos in sos contados de Daniele ca s'acumprant in una situatzione finale tràgica. In custa ùrtima grandu calamidade , rivivremo sos interventos miraculosos contados in Dan.3, sa fornace e sos bator pessonàgios suos bividores, in Dan.5, sa catura de Babilònia sa manna a banda de Deus, in Dan.6, sos leones resos innòcuos ma fintzas sa fine de sa grandu calamidade prefigurata de sa chi aiat corfidu sos ebreos in su – 168, su 15 Kisleu, est a nàrrere su 18 nadale, in die de sàbadu.

1d-  e at a èssere unu tempus de amargura, comente a non bi fiat istadu dae cando esistiant sas natziones finas a cuddu momentu.

 A giudicare de custa afirmadura, s'ùrtima grandu calamidade at a superare cudda de sos ebreos organizada dae sos gregos. A beru, sos gregos poddaiant petzi sos ebreos chi agataiant pro caminu o in domos issoro. A sa fine de su mundu sas cosas sunt meda diversas e sa tecnologia moderna cunsentit su controllu assolutu subra de sas persones chi bivent subra de sa terra. Impreende tècnicas de rilevamentu umanu, podimus duncas agatare cale si siat in totue, in cale si siat logu si cuet. Est duncas possìbile istabilire cun pretzisione elenchet de persones chi s'oponent a sos òrdines decretados. In custu cuntestu finale, su sradicamento de sos elettos at a èssere rèndidu umanamente possìbile. Cando chi prenos de fide e isperu in sa liberatzione issoro, sos elettos ant a bìvere oras dolorosas; pro sos chi ant a èssere ancora lìberos, privados de totu, sos àteros ant a èssere in sos càrtzeres rebellos in isetu de s'esecutzione issoro. S'amargura at a regnare in sos coros de sos funtzionàrios eletos chi ant a bènnere maletratados si no aia ochidu.

1e-  In cuddu tempus, sos de su pòpulu tuo chi s'ant a agatare iscritos in su libru ant a èssere sarvados.

 Est su libru de sa vida, ca sena computer Deus at fatu un'elencu fintzas de totu sas creaturas chi Adamo e Eva e sos discendentes issoro ant generadu. A sa fine de sa vida de ogni persone, su destinu finale est istadu detzìdidu dae Deus chi at mantentu duos elencos: su de sos elettos e cuddu de sos rùidos , segundu sos duos caminos presentados a s'umanidade in Deut. 30,19-20: Deo muto chelu e terra siant oe testimòngias contra de bois: deo pòngio dae in antis bois sa vida e sa morte, sa beneditzione e sa maleditzione. Sèberas sa vida, ca bios tue e sa discendèntzia tua, amare su Sennore deus Tuo, ubbidire a sa boghe sua e aderire a issu: ca de custu dipendet sa vida tua e su perlongamentu de sos dies tuas... Est segundu sa sèberu suo pro su malu chi su destinu finale de su papismo romanu, brusiadu in su fogu , b'at riveladu in Daniele 7:9-10; custu a càusa de sas paràulas suas arroganti cara a su Deus de sos de sos segundu Dan. 11:36.

      In Ap.20:5, sa torrada de Cristu est acumpangiadu dae sa risurrezione de sos mortos in Cristu chi est mutida sa prima risurrezione : Biados e santos sunt cussos chi partètzipant a sa prima risurrezione , ca susu de issas sa segunda mortas non tenet pòdere. .             

Dan 12:2 Medas de sos chi dormint in su prùere de sa terra si risveglieranno, unos cantos pro sa vida eterna, unos àteros pro su vituperio e sa birgòngia eterna.

2a-  Medas de cussos chi dormint in su prùere de sa terra si risveglieranno, unos cantos a sa vida eterna,

      Notemus innanzitutto chi in sa comuna normalidade sos mortos dormint bene in su prùere de sa terra e no in unu meravigiosu paradisu o in un'inferru ardente comente insegnant e creent sas farsas religiones cristianas o paganas. Custu crarimentu ripristinat su beru status de sos mortos comente a insegnadu in Etc. 9:5-6-10: Pro totus cussos chi bivent b'at isperu; e fintzas unu cane biu est mègius de unu leone mortu. Sos bios, difatis, ischint chi ant a mòrrere; ma sos mortos no ischint nudda, e pro issos non b'at prus paga, ca sa memòria issoro est ismentigada. E s'amore issoro, s'òdiu issoro e sa cumbidare issoro sunt giai peritos; e no ant a tènnere mai prus ala in nudda de custu chi si faghet suta de su sole . … Cale si siat cosa sa manu tua agatet a chi fàghere cun sa fortza tua, faghe·lu; ca non b'at traballu, nen pensamentu, nen connoschimentu, nen sabiduria in s'inferru, ue tue andas. ( Residèntzia de sos mortos chi est su prùere de sa terra ).

      Non b'at pensamentu a pustis de sa morte ca su pensamentu istat in su cherbeddu de s'òmine, petzi, cando est ancora biu e nutridu dae su sàmbene imbiadu dae su battito de su coro suo. E custu sàmbene matessi devet èssere purificato mediante sa respiratzione purmonare. Deus no at mai naradu àteru, ca a Adamo, devènnidu peccatore pro sa disubbidièntzia, at naradu in Gen. 3,19: As a mandigare su pane cun su suore de su tuo furriadu, fintzas a cando no as a torrare subra de sa terra, dae sa cale ses istadu tràidu; ca prùere ses, e in prùere as a torrare . A cunfirma de custu istadu de nullidade de sos mortos, leghimus in su Sal 30,9: Ite balàngios ghetende su sàmbene meu, faghende·mi falare a sa fossa? Su prùere ti tenet lodato? Faeddat de sa lealidade tua? No, ca non podet segundu Sal 115,17: Non sunt sos mortos chi tzèlebrant su Sennore, no est nemos de sos chi falant a su logu de su mudìmene. Ma custu no impedit a Deus de pòdere fàghere pesare torra una vida chi esistiat in antis e est custa potèntzia creadora chi lu rendet Deus e no ànghelu o òmine.

      Sos duos caminos tenent duos èsitos finales e Ap.20 nche narat chi sunt separados dae sos milli annos de su de sete millènnios. Mentras totu sa vida umana iscumparet de sa cara de sa terra a su cumintzu de custos milli annos , sos rutos ant a risòrgere petzi a pustis de su cabu acumpridu issoro dae sos santos e de Gesùs Cristu in su regnu tzeleste suo. Cun custu messàgiu allegadu a sa de sete trumbas , Apocalisse 11:18 cunfirma, narende: Sas natziones fiant airadas; e est bènnida s'ira tua , e est bènnida s'ora de giudicare sos mortos , de cumpensare sos tuos tzeracos, sos profetas, sos santos e cussos chi timent su nùmene tuo, piticos e mannos, e pro distrùere cussos chi distruent sa terra . In custu versetto, su cabu de sos mortos giughet Deus a resuscitare, innanzitutto, sos fideles eletos suos mortos pro chi potzant giudicare sos malvagi mantentos in s'istadu de morte.

2b-  e sos àteros pro brigo, pro birgòngia eterna.

 S'eternidade at a apartènnere petzi a sos bios. A pustis de s'annichilimentu finale issoro in su Cabu Universale , lu brigo e sa birgòngia de sos rùidos ant a abarrare petzi in sa memòria eterna de sos elettos, de sos ànghelos e de Deus.             

Dan 12:3 Sos chi cumprendent risplenderanno comente a su lugore de su chelu, e sos chi insegnant sa giustìtzia a medas ant a lùghere comente a sos isteddos in sos sèculos de sos sèculos.

3a-  Cussos chi sunt intelligentes ant a lùghere comente a su lugore de su chelu

 S'abbistesa àrtziat s'òmine a s'in subra de sos animales. Si rivelat a traessu de sa capatzidade sua de resonare, de tràere concrusiones osservende sos fatos o mediante simpre dedutzione. Si s'òmine non si rebellaret a sa libertade chi Deus li donat, s'abbistesa diat giùghere totu s'umanidade cara a su matessi reconnoschimentu de s'esistèntzia de Deus e de sas leges suas. Ca partinde dae Moses, Deus at fatu registrare pro iscritu sos eventos prus significativos de sa rivelatzione sua a sos òmines. Aco' s'arresonu de sighire. Sa fide monoteista est aparta in s'istòria de su pòpulu ebràicu. Sa testimonia sua e sos iscritos suos tenent tando sa prioridade subra de totus sos àteros iscritos atribuidos a custu matessi Deus ùnicu. Chi si gherret contra su pòpulu de Deus restat una possibilidade normale, ma chi si gherret contra sas sacras iscrituras devenit un'òpera diabòlica. Sa fide fundada dae Gesùs Cristu traet sas fontes suas e sos riferimentos suos de sas iscrituras ebràicas de s'antiga alleàntzia, chi las cunferint legitimidade. Ma sa dotrina catòlica romana non respetat custu printzìpiu, motivu pro cale ne issa nen su Corano de s'Islam podent afirmare de èssere su Deus bividore, creadore de totu custu chi bias e esistet. Gesùs aiat cunfirmadu su printzìpiu ammentende in Giovanni 4:22 chi sa sarvesa benit dae sos Giudei : Tue adoras custu chi non connosches; adoremus custu chi connoscamus, ca sa sarvesa benit dae sos ebreos .             

In custu primu grupu de eletos, Deus designat òmines sarvados sena particulare connoschimentu a càusa de sa fidelidade manifestada issoro a arriscu de sa vida finas dae sos tempos de Adamo e Eva; e custu finas a su 1843. Si sarvant ca sas òperas issoro testimòniant s'abbistesa issoro e s'acasàgiu issoro de sas leges divinas manifestadas dae s'ubbidièntzia issoro. In custu grupu, sos protestantes prus fideles e paghiosos aiant benefitziadu finas a su beranu de su 1843 de sa passèntzia de Deus chi petzi partinde dae cudda data aiat rèndidu obrigatòria sa pràtica de su suo santu Sabato. Apocalisse 2:24-25 at a cunfirmare custa etzetzione: A tie e a totus sos àteros in Tiatira, chi no atzetadas custa dotrina , e chi no ais connotu sas profundidades de Satana, comente a los mutint , deo bi naro: deo non t'impònnere perunu àteru pesu; tenes petzi custu chi tenes fintzas a cando no arribbo.

3b-  e cussos chi ant a insegnare sa giustìtzia a sa moltitudine ant a lùghere comente a sos isteddos, in sos sèculos de sos sèculos

 Custu segundu grupu si distinghet pro s'artu livellu de santificazione chi rapresentat subra de sa terra de su 1843. Seletzionadu mediante una proa de fide, basada in comintzu subra s'isperu de sa torrada de Gesùs Cristu, posca  su beranu de su 1843 e In s'atòngiu de su 1844, sa sua santificazione a banda de Deus fiat istadu ufitzializada cun sa restauratzione de su sàbadu, chi issu aiat praticadu torra, a pustis de longos sèculos de oscuridade, de oblio e de disprètziu in sos cunfrontos suos.

 In custa partzidura in duos grupos , custu chi los rendet diferentes est sa situatzione issoro respetu a sa giustìtzia de Deus, su status issoro respetu a sos deghe cumandamentos suos e a sas unas àteras ordinàntzias suas subra de sa salude e àteras. In su testu originale suo de Èsodu 20,5-6, su segundu cumandamentu suprimidu dae Roma, rivelat craramente s'importu chi Deus dat a s'ubbidièntzia a sos cumandamentos suos e ammentat sas duas bias e sos duos destinos finales opostos: … So unu gelosu Deus chie punis s'ingiustìtzia de sos babbos subra de sos fìgios finas a sa de tres e a sa de bator generatziones, subra de cussas chi m'òdiant e trasgredint sos cumandamentos meos, e tene piedades de cussas chi m'amant e osservant sos cumandamentos meos finas a milli generatziones .

 In custu cara a, s'Ispìritu rivelat sa resone de s'esistèntzia de sos isteddos in sa creatzione terrena nostra. Teniant petzi motivu de esìstere pro serbire comente a sìmbulu de sos elettos terrenos seletzionados dae Deus; e est Gen 1,17 chi rivelat su messàgiu issoro: Deus los aiat postu in s'istèrrida de su chelu, pro dare lughe a sa terra. Posca Deus los impreat pro ammustrare a Abramo sa moltitudine de sos discendentes suos in Gen. 15:5: Contat sos isteddos de su chelu si las podes contare; tales ant a èssere sos discendentes tuos.

      Nointames su status de custos isteddos ispirituales podet cambiare a segunda de sas òperas acumpridas dae su credente redento. Ruende in manera ispirituale pro sa disubbidièntzia sua, s'isteddu ruet , ruet de su chelu . S'imàgine at a èssere evocada pro imaginare sa ruta de sa fide protestante in su 1843, annuntziada dae unu beru e etotu sinnu tzeleste in su 1833, in su 6° sigillu de Ap.6 :13: e sos isteddos de su chelu aiant rùidu subra de sa terra, comente a cando 'a sa figu scosso de unu bentu violentu ghetat bia sas figus birdes suas. E ancora in Ap.12,4: Sa coa sua trisinaiat su tres unu de sos isteddos de su chelu e las ispentumaiat subra de sa terra. Custu messàgiu rinnovat su de Daniele 8,10: Issa si fiat catzadu contra s'esèrtzitu de su chelu, aiat fatu falare subra de sa terra movet de cuddu esèrtzitu e sos isteddos e las aiat apeigadu . S'Ispìritu atribuit a su regìmene pontifìtziu romanu sa ruta ispirituale de su tres unu de sos credentes redenti; persones trampadas chi ant a crèere invano in sa sarvesa de Cristu e ant a rivendicare sa giustìtzia sua.

Daniele 12:4 Tue, Daniele, mantenes segretas custas paràulas e segliat su libru finas a su tempus de sa fine. Medas posca l'ant a lèghere e su connoschimentu at a crèschere.

4a-  Custa fine de su tempus connoschet diversas fases sutzessivas ma aiat comintzadu, ufitzialmente, in su beranu de su 1843, cun s'intrada in aplicatzione de su decretu divinu prescrìvidu in Dan. 8,14: Finas a sas 23.00 de su sero-mangianu e sa santidade at a èssere giustificadu . In su 1994, sa segunda era de sa fine fiat istadu signada dae sa cundenna de s'istitutzione avventista universale. De su 1843, su libru de Daniele est istadu letu, ma non est mai istadu interpretadu curreta in antis de custa òpera chi so ammaniende ancora in su 2021 e custu de su 2020. Est duncas custa data chi signat su cùcuru de sa connoschimentu suo e duncas inie , su beru tempus finale de sa fine chi s'at a concruire cun sa bera torrada de Gesùs Cristu, connotu e abetadu,  su beranu de su 2030. Bidimus chi ocannu 2020 est giai istadu bene signadu dae Deus ca totu s'umanidade est corfida dae sa mortalidade de sa su Virus Covid-19 apartu in Tzina in su 2019, ma in s'Europa papale catòlica petzi de su 2020. In su 2021 sos virus mudant e sighint a corfire s'umanidade culpèvole e rebella.

Sa proa de fide avventista acraridu

Daniele 12:5 E deo, Daniele, aia castiadu, e aco' chi istaiant unos àteros duos òmines, unu de custa ala de su riu, e s'àteru de s'àtera ala de su riu.

5a-  Ammenta! Daniel est subra de sas ribas de su riu “Hiddekel”, sa Tigre, custu mandigadore de òmines. Nointames b'at duos òmines subra de ambas ispondas de su riu, su chi signìficat chi un'est resèssidu a lu rugrare e s'àteru s'est ammaniende a lu fàghere. Giai in Daniele 8:13 aiat tentu logu una discussione intre duos santos.

Daniele 12:6 E unu de issos aiat naradu a s'òmine bestidu de linu, chi istaiat subra sas abbas de su riu: Cando ant a tènnere fine custos prodìgios?

6a-  In Dan.8:14 sas pregontas de sos santos aiant retzidu dae Deus sa risposta de sos 23.00 sero-mangianu chi determinaiat sa data 1843. S'acostamentu si repitet inoghe e sa pregonta custa borta pertocat sa fine de su mundu; su su momentu chi sa profetzia at a sessare de èssere ùtile. Sa pregonta est posta a Cristu rapresentadu dae custu òmine bestidu de linu chi istat subra su riu osservende·nde sa rugrada a banda de sos òmines. Deus impreat s'imàgine de sa rugrada de su Mare Ruju chi aiat sarvadu sos ebreos ma aiat fatu afogare sos inimigos egitzianos issoro.

Daniele 12:7 E aia intesu s'òmine bestidu de linu, ritto subra sas abbas de su riu; aiat artadu sa manu dereta e sa manu manca a su chelu e aiat giuradu pro Cussu chi bias in eternu chi custu at a capitare in unu tempus, de sos tempos e sa metade de unu tempus, e chi totus custas cosas ant a finire cando sa fortza de su pòpulu santu at a èssere de su totu distrùidu.

7a-  E aia intesu s'òmine bestidu de linu, chi istaiat subra sas abbas de su riu; aiat artadu sa manu dereta e sa manu manca a su chelu,

 Nella positzione de Àrbitru, Gesùs Cristu artat a su chelu sa manu dereta benedicente e sa manu manca punitiva pro fàghere una decraratzione bàndida.

7b-  e aiat giuradu pro Cussu chi bias in eternu chi custu at a acontèssere in unu tempus, de sos tempos e sa metade de unu tempus

 Tzitende sa durada profetosa de su regnu pontifìtziu, Cristu ammustrat e ammentat su cabu suo chi, in su passadu, aiat cundennadu sa crèsia Sua a subire sas esatziones de su regìmene pontifìtziu e sas maleditziones de sas invasiones barbariche chi l'aiant pretzèdidu ; custu a càusa de s'abbandonu de su sàbadu de su 7 martzu 321. Sos credentes in tempos de proas avventiste benint gasi postos in guàrdia. Ma una segunda resone giughet Deus a evocare custu regnu papale; custa est sa data de su cumintzu suo, 538 d.C. Su sèberu est acabada ca custa data 538 at a serbire comente a base pro sos càrculos chi sa profetzia nch'at a propònnere presentende·nche noas duradas profetosas in sos versetti 11 e 12.

7c-  e chi totus custas cosas ant a finire cando sa fortza de su pòpulu santu at a èssere de su totu truncada

 Custa cùrtzia frase bene resumet custa borta su beru momentu de sa fine: cuddu in cale a su tèrmine de s'ùrtima grandu calamidade , sos elettos s'ant a agatare subra de su puntu de èssere sterminati, irraighinados dae sa cara de sa terra; nòdida sa pretzisione: de su totu segadu .

Dan 12:8 Apo intesu, ma non apo cumpresu; e deo apo naradu: Sennore Meu, cale at a èssere s'èsitu de custas cosas?

8a-  Pòveru Daniele! Si sa cumprensione de su libru suo est ancora un'arcanu pro cussos chi bivent in su 2021, cantu era a foras de sa sua batida e inùtile custa cumprensione pro sa matessi sarvesa sua!

Dan 12:9 Issu aiat naradu: Anda, Daniele, ca custas paràulas ant a èssere tentas segretas e segliadas finas a su tempus de sa fine.

9a-  Sa risposta de s'ànghelu at a Lassare Daniele affamato ma cunfirma s'acumprimentu tardivo de sa profetzia riservada a su tempus de sa fine de s'era cristiana.

Dan 12:10 Medas ant a èssere purificati, imbiancati e rafinados; sos empi ant a fàghere su malu e nemos de sos empi at a cumprèndere, ma sos chi tenent intendimentu ant a cumprèndere.

10a-  Medas ant a èssere purificati, isbiancados e purificati

 Repitende inoghe sa giusta tzita de Dan. 11:35, s'ànghelu cunfirmat s'identidade papale de su re arrogante e dispòticu chi s'àrtziat a s'in subra de totu sos de sos e peri de s'ùnicu beru Deus , in su versetto 36.

10b-  sos empi ant a fàghere su malu e nemos de sos empi at a cumprèndere,

 S'ànghelu èvocat unu printzìpiu chi at a durare finas a sa fine de su mundu, su perlongamentu de su malu est imaginadu in sas profetzias de Daniele de s'estensione de su “otone ” de su pecadu gregu e de su “ ferru ” de sa fortza romana finas a sa torrada de Cristu . A sos malvagi at a èssere in manera dòpia impedidu de cumprèndere: in su primu logu de su disinteressu personale issoro, e in su segundu logu, de unu podere de illusione dadu dae Deus chi permitet issos de crèere a una fàula segundu 2 Tess. 2:11-12: In prus Deus mandat issos unu podere de confusione, pro chi creerent a sa fàula , pro chi totus cussas chi non creiant a sa beridade, ma proaiant pràghere in s'ingiustìtzia, esserent cundennados .

10c-  ma chie tenet intendimentu at a cumprèndere.

 Custu esèmpiu dimustrat chi s'abbistesa ispirituale est unu donu ispetziale dadu dae Deus, ma est pretzèdidu dae unu bonu impreu de s'abbistesa de base datat a totu sas persones normales. Ca fintzas in custu standard sos èsseres umanos confundent s'annestru e sos diplomas suos cun s'abbistesa . Tando ammentu custa diferèntzia: s'annestru permitet de insertare dados in sa memòria umana ma petzi s'abbistesa nde permitet unu bonu e sapiente impreu.

Daniele 12:11 De su tempus in cale at a sessare su sacrifìtziu continu e at a èssere istabilida un'abominevole desolatzione, ant a colare milleduecentonovanta dies.

11a-  De su su momentu chi sessat su sacrifìtziu perpètuu

 Devo ancora bos l'ammentare, ma sa paràula “ sacrifìtziu ” non cumparet in su testu ebràicu originale. E custa pretzisione est detzisiva ca custu perpètuu pertocat su sacerdozio tzeleste de Gesùs Cristu. Riproduende s'intertzessione sua subra de sa terra, su pabadu dogat a Gesùs Cristu su ruolu suo de intercessore pro sos pecados de sos elettos suos.

Custu ministeru terrenu parallelu usurpato comintzat in su 538; data in cale Vigilio I , primu paba cun tìtulu, si fiat istabilidu a Roma, acanta su Palatzu de su Laterano, subra de su monte Celio (su chelu).

11b-  e ue at a èssere istabilida un'abominevole desolatzione

 papale romanu tzitadu in Dan.9:27 : e b'at a àere subra de s'ala de abominazioni de sa desolatzione, finas a sa destruidura, e at a èssere distrùidu [segundu] custu chi est istadu decretadu, in sa [terra] desolata .

In custu versetto, chi pigat de mìria sa data 538, s'Ispìritu pigat de mìria petzi sa Roma papale, su chi ispiegat sa singolarizzazione de sa paràula "abominio". Custu non fiat su casu in Daniele 9:27, ue fiant interessadas ambas fases de Roma, pagana e posca papale.

 Notamus s'interessu e s'importu de s'agrupamentu in custu versetto de duas cosas: " su rapimentu de sos perpètuos " a Cristu in Dan. 8:11 e s'"ala" papale chi porrida " s'abominevole desolatzione " mentovada in Dan. . 9:27. Colleghende custos duos fatos a sa matessi datat 538 e a sa matessi entidade, s'Ispìritu cunfirmat e dimustrat chi s'autore de custos misfatti est etotu su pabadu romanu.

 In Dan. 11:31, s'atzione atribuida a su re gregu Antioco 4 nch'at presentadu su modellu tìpicu de custu chi Deus mutit " s'abominio de sa desolatzione ". Su papismo lu riproduit, ma pro 1260 longos e sambenosos annos.

11c-  b'ant a èssere milleduecentonovanta dies.

 Pro rèndere infalsificabili sas duradas profetosas mentovadas chi pertocant su tempus de sa fine, in totu sas profetzias de Daniele benit anteposta s'unidade: dies 1290 ; dies 1335 (cara a sutzessivu); Dan.8:14: sero-mangianu 2300 ; e giai in Dan.9:24: chidas 70.

      Devimus esecutare petzi unu càrculu simpre meda: 538 + 1290 = 1828.

 S'interessu de custa data 1828 est su de cunferire a s'eventu avventista unu caràtere universale ca si girat a su tres unu de sos chimbe annos de sas cunferèntzias avventiste aende·si tentas a Albury Park a Londra a sa presèntzia de sa famìlia reale de Inghilterra.

Dan 12:12 Beato chie isetat e arribbat finas a milletrecentotrentacinque dies.

12a-  Est petzi custu versetto chi nos dat su significadu de custas duas duradas profetosas. Su tema est su de s'isetu de sa torrada de Cristu, ma un'isetu particulare basadu subra propositziones numèricas datas de sa Bìbbia. Est netzessàriu unu nou càrculu: 538 + 1335 = 1873. S'ànghelu nche presentat duas datas chi signant de pare a pare su cumintzu e sa fine de sa proa de fide avventista acumprida intre sos annos 1828 e 1873. Custu, s'atentzione nostra est dirìgidu subra de sas datas 1843 e 1844 chi fiant istados etotu sas càusas de duos sutzessivos isetos de sa torrada gloriosa de Gesùs Cristu in sos Istados Unidos, tando in terras protestantes.

In s'imàgine de sa rugrada de su riu “Tigre”, sa tigre chi màndigat sas ànimas umanas sunt custas datas 1843-1844 chi faghent colare su reprobo protestante de su chintu ispirituale a sa morte ispirituale. Chie imbetzes at superadu sa proa essit biu e beneitu dae Deus dae custa perigulosa traversata. Otenet de Deus una beatitudine ispetzìfica: “ Beato chie arribba a su 1873! »

Dan 12:13 E tue, caminat cara a sa fine tua; as a reposare e as a mantènnere s'eredade tua a sa fine de sas dies.

13a-  Daniele at a iscobèrrere a pustis de sa prima risurrezione in cale at a risòrgere, su significadu de totu sas cosas chi nch'at trasmìtidu. Ma pro s'avventista ancora in vida, s'insegnamentu suo at a èssere comente si siat integradu dae sas rivelatziones cuntènnidas in s'Apocalisse de Giuanne.

Su libru de Daniele cuat bene s'enorme richesa sua. Amus notadu sas letziones de incoraggiamento chi su Sennore girat a sos elettos suos de sas ùrtimas dies ca custas ùrtimas dies ant a torrare a sa norma de sa timoria e de s'insicurezza chi at prevàlidu in totu s'istòria umana subra de sa terra. Torra, ma sos ùrtimos, sos elettos ant a èssere individuados e retentos responsàbiles de sas disgràtzias chi ant a corfire sos rebellos subravìvidos a sa De tres Gherras Mundiales annuntziada in Dan. 11:40-45 e Ap. 9:13. Ezechiele 14 presentat sos modellos istandard de fide: Noè, Daniele e Giobbe. Comente Noè, amus a dèvere fuire e resistire a sa currente de pensamentu de su mundu costruende s'arca nostra de fidelidade a Deus. Comente Daniele, devimus restare in manera firma impinnados a acumprire su dovere nostru de funtzionàrios eletos refudende sas normas istabilidas dae sa farsa religione. E comente a Giobbe, amus a dèvere atzetare sa tribulia fìsica e mentale ogni bia chi Deus l'at a permìtere, tenende un'avantàgiu subra de Giobbe: a traessu de s'esperièntzia sua, amus imparadu ca Deus permitet custas proas.

Su libru de Daniele nch'at permìtidu fintzas de cumprèndere mègius s'invisìbile vida tzeleste. Custu, iscoberende custu pessonàgiu de nùmene Gabriel, nùmene chi signìficat “cussu chi bidet sa cara de Deus”. Est presente in totu sas missiones importantes de su pranu de sa sarvesa divina. E nos devimus rèndere contu chi, in su regnu tzeleste de Deus, issu e totu sos ànghelos bonos fiant istados privados de sa presèntzia de Michele, espressione angelica de Deus, durante su tempus de s'incarnatzione terrena sua, est a nàrrere 35 annos. In unu grandu cumpartzimentu de amore, Micaël cumpartzit fintzas s'autoridade sua, atzetende de èssere solu “ unu de sos printzipales leaders ”. Ma Gabriele l'aiat presentadu fintzas a Daniele, su prescelto intre sos elettos, comente a “ su Condottiero de su pòpulu tuo ”. E Dan.9 nche rivelat craramente meda totu custu chi Gesùs benit a acumprire pro sarvare sos fideles eletos suos. Benit gasi annuntziadu cun craresa su progetu salvifico divinu, aende·si realizadu posca su 30 abrile 30 cun s'iscravamentu de Gesùs Cristu.

Su libru de Daniele nch'at ammustradu chi sa fide est dimostrabile petzi de un'adultu. E chi segundu Deus su pipiu devenit adultu cando acumprit trèighi annos. Duncas potzamus petzi bìdere su frutu marigosu giutu dae su batiare de sos pipios e de s'eredade religiosa de sa nàschida in totus sas farsas religiones. Gesùs at naradu in Marco 16:16: Chie at a crèere e at a èssere batijadu at a èssere sarvadu; chie no at a crèere at a èssere cundennadu . Custu signìficat duncas chi in antis de su batiare sa fide devet èssere presente e dimustrada. A pustis de su batiare, Deus l'aiat postu a sa proa. In prus, una àtera perla rivelada in Daniele, sunt cunfirmadas custas paràulas de Gesùs de Matteo 7:13: Intradas pro sa ghenna istrinta. Ca larga est sa ghenna, larga est sa bia chi giughet a sa perditzione e sunt medas sos chi colant de in cue ; e fintzas in Matteo 22:14: Ca medas sunt sos mutidos, ma pagos sos elettos ; segundu Daniele 7:9, deghe milliardos mutidu a rèndere contu a Deus solu pro unu millione de sos elègidos redenti sarvados, ca ant a àere a beru serbidu bene su Deus creadore, in Cristu in s'Ispìritu Santo.

 Lu capìtulo 12 at in pessu chi ghetadu sas bases pro s'istrutura de su libru Apocalisse torrende a cramare sas datas 538, 1798, 1828, 1843-1844 cuadas e sugeridas ma fundamentales pro sa partzidura de su tempus in Apocalisse, e su 1873. Una àtera data, 1994, b'at a àere èssere costruidu pro sa mala sorte de unos cantos e sa cuntentesa de àteros.

Introduzione a su simbolismu profetosu

      In totu sas paràbolas bìblicas, s'Ispìritu impreat elementos terrenos sos cales critèrios tzertos podent simbulegiare entidades anònimas chi presentant critèrios comunos. Ogni sìmbulu impreadu devet tando èssere esaminadu in totus sos aspetos suos, pro nde bogare sos insegnamentos cuados dae Deus. Pigamus a esèmpiu sa paràula “ mare ”. Segundu Gen. 1,20, Deus l'aiat pobuladu de animales de ogni genia, innumerevoli e anònimos. S'ambiente suo est fatale pro s'òmine chi bias respirende s'àera. Devenit gasi sìmbulu de morte pro s'òmine chi, in manera giusta, podet fintzas tìmere sa sua salinità chi rendet istèrile sa terra. Craru custu sìmbulu no est favorèvole a s'umanidade e, a càusa de su significadu suo de mortas, Deus at a dare su nùmene suo a sa bartza de sas ablutziones ebràicas chi prefigura sas abbas de su batiare. Como batijare signìficat s'atzufare, mòrrere afogadu pro rivivere in Gesùs Cristu. Su betzu ingiustificato risorghet giughende sa giustìtzia de Cristu. Bidimus inie, totu sa richesa de un'ùnicu elementu de sa creatzione divina: su mare . Suta de custu insegnamentu, amus a cumprèndere mègius su significadu chi Deus dat a custu versetto de Daniele 7:2-3: “… e aco', sos bator binti de su chelu s'iscadenant subra de su grandu mare . E bator grandu bèstias fiant essidos dae su mare , diferentes s'una de s'àtera . Iscais chi “ sos bator binti de su chelu ” sugerint sas gherras universales chi giughent sos pòpulos vitoriosos a su pòdere dominante. Inoghe “ su grandu mare ” simbulègiat sas massas umanas de sos pòpulos paganos chi, no onorende Deus, sunt, a sos ogros suos, uguales a sos animales de su “ mare ”. In s'espressione “ bator binti de su chelu ”, “ bator ” rapresentat sos 4 puntos cardinales de sas diretziones Nord, Sud, Est e Ovest. Sos “ bentos de su chelu ” annanghent cambiamentos in s'aspetu de su chelu, surbende nues, provochende traschias e giughende abba; istesiende sas nues, favorint su sole. A su matessi modu, sas gherras pròvocant grandu cambiamentos polìticos sotziales, enormes sconvolgimenti chi dant su domìniu a su nou pòpulu vitoriosu seberadu dae Deus, ma sena chi siat in issu beneitu. Ca designadu comente a “ animale ”, non tenet deretu a sas beneditziones destinadas a èssere ofertas a sos beros òmines; sos fideles eletos suos chi caminant a sa lughe divina finas dae Adamo e Eva, e custu finas a sa fine de su mundu. E chie sunt sos funtzionàrios eletos suos? Cussos in sos cales reconnoschet s'imàgine sua ca s'òmine est istadu fatu a imàgine de Deus segundu Gen. 1:26. Notadas custa diferèntzia: s'òmine est fatu o creadu dae Deus a imàgine sua , mentras s'animale est prodùidu dae s'ambiente suo, marinu, terrestre o tzeleste, segundu s'òrdine dadu dae Deus. Su sèberu de su verbu signat sa diferèntzia de status.

      Comente su segundu esèmpiu, pigamus sa paràula " terra ". Segundu Gen. 1,9-10, custu nùmene " terra " est dadu a sa terra asciuta, essida dae su " mare "; un'imàgine chi Deus at a isfrutare in Apoc.13, pro simbulegiare sa fide protestante chi derivat de sa fide catòlica. Ma bidimus sos àteros aspetos de sa “ terra ”. Est favorèvole a s'òmine cando lu nutrit, ma contràriu cando pigat sa forma de un'àridu desertu. Dipendet tando de sa bona irrigatzione de su chelu pro èssere una beneditzione pro s'òmine. Custa irrigatzione podet acudire fintzas dae sos rios chi la rugrant; aco' ca sa matessi Paràula de Deus est paragonada in sa Bìbbia a “ una bena de abba bivat ”. Est sa presèntzia o s'ausèntzia de custa “ abba ” chi determinat sa natura de sa “ terra ” e, in manera ispirituale, sa calidade de sa fide de s'òmine cumposta pro su 75% de abba.

      Comente su de tres esèmpios, pigamus sos isteddos in su chelu. Innanzitutto “ su sole ”, in positivu, illùminat; segundu Gen. 1,16, est sa lughe de sa “ die ”, caentat e favorit sa crèschida de sos fundos de cales s'òmine si nutrit. S'aspetu negativu est chi brùsiat sos regortos a càusa de su calore esageradu o de sa farta de abba. Galileu teniat resone, est in su tzentru de s'universu nostru e totu sos pranetas de su sistema suo girant a fùrriu a issu. E mescamente est su prus mannu, sa Bìbbia lu definit “ su prus mannu ” in Gen. 1,16, su prus caente e no est abbordabile. Totus custos critèrios faghent de issu s'imàgine perfeta de Deus in su cale s'agatant totus custas caraterìsticas. Nemos podet bìdere Deus e bìvere, gasi comente non podet pònnere sos pees subra de su “ sole ”; s'ùnicu isteddu maschile, sas àteras sunt totus pranetas o isteddos femminilizzate. A pustis de issu, “ sa luna ”, “ su prus piticu ”: segundu Gen. 1,16, est su luminare de sa note, de sas tenebre subra de cales issu presiede. “ Sa luna ” giughet tando petzi unu messàgiu negativu. Cando chi siat sa prus serente a nois, custu isteddu at cunservadu a longu s'arcanu de su chirru cuadu suo. Non brilla de petzi ma comente a totus sos àteros pranetas nche rimandat, in unu tziclu progressivu, una leca lughe chi retzit de su “sole”. Segundu totus custos critèrios, "sa luna" est su sìmbulu perfetu pro rapresentare, in su primu logu, sa religione giudàica, e in su segundu logu, sa farsa religione cristiana de su pabadu catòlicu romanu, de su 538 a oe, e de su protestantèsimu luteranu, calvinista e anglicanu, de su 1843. B'at fintzas in su chelu sos “ isteddos ”, sas cales segundu Gen. 1,14-15-17 tenent duos ruolos chi cumpartzint cun “ su sole e sa luna ”, su de “ signare èpocas, dies e annos”. ", e su de "illuminare sa terra ". Sa majore ala brilla petzi in sos momentos de oscuridade, a de note. Est su sìmbulu ideale pro rapresentare sos tzeracos de Deus, cuddos beros, fintzas a cando sa profetzia no atribuit issas una ruta; chi inditat unu cambiamentu in s'istadu ispirituale issoro. Custu at a èssere su messàgiu chi Deus at a impreare pro evocare sa ruta de su cristianèsimu vìtima de sa fàula romana in Dan.8:10 e Ap.12:4; e sa ruta de su protestantèsimu universale in Ap. 6:13 e 8:12. Aorada, su “isteddu ” designat su pabadu catòlicu in Apoc. 8:10-11, sa fide protestante in Apoc. 9:1; e riunidos in una corona finas a su nùmeru de 12, s'Assemblea eleta vitoriosa, in Apocalisse 12:1. Dan.12:3 los designat comente a su sìmbulu de “ cussos chi insegnant sa giustìtzia a sa moltitudine ”, est a nàrrere “ cussas chi illùminant sa terra ” cun sa lughe donada dae Deus.

      Custos chimbe sìmbulos ant a giogare unu ruolu importante in sa profetzia de s'Apocalisse. Podides tando bos esertzitare a iscobèrrere sos messàgios cuados batidos de sos critèrios de sos sìmbulos presentados. Ma unos cantos diant èssere difìtziles de iscobèrrere, pro custu Deus matessi inditat sa crae de s'arcanu, in versetti de sa Bìbbia, comente a sas paràulas "testat e coa " chi podent èssere cumpresas petzi de su significadu chi Deus dat issos in Is.9: 14, ue leghimus: " su magistratu o su sèneghe est su capu, su profeta chi insegnat sa fàula est sa coa ". Ma su versetto 13 proponet in parallelu, duncas cun sos matessi significados, “ su ramu de palma e sa canna ”; “ una canna ” chi at a rapresentare su pabadu romanu in Apoc.11:1.

      B'at fintzas unu significadu simbòlicu de figuras e nùmeros. Comente règula base tenimus in òrdine chi creschet:

      Pro su nùmeru “1”: unitzidade (divina o numèrica)

      Pro su nùmeru “2”: imperfetzione.

      Pro su nùmeru “3”: primore.

      Pro su nùmeru “4”: universalidade (4 puntos cardinales)

      Pro su nùmeru “5”: òmine (s'èssere umanu maschile o feminile).

      Pro su nùmeru “6”: s'ànghelu tzeleste (s'èssere   tzeleste o missu ).

      Pro su nùmeru “7”: pienezza. (Fintzas: sigillu de su Deus creadore)

      Al in subra de custa figura tenimus cumbinatziones de additziones de sas primas sete tzifras fundamentales; esèmpios: 8 =6+2; 9 =6+3; 10=7+3; 11 =6+5 e 7+4; 12 =7+5 e 6+6; 13 =7+6. Custos sèberos tenent unu significadu ispirituale in relatzione a sos temas tratados in custos capìtulos de s'Apocalisse. In su libru de Daniele agatamus sos messàgios profetosos chi riguardant s'era messiànica cristiana in sos capìtulos 2, 7, 8, 9, 11 e 12.

      In su libru Apocalisse rivelada a s'apòstolu Giuanne su còdighe simbòlicu de sos nùmeros de sos capìtulos est in manera estrema rivelatore. S'era cristiana est partzida in duas alas istòricas printzipales.

      Sa prima, atacada a su nùmeru "2", cugùgiat sa majore ala de su tempus de s'"imperfetzione" dotrinale de sa fide cristiana rapresentada dae su 538 de su pabadu catòlicu romanu, erederi de sa norma religiosa istabilida dae su 7 martzu 321 de s'imperadore romanu paganu Costantinu DEO. Lu capìtulo 2 cugùgiat totu su perìodu cumprèndidu intre su 94 e su 1843.

      Sa segunda ala rapresentada dae su nùmeru “3” pertocat, partinde dae su 1843, su tempus “avventista”, tempus in cale Deus esigit su riprìstinu de su “primore” dotrinale apostòlicu segundu su programa profetadu dae su decretu divinu mentovadu in Daniele 8:14. Custu primore at a èssere cròmpida in manera graduale finas a sa torrada de Cristu prevìdidu in su beranu de su 2030.

      Subra su nùmeru 7, lu nùmero 8, 2+6, èvocat su tempus de s'imperfetzione (2) de sas òperas diabòlicas (6). Lu nùmero 9, 3+6, inditat su tempus de su primore (3) e de sas òperas ateretantu diabòlicas (6). Lu nùmero 10, 3+7, profetat su tempus de su primore (3), sa pienezza (7) de s'òpera divina.

      Lu nùmero “11” o, printzipalmente, 5+6, si referit a su tempus de s'ateismu frantzesu in cale s'òmine (5) est assotziadu a su diàulu (6).

      Lu nùmero “12”, est a nàrrere 5+7, rivelat s'assòtziu de s'òmine (5) cun su Deus creadore (7 = pienezza e sigillu suo regale).

      Lu nùmero “13” o 7+6, designat sa pienezza (7) de sa religione cristiana assotziada a su diàulu (6); papale in antis ( mare ) e protestante ( terra ) in sas ùrtimas dies.

      Lu nùmero “14” o 7+7, pertocat s'òpera avventista e sos messàgios universales suos ( Vangelu Eternu ).

      Lu nùmero “15”, est a nàrrere 5+5+5 o 3x5, èvocat su tempus de su primore umanu (3) (5). Est su chi signat sa fine de su tempus de sa gràtzia. Su “ trigu ” ispirituale est maduru pro èssere collidu e immagazzinato in sos granai tzelestes. Sa preparatzione de sos elettos est cumpletada ca ant cròmpidu su livellu rechertu dae Deus.

      Lu nùmero “16” pertocat in s'Apocalisse, su su momentu chi Deus ghetat “ sas ùrtimas sete copas de s'ira sua ” subra de sos inimigos religiosos suos, su cristianèsimu infedele in su capìtulu 13.

      Lu nùmero “17” pigat su significadu suo, comente a su pretzedente, de su tema chi Deus li dat in sa profetzia sua: in Apocalisse 17, sìmbulu de su “cabu de sa manna meretrice ” a banda de Deus. In sa Bìbbia su primu impreu de custu nùmeru simbòlicu pertocat sa chida de Pasqua chi comintzat sa 10° die de su primu mese de s'annu e acabat sa 17° die . Realizada a sa lìtera a livellu de dies pro sa morte de su  “angione de Deus ” Gesùs Cristu, sa Pasqua est profetada in dies-annos in su 70° de sas “ 70 chidas ” de annos de Daniele 9:24-27. Sa profetzia de sa 70a chida de su versetto 27 cugùgiat tando su tempus de sos sete annos cumprèndidos intre sas datas 26 e 33. Sa meta inditada dae sa profetzia est sa Pasqua situada in beranu, " in su mèdiu " de custos sete annos de sa chida profetosa. tzitadu in Daniele 9:27.

      Pro sos ùrtimos beros “avventisti”, lu nùmero 17 at a pertocare 17 sèculos de pràtica de sa domìniga romana, pecadu istituidu su 7 martzu 321. Datat anniversàriu de sa fine de custos 17 sèculos, su 7 martzu 2021 at abertu su “tempus de sa fine ” profetadu in Daniele 11:40. Custu " tempus " est favorèvole a su cumprimentu de custu ùrtimu castigu ammonitore chi, designende sa De tres Gherras Mundiales, est fintzas profetadu dae Deus de sa " de ses trumbas " riveladas in Apoc. 9,13-21. Sa ruina econòmica causada dae su Covid -19 signat s'annu 2020 (dae su 20 martzu 2020 a su 20 martzu 2021) comente a su de su cumintzu de sos castigos divinos.

      Su tema de su capìtulu “18” est sa punitzione de “ Babilònia sa Manna ”.

      Lu capìtulo “19” si cuntzentrat subra de su cuntestu de sa torrada in glòria de Gesùs Cristu e de su cunfrontu suo cun sos rebellos umanos.

      Lu capìtulo “20” èvocat su de sete millènnios, subra de sa terra desolata ue su diàulu est tentu presoneri e in chelu, ue sos elettos protzedint a giudicare sas vidas e sas òperas de sos malvagi rebellos mortos refudados dae Deus.

      In su capìtulu “21” s'agatat su simbolismu 3x7, est a nàrrere su primore (3) de sa santificazione divina (7) riproduida in sos suos eletos redenti de sa terra.

      Bidimus gasi chi sa profetzia tenet comente a tema sos elettos de s'Avventismo in Apoc. 3, 7, 14 =2x7 e 21 =3x7 (crèschida cara a su primore de sa santificazione).

      Lu capìtulo “22” inaùgurat su tempus in cale, subra de sa terra rigenerata e rinnovada, Deus aposentat su tronu suo e sos elettos de su regnu eternu suo.

     Avventismo

      Chie sunt tando custos fìgios e fìgias de Deus? Tantu balet lu nàrrere deretu, ca custu documentu at a frunire totu sas proas auspicàbiles, custa Rivelatzione divina est indiritzada dae Deus a sos cristianos “avventisti”. Chi ti pragat o no, sa voluntade de Deus est soberana e de su beranu de su 1843, cando fiat intradu a vigore unu decretu profetadu in Daniele 8:14, su standard "avventista de sa de sete dies" est istadu su canale esclusivu chi ancora collegat Deus e sos servidores umanos suos. Ma atentzione! Custa norma est in contina evolutzione, e su refudu de custa evolutzione, cherta dae Deus, at fatu butare sa rapresentàntzia istitutzionale sua ufitziale a banda de Gesùs Cristu partinde dae su 1994. Ite est s'avventismo? Custa paràula derivat de su latinu “adventus” chi signìficat: abbentu. Su de Gesùs Cristu, pro su grandu torrada sua finale in sa glòria de su Babbu, fiat abetadu in su beranu de su 1843, in s'atòngiu de su 1844 e in s'atòngiu de su 1994. Custas farsas aspetativas previstas in su progetu de Deus, giughiant nointames graves cunsighèntzias. cunsighèntzias: tràgicas cunsighèntzias ispirituales pro cussas chi disprezzarono custos annùntzios profetosos e sas issoro abetadas, ca organizados, sovranamente, de su grandu Deus creadore. Gasi, cale si siat at a reconnòschere in custu documentu sas lughes propostas dae Gesùs Cristu at a devènnere, comente a direta cunsighèntzia, unu “avventista”, “de sa de sete dies”, si no intre sos òmines, gasi at a èssere pro Deus; custu, no in pessu chi abbandonat su pasu religiosu de sa prima die, pro praticare su restu de sa de sete dies, mutidu Sabato, santificadu dae Deus finas dae sa creatzione de su mundu. Apartènnere a Deus ìmplicat bisòngios divinos cumplementares; cun su sàbadu, s'avventista elègidu s'at a dèvere rèndere contu chi fintzas su corpus fìsicu suo est propiedade de Deus, e comente a tale l'at a dèvere nutrire e lu curare comente a unu pretziosu bene divinu, unu santuàriu carrale. Ca Deus at prescrìvidu a s'òmine, in Gen. 1:29, sa dieta ideale sua: “ E Deus aiat naradu: Aco', deo bi do ogni erba chi porrida sèmene, chi est subra de sa cara de totu sa terra, e ogni àrbore chi tenet in sese su frutu de s'àrbore chi porrida su sèmene: custu at a èssere su màndigu tuo ”.

      Su pensamentu avventista est inseparàbile de su progetu cristianu riveladu dae Deus. Sa torrada de Gesùs Cristu est mentovadu in numerosas tzitas bìblicas: Salmu 50,3: “ Su deus Nostru benit , no abarrat in mudìmene; dae in antis issu b'at unu fogu divorante, a fùrriu a issu una traschia violenta ”; Sal.96:13: “ …dae in antis su Sennore! Ca benit, ca benit a giudicare sa terra ; at a giudicare su mundu cun giustìtzia e sos pòpulos segundu sa fidelidade sua. »; Is.35,4: “ Narades a cussos chi tenent su coro tribuladu: fatevi coràgiu, non tengiais timoria; aco' su deus Tuo, at a bènnere sa vindita, sa punitzione de Deus; Lui matessi at a bènnere e t'at a sarvare ”; Os.6,3: “ Connoschimus, chircamus de connòschere su Sennore; sa sua bènnida est tzerta comente a sa de s'aurora. At a bènnere pro nois comente a s'abba , comente a s'abba beranile chi abbat sa terra ”; in sas Iscrituras de sa noa alleàntzia legamus: Mt 21,40: “ Como , cando at a bènnere su Sennore de sa bìngia , ite at a fàghere a custos vignaioli? »; 24,50: “ … su mere de custu tzeracu at a bènnere in sa die chi no isetat e in s'ora chi no ischit ”; 25,31: “ Cando su Fìgiu de s'òmine at a bènnere a sa glòria sua , cun totu sos ànghelos, at a sèere subra de su tronu de sa glòria sua. »; Jea.7:27: “ Nointames ischimus dae ue benit custu; ma Cristu, cando at a bènnere , nemos at a ischire de ue siat. »; 7,31: « Medas de sa truma aiant crèidu in issu e naraiant: Su Cristu, cando at a bènnere , at a fàghere òperas prus balentes de sas chi at fatas custu? »; Ebr. 10,37: “ Ancora unu pagu: cussu chi devet bènnere at a bènnere e no at a tardare ”. S'ùrtima testimonia de Gesùs: Giovanni 14:3: “ E cando apo a andare a bos ammaniare unu logu , apo a torrare a bènnere e b'apo a pigare cun megus , pro chi ue sunt deo siais fintzas bois ”; Sa testimonia de sos ànghelos: At.1,11: “ E aiant naradu: Òmines de Galilea, ca sessades de castiare su chelu? Custu Gesùs, chi mesanu a bois est istadu assùmidu in chelu, at a bènnere a su matessi modu in cale l'ais bidu andare a chelu. ". Lu progeto avventista de su Messia aparit in: Isa.61:1-2: “ S'ispìritu de su Sennore, YaHWéH, est in susu de mene, ca YaHWéH m'at untadu pro giùghere sa bona noa a sos pòveros; M'at mandadu a sanare sos chi tenent su coro segadu, a proclamare sa libertade a sos presoneris e sa liberatzione a sos presoneris; pro proclamare un'annu de praghere de YaHWéH,... ” Aco', leghende custu testu in sa sinagoga de Nazarèt, Gesùs aiat interrùmpidu sa letura e tancas su libru, ca lu resto, chi riguardat sa “ die de su sa vindita ” deviat èssere acumprida petzi 2003 annos a pustis de, pro su gloriosa torrada sua divinu: “ e una die de vindita a banda de su deus Nostru ; cunfortare totus sos afigidos; »

      S'avventismo oe tenet plùrimos furriados e, in su primu logu, s'aspetu istitutzionale ufitziale chi at refudadu, in su 1991, sas ùrtimas lughes chi Gesùs l'at ofertu, a traessu de s'ùmile trastu umanu chi sunt deo. Sas minudas ant a bènnere visualizados, ue pretzisu, in custu documentu. Numerosos grupos avventisti dissidentes esistent ispartos in totu sa terra. Custa lughe si girat a issas in bia prioritària. Issa est sa “grandu lughe” cara a sa cale sa sorre ispirituale nostra majore, Ellen White, cheriat ghiare su pòpulu avventista. At presentadu su traballu suo comente a sa “pitica lughe” chi giughet a sa “grandu lughe”. E in s'ùrtimu messàgiu suo pùblicu, brandendo sa Sacra Bìbbia cun ambas manos, at decraradu: “Frades, bi cussìgio custu libru”. Su disìgiu suo est como acuntentadu; Daniele e s'Apocalisse sunt de su totu detzifrados mediante un'impreu rigorosu de sos còdighes bìblicos. Sa perfeta armonia rivelat sa grandu sabiduria de Deus. Letore, cale si siat tue sias, t'esorto a non cummìtere sos errores de su passadu, ses tue chi ti deves adatare a su pranu divinu, ca s'Onnipotente non s'at a adatare a su puntu tuo de bista. Su refudu de sa lughe est pecadu mortale sena remèdiu; su sàmbene ghetadu dae Gesùs Cristu no lu cugùgiat. Serro custa importante parèntesi e torrada a sa “ calamidade ” annuntziada.

      Prima de afrontare su contadu de s'Apocalisse, bos devo ispiegare ca, in generale, sas profetzias ispiradas dae Deus sunt pro nois èsseres umanos cantu prus vitales, ca sa connoschimentu issoro o su disprètziu issoro s'ant a traduire in sa vida eterna o in sa morte permanente. Su motivu est su sighente: sos èsseres umanos amant s'istabilidade e comente a tales timent su cambiamentu. De cunsighèntzia, issu tutelat custa istabilidade e trasformat sa religione sua in traditzione, isbolighende totu custa chi si presentat suta de un'aspetu de novidade. Gasi aiant agidu pro primos, cun ruina issoro, sos ebreos de s'antiga alleàntzia divina, chi Gesùs no esigida a denuntziare comente a “ una sinagoga de Satana ” in Apoc 2,8 e 3,9. Aderende a sa traditzione de sos babbos, creiant chi custu diant èssere resèssidos a amparare su raportu issoro cun Deus. Ma ite sutzedet in custu casu? S'òmine no ascurtat prus Deus cando li faeddat, ma pedit a Deus de l'ascurtare faeddare. In custa situatzione, Deus no agatat prus su contu suo, tantu prus chi, si est beru chi Lui matessi non càmbiat in su caràtere suo e in su cabu suo chi abarrat in manera eterna uguale, est fintzas beru chi su progetu suo est in contina crèschida e in costante cambiamentu. Bastat unu versetto pro cunfirmare custa idea: “ Su caminu de su giustu est comente a sa lughe splendente, su cale lugore creschet finas a sa metade de sa die. (Pro 4:18).” Su “ percursu ” de custu versetto est ecuivalente a sa “ bia ” incarnada in Gesùs Cristu. Custu dimustrat chi fintzas sa beridade de sa fide in Cristu evolvet in su tempus, segundu su sèberu de Deus, segundu su disinnu suo. Sos candidados a s'eternidade diant dèvere dare a sas paràulas de Gesùs su significadu chi mèritant cando aiat naradu issos: “ A chie custoit sas òperas meas finas a sa fine apo a dare… (Ap 2,26)”. Medas persones pessant chi siat sufitziente cunservare custa chi s'est imparadu dae su cumintzu finas a sa fine; e custu era giai s'errore de sos giudei natzionales e sa letzione de Gesùs in sa paràbola sua de sos talentos. Ma custu signìficat ismentigare chi sa bera fide est unu raportu permanente cun s'Ispìritu de su Deus bividore chi si pigat cura de donare a sos sos fìgios custu màndigu chi essit dae sa buca sua in ogni momentu e in ogni momentu. Sa Parola de Deus non si lìmitat a sos iscritos sacros de sa Bìbbia, a pustis de issa abarrat in manera permanente su “Logos” bividore, su Verbu momentaneamente fatu petza, Cristu chi agit in s'Ispìritu Santo pro sighire su diàlogu suo cun cussos chi lu tenent. l'amare e lu chircare cun totu s'ànima. Potzo testimoniare custas cosas ca apo benefitziadu personalmente de custu contributu de noa lughe chi cumpartzo cun chie l'amat cantu mene. Sa novidade retzida dae su chelu megiorat de sighidu sa cumprensione nostra de su progetu riveladu suo e nos devimus ischire detzìdere e abbandonare sas interpretatziones superadas cando devenint obsolete. Sa Bìbbia nche cumbidat a fàghere custu: “ Esàminat ogni cosa; attenetevi a custu chi est bonu; (1Tes.5:21).”

      Su cabu de Deus s'adatat totora a custa evolutzione progressiva de sa lughe ispirada e rivelada a sos elègidos depositàrios de sos suos oracoli. Duncas, su rigorosu respetu de sa traditzione est dannosu, ca impedit a s'èssere umanu de s'adatare a s'evolutzione de su programa de rispàrmiu bia bia riveladu finas a sa fine de su mundu. B'at un'espressione chi assumet totu su balore suo in àmbitu religiosu, est: sa beridade de su tempus presente o sa beridade presente . Pro cumprèndere mègius custu pensamentu devimus castiare a su passadu, ue a su tempus de sos apòstolos tenìamus una dotrina de fide perfeta. Prus tardu, in sos tempos profetados de estrema oscuridade, sa dotrina de sos apòstolos fiat istadu sostituida dae cudda de sas duas “Rome”; cudda imperiale e cudda papale, sas duas fases de su matessi progetu divinu preparadu pro su diàulu. Duncas, s'òpera de reforma giustìficat su nùmene suo, ca cumportat su sradicamento de sas farsas dotrinas e su reimpianto de sos bonos sèmenes distrutos de sa dotrina apostòlica. Cun grandu passèntzia, Deus at cuntzèdidu tempus, tantissimo tempus, pro chi sa Lughe sua esseret aporrida a su cumpletu cumprimentu suo. A diferèntzia de sos unos paganos chi non reagint, ca no esistent, su Deus creadore bias in manera eterna, e dimustrat de esìstere, cun sas reatziones suas e sas atziones suas inimitabili; a dolu mannu pro s'òmine, suta de sa mascara de tostas punitziones. Cussu chi cumandat sa natura, chi dirighet rajos, tronos e rajos, chi reischidada sos vulcanos e faghet butare fogu subra de s'umanidade culpèvole, chi pròvocat terremotos e pròvocat maremotos distruidores, est fintzas cussu chi benit a sussurrare in sas mentes de sos funtzionàrios eletos suos, s'istadu de avantzamentu de su progetu suo, custu chi s'appresta a fàghere, comente a aiat annuntziadu in antìtzipu, meda tempus in antis. “ Ca su Sennore DEUS non faghet nudda fintzas a cando no apat riveladu su segretu suo a sos suos tzeracos , sos profetas”, segundu Amos 3:7.

     Sa prima ograda a s'Apocalisse

      Nella presentada sua, Giovanni, s'apòstolu de su Sennore Gesùs Cristu, nos descriet sas imàgines chi Deus li dat in bisione e sos messàgios chi ascurtat. In aparèntzia, ma petzi in aparèntzia, s'Apocalisse, tradutzione de su gregu "apocalupsis", non rivelat nudda, ca cunservat s'aspetu misteriosu suo, incumprensìbile a sas moltitudini de credentes chi la leghent. S'arcanu los iscoràgiat, e sunt reduidos a disconnòschere sos segretos rivelados.

      Deus no lu faghet sena motivu. Agende custu, Issu nch'insegnat cantu sa rivelatzione Sua siat santa e, comente a tale, destinada petzi a sos elettos suos. E inoghe est doveroso èssere craros, sos suos prescelti non sunt cussos chi pretendent de l'èssere, ma petzi cussos chi Lui matessi reconnoschet comente a suos tzeracos, ca si distinghent, sos farsos credentes, pro sa fidelidade issoro e ubbidièntzia. .

      “ Apocalisse de Gesùs Cristu, chi Deus l'aiat dadu ca ammustraret a sos tzeracos suos sas cosas chi devent capitare chitzo , e chi issu aiat fatu connòschere, mandende s'ànghelu suo, a su suo tzeracu Giovanni, su cale aiat testimoniadu sa paràula de Deus e sa testimonia de Gesùs Cristu , totu custu chi at bidu. (Ap.1:1-2).”

      Duncas cussu chi aiat decraradu in Giovanni 14:6: “ Deo so sa bia, sa beridade e sa vida; nemos benit a su Babbu si non pro mèdiu de mene ”, benit, a traessu de s'apocalisse Sua, sa rivelatzione Sua, a inditare a sos tzeracos suos sa bia de sa beridade chi permitet issas de otènnere sa vida eterna oferta e proposta in su nùmene suo. Duncas, petzi cussos chi issu at a giudicare dignos de lu retzire, l'ant a otènnere. A pustis de àere ammustradu in manera cuncreta a traessu de su ministeru terrenu suo custu chi costituit su modellu de sa bera fide, Gesùs at a reconnòschere cussas chi sunt dignos de issu e de su sacrifìtziu espiatòriu suo voluntàriu, in cantu si sunt a beru impinnados in custu caminu modellu subra de cale Issu at caminadu in antis de issos. Sa prena cunsacratzione sua a su servìtziu de Deus est sa norma proposta. Si su Maestro aiat naradu a Piladu: “ …so bènnidu a su mundu pro rèndere testimonia a sa beridade… (Gv 18,37)”, in custu matessi mundu, sos elettos suos ant a dèvere fàghere ateretantu.

      Ogni arcanu tenet s'acrarimentu suo, ma pro l'otènnere bisòngiat impreare sas craes chi aberint e serrant s'atzessu a sos segretos. Ma ahimè pro sos in manera superfitziale fichetes, sa crae printzipale est Deus matessi, in persone. A suo piacimento e segundu su cabu infallìbile suo e in manera perfeta giustu, aberit o serrat s'abbistesa umana. Custu primu ostàculu rendet incumprensìbile su libru riveladu e sa Sacra Bìbbia in generale devenit, cando sutaposta a sa letura de sos farsos credentes, una collida de artìculos de alibi religiosos. E b'at medas meda de custos farsos credentes, motivu pro cale, subra de sa terra, Gesùs aiat multiplicadu sos avertimentos suos subra de sos farsos cristi chi diant èssere apartos finas a sa fine de su mundu, segundu Matteo 24:5-11-24 e Matteo. 7:21-23, ue ponet in guàrdia contra sas farsas afirmaduras de cussas chi l'invocant.

      S'Apocalisse est tando sa rivelatzione de s'istòria de sa bera fide reconnota dae Gesùs Cristu in su Babbu e in s'Ispìritu Santo bènnidu de su Babbu, ùnicu Deus creadore. Custa bera fide cualìficat sos elettos suos chi rugrant tempos de estrema confusione religiosa in su cursu de sos sèculos iscuros. Custa situatzione giustìficat su sìmbulu de sos isteddos chi Deus atribuit a sos elettos chi reconnoschet, fintzas momentaneamente, ca comente a issos, segundu Gen 1,15, lughent in sas tenebre, " pro illuminare sa terra ". »

      Sa segunda crae de s'Apocalisse est cuada in su libru de su profeta Daniele, unu de sos libros de s'antiga alleàntzia, chi costituit su primu de sos “ duos testimòngios ” de Deus mentovados in Ap. 11,3; su segundu est s'Apocalisse e sos libros de sa noa alleàntzia. Durante su ministeru terrenu suo, Gesùs aiat atiradu s'atentzione de sos dischentes suos subra de custu profeta Daniele, sa cale testimonia est classificada in sos libros istòricos de sa sacra “Torah” ebràica.

      Sa Rivelatzione Divina pigat sa forma de duas colunnas ispirituales. Est tantu beru chi sos libros de Daniele e su de s'Apocalisse donadu a Giovanni sunt interdipendentes e cumplementares pro giùghere, comente a duas colunnas, su capitellu de una divina rivelatzione tzeleste.

      S'Apocalisse est duncas s'istòria de sa bera fide chi Deus definit in custu versetto: “ Beato chie leghet e chie ascurta sas paràulas de sa profetzia e custoit sas cosas chi bi sunt iscritas! Ca su tempus est probe (Apocalisse 1:3).”

      Su verbu “lèghere” tenet pro Deus unu significadu pretzisu chi assòtziat a su fatu de cumprèndere su messàgiu letu. Custu pensamentu est espressadu in Is.29,11-12: “ Ogni rivelatzione est pro bois comente a sas paràulas de unu libru segliadu chi sunt dadas a un'òmine chi ischit lèghere, narende: Leghe custu! E chie rispondet: non potzo, ca est segliadu; o comente a unu libru chi si regalat a un'òmine chi no ischit lèghere, narende: Leghe custu! E chie rispondet: no isco lèghere ”. Cun custos paragones, s'Ispìritu cunfirmat s'impossibilidade de cumprèndere sos messàgios divinos codificados pro cussos chi « l'onorant cun sa buca e cun sas lavras, ma su cale coro est a largu in issu », segundu Is.29,13: « Su Sennore aiat naradu: Cando custu sa gente s'acùrtziat a mie, m'onorat cun sa buca e cun sas lavras; ma su coro suo est a largu in mene , e sa timoria chi tenet de mene est petzi unu pretzetu de sa traditzione umana ".

      Una de tres craes s'unit a sa prima. S'agatat fintzas in Deus chi sèberat sovranamente intre sos suos eletos cussu a cale at a permìtere de “lèghere” sa profetzia pro illuminare sos sos frades e sorres in Gesùs Cristu. Difatis Paolo l'ammentat in 1 Cor. 12,28-29: « E Deus at costituidu in sa Crèsia prima sos apòstolos, posca sos profetas, in su de tres logos sos dotores, posca sos chi tenent su donu de sos miràculos, posca sos chi tenent su donu de sos sanamentos, de sos agiuare, guvernare, faeddare diversas limbas. Sunt totus apòstolos? Totus sunt profetas? Sunt totus mèdicos? ".

      In s'òrdine ghiadu dae Deus no nche s'improvisat profetas pro detzisione umana personale. Totu est capitende comente a Gesùs at insegnadu in sa paràbola, non devimus affrettarci a pigare su primu logu dae in antis su palcu, ma a su contràriu nos devimus sèere in fundu a sa sala, e isetare, si est netzessàriu, chi custu càpitet. , chi Deus nche cumbidat a andare a sa prima fila. No aspiraia a calicunu ruolu particulare in s'òpera sua, e tenia petzi una grandu gana in su cumprèndere su significadu de custos curiosos messàgios chi aia letu in s'Apocalisse. E est istadu Deus chi, in antis chi nde cumprendere su significadu, m'at mutidu in bisione. Non stupitevi duncas de su caràtere eccezionalmente luminosu de sas òperas chi presento; est su frutu de una missione in manera autèntica apostòlica.

      S'incapatzidade momentànea de nde cumprèndere sos segretos rivelados in su còdighe est tando normale e prevìdida in s'òrdine istabilidu dae Deus. S'ignoràntzia non costituit una curpa, pro non siat sa cunsighèntzia de unu refudu de sa lughe datat. In casu de refudu de cantu rivelat a traessu de sos profetas a cales afidat custu còmpitu, sa sentèntzia divina est lestra: est sa segadura de sa relatzione, de s'amparu e de s'isperu. Gasi, unu profeta missionàriu, Giovanni, aiat retzidu de Deus una bisione in còdighe, in su tempus de sa fine, unu àteru profeta missionàriu bi presentat oe sas bisiones decodificadas de Daniele e de s'Apocalisse, oferende·bos totu sas garantzias de sa beneditzione divina a traessu de sa sublime craresa issoro. Pro custa decodificazione, una sola fonte: sa Bìbbia, nient'àteru chi sa Bìbbia, ma totu sa Bìbbia, suta de sa lughe de s'Ispìritu Santo. S'atentzione de Deus e s'amore suo si cuntzentrant subra de sas creaturas umanas prus simpres, comente a sos pipios obbedienti, devènnidos raros in su tempus de sa fine. Sa cumprensione de su pensamentu divinu si podet realizare petzi in un'istrinta e intensa collaboratzione intre Deus e su tzeracu suo. Sa beridade non podet èssere furada; issa lu mèritat. Benit retzidu dae chie l'amat comente a un'emanatzione divina, unu frutu, un'essèntzia de su Sennore amadu e adoradu.

      Su fàbricu cumpletu de sa grandu Rivelatzione batida in modu cumplementare de sos libros Daniele e Apocalisse est gigantesca e ingannevolmente cumplessa. Ca in realidade Deus mentovat s'ispissu sos matessi argumentos suta aspetos e minudas diversos e cumplementares. A su livellu de padronanza chi tèngio oe de s'argumentu, s'istòria religiosa rivelada est in realidade simpre meda de resùmere.

      Abarrat ancora una de bator craes: semus nois matessi. Devimus èssere seberados, ca s'ànima nostra e totu sa personalidade nostra devent cumpartzire cun Deus totus sas cuntzetos suos de su bene e de su malu. Si calicunu no l'apartenet, est tzertu chi at a pònnere in discussione sa dotrina sua subra de unu puntu o subra de s'àteru. Sa gloriosa Rivelatzione aparit crara petzi in sas mentes santificadas de sos elettos. Sa beridade est tale chi non faghet a cuntratare, non faghet a negotziare, la bisòngiat pigare gasi comente est o la lassare. Comente at insegnadu Gesùs, totu si detzidet cun su “eja” o su “no”. E custu chi s'òmine agiunghet benit dae su Malignu.

      Resta ancora unu critèriu fundamentale rechertu dae Deus: sa mavelia totale. S'altivesa pro un'òpera est legìtimu ma s'altivesa no l'at a èssere mai: “ Deus resistit a sos orgolliosos ma dat gràtzia a sos ùmiles (Giac. 4:6).” Essende s'altivesa sa raighina de su malu chi aiat causadu sa ruta de su diàulu cun sas mostruosas cunsighèntzias suas pro issu matessi e pro totu sas creaturas tzelestes e terrenas de Deus, est impossìbile chi un'èssere orgolliosu otèngiat s'eletzione in Cristu.

      Sa mavelia, sa bera mavelia, cunsistet in su reconnòschere sa debilesa umana nostra e in su crèere a sas paràulas de Cristu cando nche narat: “ Sena de mene non podides fàghere nudda (Gv 15,5)”. In custu “ nudda ” s'agatat innanzitutto sa possibilidade de cumprèndere su sentidu de sos messàgios profetosos suos codificados. T'apo a nàrrere ca e t'apo a dare s'acrarimentu. In sa sabiduria sua, in sa divina sapièntzia sua, su Sennore aiat ispiradu Daniele cun sas profetzias suas in elementos separados dae deghènnios. Prima chi m'ispiraret s'idea de fàghere una sìntesi cumparativa de totus custas profetzias aiat partzidu in capìtulos, nemos l'aiat fatu in antis de mene. Ca est petzi a traessu de custa tècnica chi sas acusas presentadas dae Deus acuistant pretzisione e craresa. Su segretu de sa lughe si basat subra sa sìntesi de totu sos testos profetosos, subra de s'istùdiu parallelu de sos datos de sos sìngulos capìtulos e mescamente subra de sa chirca in totu sa Bìbbia de su significadu ispirituale de sos sìmbulos adobiados. Finas a cando non fiat bènnidu impreadu custu mètodu, su libru de Daniele, sena su cale sa profetzia de s'Apocalisse restat de su totu incumprensìbile, sas acusas divinas mentovadas no apessamentaiant tropu cussos a sos cales si referiant. Est pro cambiare custa situatzione chi s'Ispìritu Santo de Gesùs Cristu m'at ispiradu a crarire custu chi finas a tando fiat abarradu iscuru. Su sebestu de sos bator bersàllios printzipales de s'ira divina si rivelat gasi in manera indiscutìbile. Deus non reconnoschet àtera autoridade chi sa de sa paràula iscrita sua, e est custa chi denuntzia e acusa, suta de su tìtulu de sos duos “ testimòngios suos ” segundu Ap 11,3, sos peccatori terrestres e tzelestes. Cunsideramus como in sìntesi custa istòria profetosa rivelada.

      Prima ala : s'istòria de Israele in sa deportazione de su – 605

      Daniele arribbat a Babilònia (-605) Dan.1

      Sas bisiones de Daniele de sos sutzessivos guvernantes

      1-L'impero caldeo: Dan.2:32-37-38; 7:4.

      2-S'imperu mèdiu e persianu: Dan.2:32-39; 7:5; 8:20.

      3-S'imperu gregu: Dan.2:32-39; 7:6; 8:21; 11:3-4-21.

      4-S'imperu romanu: Dan.2:33-40; 7:7; 8:9; 9:26; 11:18-30.

      5-I regnos europeos: Dan.2:33; 7:7-20-24.

      6-Su regìmene pontifìtziu: . . . . . . . . . . . . . . . . Dan.7:8; 8:10; 9:27; 11:36.

      Ala segunda : Daniele + Apocalisse

      Profetzia subra de sa prima bènnida de su Messia refudada dae sos ebreos: Daniele 9.

      Persecutziones de sos ebreos a banda de su re gregu Antioco IV Epifane (-168): annùntziu de una grandu calamidade : Dan.10:1. S'acumprimentu: Dan.11:31. Persecutziones romanas (70): Dan.9:26.

      A pustis de sos Caldei, sos Mèdios e sos Persiani, sos Gregos, sa dominatzione de Roma, imperiale, posca papale, de su 538. In Roma, sa fide cristiana adobiat s'inimigu mortale suo in sas duas sutzessivas fases suas imperiale e papale: Dan.2:40 a 43; 7:7-8-19-26; 8:9-12; 11:36-40; 12:7; Rev.2; 8:8-11; 11:2; 12:3 a sas 6-13 a sas 16; 13:1-10; 14:8.

      De su 1170 (Pierre Valdo), s'òpera de sa Reforma finas a sa torrada de Cristu: Apo.2,19-20-24-29; 3:1 a 3; 9:1-12; de sas 13:11 a sas 18.

      Intre su 1789 e su 1798, s'atzione punitiva de s'ateismu rivolutzionàriu frantzesu: Ap.2:22; 8:12; 11:7-13.

      S'imperu de Napoleone I : Apo.8:13.

      De su 1843, sa proa de sa fide avventista e sas cunsighèntzias suas: Daniele 8:14; 12:11-12; Rev.3. Rùida de su protestantèsimu traditzionale: Ap. 3:1-3; sa punitzione sua: Apocalisse 9:1-12 ( 5° trumba ). Biados pionieres avventisti: Ap. 3:4-6.

      De su 1873, sa beneditzione ufitziale de s'istitutzione universale avventista de sa de sete dies: Daniele 12:12; Apocalisse 3:7; su sigillu de Deus : Ap.7; sa missione universale sua o messàgios de sos tres ànghelos: Ap. 14:7-13.

      De su 1994, sutaposta a una proa de fide profetosa, sa fide avventista istitutzionale est rùida: Ap. 3:14-19. Sa cunsighèntzia: s'est unida a su campu protestante refudadu dae su 1844: Ap. 9:5-10. Sa punitzione sua: Apocalisse 14:10 ( fintzas issu at a bufare ... ).

      Intre su 2021 e su 2029, Terza Guerra Mundiale: Daniele 11:40-45; Apoc.9:13-19 (su 6° trumba ).

      In su 2029, sa fine de su tempus de gràtzia colletiva e individuale: Apo.15.

      Sa proa universale de sa fide: la leghet domenicale imposta: Ap. 12,17; 13:11-18; 17:12-14; sas sete ùrtimas piaghe: Apoc.16.

      In su beranu de su 2030, “ Armageddon ”: decretu de mortas e torrada gloriosa de Cristu: Daniele 2,34-35-44-45; 12:1; Apocalisse 13:15; 16:16. Sa de sete trumbas : Apoc.1:7; 11:15-19; 19:11-19. Sa de sete ùrtima piaga : Apocalisse 16:17. Sa collida o su rapimentu de sos elettos: Apocalisse 14:14-16. La binnennat o punitzione de sos farsos insegnantes religiosos: Apocalisse 14:17-20; 16:19; 17; 18; 19:20-21.

      De su beranu de su 2030, su de sete millènnios o mannu Sabato pro Deus e sos elettos suos: derrotadu, Satana est incatenato subra de sa terra desolata  milli annos : Ap.20:1-3. In chelu, sos elettos giùdicant sos rutos: Daniele 7: 9; Rev.4; 11:18; 20:4-6.

      A inghìriu a su 3030, su Cabu Universale: sa glòria de sos elettos: Apo.21. Sa segunda morte subra de sa terra: Daniele 7:11; 20:7-15. Subra de sa terra rinnovada: Ap.22; Dan.2:35-44; 7:22-27.

     Sos sìmbulos de Roma in sa profetzia

      S'aspetu iscuru de sas profetzias si basat subra s'impreu de sìmbulos diferentes puru pertochende sa matessi entidade. Devenint tando cumplementares, imbetzes de s'esclùdere pare. Custu permitet a Deus de mantènnere s'aspetu misteriosu de sos testos e de costruire in unu bombo sos diferentes aspetos de s'argumentu presu de mìria. Gasi est fintzas pro s'obietivu printzipale suo: Roma.

      In Dan.2, in sa bisione de s'istàtua, est su de bator imperos cun su sìmbulu “ ancas dae ferru ”. Su “ ferru ” rifletet su caràtere tostu suo e su motu latinu suo “DVRA LEX SED LEX”, traduidu comente: “sa lege est tosta, ma sa lege est lege”. In prus, sas “ ancas dae ferru ” ammentant s'aspetu de sos legionàrios romanos rivestidos de corazze dae ferru subra de su bustu, subra de sa conca, subra de sos coddos, subra de sos bratzos e subra de sas ancas, chi sobraiant a pees in longas colunnas, organizadas e disciplinadas.

      In Dan.7, Roma, in sas duas fases paganas suas, cudda republicana e cudda imperiale, est ancora su de bator imperos descritos comente a " unu terrorosu mostru de sas dentes dae ferru ". Su ferru de sos dentes suas sa collega a sas ancas dae ferru de Dan.2 . Tenet fintzas " deghe corna " chi rapresentant sos deghe regnos europeos indipendentes chi s'ant a formare a pustis de sa ruta de s'Imperu Romano. Custu est s'insegnamentu dadu in Daniele 7:24.

      Dan.7:8 descriet s'aparitzione de unu de ùndighi “ corros ” chi at a devènnere, in sa profetzia, su bersàlliu printzipale de totu s'ira divina. Retzit su nùmene de “ piticu corru ” ma, in manera paradossale, Dn 7,20 l'atribuit “ un'aspetu majore de sos àteros ”. S'acrarimentu at a èssere dada in Daniele 8:23-24, “ custu re impudente e abbistu... at a resèssere in sas impresas suas; at a distrùere sos balentes e su pòpulu de sos santos ». Custa est petzi un'ala de sas atziones chi Deus atribuit a custa segunda dominatzione romana, chi si fiat acumpridu partinde dae su 538, cun s'instauratzione de su regìmene papale chi aiat impostu sa fide catòlica romana a traessu de s'autoridade imperiale de Giustinianu I. . Amus a dèvere pigare nota de totu sas acusas chi Deus presentat in modu ispartu, in totu sa profetzia, contra custu regìmene autocràticu e dispòticu, ma religiosu, chi su pabadu romanu rapresentat. Si Dn 7,24 lu mutit " diferente de su primu ", est meda ca su suo pòdere est religiosu e imbarat subra de sa credulità de sos balentes chi lu timent e timent s'influèntzia sua acanta Deus; chi Dn 8,25 atribuit a sa “ resessida de sas suas astuzie ”. Unos cantos diant pòdere agatare anormale chi deo colleghe su re de Daniele 7 a su re de Daniele 8. Devo tando dimustrare sa giustificatzione de custu collegamentu.

      In Dan.8 no agatamus prus sas bator sutzessiones imperiales de Dan.2 e 7, ma petzi duos de custos imperos, non pro àteru craramente individuados in su testu: l'impero medo e persianu, designados cun unu “ariete”, e s'imperu gregu imaginadu dae una “ cabra ” chi pretzedet s'imperu romanu. In su 323 aiat mortu su mannu conquistatore gregu Lisandru Mannu, “ su grandu corru de su capro si fiat truncadu ”. Ma sena erederis, s'imperu suo est partzidu intre sos generales suos. A pustis de 20 annos de gherra intre issas, abarrant petzi 4 regnos: " bator corna si fiant artados a cada chirru de su chelu pro lu sostituire ". Custos bator corros sunt Egitu, Sìria, Grètzia e Tràtzia. In custu capìtulu 8, s'Ispìritu nche presentat sa nàschida de custu de bator imperos chi, in comintzu, era petzi una tzitade otzidentale, in antis monàrchica, posca republicana de su - 510. Est in su regìmene republicanu suo chi Roma in manera graduale aiat conchistadu su podere trasformende sos pòpulos chi aiat fatu apellu pro s'agiudu suo in sas colònias romanas. Gasi, in su versetto 9, suta de su nùmene de “ piticu corru ” chi giai designat su regìmene papale romanu in Dan.7, s'arribu de sa Roma republicana in s'istòria de Oriente ue b'at Israele, acumpridu a traessu de s'interventu suo in Grètzia, “ unu de sos bator corros ”. Comente apo in pessu chi naradu, fiat istadu cunvocadu in su 214 pro dirimere una chertat tra duas legas gregas, la ligat achea e la ligat etolica, e su resurtadu fiat istadu pro sa Grètzia, sa pèrdida de s'indipendèntzia sua, e s'asservimento coloniale a sos romanos in – 146. Su versetto 9 èvocat sas sutzessivas conchistas chi ant a fàghere de custa pitica tzitade de Itàlia su de bator imperos imaginados dae su “ ferru ” in sas profetzias pretzedentes. Sa collocatzione geogràfica de s'arresonu est sa de s'Itàlia ue s'agatat Roma. Sa nàschida de sos suos fundadores Romolo e Remo bidet protagonista una lupa chi los diat àere allatados. In latinu sa paràula Louve est “lupa” chi signìficat lupa ma fintzas prostituta. Gasi finas dae sa creatzione sua custa tzitade fiat istadu signada dae Deus pro su dòpiu destinu suo profetosu. L'amus a agatare comente a unu lupu in s'ovile de Gesùs, chi l'at a paragonare a una prostituta in Ap.17. Posca, s'estensione sua cara a su sud " suo ", si fiat acumpridu cun sa conchista de s'Itàlia meridionale (-496--272), essende posca vitoriosa dae sas gherras gherradas contra Cartàgine, s'atuale Tùnisi, partinde dae su 264 aC. Sa fase sutzessiva cara a s'est “ suo ” est sa de s'interventu suo in Grètzia comente apamus in pessu chi bidu. Est inie chi benit descritu comente a “ chi pesat dae unu de sos bator corros ” de s'imperu gregu distrutu eredadu dae Lisandru Mannu. Semper prus balente, in su – 63, Roma at a finire pro impònnere sa presèntzia sua e su podere coloniale suo subra de sa Giudea chi s'Ispìritu mutit “ su paisu prus bellu ” ca est istada òpera sua finas dae sa creatzione sua a pustis de s'essida de su pòpulu suo de s'Egitu. Custa espressione est repìtida in Ez 20,6-15. Precisazione istòrica: torra Roma fiat istadu mutida dae Ircano a gherrare contra su frade Aristobulo. Sas tres conchistas romanas descritas, in sa matessi forma geogràfica de sas de su “ ariete ” medo-persianu de su matessi aende·lu cumpresu, sunt coerentes cun sa testimonia istòrica. Sa fine fissada dae Deus est tando cròmpidu: s'espressione “ piticu corru ” de Dan.7,8 e Dan.8,9 pertocat, in ambos riferimentos, s'identidade romana. Sa cosa est dimustrada e indiscutìbile. Subra de custa tzertesa s'Ispìritu divinu at a pòdere giùghere a cumprimentu s'insegnamentu suo e sas acusas suas aiat mòvidu contra custu regìmene religiosu papale, chi cuntzentrat susu de sese totu sos rajos de su chelu. Sa sutzessione de sa Roma papale a cudda imperiale essende istada dimustrada in Dan.7, inoghe, in Dan.8, s'Ispìritu brincat sos sèculos chi los separant, e de su versetto 10 torrat a pigare de mìria s'entidade papale, s'inimigu mortale suo preferidu; e non sena motivu. Ca atzedet a sa religione cristiana de sos tzitadinos de su regnu de sos chelos riunidos dae Gesùs Cristu: “ innalzati a s'esèrtzitu de su chelu ”. Custu fiat istadu realizadu in su 538 de su decretu imperiale de Giustinianu I chi aiat ofertu a Vigilio I s'autoridade religiosa e su tronu papale de su Vaticanu. Ma armadu de custu pòdere, agit contra sos santos de Deus, chi persighida in nùmene de sa religione cristiana, comente a ant a fàghere sos sutzessores istòricos suos pro belle 1260 annos (intre su 538 e su 1789-1793). Sa pretzisione istòrica cunfirma s'esatesa de custa durada, ischende chi su decretu fiat istadu iscritu in su 533. Sos 1260 annos acabant duncas, in custu càrculu, in su 1793, annu in cale in su rivolutzionàriu “Terrore”, fiat istadu decretada s'abolitzione de sa crèsia romana. “ Issa aiat fatu rùere a terra unos cantos isteddos e las aiat apeigadu ”. S'imàgine at a èssere torrada a leare in Ap. 12,4: “ Sa coa sua trisinaiat su tres unu de sos isteddos de su chelu e las aiat ghetadu subra de sa terra ”. Sas craes sunt dadas in sa Bìbbia. Pro cantu pertocat sos isteddos , sunt in Gen. 1,15: “ Deus las aiat postu in s'istèrrida de su chelu pro illuminare sa terra ”; in Gen. 15,5 sunt paragonados a sa discendèntzia de Abramo: “ Càstiat su chelu e contat sos isteddos , si las podes contare; tales ant a èssere sos bostros posteri ”; in Dan.12,3: “ cussos chi insegnant sa giustìtzia a medas ant a lùghere comente a sos isteddos in sos sèculos de sos sèculos ”. Sa paràula " coa " at a assùmere grandu importu in s'Apocalisse de Gesùs Cristu, ca simbulègiat e designat " su profeta chi insegnat sa fàula ", comente a nche rivelat Isaia 9:14, aberende gasi sa cumprensione nostra de su messàgiu divinu in còdighe. Su regìmene pontifìtziu de Roma est duncas, in sos sèculos de su domìniu suo e finas dae sas orìgines suas, ghiadu dae farsos profetas, segundu su santu e giustu cabu riveladu dae Deus.

      In Dan. 8,11, Deus acusat su pabadu de insorgere contra Gesùs Cristu, s'ùnicu " Capu de sos guvernantes ", comente a at a èssere craridu in su versetto 25, tzitadu fintzas comente a " Re de sos res e Sennoras de sos sennores ", in Ap. 17:14; 19:16. Leghimus: " Issa si fiat acurtziadu a su capitanu de s'esèrtzitu, l'aiat dogadu lu perpetuo e aiat bortuladu sa base de su santuàriu suo ". Custa tradutzione si diferèntziat de sas tradutziones atuales, ma tenet su prètziu de respetare in manera rigorosa su testu ebràicu originale. E in custa forma su messàgiu de Deus acuistat cunsistèntzia e pretzisione. Su tèrmine “ perpètuu ” non pertocat inoghe su “sacrifìtziu”, ca custa paràula no est iscrita in su testu ebràicu, sa presèntzia sua est illètzita e non giustificada; in prus, distorce su significadu de sa profetzia. Difatis, sa profetzia pigat de mìria s'era cristiana in cale, segundu Daniele 9:26, sos sacrifìtzios e sas ofertas fiant istados abolidos. Custu tèrmine “ perpètuu ” pertocat una propiedade esclusiva de Gesùs Cristu chi est su suo sacerdozio, su podere suo de intercessore in praghere de sos soles suos eletos chi issu identìficat e seletzionat. Nointames, apoderende·si de custa pretesa, su regìmene pontifìtziu beneighet sos maleitos e maleighet sos beneitos dae Deus chi acusat in manera farsa de eresia, ergendosi a modellu de sa fide divina; afirmadura de su totu cuntestada dae Deus in sa rivelatzione profetosa sua chi l'acusat, in Dan. 7,25, de " àere formuladu unu disinnu pro cambiare sos tempos e sa lege ". S'eresia est tando in s'intrea òpera de su regìmene pontifìtziu, rèndidu gasi indegno de giùghere o rèndere cale si chi siat cabu religiosu. Lu perpetuo est tando in acòrdiu cun sos insegnamentos de Ebreos 7:24, su “ sacerdozio intrasmissibile ” de Gesùs Cristu. Custu est su motivu pro cale su pabadu non podet rivendicare una trasmissione de su suo pòdere e de s'autoridade sua de Deus in Gesùs Cristu; no at a pòdere duncas chi bi lu furare in manera illegale, cun totu sas cunsighèntzias chi tale fura at a tènnere, pro issu e pro cussos chi seduce. Custas cunsighèntzias sunt riveladas in Daniele 7:11. A su cabu finale, at a subire sa " segunda morte, ghetadu biu in s'istagnu de fogu e de zolfo ", cun sa cale dae tempus minetza si matessi, sos monarcas e totu sos òmines, pro chi lu serbirent e lu timerent . a càusa de sas paràulas arroganti chi su corru naraiat, e mentras castiaia, sa bèstia fiat istadu ochida e su corpus suo fiat istadu distrùidu, cunsignadu a su fogu pro èssere brusiadu . Ateretantu, s'Apocalisse de s'Apocalisse at a cunfirmare custa frase de su giustu cabu de su beru Deus indignato e frustradu, in Apoc. 17,16; 18:8; 19:20. Apo seberadu de traduire “ e aiat bortuladu sa base de su santuàriu suo ” pro sa natura ispirituale de sas acusas contra su regìmene pontifìtziu. Difatis, sa paràula ebràica “mecon” podet èssere traduida comente a: logu o base . E in custu casu est etotu sa base de su santuàriu ispirituale a èssere bortada. Custu tèrmine “ base ” pertocat, segundu Ef. 2,20-21, Gesùs Cristu matessi, “ pedra de s'àngulu ”, ma fintzas s'intreu fundamentu apostòlicu respetu a un'edifìtziu ispirituale, est a nàrrere unu “ santuàriu ”, propiedade de Gesùs Cristu, fraigadu dae Deus susu de issu. Sa crètida eredade de San Pietro est tando contraita dae Deus matessi. Pro su Pabadu s'ùnica eredade de Pietro est sa sighidura de s'òpera de sos suos carnefici chi su crocifissero a sa sighida de su suo divinu Maestro. Su regìmene suo de incuisitzione riproduiat in manera fidele su modellu paganu initziale. Aende “ cambiadu sos tempos e sa lege ” chi Deus aiat istabilidu, custu regìmene intollerante e crudele, de cale fiant istados assassinos unos cantos capos papales, famigerati criminales, comente a Lisandru VI Bòrgia e su fìgiu Tzèsare, carnefice e cardinale, testimòniat s'integrale natura diabòlica de s'istitutzione papale catòlica romana. Enormes massacros de persones paghiosas fiant istados iscadenados dae custa autoridade religiosa, de cunversiones fortzadas, suta pena de mortas, e de sos òrdines religiosos de sas rugradas giutas contra sos musulmanos chi ocupaiant sa terra de Israele; una terra maleita dae Deus finas dae s'annu 70, ue sos romanos fiant bènnidos a distrùere " sa tzitade e sa santidade ", segundu cantu annuntziadu, in Dan. 9,26, a pustis de su refudu de su Messia a banda de sos ebreos . Su “ fundamentu de su santuàriu suo ” pertocat totu sas beridades dotrinales retzidas dae sos apòstolos chi las ant trasmìtidas a sas generatziones benidoras a traessu de sas Iscrituras de sa noa alleàntzia; su segundu de sos " duos testimòngios " de Deus , segundu Ap.11:3. De custa testimonia muda, su Pabadu at cunservadu petzi sos nùmenes de sos eroes de sa fide bìblica, chi faghet adorare e serbire in moltitudine de sas suas moltitudini de sighidores. Sa beridade segundu Roma est registrada, in ala, in su missale “suo” (la ghiat a sa missa), chi sostituit sos “ duos testimòngios ” de Deus ; sos iscritos de s'antiga e de sa noa alleàntzia chi paris costituint sa Sacra Bìbbia contra sa cale issa aiat gherradu ochende sos fideles sighidores suos.

      Su versetto 12 de Dan.8 nch'at a rivelare ca Deus matessi est istadu custrintu a creare custa religione odiosa e detestabile. “ S'esèrtzitu est istadu cunsignadu cun la perpetuat a càusa de su pecadu ”. Gasi sas atziones orrorosas e abominevoli de custu regìmene esistiant, pro disìgiu de Deus, pro punire su “ pecadu ” chi est, segundu 1 Giovanni 3:4, sa trasgressione de sa lege. E est un'atu riconducibile giai a Roma ma in sa fase pagana sua imperiale, ca su pecadu gasi grave, chi mèritat tale punitzione, at tocadu Deus subra de duos puntos in manera estrema sensìbiles: sa glòria sua de Deus creadore e binchidore in Cristu. Amus a bìdere in Apoc 8,7-8 chi s'instauratzione de su regìmene papale in su 538 costituit su segundu castigu, dadu dae Deus, e profetadu dae su sìmbulu ammonitore de sa “ segunda trumba ”. Unu àteru castigu lu pretzedet, acumpridu dae sas invasiones barbariche de s'Europa devènnida infedelmente cristiana. Custas atziones s'estendent intre su 395 e su 476, sa càusa de sas punitziones dadas s'agatat ancora in antis de su 395. Benit gasi cunfirmada sa data de su 7 martzu 321, in cale s'imperadore romanu paganu Costantinu I, de su cale fiat istadu oferta sa paghe a sos cristianos de s'imperu, aiant ordinadu pro decretu s'abbandonu de sa pràtica de su sàbadu chi aiat sostituidu cun su pasu de sa prima die. Como, custa prima die fiat dedicadu a su cultu paganu de su sole divinizadu invitto. Deus aiat subidu de repente unu dòpiu atentadu: sa pèrdida de su sàbadu suo, memoriale de s'òpera sua de creadore e sa vitòria finale sua subra de totus sos suos inimigos, ma fintzas, a su logu suo, s'estensione de s'onore paganu resu sa prima die, etotu in sa die ischierat de sos dischentes de Gesùs Cristu. Pagos ant a cumprèndere s'importu de sa curpa, ca nos devamus rèndere contu chi Deus no est petzi su creadore de sa vida, est fintzas su creadore e s'organizadore de su tempus, e petzi pro custu at creadu sos isteddos de su chelu. Sa de bator dies aparit su sole pro signare sas dies, sa luna pro signare sa note, e ancora su sole e sos isteddos pro signare sos annos. Ma sa chida no est signada dae sos isteddos, si basat petzi subra una detzisione soberana de su Deus creadore. At a rapresentare duncas su sinnu de s'autoridade sua e Deus nch'at a pessare.

     Lughe de sàbadu

      Fintzas s'organizatzione interna de sa chida est espressione de sa voluntade divina sua e Deus l'at a ammentare a tempus suo in su testu de su de bator cumandamentos suos: “ Ammentados de sa die de pasu pro lu santificare. Tenes ses dies pro fàghere ogni traballu tuo, ma su de sete est sa die de su Sennore, deus Tuo; in cudda die no as a fàghere calicunu traballu, nen tue, nen mugere tua, nen sos fìgios tuos, nen sos tuos animales, nen s'istràngiu chi t'est intro sas ghennas tuas, ca su Sennore at fatu su chelu, sa terra, su mare e totu custu chi est in issos, in ses dies; pro custu aiat beneitu sa de sete dies e l'aiat santificadu ".

      Càstiat cun atentu, in custa tzita si tratat petzi de sos nùmeros “ ses e sete ”; sa paràula sàbadu no est mancu mentovada. E in sa de sete “ formas ” suas , unu nùmeru òrdina·las, su Legislatore Creadore insistet subra de sa positzione chi custu sete unu die remenosa . Ca custa insistèntzia? T'apo a dare unu motivu pro cambiare, si netzessàriu, su puntu tuo de bista subra de custu cumandamentu. Deus at chertu rinnovare s'òrdine de su tempus chi aiat istabilidu finas dae sa fundatzione de su mundu. E si insistet tantu est ca sa chida est costruida a imàgine de su tempus prenu de su progetu suo salvifico: 7000 annos o prus de pretzisu 6000 + 1000 annos. Pro tènnere distorto su disinnu suo de sarvesa, corfende duas bias sa roca de s'Oreb, a Moses fiat istadu impedidu s'intrada in sa Canaan terrena. Custa era sa letzione chi Deus cheriat dare in contu de sa disubbidièntzia sua. De su 1843-44, su pasu de sa prima die cumportat sas matessi cunsighèntzias, ma custa borta impedit s'intrada in sa Canaan tzeleste, la cumpensat pro sa fide de sos elègidos oferta dae sa morte espiatòria de Gesùs Cristu. Custu cabu divinu torrat a rùere subra de sos rebellos, ca, comente a s'atzione de Moses, su restu de sa prima die no est cunforme a su pranu programadu dae Deus. Sos nùmenes podent èssere cambiados sena tropas cunsighèntzias, ma sa caraterìstica de sos nùmeros est s'issoro immutabilità. Pro su Deus creadore, chi vìgilat subra de sa creatzione sua, sa progressione progressiva de su tempus si realizat mediante una sutzessione de chidas de sete dies. Immutabilmente sa prima die at a restare sa prima die e su “ de sete ” at a restare su “ sete unu ”. Ogni die at a cunservare in manera perenne su balore chi Deus l'at dadu finas dae su cumintzu. E sa Gènesi nch'insegnat, in su capìtulu 2, chi sa de sete dies est ogetu de unu destinu particulare: est “ santificadu ”, est a nàrrere postu a banda. Fintzas a como s'umanidade at disconnotu sa bera càusa de custu balore ispetziale, ma oe, in nùmene suo, do s'acrarimentu de Deus. A sa lughe sua, su sèberu de Deus benit crarida e giustificada: sa de sete dies profetat su de sete millènnios de su progetu divinu globale de 7000 annos solares, de cales sos ùrtimos “milli annos”, tzitados in Apo.20, ant a bìdere sos elettos de Gesùs - Cristu intrare a sa ditza e in sa presèntzia de s'amadu issoro Maestro. E custu acumpensu at a èssere istada otenta gràtzias a sa vitòria de Gesùs subra de su pecadu e subra de sa morte. Su sàbadu santificadu no est prus petzi su memoriale de sa creatzione de s'universu terrenu nostru a banda de Deus, ma signat fintzas ogni chida su caminu cara a s'intrada in su Regnu de sos chelos ue, segundu Giovanni 14,2-3, Gesùs «ammàniat unu logu ” pro sos amados eletos suos. Aco' unu motivu bellu meda pro l'amare e l'onorare in custu santu de sete dies, cando aparit a signare sa fine de sas chidas nostras, a s'intrinada, a sa fine de sa 6° die .

      Dae como in susu, cando ais a lèghere o ais a ascurtare sas paràulas de custu de bator cumandamentos, ais a dèvere intèndere dae segus sas paràulas de su testu, Deus chi narat a sos èsseres umanos: “Tenides 6000 annos pro prodùere sas òperas de fide de sos elettos, ca ais lòmpidu a su tèrmine de custu tempus, su tempus de sos 1000 annos de su de sete millènnios non b'at a apartènnere prus; at a sighire petzi pro sos elettos meos chi sunt intrados a s'eternidade tzeleste mea, pro mèdiu de sa bera fide reconnota dae Gesùs Cristu”.

      Su sàbadu aparit gasi comente sinnu simbòlicu e profetosu de sa vida eterna riservada a sos redenti de sa terra. In prus, Gesùs l'at acraridu cun “sa perla de grandu prètziu ” de sa paràbola mentovada sua in Matteo 13:45-46: “ Su regnu de sos chelos est ancora sìmile a unu mercante chi chircat perlas bellas. Aiat agatadu una perla de grandu balore ; e issu fiat andadu, aiat bèndidu totu su chi teniat e l'aiat comporadu ”. Custu versetto podet retzire duos acrarimentos inverse. S'espressione “ regnu de sos chelos ” designat su progetu salvifico de Deus. Gesùs Cristu, in su descrìere su progetu suo, si paragonat a unu “ mercante ” de “ perlas ” chi chircat sa perla , sa prus bella, sa prus perfeta e duncas, de cunsighèntzia, sa chi balet su prètziu prus artu. Pro agatare custa perla rara , e duncas pretziosa, Gesùs aiat lassadu su chelu e sa glòria sua e subra de sa terra, a prètziu de sa sua terrorosa mortas, aiat torradu a accuistare custas perlas ispirituales pro chi devennerent propiedade sua pro s'eternidade. Ma, a su contràriu, su mercante est s'elettu chi tenet sidis de s'assolutu, de su primore divinu chi at a èssere su prèmiu de sa bera fide. Fintzas inoghe, pro conchistare custu prèmiu de s'apentu tzeleste, abbandonat sos balores terrenos vanos e ingiustos pro si dedicare a rèndere a su Deus creadore unu cultu a Lui gradito. In custa versione, sa perla de grandu balore est sa vida eterna oferta dae Gesùs Cristu a sos elettos suos in su beranu de s'annu 2030.

      Custa perla de grandu balore non podet duncas pertocare chi s'ùrtima època de s'Avventismo; cussu sos cales ùrtimos rapresentantes ant a bìvere finas a sa bera torrada de Gesùs Cristu. Aco' ca custa perla de grandu balore unit su sàbadu, sa torrada de Cristu e sa santidade de sos ùrtimos elègidos. Su primore dotrinale cumproadu in custa ùrtima època dat a sos santos s'imàgine de sa perla . S'esperièntzia ispetzìfica issoro de intrare bios a s'eternidade cunfirmat custa imàgine perlata . E s'atacamentu issoro a su sàbadu de sa de sete dies, chi ischint profetare su de sete millènnios, dat a su sàbadu e a su de sete millènnios s'imàgine de una prenda ùnica e pretziosu, a su cale nudda podet èssere paragonadu si no una “perla de grandu balore ” . Custa idea at a apàrrere in Apocalisse 21:21: “ Sas dòighi ghennas fiant dòighi perlas ; ogni ghenna fiat costituida dae un'ùnica perla . Sa pratza de sa tzitade fiat dae oro puru, comente a su bidru trasparente ”. Custu versetto sutalìniat s'unitzidade de su standard de santificazione rechertu dae Deus e, in su matessi tempus, s'acumpensu ùnicu de otènnere sa vida eterna intrende a su Sabato de su de sete millènnios a traessu de "ghennas" simbòlicas chi rafigurant sas proas de fide avventiste . Sos ùrtimos redenti non sunt mègius de cussos chi los ant pretzèdidos. Est petzi sa beridade dotrinale chi Deus tenet issoro fatu connòschere a giustificare s'imàgine issoro de sa perla chi sutzedet a cudda de sas pedras pretziosas segadas . Deus non faghet mai un'etzetzione pro sas persones ma, a segunda de su momentu, s'est riservadu su deretu de fàghere un'etzetzione subra de su livellu de santidade rechestu pro otènnere sa sarvesa. S'era cristiana esaminada pertocat printzipalmente su tempus signadu dae sa torrada de su pecadu, formalizadu in manera religiosa de s'instauratzione de su regìmene papale romanu, est a nàrrere de su 538. In prus, sos cumintzos de sa Reforma sunt cugugiados dae sa compassione sua e misericòrdia, e de sa trasgressione de su sàbadu non fiat istadu imputadu in antis de s'intrada in vigore de su decretu de Dan. 8,14, partinde dae su beranu de su 1843. Cun sùtile allusione, s'achistu de sa perla est propostu dae Gesùs in Apoc. 3,18: "Bi cussìgio de còmporat de mene de s'oro provadu in su fogu, pro chi devèngiat ricu, e de sas bestes biancas, pro chi tue ti potzas bestire e no apàrgiat sa birgòngia de sa nudidade tua, e unguentu pro untare sos ogros tuos, pro chi tue potzas bìdere» . Custas cosas, chi Gesùs oferit a chie nd'est privu, costituint sos elementos chi donant a s'elettu s'aspetu simbòlicu suo de “ perla ” a sos ogros e a su cabu de su Sennore Gesùs Cristu. Sa “ perla ” andat “ acuistada ” dae Lui, non s'otenet in donu. Su prètziu est su de s'abnegatzione, base de su chertu pro sa fide. In s'òrdine rispetivu, Gesùs proponet de bèndere una fide provada chi donat a s'elettu sa richesa ispirituale sua; sa giustìtzia pura sua e immacolata chi cugùgiat sa nudidade ispirituale de su peccatore perdonadu; s'agiudu de s'Ispìritu Santo chi aberit sos ogros e s'abbistesa de s'òmine peccatore a su progetu riveladu dae Deus in sas santas Iscrituras suas de sa Bìbbia.

      In su tempus de sos 6000 annos de s'era cristiana, Deus at isetadu finas a sa fine de custu tziclu terrenu pro fàghere iscobèrrere a sos ùrtimos eletos suos sa magnificenza de su santu suo de sete dies o sàbadu santificadu pro su pasu suo. Sos funtzionàrios eletos chi nde cumprendent su significadu como tenent totu sas resones pro l'amare e l'onorare comente a unu donu de Gesùs Cristu. Cantu a cussos chi no l'amant e lu gherrant, tenent e ant a tènnere totu sos motivos pro l'odiare ca at a signare sa fine de s'esistèntzia terrena issoro animale.

     Su decretu de Daniele 8:14

      Daniele 8:12 contina narende: " su corru aiat aterradu sa beridade e aiat resèssidu in sas impresas suas ". Sa “ beridade ” est, segundu Sal. 119:142, “ la leghet ”. Ma est fintzas l'opostu assolutu de sa “ fàula ” chi, segundu Isaia 9:14, caraterizat su “ farsu profeta ” papale cun su tèrmine “ coa ” chi l'acusat diretamente in Apoc. 12:4. Difatis, ghetat a terra sa beridade pro installare a su logu suo sas fàulas “ religiosas ” suas. Sas impresas “ suas ” non podiant chi “ resèssere ”, ca Deus matessi aiat fatu apàrrere s'aparitzione sua pro punire s'infedeltà cristiana praticada dae su 7 martzu 321.

      Sos versetti 13 e 14 ant a assùmere un'importu vitale finas a sa fine de su mundu. In su versetto 13, sos santos si pedint cantu at a durare s'estorsione de su “ pecadu perpètuu ” e “ devastante”; cosas chi apamus agigu individuadu. Ma soffermiamoci unu pagu subra de custu “ pecadu devastante ”. Sa devastatzione in chistione est cudda de sas ànimas o de sas vidas umanas. A sa fine, s'intrea umanidade deghinada at a lassare, durante sos “ milli annos ” de su de sete millènnios, su praneta terra in sa forma originària sua “ informe e bòida ” chi las at a bàlere, in Apo. 9,2-11.11: 7, 17:8 e 20:1-3, su nùmene “ profundu ” de Gen. 1:2.

      Sos “ santos ” si pedint fintzas pro cantu tempus at a èssere apeigada sa “ santidade e ostia ” “cristiana” ? ". In custa iscena, custos “ santos ” si cumportant comente a fideles servidores de Deus, animados comente a Daniele, chi est dadu comente a esèmpiu in Dan. 10,12, de su legìtimu disìgiu “ de cumprèndere » su progetu divinu. Otenent pro sos tres argumentos mentovados un'ùnica risposta data in su versetto 14.

      Segundu sas curretziones e sos megioros chi Deus m'at giutu a fàghere respetu a su testu ebràicu originale, sa risposta data est: “ Finas a su sero de su mangianu, duemilatrecento, e sa santidade at a èssere giustificada ”. Non b'at prus, su testu iscuru de sa traditzione: “ Finas a duemilatrecento seros e mangianos e su santuàriu at a èssere purificato ”. No est prus chistione de santuàriu ma de santidade ; in prus su verbu “ purificato ” est sostituidu dae “ giustificadu” . ", e sa de tres mudas pertocat s'espressione " sero mangianu " chi est difatis singulare in su testu ebràicu. Custu Deus dogat ogni giustificatzione a chie intentat de modificare su nùmeru totale partzende·lu pro duos, pretendende de separare sos seros de sos mangianos. S'acostamentu suo cunsistet in su presentare s'unidade de càrculu “ sero mangianu ” chi definit una die de 24 oras in Gen.1. Petzi tando s'Ispìritu rivelat su nùmeru de custa unidade: “2300”. Su nùmeru totale de sas dies profetosas mentovadas est gasi amparadu. Su verbu “ giustificare ” tenet comente a raighina, in ebràicu, sa paràula “giustìtziat” “tsedek”. Sa tradutzione chi propòngio est tando de pro sese giustificada. Posca, un'errore chi riguardat sa paràula ebràica “qodesh” rendet custu tèrmine “ santuàriu ” chi in ebràicu est “miqdash”. Sa paràula “ santuàriu ” est bene traduida in su versetto 11 de Daniele 8, ma non agatat postu in sos versetti 13 e 14 ue s'Ispìritu impreat sa paràula “qodesh” chi devet èssere traduida comente a “santidade ” .

      Cando ischimus chi su “ pecadu devastante ” pigat de mìria etotu s'abbandonu de su sàbadu, issu matessi ogetu de una particulare santificazione divina, custa paràula “ santidade ” illùminat in manera notèvole su significadu de su messàgiu profetosu. Deus annùntziat chi a su tèrmine de sos “ 2300 seros e mangianos ” mentovados, su respetu de su restu de su beru suo “ de sete dies ” at a èssere rechertu dae Lui, a ogni persone chi rivendicat sa santidade e sa “ giustìtzia eterna ” otenta dae Gesùs. Cristu. Sa fine de su “ pecadu devastante ” cumportat la rinùntziat a su cultu religiosu de sa domìniga, s'antiga die de su sole, istituidu dae Costantinu I , s'imperadore paganu. Deus ristabilit gasi, ateretantu, sas normas dotrinales de sarvesa prevalentes a su tempus de sos apòstolos. Petzi custu tèrmine “ santidade ” racchiude totu sas beridades dotrinales de sos fundamentos de sa fide cristiana. Tenende comente a modellu e orìgine s'insegnamentu dadu a sos ebreos, sa fide cristiana ghenna petzi novidade, su càmbiu de sos sacrifìtzios animales, cun su sàmbene ghetadu dae Gesùs Cristu subra de su propitziatòriu cuadu in una gruta suterrànea situada suta de sos pees suos subra de su Golgota, comente a aiat pratu a su nostru Salvatore rivelare e ammustrare, a su servidore suo Ron Wyatt, in su 1982. S'iscoberta de sos temas interessados dae sa paràula " santidade " est progressiva e s'estendet in su tempus de una vida, ma de su 2018, custu tempus est contadu e limitadu, e oe, in su 2020, mancant petzi 9 annos pro ripristinare totu sos aspetos.

      Daniele 8:14 est unu decretu chi ochit s'ànima, ca cambiare su cabu de Deus cumportat sa pèrdida de s'oferta de sarvesa de Cristu pro totu sos cristianos domenicali catòlicos romanos praticantes. S'ispìritu de sa traditzione eredada at a causare duncas sa morte eterna de moltitudini, chi su prus de sas bias sunt inconsapevoli de sa cundenna issoro a banda de Deus. Est inoghe chi sa manifestatzione de s'amore a sa beridade permitet a Deus de signare “ sa diferèntzia ”, in contu de sa sorte chi tocat “ cussas chi lu serbint e cussas chi no lu serbint (Male. 3,18)”.

      Unos cantos ispìritos rebellos ant a chèrrere disafiare s'idea matessi de unu cambiamentu imputàbile a Deus chi issu matessi decrarat: “ Deo non càmbio ”, in Male.3:6. Est tando chi nos devamus rèndere contu chi su cambiamentu acumpridu in su 1843-44 cunsistet petzi in su ristabilire una norma originària a longu distorta e trasformada . Aco' ca sa beneditzione de sos elettos de sa Reforma, imputados nointames sas òperas imperfetas issoro, presentat unu caràtere etzetzionale, su cale aspetu dotrinale non podet èssere presentadu comente a modellu de sa bera fide. Custu cabu particulare pro sos primos riformadores est gasi etzetzionale chi Deus lu torrat a leare e lu rivelat in Apocalisse 2:24 ue aiat naradu a sos protestantes, in antis de su 1843: "Non b'impòngio perunu àteru pesu, petzi su chi tenides, cunservade·lu finas a cando Bèngio ."

      Su “ dannos ” presu a s'intrada in vigore de custu decretu de Daniele 8:14 est gasi “ mannu ” chi Deus lu signalat cun s'annùntziu de tres “ grandu dannos ” in Apocalisse 8:13. E cun cunsighèntzias gasi graves, est apretosa connòschere sa data de s'intrada sua in vigore. Custa era etotu su pessamentu de sos “ santos ” de Daniele 8:13. Sa durada est como rivelada comente a profetosa “ 2300 dies ”, o 2300 annos solares beros, segundu su còdighe dadu a Ezechiele, unu profeta cuntemporàneu de Daniele (Ezechiele 4:5-6). Custu capìtulu 8, su cale tema cunsistet in su pònnere fine a su “ pecadu ” romanu, at a agatare sos elementos chi li mancant in Dan.9 ue, fintzas inie, s'at a tratare de “ pònnere fine a su pecadu ”, ma custa borta, a su “ pecadu originale chi aiat causadu sa pèrdida de sa vida eterna, partinde dae Adamo e Eva. S'operatzione s'at a fùndere subra de su ministeru terrenu de su Messia Gesùs e subra de s'oferta voluntària de sa vida perfeta sua, in redentzione pro sos pecados de sos suos eletos, e pretzisu, petzi de issos. Su tempus de sa sua bènnida intre sos òmines est fissadu dae sa profetzia in sas dies profetosas. Su messàgiu pertocat sa prioridade de su pòpulu ebràicu ca est in alleàntzia cun Deus. Issu cuntzedet a su pòpulu ebràicu, pro “ pònnere fine a su pecadu ”, unu perìodu de “ setanta chidas ” chi rapresentant 490 dies-annu beros. Ma inditat fintzas su modu pro datare su puntu de partèntzia de su càrculu. “ De cando sa paràula annuntziaiat chi Gerusalemme diat èssere istada costruida, finas a sos untados, b'at… (7 + 62 = 69 chidas ).” Tres re persianos aiant dadu custa autorizatzione, ma petzi su tres unu, Artaserse I , l'aiat acumpridu de su totu segundu Esdra 7:7. Su decretu beru suo fiat istadu promulgadu in su beranu de su 458 a.C. Su tèrmine de 69 chidas còllocat su cumintzu de su ministeru de Gesùs Cristu in s'annu 26. Pertochende in particulare sos ùrtimos “sete annos” riservados a s'òpera de Gesùs, chi aiat istabilidu, a traessu de sa morte espiatòria sua, sos fundamentos de sa noa alleàntzia, sa S'Ispìritu presentat, in su versetto 27 de Dan.9, custa “ chida ” de dies-annos “ in mesu ” a sa cale, cun sa morte voluntària sua, “ faghet sessare su sacrifìtziu e s'oferta ”; sas cosas ofertas finas a Gesùs Cristu, pro su chitimentu de sos pecados. Ma sa morte sua serbit mescamente a “ pònnere fine a su pecadu ”. Comente devimus interpretare custu messàgiu? Deus oferit una dimustratzione de s'amore suo chi at a caturare sos coros de sos elettos suos chi, ricambiando amore e reconnoschimentu, ant a gherrare cun s'agiudu suo contra su pecadu. 1 Giovanni 3:6 lu cunfirmat narende: “ Cale si siat abarrat in issu non pràtica su pecadu; cale si siat pecat no l'at bidu ne l'at connotu ”. E afòrtiat su messàgiu suo cun medas unas àteras tzitas.

Subra de su pranu dotrinale, sa noa alleàntzia costruida dae Gesùs Cristu non faghet àteru chi sostituire cudda betza. Duncas, ambos patos imbarant subra de sa matessi base profetosa rivelada in Daniele 9:25. La datat – 458 podet tando serbire comente a base pro su càrculu de sas 70 chidas fissadas pro su pòpulu ebràicu, ma fintzas pro cudda de sas 2300 dies-annu efetivos de Dan. 8:14 chi pertocant sa fide cristiana. Gràtzias a custa pretzisione de sa data podimus istabilire  s'annu 30 sa morte de su Messia e  s'annu 1843 s'intrada in aplicatzione de su decretu de Dan. 8:14. Ambos messàgios benint a " pònnere fine a su pecadu " cun cunsighèntzias mortales eternas pro cussas chi s'ostinano a los disconnòschere, s'unu comente a s'àteru, fintzas a cando sa mortas non los corfat, o a pustis de sa fine de su tempus de sa gràtzia colletiva e individuale chi at a pretzèdere sa torrada gloriosa de Gesùs Cristu. Finas a custu puntu finale, sa vida permitet cunversiones sintzeras chi permitent s'atzessu a su status de elettu.

Preparatzione a s'Apocalisse

      S'iscritura de su libru est de su totu acumprida dae Deus. Est issu chi sèberat sas paràulas e in Apoc.22,18-19 avertet sos tradutores e sos scribi chi ant a tènnere su còmpitu de trasmìtere o trascrìere s'istòria originale, de generatzione in generatzione, chi su mìnimu cambiamentu in sas paràulas los at a influentzare at a bàlere sa pèrdida de sa sarvesa. Eccoci tando in cara a un'òpera particulare meda, de santidade arta meda. Lu potzo paragonare a unu gigantesco “puzzle” su cale assemblaggio non diat pòdere èssere cumpletadu si si modificaret fintzas su prus piticu cantu originale. S'òpera est duncas in manera divina colossale e segundu sa natura sua, totu custa chi Deus in issa narat est beru, ma beru pro su cumprimentu de su progetu suo salvifico; ca girat custa profetzia a sos suos “tzeracos”, prus de pretzisu “ sos suos iscraos ”, de sa fine de su mundu. Sa profetzia at a èssere interpretabile petzi cando sos elementos profetados istant pro si realizare o, pro sa majore ala, si realizare.

      Sa durada cumplessiva de su progetu salvifico divinu est semper istada disconnota dae sos òmines. Custu, in ogni tempus, su tzeracu de Deus podiat isperare de èssere testimòngiu de sa fine de su mundu, e Paolo lu testimòniat cun sas paràulas suas: «Naro custu, frades, chi su tempus est cùrtziu ; chi dae como in susu sos chi tenent mugere siant comente chi non nde tennerent, sos chi pranghent comente chi non prangherent, sos chi gioiscono comente chi non gioissero, sos chi còmporant comente chi non possedirent, e sos chi impreant su mundu comente a no l'impreare, pro su forma de custu mundu colat (1 Cor. 7:29-31).”

      Nois tenimus, respetu a Paolo, s'avantàgiu de nch'agatare in custu tempus in cale Deus at a pònnere fine a sa seletzione sua de sos elettos eternos. E oe su cussìgiu ispiradu suo diat dèvere èssere postu in atu de sos beros eletos de s'època finale nostra. Su mundu at a colare e petzi sa vida eterna de sos elettos at a sighire. In prus, sas paràulas de Deus in Cristu: " Bèngio chitzo ", in Apocalisse 1:3, sunt beras, in manera perfeta giustificadas e dèchidas a custu tempus finale chi est su nostru; noe annos a pustis de su torrada sua, pro como de s'istèrrida de custu testu.

      Amus bidu in Daniele 7:25 chi sa fine de Roma fiat su de " cambiare sos tempos e sa lege divina". Sa cumprensione de sos arcanos de s'Apocalisse de Gesùs Cristu, data a s'apòstolu Giuanne detentu in s'ìsula de Patmos, si basat in manera essentziale subra su connoschimentu de su beru tempus istabilidu dae Deus. Su tema de su tempus est duncas fundamentale pro cumprèndere s'Apocalisse, chi Deus istruturat subra de custa notzione de tempus. At a giogare duncas subra de s'imprecisione de custos datos pro chi su libru cunservet su caràtere innòcuu suo e misteriosu chi l'at a permìtere de rugrare sos 20 sèculos de s'era nostra sena èssere distrùidu dae sas entidades acusadas e denuntziadas. Sos tempos mudados, e mescamente su calendàriu istabilidu dae Roma subra de una farsa data presa a sa nàschida de Gesùs, no ant permìtidu chi sos elettos si tramparent in s'interpretare sas profetzias divinas; custu ca Deus presentat in sas profetzias suas, duradas su cale cumintzu e fine si basant subra atziones istòricas a discansu identificàbiles e datadas dae sos istòricos ispetzializados.

      Ma in s'Apocalisse sa notzione de tempus est essentziale, ca susu de issa imbarat s'intrea istrutura de su libru. Duncas, sa cumprensione sua dipendiat de sa curreta interpretatzione de su Sabato recherta e restaurada dae Deus in su 1844. Su ministeru meu, comintzadu in su 1980, miraiat a rivelare s'importu de su ruolu profetosu de su Sabato, chi profetat su grandu pasu de su de sete millènnios, de Deus e de sos suos eletos, lu timat de Apoc.20. Segundu su versetto 2 Pietro 3:8, " una die est comente a milli annos e milli annos sunt comente a una die ", su ligàmine istabilidu intre s'imàgine de sas sete dies de sa creatzione rivelada in Gen. 1 e 2 e sos sete milli annos de su tempus cumplessivu de su progetu divinu, solos ant rèndidu possìbile sa cumprensione mea de s'assemblaggio de s'istrutura de su libru. Cun custu connoschimentu, sa profetzia devenit prus crara e isvelat, perla a pustis de perla, totus sos segretos suos.

      Duncas, sa profetzia acuistat vida e eficatzidade petzi si su messàgiu podet èssere collegadu a una data de s'istòria de s'era cristiana. Custu est custu chi s'ispiratzione de s'Ispìritu Santo de Deus in Gesùs Cristu m'at permìtidu de realizare. In prus, dia chèrrere decrarare custu “ piticu libru abertu ”, cunfirmende sa realizatzione de su pranu divinu annuntziadu in Apoc. 5:5 e 10:2.

      De su puntu de bista de s'architetura sua, sa bisione de s'Apocalisse cugùgiat su tempus de s'era cristiana intre sa fine de su tempus apostòlicu, a inghìriu a su 94, e sa fine de su de sete millènnios chi at a sutzèdere a sa torrada finale de Gesùs Cristu in su 2030. Cumpartzit duncas cun Daniele capìtulet 2, 7, 8, 9, 11 e 12 panoràmica de s'era cristiana. Pro sos cristianos, s'insegnamentu printzipale ricavadu dae s'istùdiu de custu libru est sa data càrdine de su beranu de su 1843 istabilida dae Dan. 8,14, ma fintzas de s'atòngiu de su 1844 in cale si fiat concruidu sa proa de sa fide. Fiat istadu torra in s'atòngiu de su 1844 chi Deus aiat ghetadu sas bases de sa fide avventista de sa de sete dies. Custas duas datas sunt gasi importantes chi Deus las at a impreare pro istruturare sa bisione sua de s'Apocalisse. Pro cumprèndere appieno su balore de custas duas datas ravvicinate, devimus referire a su 1843 su cumintzu de una proa de fide pro sa paràula profetosa. In custa data aiant rùidu sas primas vìtimas ispirituales a càusa de s'issos sprezzante refudu de su primu annùntziu avventista de William Miller. Ma su tempus de sa proa oferit issas una segunda possibilidade cun su segundu annùntziu de sa torrada de Gesùs pro su 22 santugaine 1844. Su 23 santugaine su protzessu si concruit e su cabu de Deus podet gasi èssere formuladu e riveladu. Sa proa colletiva est finida, ma sa cunversione individuale est ancora possìbile. In prus, difatis, totus sos avventisti osservant su pasu domenicale romanu no ancora identificadu comente a pecadu. E su sàbadu benit in manera graduale adotadu in manera individuale dae sos avventisti, sena chi su ruolu printzipale suo bèngiat realizadu dae totus sos avventisti. Custu arresonu mi giughet a privilegiare pro sa fine de sa farsa fide protestante sa data de su beranu 1843 e pro su cumintzu de s'avventismo beneitu dae Deus sa data autunnale de su 23 santugaine 1844. Giai acanta sos ebreos su beranu e s'atòngiu fiant collegados dende vida a fèstival chi tzelebrarent temas cumplementares diametralmente opostos; sa giustìtzia eterna dell ’“angione ” immolato de sa “pasca” de beranu, de unu chirru, e sa fine de su pecadu de su “ capro ” ochidu  “sa die de su chitimentu” de sos pecados, de s'atòngiu, de aterue . Sas duas festas religiosas aiant agatadu su cumprimentu issoro in sa Pasqua de s'annu 30 in sa cale su Messia Gesùs aiat dadu sa vida. Fintzas su beranu de su 1843 e su 22 santugaine 1844 sunt collegados in su significadu ca sa fine de sa proa de fide est "pònnere fine a su pecadu " segundu Daniele 7:24; custu chi costituit s'odiosa pràtica de su pasu de cada chida in sa prima die, mentras Deus l'aiat ordinadu pro su sete unu chi addiritura aiat cunsagradu a tale impreu, de sa fine de sa prima chida de sa creatzione terrena; in su 2021, 5991 annos in antis de nois.

      Podimus fintzas privilegiare sa data de su decretu de Daniele 8,14 chi definit sa data de su beranu 1843. Pro giustificare custu sèberu bisòngiat cunsiderare chi custu momentu segat totu sos raportos finas a tando istabilidos intre Deus e sas creaturas suas; Deus chi at printzipiadu, partinde dae custa data, una seletzione finale fundada subra de duos sutzessivos annùntzios avventisti. De su beranu de su 1843 fiat dèvidu su sàbadu, ma Deus no lu diat àere cuntzèdidu a sos binchidores de sa proa finas a s'atòngiu de su 1844, comente a sinnu beneitu e santificadu de s'apartenèntzia sua, segundu s'insegnamentu bìblicu de Eze.20:12-20, comente a amus bidu in antis.

      In custu libru, su capìtulu 5 nche cheret ammentare chi, sena sa vitòria pagada gasi cara de Gesùs Cristu, " s'Agnello de Deus ", ogni agiudu divinu, ogni lughe rivelada diant èssere istados impossìbiles, e duncas peruna ànima umana non diat pòdere èssere sarvadu. Sa lughe profetosa sua sarva sos elettos suos tantu cantu s'iscravamentu suo in manera voluntària atzetada. Sa fide in su sacrifìtziu suo nch'imputat sa giustìtzia “ eterna sua ” segundu Daniele 7,24, ma sa rivelatzione Sua illùminat su caminu nostru e nos ammustrat sas trampas ispirituales aiat tiradu de su diàulu, pro nche fàghere cumpartzire su terrorosu destinu suo. In custu casu sa sarvesa assumet una forma cuncreta.

      Aco' un'esèmpiu de custas sùtiles trampas. Sa Bìbbia est in manera giusta bista e cunsiderada sa Parola iscrita de Deus. Nointames, custas paràulas sunt istadas iscritas dae òmines imbertos in su cuntestu de su tempus issoro. Nointames, si Deus non càmbiat, su suo inimigu, su diàulu, Satana, cun su tempus càmbiat in manera oportuna s'istrategia sua e su cumportamentu suo in sos cunfrontos de sos elettos de Deus. Custu est su motivu pro cale su diàulu, agende comente a unu “ dragu ”, imàgine de s'aberta gherra sua persecutòria, a tempus suo, ma petzi  cuddu tempus, Giovanni aiat pòdidu decrarare in 1 Giovanni 4:1-3: “ Carissimi, non crèere in ogni ispìritu; ma proadas sos ispìritos pro bìdere si sunt in Deus, ca medas farsos profetas sunt essidos a su mundu. Reconnoschides s'Ispìritu de Deus in custu: ogni ispìritu chi cunfessat Gesùs Cristu bènnidu a sa petza est in Deus; e ogni ispìritu chi non cunfessat Gesùs no est in Deus, est su de s'anticristo, de sa cale bènnida ais intesu, e chi como est giai in su mundu. » In sas paràulas suas Giovanni ispetzìfica “ bènnidu a sa petza ” petzi pro identificare Cristu de sa testimonia oculare sua. Ma s'afirmadura sua " ogni ispìritu chi cunfessat Gesùs Cristu bènnidu a sa petza est in Deus " at pèrdidu su balore suo de cando sa religione cristiana est rùida a s'apostasia e in su pecadu partinde dae su 7 martzu 321, abbandonende sa pràtica de su beru sàbadu, de su beru de sete dies santificadas. de Deus. Sa pràtica de su pecadu, finas a su 1843, at reduidu su balore de su “ cunfessare Gesùs Cristu bènnidu a sa petza ” e, dae cudda matessi datat, l'at ispògiadu de ogni balore; sos ùrtimos inimigos de Gesùs Cristu pretendent de impreare su nùmene “ suo ”, comente a annuntziadu in Matteo 7,21-23: “ Non cale si siat mi narat: Sennoras, Sennoras, at a intrare a su regnu de sos chelos, ma petzi chie faghet sa voluntade de su Babbu meu chi est in sos chelos. Medas m'ant a nàrrere in cudda die: Sennoras, Sennoras, non tenimus nois profetadu in su nùmene tuo ? Non tenimus scacciato sos dimònios a traessu de su nùmene tuo ? E no amus fatu medas miràculos mediante su nùmene tuo ? Tando apo a nàrrere issos in manera aberta: Non b'apo mai connotos , istesiade·bos de mene, bois chi operadas s'ingiustìtzia ». “ Mai connotu ”! Custos “ miràculos ” fiant istados tando acumpridos dae su diàulu e de sos dimònios suos.

S'Apocalisse in sìntesi

      In su pròlogu de su capìtulu 1, cumintzu de sa gloriosa Rivelatzione sua, s'Ispìritu nche presentat su menu de s'ispuntinu preparadu. B'agatamus su tema de s'annùntziu de sa torrada gloriosa de Gesùs Cristu, organizadu giai in su 1843 e 1844, pro pònnere a sa proa sa fide protestante universale e prevalentemente americana; custu tema est onnipresente: versetto 3, ca su tempus est probe ; versetto 7, aco' chi benit cun sas nues... ; versetto 10, fia istadu pigadu dae s'Ispìritu in sa die de su Sennore e aia intesu segus de mene una boghe forte, comente a su sonu de una trumba . Carradu dae s'Ispìritu, Giovanni s'agatat in sa die de sa torrada gloriosa de Gesùs, sa Die de su Sennore , " die manna e tremendu " segundu Male. 4,5, e tenet a palas su passadu istòricu de s'era cristiana presentadu suta de su sìmbulu de sete nùmenes presos in prèstidu de sete tzitades de s'Àsia (s'atuale Turchia). Posca, comente a in Daniele, sos tres temas de sas lìteras, de sos sigillos e de sas trumbas ant a cugugiare in manera parallela totu s'era cristiana, ma cadaunu de issos est partzidu in duos capìtulos. Un'istùdiu dettagliato at a rivelare chi custa partzidura tenet logu in sa data detzisiva de su 1843 istabilida in Daniele 8:14. A s'internu de cada tema, messàgios adatados a sos standard ispirituales istabilidos in Daniele, pro sas èpocas interessadas, signant 7 momentos de su tempus tratadu; 7, su nùmeru de sa santificazione divina chi li serbit de “ sigillu ” e chi at a èssere su tema de Apoc.7.

      S'acrarimentu chi nde derivat no est mai istada rèndida efetiva ca sa notzione de tempus est rivelada petzi de su significadu de sos nùmenes de sas “sete crèsias” mentovadas in su primu capìtulu. In su tema de sas lìteras, de Apoc. 2 e 3, no agatamus calicuna pretzisione in sa forma: “su primu ànghelu, su segundu ànghelu…etc. »; comente at a èssere su casu de sos “ sigillos, de sas trumbas e de sas sete ùrtimas piaghe de s'ira de Deus ”. Custu unos cantos ant pòdidu crèere chi sos messàgios esserent indiritzados, a beru e literalmente, a sos cristianos chi biviant in custas tzitades de s'antiga Capadòtzia, de s'atuale Turchia. S'òrdine in cale sa profetzia presentat custos nùmenes de tzitade sighit in cronologia s'òrdine in cale si sunt acumpridos sos fatos istòricu religiosos durante s'era cristiana. E est segundu sas rivelatziones giai otentas dae su libru de Daniele, chi Deus definit su caràtere chi dat a ogni època a traessu de su significadu de su nùmene de sa tzitade sua. Posca, s'òrdine riveladu benit traduidu comente a sighit:

      1- Èfesu : significadu: làntziu (su de s'Assemblea o santuàriu de Deus).

      2- Ismirne : significadu: mirra (fragu gradevole e imbalsamazione de sos mortos pro Deus; persecutziones romanas de sos fideles eletos intre su 303 e su 313).

      3- Pergamo : significadu: adultèriu (de s'abbandonu de su sàbadu su 7 martzu 321. In su 538, su regìmene papale aiat istabilidu in manera religiosa formalizadu su restu de sa prima die torrada a batijare domìniga).

      4- Tiatira : significadu: abominio e tribulia mortale (designat s'època de sa Reforma protestante chi aiat denuntziadu in manera aberta sa natura diabòlica de sa fide catòlica; època chi riguardat su sèculu XVI in cale gràtzias a s'istampa mecànica fiat istadu favorida s'isperdìtziu de sa Bìbbia).

      5- Sardi : significados dòpios e opostos: pedra convulsa e pretziosa. (Rivelat su cabu chi Deus faghet subra de sa proa de fide de su 1843-1844: su significadu convulso pertocat sa fide protestante refudada: "Ses mortu" , e sa pedra pretziosa designat sos elettos binchidores de sa proa: " ant a caminare cun megus bestidu de biancu ca sunt dignos .”)

      6- Filadèlfia : significadu: Amore fraterno (sas pedras pretziosas de Sardi sunt istadas collidas in s'istitutzione avventista de sa de sete dies de su 1863; su messàgiu est assignadu  s'annu 1873 definidu dae Dan.12:12. Beneita in custu momentu, issa est postu però in guàrdia de s'arriscu de si bìdere “dogada” sa corona ).

      7- Laodicea : significadu: su pòpulu giuigadu: “ nen fritu nen caente, ma lenu ” (est Filadèlfia a cale benit “ pigada sa corona ”: “ Ses tristu, miseràbile, pòveru, tzurpu e nudu ”. S'istitutzione no l'imaginaiat at a èssere postu a sa proa e postu a sa proa, intre su 1980 e su 1994, de una proa de fide aguale a sa chi fiat bàlidu a sos pionieres suos de su 1844 sa beneditzione divina issoro: in su 1994, s'istitutzione aiat rùidu, ma su messàgiu fiat istadu giutu dae in antis dae avventisti aia isparidu chi Deus identìficat e seletzionat mediante de s'amore issoro pro sa lughe profetosa sua rivelada, e de s'ìndula mite e sutamìtida chi caraterizat sos beros dischentes de Gesùs Cristu in ogni tempus ).

      “ In su proseguimento ” de su tempus terrenu concruidu si cun sa torrada gloriosa de Cristu Deus, Apo.4 at a imaginare cun su sìmbulu de sos “24 tronos”, un'iscena de cabu tzeleste (in su chelu) ue Deus at a riunire sos elettos suos pro chi «giùdicant sos malvagi mortos. In manera parallela a Apoc.20, custu capìtulu cugùgiat sos “milli annos” de su de sete millènnios. Crarimentu: ca 24, e no 12, tronos? A càusa de sa partzidura de s'era cristiana in duas alas in sas datas 1843-1844 de su cumintzu e de sa fine de sa proa de fide de su tempus.

      Posca, comente a importante parèntesi, Rev.5 at a pònnere in evidèntzia s'importu de cumprèndere su libru de sas profetzias; chi at a èssere rèndida possìbile petzi de sa vitòria otenta dae su divinu Sennore nostru e Salvatore Gesùs Cristu.

      Su tempus de s'era cristiana at a bènnere ripercorso in Apoc. 6 e 7 suta de s'ograda de unu nou tema; su de sos “sete sigillos”. Sos primos ses ant a presentare in iscena sos printzipales atores e sos sinnos de sos tempos chi caraterizant sas duas alas de sa partzidura de s'era cristiana: finas a su 1844, pro Apo.6; e de su 1844, pro Apo.7.

      Posca benit su tema de sas " trumbas " chi simbulègiant sos castigos de avertimentu pro sos primos ses de Apoc. 8 e 9, e su castigu definitivu, pro " sa de sete trumbas ", semper posta a banda, in Apoc. 11:15 a 19.

      Dae segus Apo.9, Apo.10 si cuntzentrat subra de su tempus de sa fine de su mundu, evochende sa situatzione ispirituale de sos duos grandu inimigos de Gesùs Cristu chi afirmant de èssere issu: sa fide catòlica e sa fide protestante, unidas dae s'avventismo ufitziale rutu dae tando 1994. Lu capìtulo 10 serrat sa prima ala de sas rivelatziones de su libru. Ma importantes argumentos printzipales ant a bènnere afrontados e isvilupados in sos capìtulos chi sighint.

      Gasi Apo.11 at a torrare a leare su panorama de s'era cristiana e at a isvilupare, printzipalmente, s'importante ruolu de sa Rivolutzione frantzesa, su cale ateismu natzionale consolidadu benit impreadu dae Deus, suta de su nùmene simbòlicu de "sa bèstia chi àrtziat dae sos isprofundos" , pro distrùere su podere de su regìmene catòlicu de sa " bèstia chi àrtziat dae su mare ", in Apoc.13:1. Sa paghe religiosa universale, de cale si faeddat in Apo.7, at a èssere gasi otenta e cunstatada in su 1844. Pighende posca custu regìmene rivolutzionàriu comente a imàgine de s'imbeniente Terza Guerra Mundiale o "6a trumba" de Apo.9:13 , chi costituit sa vera Benit presentadu su “ segundu dannos ” a traessu de s'annùntziu de Ap 8,13, su tema finale de sa “ de sete trumbas ”, chi si realizat cun sa torrada in sa glòria de Gesùs Cristu.

      In Apoc.12, s'Ispìritu nche presentat una àtera panoràmica de s'era cristiana. Cumpleta s'informatzione sua, in particulare subra de sa situatzione de su diàulu e de sos ànghelos suos sustenidores. Nch'insegnat chi a pustis de sa vitòria sua subra de sa rughe, in su nùmene tzeleste de Michele giai tzitadu in Dan. 10,13; 12,1, nùmene chi giughiat in chelu in antis de s'incarnatzione umana sua in Gesùs, sennore Nostru tenet purificato su chelu de sas presèntzia mala issoro e chi ant pèrdidu pro semper s'atzessu a sas dimensiones tzelestes creadas dae Deus. Mi' unas cantas bonas noas! Sa vitòria de Gesùs aiat tentu ditzosas cunsighèntzias tzelestes pro sos frades tzelestes nostros liberados dae sos tenteos e de sos pensamentos de sos dimònios. De custa espulsione sunt istados allacanados in sa dimensione terrena nostra, ue ant a èssere ochidos paris cun sos inimigos terrenos de Deus, in su 2030 a sa torrada gloriosa de Cristu Deus. In custa panoràmica, s'Ispìritu imàginat sas sutzessiones de su " dragu " e de sa " colovra " chi designant, de pare a pare, sas duas istrategias de cumbata de su diàulu: sa gherra aberta , de sa denuntziada Roma imperiale o papale, e s'ingannevole   ammaju religiosu de sa Roma romana. Pabadu vaticano, smascherato, belle umanista. In imàgines sùtiles presas in prèstidu de sas esperièntzias de sos ebreos, “ sa terra aberit sa buca ” pro ingurtire s'agressione papale de sas legas catòlicas. Comente amus in pessu chi bidu, s'òpera at a èssere giuta dae in antis dae sos rivolutzionàrios àteos frantzesos. Ma at a èssere fintzas aviadu dae sas tropas protestantes de unu farsu cristianèsimu cravosu e gherradore. Sa panoràmica s'at a concruire cun un'atzinnu a su “ restu de sa posteridade de sa fèmina ”. S'Ispìritu dat posca sa definitzione sua de sos beros santos de sos ùrtimos tempos: “ Custa est sa perseveràntzia de sos santos chi osservant sos cumandamentos de Deus e cunservant sa testimonia de Gesùs ”. S'Ispìritu designat in custos tèrmines cussos chi, comente a mie, s'aggrappano a sa Rivelatzione profetosa sua e non si lassant istratzare de perunu, collende finas a sa fine sas perlas donadas dae su chelu.

      Lu capìtulo 13 presentat sos duos cravosos inimigos religiosos chi giughent sa fide cristiana. Comente tales, los imàginat, a traessu de duas “ bèstias ”, de cales sa segunda istupat de sa prima, comente a sugerit su raportu de sas paràulas “ mare e terra ” de su contadu de sa Gènesi chi las definint in custu capìtulu 13. Sa prima at agidu in antis 1844 e su segundu at a apàrrere petzi in s'ùrtimu annu de su tempus terrenu, signende gasi sa fine de su tempus de gràtzia ofertu a sos òmines. Custas duas “ bèstias ” sunt, pro sa prima, sa crèsia mama catòlica, e pro sa segunda, sas crèsias riformadas protestantes chi nde sunt derivadas, sas sas fìgias.

      Cugugende petzi sa segunda ala de s'era cristiana de su 1844, Rev. 14 èvocat sos tres messàgios de sas beridades avventiste de sa de sete dies a cunditziones eternas: sa glòria de Deus chi recheret su riprìstinu de sa pràtica de su suo santu Sabato, sa cundenna sua de su catolitzèsimu romanu , e sa cundenna sua de su protestantèsimu chi onorat sa domìniga sua chi issu designat comente a unu " sinnu " de s'autoridade umana e diabòlica siat de sa Roma imperiale chi de cudda papale. Cando su tempus de sa missione ammaniadora at a finire, posca, cun su rapimentu de sos santos eletos, figurados dae sa " missas ", e cun sa destruidura de sos mastros rebellos e de totus sos miscredentes, atziones figuradas dae sa " binnenna ", sa terra at a torrare a èssere su  “ isprofundu ” de sa prima die de sa creatzione, privadu de ogni forma de vida terrestre. At a mantènnere in vida, però,  " milli annos ", un'abitante prescelto, Satana, su diàulu matessi, in isetu de sa destruidura sua in su cabu finale, gasi comente totus sos àteros òmines e ànghelos rebellos.

      Rev.15 si cuntzentrat subra de sos tempos de sa fine de su perìodu de proa.

      Apoc. 16 rivelat « sas sete ùrtimas piaghe de s'ira de Deus » chi corfint, coladu su tempus de sa proa, sos ùrtimos rebellos increduli chi devenint semper prus cravosos, finas a decretare sa morte de sos osservadores de s'ira de Deus. giustu, divinu sàbadu, in antis de sa de sete piaga.

      Rev.17 est de su totu dedicadu a s'identificatzione de sa “manna meretrice” mutida “ Babilònia sa Manna ”. Est in custos tèrmines chi s'Ispìritu designat sa “ grandu tzitade ” imperiale e papale, Roma. Su cabu de Deus susu de issa si rivelat gasi craramente. Su capìtulu annùntziat fintzas su benidore cabu suo e destruidura mediante su fogu, ca s'Agnello e sos fideles eletos suos l'ant a bìnchere.

      Apocalisse 18 pigat de mìria su tempus de sa “ collida ” o punitzione de “ Babilònia sa Manna ”.

      Rev. 19 descriet sa gloriosa torrada de Gesùs Cristu e su cunfrontu suo cun las ispramades fortzas rebellas terrenas.

      Rev.20 pigat de mìria su tempus de sos milli annos de su de sete millènnios bìvidos in modu diferente meda, in chelu de sos elettos, e subra de sa terra desolata, in s'isulamentu de Satana. A sa fine de sos milli annos, Deus at a organizare su cabu finale: s'annichilimentu mediante su fogu terrestre tzeleste e suterràneu de totu sos rebellos umanos terrestres e angelici tzelestes.

      Apo.21 rafigurat sa glòria de s'Assemblea formada dae su raduno de sos elègidos redenti de su sàmbene de Gesùs Cristu. Su primore de sos elettos est acrarida dae su cunfrontu cun custu chi sa terra oferit de prus pretziosu a sos òmines: oro, prata, perlas e pedras pretziosas.

      Apo.22 èvocat in imàgine sa torrada a s'Eden pèrdidu, agatadu e aposentadu pro s'eternidade subra de sa terra de su pecadu rigenerato e trasformadu pro devènnere tronu universale de s'ùnicu grandu Deus, creadore, legislatore e redentore chi dòminat subra de totus sos universos suos cun sos suos redenti terrenos.

      Inoghe acabat custa lestra panoràmica de su libru Apocalisse, su cale istùdiu aprofundidu at a cunfirmare e at a afortiare cantu in pessu chi naradu.

      Agiungo custu acrarimentu artamente ispirituale chi rivelat s'arresonu cuadu de sa mente de Deus. A traessu de sùtiles allusioni, trasmitet messàgios insospettabili chi sa Bìbbia nch'at a illuminare. Sighende, in su fàbricu de s'Apocalisse, sos matessi protzessos chi at impreadu pro su fàbricu de sas rivelatziones dadas a Daniele, Deus cunfirmat chi “non càmbiat ” e chi at a èssere “ in manera eterna su matessi ”. In prus, apo agatadu in s'Apocalisse su matessi mètodu de pònnere in parallelu tres temas chi sunt sas “ lìteras a sas Assembleas ”, sos “ sigillos ” e sas “ trumbas ”. Segundu Apo.5, ue s'Apocalisse est rafigurada dae unu libru serradu dae " sete sigillos ", petzi s'abertura de su " de sete sigillos " at a autorizare s'atzessu a sas proas chi ant a cunfirmare in sos capìtulos dae 8 a 22, sas interpretatziones e sos suspetos pesados dae s'istùdiu de sos capìtulos dae 1 a 6. Lu capìtulo 7 est tando sa crae pro intrare a sa cumprensione de sos arcanos rivelados. E non stupitevi, ca su tema suo est etotu su sàbadu, chi de su 1843 faghet sa diferèntzia intre sa bera e sa farsa santidade. Agatamus tando in Apo.7, sa grandu beridade chi tenet enigmàticu sa religione protestante in su beranu de su 1843. S'Apocalisse no at a fàghere àteru chi cunfirmare custu insegnamentu fundamentale riveladu a Daniele. Ma pro s'Avventismo, essidu binchidore a cudda data, s'Apocalisse at a rivelare pro su 1994 una proa chi s'ateretantu l'at a esaminare. Custa noa lughe at a fàghere, torra, “ ancora ”, “ sa diferèntzia intre chie serbit Deus e chie no lu serbit ”, o prus.

Ala segunda: l'istùdio dettagliato de s'Apocalisse

Apocalisse 1: Pròlogu – Sa torrada de Cristu –

su tema avventista

      Sa presentada

      Versetto 1: “ Apocalisse de Gesùs Cristu, chi Deus l'at dadu pro ammustrare a sos tzeracos iscraos suos sas cosas chi devent capitare chitzo , e chi issu at fatu connòschere, mandende s'ànghelu suo, a su suo tzeracu Giovanni,… ” .

      Giovanni, s'apòstolu chi Gesùs amaiat, est su depositàriu de custa divina Rivelatzione chi otenet de su Babbu in su nùmene de Gesùs Cristu. Giovanni, in ebràicu “Yohan”, signìficat: Deus at dadu; e est fintzas su nùmene meu. No at naradu Gesùs: " A chie tenet, at a èssere dadu "? Custu messàgiu est “ dadu ” dae “ Deus ” Babbu, tando de su càbidu illimitadu. Ca de sa sua risurrezione, Gesùs Cristu at torradu a leare sos atributos divinos suos, e est comente a Babbu tzeleste chi podet, de su chelu, agire in praghere de sos tzeracos suos o prus de pretzisu de sos iscraos “suos ” . Comente narat su ditzu, “chie est avèrtidu est sarvadu”. Deus est de custu avisu e lu dimustrat, girende a sos tzeracos rivelatziones suos subra de su futuru. S'espressione “ custa chi devet capitare a tempus giustu ” podet ispantare si iscamus chi su messàgiu est istadu dadu in su 94 d.C. e chi como semus in su 2020-2021, època in cale custu documentu est istadu iscritu. Ma iscoberende sos messàgios suos, amus a cumprèndere chi custu “ in manera pronta » assumet unu significadu literale, ca sos destinatàrios issoro ant a èssere cuntemporàneos a sa torrada gloriosa de Gesùs Cristu. Custu tema at a èssere in s'onnipresente Rivelatzione, ca s'Apocalisse si girat àgios ùrtimet "avventisti" seberados dae Deus, pro fide dimustrada in una proa finale costruida subra de sos datos de Ap. 9,1-12, chi tràida su tema de sa “ de chimbe trumbas ”. In custu capìtulu, sos versetti 5 e 10 tzitant unu perìodu profetosu de “ chimbe meses ” finas a mie interpretadu male. In s'istùdiu meu subra de s'argumentu, custa durada at determinadu una noa data chi diat àere dèvidu annuntziare sa torrada de Gesùs pro su 1994, su beru annu 2000 de sa bera nàschida de Cristu. Custa proa de fide at postu a sa proa, pro s'ùrtima bia, s'avventismo ufitziale, devènnidu lenu e formalista, e chi s'ammaniaiat a istrìnghere unu patu cun cussos chi Deus rivelat èssere inimigos suos in s'apocalisse Sua. De su 2018 connosco sa data de sa bera torrada de Gesùs Cristu e non si basat subra calicunu datu bènnidu de sas profetzias de Daniele e de s'Apocalisse, sas cales duradas cuantificadas sunt istadas totus realizadas acumprende a su ruolu issoro de vagliatura in sos tempos istabilidos. Sa bera torrada de Gesùs faghet a cumprèndere partinde dae su contadu de sa Gènesi, creende chi sas sete dies de sas chidas nostras siant costruidos subra de s'imàgine de sos 7.000 annos de s'intreu disinnu pessadu dae Deus, pro eliminare su pecadu e sos peccatori, e giùghere in s'eternidade sua sa sua amados prescelti seletzionados durante sos primos 6000 annos. Comente sas proportziones de su santuàriu o tabernacolo ebràicu, su tempus de 6000 annos est assentadu dae sos tres tres de 2000 annos. Su cumintzu de s'ùrtimu de tres est istadu signadu, su 3 abrile 30, de sa morte espiatòria de su nostru Salvatore Gesùs Cristu. Unu calendàriu ebràicu cunfirma custa data. Su torrada sua est tando fissadu  su beranu de su 2030, 2000 annos a pustis. Ischende chi sa torrada de Cristu est dae in antis nois, gasi probe, sa paràula " in manera pronta " » de sas paràulas de Gesùs est in manera perfeta giustificada. Gasi, puru essende abarradu connotu e letu in su cursu de sos sèculos, su libru de s'Apocalisse est abarradu serradu, cungeladu, segliadu, finas a su tempus de sa fine, chi pertocat sa generatzione nostra.

      Versetto 2: "... su cale at testimoniadu sa paràula de Deus e sa testimonia de Gesùs Cristu, totu custu chi at bidu ."

      Giovanni testimòniat de àere retzidu sa bisione de Deus. Una bisione chi costituit sa testimonia de Gesùs Cristu chi Ap. 19,10 definit “ s'ispìritu de profetzia ”. Su messàgiu si basat subra imàgines “ bidas ” e paràulas ascurtadas. Giovanni fiat istadu istratzadu a sas contingenze terrenas de s'Ispìritu de Deus chi l'aiat riveladu in imàgines sos grandu temas de s'istòria religiosa de s'era cristiana; at a finire cun su suo gloriosu e formidàbile torrada pro sos inimigos suos.

      Versetto 3: “ Beato chie leghet e ascurta sas paràulas de sa profetzia e osserva sas cosas chi bi sunt iscritas! Ca su tempus est probe ”.

      Pigo pro mi la movet chi mi tocat, sa beatitudine pro “ cussu chi leghet ” sas paràulas de sa profetzia, ca su Sennore dat a su verbu lèghere unu significadu lògicu pretzisu. Nde dat s'acrarimentu in Is.29,11-12: “ Ogni rivelatzione est pro bois comente a sas paràulas de unu libru segliadu chi benint dadas a un'òmine chi ischit lèghere, narende: Leghe custu! E chie rispondet: non potzo, ca est segliadu; o comente a unu libru chi si regalat a un'òmine chi no ischit lèghere, narende: Leghe custu! E chie rispondet: no isco lèghere ”. Su versetto 13, chi sighit, rivelat sa càusa de custa incapatzidade: « Su Sennore at naradu: Cando custu pòpulu s'acùrtziat a mie, m'onorat cun sa buca e cun sas lavras; ma su coro suo est a largu in mene, e sa timoria chi tenet de mene no est chi unu pretzetu de sa traditzione umana . Su tèrmine “ segliadu ” o segliadu descriet s'aspetu de s'Apocalisse, illeggibile ca segliadu. Est duncas pro l'abèrrere e dissodarlo de su totu chi deo, unu àteru Giovanni de sos ùrtimos tempos, so istadu mutidu dae Deus; custu pro chi totus sos beros eletos suos “ ascurtent e custoant ” sas beridades riveladas in sas paràulas e in sas imàgines de sa profetzia. Custos verbos signìficant “cumprèndere e pònnere in pràtica”. In custu versetto, Deus avertet sos elettos suos chi ant a retzire de unu de sos frades in Cristu, " cussu chi leghet ", sa lughe chi ispiegat sos arcanos de sa profetzia pro chi potzant, ateretantu, gioire e pònnere in pràtica s'insegnamentu suo. in pràtica. Che a sos tempos de Gesùs, ant a èssere tando netzessàrias fide, aficu e mavelia. Cun custu mètodu, Deus sedatzat e removet sas persones chi sunt tropu orgolliosas pro retzire un'insegnamentu. Duncas, naro a sos elettos: “Ismentigadas s'òmine, custu piticu tradutore e trasmettitore ufitziale, e castiadas su beru Autore: su Deus Onnipotente Gesùs Cristu”.

      Versetto 4: " Giovanni a sas sete Crèsias chi sunt in s'Àsia: gràtzia a bois e paghe de cussu chi est, chi era e chi benit, e dae sos sete ispìritos chi sunt dae in antis su tronu suo... "

      Su mentovu de “ sete Assembleas ” est suspeta, ca l'Assèmbleat   cun s'A majùscula est, una, perenne. “ Sete Assembleas ” designat tando in manera netzessària s'Assemblea   unificada de Gesùs Cristu in sete èpocas marcadas e sutzessivas. Sa cosa at a bènnere cunfirmada e giai ischimus chi Deus partzit s'era cristiana in 7 tempos particulares. Su riferimentu a s'Àsia est ùtile e giustificadu, ca sos nùmenes presentados in su versetto 11 sunt sos de tzitade chi esistent in Àsia Minore, in s'antiga Anatolia situada a ovest de s'atuale Turchia. S'Ispìritu cunfirmat giai sa làcana de s'Europa e su cumintzu de su continente asiàticu. Ma sa paràula Àsia comente a sa paràula Anatolia cuat unu messàgiu ispirituale. Signìficant: sole naschente in accadico e gregu, e duncas sugerint s'acampamentu de Deus bisitadu dae Gesùs Cristu, su “ sole naschente ”, in Luca 1,78-79: “ Gràtzias a sas viscere de sa misericòrdia de su deus Nostru, in virtude de sa cale su sole naschente nch'at bisitadu dae s'artu, pro illuminare cussos chi giacciono in sas tenebre e in s'umbra de mortas, pro dirìgere sos passos nostros subra de sa bia de sa paghe. » Est fintzas su “ sole de giustìtzia ” de Male. 4,2: “ Ma pro bois chi timides su nùmene meu at a pesare su sole de giustìtzia e su sanamentu at a èssere suta de sas alas suas; ais a essire e ais a brincare comente a bricos dae un'istalla ” . Sa fòrmula de su saludu est coerente cun sas lìteras chi sos cristianos s'iscambiaiant a su tempus de Giovanni. Deus benit però designadu cun una noa espressione, fintzas a como disconnota: “ de Cussu chi est, de chie era e de chie at a bènnere ”. Custa espressione rifletet petzi, in s'originale limba grega e in unas àteras tradutziones, su significadu de su nùmene ebràicu de Deus: “YaHWéH”. Est su verbu “èssere” coniugadu a sa de tres persones singulares a s'imperfetu de s'ebràicu. Custu tempus mutidu imperfetu espressat s'acumpridu chi s'estendet in su tempus, ca su presente no esistet in sa coniugatzione ebràica. “ e chie benit ”, cunfirma galu de prus su tema de sa torrada de Gesùs Cristu, s'avventismo. Si cunfirmat gasi s'abertura de sa fide cristiana a sos paganos; pro deus Issoro adatat su nùmene suo. Aparit posca una àtera novidade pro designare s'Ispìritu Santo: “ sos sete Ispìritos chi sunt dae in antis su tronu suo ”. Custa tzita at a apàrrere in Apocalisse 5:6. Lu nùmero 7 designat sa santificazione, in custu casu, sa de s'Ispìritu divinu effuso in sas creaturas suas, tando “ dae in antis su tronu suo ”. In Ap.5:6, su “angione immolato ” est collegadu a custos sìmbulos, sa profetzia cunfirmat gasi s'onnipotenza divina de Gesùs Cristu. Sos “ sete ispìritos de Deus ” sunt simbulegiados dae su “ candeliere a sete bratzos ” de su tabernacolo ebràicu chi profetat su pranu de sarvesa de Deus. Su programa suo fiat gasi craramente delineadu. Ca Adamo, 4000 annos, e cun sa sua mortas Gesùs espia sos pecados de sos elettos su 30 abrile, squarcia gasi su belu de su pecadu e aberit s'atzessu a su chelu a sos elègidos redenti durante sos ùrtimos duamìgia de sos ses mìgia annos programados pro su sèberu de sos elettos ispèrdidos, finas a sa fine de su mundu, intre sas natziones de totu sa terra.

      Versetto 5: “ …e de Gesùs Cristu, su testimòngiu fidele, su primu fìgiu de sos mortos e su prìntzipe de sos res de sa terra! A cussu chi nch'amat, chi nch'at liberadu dae sos pecados nostros cun su sàmbene suo .

      Su nùmene “ Gesùs Cristu ” est ligadu a su ministeru terrenu chi Deus est bènnidu a acumprire subra de sa terra. Custu versetto nos ammentat sas òperas acumpridas suas pro otènnere sa sarvesa mediante sa gràtzia chi oferit petzi a sos elettos suos. In sa perfeta fidelidade sua a Deus e a sos balores suos, Gesùs est istadu “ su testimòngiu fidele ” propostu comente a modellu de imitare a sos apòstolos suos e dischentes de totu sos tempos, cumpresos sos nostros. Sa morte sua fiat istadu profetada dae sa morte de su primu animale ochidu pro rivestire sa nudidade de Adamo e Eva a pustis de su pecadu issoro. Pro mèdiu de issu issu fiat istadu duncas a beru su “ primu fìgiu de sos mortos ”. Ma est fintzas, a càusa de s'importu divinu suo, chi petzi sa morte sua at tentu s'eficatzidade e su podere de cundennare su diàulu, su pecadu e sos peccatori. Issu restat su “ primu fìgiu ” mescamente de sos “primos fìgios” de s'istòria religiosa. Est pessende a sa sua mortas, resa netzessària pro riscattare su pecadu de sos suos eletos, chi Deus ponet a morte totu sos " primos fìgios " umanos e animales de s'Egitu rebellu, imàgine de su pecadu, pro " liberare " su pòpulu ebràicu suo de s'iscravidade, giai sìmbulu e imàgine de su “ pecadu ”. In cantu “ mannu ”, l'apartenet su deretu de primogenitura ispirituale. Presentende·si comente a “ prìntzipe de sos res de sa terra ” Gesùs si faghet servidore de sos suos redenti. Sos “ res de sa terra ” sunt cussas chi intrant a su regnu suo redenti cun su sàmbene suo; ant a eredare sa terra rinnovada. Est una cosa ispantosa iscobèrrere su livellu de mavelia, compassione, amighèntzia, fratellanza e amore de sos èsseres tzelestes chi sunt abarrados fideles a sos standard divinos de sa vida tzeleste. Subra de sa terra, Gesùs at sabunadu sos pees a sos apòstolos suos, cunfirmende de èssere “ su Maestro e su Sennore ”. In chelu at a èssere in manera eterna “ su prìntzipe ” de sos re “ suos ”. Ma sos “ res ” ant a èssere fintzas servidores de sos frades. In prus, dende·si su tìtulu de " prìntzipe ", Gesùs si ponet a su livellu de su diàulu, aversàriu suo e cuncurrente derrotadu, chi issu mutit " su prìntzipe de custu mundu ". S'incarnatzione de Deus in Gesùs est istada motivada dae su cara a cara de sos duos “ printzìpios ”; su destinu de su mundu e su de sas creaturas suas dipendet de sa potèntzia de su mannu binchidore Jesus Michael YaHWéH. Ma Gesùs devet sa vitòria sua petzi in ala a sa divinidade sua, ca at gherradu a armas paris contra su diàulu, in unu corpus de petza aguale a su nostru, 4000 annos a pustis de su chertu pèrdidu dae su primu Adamo. S'istadu suo de ànimu e sa determinatzione sua a bìnchere pro sarvare petzi sos suos prescelti l'ant dadu sa vitòria. At abertu su caminu a sos elettos suos ammustrende chi unu docile “ angione ” podet derrotare “ sos lupos ” divoratori de petza e de ispìritu, cun s'agiudu de su Deus fidele e beru.

      Versetto 6: “ E chie at fatu de nois unu regnu, satzerdotes pro Deus su Babbu, a issu siat sa glòria e sa potèntzia in sos sèculos de sos sèculos! Amen! »

      Est Giovanni chi definit custu chi costituit s'Assemblea de sos elettos. In Gesùs Cristu s'antigu Israele sighit in sas formas ispirituales profetadas in sos ritos de s'antiga alleàntzia. Serbende su “ Re de sos res e Sennoras de sos sennores ”, sos beros eletos partètzipant a sa sua regalità e, cun issu, costituint tzitadinos de su regnu de sos chelos. Sunt fintzas “ satzerdotes ” ispirituales, ca officiano in su tèmpiu de su corpus issoro, in su cale serbint Deus, oferende·si in santidade pro su servìtziu suo. E a traessu de sas pregadorias issoro a Deus, trasmitent sos nuscos ofertos subra de s'altare de s'intzensu de s'antigu tèmpiu de Gerusalemme. Sa separatzione intre Gesùs e su Babbu est fuorviante, ma currispondet a su cuntzetu chi medas farsos cristianos tenent de s'argumentu. Custu finas a pretèndere de “onorare” su Fìgiu a ispesas de su Babbu. Custa est curpa, o pecadu, de sa fide cristiana de su 7 martzu 321. Pro medas, lu reposo sabatico est un'ordinàntzia chi pertocaiat petzi sos ebreos de s'antiga alleàntzia, sa dispensazione de su Babbu. Essende su Babbu e Gesùs una sola persone, ant a subire s'ira de Gesùs chi creiant de onorare. In sa natura divina sua de Babbu, Gesùs detenet, e pro s'eternidade, “ sa glòria e sa potèntzia, in sos sèculos de sos sèculos! Amen! » “ Amen ” chi signìficat: est beru! In beridade !

      Su tema avventista

      Versetto 7: “ Aco', issu benit cun sas nues. E ogni ogru l'at a bìdere, fintzas sos chi su trafissero; e totu sas tribùs de sa terra ant a fàghere cordoglio pro issu. EJA. Amen! »

      Est etotu, cando at a torrare, chi Gesùs at a dimustrare sa glòria sua e sa potèntzia sua. Segundu Àutos 1:11, at a torrare “ a su matessi modu in cale est pesadu a su chelu ”, ma su torrada sua at a acontèssere in un'estrema glòria tzeleste chi at a ispramare sos inimigos suos; “ sos chi su trafissero ” oponende·si a su beru progetu suo. Ca custa espressione pertocat petzi sos èsseres umanos cuntemporàneos a sa sua bènnida. Cando sos tzeracos suos benint minetzados de mortas o postos a morte, Gesùs cumpartzit sa sorte issoro ca s'identìficat cun issas: “ E su re at a rispòndere issos: Deo bi naro sa beridade, ogni bia chi ais fatu custas cosas a unu de custos ùrtimos”. frades meos, los ais fatos pro mene. (Matteo 25:40).” Sos ebreos e sos sordados romanos chi su crocifissero non sunt inclùdidos in custu messàgiu. S'Ispìritu de Deus imputat custa atzione a totu sos èsseres umanos chi impedint s'Òpera sua de sarvesa e frustrano pro sese e pro sos àteros s'Oferta sua de gràtzia e de sarvesa eterna. Tzitende “ sas tribùs de sa terra ”, Gesùs pigat de mìria sos farsos cristianos a traessu de sos cales si suponet chi sas tribùs de Israele s'estendant a sa noa alleàntzia. Iscoberende a su torrada sua chi s'ammaniaiant a ochire sos beros eletos suos, ant a tènnere giustu motivu de si lamentare, iscoberende·si inimigos de su Deus chi los deviat sarvare. Sas minudas de su programa de sos ultimissimi dies ant a bènnere rivelados ispartos in sos capìtulos de su libru de s'Apocalisse. Ma potzo nàrrere chi Ap. 6,15-16 descriet s'iscena cun custas paràulas: " Sos res de sa terra, sos mannos, sos capitanos militares, sos ricos, sos balentes, totu sos iscraos e sos lìberos, si fiant cuados in grutas e in sas rocas de sos montes. E aiant naradu a sos montes e a sas rocas: Ruides a susu de nois e cuade·nos de sa cara de Cussu chi seet subra de su tronu e de s'ira de s'Agnello; ".

      Versetto 8: “ Deo so s'alfa e s'omega, narat su Sennore Deus, cussu chi est, chi era e chi benit, s'Onnipotente. »

      Cussu chi s'espressat gasi est su durche Gesùs chi at agatadu sa glòria divina sua in su chelu, est issu “ s'Onnipotente ”. Bastat collegare custu versetto cun sos de Apoc.22,13-16 pro nd'àere sa proa: “ Deo so s'alfa e s'omega, su primu e s'ùrtimu, su printzìpiu e sa fine… /… Deo, Gesùs, tèngio apo mandadu s'ànghelu meu pro bos atestare custas cosas in sas Crèsias. Deo so sa raighina e su sèmene de Davide, su luminosu isteddu de su mangianu ”. Comente in su versetto 4, Gesùs si presentat suta de sos atributos de su Deus creadore, s'amigu de Moses, su cale nùmene ebràicu est “YaHWéH” segundu Èsodu 3,14. Ma pretzisu chi su nùmene de Deus càmbiat a segunda chi siat Lui a numenare si matessi o chi siant sos òmines a lu numenare: “Deo so” devenit “Issu est” in sa forma “YaHWéH”.

      Nota agiunta in su 2022: S'espressione “ alfa e omega ” resumet s'intrea rivelatzione oferta dae Deus in sa bìbbia Sua, de Gènesi 1 a Apocalisse 22. Nointames de su 2018 su significadu profetosu de “ses mìgia” annos dadu a sas ses dies de sa Sa chida fiat bènnidu cunfirmada sena pònnere in discussione su balore suo comente a ses dies beras, durante sos cales Deus aiat creadu sa terra e sa vida chi issa deviat sustentare. Ma, cunservende su significadu profetosu issoro, custas ses dies o “6000” annos ant permìtidu de definire  su beranu de su 2030 sa torrada vitoriosa finale de Gesùs Cristu e su rapimentu de sos santos fideles suos. A traessu de s'espressione “ alfa e omega ”, Gesùs donat a sos santos Suos de sas Ùrtimas Dies una crae chi at a permìtere issas de iscobèrrere su tempus beru de sa sua segunda bènnida. Ma amus dèvidu isetare su beranu de su 2018 pro cumprèndere comente a impreare custos 6000 annos, e su 28 ghennàrgiu 2022, pro los assotziare a custas espressiones: “alfa e omega”, “su cumintzu e sa fine ” .

      Versetto 9: “ Deo Giovanni, frade tuo, chi cumpartzit cun ti la tribolazione, su regnu e sa perseveràntzia in Gesùs, fia subra de s'ìsula mutida Patmos, a càusa de sa paràula de Deus e de sa testimonia de Gesùs. »

      Pro unu beru iscrau de Gesùs Cristu, custas tres cosas sunt collegadas: sa portzione in sa tribolazione, sa portzione in su regnu e sa portzione in sa perseveràntzia in Gesùs. Giovanni testimòniat su cuntestu in cale at retzidu sa bisione divina sua. Agatende·lu in manera aparente indistrutìbile, sos romanos l'aiant aoradu in fines, in esìliu in s'ìsula de Patmos, pro limitare sa testimonia sua a sos òmines. In su cursu de sa vida sua no at mai sessadu de testimoniare sa paràula de Deus pro glorificare Gesùs Cristu. Ma podimus fintzas cumprèndere chi Giovanni fiat istadu giutu a Patmos pro retzire, in sa trancuillidade, sa testimonia de Gesùs chi costituit sa Rivelatzione, chi inie aiat retzidu de Deus.

      Notamus fui·fui chi sos duos autores de sas duas profetzias Daniele e Apocalisse fiant istados miracolosamente amparados dae Deus; Daniele benit sarvadu dae sas dentes de sos leones e Giovanni benit liberadu illeso de una bartza prena de ògiu bollente. S'esperièntzia issoro nch'insegnat una letzione: Deus faghet sa diferèntzia intre sos tzeracos suos amparende in modu balente e subrannaturale cussos chi lu glorìficant in manera majore e presentant s'aspetu de unu modellu chi disìgiat in manera piessigna animare. Su ministeru profetosu est tando designadu in 1Cor 12,31 comente a sa “ bia prus de primore ”. Ma b'at profetas e profetas. Non totu sos profetas sunt mutidos a retzire bisiones o profetzias de Deus. Ma totu sos elettos sunt esortados a profetare, est a nàrrere a testimoniare sas beridades de su Sennore a s'imbeniente pro lu giùghere a sa sarvesa.

      Su puntu de bista de Giovanni subra de sos tempos avventisti

      Versetto 10: " Fia in s'Ispìritu in sa die de su Sennore, e aia intesu dae segus a mie una boghe forte, comente a su sonu de una trumba " ,

      S'espressione “ die de su Sennore ” at a favorire interpretatziones tràgicas. In sa tradutzione sua de sa Bìbbia, JN Darby, no esigida a la traduire cun sa paràula “domìniga”, chi Deus cunsìderat su “ sinnu ” chi appassisce de sa “ bèstia ” ghiada dae su diàulu in Apocalisse 13:16; custu in direta opositzione a su sigillu “ beru ” suo , a sa de sete dies suas de pasu santificadu. Etimologicamente sa paràula "domìniga" signìficat "die de su Sennore", ma su problema naschet de su fatu chi issa dèdicat sa prima die de sa chida a su pasu, chi Deus no at mai ordinadu, tenende de su càntigu suo sa manera perpètua, santificada pro custu impreu sa de sete dies. Duncas ite signìficat a beru “ sa die de su Sennore ” mentovadu in custu versetto ? Ma sa risposta est giai istada dada in su versetto 7 narende: “ Aco', issu benit cun sas nues”. » Eccolo sa “ die de su Sennore ” presu de mìria de Deus: “ Aco', deo b'apo a mandare su profeta Elia, in antis chi bèngiat sa die de YaHWéH, cudda die manna e terrorosa . (Male. 3:5)”; cussu chi at creadu s'Avventismo e sas tres aspetativas “suas” de sa torrada de Gesùs, giai acumpridu cun totu sas cunsighèntzias bonas e malas portadas de custas tres proas, in su 1843, 1844 e 1994. Bivende gasi in su 94, Giovanni est carradu dae s'Ispìritu pròpiu a su cumintzu de su de sete millènnios, ue Gesùs torrat a sa glòria divina sua. Tando ite tenet “ a palas ”? S'intreu passadu istòricu de s'era cristiana; de sa morte de Gesùs, 2000 annos de religione cristiana; 2000 annos durante sos cales Gesùs est istadu intre sos suos eletos, agiuende·los, in s'Ispìritu Santo, a derrotare su malu comente a Lui matessi aiat derrotadu su diàulu, su pecadu e sa morte. “ Sa boghe forte ” chi s'intendet “ a sas coddos suos ” est sa de Gesùs chi, comente a “ una trumba ”, intervenit, pro avèrtere sos elettos suos e rivelare issos sa natura de sas diabòlicas trampas religiosas chi ant a adobiare in sa vida issoro in totu sos tempos. “sete” èpocas chi su versetto sutzessivu at a numenare.

      Versetto 11: “ Chie aiat naradu: Custu chi bides, iscrie·lu in unu libru e manda·lu a sas sete crèsias, a Èfesu, a Ismirne, a Pergamo, a Tiatira, a Sardi, a Filadèlfia e a Laodicea. ".

      Sa forma aparente de su testu pariat presentare comente a destinatàrios, literalmente, sas tzitades de s'Àsia de su tempus de Giovanni; ognunu tenet su messàgiu suo. Ma custa era petzi un'aparèntzia ingannevole cumpresa a mascherare su beru significadu chi Gesùs dat a sos messàgios suos. In totu sa Bìbbia sos nùmenes pròpios atribuidos a sos òmines tenent unu significadu cuadu in sa raighina issoro, de s'ebràicu, de su caldeo o de su gregu. Custu printzìpiu balet fintzas pro sos nùmenes gregos de custas sete tzitades. Ogni nùmene rivelat su caràtere de s'època chi rapresentat. E s'òrdine in cale custos nùmenes sunt presentados currispondet a s'òrdine de avantzamentu in su tempus programadu dae Deus. Amus a bìdere in s'istùdiu de Apoc. 2 e 3 ue s'òrdine de custos nùmenes est respetadu e cunfirmadu, su significadu de custos sete nùmenes, ma sos de su primu e de s'ùrtimu, "Èfesu e Laodicea", rivelant petzi a issos , s'impreu chi s'Ispìritu nde faghet. Significhende de pare a pare “afilare” e “giudicare”, agatamus “ s'alfa e s'omega, su cumintzu e sa fine ”, de s'era de sa gràtzia cristiana. Non b'at in si trassire chi Gesùs si siat presentadu in su versetto 8, cun custa definitzione: “ Deo so s'alfa e s'omega ”. Registrat gasi sa presèntzia sua acanta sos iscraos fideles suos, durante totu s'era cristiana.

      Versetto 12: “ Mi so bortadu pro ischire cale boghe mi faeddaret. E cando mi fia bortadu, aia bidu sete candelabri dae oro ,

      S'atzione de su “ si bortare ” ghenna Giovanni a castiare a s'intrea època cristiana ca issu matessi est istadu carradu pro como de sa torrada de Gesùs in sa glòria. A pustis de sa pretzisione “ dae segus ”, tenimus inoghe “ mi so giradu ”, e ancora, “ e, a pustis de m'èssere giradu ”; s'Ispìritu insistet a forte subra de custa ograda cara a su passadu, pro chi lu sigamus in sa lògica sua. E ite bidet tando Jean? “ Sete candelieri dae oro ”. Fintzas inoghe sa cosa est suspeta comente sas “ sete Assembleas ”. Difatis su modellu de su “ candeliere ” s'agataiat in su tabernacolo ebràicu e teniat sete bratzos chi giai simbulegiaiant, paris, sa santificazione de s'Ispìritu de Deus e sa lughe sua. Custa osservatzione signìficat chi, comente a su “ sete Assembleas ”, sos “ sete candelabri ” simbulègiant sa santificazione de sa lughe de Deus, ma in sete momentos scanditi durante totu s'era cristiana. Su candelabro rapresentat sos elettos de un'època, retzit s'ògiu de s'Ispìritu de Deus de su cale dipendet pro illuminare cun sa lughe sua sos elettos.

      Annuncio de una grandu calamidade

      Versetto 13: “ E in mesu de sos sete candelabri , unu sìmile a unu fìgiu de òmine, bestidu de una longa beste e chi tenet una tzintura dae oro subra de su petorras. »

      Inoghe comintzat sa descritzione simbòlica de su Sennore Gesùs Cristu. Custa iscena acrarit sas promissas de Gesùs: Luca 17:21: “ Nemos at a nàrrere: Issu est inoghe, opuru: Issu est in cue. Ca aco', su regnu de Deus est in mesu de bois . »; Mt.28,20: “ E insegna issas a osservare totu custu chi t'apo cumandadu. E aco', deo so cun bois totu sas dies, finas a sa fine de su mundu. ". Custa bisione est sìmile meda a sa de Daniele 10 ue su versetto 1 la presentat comente a s'annùntziu de una “ grandu calamidade ” pro su pòpulu ebràicu suo. Fintzas sa de Apocalisse 1 annùntziat tando una “ grandu calamidade ”, ma custa borta pro s'Assemblea cristiana. Su cunfrontu intre sas duas bisiones est edificante meda, ca sas minudas benint adatados a cadaunu de sos duos cuntestos istòricos diferentes meda. Sas descritziones simbòlicas chi ant a bènnere presentadas pertocant Gesùs Cristu in su cuntestu de s'ùrtima torrada sua gloriosu. Sas duas “ calamidades ” tenent in comunu su fatu de s'averguare a su tèrmine de sas duas alleàntzias istabilidas posca de Deus. Cunfrontamus como sas duas bisiones: “… unu fìgiu de s'òmine ” in custu versetto era “ un'òmine ” in Daniele, ca Deus non si fiat ancora incarnadu in Gesùs. A su contràriu, in “ fìgiu de s'òmine ” agatamus su “ fìgiu de s'òmine ” chi Gesùs nùmenat de sighidu cando nde faeddat in sos Vangelos. Si Deus at tantu insìstidu subra de custa espressione est ca issa legìtima sa capatzidade sua de sarvare sos òmines. Issu est inoghe “ bestidu de una longa beste ”, “ bestidu de linu ” in Daniele. Sa crae de su significadu de custa longa beste est dada in Apocalisse 7:13-14. Lu giughent cussos chi morint comente a màrtires de sa bera fide: “ E unu de sos sèneghes m'aiat rispòndidu e m'aiat naradu: Sos chi sunt bestidos de bestes biancas, chie sunt e dae ue benint? L'apo naradu: Sennore meu, tue l'ischis. E m'aiat naradu: Custos sunt sos chi benint dae sa manna tribolazione; ant sabunadu sas bestes issoro e las ant rèndidas biancas in su sàmbene de s'angione. ". Gesùs giughet “ una tzintura dae oro subra de su petorras ” o, subra de su coro, ma “ subra de sos lombi ”, sìmbulos a fortza, in Daniele. E sa “ tzintura dae oro ” simbulègiat sa beridade segundu Efesini 6:14: “ State duncas firmos: tenides sa beridade chinta a fùrriu a sos costàgios bostros ; si rivestire de sa corazza de sa giustìtzia ; ". Comente Gesùs, sa beridade est onorada petzi de cussas chi l'amant.

      Versetto 14: “ Sa conca sua e sos pilos suos fiant biancos comente sa lana bianca, comente a su nie; sos ogros suos fiant comente a una frama de fogu; »

      Su biancu, sìmbulu de perfeta puresa, caraterizat su Deus Gesùs Cristu chi, de cunsighèntzia, tenet ispreu de su pecadu. Nointames, s'annùntziu de una “ grandu calamidade ” non podet chi tènnere sa fine de punire sos peccatori. Custa càusa pertocat ambas calamidades, pro cales agatamus, inoghe e in Daniele, Deus, su mannu Giudice, sos cales “ogros sunt comente a framas de fogu ”. S'ograda sua consumat su pecadu o su peccatore, ma s'elettu de Gesùs sèberat de rinuntziare a su pecadu, a diferèntzia de su farsu ebreu e de su farsu cristianu rebellu chi su cabu de Gesùs Cristu a sa fine at a consumare. E su cuntestu finale de custa “ calamidade ” designat sos inimigos istòricos suos, totus individuados in sos capìtulos de custu libru, e in su de Daniele. Apo.13 ce los presentat suta de s'aspetu de duas “ bèstias ” identificadas dae sos nùmenes issoro “ mare e terra ” chi designant sa fide catòlica e sa fide protestante chi nde derivat, comente a sugerint sos nùmenes issoro segundu Gen. 1,9-10 . A su torrada sua, sas duas bèstias alleadas devenint una sola, unidas pro gherrare su sàbadu suo e sos fideles suos. Sos inimigos suos ant a èssere ispramados, segundu Apocalisse 6:16, e no ant a resistire.

      Versetto 15: “ Sos pees suos fiant comente a brunzu ardente, comente chi ardesse in una fornace; e sa boghe sua fiat comente a s'abbolotu de medas abbas. »

      Sos pees de Gesùs sunt puros comente su restu de su corpus suo, ma in custa imàgine si contaminano apeighende su sàmbene de sos peccatori rebellos. Comente in Daniele 2:32, “ otone ”, una lega metàllica impura, simbulègiat su pecadu. In Apoc.10,2 leghimus: “ Teniat in manu unu piticu libru abertu. Aiat posadu su pee deretu suo subra de su mare e su pee mancu suo subra de sa terra ; ". Apoc.14:17-20 dat a custa atzione su nùmene de “ binnenna ”; unu tema isvilupadu in Isaia 63. Sas “ medas abbas ” simbulègiant, in Apoc. 17:15, “ pòpulos, moltitudini, natziones e limbas ” chi istringhent un'alleàntzia cun “ sa meretrice Babilònia sa Manna ”; nùmene chi designat sa crèsia catòlica romana papale. Custa alleàntzia de sa de ùndighi oras los at a unire pro s'opònnere a su sàbadu santificadu dae Deus. Ant a arribbare a su puntu de detzìdere de ochire sos fideles osservadores suos. Cumprendimus tando sos sìmbulos de sa giusta ira sua. In sa bisione, Gesùs ammustrat a sos elettos suos chi sa personale boghe “ sua ” divina est prus balente de sa de totu sos pòpulos de sa terra postos a pare.

      Versetto 16: “ Teniat in sa manu dereta sete isteddos. De sa buca sua fiat essidu un'ispada affilata a dòpiu trincu; e su furriadu era suo comente a su sole cando risplende in sa fortza sua. »

      Su sìmbulu de sos “ sete isteddos ” tentas “ in sa manu dereta sua ” ammentat su domìniu permanente suo chi petzi podiat dare sa beneditzione de Deus; gasi s'ispissu e in manera massitza rivendicadu dae sos suos inimigos infedeli. S'isteddu est su sìmbulu de su missu religiosu ca, comente a s'isteddu de Gen. 1,15, su ruolu suo est su de “illuminare sa terra ”, in su casu suo, de sa giustìtzia divina. In sa die de su torrada sua, Gesùs at a risuscitare (resusciterà, o at a risuscitare a pustis de unu totale annichilimentu momentàneu mutidu mortas) sos elettos suos de totu sas èpocas simbulegiados dae sos nùmenes de sas sete Assembleas . In custu cuntestu gloriosu, issu si presentat pro issu e pro sos fideles eletos suos comente a “ Parola de Deus ” su cale sìmbulu “ de s'ispada affilata a dòpiu trincu ” est tzitadu in Eb 4,12. Custa est s'ora in cale custa ispada at a dare sa vida e sa morte, segundu sa fide ammustrada in custa paràula divina iscrita in sa Bìbbia, chi Apoc 11,3 simbulègiat comente a " sos duos testimòngios " de Deus. In sos èsseres umanos petzi s'aspetu de sa cara los identìficat e permitet de los diferentziare; est tando s'elementu identificativu pro primore. In custa bisione fintzas Deus adatat su cara sua a su cuntestu presu de mìria. In Daniele, in sa bisione, Deus simbulègiat su cara sua mediante su " raju ", sìmbulu tìpicu de su deus gregu Zeus, ca s'inimigu de sa profetzia at a èssere su pòpulu gregu seleutzide de su re Antioco IV, chi aiat realizadu sa profetzia in su – 168 In A pustis sa bisione de s'Apocalisse, sa cara de Gesùs assumet fintzas sas sembianze de s'inimigu suo chi custa borta est “ su sole cando splende in sa fortza sua ”. Est beru chi custu ùrtimu tentativu, de irraighinare de sa terra ogni osservadore de su santu sàbadu divinu, costituit s'apogeo de su chertu rebellu in praghere de su respetu de sa "die de su sole invitto" istituidu su 7 martzu 321 de s'imperadore Costantino 1er . Custu campu rebellu s'at a agatare in dae in antis “ su sole de sa giustìtzia divina ” in totu sa potèntzia divina sua, e custu, sa prima die de su beranu de su 2030.

      Versetto 17: “ Cando l'aia bidu, aia rùidu a sos pees suos comente a mortu. M'at impostu sa manu dereta narende: Non tengiais timoria! »

      Reagende custu, John non faghet àteru chi antitzipare su destinu de cussos chi l'ant a afrontare pro como de su torrada sua. Daniele at tentu su matessi cumportamentu e, in ambos casos, Gesùs incoragit e afòrtiat su tzeracu fidele suo, s'iscrau suo. Sa “ manu dereta sua ” cunfirma sa beneditzione sua e in sa fidelidade sua, a diferèntzia de sos rebellos de s'àteru campu, s'elettu non tenet motivu de tìmere Deus chi benit a lu sarvare pro amore. S'espressione “ non tìmere ” cunfirma su cuntestu finale caraterizadu dae su 1843 de custu messàgiu avventista de su primu ànghelu de Apoc. 14:7: “ Aiat naradu a arta boghe: Timides Deus e dage·li glòria ,  s'ora de sa sua su cabu est arribbadu; e inchinatevi dae in antis cussu chi at fatu su chelu, sa terra, su mare e sas benas de sas abbas. »; est a nàrrere su Deus creadore.

      Versetto 18: “ Deo so su primu, s'ùrtimu e su bividore. Fia mortu; e aco', biu in sos sèculos de sos sèculos. Tèngio sas craes de sa morte e de s'inferru. »

      Est etotu Gesùs, su binchidore de su diàulu, de su pecadu e de sa morte, chi s'espressat in custos tèrmines. Sas paràulas suas “ su primu e s'ùrtimu ” cunfirmant su messàgiu de su cumintzu e de sa fine de sos tempos cugugiadu dae sa profetzia, ma, in su matessi tempus, Gesùs cunfirmat sa divinidade sua vivificante de sa prima a s'ùrtima de sas creaturas umanas suas. Cussu chi “ detenet sas craes de sa morte ” tenet su podere de detzìdere chie devet bìvere e chie devet mòrrere. S'ora de su torrada sua est cudda in cale sos santos suos ant a risòrgere in sa “ prima risurrezione ” riservada a sos “ biados mortos in Cristu ” segundu Apocalisse 20:6. Evacuamus totu sos mitos de sas traditziones de su farsu cristianèsimu de orìgine grega e romana, e cumprendimus chi “ sa tumba de sos mortos ” est in manera simple sa terra de sa terra chi colliat sos mortos trasformados in prùere, comente a est iscritu in Gen 3,19: « As a mandigare su pane cun su suore de su tuo furriadu, fintzas a cando as a torrare a sa terra dae cale ses istadu tràidu; ca prùere ses e in prùere as a torrare. ". Custos restos no ant a serbire mai prus a nudda, ca su creadore Issoro los resusciterà cun totu sa personalidade influida issoro in sa memòria divina sua, in unu corpus tzeleste incorrutìbile (1Cor 15,42) aguale a su de sos ànghelos abarrados in sa fidelidade a Deus: “ Ca in sa risurrezione sos òmines non s'ant a cojuare nen s'ant a cojuare, ma ant a èssere comente a sos ànghelos de Deus in su chelu. Matt.22:30”.

      Si cunfirmat su messàgiu profetosu subra de su futuru

      Versetto 19: “ Iscries duncas sas cosas chi as bidas, sas chi sunt e sas chi ant a acontèssere a pustis de issas ” ,

      In custa definitzione Gesùs cunfirmat sa cobertura profetosa de su tempus globale de s'era cristiana chi s'at a concruire cun su torrada sua in sa glòria. Su tempus apostòlicu pertocat s'espressione " sa chi ais vistu " e Deus designat gasi Giovanni comente a autènticu testimòngiu oculare de su ministeru apostòlicu. At assistidu a su “ primu amore ” de su Prescelto tzitadu in Apoc.2:4. “… sos chi sunt ” pertocat sa fine de custu tempus apostòlicu in cale Giovanni abarrat biu e operadore. “… e sos chi ant a bènnere a pustis de issos ” designat sos eventos religiosos chi ant a tènnere logu finas a su tempus de sa torrada de Gesùs Cristu, e in prus de, finas a sa fine de su de sete millènnios.

      Versetto 20: “ s'arcanu de sos sete isteddos chi as bidu in sa manu dereta mea e de sos sete candelabri dae oro. Sos sete isteddos sunt sos ànghelos de sas sete Crèsias, e sos sete candelabri sunt sas sete Crèsias. ".

      “ Sos ànghelos de sas sete Assembleas ” sunt sos elettos de totus custas sete eras. Ca sa paràula “ ànghelu ”, de su gregu “aggelos”, signìficat missu, e designat sos ànghelos tzelestes petzi si sa paràula “tzelestes” lu crarit. A su matessi modu, sos “ sete candelabri ” e sas “ sete Assembleas ” suspetadas in su cummentu meu sunt inoghe riunidos. S'Ispìritu cunfirmat tando s'interpretatzione mea: sos “ sete candelabri ” rapresentant sa santificazione de sa lughe de Deus in sas sete eras designadas cun sos nùmenes de sas “ sete Assembleas ”.

Apocalisse 2: S'Assemblea de Cristu

de su làntziu suo finas a su 1843

      In tema de lìteras , agatamus in Apocalisse 2, bator messàgios chi cugùgiant su perìodu de su 94 a su 1843, e in Apocalisse 3, tres messàgios chi cugùgiant su perìodu de su 1843-44 a su 2030. Notamus cun interessu custa pretzisione rivelatrice in contu de sos nùmenes de sa prima e de s'ùrtima lìtera : “ Èfesu e Laodicea ” chi signìficant de pare a pare: pòpulu ghetadu e giudicadu; su cumintzu e sa fine de s'era de sa gràtzia cristiana. In Ap.2, a sa fine de su capìtulu, s'Ispìritu èvocat su cumintzu de su “tema avventista de sa torrada de Cristu” chi pigat de mìria sa data 1828 prestabilita in Daniele 12:11. In prus, in sutzessione temporale, su cumintzu de su capìtulu 3 de s'Apocalisse podet èssere in manera legìtima collegadu a sa data 1843 chi aiat signadu su cumintzu de sa proa de fide avventista. Unu messàgiu adatadu benit a decretare sa provada fide protestante: “ Ses mortu ”. Custos acrarimentos fiant netzessàrias pro cunfirmare su collegamentu de sos messàgios a sas datas istabilidas in Daniele. Ma sa bisione de s'Apocalisse giughet rivelatziones subra de su cumintzu de s'era cristiana chi Daniele no aiat isvilupadu. Sas lìteras o sos messàgios chi Gesùs girat a sos tzeracos suos in totu s'època nostra dissipant s'incomprensione religiosa de sas illusiones farsas e fuorvianti chi apessamentant moltitudini de credentes cristianos. Inie agatamus su beru Gesùs cun sas suas legìtimas rechertas e sos suos brigas semper giustificados. Sas bator lìteras de Rev.2 designant, posca, bator èpocas situadas intre su 94 e su 1843.

      1° perìodu : Èfesu

      In su 94, s'ùrtima testimonia de su làntziu de s'Assemblea de Cristu

      Versetto 1: " Iscries a s'ànghelu de sa cungregatzione de Èfesu : Custu narat cussu chi tenet sos sete isteddos in sa manu dereta, cussu chi caminat intre sos sete candelabri dae oro: "

      Cun su nùmene Èfesu , de su primu, tradutzione de su gregu "Ephesis" chi signìficat afilare, Deus faeddat a sos tzeracos suos de su momentu de su varu de s'Assemblea de Cristu, a su tempus de s'imperadore romanu Domiziano (81-96 ). S'Ispìritu pigat gasi de mìria su su momentu chi Giovanni retzit de Deus sa rivelatzione chi nche descriet. Est s'ùrtimu apòstolu abarradu miracolosamente biu e rapresentat de petzi s'ùrtimu testimòngiu oculare de su làntziu de s'Assemblea de Gesùs Cristu. Deus ammentat sa potèntzia divina sua; est issu sende chi “ tenet in sa manu dereta ”, sìmbulu de sa beneditzione sua, sa vida de sos suos eletos, sos “ isteddos ”, de cales giùdicat sas òperas, frutu de sa fide issoro. A segunda de sos casos beneighet o maleighet. Deus " caminat ", cumprendes chi sobrat in su tempus de su progetu suo acumpangende, generatzione a pustis de generatzione, sa vida de sos elettos suos e sos avenimentos de su mundu chi organizat o gherrat: "e insegna issas a osservare totu custu chi apo prescrìvidu a tie. E aco', deo so cun bois totu sas dies, finas a sa fine de su mundu. Matteo 28:20”. Finas a sa fine de su mundu, sos elettos suos ant a dèvere acumprire sas òperas chi issu at in antìtzipu ammaniadu pro issos: « Nois difatis semus òpera sua, creados in Cristu Gesùs pro sas òperas bonas, chi Deus at ammaniadas in antìtzipu, pro chi nois los podent praticare. Efesini 2:10”. E s'ant a dèvere adatare a sas cunditziones particulares rechestas in cadauna de sas sete eras. Ca sa letzione datat in “ Èfesu ” est bàlida pro sas sete eras; sos “ sete isteddos tentas in sa manu dereta ” podet lassare rùere e rùere a terra, sas chi pertocant sos cristianos rebellos. Ammentade·bos s'idea chi unu “ candeliere ” est ùtile petzi cando dat lughe, e pro dare lughe devet èssere riempito de ògiu, sìmbulu de s'Ispìritu divinu.

      Versetto 2: “ Connosco sas òperas tuas, sa mùngia tua e sa perseveràntzia tua. Isco chi no aguantet sos malos; chi as postu a sa proa sos chi si mutint apòstolos e sos chi no lu sunt, e custu l'as fatu agatadu bugiardi; »

      Atentzione! Sos tempos de coniugatzione de sos verbos sunt in manera estrema importantes, ca determinant su tempus miradu de s'era apostòlica. In custu versetto su verbu coniugadu a su presente si referit a s'annu 94 mentras cuddos a su passadu si referint a su tempus de sas persecutziones dadas dae s'imperadore romanu Nerone, intre s'annu 65 e su 68.

      In su 94, sos cristianos amant sa beridade ancora intata e non distorta, e òdiant sos paganos " malos " e in particulare, intre issos, sos prepotentes romanos de s'època. B'at una resone pro custu, e est ca s'apòstolu Giuanne est ancora biu, comente a lu sunt medas unos àteros antigos testimòngios de sa beridade insegnada dae Gesùs Cristu. Sos “ bugiardi ” benint gasi a discansu smascherati. Ca in ogni època sa zizzania non cunvertida chircat de mescolarsi a su trigu, ca sa timoria de Deus est ancora mannu e su messàgiu de sarvesa est seducente e galana. Introduint farsas ideas in sa dotrina. Ma in sa proa de s'amore pro sa beridade fallint e benint smascherati de sos elettos illuminados a beru. Parimenti, in contu de su passadu de s'era apostòlica, " chi ais postu a sa proa ", s'Ispìritu ammentat comente a sa proa de sa morte at fatu rùere sas mascaras ingannevoli de sos farsos cristianos, sos beros " bugiardi " aia pigadu de mìria in custu versetto, intre su 65 e su 68, cando Nerone aiat cunsignadu sos Elettos de Cristu a sas belve in su colosseu Suo, pro ofèrrere un'ispetàculu cruento a sos abitantes de Roma. Ma fatzamus·lu notare, Gesùs èvocat custu zelu de un'època passada.

      Versetto 3: “ chi tue tèngias passèntzia, chi tue apas sufridu pro amore de su nùmene meu e non ti siat istracadu”. »

      Fintzas in custu casu, presta atentzione a sos tempos verbales de sas coniugatziones verbales!

      Si est ancora cunservada sa testimonia de sa perseveràntzia, no l'est prus sa de sa tribulia. E Deus est tentu a ammentare s'atzetatzione de sa tribulia chi si fiat manifestada e onorada sublimemente unos 30 annos in antis, intre su 65 e su 68, cando su sanguinàriu romanu Nerone aiat cunsignadu a sa morte sos cristianos, ofertos in ispetàculu a su pòpulu perversu suo e corrùmpidu. Fiat istadu petzi in cuddu momentu chi su campu eletu “ aiat sufridu ” in su nùmene “ suo ” e no si “ fiat istracadu ”.

      Versetto 4: “ Ma su chi tèngio contra de tene est chi as abbandonadu su primu amore tuo. »

      Sa minetza sugerida devenit prus crara e cunfirmada. In custu tempus sos cristianos fiant fideles, ma su zelu dimustradu suta Nerone si fiat affievolito o no esistiat prus; custu chi Gesùs mutit “ pèrdere su primu amore ”, sugerende gasi pro s'època 94, s'esistèntzia de unu segundu amore, inferiore meda a su primu.

      Versetto 5: “ Ammentados duncas dae ue ses rùidu, pentidos e acumpris sas òperas pretzedentes tuas; sinunca apo a bènnere dae tene e apo a remòvere su tuo candelabro de su logu suo, a prus pagu chi tue non ti penta. »

      Su meru respetu o su simpre reconnoschimentu de sa beridade non porrida sa sarvesa. Deus esigit de prus de cussos chi sarva pro los rèndere cumpàngios suos eternet. Sa fide in sa vida eterna ìmplicat s'isvalutatzione de sa prima vida. Su messàgiu de Gesùs abarrat in manera perenne su matessi segundu Matteo 16:24-26: “ Tando Gesùs aiat naradu a sos dischentes suos: Si calicunu cheret bènnere dae segus a mie, rinneghi si matessi, s'assumat sa responsabilidade de sa rughe sua e s'assumat sa responsabilidade de sa rughe sua. Sighi·mi. Ca chie at a chèrrere sarvare sa vida pròpia, l'at a pèrdere, ma chie at a pèrdere sa vida pròpia pro càusa mea, l'at a agatare. E chi gioverà a s'òmine balangiare su mundu intreu, si perdet s'ànima sua? Opuru ite diat dare un'òmine in càmbiu de s'ànima sua? » Sa minetza de remòvere s'ispìritu Suo, simbulegiada dae su “ candeliere ”, mustra chi, pro Deus, sa bera fide est lungi de s'èssere una simpre eticheta atacada a un'ànima. In s'època efesina, su candelabro simbòlicu de s'Ispìritu de Deus s'agataiat in Oriente, a Gerusalemme ue fiat naschidu sa fide cristiana e in sas crèsias creadas dae Paolo in Grètzia e in s'atuale Turchia. Su tzentru religiosu at a bènnere chitzo iscostiadu in Otzidente e printzipalmente a Roma in Itàlia.

      Versetto 6: “ Nointames tenes custu: intendes sas òperas de sos Nicolaiti, òperas chi òdio fintzas deo. »

      In custa lìtera sos romanos benint in manera simbòlica numenados, dae su nùmene de sos " malvagi ": " sos Nicolaiti ", chi signìficat pòpulu vitoriosu o pòbulo de sa Vittoria, sos dominadores de s'època. In gregu su tèrmine “Nike” est su nùmene de sa vitòria personificata. Cales sunt tando sas “ òperas de sos Nicolaiti ” odiadas dae Deus e de sos elettos suos? Paganèsimu e sincretismo religiosu. Onorant schiere de divinidades paganas, a sas prus mannas de sas cales est dedicadu una die de sa chida. Su calendàriu atuale nostru, chi assignat a sas sete dies de sa chida sos nùmenes de sos sete isteddos, pranetas o isteddu, de su sistema solare nostru, est un'eredade direta de sa religione romana. E su cultu de sa prima die dedicada a su “sole invitto” at a dare in su tempus, partinde dae su 321, unu motivu particulare a su Deus creadore pro odiare sas “òperas ” religiosas de sos romanos.

      Versetto 7: “ Chie tenet origra iscurtos custu chi s'Ispìritu narat a sas crèsias: A chie binchet apo a dare de mandigare   àrbore de sa vida, chi est in su paradisu de Deus. »

      Duos messàgios in custu versetto èvocant su tempus terrenu de sa vitòria, " cussu chi binchet ", e su tempus tzeleste de s'acumpensu suo.

      Custa fòrmula est s'ùrtimu messàgiu chi Gesùs girat a sos tzeracos suos in una de sas sete èpocas aiat pigadu de mìria de sa profetzia. S'Ispìritu l'adatat a sas cunditziones particulares de ogni època. Su de Èfesu signat su cumintzu de su tempus cugugiadu dae sa profetzia, pro cale Deus li presentat sa sarvesa eterna suta forma de su cumintzu de s'istòria terrena. S'imàgine de Gesùs fiat inie evocada suta sa de s'àrbore de sa vida de su giardinu terrenu chi Deus aiat creadu pro bos collocare s'òmine innotzente e puru. Apo.22 profetat custa restauratzione de unu rinnovadu Eden pro sa cuntentesa de sos elettos vitoriosos subra de sa noa terra. Sa fòrmula proposta ogni bia pertocat un'aspetu de sa vida eterna oferta dae Gesùs Cristu petzi a sos elettos suos.

      2° perìodu : Ismirne

      Intre su 303 e su 313, s'ùrtima persecutzione “imperiale” romana

      Versetto 8: " Iscries a s'ànghelu de sa comunidade de Ismirne : Custu narat su primu e s'ùrtimu, chi fiat mortu e est biu: "

      Cun su nùmene " Ismirne " de sa segunda lìtera, traduidu dae sa paràula grega "smurna" chi signìficat " mirra ", Deus designat su perìodu de sa terrorosa persecutzione ghiada dae s'imperadore romanu Diocletzianu. Sa “ mirra ” est unu nuscu chi imbalsamò sos pees de Gesùs pagu in antis de sa sua mortas e chi li fiat istadu giutu comente a oferta a sa nàschida dae sos magi orientales. Gesùs agatat in custa proa su zelu de sa fide bera chi no agataiat prus in su 94. Cussos chi atzetant de mòrrere in su nùmene suo devent ischire chi Gesùs at bintu sa morte, e chi, torra biu, at a pòdere resuscitarli comente at fatu issu. "L'at fatu pro si matessi." Sa profetzia est girada petzi a sos cristianos de sos cales Gesùs matessi est su “ primu ” rapresentante. Assimilende sa persone sua a sa vida de sos suos tzeracos, at a èssere rapresentadu fintzas issu comente a “ s'ùrtimu ” cristianu.

      Versetto 9: “ Connosco sa tua tribolazione e sa poberesa tua (mancari ses ricu), e sas calunnias de cussas chi si narant giudei e no lu sunt, ma sunt una sinagoga de Satana. »

      Pessighidos dae sos romanos, sos cristianos fiant istados privados de sos benes issoro e s'ispissu meda postos a morte. Ma custas poberesas materiales e carrales los rendent in manera ispirituale ricos in sos critèrios de fide de su cabu de Deus. De àtera movet, non cuat su cabu suo e rivelat, in tèrmines craros meda, su balore chi atribuit a sa religione ebràica, chi at refudadu sa norma divina de sa sarvesa, non reconnoschende Gesùs Cristu, comente a su Messia profetadu dae sas sacras Iscrituras. Abbandonados dae Deus, sos ebreos benint possedidos dae su diàulu e dae sos dimònios suos e devenint pro Deus e pro sos beros eletos suos “ una sinagoga de Satana ”.

      Versetto 10: “ Non timais custu chi as a sufrire. Aco', su diàulu at a ghetare unos cantos de bois in presone pro bos pònnere a sa proa, e ais a tènnere una tribolazione  deghe dies. Sias fidele finas a sa morte e t'apo a dare sa corona de sa vida. »

      In custu versetto, su diàulu si mutit Diocletzianu, custu crudele imperadore romanu e sos suos “tetrarchi” assotziados nutriant un'òdiu ferotze contra sos cristianos chi cheriant sterminare. Sa persecutzione o " tribolazione " annuntziada aiat sighidu  " deghe dies " o "deghe annos" in realidade intre su 303 e su 313. A unos cantos de issos chi fiant istados " fideles finas a sa morte " comente a artamente màrtires biados, Gesùs at a donare " sa corona de sa vida " ; sa vida eterna sinnu de sa vitòria issoro.

      Versetto 11: “ Chie tenet origra iscurtos custu chi s'Ispìritu narat a sas crèsias: Chie binchet no at a subire sa morte segunda. »

      Su tema de su messàgiu de fine tziclu est: sa morte. Custa borta, s'Ispìritu èvocat sa sarvesa ammentende·nche chi cussas chi no atzetant sa prima morte de su martìriu pro Deus ant a dèvere subire, sena pòdere isfugire, “sa segunda morte” de su “istagnu de fogu” de su cabu finale . . Una “ segunda morte ” chi no at a tocare sos elettos ca ant a èssere intrados a sa vida eterna pro semper.

      3° perìodu : Pergamo

      In su 538, s'instauratzione de su regìmene pontifìtziu a Roma

      Versetto 12: " Iscries a s'ànghelu de sa cungregatzione chi est in Pergamo : Custu narat cussu chi tenet s'ispada affilata a duos trincos: "

      Cun su nùmene Pergamo , Deus èvocat su tempus de s'adultèriu ispirituale . In su nùmene Pergamo , duas raighinas gregas, “pérao e gamos”, si traduint comente a “trasgredire su matrimòniu”. Est s'ora fatidica de su cumintzu de sos disacatos chi ant a corfire sos pòpulos cristianos finas a sa fine de su mundu. Pighende de mìria sa data 313, s'època pretzedente sugeriat s'atzessu a su pòdere e su regnu paganu de s'imperadore Costantinu I , fìgiu de su tetrarca Costanzo Cloro, e binchidore contra Massenzio. Cun decretu imperiale de su 7 martzu 321, aiat abbandonadu su pasu de cada chida de su santu sàbadu de sa de sete dies divinas, s'atuale sàbadu nostru, preferende sa prima die dedicada, in cuddu tempus, a su cultu paganu de su deus solare, su “Sol”. Invictus”, su Sole Invitto. Ubbidende·li, sos cristianos cummitiant unu “adultèriu ispirituale”, chi de su 538 in posca at a èssere sa norma ufitziale de su pabadu romanu presu a su perìodu de Pergamo . Sos cristianos infedeli sighint Vigilio , su nou capu religiosu istabilidu dae s'imperadore Giustinianu I. Custu intrigadore aiat aprofitadu de sa relatzione sua cun Teodora, sa prostituta cojuada dae s'imperadore, pro otènnere custa positzione papale creschida dae su nou podere suo religiosu universale, est a nàrrere catòlicu. Gasi, suta de su nùmene de Pergamo , Deus denùntziat sa pràtica de sa "domìniga", nou nùmene e càusa de adultèriu ispirituale , suta sa cale s'antiga "die de su sole" eredadu dae Costantinu contina a èssere onoradu dae una crèsia cristiana romana. Afirmat de èssere Gesùs Cristu e lu rivendicat, cun su tìtulu de su capu pontifìtziu suo, “vicàriu de su Fìgiu de Deus” (Supridore o supridore de su Fìgiu de Deus), in latinu “VICARIVS FILII DE Sos”, su nùmeru de sas lìteras de chi est “ 666 ”; unu nùmeru coerente cun su chi Ap. 13,18 atribuit a s'elementu religiosu de sa “ bèstia ”. Lu fiat mutida Pergamo comintzat duncas cun su regnu papale intollerante e usurpatore chi dogat a Gesùs Cristu, su Deus onnipotente incarnadu, su tìtulu de Capo de s'Assemblea, segundu Dan. 8:11; Ef.5,23: “ Ca su maridu est capu de sa mugere, comente a Cristu est capu de sa crèsia, chi est su corpus suo e de sa cale issu est su Salvatore. "Ma atentzione! Custa atzione est ispirada dae Deus matessi. In realidade fiat istadu issu a si retirare e a cunsignare a su regìmene pontifìtziu sa fide cristiana devènnida ufitzialmente infedele. S'impudenza   de custu regìmene, denuntziada in Dan. 8:23, arribbat a su puntu de l'induire a pigare s'initziativa de “ cambiare sos tempos e sa lege ” istabilidos dae Deus in persone, segundu Dan. 7:25. E in prus, disattendendo s'avertimentu suo de non mutire in manera ispirituale «babbu» perunu èssere umanu, si faghet adorare cun su tìtulu de «Santìssimu Babbu», artziende·si gasi a s'in subra de su Deus creadore, legislatore, e l'at a resurtare una die proficuo: “ E non mutire perunu babbu tuo subra de sa terra; ca unu petzi est su Babbu bostru, chi est in sos chelos. (Matteo 23:9).” Custu re umanu tenet de sos sutzessores a traessu de sos cales su regìmene e sos etzessos suos ant a sighire finas a sa die de su cabu programadu dae su prus mannu, de su prus forte e de su prus giustu, su beru “Santìssimu Babbu Celeste”.

      S'imperadore Giustinianu I aiat istituidu duncas custu regìmene religiosu chi Deus aiat cunsideradu “adultèriu” in sos cunfrontos suos. Sa portada de s'atrocità andat tando signada e influida in s'istòria. Notamus in su 535 e in su 536, durante su regnu suo, duos gigantesche erutziones vulcànicas chi oscureranno s'atmosfera e ant a causare in su 541 una fatale epidèmia de peste chi non s'at a istudare finas a su 767, cun unu picu de màssimu atacu, in su 592. Sa maleditzione divina diat pòdere no assùmere una forma prus terrorosa, e sas minudas subra de custu argumentu ant a èssere frunidos in su versetto chi sighit.

      Versetto 13: “ Isco ue istas, isco chi inie est su tronu de Satana. T'ammentas de su nùmene meu e non tenes rinnegato sa fide mea, mancu a sas dies de Antipa, fidele testimòngiu meu, chi fiat istadu postu a morte in mesu de bois, ue abitòriu Satana. »

      Sa profetzia ponet in risaltu su “ tronu ” e sa positzione de sa sede sua a càusa de sa fama sua e de sos onores chi sos peccatori li tributant ancora oe. Est ancora “Roma” a torrare a leare su domìniu suo, custa borta, suta de custu aspetu religiosu in manera farsa cristianu e de su totu paganu. Cussu chi afirmat de èssere su supridore “suo” (o vicàriu), su paba, non resesset mancu a si fàghere girare de Deus personalmente. Su destinatàriu de sa profetzia est un'elettu, no unu rutu, ne un'usurpatore chi glorìficat ritos paganos. Custu logu elevadu de sa fide catòlica romana tenet su tronu papale suo in Roma, in su Palatzu de su Laterano chi, in manera generosa, Costantinu I aiat ofertu a su Pìscamu de Roma. Custu palatzu Lateranense s'agatat subra de su Monte Celio, unu de sas “sete puntas de Roma” chi s'agatat a sud-est de sa tzitade; Su nùmene Caelius signìficat: chelu. Custu montigru est sa prus longa e sa prus manna de sas sete, in tèrmines de superfìtzie. Bighinu a sa Crèsia de su Laterano, chi rapresentat ancora oe, pro su pabadu e su cleru suo, sa crèsia catòlica prus importante de su mundu, s'erge su prus mannu obelisco chi esistit a Roma ue si nde contant 13, ca crompet un'artària de 47 metros. Iscobertu suta 7 metros de terra e truncadu in tres alas, fiat istadu fraigadu in su 1588 de paba Sistu V chi, in manera contemporànea, aiat organizadu su domìniu de s'Istadu Vaticanu in sa sutzessiva època profetosa denominada Tiatira . Custu sìmbulu de su cultu solare egitzianu giughet subra de sa stele chi lu giughet una grandu iscritzione chi ammentat s'oferta de Costantinu. In realidade fiat istadu su fìgiu Costanzo II chi, a pustis de sa morte de su babbu, l'aiat giutu dae s'Egitu a Roma, pro acuntentare in ala unu disìgiu de su babbu chi lu cheriat giùghere a Costantinòpoli. Custa dedizione a sa glòria de Costantinu I est dèvida prus a su disìgiu de Deus chi a su fìgiu de Costantinu. Ca s'intreu obelisco cun su suo artu piedistallo cunfirma su ligàmine profetadu, chi faghet de Costantinu I s'autoridade   tzivile chi instàurat su restu de sa "die de su sole", e de su paba, a s'època simpre pìscamu de sa crèsia cristiana de Roma, s'autoridade religiosa, chi at a impònnere in manera religiosa custa die pagana suta de su nùmene de "domìniga" o die de su Sennore. In cùcuru a custu obelisco b'at bator sìmbulos rivelatori chi si susseguono in òrdine ascendente: 4 leones sèidos subra de sa sua punta, orientados cara a sos bator puntos cardinales, subra sos cales b'at bator montes iscumpassados dae rajos solares, e subra custa paris dòminat unu cristianu travessu. Dirìgidu versu sos bator puntos cardinales, su sìmbulu de sos leones designat sa regalità in sa fortza universale sua; su chi cunfirma sa descritzione rivelada sua in Daniele 7 e 8. Apoc. 17:18 at a cunfirmare custu chi narat de Roma: “ E sa fèmina chi as bida, est sa grandu tzitade chi tenet regalità subra de sos res de sa terra. » In prus, su cartiglio egitzianu influidu subra de s'obelisco èvocat “su disìgiu impuru chi unu re girat a Amon”, su deus de su sole. Totus custas cosas rivelant sa bera natura de sa fide cristiana chi at dominadu a Roma partinde dae Costantinu I , partinde dae su 313, data de sa vitòria sua. Custu obelisco, e sos sìmbulos chi porrida, testimòniant sa “resessida ” de su tzeracu de su diàulu profetadu in Daniele 8,25, su cale, a traessu de Costantinu I , aiat resèssidu a dare a sa fide cristiana s'aparèntzia de unu sincretismo religiosu in manera firma cundennadu dae Deus. in Gesùs Cristu. Resumo su messàgiu de custos sìmbulos: “rughe”: fide cristiana; “rajos solares”: cultu solare; “montes”: pòdere terrenu; “bator leones”: regalità e fortza universale; “obelisco”: siat s'Egitu, pecadu, partinde dae sa rebellia de su faraone de s'èsodu, e pro su pecadu chi costituit s'adoratzione idolatrat de su deus solare Amon. Deus atribuit custos critèrios a sa fide catòlica romana isvilupada dae Costantinu I. E a custos sìmbulos, a traessu de su cartiglio egitzianu, agiunghet su cabu suo subra de s'aficu religiosu de sos pìscamos de Roma, chi cunsìderat ambos impuros; sunt giai mutidos “pabas” de sos religiosos de sa tzitade. S'assòtziu de sa fide cristiana a su cultu solare giai praticadu e onoradu dae su matessi Costantinu, est in s'orìgine de una terrorosa maleditzione chi s'umanidade at a pagare, totora, finas a sa fine de su mundu. Custu tronu lateranense no est in cuncurrèntzia cun sos imperadores romanos, ca partinde dae Costantinu I non torrant a sètzere prus a Roma, ma in s'Oriente de s'imperu, a Costantinòpoli. Gasi, disconnoschende sa rivelatzione profetosa data de Gesùs Cristu a Giovanni, moltitudini de èsseres umanos ruent vìtimas de sa prus grandu trassa religiosu de totu sos tempos. Ma s'ignoràntzia issoro est pecaminosa ca no amant sa beridade e sunt tando, pro Deus matessi, abbandonados a fàulas e bugiardi de ogni tipu. Sa farta de annestru de sas populatziones de su perìodu pergamo ispiegat sa resessida de su regìmene papale impostu e sustentadu dae sos sutzessivos imperadores romanos de s'època. Custu no impedit a unos cantos funtzionàrios elègidos a beru de refudare e refudare custa noa autoridade illegìtima; chi porrida Gesùs a los reconnòschere comente a beros servidores suos. Fata sa localizatzione romana de sos elettos, si notet chi s'Ispìritu aiat agatadu inie in 538 tzeracos chi aiant mantentu sa fide in su nùmene de Gesùs mentras onoraiant sa domìniga. Nointames, in custu logu de Roma, sos ùrtimos màrtires o “fideles testimòngios” si fiant bidos petzi a su tempus de Nerone, in su 65-68, e a su de Diocletzianu intre su 303 e su 313. Mirende a sa tzitade de Roma, s'Ispìritu ammentat sa fidelidade de “ Antipa ” su testimòngiu “ fidele suo ” de sos tempos passados. Custu nùmene gregu signìficat: contra totus. Paret designare s'apòstolu Pàule, primu annunciatore de su Vangelu de Gesùs Cristu in custa tzitade ue aiat mortu màrtire, isconcadu, in su 65, suta de s'imperadore Nerone. Deus cuntestat gasi su tìtulu farsu e fuorviante de “vicàriu de su Fìgiu de Deus” de sos pabas. Su beru vicàriu era su fidele Paolo, e non s'infedele Vigilio, nen calicunu de sos sutzessores suos.

      Su Deus onnipotente creadore at influidu in sa natura sos momentos importantes de s'istòria religiosa de s'era cristiana; momentos in cales sa maleditzione assumet unu caràtere intensu cun graves cunsighèntzias pro su pòpulu cristianu. Giai durante su ministeru terrenu suo, Gesùs Cristu aiat dadu a sos dòighi apòstolos trassidos suos e trassidos sa proa de su controllu suo subra de una traschia subra de su lagu de Galilea; una traschia chi at calmadu in un'istante, a su cumandu suo. Durante s'època nostra, su perìodu intre su 533 e su 538 aiat assùmidu custu caràtere in manera piessigna maleitu, ca, instaurende su regìmene papale a banda de s'imperadore Giustinianu I, Deus aiat chertu punire sos cristianos chi aiant ubbididu a su decretu promulgadu dae s'imperadore Costantinu I , chi rendiat obrigatòriu su pasu in sa “die de su Sole Invitto” de sa prima die de sa chida, de su 7 martzu 321. In custu perìodu de issu maleitu, Deus aiat provocadu su risveglio de duos vulcanos chi asfissiarono s'emisferu   Nord de su praneta e aiant lassadu rastros subra de su praneta. In s'emisferu sud fintzas finas a s'Antàrtide. A distàntzia de pagos meses, situados a sos antipodi s'unu de s'àteru in sa zona de s'ecuadore, su dilagare de s'oscuridade fiat istadu eficatze meda e mortale meda. Milliardos de tonnelladas de prùere si difundent in s'atmosfera, privende sos èsseres umanos de sa lughe e de sos issoro normales collidos alimentares. Su sole a su zenit oferiat sa matessi lughe de sa luna prena chi ateretantu iscumpariat de su totu. Sos istòricos ant annodadu custa testimonia segundu sa cale sos esèrtzitos de Giustinianu aiant torradu a conchistare Roma a sos Ostrogotos gràtzias a una traschia de nie in sa metade de trìulas. Su primu vulcanu denominadu “Krakatoa” s'agatat in Indonèsia e si reischidada in su santugaine de su 535 cun una mannària inimmaginabile trasformende un'àrea montagnina in un'àrea marìtima de in prus de 50 km. E su segundu, mutidu “Ilopango”, s'agatat in Amèrica Tzentrale e eruttò in su freàrgiu 536.

      Versetto 14: " Ma tèngio calicuna cosa contra de tene, ca tenes inie de sas persones chi sighint sa dotrina de Balaam, su cale aiat insegnadu a Balak a costituire una pedra de inciampo dae in antis sos fìgios de Israele, gasi chi mandigarent cosas sacrificadas a sos ìdolos e cummiterent fornicazione . »

      S'Ispìritu descriet sa situatzione ispirituale istabilida a Roma. De su 538, sos fideles eletos de s'època ant assistidu a s'istitutzione de un'autoridade religiosa chi Deus paragonat a su profeta “ Balaam ”. Custu òmine at serbidu Deus ma s'est lassadu sedurre de sas lusinghe de su balàngiu e de sos benes terrenos; totus cosas cumpartzidas dae su regìmene pontifìtziu romanu. In prus, “ Balaam ” aiat provocadu sa ruta de Israele rivelende a “ Balak ” sos mèdios cun cales diat àere pòdidu l'aterrare: bastaiat l'ispìnghere a atzetare sos matrimònios intre ebreos e paganos; cosas chi Deus at a forte cundennadu. Paragonende·lu a “ Balaam ”, Deus nch'oferit un'abbotzu de su regìmene papale. Su prescelto cumprendet tando su significadu de sas atziones chi Deus matessi faghet acumprire a su diàulu e a sos sòtzios tzelestes suos e terrenos. Sa maleditzione de sa crèsia cristiana imbarat subra de s'adotzione de sa pagana "die de su sole invitto", osservadu dae su 321 de sos cristianos infedeli. E su regìmene papale, comente a “ Balaam ”, at a traballare pro sa ruta issoro e at a intensificare sa maleditzione divina issoro. Sas “ petzas sacrificadas a sos ìdolos ” sunt petzi s'imàgine paragonada a sa “die de su sole” paganu. Roma introduit su paganèsimu in sa religione cristiana. Ma su chi deves cumprèndere est chi sunt de sa matessi natura e giughent sas matessi graves cunsighèntzias suta de su cabu de Deus…. Tantu prus chi sas maleditziones causadas dae su “ Balaam ” de s'era cristiana ant a sighire finas a sa fine de su mundu, signada dae sa torrada in sa glòria de Gesùs Cristu. S'infedeltà de sos cristianos est paragonada fintzas a cudda de sos ebreos chi si fiant abbandonados a sa “ fornicazione ” a pustis de chi Deus aiat fatu issos cumprèndere sos deghe cumandamentos suos. Intre su 321 e su 538 sos cristianos infedeli si fiant cumportados comente a issos. E custa atzione contina ancora oe.

      Versetto 15: “ Gasi fintzas bois tenides persones chi sighint sa dotrina de sos Nicolaiti. »

      In custu messàgiu torrat a apàrrere in custa lìtera su nùmene de sos “ Nicolaiti ” tzitados a Èfesu . Ma “ sas òperas ” chi los pertocant a Èfesu devenint inoghe “ sa dotrina ”. Unos cantos romanos sunt difatis devènnidos cristianos, partinde dae Èfesu , posca cristianos infedeli de su 321, e custu in modu religiosu ufitziale de su 538, onorende sa " dotrina " catòlica romana .

      Versetto 16: “ Pentitevi duncas; sinunca apo a bènnere chitzo dae tene e apo a gherrare contra de issos cun s'ispada de sa buca mea. »

      Evochende “ sa cumbata ” giuta dae sa sua “Parola”, “ s'ispada de sa buca sua ”, s'Ispìritu ammàniat su cuntestu pro su de bator messàgios chi benit. At a èssere su de su sèculu XVI , ue sa Bìbbia, sa sacra paràula sua iscrita, sos duos “ testimòngios suos ” segundu Apocalisse 11:3, ant a ispàrghere sa beridade divina e smaschereranno sa farsa fide catòlica romana.

      Versetto 17: “ Chie tenet origra iscurtos custu chi s'Ispìritu narat a sas crèsias: A chie binchet apo a dare sa manna cuada, e a issu apo a dare una pedra bianca; e subra de custa pedra est iscritu unu nùmene nou, chi nemos connoschet si non cussu chi lu retzit. »

      Comente semper, s'Ispìritu èvocat un'aspetu de sa vida eterna. Inoghe ce lu presentat in s'imàgine profetada dae sa manna donada a sos ebreos affamati in su desertu àridu, istèrile e àridu. Deus tando aiat insegnadu chi diat àere pòdidu amparare e perlongare sa vida de sos elettos suos mediante su podere creativu suo; chi issu at a realizare donende sa vida eterna a sos suos eletos redenti. Custu at a èssere su cùcuru de s'intreu progetu suo de sarvamentu.

      Su prescelto de su tempus at a tènnere comente a prèmiu sa vida eterna chi s'Ispìritu descriet in imàgines. S'imàgine de sa “ manna ” de su màndigu tzeleste est cuada in su regnu de sos chelos, essende Deus matessi su produtore. In su simbolismu antigu, sa manna era in su logu prus santu chi giai simbulegiaiat su paradisu ue Deus regnat sovranamente subra de su tronu suo. In sa pràtica romana sa “ pedra bianca ” rapresentaiat su votu “eja”, cuddu nieddu su “no”. Sa “ pedra bianca ” designat fintzas sa puresa de sa vida de s'elettu devènnidu eternu. Sa vida eterna sua est un'eja divinu chi rifletet un'acasàgiu entusiastica e massitza a banda de Deus. Ca su prescelto risorghet in unu corpus tzeleste, su nou istadu suo est paragonadu a unu “ nou nùmene ”. E custa natura tzeleste est, pro sos suos eletos, in manera perenne misteriosa e individuale: “ nemos l'ischit ”. Amus a dèvere duncas eredare e intrare a custa natura pro iscobèrrere de ite si tratat.

      4a era : Tiatira

      Intre su 1500 e su 1800, sas gherras de religione

      Versetto 18: " Iscries a s'ànghelu de sa cungregatzione de Tiatira : Custu narat su Fìgiu de Deus, sos cales ogros sunt comente a una frama de fogu e sos cales pees sunt comente a brunzu ardente: "

      Sa de bator lìteras èvocat suta de su nùmene “ Tiatira ” unu tempus in cale sa fide cristiana de sas legas catòlica e protestante oferiat un'ispetàculu abominevole a traessu de sos sambenosos iscontros issoro. Ma custu messàgiu riservat enormes ispantos. In su nùmene Tiatira , duas raighinas gregas “thuao, téiro” traduint “s'abominio e giùghere sa morte cun tribulia”. Su tèrmine gregu chi giustìficat custa interpretatzione de abominio designat, in su ditzionàriu gregu Bailly, su porcu o su sirbone cando sunt in calore. E inoghe sunt netzessàrios crarimentos. Su sèculu XVI fiat istadu signadu dae su risveglio de sos protestantes chi aiant disafiadu s'autoridade de su regìmene papale romanu. In prus, pro afortiare s'autoridade temporale sua, su pabadu rapresentadu dae Papa Sistu V at istituidu s'istadu Suo de su Vaticanu chi l'at a cunferire legitimidade tzivile presa a s'autoridade religiosa sua. Aco' ca, partinde dae su sèculu XVI , su regìmene pontifìtziu aiat trasferidu sa sede sua, in manera pretzedente situada acanta su Palatzu de su Laterano, in sas propiedades suas in Vaticanu, chi giai costituiant un'Istadu Pontifìtziu indipendente. Ma custu trasferimentu est petzi una trassa, ca chie narat de èssere de s'Istadu de su Vaticanu seet ancora in su Palatzu de su Laterano; ca est inie, in su Laterano, chi sos pabas acollint sos emissàrios de sos istados istràngios chi lu bìsitant. Fiat istadu gasi chi, in su 1587, suta 7 metros de terra e in tres cantos, fiat istadu iscobertu s'obelisco acontzadu e torradu a collocare acanta su Palatzu de su Laterano de su 3 austu 1588. S'Istadu de su Vaticanu s'agatat in foras de Roma, subra de sa punta Vaticanu, subra de s'isponda otzidentale de su riu su Tevere chi delimitat sa tzitade de nord a sud. Osservende su fundu de custa Tzitade de su Vaticanu, so abarradu trassidu in s'iscobèrrere sa forma de sa conca de unu porcu, cun sas origras a nord e su murru a sud-ovest. Su messàgiu de su gregu “thuao” benit gasi in manera dòpia cunfirmadu e giustificadu dae Deus, organizadore de custas cosas. Sa fide catòlica eredada dae Pergamo crompet su cùcuru de sos suos abomini. Issa reagit in manera violenta cun òdiu e crudelidade contra cussas chi, illuminados dae sa Bìbbia, in fines difùndida gràtzias a s'istampa, nde denùntziant sos pecados e sos abusos suos. Mègius ancora, finas a tando, bardianu de sas Sacras Iscrituras chi aiat riproduidu dae sos mòngios suos in sos monastèrios e in sas abbadias, aiat pessighidu sa Bìbbia chi denuntziaiat s'ingiustìtzia sua. E ponet a morte sos denunciatori pro su podere de monarcas tzurpos e compiacenti; sos docili esecutores de sa voluntade sua. Sas espressiones cun cales si presentat Gesùs tzitant: “ cussu chi tenet sos ogros comente a una frama de fogu e sos cales pees sunt comente a brunzu ardente ", rivelant s'atzione punitiva sua cara a sos inimigos religiosos suos chi at a distrùere a su torrada sua subra de sa terra. Sunt etotu custas sas duas ideologias cristianas chi si fiant gherrados finas a sa morte “cun s'ispada” e cun sas armas de fogu in custu cuntestu istòricu de s'era de Tiatira . “ Sos pees suos ” ant a imbarare tando “subra de su mare e subra de sa terra ” sìmbulu de sa fide catòlica e de sa fide protestante in Apoc.10:5 e Apoc.13:1-11. Su catolitzèsimu e su protestantèsimu, ambos pecaminosos (pecadu = ràmene ), impenitenti, sunt descritos comente a “ rattone ardente ” chi atirat s'ira de su cabu de su Deus Gesùs Cristu. Torrende a leare custa imàgine cun cale annùntziat sa grandu “ calamidade ” in Ap 1,15, Deus rivelat s'ora in cale sos ùrtimos persecutòrios unidos contra sos fìgios fideles suos si fiant gherrados finas a sa morte comente a “bèstias” agrestes chi los ant a simbulegiare in totu sa profetzia. De Frantziscu I a Luisi XIV, sas gherras de religione si sunt susseguite. E bisòngiat notare comente a Deus sveli sa maleditzione de su pòpulu frantzesu, amparu armadu de su pabadu finas dae sos tempos de Clodoveo, primu re de sos Franchi. Pro signare s'apogeo de custa maleditzione, Deus aiat postu subra de su tronu de Frantza su giòvanu Luisi XIV, a s'edade de “chimbe” annos. Custu versetto bìblicu tretu de Etc. 10:16 espressat su messàgiu suo: “ Dannos a tie, paisu su cale re est unu pipiu e sos cales printzìpios màndigant a su mangianu! » Luisi XIV aiat arruinadu sa Frantza cun sas suas pomposas ispesas pro sa Reggia de Versailles e sas gastosas gherras suas. Aiat lassadu segus de sese una Frantza sprofondata in sa poberesa e su suo sutzessore Luisi XV aiat bìvidu petzi pro su libertinàgiu cumpartzidu cun s'inseparàbile cumpàngiu suo de dissolutezza, su cardinale Dubois. Unu pessonàgiu abominevole, Louis Pighende de mìria un'òmine mite e paghiosu comente a bersàlliu de custu arrenegu, Deus at riveladu s'intentzione sua de corfire su regìmene monàrchicu ereditàriu, pro su tzurpu aficu chi at in manera ingiusta postu in sas pretesas religiosas papales partinde dae Clodoveo.

      Versetto 19: “ Connosco sas òperas tuas, s'amore tuo, sa fide tua, su servìtziu fidele tuo, sa costàntzia tua, e sas ùrtimas òperas tuas prus de sas primas. »

      Custas paràulas, Deus las girat a sos tzeracos fideles “ suos finas a sa morte ”, oferende·si in sacrifìtziu a imàgine de su meres Issoro; sas òperas “ issoro ” sunt atzetadas dae Deus ca testimòniant s'autènticu amore “ issoro ” pro su sarvadore Issoro. Sa fide “ issoro ” at a èssere giustificada ca acumpangiada dae su “ servìtziu fidele ”. Sa paràula “ costàntzia ”, inoghe tzitada, assumet un'importu istòricu de apretziare. Fiat istadu in sa “Torre de Costanza” in sa tzitade de Aigues-mortes chi Marie Durand aiat bìvidu sa presonia sua pro 40 longos e difìtziles annos, comente a modellu de fide. Medas unos àteros cristianos ant dadu sa matessi testimonia, s'ispissu abarrende disconnotos a s'istòria. Custu ca su nùmeru de sos màrtires est creschidu in su tempus. Sos ùrtimos traballos pertocant s'època de su regnu (de su 1643 a su 1715) de su re Luisi Si notet craramente su ruolu rivelatore de su nùmene “ dragu ” chi designat “su diàulu” e s'aberta atzione cravosa de sa Roma imperiale e de sa Roma papale in Apoc.12:9-4-13-16. Cussu chi s'autodefiniva su “re sole” aiat giutu a su cùcuru su chertu pro su catolitzèsimu, difensore de sa “die de su sole” eredadu dae sos tempos de Costantinu I. Nointames, pro testimoniare contra de issu, Deus aiat fatu ispentumare in s'oscuridade s'intrea durada de su suo longu regnu, neghende·li su calore e sa prena lughe de su beru solas cun graves cunsighèntzias subra de s'alimentatzione de su pòpulu frantzesu.

      Versetto 20: “ Ma su chi tèngio contra de tene est chi tue as lassadu chi cudda fèmina Izebel, chi si narat profetessa, insegnet e seduca sos tzeracos meos induende·los a cummìtere fornicazione sessuale e a mandigare petzas sacrificadas a sos ìdolos. »

      In su 1170, Deus aiat fatu traduire sa Bìbbia in limba proventzale de Pierre Vaudès. Fiat istadu su primu cristianu a torrare a iscobèrrere sa dotrina de sa beridade apostòlica integrale, cumpresu su respetu de su beru sàbadu e s'adotzione de su vegetarianèsimu. Connotu cun su nùmene Pierre Valdo, est in s'orìgine de sos “Vaudois” chi si fiant istabilidos in su Piemonte alpinu italianu. S'òpera de Reforma chi rapresentaiant fiat bènnidu cuntrastada dae su pabadu e su messàgiu aiat iscumpartu. Tantu chi Deus aiat cunsignadu s'intrea Europa a una mortale invasione mòngola sighida dae una terrorosa epidèmia de peste causada dae sos Mòngolos chi aiat distrùidu, partinde dae su 1348, unu de tres e belle sa metade de sa populatzione sua. Su messàgiu de custu versetto, “ lassas sa fèmina Jezebel… ”, est unu brigo giradu a sos riformadores chi no ant dadu a s'òpera de Pierre Valdo s'importu chi meritaiat, ca fiat perfeta. Intre su 1170 e su 1517 issos aiant disconnotu sa perfeta dotrina de sa beridade de sa sarvesa cristiana e sa Reforma printzipiada issoro a sa fine de custa època est partziale e incumpleta meda.

      Nota : su primore dotrinale cumprèndidu e aplicada dae Pierre Valdo dimustrat chi in issu Deus presentat su programa cumpletu de sa Reforma de realizare. A beru, sas cosas fiant istados realizadas in duas fases, su bisòngiu de su Sabato no aiat comintzadu finas a su 1843-1844, in cunformidade cun su tempus signadu dae su decretu de Dan. 8:14.

      Pro descrìere sa fide catòlica romana papale, Deus la paragonat a sa mugere istràngia de su re Achab, sa terrorosa " Jezebel " chi aiat ochidu sos profetas de Deus e aiat ghetadu sàmbene innotzente. Sa còpia est cunforme a su modellu e tenet fintzas s'isvantàgiu de durare meda de prus a longu in esertzìtziu. Numenende·la “ profeta ”, Deus pigat de mìria su nùmene de su nou logu de su tronu “suo”: Vaticanu, chi signìficat in frantzesu antigu e latinu “vaticinare”: profetare. Sas minudas istòricas subra de su logu sunt in manera estrema rivelatori. In orìgine custu logu fiat signadu dae sa presèntzia de unu tèmpiu romanu dedicadu a su deus “ colovra ” Esculapio. Custu sìmbulu at a designare su diàulu e su regìmene papale in Apoc.12:9-14-15. S'imperadore Nerone aiat collocadu inie sos tzicuitos suos pro sas cursas de sos carros e inie "Simone su Magu" fiat istadu interradu in unu campusantu. Paret chi siant sas ispògias suas a èssere onoradas comente a sas de s'apòstolu Pedru crutzifissu in Roma. Fintzas inoghe una basìlica oferta dae Costantinu tzelebraiat sa glòria cristiana. Sa zona in manera originària fiat paulesa. Sa fàula gasi costruida at a giustificare su nou nùmene de custa basìlica vaticana chi, creschida e imbellida in su sèculu XV , at a assùmere su nùmene fuorviante de “Basìlica de San Pedru de Roma”. Custu onore, dadu in realidade a unu magu e a sa “ colovra ” Esculapio, at a giustificare su nùmene “ maghia ” chi s'Ispìritu atribuit a sos ritos religiosos catòlicos romanos in Ap. 18,23 ue sa versione bìblica de Darby nche narat: “ E sa lughe de sa lampada no at a lùghere prus in tene; e sa boghe de s'isposu e de sa mugere non s'udrà prus in tene; ca sos mercantes tuos fiant sos mannos de sa terra; ca de sa maghia tua totu sas natziones sunt istadas sviate. » Etotu su cumpretamentu de sos traballos de custa basìlica “Saint-Pierre de Rome”, chi ant rechertu mannos meda sommas de dinari, at a giùghere su preladu Tetzel a bèndere sas suas “indulgenze”. Bidende su perdonu de sos pecados bèndidu pro dinari, su mòngiu maistru Martine Luteru aiat iscobertu sa bera natura de sa crèsia catòlica sua romana. Denuncò gasi sa natura diabòlica sua e unos cantos errores suos, esponende in su 1517 subra de sa ghenna de sa crèsia tedesca de Augusta sas suas famadas 95 tesis. Formalizat gasi s'òpera de sa Reforma proposta dae Deus a Pierre Valdo partinde dae su 1170.

      Girende·si diretamente a sos tzeracos riformados suos de tando, sas beras vìtimas rassignadas e paghiosas, s'Ispìritu los brigat de permìtere a Jezebel de insegnare e sedurre sos tzeracos suos . Podimus lèghere in custu brigo totu s'imperfetzione dotrinale de custu cumintzu de reforma. Issa “ insegnat e seduce ” sos suos “ tzeracos ”, sos de Gesùs, su chi faghet de issa una Crèsia cristiana. Ma s'insegnamentu suo est su de su perìodu de Pergamo ue l'acusat de “fornicazione ” e s'imàgine de sa “ petza” . sacrificados a sos ìdolos ” fiant giai istados denuntziados. Nointames sas aparèntzias ingannevoli, in custu versetto s'entidade importante no est " sa fèmina Jezebel ", ma su matessi cristianu protestante. Finas dae su cumintzu narende·li “ lassat sa fèmina Jezebel… ” s'Ispìritu sugerit sas curpas cumpartzidas dae sos primos protestantes. Posca rivelat su caràtere de custa curpa: s'idolatria pagana. Gasi faghende, rivelat sa natura de su “ pesu ” chi no l'at ancora impostu, in cuddu momentu, ma chi at a esigire partinde dae su 1843. E in custu messàgiu, su Deus creadore pigat de mìria sa “domìniga” romana, sa cale pràtica est in sos ogros suos un'òpera pagana idolatrat chi onorat una farsa divinidade solare de su paganèsimu prus antigu de s'istòria umana. De su 1843 at a dèvere rinuntziare a sa “domìniga” overas a su raportu suo cun Gesùs Cristu, ùnicu Salvatore de sos peccatori terrenos.

      Versetto 21: “ Las apo dadu tempus pro chi si pentisse, e non si pentirebbe de sa sua fornicazione. »

      Custu tempus est riveladu partinde dae Dan. 7,25 e est cunfirmadu in tres formas in s'Apocalisse in sos capìtulos 11,12 e 13. Custas sunt sas espressiones: “ unu tempus de tempos e sa metade de unu tempus; 1260 dies, o 42 meses ", chi designant s'intollerante regnu papale in atu intre su 538 e su 1798. Sa propagatzione de sa beridade a traessu de sa Bìbbia e sa prèiga de beros riformadores aiant ofertu a sa fide catòlica s'ùrtima possibilidade de pentirsi e de abbandonare sa fide pròpia. pecados. No aiat fatu nudda e aiat pessighidu e aiat torturadu, in nùmene de su podere fichete suo, sos paghiosos missos de su Deus bividore. Riproduiat gasi sas òperas rebellas de su pòpulu ebràicu dende a sa paràbola de Gesùs unu segundu cumprimentu: est sa paràbola de sos vignaioli chi ochint su primu imbiadu dae Deus, e posca ochint, cando si presentat issos, su fìgiu de su Mere de sa bìngia pro li furare s'eredade.

      Versetto 22: “ Aco', deo l'apo a ghetare subra de unu letu e apo a mandare una manna tribolazione subra de cussas chi cummitent adultèriu cun issa, a prus pagu chi non si pentano de sas òperas issoro. »

      Deus l'at a tratare comente a una “ prostituta ” “ ghetat subra de unu letu ”, su chi nche permitet de collegare “ sa fèmina Jezebel ” de custu tema cun “ sa prostituta Babilònia sa manna ” de Apoc. 17:1. S'antedita “ manna tribolazione ” at a arribbare a pustis de su fallimentu de s'annùntziu bìblicu. Custu matessi messàgiu at a cunfirmare s'identificatzione de custa “ manna tribolazione ” cun “ sa bèstia chi àrtziat dae sos isprofundos ” in Apocalisse 11:7. Pesat a pustis de s'òpera de sos “ duos testimòngios ” de Deus chi sunt sos iscritos de sos betzos e de sos noos patos divinos de sa Sacra Bìbbia. Su  “ adultèriu ” ispirituale est cunfirmadu e numenadu e “ cussos ” chi Deus acusat de l'àere cummìtidu cun “ Jezebel ” sunt sos monarcas e monàrchicos frantzesos. Paris cun sos preìderos catòlicos, sos monàrchicos ant a devènnere sos printzipales bersàllios de s'ira de s'ateismu natzionale rivolutzionàriu chi fiat petzi s'espressione de s'ira de s'onnipotente Deus Gesùs Cristu. Issos non si pentirono, pro custu sa dòpia ira los aiat corfidu in su momentu istabilidu dae Deus pro sa fine de su regnu pontifìtziu, intre su 1793 e su 1798.

      Sa paràula “ tribolazione ” designat sa cunsighèntzia de sa maleditzione divina segundu Rm 2,19: “ Tribolazione e amargura pro ogni ànima umana chi faghet su malu , in antis pro su Giudeo e posca pro su Greco!” ". Ma sa “ tribolazione ” chi punit sos pecados de sa monarchia catòlica e de sa sua alleada, sa Crèsia Catòlica Rumana, est simbulegiada in Apocalisse 17:5, cun su nùmene “ Babilònia sa manna ”, est, in manera lògica, una “ manna tribolazione ”.

      Versetto 23: “ Apo a ochire cun sa morte sos sos fìgios; e totu sas crèsias ant a ischire chi deo so cussu chi ispèriat sas mentes e sos coros, e apo a cumpensare cadaunu segundu sas òperas suas. »

      “ Mòrrere de una morte ” est s'espressione chi s'Ispìritu impreat pro evocare sos duos “terrore” de su regìmene rivolutzionàriu de su 1793 e de su 1794. Cun custa espressione, issu refudat ogni idea de simpre morte ispirituale chi potzat apessamentare sos protestantes in 1843 in su messàgiu cunsignadu a s'ànghelu de su tempus “ Sardes ” in Apoc.3:1. S'umanidade no at mai connotu s'òpera gasi sambenosa acumprida dae sas màchinas pro ochire, imbentadas dae su dotore Louis, ma apretziadas dae su dotore Guillotin su cale nùmene fiat istadu atribuidu a su trastu matessi, mutidu dae tando in posca: sa ghigliottina. Sentèntzias sommàrias aiant pronuntziadu posca una moltitudine de ordinàntzias de mortas, cun s'annanta de su printzìpiu de corfire cun sa morte sos giùighes e sos acusatòrios de sa die in antis. Segundu custu printzìpiu, s'umanidade pariat deveret iscumpàrrere e est pro custu motivu chi Deus aiat mutidu “ isprofundu ” custu regìmene rivolutzionàriu de sterminio . In definitiva, diat àere creadu sa terra, “ s'isprofundu ”, sena calicuna forma de vida finas dae sa prima die de sa Creatzione, segundu Gen. 1:2. Ma est petzi in chelu, durante su cabu tzeleste esertzitadu dae sos elettos riunidos chi “ totu sas Crèsias ( o Assembleas )”, sos elettos de sas sete èpocas, ant a iscobèrrere custos fatos istòricos cun su significadu chi Deus at dadu issos. Sa giustìtzia de Deus est perfeta; cussos chi giudicaiant in manera farsa abarraiant corfidos dae sa giustìtzia sua, “ segundu sas pròpias ” òperas “ issoro ”. Issos aiant fatu mòrrere in manera ingiusta sas persones e fiant istados ateretantu corfidos dae sa morte de sa perfeta giustìtzia divina: “ e ripagherò cadaunu de bois segundu sas òperas suas ”.

      Versetto 24: “ A tie e a totu su restu de Tiatira, chi no atzetadas custa dotrina, e chi no ais connotu sas profundidades de Satana, comente a los mutint, deo bi naro: non b'apo a impònnere àteru pèndidu; »

      Cussos chi denùntziant sa fide catòlica e disacatu a sos ritos religiosos suos su nùmene de “ isprofundos de Satana ” non podent èssere chi sos riformadores apartos a inghìriu a su 1200 finas a sa rivolutzione frantzesa de su 1789. Cale si siat fossas su cumportamentu issoro, sa dotrina issoro fiat largana meda de sa pura beridade insegnada dae s'Ispìritu a sos apòstolos e a sos dischentes de Gesùs Cristu. Notamus a avantàgiu solu issoro tres cosas positivas: sa fide petzi in su sacrifìtziu de Gesùs, s'aficu datat petzi a sa Bìbbia, su donu de sa persone pròpia e de sa vida pròpia; totus sos àteros puntos dotrinales fiant istados eredados dae su catolitzèsimu e tando sugetos a discussione. Gasi, puru essende imperfetos subra de su pranu de sa dotrina de sa beridade de sa fide cristiana, sos riformadores eletos aiant ischidu cunsignare sa vida oferta issoro a Deus in sacrifìtzios bividores e in s'isetu de su 1844, data de s'intrada in vigore de su decretu de Dan. 8:14, Deus at in manera temporale aprovadu su servìtziu issoro. L'espressat craramente meda cando narat: “ Non b'impòngio perunu àteru pesu ”. In custas paràulas istupat craramente sa situatzione de un'etzetzionale cabu divinu.

      Versetto 25: “ Petzi su chi tenes, tene·lu fintzas a cando deo bèngia”. »

      Sas resones chi permitent a Deus de beneìghere s'imperfeta fide protestante devent èssere preservadas e praticadas dae sos elettos finas a sa torrada de Gesùs Cristu.

      Versetto 26: “ A chie binchet e persevera finas a sa fine in sas òperas meas, apo a dare pòdere subra de sas natziones. »

      Custu versetto rivelat ite at a causare sa pèrdida de sa sarvesa de custu momentu de sa Reforma finas a sa torrada de Cristu. Sos elettos devent cunservare finas a sa fine sas òperas preparadas e riveladas dae Gesùs Cristu totora finas a sa fine de su mundu. Sos mutidos ruent refudende sos noos bisòngios de Deus. Nointames no aiat cuadu mai s'intentzione sua de crèschere in manera graduale sa lughe sua finas a su momentu de sa sua bènnida a sa glòria. “ Su caminu de su giustu est comente a sa lughe splendente, su cale lugore creschet finas a sa metade de sa die (Prov. 4:18)”; custu versetto de sa Bìbbia lu dimustrat. E est duncas in s'àmbitu de su progetu suo chi, partinde dae su 1844, sos bisòngios divinos ant a apàrrere in sas datas previstas e profetadas dae sa paràula profetosa sua petzi bìblica. Est petzi in calidade de giùighe tzeleste chi s'elettu at a retzire de Deus “autoridade subra de sas natziones”.

      Versetto 27: “ Issu los at a guvernare cun una verga dae ferru, comente a si truncant vasos de arghidda, etotu che a deo matessi apo retzidu potèntzia de su Babbu meu. »

      Custa espressione sugerit su deretu a sa cundenna a morte. Est giustu chi sos elettos partètzipent cun Gesùs Cristu a su cabu de sos malvagi istabilidu pro su cabu finale, durante sos “ milli annos ” de su grandu Sàbadu de su de sete millènnios.

      Versetto 28: “ E deo l'apo a dare s'isteddu de su mangianu. »

      Deus l'at a dare totu sa lughe divina sua, simbulegiada subra de sa terra atuale nostra de sa de su sole. Ma Gesùs aiat naradu: “Deo so sa lughe”. Annùntziat gasi sa lughe de sa vida tzeleste, ue Deus matessi est sa fonte de sa lughe chi non dipendet prus de un'astru tzeleste comente a su sole nostru.

      Versetto 29: “ Chie tenet origra ascurtet custa chi s'Ispìritu narat a sas crèsias! »

      Su fàbricu de s'Apocalisse est comente a una turre assentada dae sete pranos, su de sete at a èssere su momentu de s'addòbiu cun Deus. In custu fàbricu, sos capìtulos 2 e 3 costituint su cuadru de base de totu s'era cristiana intre su 94 e su 2030. Totu sos temas mentovados in s'Apocalisse agatant su logu issoro in custu cuadru de base. Ma in custu cuadru sos primos pranos acumprint petzi su ruolu de iscalas chi giughent a su pranu superiore. S'importu de sa rivelatzione aparit a su livellu 3 mutidu Pergamo . Custu importu est galu de prus afortiada a su livellu 4 mutidu Thyatira . Est in custa època chi sa fide cristiana devenit confusa e fuorviante. Su cabu de Deus subra de sa situatzione ispirituale de custa època at a tènnere cunsighèntzias finas a sa fine de su mundu. Aco' ca, pro consolidare sa cumprensione bostra de custu cabu, apo a resùmere custu messàgiu giradu dae Deus a sos protestantes eletos suos durante su regnu de Luisi XIV.

      Resumu : A su tempus de sa Reforma, sos cumportamentos cristianos fiant plùrimos. Agatamus beros santos pessighidos, ma semper paghiosos, e persones chi confundent religione e polìtica, chi s'armant e rispondent corfu subra de corfu a sos règios esèrtzitos catòlicos. In Daniele 11:34, s'Ispìritu los designat comente a “ipòcritas”. Pagas persones religiosas ant cumpresu chi èssere cristianos signìficat imitare Gesùs in totu, ubbidire a sos òrdines suos e si sutamìtere a sos proibitziones suas; s'impreu de sas armas est unu de custos, e custa est istada s'ùrtima letzione impartita pro como de s'arrestu suo. Lu brigo de Gesùs est giustificadu dae su fatu chi, sighende a praticare s'eredade catòlica, sos matessi protestantes promovent, cun s'esèmpiu issoro, s'insegnamentu e s'ammaju pròpios de sa catòlica Jezebel . Sa pràtica religiosa issoro imperfeta los scredita in su cabu de Deus chi disonorant dae in antis sos inimigos suos. Custa fase de su cumintzu de sa Reforma l'aiat giutu a dare cabos etzetzionales; ite chi sutalìniat narende: “ Non t'impòngio àteru pèndidu, tenes petzi su chi tenes fintzas a cando no apo a bènnere ”. Ma s'imperfetzione dotrinale est legìtima in custu cumintzu e Deus atzetat su servìtziu de cussos chi atzetant sa persecutzione e sa morte in nùmene suo. Non podiant dare de prus, dende su màssimu: sa vida issoro. Deus sutalìniat custu ispìritu de sacrifìtziu chi issu designat comente a “ òperas prus numerosas de sas primas (versetto 19)”. Su paganèsimu de su catolitzèsimu romanu est istadu paragonadu a sas petzas sacrificadas a sos ìdolos . Sa denuntzia de sa trassa romana aiat tentu cumintzu cun sas òperas in manera perfeta illuminadas de Pierre Valdo (Vaudés) chi, partinde dae su 1170, aiat iscritu una versione de sa Bìbbia in una limba diferente de su latinu, su proventzale. Sa connoschimentu suo e cumprensione de sos bisòngios divinos era sorprendentemente cumpleta e a pustis de issu sa fide protestante si fiat guastadu. Suta de s'ispiratzione de Giuanne Calvinu, sa fide protestante s'irrigidì addiritura, assumende s'imàgine de s'aversàriu catòlicu suo. E s'espressione “Gherras de religione” testimòniat un'abominio pro Deus, ca sos elettos de Gesùs Cristu, cuddos beros, non ricambiano sos corfos issoro infertos. Sa vindita issoro at a bènnere dae su Sennore matessi. Armende·si, sos protestantes, su cale motu fiat “sola scriptura”, “sola Iscritura”, aiant dimustradu disprètziu pro sa Bìbbia chi proibiat sa violèntzia issoro. Gesùs est andadu a largu meda a custu àmbitu insegnende a sos dischentes suos a porrire “s'àteru càvanu” a chie los corfit.

      Custu perìodu in cale sa persecutzione catòlica aiat fatu mòrrere sos fideles servidores de Gesùs est sutaliniadu tres bias in s'Apocalisse, inoghe in custu perìodu Tiatira , ma fintzas in su de V sigillos de su capìtulu 6 e in su 3° trumba de su capìtulu 8. Inoghe, in su versetto 22, Gesùs ànimat sos tzeracos màrtires suos, annuntziende issos s'intentzione sua de vengare sa morte issoro o sas tribulias dadas dae Roma e de sos servidores beros suos. Sa paràula crae cuada in su nùmene Pergamo aparit crara, sa religione catòlica est culpèvole de adultèriu contra Deus, e cussos chi cun issa lu cummitent, sos monarcas catòlicos, sas legas issoro e sa farsa nobilia issoro ant a pagare, suta de sa ghigliottina de sos rivolutzionàrios frantzesos, sàmbene in manera ingiusta ghetadu. Apocalisse 2:22-23: “ Aco', deo l'apo a ghetare subra de unu letu e apo a mandare una manna tribolazione subra de cussas chi cummitent adultèriu cun issa , a prus pagu chi non si pentano de sas òperas issoro. Apo a pònnere a morte sos sos fìgios ; e totu sas crèsias ant a ischire chi deo so cussu chi ispèriat sas mentes e sos coros, e apo a cumpensare cadaunu de bois segundu sas òperas suas ”. Ma atentzione! Ca a pustis de su 1843 “ cussos chi ant a cummìtere adultèriu cun issa ” ant a èssere fintzas protestantes , gasi Deus at a ammaniare cun sa “de tres gherras mundiales” nucleare, una noa punitzione pro catòlicos, ortodossos, anglicanos, protestantes e unos àteros adultèrios avventisti. In manera parallela, s'Ispìritu narat in su 5° sigillu : Ap 6,9-11: “ Cando aiat abertu su de chimbe sigillos, aia bidu suta de s'altare sas ànimas de cussas chi fiant istados ochidos a càusa de sa paràula de Deus e a càusa de sa testimonia chi aiant rèndidu. Aiant abboghinadu a grandu boghe, narende: Finas a cando, o santu e beru Maestro, istentet a giudicare e a vengare su sàmbene nostru subra de cussos chi istant subra de sa terra? A cadaunu de issos fiat istadu dada una beste bianca; e fiat istadu issoro naradu chi restarent a discansu ancora  calicunu tempus, fintzas a cando no esseret cumpletu su nùmeru de sos issoro cunservet e de sos frades chi deviant èssere postos a morte comente a issoro. ".

      Custa iscena de su de chimbe sigillos podet creare confusione e fuorviare una mente pagu illuminada. Siat craru, custa imàgine nche rivelat su pensamentu segretu de Deus, ca segundu Etc. 9,5-6-10, sos mortos in Cristu dormint in un'istadu in cale sa memòria issoro est ismentigada, non partetzipende prus a totu .ite si faghet suta de su sole . Sa Bìbbia dat a sa prima morte su significadu de un'annichilimentu de s'intreu èssere; su mortu est comente chi no esseret mai esìstidu cun sa diferèntzia chi essende esìstidu, totu s'esistèntzia sua abarrat influida in su pensamentu de Deus. Est duncas a sos servidores suos bividores chi Deus girat custu messàgiu de consolatzione pro los animare. Ammentat issos chi, segundu sas suas promissas, a pustis de su sonnu de sa morte, b'at unu tempus fissadu pro s'issoro risveglio, cando, pro mèdiu de issu, ant a risòrgere. Ant a tènnere tando s'oportunidade de giudicare, suta de s'ograda e su cabu de Deus in Gesùs Cristu, sos issoro torturatori in manera aguale risòrgidos, ma a sa fine de sos milli annos . In su messàgiu de Tiatira , sa morte annuntziada pro chi cummitet adultèriu cun Jezebel sa catòlica at a tènnere unu dòpiu acumprimentu. Subra de sa terra, s'òpera de sos rivolutzionàrios est sa prima fase, ma a pustis de issa at a bènnere, a tempus suo e in sa segunda fase, sa segunda morte de su cabu finale, como in cale " totu sas Assembleas " cristianos infedeli o fideles de totu sas èpocas de s'era cristiana at a bìdere su giustu cabu de Deus aplicadu contra s'adultèriu ispirituale .

      In s'imàgine simbòlica sua, su 4° Sa trumba de su capìtulu 8 cunfirma s'atzione de sa “ manna tribolazione ” programada pro punire s'adultèriu   de su pabadu e de sos monàrchicos chi lu sustentaiant. Su sole , sa lughe divina, sa luna , s'iscura religione catòlica e sos isteddos , sas persones religiosas, sunt corfidos pro de tres o, in parte, de sa persecutzione de s'ateismu de sos rivolutzionàrios frantzesos in su 1793 e 1794.

      A su tèrmine de su messàgiu giradu a sos protestantes paghiosos, s'Ispìritu cunfirmat sa cundenna sua de s'impreu de sas armas ammentende chi petzi pro su cabu finale preparadu durante su cabu tzeleste de su de sete millènnios s'elettu at a èssere vengadu. Issu no est duncas autorizadu a si vengare issu matessi, dae in antis custu cabu tzeleste ue posca at a giudicare sos suos persecutòrios, cun Gesùs Cristu, e at a partetzipare a su verdetto de sa cundenna issoro a morte. “ Issu los at a guvernare cun una verga dae ferru, comente a si truncant vasos de creta ”. Sa fine de custa sentèntzia at a èssere su de determinare su tempus de tribulia de sos culpèvoles cundennados a sa segunda morte de s'ùrtimu cabu. Su versetto 29 mentovat: s'isteddu de su mangianu . " E deo l'apo a dare s'isteddu de su mangianu ." Custa espressione designat su sole, imàgine de sa lughe divina. Su binchidore at a intrare a sa lughe divina pro s'eternidade. Ma dae in antis custu cuntestu eternu, custu tèrmine ammàniat sa de chimbe lìteras chi benit. S'isteddu de su mangianu est tzitada in 2 Pietro 1,19-20-21: « Nois retenimus ancora prus segura sa paràula profetosa , a sa cale fatas bene a prestare atentzione, che a una lampada chi splende in logu iscuru, fintzas a cando ispuntat sa die e s'isteddu de su mangianu pesat in sos coros bostros; ischende innanzitutto bois matessi chi peruna profetzia de s'Iscritura podet èssere ogetu de interpretatzione privada, ca no est mai pro voluntade de s'òmine chi est istada giuta una profetzia, ma est mòvidu dae s'Ispìritu Santo chi sos òmines ant faeddadu a banda de Deus . Custu versetto sutalìniat s'importu de sa paràula profetosa ca su cuntestu de s'era benidora at a èssere in manera ispirituale cunditzionadu dae s'intrada in aplicatzione de su decretu divinu profetadu in Daniele 8:14. “ Finas a sas 23.00 e sa santidade at a èssere vengada ”. Ma a s'època custu versetto fiat connotu petzi in sa tradutzione: " Finas a sas 23.00 de su sero e de su mangianu e su santuàriu at a èssere purificato ". Fintzas in custa tradutzione su messàgiu de Deus fiat su matessi, ma prus pagu pretzisu, e in custa forma podiat èssere interpretadu comente a s'annùntziu de sa fine de su mundu a traessu de sa torrada in sa glòria de su sennore Nostru e Salvatore Gesùs Cristu. Deus si fiat serbidu de su protestante americanu William Miller pro giùghere a tèrmine sas duas proas de fide avventiste in su beranu de su 1843 e in s'atòngiu de su 1844. Comente nch'insegnat Daniele 12:11-12, intre custas duas datas, in su 1843, su decretu divinu si retirat de sos protestantes rutos sa giustìtzia salvifica oferta dae Gesùs Cristu; ca non satisfaghent prus su standard de sa noa santidade recherta dae Deus. Sa giustìtzia de Gesùs est eterna, ma andat a benefìtziu solu de sos beros eletos seberados dae Gesùs matessi, e custu, in totu sos tempos e finas a sa fine de su mundu.

      Inoghe, intre Tiatira e Sardi , sa prima die de beranu de su 1843, intrat a vigore su decretu de Dan. 8,14 e nd'amus a iscobèrrere sas cunsighèntzias in sos messàgios indiritzados dae s'Ispìritu a sos cristianos de cudda data.

    Apocalisse 3: L'Assèmbleat de su 1843 –

    restaurada sa fide cristiana apostòlica

      5a era : Sardi

      Su cabu pronuntziadu dae Gesùs Cristu a pustis de sos protzessos avventisti de su beranu 1843 e de su 22 santugaine 1844

      Versetto 1: “ Iscries a s'ànghelu de sa comunidade de Sardi : Custu narat cussu chi tenet sos sete ispìritos de Deus e sos sete isteddos: Connosco sas òperas tuas. Isco chi si pessat chi tue sias biu e imbetzes ses mortu. »

      S'era de sos “ Sardi ”, tema de sa de chimbe lìteras, at a fàghere istupare duos cumportamentos cristianos protestantes, opostos atribuidos: a sos rutos, a sos cales Gesùs decrarat: “ Ses cunsideradu biu, e ses mortu ”; e a sos elègidos, in su versetto 4: “ ant a caminare cun megus in bestes biancas ca nde sunt dignos ”. Comente su càbidu de sos duos messàgios suos, su nùmene “ Sardi ” giughet cun sese unu dòpiu significadu sos cales significados sunt in manera assoluta opostos. Cunservo sas ideas printzipales de custa raighina grega: pedra convulsa e pretziosa, mortas e vida. Smorfia e convulsa definit su risu sardònicu; in gregu su sardonion est sa corda superiora de una rete de cassa; sa sardina est unu pische; e in su sentidu opostu su sardu e sa sardònica sunt pedras pretziosas; sa sardònica est una variedade de calcedonio castàngiu. A su cumintzu de custa lìtera, Gesùs si presentat comente a « cussu chi tenet sos sete ispìritos de Deus e sos sete isteddos », est a nàrrere sa santificazione de s'Ispìritu e su cabu subra de sos tzeracos suos de sos sete tempos. Comente in Dan.12, issu s'agatat a s'in subra de su riu chi ochit, sa proa de sa fide avventista, e inoghe emitet su suo verdetto. Notamus sa familiaridade chi inditat chi s'interlocutore pròpiu est un'in sentidu colletivu. Est interessada totu sa norma protestante. Gesùs ponet fine a s'etzetzione protestante annodada in su messàgiu de Tiatira . Su nou “ fardello ” (comente a lu cumprendent sos credentes rebellos) est como impostu e rechertu. Sa pràtica de sa domìniga romana devet èssere abbandonada e sostituida dae su sàbadu sabàticu. Custu decretu de Dan.8:14 fùrriat sa situatzione istabilida dae su 7 martzu 321 de s'imperadore Costantinu I. In su 1833, 11 annos in antis de su 1844, a traessu de un'abba contina de isteddos cadenti, durada dae mesunote a sas 5 de su mangianu, e visìbile in totus sos Istados Unidos, Deus aiat acraridu e profetadu sa massitza ruta de sos cristianos protestantes. Pro ti conchinare de custa interpretatzione, Deus aiat ammustradu a Abramo sos isteddos de su chelu, narende·li: “ Gasi at a èssere sa discendèntzia tua ”. Sa ruta de sos isteddos de su 1833 aiat profetadu tando una ruta massitza de custa discendèntzia de Abramo. Custu sinnu tzeleste est tzitadu in su tema de su 6° sigillu in Apocalisse 6:13. Gesùs at naradu: “ Si narat chi seis bios e seis mortos ”. Cussu de cale faeddat tenet duncas fama de rapresentare Deus, e custa minuda currispondet a su protestantèsimu chi, creende in sa reforma Sua, pessat de s'èssere riconciliato cun Deus. Ruet su verdetto divinu: “ Connosco sas òperas tuas ”, “ e ses mortu ”. Est in Deus matessi, su mannu Giudice, chi benit custu cabu. Su protestante podet disconnòschere custu cabu, ma non si podet sutràere a sas cunsighèntzias suas. In su 1843 fiat intradu a vigore su decretu de Daniele 8:14 segundu su cale perunu cristianu diat dèvere disconnòschere sa lege de su Deus bividore. Custa ignoràntzia est dèvida a su disprètziu de sa paràula profetosa bìblica a sa cale s'apòstolu Pedru nch'esortat a prestare totu s'atentzione nostra in 2 Pt 1,19-20: « E nois retenimus tantu prus segura sa paràula profetosa, a sa cale bois faghides bene prestare atentzione, che a una lampada chi brilla in logu iscuru, fintzas a cando ispuntet sa die e peset s'isteddu de su mangianu in sos coros bostros; ischende innanzitutto bois matessi chi peruna profetzia de s'Iscritura podet èssere ogetu de interpretatzione privada. » Colende inosservati in mesu de totu sos testos de sa Bìbbia de sa noa alleàntzia, custos versetti faghent, mescamente partinde dae su 1843, sa diferèntzia intre sa vida e sa morte.

      Versetto 2: “ Sias vigilante e afòrtiat su restu chi istat pro mòrrere; ca no apo agatadu sas òperas perfetas tuas dae in antis su deus Meu. »

      Si non satisfaghent su nou standard de santidade, “ su restu ” de su protestantèsimu “ at a mòrrere ”. Ca Deus lu cundennat pro duas resones. Sa prima est sa pràtica de sa domìniga romana cundennada dae s'intrada in vigore de su decretu de Dan. 8,14; su segundu est su disinteressu pro sa paràula profetosa, ca non tenende contu de sa letzione datat de Deus a traessu de s'esperièntzia avventista, sos discendentes protestantes s'ant a giùghere dae segus sa curpa eredada dae sos babbos. Subra de ambos puntos Gesùs narat: “ No apo agatadu sas òperas perfetas tuas dae in antis su deus Meu ”. Narende “ dae in antis su deus Meu ”, Gesùs ammentat a sos protestantes sa norma de sos deghe cumandamentos iscritos dae su pòddighe de Deus, su Babbu chi issos disprezzano in praghere de su Fìgiu chi los diat dèvere sarvare. Sa fide sua in manera perfeta obbediente, chi aiat dadu comente a modellu, non tenet nudda in comunu cun sa fide protestante, eredera de numerosos pecados catòlicos, intre cales, primu intre totus, su pasu de cada chida de sa prima die. Sa ghenna de sa sarvesa si serrat pro semper subra de sa norma religiosa colletiva protestante, ruent sos “ isteddos ” de su “ de ses sigillos ”.

      Versetto 3: “ Ammentat duncas comente a as retzidu e intesu, custoi·lu e pentidos. Si non vigiladas, apo a bènnere comente a unu furone e no ais a ischire a chi como apo a bènnere dae bois. »

      Custu verbu “ ammentare ” ìmplicat una meditatzione crìtica subra de sas òperas de su passadu. Ma petzi sos beros prescelti sunt bastante ùmiles de criticare sas òperas pròpias. In prus, custu cumandu “ ammentat ” èvocat lu “ ammentat ” a su cumintzu de su de bator cumandamentos chi cumandat su pasu santificadu de sa de sete dies. Fintzas inoghe, in manera dòpia, su protestantèsimu ufitziale est cumbidadu a riconsiderare s'acasàgiu riservadu a sos messàgios profetosos afilados dae William Miller in su beranu de su 1843 e in s'atòngiu de su 1844, ma fintzas a su testu de su 4° de sos 10 cumandamentos de Deus . chi at cummìtidu pecadu mortale de su 1843. Sa cunsighèntzia prus grave de sa segadura sua cun Gesùs Cristu est formulada: “ Si non biget, apo a bènnere comente a unu furone, e no as a ischire a chi como apo a bènnere a m'agatare”. Bois. » Amus a bìdere comente a de su 2018 custu messàgiu est devènnidu una realidade bia. Sena bìgiat, sena pentimentu e frutu de su pentimentu, sa fide protestante est definitivamente morta.

      Versetto 4: “ Nointames tenides a Sardi unos cantos òmines chi non tenent contaminato sas bestes issoro; ant a caminare cun megus in bestes biancas, ca nde sunt dignos. »

      At a istupare una noa santidade. In custu messàgiu, Gesùs s'acuntentat de testimoniare s'esistèntzia de " unos cantos òmines ", segundu sas minudas riveladas a Ellen.G.White chi era intre issas, petzi 50 òmines aiant retzidu s'aprovatzione de Deus. Custos “ pagos òmines ” designant òmines e fèminas aprovados e beneitos, in manera individuale, pro sa testimonia de sa fide issoro segundu s'isetu de su Sennore. Gesùs aiat naradu: « Nointames tenides a Sardi unos cantos òmines chi non tenent contaminato sas bestes issoro; e ant a caminare cun megus in [bestes] biancas, ca nde sunt dignos ”. Chie podet cuntestare una dignidade reconnota dae Gesùs Cristu matessi? A sos binchidores de sas proas de fide de su 1843 e 1844 Gesùs promitet sa vida eterna e su cumpletu reconnoschimentu terrenu chi at a pigare forma ufitziale in s'imbeniente messàgiu de Filadèlfia . Sa contaminatzione de sos “ bestires ” est atribuida a su lìberu cumportamentu de sos èsseres umanos. Essende sa “ beste ” sa giustìtzia imputada dae Gesùs Cristu, in custu casu “ bianca ”, sa contaminatzione sua designat sa pèrdida de custa giustìtzia pro su traditzionale campu protestante. Inoghe, a su contràriu, s'ausèntzia de contaminatzione designat sa sighidura de s'imputatzione de sa “ giustìtzia eterna ” de Gesùs Cristu segundu Daniele 9:24. Chitzo su connoschimentu e sa pràtica de su sàbadu ant a donare issos sa bera santidade, frutu e sinnu de sa giustìtzia impartita de Gesùs Cristu. Custu sèberu acabadu e intelligente los at a rèndere chitzo eternos in sa santificazione e glorificatzione tzeleste imaginada dae sas “ bestes biancas ” de su versetto 5 chi benit. S'Ispìritu los at a decrarare “ irreprensibili ”: “ e in sa buca issoro no est istada agatada fàula, ca sunt irreprensibili (Ap 14,5)”. Ant a agatare “ sa paghe cun totus e sa santificazione, sena sa cale peruna petza at a bìdere su Sennore ”, segundu Paolo in Ebreos 12,14. In manera cuncreta, custas “ bestes biancas ” ant a pigare sa forma de sa rimotzione de su pecadu chi costituit sa pràtica de sa domìniga romana. Ca pro duas bias l'ant isetadu cun fidelidade, a su logu suo, comente a sinnu de s'aprovatzione sua, su sigillu de Deus est dadu issos de su sàbadu chi benit a imbiancare sos elettos de su Sennore chi custoint sa giustìtzia sua. Gasi fiat istadu acumprida sa “purificatzione de su santuàriu”, la format in cale a s'època fiat istadu traduidu Daniele 8:14. Suta de custa ograda, de su 23 santugaine 1844, Gesùs aiat donadu in una bisione tzeleste a sos elègidos binchidores s'imàgine de su coladòrgiu suo de su logu santu a su logu santìssimu de su santuàriu terrenu. Issu at gasi ammentadu, in s'illustratzione, su su momentu chi, morende subra de sa rughe, su pecadu de sos elettos suos fiat istadu espiato, realizende gasi sa “ die de su chitimentu ”, s'ebràicu   “ Yom kippur ”. Essende custu eventu giai acontèssidu, su rinnovamentu de s'atzione in sa bisione teniat petzi sa fine de pònnere in discussione sa prima conchista de sa giustìtzia eterna otenta cun sa morte de Gesùs. Custu est literalmente acumpridu pro su pòpulu rutu de Sardi, sa cale fide dimustrada est insoddisfacente pro su Deus creadore. Pro duas resones, Deus los podet refudare, siat pro farta de amore pro sa beridade profetosa de issu proclamada, siat pro sa trasgressione de su sàbadu, dèvida partinde dae su 1843 cun s'intrada in vigore de su decretu de Daniele 8:14.

      Versetto 5: “ Chie binchet at a èssere bestidu de bestes biancas; No apo a burrare su nùmene suo de su libru de sa vida, ma apo a cunfessare su nùmene suo dae in antis su Babbu meu e dae in antis sos ànghelos suos. »

      S'elègidu redento de Gesùs Cristu est un'èssere obbediente, consapevole de dèvere sa vida sua e s'eternidade sua a su Deus creadore, bonu, sàbiu e giustu. Custu est su segretu de sa vitòria sua. Non podet discutire cun issu, ca aprovat totu custu chi narat e faghet. Fintzas issu matessi est sa ditza de su sarvadore Suo chi lu reconnoschet e lu mutit cun su nùmene suo, finas dae sa fundatzione de su mundu ue l'aiat bidu cun sa sua prescienza. Custu versetto mustra comente a sas farsas afirmaduras de sas persones farsas religiosas siant vanas e fuorvianti fintzas pro cussas chi las faghent. S'ùrtima paràula at a tocare a Gesùs Cristu chi narat a totus: “ Connosco sas òperas bostras ”. Segundu custas òperas issu partzit su gama sua, ponende a sa dereta sua sas berbeghes suas , e a sa manca sua sas cabras rebellas e sos lupos rapaci destinados a su fogu de sa segunda morte de su cabu universale .

      Versetto 6: “ Chie tenet origra ascurtet custa chi s'Ispìritu narat a sas crèsias! »

      Si totus podent ascurtare literalmente sas paràulas profetosas de s'Ispìritu, a su contràriu, petzi sos suos eletos, chi issu ispirat e èducat, nde podent cumprèndere su significadu. S'Ispìritu si referit a fatos pretzisos, acumpridos in su tempus istòricu, s'elettu devet tando s'interessare a s'istòria religiosa e seculare, e a s'intrea Bìbbia cumposta de contados de testimonias, lodes e profetzias.

      Nota : In su versetto 3, Gesùs Cristu aiat naradu a su protestante rutu: “ Ammentat duncas comente a as retzidu e intesu, custoi·lu e pentidos. Si non bigeis, apo a bènnere comente a unu furone e no ais a ischire a chi como apo a bènnere dae bois ». A s'imbesse, pro sos erederis de sos binchidores, de su beranu de su 2018, custu messàgiu s'est trasformadu in: “Si càstiet, no apo a bènnere comente a unu furone, e as a ischire a chi como apo a bènnere dae tene ” . E su Sennore at mantentu sas suas promissas, ca oe, in su 2020, sos elettos suos ant tentu connoschimentu de sa data de su bera torrada sua rivelada  su beranu de su 2030. Ma sa fide protestante est cundennada a disconnòschere custa pretzisione, riservada, petzi, a traessu de Gesùs, a sos elettos suos. Ca a diferèntzia de su cumportamentu suo cara a sos tzeracos malvagi, “ su Sennore non faghet nudda sena avèrtere sos suos tzeracos, sos profetas ” Amo.3:7.

      6a era : Filadèlfia

      S'avventismo intrat a sa missione universale

      Intre su 1843 e su 1873, su divinu sàbadu de su sàbadu, su beru de sete dies ordinadas dae Deus, fiat istadu restauradu e adotadu dae sos pionieres de s'avventismo de sa de sete dies chi aiat pigadu sa forma de un'istitutzione religiosa cristiana americana ufitziale mutida dae su 1863: "sa De sete Dies". Crèsia avventista diurna. Segundu s'insegnamentu preparadu in Dan. 12,12, su messàgiu de Gesùs est giradu a sos elettos santificados suos dae su pasu sabatico, in sa data de s'annu 1873. In su matessi tempus, custos elettos benefìtziant de sa beatitudine de Dan. 12 :12: “ Beato chie aba finas a 1335 dies! ".

      Sos noos istandard istabilidos dae su 1843 fiant devènnidos universales in su 1873

      Versetto 7: " Iscries a s'ànghelu de sa cungregatzione de Filadèlfia : Custu narat su Santo, su Vero, chi tenet sa crae de Davide, chi aberit e nemos serrat, chi serrat e nemos serrat. 'at a abèrrere : »

      Cun su nùmene “ Filadèlfia ”, Gesùs inditat s'elettu Suo. Aiat naradu: “ De custu totus ant a ischire chi seis dischentes meos, si ais a tènnere amore sos uni pro sos àteros. Giovanni 13:35” E custu est su casu de Filadèlfia sas cales raighinas gregas signìficant: amore fraterno. At seletzionadu sos elettos chi l'assentant, ponende a sa proa sa fide issoro, e pro custos binchidores s'amore suo trabocca. Issu si presentat in custu messàgiu narende: “ custu narat su Santo, su Vero ”. Su Santo , ca est unu tempus in cale sa santificazione de su sàbadu e de sos elettos est recherta dae su decretu de Dan. 8,14 intradu a vigore dae su beranu de su 1843. Su Vero , ca in custa ora profetosa, sa lege de sa beridade est restaurada; Deus torrat a iscobèrrere sa santidade de su 4° cumandamentu suo calcato de sos cristianos de su 7 martzu 321. Narat ancora: “ cussu chi tenet sa crae de Davide ”. Custas non sunt sas craes de San Pietro rivendicadas comente a possessu de Roma. Sa “ crae de Davide ” apartenet a su “ fìgiu de Davide ”, Gesùs matessi, in persone. Nemos francu  Lui podet cuntzèdere sa sarvesa eterna, ca at otentu custa crae giughende·la « subra de sas coddos suos » suta forma de rughe, segundu Is. 22,22: « L'apo a pònnere subra de sos coddos sa crae de domo de Davide: cando s'at a abèrrere, nemos at a serrare; cando at a serrare, nemos at a abèrrere ”. Custa crae chi designat sa rughe de su tormentu suo, in acumprimentu de custu versetto, legamus inoghe: " chie aberit e nemos at a serrare, chie serrat e nemos at a abèrrere ". Sa ghenna de sa sarvesa est istada aberta a s'avventismo de sa de sete dies in fàbricu e tanca a sos aderentes religiosos de sa domìniga romana de su beranu de su 1843. Ca ant atzetadu de si sutamìtere a sas beridades dotrinales presentadas e ant onoradu cun sa fide issoro sa paràula profetosa sua, su S'Ispìritu de Gesùs aiat naradu a sos santos de s'era de Filadèlfia : “ Connosco sas òperas bostras. Aco', ca tenes pagu pòdere e as osservadu sa paràula mea e non tenes rinnegato su nùmene meu, deo apo postu dae in antis tene una ghenna aberta, chi nemos podet serrare. ” Custu piticu grupu religiosu fiat istadu, ufitzialmente, petzi americanu de su 1863. Ma in su 1873, durante una cunferèntzia generale tenta a Battle Creek, s'Ispìritu l'aiat abertu una ghenna missionària universale chi deviat sighire finas a sa bera torrada de Gesùs. Cristu. Nemos l'at a impedire e Deus nch'at a pessare. Devimus notare su fatu chi totu custu chi de bonu Gesùs bidet intre sos beros santos definit fintzas sas càusas pro cales sa fide protestante aiat rùidu in su 1843. Custu messàgiu est pròpiu l'opostu de su chi Gesùs girat a sos rutos de Sardi in su versetto 3, ca su sas òperas miradas sunt issas matessi furriadas.

      Sas 12 tribùs de Rev.7 creschent

      Versetto 8: “ Connosco sas òperas tuas. Aco', ca tenes pagu pòdere e as osservadu sa paràula mea e non tenes rinnegato su nùmene meu, deo apo postu dae in antis tene una ghenna aberta, chi nemos podet serrare. »

      Su prescelto de su tempus benit giudicadu in modu favorèvole subra de sas òperas suas chi Gesùs l'atribuit comente a giustìtzia. Sa pitica “ potèntzia sua ” cunfirmat sa nàschida de su grupu basadu subra sos “ pagos òmines ” de su versetto 4. In su 1873, Gesùs aiat annuntziadu a sos avventisti su progressu issoro cara a su torrada sua cun su sìmbulu de sa ghenna tzeleste aberta chi s'at a abèrrere in su beranu de su 2030, est a nàrrere intre 157 annos. In su messàgiu chi sighit, cuddu giradu a Laodicea, Gesùs s'at a pònnere dae in antis custa ghenna, inditende gasi s'imbeniente curtzesa de su torrada sua: “ Aco', deo isto a sa ghenna e busso. Si calicunu ascurtat sa boghe mea e aberit sa ghenna, deo apo a intrare dae issu, apo a chenare cun issu e issu cun megus. Apocalisse 3:20 »

      Atzessu a sa fide cristiana cunsentidu a sos ebreos

      Versetto 9: “ Aco', deo bi do sos de sa sinagoga de Satana, chi narant de èssere Giudei e no lu sunt, ma faulant; aco', los apo a fàghere bènnere a adorare a sos pees tuos e a reconnòschere chi t'apo amadu. »

      Tzitende s'intrada de sos beros ebreos segundu sa ratza e sa petza in su grupu avventista, custu versetto cunfirma sa restauratzione de su pasu sabàticu; Sa domìniga no est prus un'ostàculu a sa cunversione issoro. Ca de su 321 s'abbandonu suo at tentu fintzas sa cunsighèntzia de impedire a sos ebreos sintzeros de adotare sa fide cristiana. Su cabu suo subra de sa ratza ebràica non fiat un'opinione personale de Paolo, su testimòngiu fidele; est istadu su de Gesùs Cristu chi lu cunfirmat in custa Apocalisse, giai in Ap.2,9, in su messàgiu giradu a sos tzeracos calunniados suos dae sos Giudei e pessighidos dae sos Romanos de s'època de Ismirne . Notamus chi sos ebreos ratziales ant a dèvere reconnòschere sa sarvesa cristiana segundu sos standard avventisti pro benefitziare de sa gràtzia de Deus. Petzi s'Avventismo universale est portadore de sa lughe divina de cale est devènnidu depositàriu ufitziale esclusivu de su 1873. Ma atentzione! Custa lughe, sa dotrina sua e sos messàgios suos sunt propiedade esclusiva de Gesùs Cristu; perunu òmine e peruna istitutzione nde podet refudare s'evolutzione sena pònnere in perìgulu sa sarvesa pròpia. In fines in custu versetto Gesùs afirmat “ chi t'apo amadu ”. Diat pòdere custu significare chi a pustis de custu perìodu de beneditzione, diat pòdere no l'amare prus? Eja, e custu at a èssere su sentidu de su messàgiu atribuidu a “ Laodicea ”.

      Sos cumandamentos de Deus e sa fide de Gesùs

      Versetto 10: “ Ca as custoidu in mi la paràula de passèntzia, fintzas deo t'apo a custoire in s'ora de sa proa chi at a bènnere subra de sa terra connota, pro pònnere a sa proa cussas chi istant subra de sa terra. »

      Su tèrmine passèntzia cunfirmat su cuntestu de s'isetu avventista mentovadu in Daniele 12:12: “ Beato cussu chi aba e chi arribba finas a milletrecentotrentacinque dies! ". Sa proa pertocat sa fide de sos “ abitantes de sa terra ”, cussas chi istant sa “ terra connota ”, est a nàrrere reconnota dae Gesùs Cristu, su Deus creadore. Si tratat de pònnere a sa proa sa voluntade umana e de smascherare s'ispìritu rebellu de su campu “ecumènicu” chi designat cun su gregu “oikomèné” sa “ terra connota ” de custu versetto.

      Custa promissa vìnculat Gesùs petzi a cunditzione chi s'istitutzione cunservet sa calidade de sa fide de sos cumintzos. Si su messàgiu avventista devet sighire finas a su momentu de sa proa universale de fide profetada in custu versetto, no at a èssere in manera netzessària in forma istitutzionale. Ca la minetzat aleggia in custu messàgiu de su versetto 11 chi sighit, finas a tando de su totu positivu e beneitu dae Deus. Sa promissa de Gesùs at a pertocare sa posteridade abarrada sua in vida in su 2030. In cuddu tempus, sos beros eletos de su 1873 s'ant a èssere indormiscados " in su Sennore " segundu Ap 14,13: " E aia intesu una boghe de su chelu chi naraiat: Iscries : Biados dae como in susu sos mortos chi morint in su Sennore! Eja, narat s'Ispìritu, pro chi si reposent de sas mùngias issoro, ca sas òperas issoro los sighint. » Si tratat duncas de una segunda beatitudine donada dae Gesùs Cristu a custu Eletto esemplare. Ma custu chi Gesùs beneighet est su cumportamentu dimustradu cun sas òperas. Sos erederis de “ Filadèlfia ” ant a riproduire in manera fidele, in su 2030, sas òperas suas, sa fide sua, s'atzetatzione sua de sas beridades dadas dae su Deus de su chelu in sas ùrtimas formas chi Issu at dadu issos; ca ant a subire grandu cambiamentos finas a sa fine, cando sa cumprensione de su disinnu divinu at a èssere perfeta.

      Sa promìtida avventista de Gesùs Cristu e s'avertimentu suo

      Versetto 11: “ Bèngio chitzo . Tenes istrintu custu chi tenes, pro chi nemos ti doghet sa corona. »

      Su messàgiu “ Bèngio chitzo ” est de tipu avventista. Gesùs cunfirmat gasi s'abbandonu de ogni àtera cunfessione religiosa. S'isetu de su torrada sua in sa glòria at a restare finas a sa fine de su mundu, unu de sos printzipales critèrios chi identìficant sos beros eletos suos. Ma su restu de su messàgiu costituit una grae minetza: “ Tratenes custu chi tenes, pro chi nemos ti doghet sa corona. »E chie podet pigare sa corona sua si non sos inimigos suos? Sos discendentes suos ant a dèvere duncas in antis los identificare, e est ca no l'ant fatu chi, vìtimas de s'ispìritu umanista issoro, s'ant a alleare cun issos, partinde dae su 1966.

      Versetto 12: “ Chie binchet at a èssere una colunna in su tèmpiu de su deus Meu e non nd'at a essire mai prus; Apo a iscrìere susu de issu su nùmene de su deus Meu e su nùmene de sa tzitade de su deus Meu, de sa noa Gerusalemme chi calat de su chelu, a banda de su deus Meu, e su nou nùmene meu. »

      In sas ùrtimas paràulas suas de beneditzione dedicadas a sos binchidores, Gesùs riunit totu sas imàgines de sa sarvesa otenta. “ Una colunna in su tèmpiu de su deus Meu” signìficat : un'amparu sòlidu pro giùghere sa beridade mea in s'assemblea Mea, sos Elettos. “ …e no at a bènnere in foras de prus ”: sa sarvesa sua at a èssere eterna. “ …; Apo a iscrìere susu de issu su nùmene de su deus Meu ”: apo a influire in issu s'imàgine de su pessonàgiu de Deus pèrdidu in s'Eden. “ …e su nùmene de sa tzitade de su deus Meu ”: at a partetzipare a sa glorificatzione de sos Elettos descrita in Apoc.21. “... de sa noa Gerusalemme chi calat de su chelu, a banda de su deus Meu ”,: Sa “ noa Gerusalemme ” est su nùmene de s'assemblea de sos elettos glorificados chi sunt devènnidos de su totu tzelestes comente a sos ànghelos tzelestes de Deus. Apoc. 21 lu descriet in un'imàgine simbòlica de pedras pretziosas e perlas chi testimòniat sa fortza de s'amore chi Deus proat pro sos suos redenti de sa terra. Issa calat subra de sa terra rinnovada pro bìvere in manera eterna in sa presèntzia de Deus chi inie installat su tronu suo. “… e su nou nùmene meu ”: Gesùs assòtziat su cambiamentu de su nùmene suo a su coladòrgiu suo de sa natura terrena a sa natura tzeleste. S'elettu sarvadu, abarrende in vida o risòrgidu, at a bìvere sa matessi esperièntzia e at a retzire unu corpus tzeleste, glorificadu, incorrutìbile e eternu.

      In custu versetto s'insistèntzia de su paragone cun Deus est giustificada dae su fatu chi Gesùs matessi benit agatadu dae sos elettos in s'aspetu divinu suo.

      Versetto 13: “ Chie tenet origra ascurtet custa chi s'Ispìritu narat a sas crèsias! »

      Su prescelto at cumpresu sa letzione, ma est s'ùnicu chi la podet cumprèndere. Est beru chi custu messàgiu fiat ammaniadu petzi pro issu. Custu messàgiu cunfirmat su fatu chi s'interpretatzione e sa cumprensione de sos arcanos rivelados dipendet petzi de Deus chi ponet a sa proa e sèberat sos tzeracos suos.

      S'avventismo ufitziale de sa fine de sos tempos no at imparadu sa letzione e no est istadu giudicadu dae Gesùs, est istadu butadu pro su refudu suo de su messàgiu de sa de tres aspetativas avventista

      “ Apo a bènnere chitzo . Tenes istrintu custu chi tenes, pro chi nemos ti doghet sa corona ”. A dolu mannu, pro s'avventismo ufitziale de s'època, sa fine est ancora largana, e cun s'istrachesa de su tempus, 150 annos a pustis de, sa fide no at a èssere prus sa matessi. S'avertimentu de Gesùs fiat giustificadu ma non fiat istadu nen notadu nen cumpresu. E in su 1994, s'istitutzione avventista at a pèrdere in manera efetiva sa corona " sua ", refudende s'ùrtima "grandu lughe" profetada dae Ellen G. White, sa messaggera de Gesùs Cristu, in su libru suo "I primos iscritos" in su capìtulu "Ma in antis bisione". , a sas pàginas 14 e 15: Su testu chi sighit est un'estratu de custas pàginas. Pretzisu galu de prus de issu chi profetat su destinu de s'òpera avventista e resumet in sese totu s'insegnamentu presentadu dae sas tres Assembleas de Apoc. 3: 1843-44 Sardi , 1873 Filadèlfia , 1994 Laodicea .

Su destinu de s'avventismo

riveladu in sa prima bisione de Ellen G. White

      “Mentras pregaia durante su cultu in famìlia, s'Ispìritu Santo si fiat posadu susu de mene e mi pariat de m'artziare semper prus a s'in subra de custu mundu de oscuridade. Mi so bortadu pro bìdere sos frades meos avventisti chi fiant abarrados in custu mundu, ma non so resèssidu a los agatare. Una boghe tando m'aiat naradu: “Càstiat ancora, ma unu pagu prus in artu”. Aia artadu s'ograda e aia bidu un'àndala ripido e istrintu, meda a s'in subra de custu mundu. Est inoghe chi sos avventisti aiant sobradu cara a sa tzitade santa. Segus de issos, a su cumintzu de s'àndala, b'aiat una lughe brillante, chi s'ànghelu m'aiat naradu fossas sa boghe de mesunote. Custa lughe illuminaiat totu sa longària de s'àndala pro chi sos pees issoro no inciampassero. Gesùs caminaiat a sa conca issoro pro los ghiare; e fintzas a cando lu castiaiant fiant in su seguru.

      Ma chitzo unos cantos de issos si fiant istracados e aiant naradu chi sa tzitade fiat ancora largana meda e chi aiant pessadu de nch'arribbare in antis. Tando Gesùs los aiat animadu artende su gloriosu bratzu suo deretu de cale emanaiat una lughe chi si fiat difùndidu subra de sos avventisti. Aiant abboghinadu: “Alleluia! » Ma unos cantos de issos refudaiant in manera isfatzada custa lughe, narende chi non fiat Deus a los ghiare. A sa fine sa lughe segus de issas si fiat istudadu e si fiant agatados in s'oscuridade prus profunda. Inciamparono e aiant pèrdidu de bista siat sa meta chi Gesùs, posca aiant rùidu de s'àndala e sprofondarono in su mundu malu sutastante. ".

      S'istòria de custa prima bisione datat de Deus a sa giòvana Ellen Gould-Harmon costituit una profetzia in còdighe chi tenet su matessi balore de sas de Daniele o de s'Apocalisse. Ma pro nde tràere benefìtziu, lu devimus interpretare curreta. Duncas apo a dare s'acrarimentu.

      S'espressione “boghe de mesunote” designat s'annùntziu de sa bènnida de s'isposu in sa “paràbola de sas deghe vèrgines” de Mt 25,1 a 13. Sa proa de s'isetu de sa torrada de Cristu in su beranu de su 1843 e cudda S'atòngiu 1844 aiat costituidu sa prima e sa segunda realizatzione; paris, custos duos isetos rapresentant sa “prima lughe” de s'istòria posta “dae segus” su grupu de sos “Avventisti de su Settimo Die” chi sobraiant in su tempus, subra de sa bia o caminu beneitu dae Gesùs Cristu. Pro sos pionieres avventisti, su 1844 aiat rapresentadu sa data de sa fine de su mundu e s'ùrtima data bìblica chi sa paràula profetosa poderet propònnere a sos elettos de cuddu tempus. Superada custa data finale, isetaiant sa torrada de Gesùs pessende chi esseret imbeniente. Ma su tempus colaiat e Gesùs ancora non torraiat; ite èvocat sa bisione narende: “aiant iscobertu chi sa tzitade fiat largana meda e chi aiant pessadu de nch'arribbare in antis”; est a nàrrere in su 1844 o pagu a pustis de cudda data. In prus, su scoraggiamento los aiat bintu fintzas a cando, a inghìriu a su 1980, fia intradu a iscena deo, retzende custa lughe noa e gloriosa chi costituit sa de tres aspetativas avventista . Custa borta sa torrada de Gesùs est prevìdidu  s'atòngiu 1994 . Tzertamente, sa proclamatzione de custu messàgiu pertocaiat petzi unu microcosmo de s'avventismo universale situadu in Frantza a Valence-sur-Rhône. Su sèberu de Deus pro custa tzitadina de su sud-est de sa Frantza tenet un'acrarimentu suo. Fiat istadu inie chi Papa Pio B'Aiat mortu in tenta in su 1799, acumprende su fatu profetadu in Apoc.13:3. In prus, Valencia fiat istadu sa tzitade ue Deus aiat fundadu sa prima crèsia sua avventista in terra de Frantza. Est inie duncas chi at giutu sa sua divina gloriosa ùrtima lughe e, a sa fine de su 2020, cunfirmo de àere retzidu de sighidu e in manera fidele de issu sas ùrtimas suas e prus pretziosas rivelatziones chi presento in custu documentu. Su microcosmo avventista valentiniano est serbidu comente a palcoscènicu universale pro realizare s'ala chi riguardat s'ùrtima lughe gloriosa in sa bisione de sorre nostra Ellen. Custa bisione nche rivelat su cabu chi Gesùs dat subra de s'esperièntzia bìvida in Valencia, de tres cumprimentos de sa paràbola de sas deghe vèrgines. Gesùs reconnoschet su beru avventista de su cumportamentu suo cara a sa lughe presentada. Su beru avventista espressat sa ditza sua cun “Alleluia!” »; beneitu dae s'Ispìritu, aiat prenadu su vasu suo de ògiu. A su contràriu, sos farsos avventisti “refudant in manera isfatzada custa lughe”. Custu refudu de sa lughe divina est pro issoro fatale, ca Deus los at postos in guàrdia contra custa reatzione negativa in sos messàgios ispirados, destinados a issos, a su missu suo; ant a devènnere vasos tuvat, privados de s'ògiu chi produet “sa lughe” de sa lampada. S'annùntziat s'inevitàbile cunsighèntzia: “sa lughe chi era segus de issas finit pro s'istudare”; negant su fundamentu fundamentale de s'avventismo. Gesùs àplicat su printzìpiu suo: “ Ca a chie tenet, a chie tenet at a èssere dadu e at a èssere in sa bundàntzia, ma a chie non tenet at a èssere dogadu fintzas su chi tenet. Matteo 25:29”. “...ant finidu pro pèrdere de bista siat s'obietivu chi Gesùs”, devenint insensìbiles a sos messàgios avventisti chi annùntziant sa torrada de Cristu o negant s'obietivu de su movimentu avventista racchiuso in su nùmene matessi “Avventista”; "posca aiant rùidu de s'àndala e sprofondarono in su mundu malu chi giaceva de suta", in su 1995 si fiant impinnados ufitzialmente in s'alleàntzia protestante e in s'ecumenismo. Aiant pèrdidu gasi Gesùs e s'intrada in paradisu chi fiat s'obietivu de sa fide avventista. Si fiant unidos, segundu Daniele 11:29, " sos ipòcritas ", e " sos imbriagos ", comente a Gesùs aiat annuntziadu in Matteo 24:50; cosas dimustradas a su cumintzu de su traballu.

      Oe custas paràulas profetosas s'acumprint. Issos fiant istados realizados intre su 1844, data de sa prima lughe “situada segus de issas”, e su 1994, data de sa grandu lughe profetosa refudada dae sa prima crèsia avventista fundada in Frantza, in sa tzitade de Valence-sur-Rhône, chi Deus impreadu pro sa dimustratzione sua. Oe s'avventismo ufitziale s'agatat in sa “profunda oscuridade” de s'ecumenismo cun sos inimigos de sa beridade, protestantes e catòlicos.

      7a era : Laodicea

      Sa fine de s'avventismo istitutzionale – su refudu de sa de tres aspetativas avventista.

      Versetto 14: " Iscries a s'ànghelu de sa cungregatzione de Laodicea : Gasi narat s'Amen, su testimòngiu fidele e verace, su cumintzu de sa creatzione de Deus: "

      Laodicea est su nùmene de sa de sete e ùrtima era; su de sa fine de sa beneditzione de s'avventismo istitutzionale. Custu nùmene tenet duas raighinas gregas “laos, dikéia” chi signìficant: “pòpulu giudicadu”. Dae in antis mene sos avventisti traduiant: "gente de cabu", ma s'istitutzione no ischiat chi custu cabu diat èssere cumintzadu cun issu, comente a insegna 1 Pietro 4:17: "Ca custu est su su momentu chi su cabu at a cumintzare de sa domo de Deus. Como, si cumintzat de nois, cale at a èssere sa fine de cussas chi no ubbidint a su vangelu de Deus? » Gesùs si presentat narende: “ Gasi narat s'Amen, su testimòngiu fidele e verace, su cumintzu de sa creatzione de Deus: “ Sa paràula Amen signìficat in ebràicu: in sa beridade. Segundu sa testimonia de s'apòstolu Giuanne, Gesùs l'aiat impreadu s'ispissu (25 bias), repitende·lu duas bias, a su cumintzu, in antis de sas afirmaduras suas. Ma in sa pràtica religiosa traditzionale est devènnidu su tèrmine pro sa punteggiatura a sa fine de sas pregadorias o de sas decraratziones. Benit duncas s'ispissu interpretadu in su sentidu de su “gasi siat” eredadu dae su catolitzèsimu. E s'Ispìritu impreat custu cuntzetu “ in beridade ” pro dare a sa paràula Amen su suo dòpiu significadu in manera perfeta giustificadu. Laodicea est s'ora in cale Gesùs oferit una grandu lughe pro illuminare de su totu sas profetzias preparadas  su tempus de sa fine. L'òperat chi ses leghende nd'est sa proa. Custu chi at a causare sa segadura intre Gesùs e s'istitutzione ufitziale avventista at a èssere su refudu de sa lughe sua. Cun unu sèberu lògicu e giustificada, Deus at sutapostu, intre su 1980 e su 1994, s'avventismo a una proa de fide modellada subra de su modellu chi at àpidu comente a resurtadu sa pèrdida de sos protestantes e sa beneditzione de sos pionieres avventisti. Sa proa si basaiat giai subra sa fide in sa torrada de Gesùs annuntziadu  su beranu de su 1843, posca  s'atòngiu de su 1844. A mea furriada, partinde dae su 1983, apo cumintzadu a cumpartzire un'annùntziu de sa torrada de Gesùs pro su 1994, aende impreadu su mètodu “ chimbe meses ” mentovados in su messàgiu de sa “ de chimbe trumbas ” in Apocalisse 9:5-10. Atribuende custu tema a sa maleditzione de su protestantèsimu de su 1844, su perìodu de " chimbe meses " mentovadu, est a nàrrere 150 annos beros, at giutu a su 1994. Bidende petzi sa torrada de Gesùs Cristu pro signare sa fine de custu perìodu, e in parte tzurpadu dae Deus subra de una minuda de su testu apo amparadu sa chi retenia èssere sa beridade divina. A pustis de sos avertimentos ufitziales, s'istitutzione at pronuntziadu su litzentziàmentu meu in sa santandria 1991; custu, mentras mancaiant ancora tres annos pro proare e smentire sas decraratziones meas. Petzi prus tardu, a inghìriu a su 1996, mi fiat devènnidu craru su beru significadu de custa esperièntzia. Sas paràulas pronuntziadas dae Gesùs in sa lìtera a “ Laodicea ” si fiant agigu acumpridas e como assumiant unu significadu pretzisu. In su 1991, sos lenos avventisti no amaiant prus sa beridade tantu cantu l'amaiant in su 1873. Fintzas su mundu modernu los at romanidos seducendoli e conchistende sos coros issoro. Comente in s'era de “ Èfesu ”, s'avventismo ufitziale at pèrdidu su primu “ amore suo ”. E Gesùs « las dogat su candelabro e la coronat », ca fintzas issa non nd'est prus digna. A sa lughe de custos fatos, su messàgiu devenit luminosu e craru. Sa paràula “ Amen” cunfirma su bisòngiu de sa beridade totale e sa fine de una relatzione biada. Su “ testimòngiu fidele e verace ” refudat s'Eletto infedele e bugiardo. “ Su printzìpiu de sa creatzione de Deus ”, duncas su creadore, benit a serrare in manera colletiva s'abbistesa de sos indegni e abèrrere in manera individuale cudda de sos elettos suos a sas beridades cuntènnidas e cuadas in su contadu de sa Gènesi. In su matessi tempus, evochende “ su printzìpiu de sa creatzione de Deus ” chi issu assòtziat a sa paràula “ Amen ”, s'Ispìritu cunfirmat una torrada finale probe meda de Gesùs Cristu: “ in manera pronta ”. Nointames ant a colare ancora 36 annos intre su 1994 e su 2030, data de sa fine de s'umanidade subra de sa terra.

      Tiepidezza mortale

      Versetto 15: “ Connosco sas òperas tuas. Isco chi non tenes nen fritu nen caente. Chi tue potzat tènnere fritu o calore! »

      S'indiritzu informale est giradu a s'istitutzione. Custu est su frutu de religiones eredadas de babbu in fìgiu e de fìgia, ue sa fide devenit traditzionale, formalista, abitudinària e timorosa de su nou; s'istadu in cale Gesùs non podet prus la beneìghere cando tenet meda noa lughe de cumpartzire cun issa.

      Versetto 16: “ Tando ca ses lenu, e non ses nen fritu nen caente, deo t'apo a butare de sa buca mea. »

      S'osservatzione est istada istabilida dae Gesùs in sa santandria de su 1991, cando su profeta portadore de su messàgiu suo est istadu remòvidu dae s'istitutzione ufitziale. In su beranu de su 1994 at a èssere butadu, comente a at annuntziadu Gesùs. Issa matessi nd'at dadu proa intrende, in su 1995, in s'alleàntzia ecumènica organizada dae sa Crèsia catòlica, ue s'est unida a sos rebellos protestantes, de cales como cumpartzit sa maleditzione.

      Illusiones ingannevoli basadas subra s'eredade ispirituale

      Versetto 17: " Ca naras: so ricu, mi so arrichidu e non tèngio bisòngiu de nudda, e ca no ischis de èssere tristu, miseràbile, pòveru, tzurpu e nudu" ,

      “... ricu ”, era s'elègidu avventista in su 1873, e sas numerosas rivelatziones dadas a Ellen G. White l'aiant arrichidu galu de prus in manera ispirituale. Ma a livellu profetosu, sas interpretatziones de s'època fiant istados chitzo superadas, comente a in manera giusta pessaiat James White, su maridu de su missu de su Sennore. Gesùs Cristu, s'Iddio bividore, at cuntzepidu sas profetzias suas pro chi tennerent s'acumprimentu finale issoro perfetu e irreprensibile. Aco' ca lu colare de su tempus, annanghende enormes cambiamentos a su mundu, giustìficat una missa in discussione permanente de sas interpretatziones retzidas e insegnadas. Sa beneditzione de su Sennore est riservada; Gesùs at naradu: “ a cussu chi at a custoire sas òperas meas finas a sa fine ”. Nointames, in su 1991, data de su refudu suo de sa lughe, sa fine fiat ancora largana. Deviat duncas èssere atenta a ogni noa lughe proposta dae su Sennore a traessu de sos mèdios de Lui matessi seberados. Chi cuntrasto intre sas illusiones de s'istitutzione e s'istadu in cale Gesùs la bidet e la giùdicat! Intre totu sos tèrmines mentovados, sa paràula “ nudu ” est sa prus grave pro un'istitutzione, ca signìficat chi Gesùs at retiradu dae issa sa giustìtzia eterna sua, est in sa buca sua, una sentèntzia de mortas e sa morte segunda de s'ùrtimu cabu; segundu cantu est iscritu in 2 Cor. 5,3: “ Gasi gemiamo in custa tiret, disigende rivestire s'abitòriu tzeleste nostru, pro èssere agatados bestidos e non nudos . »

      Su cussìgiu de su fidele e su beru testimòngiu

      Versetto 18: “ Ti cussìgio de comporare de mene de s'oro provadu in su fogu, pro chi devèngiat ricu, e de sas bestes biancas pro ti pòdere bestire e pro chi no apàrgiat sa birgòngia de sa nudidade tua, e un'unguentu pro untare sas bestes tuas. ogros, pro chi tue potzas bìdere. »

      A pustis de sas concrusiones de su 1991, s'istitutzione teniat ancora tres annos pro ravvedersi e prodùere su frutu de unu pentimentu chi non fiat arribbadu. E a su contràriu, sos ligàmines suos cun sos protestantes rutos si sunt afortiados a su puntu de istrìnghere un'alleàntzia ufitziale publicada in su 1995. Gesùs si presentat comente a su mercante esclusivu de sa bera fide, su “oro proadu dae su fogu” de sa proa . Sa proa de sa cundenna sua de sa crèsia aparit in s'ausèntzia de sas “ bestes biancas ” de cales sos pionieres suos fiant “ dignos ” in Apocalisse 3:4. Cun custu paragone, Gesùs acrarit su fatu chi, in antis de su 1994, at sutapostu sos avventisti de “ Laodicea ” a un'aspetativa avventista aguale a sas chi ant pretzèdidu sas datas 1843 e 1844; pro pònnere a sa proa sa fide in sas tres esperièntzias, comente a insegna su messàgiu indiritzadu in su 1844 a sos avventisti de “ Sardi ”. In un'atitudine serrada e rebella, s'istitutzione non resessiat a cumprèndere custu chi Gesùs las brigaiat; era “ tzurpa ”, comente a sos farisei de su ministeru terrenu de Gesùs. Duncas non podiat cumprèndere s'invitu de Cristu a acuistare " sa perla de grandu prètziu " de sa paràbola de Matteo 13:45-46 chi definit su cuadru de su standard de vida eterna rechertu dae Deus. riveladu in custu versetto 18 de Apoc.3 .

      La mutida misericordiosa

      Versetto 19: “ Cantos amu, los brigo e los castigo. Siais duncas zelanti e pentitevi. »

      Su castigu est pro cussos chi Gesùs amat fintzas a cando non los butat. La mutida fata, un'invitu a su pentimentu, no est istada ascurtada. E s'amore non s'eredat, si balàngiat cun sa dignidade. Afortiada s'istitutzione, Gesùs afilat un'apellu individuale narende a sos candidados a s'apentu tzeleste:

      La mutida universale

      Versetto 20: “ Aco', deo isto a sa ghenna e busso. Si calicunu ascurtat sa boghe mea e aberit sa ghenna, deo apo a intrare dae issu e apo a chenare cun issu, e issu cun megus ».

      In s'Apocalisse, sa paràula " giughet " aparit in Apocalisse 3:8, inoghe in Apocalisse 3:20, in Apocalisse 4:1 e in Apocalisse 21:21. Ap.3:8 nch'ammentat chi sas ghennas aberint e serrant s'atzessu. Devenint gasi su sìmbulu de sas proas de fide chi aberint o serrant s'atzessu a Cristu, a sa giustìtzia sua e a sa gràtzia sua.

      In custu versetto 20 sa paràula “ giughet ” assumet tres significados diversos ma cumplementares. Inditat Gesùs matessi: “ Deo so sa ghenna . Giovanni 10:9”; sa ghenna de su chelu si fiat abertu in Ap 4,1: “ Una ghenna si fiat abertu in su chelu. »; e sa ghenna de su coro umanu contra sa cale Gesùs benit a bussare pro cumbidare su prescelto a l'abèrrere su coro suo pro li dare proa de s'amore suo.

      Est sufitziente chi sa creatura sua abèrgiat su coro suo a sa beridade rivelada sua ca siat rèndida possìbile un'ìntima comunione intre issu e su suo divinu Creadore. Sa chena benit cumpartzida su sero, cando arribbat sa note pro pònnere fine a su traballu de sa die . S'umanidade at a intrare chitzo a custu tipu a de note “ ue nemos at a pòdere prus traballare. (Giovanni 9:4).” Sa fine de su tempus de sa gràtzia at a cungelare pro semper sas ùrtimas seberadas religiosas de sos èsseres umanos, òmines e fèminas in manera aguale responsàbiles e in manera istrinta cumplementares subra de su pranu de sa petza.

      Respetu a su messàgiu de Filadèlfia, s'elettu s'agatat in s'era de Laodicea , in s'imminenza de sa torrada de Gesùs Cristu. Sa “ ghenna aberta in chelu ” s'at a abèrrere comente a sighidura de custu messàgiu in Apocalisse 4:1.

      S'esortatzione finale de s'Ispìritu

      Al sìngulu binchidore, Gesùs decrarat:

      Versetto 21: “ Chie binchet, apo a cuntzèdere de sèere cun megus subra de su tronu meu, comente a deo apo bintu e mi so sèidu acanta su Babbu meu subra de su tronu suo. »

      Annùntziat gasi sa faina de su cabu tzeleste chi sighit custu messàgiu e chi at a èssere su tema de Apoc.4. Ma custa promissa l'impinnat petzi cara a unu binchidore elègidu a beru.

      Versetto 22: “ Chie tenet origra ascurtet custa chi s'Ispìritu narat a sas crèsias! »

      Su tema de sas “ lìteras ” si serrat cun custu nou fallimentu istitutzionale. S'ùrtimu, ca dae como in susu sa lughe at a èssere giuta dae un'òmine ispiradu, posca dae unu piticu grupu. At a èssere trasmìtidu in manera individuale de persone a persone e a traessu de Internèt chi Gesùs matessi at a indiritzare giughende sos elettos suos cara a sa fonte de sa difusione de sas ùrtimas beridades suas, sacras comente a sa Persone divina sua. Gasi, in ue si siat siat subra de sa terra: « Chie tenet origra, ascurtet custa chi s'Ispìritu narat a sas assembleas!». »

      Su tema chi sighit at a tènnere comente a cuntestu su millènniu tzeleste de su cabu de sos malvagi acumpridu dae sos santos. Totu su tema si fundat subra de sos insegnamentos ispartos in Apoc. 4, 11 e 20. Ma Apoc. 4 cunfirma craramente su cuntestu tzeleste de custa faina chi sighit in cronologia s'ùrtima època de sos Elettos terrenos.

Apocalisse 4: Cabu Celeste

      Versetto 1: “ A pustis de custas cosas aia castiadu, e aco', una ghenna si fiat abertu in su chelu . Sa prima boghe chi aia intesu, comente a su sonu de una trumba , chi m'aiat faeddadu, aiat naradu: Benis quassù , e t'apo a ammustrare su chi at a capitare dae como in susu .

      Narende: " Sa prima boghe chi aia intesu, comente a su sonu de una trumba ", s'Ispìritu definit su messàgiu de custa era " laodiceana " comente a cuddu a su cale aiat carradu Giovanni in Apocalisse 1:10: " Fia in s'ispìritu die de su Sennore, e aia intesu dae segus a mie una boghe forte, comente a de sonu de trumba ». Laodicea est duncas s'era sa cale fine est signada dae sa “ die de su Sennore ”, su de su grandu torrada sua gloriosu.  

      In sas paràulas suas, s'Ispìritu sustentat cun fortza s'idea de sa sutzessione de custu tema cun su messàgiu de Laodicea . Custa precisazione est importante, ca s'istitutzione no est mai istada in gradu de dimustrare a sos aversàrios suos sas dotrinas suas de su cabu tzeleste. Oe nde fruno sa proa, resa possìbile de sa curreta definitzione de sas datas allegadas a sos messàgios de sas lìteras de Apoc.2 e 3. Intre Laodicea e Ap.4, cun sa “ de sete trumbas ” de Apoc.11 , Gesùs aiat dogadu a su diàulu e a sos òmines rebellos su terrenu domìniu “ issoro subra de su regnu de su mundu ”. Cun “ sa missas ” de Apoc 14, Issu at assùmidu in chelu sos elettos suos e afidat issos su còmpitu de giudicare cun issu sa passada vida terrena de sos empi mortos. Est tando chi “ cussu chi binchet at a guvernare sas natziones cun una verga dae ferru ”, comente a annuntziadu in Apocalisse 2:27. Si sos persecutòrios esserent, comente a mie, tzertos de sa sorte issoro riservada, non b'at duritu chi diant modificare su cumportamentu issoro. Ma est etotu su ferotze disìgiu issoro de disconnòschere ogni avertimentu chi los giughet a sas atziones peus e sunt gasi ammaniende pro si matessi sa peus punitzione non riprodutzìbile in sas atuales cunditziones terrenas. Torramus tando a su testu de custu capìtulu 4. “ Sa prima boghe chi aia intesu, comente a unu sonu de trumba, e chi m'aiat faeddadu, aiat naradu: Sales quassù, e t'apo a ammustrare custu chi devet acontèssere de ora in posca ”. Giovanni si referit a su versetto 10 de Apoc.1: " Fia istadu furadu dae s'Ispìritu in sa die de su Sennore e aia intesu segus de mene una boghe forte, comente a de sonu de trumba ". Custu tema de sa torrada de Cristu in sa glòria est giai mentovadu in su versetto 7 ue est iscritu: “ Aco', issu benit cun sas nues. E ogni ogru l'at a bìdere, fintzas sos chi su trafissero; e totu sas tribùs de sa terra ant a fàghere cordoglio pro issu. EJA. Amen! » Su collegamentu sugeridu de custos tres testos cunfirmat su cuntestu gloriosu finale de sa die de sa torrada de su Sennore Gesùs, mutidu fintzas Michele de sos suos comintzados eletos e de sos ànghelos fideles suos. Si sa boghe de Gesùs est paragonada a una trumba , est ca, comente a custu trastu sonoru de sos esèrtzitos, a sa conca de sas suas tzelestes schiere angeliche, Gesùs faghet sonare sas tropas suas pro afilare sa batalla. In prus, comente a una trumba , sa boghe sua no at sessadu de avèrtere sos elettos suos pro los pònnere in guàrdia pro los ammaniare a bìnchere comente a Lui matessi at bintu su pecadu e sa morte. Evochende custa paràula “ trumba ”, Gesùs nos ammustrat su tema prus misteriosu e importante de totu sa rivelatzione Sua. E est beru chi pro sos ùrtimos servidores suos custu tema cuaiat una proa eliminatòria. Inoghe, in Ap. 4:1, s'iscena descrita est incumpleta ca pigat de mìria petzi sos elettos suos chi benit a sarvare dae sa morte. Su cumportamentu de sos malvagi in custu matessi cuntesto at a èssere descritu in Apocalisse 6:16 in custos tèrmines rivelatori: “ E aiant naradu a sos montes e a sas rocas: Ruides a susu de nois e cuade·nos de sa cara de Cussu chi seet subra de su tronu”. su tronu, e dae in antis s'ira de s'Agnello; ca sa grandu die de s'ira sua est lòmpidu, e chie at a pòdere resistire? » A custa pregonta tasida, in manera aparente, sena risposta, Deus at a presentare in su capìtulu 7 chi sighit cussos chi resessent a resistire: sos elettos segliados simbulegiados dae su nùmeru 144.000, una moltitudine de 12 a su cuadradu, overas 144. Ma issu Petzi sos elettos abarrados in vida a sa torrada de Cristu agis inie. Como, in custu cuntestu de Apoc 4, su rapimentu a su chelu pertocat fintzas sos elettos, mortos a pustis de Abele, chi Gesùs risùscitat pro dare fintzas a issos s'acumpensu promissu pro sa fide issoro: sa vida eterna. Fintzas cando Gesùs aiat naradu a Giovanni: “ Beni quassù!” ", s'Ispìritu petzi antìtzipat, a traessu de custa imàgine, lu pesada cara a su regnu tzeleste de Deus de totu sos elettos redenti de su sàmbene de Gesùs Cristu. Custa pesada a su chelu signat sa fine de sa natura terrena de s'òmine, sos elettos risorghent sìmiles a sos ànghelos fideles de Deus, segundu s'insegnamentu de Gesùs in Matteo 22:30. Sa petza e sa maleditzione sua sunt finidas, si las lassant in dae segus sena rimpiantos. Custu momentu de s'istòria umana est gasi desiderabile chi Gesùs l'ammentat totora in sa rivelatzione sua partinde dae Daniele. Comente sa terra, maleita a càusa de s'òmine, sos beros eletos disìgiant sa liberatzione issoro. Su versetto 2 paret copiadu dae Apocalisse 1:10; s'Ispìritu, difatis, cunfirma cun prus fortza su ligòngiu intre sos duos chi si referint a su matessi eventu in s'istòria de su progetu de Deus, su torrada sua in su grandu “ die sua ” profetadu in Ap. 16,16.

      Versetto 2: “ Deretu fia istadu in s'ispìritu. E aco', b'aiat unu tronu in su chelu, e subra de su tronu unu seiat ».

      Comente in s'esperièntzia de Giovanni, lu pesada de sos elettos a su « chelu » « los delizia in s'ispìritu » e issos benint projetados in sa dimensione tzeleste chi abarrat in manera perenne inaccessibile a sos òmines, ca inie Deus regnat e est visìbile.

      Versetto 3: “ Cussu chi seiat pariat una pedra de diaspro e de sardonice; e su tronu fiat inghiriadu dae un'arcobaleno sìmile a ismeraldu ”.

      Inie s'agatant in cara a su tronu de Deus, subra de su cale seet in manera gloriosa s'ùnicu Deus creadore. Custa indescrivìbile glòria tzeleste est nointames espressada dae sas pedras pretziosas a sas cales sos òmines sunt sensìbiles. Sas “ pedras de diaspro ” assument aspetos e colores diferentes meda, imaginende gasi sa molteplicità de sa natura divina. De colore ruju, sa “ sardoina ” l'assimìgiat. “ S'arcobaleno ” est unu fenòmenu naturale chi de semper stupisce sos òmines, ma bisòngiat ancora nd'ammentare s'orìgine. Fiat su sinnu de s'alleàntzia cun sa cale Deus promitiat a s'umanidade de no la distrùere mai prus cun sas abbas de su dilùviu, segundu Gen. 9:9-17. In prus, ogni bia chi s'abba adobiat su sole, imàgine simbòlica de Deus, s'arcobaleno, paret tranquillizzare sas creaturas terrenas suas. Ma evochende su dilùviu de sas abbas, Pietro ammentat chi est in su disinnu divinu unu “ dilùviu de fogu e de zolfo ” (2Pt 3,7). Est etotu in bista de custu isperdidore “ riu de fogu ” chi Deus organizat, in su chelu suo, unu cabu de sos empi, sos cales giùighes ant a èssere sos elettos redenti e Gesùs, s'issoro Redentore.

      Versetto 4: " A fùrriu a su tronu aia bidu bintibator tronos , e subra de custos tronos seiant bintibator sèneghes , bestidos de bestes biancas, e subra de sas concas issoro coronas dae oro ".

      Aco' tando, simbulegiados dae 24 betzos , sos redenti de sas duas èpocas profetosas riveladas segundu su sighente printzìpiu: intre su 94 e su 1843, sa fundatzione de sos 12 apòstolos; intre su 1843 e su 2030, s'Israele ispirituale “avventista” de sas “ 12 tribùs ” suggellò cun su “ sigillu de Deus ”, sa de sete dies de sàbadu , in Apo.7. Custa cunfiguratzione at a agatare cunfirma, in Apoc.21, in sa descritzione de sa “ Noa Gerusalemme chi calat de su chelu ” pro s'istabilire subra de sa terra rinnovada; sas “ 12 tribùs ” sunt rapresentadas dae “ 12 ghennas ” suta forma de 12 “ perlas ”. Su tema de su cabu est definidu in Ap. 20:4, ue leghimus: “ E aia bidu  unos cantos tronos; e a cussos chi seiant fiat istadu dadu su podere de giudicare . E aia bidu sas ànimas de cussas chi fiant istados isconcados a càusa de sa testimonia de Gesùs e a càusa de sa paràula de Deus, e de cussos chi no aiant adoradu sa bèstia e s'imàgine sua e no aiant retzidu su semu subra de sa fronte issoro e subra de sos costàgios issoro. manos. Aiant pigadu vida e aiant regnadu cun Cristu milli annos ”. Su regnu de sos elettos est unu regnu de giùighes. Ma chie giudicamus? Apoc.11:18 nos dat sa risposta: “ Sas natziones fiant airadas; e est bènnida s'ira tua, e est bènnida s'ora de giudicare sos mortos , de cumpensare sos tuos tzeracos, sos profetas, sos santos e cussos chi timent su nùmene tuo, piticos e mannos, e de distrùere cussos chi distruent sa terra ». In custu versetto, s'Ispìritu ammentat sa sutzessione de tres temas rivelados  su tempus de sa fine: "sa de ses trumbas " pro " sas natziones airadas ", su tempus de sas " sete ùrtimas piaghe " pro " s'ira tua est lòmpida ", e su cabu tzeleste de sos “ milli annos ”, ca “ est lòmpidu su momentu de giudicare sos mortos ”. Sa fine de su versetto esponet su programa finale chi at a èssere giutu a tèrmine mediante su cabu finale de s'istagnu de fogu e zolfo chi at a distrùere sos malvagi. Ant a partetzipare totus a sa segunda sugeriat sa risurrezione , a sa fine de sos “ milli annos ”, segundu Ap. 20,5: “ Sos àteros mortos non fiant torrados a vida fintzas a cando non fiant istados acumpridos sos milli annos ”. S'Ispìritu nche dat sa definitzione sua de sos empi: “ cussos chi distruent sa terra ”. Dae segus custa atzione b'at “ su pecadu devastante o desolante ” tzitadu in Daniele 8:13; su pecadu chi càusat sa morte e sa desolatzione de sa terra ; chi aiat ghiadu Deus a cunsignare su cristianèsimu a su crudele regìmene papale romanu intre su 538 e su 1798; chi cunsignat su tres unu de sos òmines a su fogu nucleare a pustis de o in su 2021. Nemos diat àere imaginadu chi, de su 7 martzu 321, sa trasgressione de su santu sàbadu de su beru de sete dies diat àere giutu cunsighèntzias gasi terrorosas e tràgicas. Sos 24 sèneghes si diferèntziant petzi a livellu de su decretu de Daniele 8:14, ca tenent in comunu su fatu de èssere sarvados dae su matessi sàmbene de Gesùs Cristu. Pro custu, retentos dignos, segundu Ap. 3:5, totus bestint sas “ bestes biancas ” e sa “ corona de sa vida ” promissa a sos binchidores in sa batalla de sa fide, in Ap. 2:10. Su  “ oro ” de sas coronas simbulègiat sa fide purificata de sa proa segundu 1 Pietro 1:7.

      In custu capìtulu 4, su tèrmine “ sèidu ” aparit 3 bias. Essende su nùmeru 3 sìmbulu de primore, s'Ispìritu ponet custu tema de su cabu de su de sete millènnios suta de su sinnu de su perfetu pasu de sos binchidores, comente a istat iscritu: “Sees a sa dereta mea fintzas a cando deo pòngia sos inimigos tuos a iscannu de sos pees tuos” . ” Salmu 110:1 e Matteo 22:44. Issu e cussos chi seent sunt in pasu e cun custa imàgine, s'Ispìritu presentat bene, su de sete millènnios, comente a su mannu Sabato o pasu profetadu, finas dae sa creatzione, de su pasu santificadu de sa de sete dies de sas chidas nostras.

      Versetto 5: “ De su tronu essint lampos, boghes e tronos. Dae in antis su tronu allumant sete lampadas aiat allumadu, chi sunt sos sete ispìritos de Deus ».

      Sas manifestatziones chi “ essint dae su tronu ” sunt diretamente atribuidas a su matessi Deus creadore. Segundu Èsodu 19,16, custos fenòmenos aiant giai signadu, in su terrore de su pòpulu ebràicu, sa presèntzia de Deus subra de su monte Sinai. Custu impòsitu torrat a cramare duncas su ruolu chi ant a tènnere sos deghe cumandamentos de Deus in custa atzione de cabu de sos malvagi mortos. Custu richiamu èvocat fintzas su fatu chi invisìbile, a arriscu de morte inevitàbile pro sas creaturas suas de su passadu, Deus chi no at cambiadu sa natura sua est bidu sena perìgulu de sos suos eletos redenti, risòrgidos e glorificados. Atentzione! Custa cùrtzia frase, como interpretada, at a devènnere una pedra miliare in s'istrutura de su libru Apocalisse. Ogni bia chi aparit, su letore devet cumprèndere chi sa profetzia èvocat su cuntestu de su cumintzu de su cabu de su de sete millènnios chi at a èssere signadu dae s'interventu diretu e visìbile de Deus in Michele, Gesùs Cristu. Custu, s'istrutura de s'intreu libru nch'at a ofèrrere panoràmicas sutzessivas de s'era cristiana suta de diversos temas separados dae custa espressione crae: “b'aiat lampos, boghes e tronos ”. L'amus a agatare in Apocalisse 8:5 ue a sa crae benit agiuntu “ unu terremotu ”. At a separare su tema de sa perpètua intertzessione tzeleste de Gesùs Cristu de su tema de sas trumbas . Posca, in Apocalisse 11:19, a sa crae at a bènnere agiunta “ forte gràndine ”. S'acrarimentu at a apàrrere in Apoc. 16,21 ue custa “ grandu gràndine ” serrat su tema de sa de sete de sas sete ùrtimas piaghe de Deus . A su matessi modu, “ su terremotu ” devenit, in Ap. 16:18, “ unu grandu terremotu ”. Custa crae est fundamentale pro imparare a gestire sos insegnamentos de su libru Rivelatzione e cumprèndere su printzìpiu de s'istrutura sua .

      Torrende a su nostru versetto 5, notamus chi, postas custa borta “ dae in antis su tronu ”, b'at “ sete lampadas ardentes ”. Simbulègiant sos “ sete ispìritos de Deus ”. Lu nùmero “ sete » simbulègiat sa santificazione, inoghe, sa de s'Ispìritu de Deus. Est a traessu de s'ispìritu Suo chi cuntenet ogni vida chi Deus còmpidat totus sas creaturas suas; est in issos, e los ponet “ dae in antis su tronu suo ”, ca los at creados lìberet, in cara a issu. S'imàgine de sas “ sete lampadas aiat allumadu ” simbulègiat sa santificazione de sa lughe divina; sa lughe perfeta sua e intensa elìminat ogni possibilidade de oscuridade. Ca non b'at ispàtziu pro s'oscuridade in sa vida eterna de sos redenti.

      Versetto 6: “ B'at ancora dae in antis su tronu unu mare de bidru, comente a cristallu. In mesu de su tronu e a fùrriu a su tronu b'at bator èsseres bividores prenos de ogros in dae in antis e segus ”.

      S'Ispìritu nche faeddat in su limbàgiu simbòlicu suo. Ite est “ in antis de su tronu ” designat sas creaturas tzelestes suas chi assistint ma non partètzipant a su cabu. In grandu nùmeru, custos assument s'aspetu de unu mare sa cale puresa de caràtere est gasi pura de lu paragonare a su cristallu . Custu est su caràtere fundamentale de sas creaturas tzelestes e terrestres chi sunt abarradas fideles a su Deus creadore. Posca s'Ispìritu invocat unu àteru sìmbulu chi pertocat Deus, in mesu de su tronu , e sas creaturas tzelestes suas bènnidas de unos àteros mundos, e de unas àteras dimensiones, a fùrriu a su tronu ; a inghìriu designat sas creaturas aiat isparidu suta de s'ograda de su Deus assiso subra de su tronu . S'espressione “ bator èsseres bividores ” si referit a su standard universale de sos èsseres bividores. Sa moltitudine de sos ogros est giustificada dae sa paràula moltitudine, e sa positzione issoro “ in dae in antis e segus ” simbulègiat diversas cosas. In su primu logu, cunferit a custos èsseres bividores un'aspetu multidirezionale e multidimensionale. Ma prus in manera ispirituale, s'espressione “ in dae in antis e segus ” rimandat a sa lege divina influida cun su pòddighe de Deus subra de su monte Sinai, subra de sas bator caras de sas duas tàulas dae pedra. S'Ispìritu paragonat sa vida universale a sa lege universale. Ambos sunt òpera de Deus chi imprimet in sa pedra, in sa petza o in sos ispìritos, sa medida de vida perfeta pro sa cuntentesa de sas creaturas suas chi lu cumprendent e l'amant. Custas moltitudini de ogros osservant e sighint cun passione e compassione custa chi càpitat subra de sa terra. In 1 Cor. 4:9, Paolo decrarat: “ Mi paret difatis chi Deus apat fatu de nois, apòstolos, sos ùrtimos intre sos òmines, in unu tzertu sentidu cundennados a morte, ca semus istados un'ispetàculu a su mundu, pro a sos ànghelos e a sos òmines ”. Sa paràula “ mundu ” in custu versetto est su gregu “cosmo”. Est custu cosmo chi defino mundos multidimensionales. Subra de sa terra sos eletos e sas batallas issoro sunt sighidos dae ispetadores invisìbiles chi los amant de su matessi amore divinu riveladu dae Gesùs Cristu. S'allegrant de sa ditza issoro e pranghent cun chie pranghet ca su chertu est tantu tosta e angosciante. Ma custu cosmo designat fintzas su mundu incredulo comente a su pòpulu romanu, ispetadore de s'ucisione de sos fideles cristianos in sas arenas suas.

      Apocalisse 5 nos at a presentare custos tres grupos de ispetadores tzelestes: sos bator èsseres bividores, sos ànghelos e sos sèneghes , totus vitoriosos, sunt unidos suta de s'ograda amorevole de su grandu Deus creadore pro s'eternidade.

      Su ligàmine chi collegat sa “ moltitudine de sos ogros ” cun sa lege divina istat in su nùmene “ testimonia ” chi Deus dat a sa lege sua de sos deghe cumandamentos. Ammentamus chi custa lege fiat custoida in su “logu santìssimu” riservadu petzi a Deus e proibidu a sos òmines francu  chi in sa festa de sa “Die de su Chitimentu”. Sa lege aiat abarradu acanta Deus comente a “ testimonia ” e sas duas “ tàulas suas ” ant a dare unu segundu significadu a sos simbòlicos “ duos testimòngios ” mentovados in Apocalisse 11:3. » In custa letzione sa “ moltitudine de ogros ” rivelat s'esistèntzia de una moltitudine de testimòngios invisìbiles chi ant assistidu a sos eventos terrenos. In su pensamentu divinu sa paràula testimonia est inseparàbile de sa paràula fidelidade. Sa paràula grega “martus” traduida “màrtire” lu definit in manera perfeta, ca sa fidelidade recherta dae Deus non tenet làcanas. E comente a mìnimu, unu “testimòngiu” de Gesùs devet onorare sa lege divina de sos deghe cumandamentos suos a sa cale Deus lu paragonat e lu giùdicat.

      SA LEGE DIVINA profetat

      Inoghe abèrgio una parèntesi, pro evocare sa lughe divina retzida in su beranu de su 2018. Si tratat de sa lege de sos deghe cumandamentos de Deus. S'Ispìritu m'at giutu a cumprèndere s'importu de sa sighente precisazione: « Moses fiat torradu e aiat faladu dae su monte cun sas duas tàulas de sa testimonia in manu; sas tàulas fiant iscritas subra de ambos chirros , fiant iscritas subra de unu ladu e subra de s'àteru . Sas tàulas fiant òpera de Deus, e s'iscritura fiat s'iscritura de Deus, influida subra de sas tàulas (Èsodu 32:15-16).” M'at da prima ispantadu chi nemos aeret mai tentu contu de custa precisazione segundu sa cale sas tàulas originales de sa lege fiant iscritas subra de sas issas bator caras, est a nàrrere “in dae in antis e segus” comente a “sos ogros de sos bator èsseres bividores ” de su cara a pretzedente istudiadu. Custa precisazione tzitada cun insistèntzia teniat unu motivu chi s'Ispìritu m'at permìtidu de iscobèrrere. S'intreu testu fiat in manera originària distribuidu in modu uniforme e echilibradu subra de sos bator chirros de sas duas tàulas dae pedra. Su fronte de su primu aporriat su primu cumandamentu e sa metade de su segundu; su suo retro giughiat sa segunda ala de su segundu e s'intreu tres unu. In sa segunda tàula, su fronte aporriat pro intreu su de bator cumandamentos; su suo retro giughiat sos ùrtimos ses cumandamentos. In custa cunfiguratzione, sos duos chirros visìbiles nos presentant su primu cumandamentu e su segundu, a metade, e su bator unu chi pertocat su pasu santificadu de sa de sete dies. Un'ograda a custas cosas ponet in lughe custos tres cumandamentos chi sunt sinnos de santidade in su 1843, cando su sàbadu fiat istadu restauradu e rechertu dae Deus. In custa data sos protestantes aiant rùidu vìtimas de sa domìniga romana eredada. Sas cunsighèntzias de su sèberu avventista e de su sèberu protestante ant a bènnere duncas visualizadas subra de su retro de sas duas tabellas. Paret chi, sena respetu de su sàbadu, de su 1843 siat istadu trasgredidu fintzas su de tres cumandamentos: " Su nùmene de Deus est pronuntziadu invano ", literalmente " in manera farsa ", de cussos chi l'invocant sena sa giustìtzia de Cristu o a pustis de l''àere pèrdidu. Rinnovant gasi sa curpa cummìtida dae sos ebreos, sa cale pretèndida de apartènnere a Deus est rivelada comente a fàula de Gesùs Cristu in Ap 3,9: « sos de sa sinagoga de Satana, chi si narant Giudei e no lu sunt, ma faulant . " In su 1843 fiat istadu gasi pro sos protestantes, erederis de sos catòlicos. Ma in antis de su de tres cumandamentos, sa segunda ala de su segundu rivelat su cabu chi Deus emitet subra de sos duos printzipales ischieramentos contrapostos. A sos erederis protestantes de su catolitzèsimu romanu, Deus narat: “ Deo so unu Deus gelosu, chi punit s'ingiustìtzia de sos babbos subra de sos fìgios finas a sa de tres e de bator generatziones de cussas chi m'òdiant ”; in manera isfortunada pro issu, s'avventismo ufitziale “ butadu ” in su 1994 at a cumpartzire su destinu issoro; ma narat fintzas, a s'inverso, a sos santos chi ant a osservare su santu sàbadu suo e sa lughe profetosa sua de su 1843 a su 2030: “ e chi ant a tènnere misericòrdia finas a milli generatziones de cussas chi m'amant e osservant sos cumandamentos meos ”. Lu nùmero “ milli ” tzitadu èvocat in manera sùtile sos “ milli annos ” de su de sete millènnios de Ap.20 chi ant a èssere s'acumpensu de sos binchidores prescelti chi sunt intrados a s'eternidade. Istupat una àtera letzione. Privados de s'agiudu de s'Ispìritu Santo de Gesùs Cristu, de cunsighèntzia, sos protestantes e sos avventisti lassados andare in Deus posca in su 1843 e in su 1994 no ant a èssere in gradu de onorare sos ùrtimos ses cumandamentos iscritos subra de su retro de sa tàula 2, cumpresu su fronte est dedicadu a su pasu divinu de sa de sete dies. De àtera movet, sos osservadores de custu pasu ant a otènnere s'agiudu de Gesùs Cristu pro ubbidire a custos cumandamentos chi pertocant sos doveres de s'òmine cara a su suo imbeniente umanu. Sas òperas de Deus finas dae sa cunsigna de sas tàulas de sa lege a Moses assument unu significadu, unu ruolu e un'impreu tantu ispantosos cantu inattesi in su tempus de sa fine, in su 2018. E su messàgiu de sa restauratzione de su Sabato benit gasi afortiadu e cunfirmadu dae Deus Onnipotente Gesùs Cristu.

      Aco' como la format in cale aparint sos deghe cumandamentos.

      Tabella 1 – Fronte: òbligos

      Deus si presentat

      “ Deo so su Sennore deus Tuo, chi t'apo fatu essire dae su paisu de Egitu, dae sa domo de iscravidade ”. (Sunt inclùdidos totu sos elettos liberados dae su pecadu e sarvados mediante su sàmbene espiatòriu ghetadu dae Gesùs Cristu; sa domo de iscravidade est su pecadu; su frutu imitadu de su diàulu).

      1° cumandamentu: pecadu catòlicu de su 538 , protestante de su 1843 e avventista de su 1994).

      “ Non tèngio unos àteros de sos dae in antis mene .”

      2° cumandamentu: 1° ala : Pecadu catòlicu de su 538.

      “ Non fatzais ti imàgine isculpida, nen rapresentatzione calicuna de sas cosas chi sunt lassù in su chelu, e chi sunt quaggiù subra de sa terra, e chi sunt in sas abbas suta de sa terra. Non t'inchinare dae in antis issos e non los serbire; ".

      Tabella 1 – Retro: Sas cunsighèntzias

      2° cumandamentu: 2a ala .

      “… ca deo, YaHWéH, deus Tuo, sunt unu Deus gelosu, chi puno s'ingiustìtzia de sos babbos subra de sos fìgios finas a sa de tres e a sa de bator generatziones de cussas chi m'òdiant, (catòlicos de su 538; protestantes de su 1843; avventisti de su 1994 ) e chi ammustrat misericòrdia pro milli generatziones cara a cussas chi m'amant e osservant sos cumandamentos meos . ( Avventisti de sa de sete dies, de su 1843; s'ùrtimu, de su 1994 ).

      3° cumandamentu: trasgredidu dae sos catòlicos de su 538, de sos protestantes de su 1843 e de sos avventisti de su 1994) .

      “ Non numeneis in manera farsa su nùmene de su Sennore deus Tuo; ca YaHWéH no at a lassare impunito chie impreat su nùmene suo in manera farsa . »

      Tabella 2 – Fronte: òbligu

      4° cumandamentu: sa trasgressione sua a banda de s'Assemblea cristiana de su 321 nde faghet su “ pecadu devastante ” de Dan. 8:13 ; est istadu trasgredidu dae sa fide catòlica de su 538 e de sa fide protestante de su 1843. Ma est istadu onoradu dae sa fide avventista de sa de sete dies de su 1843 e de su 1873.

      “ Ammentadas sa die de su sàbadu, pro lu santificare. Traballat ses dies e faghes totu su traballu tuo. Ma sa de sete dies est su sàbadu de s'Eternu, de su deus Tuo; non fatzais calicunu traballu, nen tue, nen fìgiu tuo, nen fìgia tua, nen su maridu tuo, nen sa tua tzeraca, nen su bestiàmene tuo, nen s'istràngiu chi istat a sa ghenna tua. Ca in ses dies Yahweh aiat fatu sos chelos, sa terra e su mare e totu custu chi est in issos, e si fiat reposadu sa de sete dies; pro custu Yahweh at beneitu sa die de su sàbadu e l'at santificadu . »

      Tabella 2: Revessu: sas cunsighèntzias : Custos ùrtimos ses cumandamentos sunt istados trasgredidos dae sa fide cristiana de su 321; de sa fide catòlica de su 538; de sa fide protestante, de su 1843, e de sa fide avventista “ butada ” in su 1994. Ma sunt respetados in sa fide avventista de sa de sete dies beneitas dae s'Ispìritu Santo de Gesùs Cristu, de su 1843 e 1873; sos “ùrtimos” de su 1994 a su 2030.

      5 ° cumandamentu_

      « Onorat babbu tuo e mama tua, pro chi sos dies tuas siant perlongados in su paisu chi su Sennore deus Tuo ti dat. »

      6° cumandamentu _

      “ No as a ochire . Non cummitais un'ochisura ." (de sa tipu ochisura criminale o in nùmene de sa farsa religione)

      7° cumandamentu _

      “ Non cummìtere adultèriu. »

      8° cumandamentu _

      “ Non furare. »

      9° cumandamentu _

      “ Non nàrrere farsa testimonia contra su tuo imbeniente . »

      10° cumandamentu _

      “ Non disigiare sa domo de su tuo imbeniente; non disigeis sa mugere de su tuo imbeniente, nen su suo tzeracu, nen sa sua tzeraca, nen su boe suo, nen s'àinu suo, ne ite calicuna chi apartèngiat a su tuo imbeniente. »

      Serro inoghe custa parèntesi sublime e de vitale importu.

      Versetto 7: " Su primu èssere bividore est sìmile a unu leone, su segundu èssere bividore est sìmile a unu bricu, su de tres èssere bividore tenet sa cara de un'òmine e su de bator èssere bividore est sìmile a un'àbbila chi bolat. "

      Nargiamus·lu deretu, custos so petzi sìmbulos. Su matessi messàgiu est presentadu in Ezechiele 1:6 cun variatziones in sa descritzione. B'at bator animales aguales, cadaunu cun bator caras diferentes. Inoghe tenimus ancora bator animales, ma ognunu tenet una sola cara, diferente in sos bator animales. Custos mostros duncas non sunt beros, ma su messàgiu simbòlicu issoro est sublime. Cadaunu de issos presentat unu standard de vida eterna universale chi pertocat, comente a apamus bidu, Deus matessi e sas creaturas universales Suas multidimensionales. Cussu chi at incarnadu, in sa divinu primore suo, custos bator critèrios de vida universale, est Gesùs Cristu, in su cale s'agatant sa regalità e sa fortza de su leone segundu Giud. 14,18; s'ispìritu de sacrifìtziu e de servìtziu de su bricu ; s'imàgine de Deus a banda de s'òmine; e su domìniu de sa suprema elevazione tzeleste de s'àbbila in bolu . Custos bator critèrios s'agatant in totu sa vida tzeleste eterna universale. Costituint sa norma chi ispiegat la resèssida de su progetu divinu gherradu dae sos ispìritos rebellos. E Gesùs aiat presentadu su modellu perfetu a sos apòstolos suos e dischentes durante su continu ministeru suo terrenu; arribbende finas a sabunare sos pees a sos dischentes suos, in antis de cunsignare su corpus suo a su supplizio de s'iscravamentu, pro espiare, a su logu issoro, comente a unu “ bricu ”, sos pecados de totus sos elettos suos. In prus cadaunu esàminas si matessi pro ischire si s'abnegatzione de custa norma de vida eterna est cunforme a sa natura sua, a sas aspiratziones suas e a sos disìgios suos. Custa est sa medida de s'oferta de sarvesa de collire o de refudare.

      Versetto 8: “ Sos bator èsseres bividores tenent cada ses alas e sunt prenos de ogros tutt'a inghìriu e intro. Non sessant de nàrrere die e note: Santo, santu, santu est su Sennore Deus onnipotente, chi era, est e benit! »

      Subra de s'isfundu de su cabu tzeleste, custa iscena acrarit sos printzìpios in manera perpètua aplicados in chelu e subra de sa terra de èsseres chi abarrant fideles a Deus.

      Sos corpos tzelestes de sas creaturas de unos àteros mundos non tenent bisòngiu de alas pro si mòvere ca non sunt sugetos a sas leges de sa dimensione terrena. Ma s'Ispìritu adotat sìmbulos terrenos chi s'òmine podet cumprèndere. Atribuende issos “ ses alas ”, nos rivelat su balore simbòlicu de su nùmeru 6 chi devenit su nùmeru de su pessonàgiu tzeleste e su de sos ànghelos. Pertocat sos mundos abarrados sena pecadu e sos ànghelos, de sos cales Satana, s'ànghelu rebellu, fiat istadu creadu pro primu. Tenende Deus assignadu a sese matessi su nùmeru "sete" comente a personale sigillu "suo" beru, lu nùmero 6 podet èssere cunsideradu lu "seglio", o s'in casu de su diàulu, "lu marco", de sa personalidade sua, ma cumpartzit custu nùmeru 6 cun sos mundos abarrados puros e totu sos ànghelos creados dae Deus, sos bonos e sos malos. Suta de s'ànghelu benit s'òmine su cale nùmeru at a èssere “5”, su chi est giustificadu dae sos 5 sentidos suos, de sos 5 pòddighes de sa manu e de sos 5 pòddighes de su pee. De sighida benit aporridu su nùmeru 4 de su caràtere universale designadu dae sos 4 puntos cardinales, Nord, Sud, Est e Ovest. De sighida b'at su nùmeru 3 de su primore, posca su 2 de s'imperfetzione e sa 1 de s'unidade, o unione perfeta. Sos ogros de sos bator èsseres bividores sunt “ totu a inghìriu e intro ”, e in prus “ in dae in antis e segus ”. Nudda podet isfugire a s'ograda de custa vida universale multidimensionale tzeleste chi s'Ispìritu divinu sonda in s'interesa sua ca in Lui est s'orìgine sua. Custu insegnamentu est ùtile ca, subra de sa terra de oe, a càusa de su pecadu e de sa malesa de sos peccatori, mantenende·los “ intro ” si matessi, s'òmine podet cuare a sos unos àteros òmines sos pensamentos segretos suos e sos progetos suos malvagi dirìgidos contra s'imbeniente. In sa vida tzeleste custas cosas sunt impossìbiles. Sa vida tzeleste est trasparente comente su cristallu ca de issa est istada espèllida sa malesa, paris cun su diàulu e a sos ànghelos suos malvagi, ispentumados subra de sa terra, segundu Ap. 12:9, a pustis de sa vitòria de Gesùs subra de su pecadu e subra de sa morte. S'annùntziu de sa santidade de Deus est acumpridu in sa primore suo (3 bias: santu ) de sos abitantes de custos mundos puros. Ma custu annùntziu non s'àtuat cun sas paràulas; est su primore de sa santidade individuale issoro e colletiva chi proclamat in sas òperas permanentes su primore de sa santidade de su Deus chi los at creados. Deus rivelat sa natura sua e su nùmene suo in sa forma mentovada in Apocalisse 1:8: " Deo so s'alfa e s'omega, narat su Sennore Deus, chi est, chi era e chi benit, s'Onnipotente ". S'espressione “ chie est, chie era e chie at a bènnere ” definit in manera perfeta sa natura eterna de su Deus creadore. Refudende de lu mutire cun su nùmene chi s'est dadu, “YaHWéH”, sos òmines lu mutint “su Sennore”. Est beru chi Deus non tenet bisòngiu de unu nùmene, ca essende ùnicu e sena rivales divinos, non tenet bisòngiu de unu nùmene chi lu distingat de unos àteros de sos chi no esistent. Deus at nointames atzetadu de rispòndere a sa rechesta de Moses chi issu amaiat e chi l'amaiat. Pro custu si fiat dadu su nùmene “YaHWéH” chi si traduit cun su verbu “èssere”, coniugadu a sa de tres persones singulares de s'imperfetu ebràicu. Custu tempus “imperfetu” designat una realizatzione chi s'estendet in su tempus, duncas unu tempus prus mannu de su nostru benidore, la format “chi est, chi era e chi at a èssere” traduit in manera perfeta su significadu de custu imperfetu ebràicu. La fòrmulat " cussu chi est, chi era e chi at a bènnere " est duncas su modu in cale Deus traduit su nùmene ebràicu suo "YaHWéH", cando lu devet adatare a sas limbas otzidentales, o a cale si chi siat àtera limba diferente de s'ebràicu. . La movet "e chi benit" designat sa fase avventista finale de sa fide cristiana, istabilida in su pranu de Deus de su decretu de Daniele 8:14 partinde dae su 1843. Est duncas in sa petza de sos avventisti elègidos chi acontesset sa proclamatzione de sa triplice santidade de Deus est acumpridu. Sa divinidade de Gesùs Cristu est istada s'ispissu cuntestada, ma est indiscutìbile. Sa Bìbbia narat a su riguardu in Ebreos 1:8: “ Ma issu aiat naradu a su Fìgiu: Su tronu tuo, o Deus, est eternu; s'iscetru de su regnu tuo est un'iscetru de ecuidade; ". E a Filippo chi pedit a Gesùs de l'ammustrare su Babbu, Gesùs rispondet: “ De tempus meda sunt cun bois e tue non m'as connotu, Filippo! Chie at bidu mene at bidu su Babbu ; comente si narat: Ammustra·nos su Babbu? (Giovanni 14:9).”

      Versetti 9-10-11: “ Cando sos bividores dant glòria, onore e rendimentu de gràtzias a cussu chi seet subra de su tronu, a cussu chi bias in sos sèculos de sos sèculos, sos bintibator sèneghes si prostrano dae in antis cussu chi seet subra de su tronu e adorant e adorant dae in antis Cussu chi bias in sos sèculos de sos sèculos, e ghetant sas coronas issoro dae in antis su tronu, narende: Dignu ses, sennore Nostru e deus Nostru, de retzire glòria, onore e potèntzia; ca tue as creadu totu sas cosas, e est pro voluntade tua chi esistent e sunt istadas creadas .

      Lu capìtulo 4 si concruit cun un'iscena de glorificatzione de su Deus creadore. Custa iscena ammustrat chi su bisòngiu divinu, “ timides Deus e dage·li glòria …”, espressada in su messàgiu de su primu ànghelu de Apoc. 14,7 est istada ascurtada e bene cumpresa dae sos ùrtimos elègidos seletzionados partinde dae su 1843; ma mescamente de sos elettos abarrados in vida in su tempus de sa torrada in sa glòria de Gesùs Cristu; ca est petzi pro issos chi sa Rivelatzione de s'Apocalisse est istada ammaniada e de su totu illuminada in su tempus seberadu dae Deus, partinde dae su beranu de su 2018. Sos redenti espressant gasi, in s'adoratzione e in sa lode, totu s'issoro gratitudine cara a Gesùs Cristu, la format in cale, S'Onnipotente los at bisitados pro los sarvare de su pecadu e de sa morte, salàriu suo. S'umanidade non credente creet petzi a custu chi bidet, comente a s'apòstolu Tommaso, e ca Deus est invisìbile, est cundennada a disconnòschere s'estrema debilesa sua chi lu rendet petzi unu gioghitu chi manìgiat segundu sa voluntade divina sua. A su mancu tenet s'iscusa, chi no l'at a giustificare, de no àere connotu Deus, iscusa chi Satana non tenet, ca connoschende Deus, at seberadu de intrare a chertu contra de Lui; est pagu credìbile, ma beru, e pertocat fintzas sos ànghelos malvagi chi l'aiant sighidu. In manera paradossale, sos frutos plùrimos, diferentes e finas opostos de sa lìbera seberada testimòniant l'autènticat e totale libertade chi Deus at donadu a sas creaturas tzelestes suas e terrestres.

Apocalisse 5: su Fìgiu de s'òmine

      Cando aiat presentadu Gesùs a sa truma, Piladu aiat naradu: “ Aco' s'òmine ”. Deus matessi deviat bènnere e pigare sa forma de sa petza, pro chi “ s'Òmine ” poderet apàrrere segundu su coro suo e sos disìgios suos. Sa morte aiat corfidu sa prima còpia de èsseres umanos, a càusa de su pecadu de disubbidièntzia a Deus. Comente sinnu de su nou istadu birgongiosu issoro, Deus aiat fatu issos iscobèrrere sa nudidade fìsica issoro chi fiat petzi unu sinnu esteriore de sa nudidade ispirituale issoro interiore. De custu cumintzu, su primu annùntziu de sa redentzione issoro fiat istadu fatu donende bestires realizados issoro cun peddes de animales. Gasi fiat bènnidu ochidu su primu animale de s'istòria umana, podimus pessare chi fossas unu giòvanu ariete o un'angione pro bia de su simbolismu. 4.000 annos a pustis de, s'Agnello de Deus, chi dogat sos pecados de su mundu, fiat bènnidu a ofèrrere sa vida sua in manera legale perfeta pro redimere sos elettos intre s'umanidade. Custa sarvesa oferta in pura gràtzia de Deus imbarat duncas totu subra de sa morte de Gesùs chi permitet a sos elettos suos de benefitziare de sa perfeta giustìtzia sua; e, in su matessi tempus, sa sua mortas espia sos pecados issoro de cales s'est fatu portadore voluntàriu. Dae tando, Gesùs Cristu est devènnidu s'ùnicu nùmene chi podet sarvare unu peccatore subra de totu sa terra nostra, e sa sarvesa sua s'àplicat finas dae sos tempos de Adamo e Eva.

      Pro totus custos motivos a issu est dedicadu custu capìtulu 5, chi est postu suta de sa figura de su “ Òmine ”. Gesùs non petzi sarva sos elettos suos a traessu de sa morte espiatòria sua, ma los sarvat amparende·los durante totu su caminu issoro de vida terrena. E est in custa fine chi los avertet de sos perìgulos ispirituales chi su diàulu at postu subra de su caminu issoro. Sa sua tècnica no est cambiada: che a su tempus de sos apòstolos, Gesùs faeddat issos in paràbolas, gasi chi su mundu intendet ma non cumprendet; ite chi no acontesset pro sos elettos suos chi, comente a sos apòstolos, retzint sas acrarimentos suos diretamente de issu. Sa rivelatzione sua “Apocalisse” abarrat suta de custu nùmene gregu non traduidu, custa gigantesca paràbola chi su mundu non devet cumprèndere. Ma pro sos elettos suos custa profetzia est a beru sa rivelatzione “ Sua ”.

      Versetto 1: “ Tando aia bidu in sa manu dereta de cussu chi seiat subra de su tronu unu libru iscritu de intro e de foras, segliadu cun sete sigillos ”.

      Subra de su tronu istat Deus e tenet in sa manu dereta, tando suta de sa beneditzione sua, unu libru iscritu “ intro e foras ”. Custu chi est iscritu “ intro ” est su messàgiu detzifradu, riservadu a sos suos eletos, chi abarrat serradu e incompreso de sos òmines de su mundu, inimigos de Deus. Custu chi est iscritu “ foras ” est su testu crittografato, visìbile ma incumprensìbile a sa moltitudine umana. Su libru de s'Apocalisse est segliadu cun “ sete sigillos ”. In custa precisazione, Deus nche narat chi petzi s'abertura de su “ de sete sigillos ” nd'at a cunsentire sa cumpleta abertura. Fintzas a cando abarrat unu sigillu a lu segliare, su libru non podet èssere abertu. Totu s'abertura de su libru at a dipèndere duncas de su tempus fissadu dae Deus pro su tema de su “ de sete sigillos ”. Si nd'at a faeddare suta de su tìtulu de " sigillu de su Deus bividore " in Ap.7, ue designende su restu de sa de sete dies, su sàbadu santu suo, sa restauratzione sua at a èssere fissada a sa data 1843 chi at a èssere duncas fintzas su tempus de su s'abertura de su “ de sete sigillos ” chi introduit, in sa pedagogia de su libru, lu timat de sas “ sete trumbas ”, gasi importante pro nois, elettos suos.

      Versetto 2: “ E aia bidu un'ànghelu balente chi abboghinaiat a grandu boghe: Chie est dignu de abèrrere su libru e de nde segare sos sigillos? »

      Custa iscena est una parèntesi in su montaggio de sa profetzia. No est in chelu, cuntestu de su pretzedente aende·lu cumpresu 4, chi si diat dèvere abèrrere su libru de s'Apocalisse. Sos elettos nde tenent bisòngiu in antis de sa torrada de Gesùs Cristu, mentras sunt espostos a sas trampas de su diàulu. Su podere est in su campu de Deus, e s'ànghelu balente est s'ànghelu de YaHWéH, Deus in sa forma sua angelica de Michele. Su libru segliadu est in manera estrema importante e santu ca recheret una dignidade arta meda pro nde segare sos sigillos e l'abèrrere.

      Versetto 3: “ E nemos in chelu, nen subra de sa terra, nen suta terra podiat abèrrere su libru, ne lu castiare. »

      Iscritu dae Deus matessi, su libru non podet èssere abertu dae nemos de sas creaturas tzelestes suas o terrenas.

      Versetto 4: “ E aia prantu meda ca non fiat istadu agatadu perunu dinnu de abèrrere su libru o de lu castiare. »

      Giovanni est, comente a nois, una creatura terrena e sas làgrimas suas espressant su sgomento de s'umanidade in cara a sas trampas tiradas dae su diàulu. Paret chi nche nàrgiat: “sena rivelatzione, chie podet èssere sarvadu?” ". Rivelat gasi s'artu gradu tràgicu de ignoràntzia de su suo cuntènnidu, e sa fatale cunsighèntzia sua: sa dòpia morte.

      Versetto 5: “ E unu de sos betzos m'aiat naradu: Non prangais; aco', su leone de sa tribù de Giuda, su pugione de Davide, at bintu pro abèrrere su libru e sos sete sigillos suos. »

      Sos “ betzos ” redenti de sa terra de Gesùs sunt in sa positzione giusta pro artziare su nùmene de Gesùs Cristu a s'in subra de totu sos èsseres bividores. Reconnoschent in issu su domìniu chi issu matessi decrarat de àere retzidu dae su Babbu e de sos èsseres tzelestes in Mt 28,18: “ Gesùs si fiat acurtziadu e aiat faeddadu issos gasi: A mie est istadu dadu ogni podere in chelu e subra de sa terra . Est mirende a s'incarnatzione sua in Gesùs chi Deus aiat ispiradu Giacobbe chi, profetende subra de sos sos fìgios, aiat naradu de Giuda: “ Giuda est unu giòvanu leone. Ses torradu dae sa carneficina, fìgiu meu! Aprigat sos ghenugros, si sdraia comente a unu leone, Comente a una leonessa: chie l'at a fàghere torrare a pesare? S'iscetru no at a èssere remòvidu dae Giuda, nen su bàculu soberanu de intre sos pees suos, fintzas a cando bèngiat Sciloh e sos pòpulos l'ubbidant. Lega s'àinu suo a su toronìlliu e su puddedru de sa sua asina a su toronìlliu mègius; Lava sa beste sua in su binu e su manteddu suo in su sàmbene de s'ua. Sos ogros suos sunt rujos de binu e sos dentes suas sunt biancos de late (Gènesi 49:8-12).” Su sàmbene de s'ua at a èssere su tema de sa “ collida ” annuntziada in Apoc. 14,17-20, profetada fintzas in Isaia 63. In contu de sa “ raighina de Davide ”, leghimus in Is. 11,1-5 : “ Tando unu ramu at a essire dae su truncu de Iesse, e de sas raighinas suas at a nàschere unu pugione. Susu de issu s'at a posare s'Ispìritu de su Sennore: Ispìritu de sapièntzia e de abbistesa, Ispìritu de cussìgiu e a fortza, Ispìritu de connoschimentu e de timoria de su Sennore. At a respirare sa timoria de su Sennore; No at a giudicare de s'aparèntzia, no at a detzìdere pro intesu nàrrere. Ma issu at a giudicare sos pòveros cun giustìtzia, e at a giudicare cun giustìtzia sos pòveros de sa terra; At a corfire sa terra cun sa paràula sua comente cun una verga e cun lu surbo de sas lavras suas at a ochire sos empi. Sa giustìtzia at a èssere sa tzintura de sos costàgios suos, e sa fidelidade sa tzintura de sos suos lombi ”. Sa vitòria de Gesùs subra de su pecadu e subra de sa morte, salàriu suo, li garantit su deretu legale e legìtimu de abèrrere su libru de s'Apocalisse, pro chi sos elettos suos siant avèrtidos e amparados contra sas trampas religiosas mortales chi issu tirat, de su diàulu, pro pro sedurre sos non credentes. Su libru at a èssere duncas de su totu abertu in su su momentu chi at a intrare a vigore su decretu de Daniele 8:14, est a nàrrere sa prima die de beranu de s'annu 1843; mancari s'imperfeta cumprensione sua at a rechèrrere una riconsiderazione in su tempus, finas a su 2018.

      Versetto 6: “ E aia bidu, in mesu de su tronu e intre sos bator èsseres bividores e in mesu de sos sèneghes, un'angione chi era inie comente a immolato. Teniat sete corna e sete ogros, chi sunt sos sete ispìritos de Deus mandados subra de totu sa terra. »

      De notare sa presèntzia de s'Agnello « in mesu de su tronu », ca issu est Deus in sa sua multiforme santificazione, essende in su matessi tempus s'ùnicu Deus creadore, s'arcangelo Michele, Gesùs Cristu Agnello de Deus, e su Santu Ispìritu o “ sete ispìritos de Deus mandados subra de totu sa terra ”. Sas suas “ sete corna ” simbulègiant sa santificazione de sa potèntzia sua e sos sete “ ogros suos ”, sa santificazione de s'ograda sua, chi ispèriat in profundidade sos pensamentos e sas atziones de sas creaturas suas.

      Versetto 7: “ Fiat bènnidu e aiat pigadu su rotolo de sa manu dereta de cussu chi seiat subra de su tronu. »

      Custa iscena acrarit sas paràulas de Apocalisse 1:1: " Apocalisse de Gesùs Cristu, chi Deus l'aiat dadu pro ammustrare a sos suos tzeracos custu chi deviat capitare chitzo , e chi issu aiat fatu connòschere, mandende s'ànghelu suo, a su suo iscrau Giovanni ". Custu messàgiu nche cheret nàrrere chi su càbidu de sa Rivelatzione at a èssere illimitadu ca donadu dae Deus Babbu matessi; e custu pro àere postu susu de issa totu sa beneditzione inditada sua dae sa manu “ dereta sua ”.

      Versetto 8: “ Cando aiat àpidu pigadu su rotolo, sos bator èsseres bividores e sos bintibator sèneghes si prostrarono dae in antis s'Agnello, tenende cadaunu un'arpa e copas dae oro continentes nuscos, chi sunt sas pregadorias de sos santos. »

      Retenimus de custu versetto custa crae simbòlica: “ copas dae oro colme de nuscos, chi sunt sas pregadorias de sos santos ”. Totu sas creaturas tzelestes e terrestres elègidas cun sa fidelidade issoro si prostrano dae in antis su “angione ” Gesùs Cristu pro l'adorare. Sas “ arpas ” simbulègiant s'armonia universale de sa lode e de su cultu colletivu.

      Versetto 9: “ E cantaiant unu càntigu nou, narende: Tue ses dignu de pigare su rotolo e de nd'abèrrere sos sigillos; ca ses istadu ochidu e cun su sàmbene tuo tenes riscattato pro Deus òmines de ogni tribù, limba, pòpulu e natzione; »

      Custu “ càntigu nou ” tzèlebrat sa liberatzione de su pecadu e, in manera temporale, s'iscumparta de sos mandantes de s'abbolotu. Ca ant a iscumpàrrere pro semper petzi a pustis de su cabu finale. Sos redenti de Gesùs Cristu acudint dae ogni orìgine, dae ogni colore e ratza umana, “ de ogni tribù, limba, pòpulu e natzione ”; su chi proa chi lu progeto salvifico est propostu petzi in su nùmene de Gesùs Cristu , segundu cantu decrarat At 4,11-12: “ Gesùs est sa pedra isboligada dae bois chi fraigadas, e chi est devènnida sa printzipale de s'àngulu . Non b'at sarvesa in perunu àteru; ca non b'at perunu àteru nùmene suta de su chelu dadu a sos òmines, mediante su cale devamus èssere sarvados. ". Totus sas àteras religiones sunt duncas trassas illegìtimas e diabòlicos. A diferèntzia de sas farsas religiones, sa bera fide cristiana est organizada dae Deus in modu in manera lògica coerente. Istat iscritu chi Deus no est angenu a nemos; sas bisòngios suos sunt las istaret pro totus sas creaturas suas, e sa sarvesa de issu oferta at tentu unu prètziu chi issu matessi est bènnidu a pagare. Aende sufridu pro custa redentzione, at a sarvare petzi cuddas persones chi at a giudicare dignas de benefitziare de su martìriu suo.

      Versetto 10: “ Los as costituidos unu regnu de satzerdotes pro su deus Nostru, e issos ant a regnare subra de sa terra ”.

      Su Regnu de sos chelos preigadu dae Gesùs at pigadu forma. Retzire “ su deretu a giùighe ”, sos elettos sunt paragonados a sos res segundu Ap.20:4. In sas faina issoro de s'antigu patu, sos “ satzerdotes ” oferiant simbòlicas vìtimas animales pro su pecadu. Durante sos “ milli annos ” de su cabu tzeleste, fintzas sos elettos ant a ammaniare, a traessu de su cabu issoro, sas ùrtimas vìtimas de unu grandu sacrifìtziu universale, chi at a distrùere, in unu corfu solu, totu sas creaturas tzelestes e terrestres rutas. Su fogu de su “istagnu de fogu de sa morte segunda ” los at a eliminare in sa die de su cabu. Est petzi a pustis de custa destruidura chi, rigenerata de Deus, sa terra rinnovada at a acollire sos elettos redenti. Petzi tando cun Gesùs Cristu, su Re de sos res e Sennoras de sos sennores de Ap 19,16, “ ant a regnare subra de sa terra ”.

      Versetto 11: " Apo castiadu e apo intesu sa boghe de medas ànghelos a fùrriu a su tronu, a sos èsseres bividores e a sos sèneghes, e su nùmeru issoro fiat de mìgias de mìgias e mìgias de mìgias. "

      Custu versetto nche presentat, unidos, sos tres grupos de ispetadores chi assistint a sas batallas ispirituales terrenas. S'Ispìritu custa borta mentovat craramente sos ànghelos comente a unu grupu particulare su cale nùmeru est artu meda: “ miriadi de miriadi e mìgias de mìgias ”. Sos ànghelos de su Sennore sunt a su presente combattenti serentes, postos a su servìtziu de sos suos redenti, de sos elettos terrenos suos, chi custoint, amparant e istruiscono in nùmene suo. In sa prima lìnia, custos primos testimòngios de Deus registrant s'istòria individuale e colletiva de sa vida subra de sa terra.

      Versetto 12: “ Aiant naradu a arta boghe: S'Agnello chi est istadu immolato est dignu de retzire potèntzia, richesa, sapièntzia, fortza, onore, glòria e lode. »

      Sos ànghelos aiant assistidu subra de sa terra su ministeru de su capu issoro Michele chi si fiat ispògiadu de totus sos poderes divinos suos pro devènnere s'Òmine perfetu chi aiat ofertu si matessi a su tèrmine de su ministeru suo, comente a sacrifìtziu voluntàriu, a su fine de espiare sos pecados cummìtidos dae sos elettos suos. funtzionàrios. A su tèrmine de s'oferta sua de gràtzia, sos elègidos resuscitati e intrados a s'eternidade promissa, sos ànghelos torrant a su divinu Cristu de Deus, totu sos atributos chi teniat in Michele: “potèntzia, richesa, sapièntzia, fortza, onore, glòria” . e lode. »

      Versetto 13: " E ogni creatura chi est in su chelu, e subra de sa terra, e suta terra, e in su mare, e totu custu chi est inie, los aia intesu nàrrere: A cussu chi seet subra de su tronu e a s'Agnello siat lode, onore, glòria e fortza, in sos sèculos de sos sèculos! »

      Sas creaturas de Deus sunt unànimes. Totus ant amadu sa manifestatzione de s'amore manifestadu suo dae su donu de sa persone sua in Gesùs Cristu. Su progetu pessadu dae Deus est una gloriosa resessida. Sa seletzione sua de sos èsseres amorevoli est acumprida. Su versetto pigat sa forma de su messàgiu de su primu ànghelu de Ap. 14:7: “ Aiat naradu a arta boghe: Timides Deus e dage·li glòria, ca est bènnida s'ora de su cabu suo; e inchinatevi dae in antis cussu chi at fatu su chelu, sa terra, su mare e sas benas de sas abbas ». S'ùrtima seletzione fata dae su 1843 s'est basada subra sa cumprensione de custu versetto. E sos elettos aiant ascurtadu e aiant rispòndidu ripristinende in sa fide cristiana sa pràtica de sa de sete dies de pasu praticada dae sos apòstolos e dischentes de Gesùs finas a s'abbandonu suo de su 7 martzu 321. Su Deus creadore fiat istadu onoradu dae su respetu de su de bator cumandamentos chi est bighinu a su coro suo. Su resurtadu est un'iscena de glòria tzeleste ue totus sas creaturas suas, sighende a sa lìtera su messàgiu de su primu ànghelu de Apoc 14,7, narant: “A Cussu chi seet subra de su tronu e a s'Agnello siat lode, onore , glòria e fortza, in sos sèculos de sos sèculos! ". De notare chi sas paràulas repitent, a su contràriu, sas paràulas tzitadas dae sos ànghelos in su pretzedente versetto 13. De sa sua risurrezione, Gesùs at agatadu sa vida tzeleste sua: sa divina potèntzia “ sua, sa richesa sua e sa sapièntzia sua ”. Subra de sa terra sos ùrtimos inimigos suos l'aiant refudadu “ sa lode, s'onore, sa glòria e sa fortza ” chi li fiant dèvidos comente a Deus creadore. Faghende apellu a sa “ fortza sua ”, a sa fine los aiat derrotadu totus e los aiat incarcadu suta de sos pees suos. In prus, prenas de amore e de gratitudine, paris, sas creaturas santas suas e puru li torrant in manera legìtima sos sùdditos suos de glòria.

      Versetto 14: “ E sos bator èsseres bividores aiant naradu: Amen! E sos betzos si fiant fatos a in antis e si prostrarono ”.

      Sos abitantes de sos mundos puros aprovant custa torradura, narende: “In beridade! Est beru ! » E sos elettos terrenos redenti de s'amore sublimadu si prostrano dae in antis su Deus onnipotente issoro creadore bènnidu a s'incarnare in Gesùs Cristu.

Apocalisse 6: Atores, castigos divinos

e sinnos de sos tempos de s'era cristiana

      Ammentu sa letzione datat in Ap.5: su libru podet èssere abertu petzi cando benit dogadu su “ de sete sigillos ”. Pro fàghere custa abertura, s'elettu de Cristu devet in manera assoluta aprovare sa pràtica de su sàbadu de sa de sete dies; e custu sèberu ispirituale lu cualìficat a retzire de Deus chi l'aprovat, sa sabiduria sua e su suo discernimento ispirituale e profetosu. Gasi, sena chi su testu matessi l'ispetzìfichet, s'elettu at a identificare su “ sigillu de Deus ” mentovadu in Ap. 7,2, cun su “ de sete sigillos ”, chi serrat ancora su libru de s'Apocalisse, e at a assotziare, a custos duos “ sigillos ”, sa de sete dies santificadas in su pasu de Deus. Sa fide faghet sa diferèntzia intre sa lughe e sas tenebre. Gasi, pro chi no aprovat su sàbadu santificadu, sa profetzia at a abarrare unu libru serradu e ermèticu. Diat pòdere reconnòschere tzertos argumentos òvios, ma non at a cumprèndere sas rivelatziones vitales e taglienti chi faghent sa diferèntzia intre sa vida e sa morte. S'importu de su “ de sete sigillos ” at a apàrrere in Ap.8:1-2 ue s'Ispìritu li dat su ruolu de abèrrere su tema de sas “ sete trumbas ”. Como est etotu in sos messàgios de custas “ sete trumbas ” chi at a apàrrere craru su progetu de Deus. Ca su tema de sas trumbas de Apoc.8 e 9 benit, in manera parallela, a cumpletare sas beridades profetadas in sos temas de sas “ lìteras ” de Apoc.2 e 3; ei “ sigillos ”, de Apoc. 6 e 7. S'istrategia divina est aguale a sa chi aiat impreadu pro costruire sa rivelatzione profetosa sua data a Daniele. Essende istadu cualificadu pro custu ufìtziu de s'atzetatzione mea de sa pràtica de su Sabato santificadu e de su sèberu soberanu Suo, s'Ispìritu m'at abertu su libru de sas Rivelatziones Suas aberende su “ de sete sigillos ”. Iscoberimus como s'identidade de sos sigillos “ suos ”.

      Versetto 1: “ Aia castiadu, cando s'Agnello aiat abertu unu de sos sete sigillos, e aia intesu unu de sos bator èsseres bividores nàrrere comente cun boghe de tronu: Benis. »

      Custu primu “ èssere bividore ” designat sa regalità e sa fortza de su “ leone ” de Apocalisse 4:7, segundu Giudici 14:18. Custa boghe de tronu est divina e benit dae su tronu de Deus in Ap.4:5. Est duncas Deus Onnipotente chi faeddat. S'abertura de ogni “ sigillu ” est un'invitu de Deus giradu a mie a bìdere e cumprèndere su messàgiu de sa bisione. Giai Gesùs aiat naradu a Filippo: “ Benis e as a bìdere ” pro l'animare a lu sighire.

      Versetto 2: “ Aia castiadu, e aco' aiat apartu unu caddu biancu. Cussu chi lu caddigaiat teniat un'arcu; li fiat istadu dada una corona, e issu aiat mòvidu vitoriosu e a sa conchista ”.

      Su biancu nd'inditat sa perfeta puresa ; su caddu est s'imàgine de su pòpulu eletu chi ghiat e ammaestra segundu Giacomo 3:3: “ Si pongiamus lu mòssidu in buca a sos caddos pro chi nch'ubbidant, amus a guvernare fintzas totu su corpus issoro ”; s'arcu “ suo ” simbulègiat sas fritzas de sa paràula divina sua; sa corona “ sua ” est “ sa corona de sa vida ” otenta cun su martìriu de issu in manera voluntària atzetadu; sa vitòria sua est istada risoluta finas dae sa creatzione sua de su primu vis-à-vis; sena duda custa descritzione est sa de s'Onnipotente Deus Gesùs Cristu. Sa vitòria finale sua est tzerta ca at giai derrotadu, subra de su Golgota, su diàulu, su pecadu e sa morte. Zaccaria 10:3-4 cunfirma custas imàgines narende: “ S'ira mea est allumada contra sos pastores e apo a punire sas cabras; ca l'Eterno de sos esèrtzitos bìsitat su gama sua, sa domo de Giuda, e nd'at a fàghere su caddu gloriosu suo in batalla; de issu at a essire s'àngulu, dae issu su crau, de issu s'arcu de gherra ; de issu ant a essire paris totu sos capos. » Sa vitòria de su Cristu divinu est istada proclamada dae sa “ santificazione de sa de sete dies ” de sas chidas nostras, de sa creatzione de su mundu; su Sabato, profetende su restu de su “ de sete ” millènnios, mutidu “ milli annos ” in Ap. 20:4-6-7, in su cale, a traessu de sa vitòria sua, Gesùs at a giùghere sos elettos suos pro s'eternidade. S'istitutzione de su sàbadu finas dae sa fundatzione de su mundu terrenu cunfirma custa espressione: “ comintzadu dae binchidore ”. Su sàbadu est su sinnu profetosu e annunciatore de custa vitòria divina e umana contra su pecadu e su diàulu e, comente a tale, est in susu de issu chi Deus fundat totu su programa suo de "santificazione", de custu chi l'apartenet e chi furat su diàulu.

      Versetto 3: “ Cando aiat abertu su segundu sigillu, aia intesu sa segunda creatura bividora nàrrere: Benis ”.

      Sa “ segunda creatura bividora ” si referit a su “ bricu ” de sos sacrifìtzios de Apocalisse 4:7. S'ispìritu de sacrifìtziu aiat animadu Gesùs Cristu e sos beros dischentes suos a sos cales aiat decraradu: “ Si calicunu mi cheret sighire, rinneghi si matessi, pighet sa rughe sua e pighet sa rughe sua .

      Versetto 4: “ E fiat essidu unu àteru caddu, ruju. Cussu chi seiat susu de issu aiat retzidu su podere de dogare sa paghe dae sa terra, pro chi sos òmines si scannassero sos uni sos àteros; e li fiat istadu dada una grandu ispada ”.

      Su “ ruju ”, o “ ruju fogu ”, designat su pecadu animadu dae su Capo Distrutore chi est Satana, a imàgine de su ” Abbadon Apollyon ” de Ap. 9:11; Su “ fogu ” est su mèdiu e su sìmbulu de sa destruidura. Guida fintzas su campu malu suo assentadu dae malos ànghelos rutos e poderes terrenos sedotti e manigiados. Issu est petzi una creatura chi “ retzit ” de Deus “ su podere de dogare sa paghe a sa terra, pro chi sos òmines s'ocant pare ”. Custu atu at a èssere atribuidu a Roma, “ sa prostituta Babilònia sa manna ” in Ap 18,24: “ e ca in issa fiat istadu agatadu su sàmbene de sos profetas, de sos santos e de totus cussos chi fiant istados ochidos subra de sa terra ”. Benit tando identificadu su “ Distrutore ” de sos fideles cristianos e sas vìtimas suas. “ S'ispada ” chi retzit designat su primu de sos bator terrorosos castigos divinos mentovados in Eze.14:21-22: “ Eja, gasi narat su Sennore, YaHWéH: Mancari apo a mandare contra Gerusalemme sos bator terrorosos castigos meos , 'ispada, carestia , bèstias agrestes e pestilèntzias, pro distrùere òmines e bèstias, b'at a àere nointames unu resìduu chi scamperà, chi nd'at a essire, fìgios e fìgias...' .

      Versetto 5: “ Cando aiat abertu su de tres sigillos, aia intesu sa de tres creaturas bividora nàrrere: Benis. Aia castiadu, e aco' aiat apartu unu caddu nieddu. Cussu chi lu caddigaiat teniat in manu una bilantza ”.

      Sa “ de tres creaturas bividora ” est “ s'òmine ” fatu a imàgine de Deus de Apocalisse 4:7. Custu pessonàgiu est imaginàriu, ma costituit sa segunda punitzione divina pro su pecadu segundu Ez.14:20. Agire contra sa dieta de sos òmines, custa borta si tratat de carestia . Durante s'època nostra, at a èssere impostu siat literalmente chi in manera ispirituale. In ambas aplicatziones cumportat cunsighèntzias mortales, ma in su sentidu ispirituale suo de privazione de sa lughe divina, sa dirìgida cunsighèntzia sua est sa morte de sa “ segunda morte ” riservada a sos rutos, in su cabu finale. Su messàgiu de custu de tres cadderis si resumet gasi: ca s'òmine no est prus in imàgine de Deus, ma a cudda de sos animales, lu privo de custu chi li dat sa vida: su nutrimentu carrale suo e su nutrimentu ispirituale suo. Sa bilantza est su sìmbulu de sa giustìtzia, inoghe sa de Deus chi giùdicat sas òperas de fide de sos cristianos.

      Versetto 6: “ E aia intesu una boghe in mesu de sos bator èsseres bividores chi naraiat: Una medida de trigu pro unu dinari e tres medidas de òrgiu pro unu dinari; ma non fàghere calicunu malu a s'ògiu e a su binu ”.

      Custa boghe est sa de Cristu disprezzato e frustradu de s'infedeltà de sos farsos credentes. A paridade de prètziu bidimus una cantidade de trigu inferiore respetu a s'òrgiu . Dae segus custa generosa oferta de òrgiu si cuat unu messàgiu de livellu artu meda ispirituale. Difatis, in Nm 5,15, sa lege presentat un'oferta de “ òrgiu ” pro risòlvere unu problema de gelosia proadu dae su maridu in sos cunfrontos de sa mugere. Duncas leges in minuda, de su totu, custa protzedura descrita in sos versetti dae 12 a 31 si cheres cumprèndere. A sa lughe sua, apo cumpresu chi Deus matessi, s'Isposu in Gesùs Cristu de s'Assemblea, isposa sua , sporge inoghe una denuntzia pro “ suspetu de gelosia ”; su chi at a èssere cunfirmadu dae su mentovu de sas “ abbas amare ” mentovadas in sa “ de tres trumbas ” in Apocalisse 8:11. In su protzedimentu de Nùmeros 5, sa fèmina deviat bufare abba polverosa, sena cunsighèntzia, si innotzente ma, amareggiandosi si culpèvole, at a bènnere corfida dae una maleditzione. S'adultèriu de s'Isposa est istadu denuntziadu in Apoc. 2,12 (mascherato de su nùmene Pergamo: trasgressione de su matrimòniu) e Ap. 2,22, e at a èssere gasi cunfirmadu torra de unu ligàmine istabilidu intre su 3° sigillu e sa 3a trumba . _ Giai in Daniele su matessi acostamentu at giutu Daniele 8 a “cunfirmare” s'identidade romana de su “ piticu corru ” de Dan.7 presentada comente a “ipòtesi”. Custu parallelismu intre Daniele 2, 7 e 8 est istada sa novidade chi m'at permìtidu de proare s'identificatzione romana; custu sa prima borta de s'esistèntzia de s'avventismo. Inoghe in s'Apocalisse sas cosas parent a su matessi modu. Mostru sa panoràmica de s'era cristiana parallela de sos tres temas printzipales, lìteras, sigillos e trumbas. E in s'Apocalisse, su tema de sas “ trumbas ” acumprit su matessi ruolu de Daniele 8 pro su libru de Daniele. Custos duos elementos frunint proas sena sas cales sa profetzia diat ofèrrere petzi su “ suspetu ” chi apo mutidu “ipòtesi” in s'istùdiu de Daniele. Duncas, custas paràulas, " suspetu de gelosia " riveladas in Nm. 5:14, s'àplicant a Deus e a s'Assemblea de Ap. 1 a Ap. 6; posca cun s'abertura de su libru resa possìbile de s'identificatzione de su “ de sete sigillos ” cun sa de sete dies, sàbadu, tema de Ap.7, su “ suspetu de adultèriu ” de s'Assemblea at a bènnere “cunfirmadu” in su tema de sas “ trumbas ” e capìtulos dae 10 a 22 chi lu sighint. S'Ispìritu assignat gasi, in su capìtulu 7, su ruolu de unu logu de dogana, ue bisòngiat otènnere s'autorizatzione a intrare. S'in casu de s'Apocalisse, cudda autoridade est Gesùs Cristu matessi, Deus Onnipotente e Ispìritu Santo. Sa ghenna de atzessu est aberta pro cussu, narat, chi « ascurtat sa boghe mea » , chi m'aberit cando busso a sa ghenna sua (sa ghenna de su coro), e chi chenat cun megus e deo cun issu », segundu Apo .3:20. “ Binu e ògiu ” sunt sos sìmbulos rispetivos de su sàmbene ghetadu dae Gesùs Cristu e de s'Ispìritu de Deus. In prus, sunt ambos impreados pro curare sas fertas. Su cumandu dadu de “ non fàghere issos de su malu ” signìficat chi Deus punit, ma lu faghet comente si siat cun unu mistu de sa Misericòrdia sua. Custu no at a èssere su casu de sas “ sete ùrtimas piaghe ” de s'ira “ sua ” de sas ùrtimas dies terrenas segundu Apocalisse 16:1 e 14:10.

      Versetto 7: “ Cando aiat abertu su de bator sigillos, aia intesu sa boghe de sa de bator creaturas bividora chi naraiat: Benis. »

      Su “ de bator èssere bividore ” est sa “àbbila ” de sa suprema elevazione tzeleste. Annùntziat s'aparitzione de su de bator castigos de Deus: sa mortalidade.

      Versetto 8: “ Aia castiadu, e aco' aiat apartu unu caddu pàllidu. Cussu chi lu caddigaiat si mutiat Morte e s'Ade l'acumpangiaiat. Fiat istadu datu podere issoro subra su bator unu de sa terra, pro distrùere sos òmines cun s'ispada, cun sa carestia, cun sa morte e cun sas bèstias agrestes de sa terra ”.

      S'annùntziu est cunfirmadu, si tratat eja de “ mortas ”, ma in su sentidu suo de mortalidade impostat in punitziones circostanziali. Sa morte corfit totu s'umanidade partinde dae su pecadu originale, ma inoghe petzi “ su bator unu de sa terra ” nd'est corfidu, “ de s'ispada, de sa carestia, de sa mortalidade ” pro maladias epidèmicas, e de sas “ bèstias agrestes ” siat animales chi umanas. Custu “ bator unu de terra ” pigat de mìria infedelmente s'Europa cristiana e sas balentes natziones chi nd'ant a istupare a inghìriu a su sèculu XVI : sos duos continentes americanos e s'Austràlia.

      Versetto 9: " Cando aiat abertu su de chimbe sigillos, aia bidu suta de s'altare sas ànimas de cussas chi fiant istados ochidos a càusa de sa paràula de Deus e de sa testimonia chi aiant rèndidu. "

      Custas sunt sas vìtimas de atziones “bestali” cummìtidas in nùmene de sa farsa fide cristiana. Benit insegnadu dae su regìmene catòlicu romanu papale, giai simbulegiadu in Apocalisse 2:20, de sa fèmina Jezebel a sa cale s'Ispìritu imputat s'atzione de insegnare a sos tzeracos suos o literalmente: “ sos iscraos suos ”. Sunt postos “ suta ”. s'altare », duncas suta de s'amparu de sa rughe de Cristu chi permitet de benefitziare de sa giustìtzia « eterna sua » (cfr Dan. 9,24). Comente at a Inditare Apocalisse 13:10, sos elettos sunt màrtires e mai carnefici, ne assassinos de èsseres umanos. Sos elettos interessados a custu versetto, reconnotos dae Gesùs, l'aiant imitadu fintzas in sa morte comente a màrtires: “ pro sa paràula de Deus e pro sa testimonia chi aiant rèndidu ”; ca sa bera fide est ativa, mai una simpre eticheta in manera farsa rassicurante. Sa testimonia “ issoro ” cunsistiat etotu in su donare sa vida pròpia pro sa glòria de Deus.

      Versetto 10: “ Aiant abboghinadu a grandu boghe, narende: Finas a cando, o Sennore santu e verace, istentet a giudicare e a vengare su sàmbene nostru subra de sos abitantes de sa terra? »

      Non lasciatevi trampare de custa imàgine, ca est petzi su sàmbene ghetadu issoro subra de sa terra chi abbòghinat vindita a sas origras de Deus, comente a aiat fatu su sàmbene de Abele ochidu dae su frade Caino segundu Gen. 4:10: “E Deus aiat naradu : Ite as fatu? Sa boghe de su sàmbene de frade tuo abbòghinat a mie de sa terra. ". Su beru istadu de sos mortos est riveladu in Etc. 9,5-6-10. A banda Enoch, Moses, Elia e sos santos resuscitati pro como de sa morte de Gesùs Cristu, sos àteros “non partètzipant prus a totu custu chi si faghet suta de su sole, ca su pensamentu issoro e sa memòria issoro est pèrdida ”. “ Non b'at nen sabiduria nen cumprensione nen connoschimentu a s'inferru. ca sa memòria issoro est ismentigada ”. Custos sunt sos critèrios ispirados dae Deus in contu de sa morte . Sos farsos credentes sunt vìtimas de sas farsas dotrinas eredadas dae su paganèsimu de su filòsofu gregu Platone, sa cale opinione subra de sa morte no agatat postu in sa fide cristiana fidele a su Deus de sa beridade. Torramus a Platone custu chi l'apartenet e a Deus custu chi l'apartenet: sa beridade subra de totu, e semus lògicos, ca sa morte est s'assolutu opostu de sa vida, e no una noa forma de esistèntzia.

      Versetto 11: “ A cadaunu de issos fiat istadu dada una beste bianca; e fiat istadu naradu issos de restare a discansu ancora  calicunu tempus, fintzas a cando no esseret cumpletu su nùmeru de sos issoro cunservet e de sos frades chi deviant èssere postos a morte comente a issoro .

      Sa “ beste bianca ” est su sìmbulu de sa puresa de sos màrtires chi Gesùs aiat bestidu sa prima borta in Apocalisse 1:13. Sa “ beste bianca ” est s'imàgine de sa giustìtzia imputada sua a tempus de persecutzione religiosa. Su tempus de sos màrtires andat in su tempus de Gesùs finas a su 1798. A sa fine de custu perìodu, segundu Ap.11,7, " sa bèstia chi àrtziat dae s'isprofundu ", sìmbulu de sa Rivolutzione frantzesa e de sos terrores àteos suos de su 1793 e 1794, at a pònnere fine a sas persecutziones organizadas dae sa monarchia e de su pabadu catòlicu, issos matessi designados comente a “ bèstia chi àrtziat dae su mare ” in Apo.13,1. A pustis de su massacru rivolutzionàriu, in su mundu cristianu at a bènnere instaurada sa paghe religiosa. Leghimus ancora: « Posca fiat istadu naradu issos chi abarrarent immòbiles ancora pro unu pagu, fintzas a cando fossas cumpletu su nùmeru de sos issoro cunservet e de sos frades chi deviant èssere postos a morte comente a issoro» . Su pasu de sos mortos in Cristu at a sighire finas a sa torrada gloriosa sua finale. Suponende chi su messàgiu de custu “ de chimbe sigillos ” siat indiritzadu a sos protestantes pessighidos dae s'incuisitzione papale catòlica de s'època de sa “ Tiatira ”, su tempus de s'ucisione de sos elettos at a sessare a càusa de s'atzione rivolutzionària frantzesa chi s'at a acumprire chitzo, intre su 1789 e su 1798, distruende su podere cravosu de sa coalitzione de su pabadu e de sa monarchia frantzesa. Su “ de ses sigillos ” chi s'at a abèrrere at a pertocare duncas custu regìmene rivolutzionàriu frantzesu chi Apoc 2,22 e 7,14 mutint “ mannu tribolazione ”. In s'imperfetzione dotrinale chi la caraterizat, sa fide protestante at a èssere vìtima fintzas de s'intolleranza de su regìmene rivolutzionàriu àteu. Est a traessu de s'atzione sua chi s'at a cròmpere su nùmeru de cussos chi deviant èssere postos a morte.

      Versetto 12: “ Apo castiadu cando aiat abertu su de ses sigillos; e b'est àpidu unu grandu terremotu, su sole fiat devènnidu nieddu comente a unu sacu, totu sa luna fiat devènnidu comente a sàmbene .

      Su “ terremotu ”, dadu comente a sinnu de su tempus de su “ 6° sigillu ” , permitet de collocare s'atzione sàbadu 1 santandria 1755 a inghìriu a sas oras 10.00. Su tzentru geogràficu suo era sa tzitade artamente catòlica de Lisbona in cale b'aiat 120 crèsias catòlicas. Deus aiat inditadu gasi sos bersàllios de s'ira sua chi custu “ terremotu ” aiat profetadu fintzas in imàgine ispirituale. S'atzione profetada s'at a acumprire in su 1789 cun s'abbolotu de su pòpulu frantzesu contra sa monarchia sua; Deus aende cundennadu issa e s'alleadu pabadu suo catòlicu romanu, ambos corfidos a morte in su 1793 e 1794; datas de sos “duos Terrores rivolutzionàrios”. In Ap.11:13 s'atzione rivolutzionària frantzesa est paragonada a unu “ terremotu ”. Podende datare sas atziones mentovadas, sa profetzia devenit prus pretzisa. “… su sole fiat devènnidu nieddu comente a unu sacu de crine de caddu ”, su 19 maju 1780, e custu fenòmenu isperimentadu in Nord Amèrica aiat retzidu su nùmene de “die iscura”. Fiat una die sena calicuna lughe solare chi profetaiat fintzas s'atzione acumprida dae s'ateismu rivolutzionàriu frantzesu contra sa lughe de sa paràula iscrita de Deus inoghe simbulegiada dae su “sole ” ; sa Sacra Bìbbia fiat istadu brusiada in autodafé. " Totu sa luna fiat devènnidu comente a sàmbene ", a sa fine de custa die iscura, sas spesse nues aiant riveladu sa luna in unu marcadu colore ruju. A traessu de custa imàgine, Deus aiat cunfirmadu su destinu riservadu a s'acampamentu papale-beru de sas tenebre, intre su 1793 e su 1794. Su sàmbene issoro at a èssere abbondantemente ghetadu dae sa lama affilata de sa ghigliottina rivolutzionària.

      Nota : In Apocalisse 8:12, corfende " su tres unu de su sole, su tres unu de sa luna e su tres unu de sos isteddos ", su messàgiu de sa " de bator trumbas " at a cunfirmare su fatu chi sas vìtimas de sos rivolutzionàrios ant a èssere beros eletos e rùidos refudados dae Deus in Gesùs Cristu. Custu cunfirma fintzas su significadu de su messàgiu de su “ de chimbe sigillos ” chi apamus in pessu chi bidu. Est a traessu de s'atzione de s'ateismu chi s'ant a acumprire sas ùrtimas ucisiones de sos fideles eletos.

      Versetto 13: “ E sos isteddos de su chelu aiant rùidu subra de sa terra, comente a cando una figu, scosso de unu forte bentu, ghetat bia sas figus birdes suas. »

      Custu de tres sinnos de sos tempos, custa borta tzeleste, si fiat acumpridu literalmente su 13 santandria 1833, visìbile in totus sos Istados Unidos intre mesunote e sas 5 de su mangianu. Ma comente a su sinnu pretzedente, annuntziaiat un'eventu ispirituale de mannària inimmaginabile. Chie diat àere pòdidu contare su nùmeru de custos isteddos chi ruiant a forma de paràcua subra de totu l'istèrrida de su chelu de mesunote finas a sas 5 de su mangianu? Custa est s'imàgine chi Deus nche dat   ruta de sos credentes protestantes in su 1843, cando fiant istados vìtimas de s'intrada in vigore de su decretu de Daniele 8:14. Intre su 1828 e su 1873, s'atzione de su riu “Tigre” (Dan.10:4), nùmene de sa bèstia chi ochit sos òmines, est gasi cunfirmada in Dan.12:5 a 12. In custu versetto sas imàgines de sa “figu” fidelidade de su pòpulu de Deus, francu chi custa fidelidade est posta in discussione de s'imàgine de sas “ figus birdes ” ghetadas subra de sa terra. A su matessi modu, sa fide protestante fiat istadu acollida dae Deus cun riservas e cunditziones provisòrias, ma su disprètziu pro sos messàgios profetosos de William Miller e su refudu de sa restauratzione de su sàbadu nd'aiant determinadu sa ruta in su 1843. Fiat istadu a traessu de custu refudu chi sa “figu ” aiat abarradu “ birde ”, refudende·si de madurare atzetende sa lughe de Deus, at a mòrrere. At a abarrare in custu istadu, rùida dae sa gràtzia de su Sennore, finas a su momentu de sa torrada gloriosa sua, in su 2030. Ma atentzione, cun su refudu suo de sas ùrtimas lughes, de su 1994, s'avventismo ufitziale est devènnidu "fintzas cuddu " , una “ figu birde ” destinada a mòrrere duas bias.

      Versetto 14: “ Su chelu si fiat retiradu comente a una pergamena chi s'arrotola; e totu sos montes e sas ìsulas fiant istados iscostiados dae sos logos issoro. »

      Custu terremotu est custa borta universale. In s'ora de s'aparitzione gloriosa sua, Deus scuoterà sa terra e totu custa chi cuntenet in sos òmines e in sos animales. Custa atzione at a acontèssere pro como de sa “ de sete de sas sete ùrtimas piaghe de s'ira de Deus ”, segundu Apocalisse 16:18. At a èssere pro sos beros eletos s'ora de s'issas risurrezione, “ sa prima ”, cudda de sos “ biados ”, segundu Ap. 20,6.

      Versetto 15: “ Sos res de sa terra, sos mannos, sos capos militares, sos ricos, sos balentes, totu sos iscraos e sos lìberos, si cuaiant in sas concas e in sas rocas de sos montes. »

      Cando su Deus Creadore aparit in totu sa glòria sua e potèntzia, perunu podere umanu podet resistire e perunu amparu podet amparare sos inimigos suos de sa giusta ira sua. Custu versetto l'inditat: sa giustìtzia de Deus ispramat totu sas categorias culpèvoles de s'umanidade.

      Versetto 16: “ E aiant naradu a sos montes e a sas rocas: Ruides a susu de nois e cuade·nos de sa cara de Cussu chi seet subra de su tronu e de s'ira de s'Agnello; »

      Est s'angione matessi chi seet subra de su tronu divinu, ma in custa ora no est prus s'angione immolato chi si presentat issos, est su “ Re de sos res e Sennoras de sos sennores ” chi benit a incarcare sos inimigos atuales suos.

      Versetto 17: “ Ca sa grandu die de s'ira sua est lòmpidu, e chie at a pòdere resistire? »

      Su disafiu est difatis sa de “ susistere ”, est a nàrrere de subravìvere a pustis de s'interventu giuditziàriu de Deus.

      Cussos chi ant a pòdere “ subravìvere ” in custa ora terrorosa sunt cussas chi istaiant pro mòrrere, segundu su pranu de su decretu domenicale mentovadu in Ap 13,15, segundu su cale sos osservadores de su santu sàbadu divinu deviant èssere annichilados sa terra. Benit ispiegadu su terrore de cussos chi istaiant pro los ochire, riveladu in su versetto pretzedente. E gasi cussos chi ant a resèssere a subravìvere in sa die de sa torrada in sa glòria de Gesùs Cristu ant a èssere su tema de Apoc.7, in cale Deus nch'at a rivelare ala de su progetu suo chi los pertocat.

Apocalisse 7: Avventismo de sa de sete dies

segliadas cun su sigillu de Deus: su sàbadu

      Versetto 1: “ A pustis de custu aia bidu bator ànghelos a sa ritza a sos bator àngulos de sa terra; Aiant tratentu sos bator binti de sa terra, gasi chi perunu bentu surbaiat subra de sa terra, nen subra de su mare, nen subra de calicunu àrbore. »

      Custos “ bator ànghelos ” sunt sos ànghelos tzelestes de Deus impinnados in un'atzione universale simbulegiada dae sos “ bator àngulos de sa terra ”. Sos “ bator binti ” simbulègiant gherras, cuntierras universales; benint gasi “ frenados ”, impedidos, blocados, su chi si traduit in sa paghe religiosa universale. Su “ mare ” sìmbulu de su catolitzèsimu e sa “terra ” sìmbulu de sa fide riformada sunt in paghe intre issas. E custa paghe pertocat fintzas “ s'àrbore ”, imàgine de s'òmine comente a indivìduu. S'istòria nch'insegnat chi custa paghe fiat istadu imposta dae s'indebilitada de su pòdere papale incarcadu dae s'ateismu natzionale frantzesu intre su 1793 e su 1799, data in cale aiat mortu Papa Pio VI detentu in su càrtzere de sa Biddighedda a Valence-sur-Rhône, ue so naschidu e torro a sètzere. Custa atzione est atribuida a sa “ bèstia chi àrtziat dae sos isprofundos ” in Apocalisse 11:7. Est fintzas mutida sa “ de bator trumbas ” in Apocalisse 8:12. A pustis de issa, in Frantza, su regìmene imperiale de Napoleone I, simbulegiadu dae “ un'àbbila ” in Apo. 8:13, at a mantènnere s'autoridade sua subra de sa religione catòlica riabilitata de su Cuncordadu.

      Versetto 2: “ E aia bidu unu àteru ànghelu pesare cara a su sole naschente, giughende su sigillu de su Deus bividore; aiat abboghinadu a grandu boghe a sos bator ànghelos a sos cales fiat istadu dadu de iscalabrare sa terra e su mare, e aiat naradu :

      Su “ sole naschente ” si referiat a Deus chi bisitaiat sa gama terrena sua in Gesùs Cristu in Luca 1:78. Su “ sigillu de su Deus bividore ” aparit in s'acampamentu tzeleste de Gesùs Cristu. Cun " forte boghe " chi cunfirmat s'autoridade sua, s'ànghelu impartisce un'òrdine a sas potèntzias angeliche demonìacas universales chi ant retzidu autorizatzione de Deus " de nòghere ", a sa " terra " e a su " mare ", a sos protestantes fide e a sa fide catòlica romana. Custas interpretatziones ispirituales no impedint un'aplicatzione literale chi at a pertocare “ sa terra, su mare e sos àrbores ” de sa creatzione nostra; ite chi diat èssere difìtzile de evitare cun s'impreu de sas armas nucleares a su tempus de sa “ de ses trumbas ” de Apocalisse 9:13-21.

      Versetto 3: “ Non faghides calicunu malu a sa terra, ne a su mare, ne a sos àrbores, fintzas a cando no amus a àere segliadu sos cherbeddos de sos tzeracos de su deus Nostru. »

      Custa minuda nche permitet de collocare su cumintzu de s'atzione de su suggellamento de sos elettos de su beranu de su 1843 a s'atòngiu de su 1844. Fiat istadu a pustis de su 22 santugaine 1844 chi su primu avventista, su capitanu Joseph Bates, fiat istadu suggellato adotende, in manera individuale, su pasu sabàticu de sa de sete dies. Chitzo at a bènnere imitadu, in manera graduale, dae totus sos sos frades e sorres avventisti de su momentu. Su suggellamento aiat comintzadu a pustis de su 22 santugaine 1844 e diat èssere sighidu pro sos “ chimbe meses ” profetados in Apocalisse 9:5-10; “ chimbe meses ” o 150 annos beros segundu su còdighe die-annu de Ezé.4:5-6. Custos 150 annos fiant istados profetados pro sa paghe religiosa. Sa paghe instaurada at favoridu sa proclamatzione e s'isvilupu universale de su messàgiu “Avventista de su Settimo Die”, rapresentadu oe in totu sos paisos otzidentales e in totue possìbile. Sa missione avventista est universale e, comente a tale, dipendet petzi de Deus. Issa non tenet duncas nudda de retzire de sas unas àteras cunfessiones cristianas e devet, pro èssere biada, s'afidare petzi a s'ispiratzione donada dae Gesùs Cristu, suo tzeleste Capo de sos capos, chi dat s'abbistesa de sa letura de sa “Sacra Bìbbia”; sa Bìbbia, sa paràula iscrita de Deus chi rapresentat sos duos “ testimòngios suos ” in Apoc.11:3. Comintzadu in su 1844, su tempus de paghe garantidu dae Deus at a acabare in s'atòngiu de su 1994 comente at a dimustrare s'istùdiu de Ap.9.

      Nota importante in contu de su “sigillu de Deus”: su sàbadu de petzi no est sufitziente a giustificare su ruolu suo de “ sigillu de Deus ”. Su suggellamento ìmplicat chi siat acumpangiadu dae sas òperas ammaniadas dae Gesùs pro sos santos suos: s'amore a sa beridade e a sa beridade profetosa , e sa testimonia de su frutu presentada in 1 Cor.13. Medas de cussos chi osservant su sàbadu sena satisfàghere custos critèrios l'ant a abbandonare cando at a apàrrere sa minetza de morte pro sa pràtica sua. Su sàbadu non s'eredat, est Deus chi lu donat a s'elettu, comente a sinnu chi l'apartenet . Segundu Eze.20:12-20: “ Apo datu issoro fintzas sos sàbados meos comente a unu sinnu intre mene e issoro, pro chi reconnoscant chi deo so su Sennore chi los santìficat…/…Santìficat sos sàbados meos e pro chi siant unu sinnu intre mene e tene, de su cale fatzat a reconnòschere chi deo so su Sennore, deus Tuo . ". Sena contraìghere cantu in pessu chi naradu, ma antis cunfirmende·lu, legamus in 2 Tim.2,19: « Nointames su sòlidu fundamentu de Deus abarrat saldu, cun custas paràulas chi las serbint de sigillu : Su Sennore connoschet sos chi apartenent a issu ; e: Cale si siat invocat su nùmene de su Sennore s'istèsiet de s'ingiustìtzia. »

      Versetto 4: " E aia intesu su nùmeru de cussos chi fiant istados segliados, centoquarantaquattromila, de totu sas tribùs de sos fìgios de Israele: "

      S'apòstolu Pàule at dimustradu in Rm 11, a traessu de un'imàgine, chi sos paganos mudados sunt innestati subra de sa raighina de su patriarca Abramo a su cale sos ebreos afirmant de èssere. Sarvados dae sa fide, comente a issu, custos paganos mudados sunt un'estensione ispirituale de sas 12 tribùs de Israele. S'Israele carrale, su cale signo era sa circoncisione, aiat rùidu, cunsignadu a su diàulu, pro su refudu suo de su Messia Gesùs. Sa fide cristiana ruta in s'apostasia de su 7 martzu 321 est fintzas un'Israele ispirituale rùidu dae cudda data. Inoghe, Deus nche presentat un'autènticu Israele ispirituale de issu beneitu partinde dae su 1843. Si tratat de un'Israele chi giughet dae in antis sa missione universale de s'Avventismo de sa de sete dies. E giai su nùmeru mentovadu, “ 144.000 ”, mèritat un'acrarimentu. Non faghet a pigare lu a sa lìtera, ca aende paragonadu sa posteridade de Abramo a sos « isteddos de su chelu », su nùmeru paret tropu piticu. Pro su Deus creadore, sos nùmeros faeddant tantu cantu sas lìteras. Est tando chi devamus cumprèndere chi su tèrmine " nùmeru " in custu versetto non devet èssere interpretadu comente a una cantidade numèrica, ma comente a unu còdighe ispirituale chi designat unu cumportamentu religiosu chi Deus beneighet e distinghet (chi santìficat). Duncas “ 144.000 ” s'ispiegat gasi: 144 = 12 x 12, e 12 = 7, su nùmeru de Deus + 5, su nùmeru de s'òmine = alleàntzia intre Deus e s'òmine. Su cubu de custu nùmeru est su sìmbulu de su primore e su suo cuadradu, su de sa superfìtzie sua. Custas proportziones ant a èssere sas de sa noa Gerusalemme descrita in Ap.21:16 in unu còdighe ispirituale. Su tèrmine “ milli ” chi sighit simbulègiat una moltitudine innumerevole. Difatis “ 144.000 ” signìficat una moltitudine de òmines redenti perfetos chi ant istrintu un'alleàntzia cun Deus. Custu riferimentu a sas tribùs de Israele non nche devet ispantare ca Deus no at abbandonadu su progetu suo nointames sos sutzessivos fallimentos de sas alleàntzias suas cun sos òmines. Su modellu ebràicu presentadu a pustis de s'èsodu de s'Egitu non s'estendiat a Cristu sena resone. E a traessu de sa beridade cristiana sua e su respetu pro totus sos cumandamentos suos, inclùdidu su de su sàbadu in particulare, e sas ordinàntzias morales suas, sanitàrias e de àteru tipu restauradas, Deus agatat, in su fidele avventismo dissidente de sas ùrtimas dies, su modellu de Israele cunforme a s'ideale suo. Agiunghimus chi in su testu de su 4° cumandamentu , Deus narat de su sàbadu a sos elettos Suos: “ Tenes ses dies pro fàghere totu su traballu tuo … ma su 7° est sa die de YaHWéH, su deus Tuo”. Resurtat chi la sumat de 6 dies de 24 oras dat unu totale de 144 oras. Podimus duncas dedurre chi sos 144.000 segliados sunt fideles osservadores de custa ordinàntzia divina. Sa vida issoro est scandita de custu respetu de sas ses dies autorizados pro sos traballos seculares issoro. Ma sa 7° die onorant su pasu santificadu ogetu de custu cumandamentu. Su caràtere ispirituale de custa Israele “avventista” at a èssere dimustradu in sos versetti dae 5 a 8 chi sighint. Sos nùmenes de sos patriarcas ebreos mentovados non sunt sos chi assentaiant s'Israele carrale. Cussos chi Deus at seletzionadu sunt inie petzi pro giùghere unu messàgiu cuadu in sa giustificatzione de s'orìgine issoro. Comente sos nùmenes de sas “ sete assembleas ”, fintzas cuddos de sas “ dòighi tribùs ” giughent unu dòpiu messàgiu. Sa prus simpre est rivelada dae sa tradutzione issoro. Ma sa prus rica e cumplessa si basat subra sas decraratziones de cada mama cando giustìficat s'assegnatzione de unu nùmene a su fìgiu pròpiu.

      Versetto 5: “ de sa tribù de Giuda, dodicimila segliados; de sa tribù de Ruben, dodicimila; de sa tribù de Gad, dodicimila; »

      Pro ogni nùmene, su nùmeru “ dodicimila segliados ” signìficat: una moltitudine de òmines alleados de Deus segliados dae su Sabato.

      Giuda : Siat lode a YaHWéH; paràulas maternas de Gen.29,35: “ Loderò YaHWéH ”.

      Ruben : Apo a bìdere unu fìgiu; paràulas maternas de Gen.29,32: “ YaHWéH at bidu s'umiliatzione mea ”

      Gad : Cuntentesa; paràulas maternas de Gen. 30,11: “ Chi cuntentesa! »

      Versetto 6: “ de sa tribù de Aser, dodicimila; de sa tribù de Neftali dodicimila; de sa tribù de Manasse, dodicimila; »

      Pro ogni nùmene, su nùmeru “ dodicimila segliados ” signìficat: una moltitudine de òmines alleados de Deus segliados dae su Sabato.

      Asher : Ditzosu: paràulas maternas de Gen.30,13: “ Comente so ditzosu! »

      Neftali : Chertu: paràulas maternas de Gen. 30,8: “ Apo lutadu in manera divina contra sorre mea e apo bintu ”.

      Manasse : Ismentigare: paràulas paternas de Gen. 41,51: “ Deus m'at fatu ismentigare totus sas tristuras meas ”.

      Versetto 7: “ de sa tribù de Simeone, dodicimila; de sa tribù de Levi, dodicimila; de sa tribù de Issacar, dodicimila; » Pro ogni nùmene, su nùmeru “ dodicimila segliados ” signìficat: una moltitudine de òmines alleados de Deus segliados dae su sàbadu.

      Simeone : Ascurtat: paràulas maternas de Gen.29,33: “ YaHWéH at intesu chi non fia amadu ”.

      Levi : In allegadu: paràulas maternas de Gen. 29,34: “ Pro custa borta maridu meu s'at a atacare a mie ”.

      Issacar : Salàriu: paràulas maternas de Gen. 30,18: “ Deus m'at dadu s'istipèndiu meu ”.

      Versetto 8: “ de sa tribù de Zabulon, dodicimila; de sa tribù de Giuseppe, dodicimila; de sa tribù de Beniamino, dodicimila segliados. »

      Pro ogni nùmene, su nùmeru “ dodicimila segliados ” signìficat: una moltitudine de òmines alleados de Deus segliados dae su sàbadu.

      Zabulon : Abitòriu: paràulas maternas de Gen. 30,20: “ Custa borta maridu meu at a istare cun megus ”.

      Giuseppe : Dogat (o agiunghet): paràulas maternas de Gen. 30,23-24: “ Deus at dogadu su meu vituperio… / (… YaHWéH m'agiungat unu àteru fìgiu) ”

      Beniamino : Fìgiu de dereta: paràulas maternas e paternas de Gen. 35,18: “ E mentras istaiat pro rèndere s'ispìritu ca fiat morende, l'aiat dadu nùmene Ben-oni (Fìgiu de su dolore meu) ma su su babbu l'aiat mutidu Beniamino (Fìgiu de sa Dereta).

      Custos 12 nùmenes, paràulas maternas e paternas, espressant s'esperièntzia bìvida dae s'ùrtima assemblea de sos avventisti seberados dae Deus; “ S'isposa aiat ammaniadu ” Cristu pro s'isposu Suo in Apocalisse 19:7. Suta de s'ùrtimu nùmene presentadu, su de “ Biamino ”, Deus profetat sa situatzione finale de su suo Eletto, minetzadu de morte de òmines rebellos. Su càmbiu de nùmene impostu dae su babbu, Israele, profetat s'interventu de Deus in praghere de sos elettos suos. Su gloriosa torrada sua bortat sa situatzione. Cussos chi istaiant pro mòrrere benint glorificados e giutos in chelu ue s'unint a Gesùs Cristu, s'onnipotente e gloriosu Deus creadore. S'espressione “Fìgios de sa dereta” assumet totu su significadu profetosu suo: sa dereta era sos Elègidos, o ùrtimu Israele ispirituale, e sos sos fìgios, sos elègidos redenti chi l'assentant. In prus, custas sunt sas berbeghes postas a sa dereta de su Sennore (Matteo 25:33).

      Versetto 9: “ A pustis de custu aia castiadu, e aco' b'aiat una grandu truma, chi nemos podiat contare, de ogni natzione, tribù, pòpulu e limba. Istaiant dae in antis su tronu e dae in antis s'Agnello, bestidos de bestes biancas e cun ramos de palma in manu. »

      Custa “ grandu truma, chi nemos podiat contare ” cunfirma sa natura simbòlica in manera ispirituale codificada de sos “ nùmeros ” “144.000” e “12.000” tzitados in sos versetti pretzedentes. In prus si referit a sa posteridade de Abramo cun s'espressione: « nemos los at a pòdere contare »; cantu a sos “ isteddos de su chelu ” chi Deus l'aiat ammustradu narende: “ tale at a èssere sa discendèntzia tua ”. Sas orìgines issoro sunt plùrimas, de ogni natzione, de ogni tribù, de ogni pòpulu, de ogni limba e de ogni època. Nointames, su tema de custu capìtulu pigat de mìria in particulare s'ùrtimu messàgiu avventista de s'universalidade donada dae Deus. Bestint “ bestes biancas ” ca fiant prontos a mòrrere màrtires, essende cundennados a morte de unu decretu promulgadu dae sos ùrtimos rebellos segundu Apocalisse 13:15. Sas “ palmas ” tentas in sas manos issoro simbulègiant sa vitòria issoro contra su campu de sos peccatori.

      Versetto 10: “ E aiant abboghinadu a grandu boghe, narende: Sa sarvesa apartenet a su Deus sèidu nostru subra de su tronu e a s'Agnello. »

      S'atzione èvocat su cuntestu de sa torrada in sa glòria de Gesùs Cristu, in parallelu cun sa descritzione de sas reatziones de su campu rebellu descrita in Ap. 6:15-16. Inoghe sas osservatziones de sos elettos sarvados sunt su giustu contràriu de cuddas de sos rebellos. Lungi de su los assustare, sa torrada de Cristu los allegrat, los incoragit e los sarvat. Sa pregonta posta dae sos rebellos “ Chie sopravviverà?” » retzit inoghe sa risposta sua: sos avventisti chi sunt abarrados fideles a sa missione chi Deus tenet issos afidadu finas a sa fine de su mundu, a arriscu de sa vida, si netzessàriu. Custa fidelidade si fundat subra de s'atacamentu a su respetu de su santu sàbadu santificadu dae Deus finas dae sa fundatzione de su mundu e subra de s'amore manifestadu pro sa paràula profetosa sua. Custu est tantu prus beru in cantu issos oramai ischint chi su sàbadu profetat su grandu pasu de su de sete millènnios in su cale, vitoriosos a pustis de Gesùs Cristu, ant a pòdere intrare retzende sa vida eterna promissa in su nùmene suo.

      Versetto 11: “ E totu sos ànghelos istaiant a fùrriu a su tronu e a sos sèneghes e a sos bator èsseres bividores; e si prostrarono cun sa cara dae in antis su tronu, dae in antis Deus ,

      S'iscena chi nche benit presentada èvocat s'intrada in su grandu pasu tzeleste de Deus. Agatamus imàgines de sos capìtulos 4 e 5 chi tratant custu tema.

      Versetto 12: “ narende: Amen! Lode, glòria, sapièntzia, rendimentu de gràtzias, onore, potèntzia e potèntzia siant in su deus Nostru in sos sèculos de sos sèculos. Amen! »

      Ditzosos de custa bella concrusione de s'esperièntzia de sa sarvesa terrena, sos ànghelos espressant sa ditza issoro e s'issoro gratitudine cara a su Deus de bonidade chi est su nostru Creadore, issoro, nostru, Cussu chi at pigadu s'initziativa in sa redentzione de sos pecados de sos elettos terrenos. , benende a s'incarnare in sa debilesa de sa petza umana, pro subire una morte atroce recherta dae sa giustìtzia sua. Custas moltitudini de ogros invisìbiles sighiant totu sas fases de custu disinnu de sarvesa e si meravigiaiant de sa sublime manifestatzione de s'amore de Deus. Sa prima paràula chi narant est “ Amen!” In beridade ! Est beru ! Ca Deus est su Deus de sa beridade, su Vero. Sa segunda paràula est “ su ”. lode ” fiat fintzas su primu nùmene de sas 12 tribùs: “ Giuda ” = Lode. Sa de tres paràulas est “ su ”. glòria » e Deus in manera giusta s'apessamentat de sa glòria sua ca l'at a ammentare in Apo 14,7 pro l'esigire, in su tìtulu de ùnicu Deus creadore, de cussos chi rivendicant sa sarvesa sua de su 1843. Sa de bator paràulas est “sapièntzia ” . . S'istùdiu de custu documentu mirat a lu fàghere iscobèrrere a totus sos funtzionàrios eletos suos. Custa sabiduria divina andat in prus de s'imaginatzione nostra. Finezza, giogos mentales, totu est inie in formadu divinu. Quinto benit su “ ringratziamentu ”. Est sa forma religiosa de su ringratziamentu chi si realizat in paràulas e òperas santas. A su de ses logos b'at “onore”. Custu est custu cun cale sos rebellos tenent frustradu in manera majore Deus. L'aiant tratadu cun disprètziu disafiende sa voluntade rivelada sua. A su contràriu, sos elettos l'ant cuntzèdidu, in sa medida de sas possibilidade issoro, s'onore chi l'est in manera legìtima dèvidu. In su sete unu e in s'oto unu benint “ pòdere e fortza ”. Custos duos vìnculos fiant netzessàrios pro aterrare sos tirannos de sa terra, pro incarcare sos rebellos arroganti mentras ancora guvernaiant sa terra. Sena custu podere e custa fortza , sos ùrtimos elègidos diant èssere mortos comente a tantos unos àteros màrtires durante s'era cristiana.

      Versetto 13: “ E unu de sos sèneghes, rispondende, m'aiat naradu: Sos chi sunt bestidos de bestes biancas, chie sunt e dae ue benint? »

      Sa pregonta posta cheret nche rivelare sa particularidade de su sìmbulu de sas “ bestes biancas ” in relatzione a sas bestes “ biancas ” de Apoc. 3,4 e a su “ linu fine ” chi designat, in Apoc. 19,8, “ siant sas òperas giustas de sos santos ” de sa “ isposa preparada ” de su tempus de sa fine , su fidele avventismo de sa fine prontu pro su rapimentu suo in chelu.

      Versetto 14: “ L'apo naradu: Sennore meu, tue l'ischis. E m'aiat naradu: Custos sunt sos chi benint dae sa manna tribolazione; ant sabunadu sas bestes issoro e las ant rèndidas biancas in su sàmbene de s'angione. »

      sas “ bestes biancas ” bestidas dae tzertos betzos, Jean podet, difatis, isperare in una risposta de unu de issos. E arribbat sa risposta abetada: “ Sunt sos chi benint dae sa manna tribolazione ”, est a nàrrere sos elègidos, vìtimas e màrtires de sas gherras de religione e de s'ateismu comente a nche rivelat su “ 5° sigillu ”, in Apoc.6:9-11: “ A cadaunu de issos fiat istadu dada una beste bianca; e fiat istadu issoro naradu chi restarent a discansu ancora  calicunu tempus, fintzas a cando no esseret cumpletu su nùmeru de sos issoro cunservet e de sos frades chi deviant èssere postos a morte comente a issoro. » In Apoc.2:22, sa “ manna tribolazione ” designat s'eccidio de su regìmene rivolutzionàriu àteu frantzesu acumpridu intre su 1793 e su 1794. A cunfirma, in Apoc.11:13, leghimus: “… sete mìgia òmines fiant istados ochidos in custu terremotu ”; “ Sete ” pro religiosu e “ milli ” pro moltitudine. Sa Rivolutzione frantzesa est comente a unu terremotu chi ochit fintzas sos tzeracos de Deus. Ma custa “ manna tribolazione ” fiat istadu petzi una prima forma de custu cumprimentu. Sa segunda forma sua at a èssere acumprida dae sa “ 6a trumba ” de Rev.9, una sottigliezza de su montaggio in Rev.11 at a rivelare custu fatu. Moltitudini de cristianos infedeli ant a bènnere postos a morte durante sa De tres Gherras Mundiales, chi sa “ 6a trumba ” simbulègiat e cunfirma. Ma de su 1843, Deus at seletzionadu sos elettos chi santìficat e sos ùrtimos chi ponet a banda sunt tropu pretziosos a sos ogros suos pro èssere distrùidos. Los ammàniat a s'ùrtima testimonia de s'istòria de sa sarvesa terrena; una testimonia de fidelidade chi l'ant a rèndere abarrende fideles a sa de sete dies suas, fintzas cando minetzadu de morte de su campu rebellu. Custa proa finale de su pranu de Deus est rivelada in su messàgiu cunsignadu a " Filadèlfia " in Apoc.3:10 e in Apoc.13:15 (decretu de mortas). Pro Deus s'intentzione balet s'atzione, e in sa medida in cale, postos a sa proa, atzetant s'arriscu de sa morte, benint dae Lui assimilados a su grupu de sos màrtires e li benit gasi atribuida sa “beste bianca”, beros màrtires . Ant a isfugire a sa morte petzi gràtzias a s'interventu salvifico de Gesùs Cristu. In custa ùrtima proa, a pustis de sa segunda " manna tribolazione ", mediante sa testimonia de sa fidelidade issoro, issos, ateretantu, " ant a sabunare sas bestes issoro e sas imbiancheranno in su sàmbene de s'angione ", abarrende fideles finas a sa fine. ant a èssere minetzados. A su tèrmine de custa ùrtima proa de fide, su nùmeru de cussos chi ant a mòrrere gasi màrtires at a èssere cumpletu e su “ pasu ” mortale de sos santos màrtires de su “ de chimbe sigillos ” at a acabare cun s'issoro risurrezione. De su 1843 e mescamente de su 1994, l'òperat de santificazione printzipiada dae Deus la rendet inùtile, sa morte de su beru eletu abarradu biu e fidele finas a s'ora de su torrada sua e sa fine de su tempus de gràtzia chi la pretzedet la rendet galu prus inùtile.

      Versetto 15: “ Pro custu istant dae in antis su tronu de Deus e li prestant servìtziu die e note in su tèmpiu suo. Cussu chi seet subra de su tronu pianterà susu de issos sa sua tiret; »

      Cumprendamus chi pro Deus custu tipu de elettos rapresentat una casta in manera piessigna artziada. L'at a cuntzèdere ispetziales glorificatziones. In custu versetto s'Ispìritu impreat duos tempos de coniugatzione, su presente e su futuru. Sos verbos coniugados a su presente “ sunt ” e “ lu serbire ” rivelant sa continuidade de su cumportamentu issoro in su corpus carrale issoro chi est tèmpiu de Deus chi istat in issos. E custa atzione at a sighire in chelu a pustis de su rapimentu issoro a banda de Gesùs Cristu. In su futuru, Deus dat sa risposta sua a sa fidelidade issoro: “ Cussu chi est subra de su tronu pianterà susu de issos sa sua tiret ” pro s'eternidade.

      Versetto 16: “ No ant a tènnere prus fàmene, nen prus sidis, nen los at a corfire su sole, nen calicuna aura calicuna. »

      Custas paràulas signìficant pro sos avventisti elègidos de sa fine chi fiant “ affamati ” ca privados de su màndigu e “ assetati ” ca privados de s'abba de sos issos torturatori e carcerieri. Su “ fogu de su sole ”, su cale “ calore ” est intensificadu in sa de bator de sas ùrtimas sete piaghe de Deus, los at a àere brusiados e fatos sufrire. Ma fiat istadu fintzas acanta su fogu de sas pire de s'incuisitzione papale, s'àteru “ calore ”, chi fiant istados consumados o torturados sos màrtires de su “ de chimbe sigillos ”. Sa paràula " calore " si referit fintzas a su fogu de sas armas cunventzionales e atòmicas impreadas in su cuntestu de sa de ses trumbas . Sos subravìvidos a custa ùrtima cuntierra ant a èssere colados a traessu de su fogu. Custas cosas no ant a capitare mai prus in sa vida eterna, in sa cale ant a intrare petzi sos elettos.

      Versetto 17: “ Ca s'Agnello chi est in mesu de su tronu los at a nutrire e los at a giùghere a sas benas de sas abbas de sa vida, e Deus at a asciutare ogni làgrima de sos ogros issoro. »

      “ S'Agnello ” est difatis fintzas su Bonu Pastore chi pascerà sas amadas suas pecorelle. Sa divinidade sua est inoghe torra afirmada dae sa positzione sua “ a su tzentru de su tronu ”. Sa potèntzia divina sua giughet sos elettos suos “ a sas benas de sas abbas de sa vida ”, imàgine simbòlica de sa vida eterna. E pighende de mìria su cuntestu finale in cale, a su torrada sua, sos suos ùrtimos prescelti ant a èssere in làgrimas, “at a asciutare ogni làgrima de sos ogros issoro ”. Ma sas làgrimas ant tocadu fintzas totus sos elettos maletratados suos e pessighidos longu totu s'istòria de s'era cristiana, s'ispissu finas a s'ùrtimu respiru.

      Nota : Nointames sas aparèntzias fuorvianti osservadas in su tempus nostru 2020, in cale sa bera fide paret èssere iscumparta, Deus profetat sa cunversione e sa sarvesa de “moltitudine” bènnidos de totu sas orìgines ratziales, ètnicas e linguìsticas de sa terra. Est unu beru privilègiu chi Issu cuntzedet a sos elettos suos ischire chi, segundu Ap 9,5-10, su tempus de sa cumprensione e de sa paghe religiosa universale est istadu programadu dae issu petzi de “150” annos (o chimbe annos profetosos ) . meses) intre su 1844 e su 1994. Custu critèriu distintivu de sos beros eletos est tzitadu dae s'Ispìritu in su messàgiu suo de Ap 17,8: “ Sa bèstia chi as bidu era e no est prus. Devet pesare de s'isprofundu e andare a sa perditzione. E cussos chi istant subra de sa terra, sos cales nùmenes non fiant iscritos in su libru de sa vida finas dae sa fundatzione de su mundu, s'ant a meravigiare cando ant a bìdere sa bèstia , ca era e no est prus, e chi at a torrare a apàrrere. » Sos beros eletos non s'ant a ispantare cando ant a bìdere s'averguare sas cosas chi Deus tenet issos annuntziadu a traessu de sa paràula profetosa sua.

Apocalisse 8: Sas primas bator trumbas

I primos bator castigos de Deus

      Versetto 1: “ Cando aiat abertu su de sete sigillos, b'est àpidu mudìmene in su chelu pro belle mezz'como. »

      S'abertura de su “ de sete sigillos ” est in manera estrema importante, ca autorizat s'abertura cumpleta de su libru de s'Apocalisse “ segliadu cun sete sigillos ” segundu Ap.5:1. Su mudìmene chi signat custa abertura cunferit a s'atzione una solennidade etzetzionale. Tenet duas giustificatziones. Su primu est s'idea de sa segadura de su raportu intre chelu e terra, causada dae s'abbandonu de su sàbadu, su 7 martzu 321. Su segundu s'ispiegat gasi: pro fide, identìfico custu “de sete sigillos” cun su “ sigillu de su Deus bividore ” de su capìtulu 7 chi designat, a avisu meu, su sàbadu santu santificadu dae Deus finas dae sa fundatzione de su mundu. Nd'aiat ammentadu s'importu faghende·nde ogetu de su bator unu de sos deghe cumandamentos suos. E inie apo iscobertu proas chi nde rivelant s'estremu importu pro Deus, su nostru sublime Creadore. Ma giai in su contadu de sa Gènesi apo notadu chi sa de sete dies est presentadu in manera separada in su capìtulu 2. Sos primos ses dies sunt tratados in su capìtulu 1. In prus sa de sete dies no est serradu, comente a sos pretzedentes, cun sa fòrmula “b'est àpidu sero e mangianu ”. Custa particularidade est giustificada dae su ruolu profetosu suo in su de sete millènnios de su progetu salvifico de Deus. Postu suta de su sinnu de s'eternidade de sos elègidos redenti de su sàmbene de Gesùs Cristu, su de sete millènnios est issu matessi comente a una die sena fine. A cunfirma de custas cosas, in sa presentada sua in sa Bìbbia ebràica, sa Torah, su testu de su de bator cumandamentos est separadu dae sos unos àteros e pretzèdidu dae unu sinnu chi esigit unu tempus de rispetosu mudìmene. Custu sinnu est sa lìtera “Pé” de s'ebràicu e gasi aoradu, signende una pàusa in su testu, pigat su nùmene “pétuhot”. Su pasu sabàticu de sa de sete dies tenet tando ogni giustificatzione pro èssere signadu dae Deus in modu particulare. De su beranu de su 1843, at causadu sa pèrdida de sa traditzionale fide protestante, eredera de sa “domìniga” catòlica. E a pustis de sa matessi proat, ma in s'atòngiu de su 1844, est devènnida torra su sinnu de apartenèntzia a Deus chi Ezé 20,12-20 li donat: «Apo datu issoro fintzas sos sàbados meos comente a sinnu intre mene e issoro, pro chi potzant ischire chi deo so YaHWéH chi los santìficat…/…Santìficat sos sàbados Meos, e chi potzant èssere unu sinnu intre mene e tene a traessu de su cale fatzat a ischire chi deo so YaHWéH, su deus Tuo. » Est petzi a traessu de Lui chi s'elettu at a pòdere posca intrare a su segretu de Deus e iscobèrrere su programa pretzisu de su progetu riveladu suo.

      Naradu custu, in su capìtulu 8, Deus èvocat secuèntzias de messàgios de maleditzione. Su chi mi giughet a castiare sa beridade de su sàbadu suta de s'aspetu de sas maleditziones chi s'abbandonu suo, a banda de sos cristianos partinde dae su 7 martzu 321, at generadu in sas cadenas durante s'era cristiana. Est custu chi at a cunfirmare fintzas su versetto chi sighit, lighende su tema de su sàbadu a sas “ sete trumbas ”, sìmbulos de sos “sete castigos divinos” chi ant a corfire s'infedeltà cristiana de su 7 martzu 321.

      Versetto 2: “ E aia bidu sos sete ànghelos a sa ritza dae in antis Deus, e fiant istados datas sete trumbas issoro. »

      Su primu de sos privilègios otentos dae sa santificazione de su sàbadu de sa de sete dies, santificadu issu matessi de Deus, est su de cumprèndere su significadu chi Issu dat a su tema de sas “ sete trumbas ”. Segundu sa forma de s'acostamentu a issu dato, custu tema aberit de su totu s'abbistesa de su prescelto. Ca frunit sa proa de s'acusa de " pecadu " mentovada in Daniele 8:12 contra s'Assemblea cristiana, a banda de Deus. Difatis, custos “sete castigos” non diant èssere dados dae Deus si custu pecadu no esisteret. In prus, a sa lughe de Levitico 26, custas punitziones sunt giustificadas dae s'òdiu cara a sos cumandamentos suos. In s'antiga alleàntzia, Deus aiat giai adotadu su matessi printzìpiu, pro punire s'ingiustìtzia de s'Israele carrale infedele e corrùmpidu. Su Deus creadore e legislatore chi non càmbiat, ce nde dat una bella proa. Ambos patos sunt sugetos a sos matessi recuisitos de ubbidièntzia e fidelidade.

      S'atzessu a su tema de sas " trumbas " at a permìtere de dimustrare sas sutzessivas cundennas de totu sas religiones cristianas: catòlica, ortodossa, protestante de su 1843, ma fintzas avventista de su 1994. Rivelat fintzas sa punitzione universale de sa " de ses trumbas " chi scioperarli paris in antis de sa fine de su perìodu de proa. Podimus gasi nde mesurare s'importu. Sa “ de sete trumbas ” presas a sa torrada de Cristu, a s'atzione direta de Deus, at a èssere tratada in manera separada, comente a su Sabato, in su capìtulu 11, posca at a èssere in manera ampra isvilupada in sos capìtulos 18 e 19.

      In sos ùrtimos 17 sèculos partinde dae 321, o prus de pretzisu 1709 annos, 1522 annos sunt istados signados dae sas maleditziones causadas dae sa trasgressione de su Sabato finas a sa restauratzione prevista sua  s'annu 1843 in su decretu de Dan. 8:14. E de cudda data de sa restauratzione sua finas a sa torrada de Gesùs Cristu in su 2030, su Sabato at ofertu sa beneditzione sua pro solos 187 annos. Pro custu su sàbadu at giutu prus disacatu a sos infedeli chi bene a sos elègidos fideles. Sa maleditzione binchet e custu tema agatat duncas su logu suo in custu capìtulu 8 chi presentat sas maleditziones divinas.

      Versetto 3: “ E unu àteru ànghelu fiat bènnidu e si fiat firmadu subra de s'altare, tenende unu turibolo dae oro; e l'aiant dadu meda nuscu, pro chi l'oferreret, cun sas pregadorias de totu sos santos, subra de s'altare dae oro chi est dae in antis su tronu. »

      In Daniele 8,13, a pustis de àere tzitadu " su pecadu desolante ", sos santos de sa bisione èvocant lu " perpetuo " chi pertocaiat su sacerdozio " tzeleste" " incomunicabile " de Gesùs Cristu, segundu Eb 7,23. Subra de sa terra, de su 538, su regìmene pontifìtziu l'at dogadu segundu Dan. 8:11. In su 1843, sa riconciliazione cun Gesùs Cristu nde recheriat sa torradura. Custu est sa fine de su tema chi afrontemus in custu versetto 3 chi aberit su chelu e nch'ammustrat Gesùs Cristu in su ruolu simbòlicu suo de sommu satzerdote tzeleste intercessore pro sos pecados de sos suos eletos, e petzi de issos. Tenides presente chi subra de sa terra, intre su 538 e su 1843, custa iscena e custu ruolu benint parodiati e usurpati de sa faina de sos pabas catòlicos romanos chi si sutzedent in su tempus, frustrando totora Deus de su suo legìtimu diritu soberanu supremu.

      Ca est presentadu in custu capìtulu 8 e ca est sessadu in manera contemporànea a s'abbandonu de su sàbadu, custu tema de s'intertzessione de Gesùs Cristu nche benit presentadu fintzas suta de s'aspetu de sa maleditzione de su sessamentu de custa intertzessione pro su cristianu. moltitudini vìtimas inconsce de sa “die de su sole” paganu romanu; custu, fintzas e mescamente, a pustis de su suo ingannevole e seducente càmbiu de nùmene: “Domìniga”: die de su Sennore. Eja, ma de cale sennoras? Ahimè! Cuddu suta.

      Versetto 4: “ Su fumu de s'intzensu artziaiat cun sas pregadorias de sos santos dae sa manu de s'ànghelu dae in antis Deus. »

      Sos “ nuscos ” chi acumpàngiant “ sas pregadorias de sos santos ” simbulègiant su gradevole fragu de su sacrifìtziu de Gesùs Cristu. Est sa Dimustratzione sua de amore e fidelidade chi rendet sas pregadorias de sos elettos atzetàbiles Suos a su cabu divinu Suo. Devimus notare in custu versetto s'importu de s'assòtziu de sas paràulas “ fumu ” e “ pregadorias de sos santos ”. Custa minuda at a èssere impreadu in Apocalisse 9:2 pro designare sas pregadorias de sos farsos cristianos protestantes, partinde dae sa noa situatzione aende·si istabilida in su 1843.

      Custu chi Deus èvocat in custu versetto est sa situatzione chi esistit intre su tempus apostòlicu e sa data maleita de su 7 martzu 321. Prima de s'abbandonu de su sàbadu, Gesùs acolliat sas pregadorias de sos elègidos e intercedeva pro issos in nùmene suo. Est un'imàgine didàtica chi signìficat chi benit mantenta sa relatzione verticale intre Deus e sos elettos suos. At a èssere gasi fintzas a cando ant a testimoniare sa fidelidade a sa persone sua e a s'insegnamentu suo de beridade, finas a su 321. In su 1843, su sacerdozio de Gesùs at a torrare a leare totu sa beneita faina sua in praghere de sos santos avventisti elègidos. Nointames, intre su 321 e su 1843, sos riformadores aiant benefitziadu de su perdonu suo, comente a sos de s'època de Tiatira .

      Versetto 5: “ E s'ànghelu aiat pigadu s'incensiere, l'aiat prenadu de su fogu pigadu dae s'altare e l'aiat ghetadu subra de sa terra. E b'est àpidu boghes, tronos, lampos e unu terremotu. »

      S'atzione descrita est in manera visìbile violenta. Est su de Gesùs Cristu a su tèrmine de su ministeru suo de intertzessione cando arribbat su momentu de sa fine de su tempus de sa gràtzia. Su ruolu dell '"altare " finit e " su fogu ", imàgine de sa morte espiatòria de Gesùs Cristu, benit " ghetadu subra de sa terra ", esigende punitzione de cussas chi lu tenent sottovalutato e, pro unos cantos, disprezzato. Sa fine de su mundu signada dae s'interventu diretu de Deus est inoghe evocada dae sa fòrmula crae rivelada in Ap. 4,5 e Es. 19,16. Sa panoràmica de s'era cristiana si concruit cun custu abbentu “avventista” de Gesùs Cristu.

      Comente pro su Sabato, su tema de s'intertzessione tzeleste de Gesùs Cristu est presentadu suta de s'aspetu de sa maleditzione de su cabu suo intre su 321 e su 1843. Sos santos chi intèrrogant s'Ispìritu susu de issu, in Daniele 8:13, teniant bonas resones pro cherende connòschere su tempus in cale su sacerdozio “ perpètuu ” at a èssere assùmidu dae Gesùs Cristu.

      Nota : Sena pònnere in discussione s'interpretatzione pretzedente, est sensata unu segundu acrarimentu. In custa segunda interpretatzione, sa fine de su tema de s'intertzessione de Gesùs Cristu podet èssere collegada a sa data de su 7 martzu 321, su momentu chi s'abbandonu de su sàbadu a banda de sos cristianos aiat giutu Deus a intrare a un'ira chi at a èssere espiata de sos otzidentales. Cristianèsimu, pro mèdiu de sas “ sete trumbas ” chi acudint dae su versetto 6 chi sighit. Custu dòpiu acrarimentu est tantu prus giustificada in cantu s'abbandonu de su sàbadu at a tènnere cunsighèntzias finas a sa fine de su mundu, in su 2030, annu in cale cun su gloriosa torrada sua visìbile, Gesùs Cristu at a dogare pro semper dae su regìmene papale romanu e de sos ùrtimos suos S'amparu protestante, s'issoro farsa pretèndida de lu serbire e lu rapresentare. Gesùs at a torrare a leare tando su tìtulu de “ Capo ” de sa Crèsia usurpato de su pabadu. Difatis, a diferèntzia de sos fideles eletos, sos cristianos infedeli rùidos ant a disconnòschere su decretu de Daniele 8:14 e sas cunsighèntzias suas finas a sa fine de su mundu; su chi giustìficat su terrore issoro cando Gesùs torrat segundu s'insegnamentu de Apoc 6,15-16. Prima de su 2030, sas primas ses “ trumbas ” ant a èssere realizadas intre su 321 e su 2029. Cun sa “ de ses trumbas ”, s'ùrtimu castigu de avertimentu in antis de su sterminio finale, Deus punit in manera severa meda sos cristianos rebellos. A pustis de custu de ses castigos, issu at a organizare sas cunditziones pro s'ùrtima proa universale de sa fide e in custu cuntestu sa lughe rivelada at a èssere proclamada e connota a totus sos subravìvidos. Est in cara in una beridade dimustrada chi sos eletos e sos rutos ant a sobrare tando, pro issoro lìbera seberada, in cara a sa minetza de morte cara a su destinu finale issoro chi at a èssere: sa vida eterna pro sos elettos, sa morte definitiva e assoluta. pro sos rutos...

      Versetto 6: “ E sos sete ànghelos chi teniant sas sete trumbas prontas a sonare. »

      Partinde dae custu versetto, s'Ispìritu nch'oferit una noa panoràmica de s'era cristiana, pighende comente tema sas “ sete trumbas ”, est a nàrrere sos “sete castigos sutzessivos” distribuidos longu totu s'era cristiana partinde dae su 7 martzu 321, annu in cale “ su pecadu ” est istada ufitzialmente e in manera tzivile costituida. Ammentu chi in su pròlogu de s'Apocalisse 1, sa “boghe ” de Cristu est issa matessi giai paragonada a su sonu de una “ trumba ”. Custu trastu de abbìgiu pro su pòpulu de Israele giughet in sese totu su sentidu de sa rivelatzione de s'Apocalisse. S'avertimentu avertet de sas trampas tiradas dae s'inimigu.

      Versetto 7: “ Su primu squillò. E b'est àpidu gràndine e fogu mescolati cun sàmbene, chi fiat istadu ghetadu subra de sa terra; e una de tres alas de sa terra fiat istadu brusiada, e una de tres alas de sos àrbores fiat istadu brusiada, e ogni erba birde fiat istadu brusiada. »

      Prima punitzione : fiat istadu esecutada intre su 321 e su 538, in ocasione de sas vàrias invasiones de s'Imperu Romano a banda de sos gai narados pòpulos “bàrbaros”. Ammentu in particulare su pòpulu de sos “Unni” su cale capu Àtila naraiat de èssere, in manera giusta, su “flagello de Deus”. Unu flagello chi at postu fogu ala de s'Europa; Gàllia setentrionale, Itàlia setentrionale e Pannònia (Croàtzia e Ungheria otzidentale). Su motu suo fiat: Oh, cantu est famadu! “Ue colat su caddu meu, s'erba non torrat a crèschere.” Sas atziones suas sunt in manera perfeta resùmidas in custu versetto 7; non mancat nudda, b'at totu. Sa “ gràndine ” est su sìmbulu de sa devastatzione de sos collidos e su “ fogu ” est su sìmbulu de sa destruidura de sos materiales de consumu. E, naturalmente, “ su sàmbene ghetadu subra de sa terra ” est su sìmbulu de sas vidas umanas aiat ochidu in manera violenta. Su verbu “ ghetare ” inditat s'ira de su Deus creadore, legislatore e sarvadore chi ispirat e dirighet s'atzione a pustis de àere “ghetadu fogu de s'altare ” in su versetto 5.

      In su matessi tempus, in Lev. 26,14-17, leghimus: “ Ma si non m'ascurtet e non pones in pràtica totus custos cumandamentos, si disprètzios sos istatutos meos e si s'ànima tua detesta sos cabos meos, gasi chi si no osservet totus sos cumandamentos meos e non segas s'alleàntzia mea, tando t'apo a fàghere custu. Deo apo a mandare susu de tene su terrore, sa consunzione e sa calentura, chi t'ant a fàghere languire sos ogros e sufrire s'ànima tua; e as a semenare invano sos sèmenes tuos: sos inimigos tuos los divoreranno. Deo volgerò sa cara mea contra de tene e as a èssere derrotadu dae in antis sos inimigos tuos; sos chi t'òdiant t'ant a dominare e as a fuire sena èssere inseguito. »

      Versetto 8: “ Su segundu aiat sonadu. E calicuna cosa de sìmile a unu grandu monte ardente de fogu fiat istadu ghetada in su mare; e su tres unu de su mare fiat devènnidu sàmbene ,

      Seconda punitzione : Sa crae de custas imàgines est in Ger.51:24-25: “ Ripagherò Babilònia e totu sos abitantes de sa Caldea totu su malu chi ant fatu a Sion dae in antis sos ogros bostros, narat YaHWéH. Mi', deo so contra de tene, monte de destruidura, narat su Sennore, tue chi as distrùidu totu sa terra! Susu de tene apo a tèndere sa manu mea, t'apo a fàghere rotolare giosso de sas rocas e apo a fàghere de tene unu monte de fogu. » Est in custu versetto 8 chi s'Ispìritu èvocat su regìmene papale romanu suta de su nùmene simbòlicu suo de “ Babilònia ” chi at a apàrrere in sa forma “ Babilònia sa manna ” in Apoc. 14:8, 17:5 e 18:2. “Su fogu” est atacadu a sa personalidade sua, evochende tantu custa chi l'at a consumare a sa torrada de Cristu e a su cabu finale, cantu su chi impreat pro infiammare de òdiu cussos chi l'aprovant e la sustentant: sos monarcas europeos e sos pòpulos catòlicos issoro . . Inoghe comente in Daniele, “ su mare ” rapresentat s'umanidade preocupada de sa cobertura profetosa; s'umanidade de pòpulos anònimos aias rimadu in manera sustantziale paganos nointames sas aparentes cunversiones cristianas. Sa prima cunsighèntzia de s'instauratzione de su regìmene pontifìtziu in su 538 fiat istadu sa de atacare sas persones pro las cunvertire cun sa fortza militare armada. Sa paràula “ monte ” designat una balente dificultade geogràfica. Est su chi si cumbenit definire su regìmene pontifìtziu su cale, inimigu de Deus, est nointames intzitadu dae sa voluntade divina sua; custu a su fine de inasprire sa vida religiosa de sos cristianos infedeli provochende persecutzione, tribulia e morte intre de issos e in foras de unos pòpulos de sas diversas religiones. Sa religione obrigatòria est una novidade dèvida a sa trasgressione de su santu sàbadu de Deus. A issu devimus sos inùtiles massacros de cunversiones fortzadas acumpridos de Càralu Mannu e sos òrdines de sas Rugradas dirìgidas contra sos pòpulos musulmanos, afiladas dae Papa Urbano II; totu sas cosas fiant istados profetadas in custa “ segunda trumba ”.

      Versetto 9: " su tres unu de sos èsseres bividores chi fiant in su mare aiant mortu e su tres unu de sas naves perì . " 

      Sas cunsighèntzias sunt universales e ant a durare finas a sa fine de su mundu. Sas paràulas “ mare ” e “ naves ” ant a agatare su significadu issoro in sos iscontros cun sos musulmanos de su Mare Mediterràneu, ma fintzas cun sos pòpulos africanos e sudamericanos ue sa fide catòlica conquistatrice imposta at a dare logu a orrorosos massacros de populatziones indìgenas.

      In su matessi tempus leghimus in Lv. 26,18-20: “ Si nointames custu non m'ascurtet, t'apo a punire sete bias de prus pro sos pecados tuos. Apo a truncare s'altivesa de sa fortza tua, apo a rèndere su chelu tuo comente a su ferru e sa terra tua comente a su brunzu. Sas fortzas tuas s'ant a esaurire invano, sa terra tua no at a dare sos produtos suos e sos àrbores de sa terra no ant a dare sos frutos issoro. » In custu versetto Deus annùntziat un'indurimento religiosu chi in s'era cristiana si realizat cun su coladòrgiu de Roma de su paganèsimu a su papismo. Notamus s'interessu chi in ocasione de custu cambiamentu, sa dominatzione romana aiat abbandonadu su "Campidògliu" pro aposentare su pabadu in su palatzu lateranense situadu etotu subra de su "Caelius", est a nàrrere subra de su chelu. Su tostu regìmene papale cunfirma lu profetadu irrigidimento religiosu. Su frutu de sa fide cristiana est cambiadu. Sa durcura de Cristu est sostituida dae s'aggressività e de sa crudelidade; e sa fidelidade pro sa beridade si trasformat in infedeltà e zelu pro sa falsità religiosa.

      Versetto 10: “ Su de tres aiat sonadu. E aiat rùidu de su chelu unu grandu isteddu, ardente comente a una fiaccola; e aiat rùidu subra de su tres unu de sos rios e subra de sas benas de sas abbas. »

      Sa de tres punitziones : Su malu generadu s'intensificat e crompet su cùcuru suo cara a sa fine de su Medioevu. Sos progressos in s'istampa mecànica aiant favoridu sa publicatzione de sa Sacra Bìbbia. Leghende·lu, sos funtzionàrios eletos iscoberint sas beridades chi insegnat. Issa giustìficat gasi su ruolu de sos “ duos testimòngios ” chi Deus las afidat in Apoc. 11,3: “ Apo a dare a sos duos testimòngios meos su podere de profetare, bestidas de sacu, pro milleduecentosessanta dies . » Privilegende sos dogmas religiosos pròpios, sa fide catòlica s'afidat petzi a sa Bìbbia pro giustificare sos nùmenes de sos santos chi faghet adorare a sos sùdditos suos. Ca su possessu de una Bìbbia est in issa cundennadu e esponet chie la possedit a sa tortura e a sa morte. Est s'iscoberta de sa beridade bìblica chi giustìficat s'imàgine datat in custu versetto: “ E aiat rùidu de su chelu unu grandu isteddu, ardente comente a una fiaccola ”. Su fogu est ancora atacadu a s'imàgine de Roma simbulegiada custa borta de unu “ grandu isteddu infuocata ” comente a su “ grandu monte ardente ”. Sa paràula “ isteddu ” rivelat sa pretesa sua de “ illuminare sa terra ” in manera religiosa segundu Gen. 1:15; e custu in su nùmene de Gesùs Cristu, de cale issa pretendet de èssere s'imàgine de sa vera “ fiaccola ”, portadora de lughe a sa cale est paragonada in Apo.21,23. Issa est ancora “ manna ” comente cando at comintzadu, ma su fogu suo de persecutzione s'est amplificato, colende dae s'istadu de “ ardente ” a su de “ ardente ”. S'acrarimentu est simpre, denuntziada dae sa Bìbbia, s'arrenegu suo est tantu prus mannu in cantu est custrinta a s'opònnere in manera aberta a sos elettos de Deus. Su chi, segundu Ap. 12,15-16, lu custringhet a colare dae s'istrategia de sa “ colovra ” abbista e ingannevole a sa de su “ dragu ” in manera aberta persecutore. Sos aversàrios suos non sunt petzi sos elettos paghiosos e docili de Deus, b'at fintzas e mescamente in cara a issu unu farsu protestantèsimu, prus polìticu chi religiosu, ca disconnoschet sos òrdines datet de Gesùs Cristu e pigat sas armas, ochit e massacros medas cantu su campu catòlicu. Su “ tres unu de sos rios ”, est a nàrrere un'ala de sas populatziones de s'Europa cristiana, aiat subidu s'agressione catòlica gasi comente sas “benas de sas abbas ”. Su modellu de custas benas de abba est Deus matessi segundu Ger.2,13: “ Ca su pòpulu meu at cummìtidu unu dòpiu pecadu: at abbandonadu mene, chi sunt una bena de abba bivat, pro si fossare cisterne, cisterne screpolate, chi non tratenent s'abba. » A su plurale, in custu versetto, s'Ispìritu designat cun “ sas benas de sas abbas ” sos eletos formados a imàgine de Deus. Giovanni 7:38 lu cunfirmat narende: « Chie creet in mene, de issu sgorgheranno rios de abba bia, comente a narat s'Iscritura». » Custa espressione inditat fintzas sa pràtica de su batiare de sos pipios chi finas dae sa nàschida, sena èssere consultados, retzint un'eticheta religiosa chi los at a rèndere sugetos de una càusa religiosa non seberada. Man manu chi creschent, una die imbracceranno las armet e ant a ochire sos aversàrios ca s'eticheta religiosa issoro lu recheret. Sa Bìbbia cundennat custu printzìpiu ca afirmat: “ Chie at a crèere e at a èssere batijadu at a èssere sarvadu, ma chie no at a crèere at a èssere cundennadu (Marco 16:16)”.

      Versetto 11: “ Su nùmene de custu isteddu est Assenzio; e sa de tres alas de sas abbas si fiat mudadu in assenzio, e medas òmines aiant mortu acanta cuddas abbas, ca fiant devènnidas amare. »

      In opositzione a s'abba pura e dissetante chi designat sa Bìbbia, sa Parola iscrita de Deus, s'insegnamentu catòlicu est paragonadu a su “ assenzio ”, una bèvida marigosa, tòssica e finas mortale; custu est giustificadu ca s'èsitu finale de custu insegnamentu at a èssere su fogu de sa “ segunda morte de su cabu universale ”. Un'ala, “ su tres unu ” de sos òmines, benit trasformada dae s'insegnamentu catòlicu o in manera farsa protestante retzidu. “ Sas abbas ” sunt siat òmines chi insegnamentu bìblicu. In su sèculu XVI , grupos armados protestantes aiant abusadu de sa Bìbbia e de sos insegnamentos suos e, a imàgine de custu versetto, sos òmines fiant istados ochidos dae òmines e de sos farsos insegnamentos religiosos. Custu ca sos òmines e s'insegnamentu religiosu sunt devènnidos amareggiati. Decrarende chi "sas abbas fiant devènnidas amare ", Deus rispondet a un'acusa de " suspetu de gelosia " abarrada irrisorta partinde dae Ap. 6,6 in su 3° sigillu . Issu cunfirmat, in su su momentu chi sa paràula iscrita sua arribbat a custu, s'acusa de adultèriu chi issu movet contra s'Assemblea dae su 7 martzu 321 e chi aiat pretzèdidu su tempus de s'adultèriu ufitzializadu in manera religiosa mutidu Pergamo in Apocalisse 2:12 pro su 538.

      In su matessi tempus, leghimus in Lv. 26,21-22: “ Si mi resistis e non m'ascurtet, t'apo a corfire sete bias de prus segundu sos pecados tuos. Apo a mandare contra de ti las bèstias de su sartu, chi t'ant a privare de sos fìgios tuos, chi ant a distrùere su bestiàmene tuo e chi t'ant a reduire a pagos; e sos àndalas tuas ant a èssere desertos. » S'istùdiu parallelu de Lv.26 e de sa 3a trumba de s'Apocalisse rivelat su cabu chi Deus esèrtzitat a su cumintzu de su tempus de sa Reforma. Sos beros eletos suos abarrant paghiosos e rassignados, atzetende sa morte o sa presonia comente a beros màrtires. Ma a banda su sublime esèmpiu issoro, bidet petzi “ bèstias ” crudeles chi s'afrontant, su prus de sas bias, pro altivesa personale, e chi ochint sos òmines cun sa ferocia de sas bèstias carnìvoras. Custa idea at a pigare forma in Apoc.13,1 e 11. Est su cùcuru de su tempus in cale, in sa norma de s'aflitzione , s'Eletto benit giutu “ in su desertu ” (= proa) in Apoc.12,6 - 14 cun s'iscrita bìblica “ duos testimòngios ” de Deus de Ap. 11:3. Su regnu intollerante de su pabadu profetadu  1260 annos at a finire.

      Versetto 12: “ Su de bator aiat sonadu. E su tres unu de su sole fiat istadu corfidu, su tres unu de sa luna e su tres unu de sos isteddos, gasi chi su tres unu s'oscurò e sa die aiat pèrdidu su tres unu de sa lughe sua, e ateretantu sa note. »

      Sa de bator punitziones : S'Ispìritu inoghe rafigurat sa “ manna tribolazione ” annuntziada in Apocalisse 2:22. In sìmbulos nch'isvelat sos efetos suos: in ala benit corfidu “ su sole ”, sìmbulu de sa lughe de Deus. In prus, in ala, fiat bènnidu corfida fintzas " sa luna ", sìmbulu de su campu religiosu de sas tenebre chi aiat interessadu, in su 1793, catòlicos e protestantes ipòcritas. Suta de su sìmbulu de sos “ isteddos ” benit corfida fintzas in manera individuale un'ala de sos cristianos mutidos a illuminare sa terra . Chie at a pòdere tando corfire gasi sa bera e sa farsa lughe religiosa cristiana? Risposta: s'ideologia de s'ateismu fiat cunsiderada sa grandu lughe de s'època. Sa lughe sua eclissa totus sas àteras. Sos iscritores chi iscrient libros subra de custu argumentu sunt apretziados meda e benint definidos issos matessi “illuministas”, comente a Voltaire e Montesquieu. Nointames, custa lughe distruet, in su primu logu, sas vidas umanas in cadena, ispartzende flussos de sàmbene. A pustis de sa conca de su re Luisi XVI e sa de sa mugere Maria Antonietta, cuddas de sos praticantes catòlicos e protestantes aiant rùidu ateretantu suta de sa ghigliottina de sos rivolutzionàrios. Custu atu de giustìtzia divina non giustìficat s'ateismu; ma su fine giustìficat sos mèdios, e Deus podet bortulare sos tirannos petzi oponende issos una tirannia superiora, prus balente e prus forte. “ Potenza e potèntzia ” est sa de su Sennore in Apocalisse 7:12.

      In su matessi tempus, leghimus in Lv. 26,23-25: “ Si custos castigos non ti curregint e si mi resistis, fintzas deo t'apo a resistire e t'apo a corfire sete bias de prus pro sos pecados tuos. Apo a mandare contra de ti l'ispada, chi at a vengare s'alleàntzia mea ; Cando b'ais a riunire in sas tzitades bostras, apo a mandare in mesu de bois sa peste e ais a èssere cunsignados in sas manos de s'inimigu. ". “ S'ispada chi at a vengare s'alleàntzia mea ” est difatis su ruolu chi Deus at dadu a su regìmene natzionale àteu frantzesu cunsignende·li sos capos culpèvoles de s'adultèriu ispirituale cummìtidu contra de issu. Comente sa piaga de su cara a, custu regìmene àteu at aviadu unu printzìpiu de esecutzione de massa tale chi sos carnefici de eris devennerent sas vìtimas de cras. Segundu custu printzìpiu, custu regìmene infernale pariat destinadu a leare in petus in sa morte totu s'umanidade. Pro custu Deus l'at a dare su nùmene de “ isprofundu ”, de “ bèstia chi àrtziat dae s'isprofundu ”, in Ap 11,7 ue isvilupat su tema suo. Custu ca in Gen. 1,2 custu nùmene designat sa terra sena vida, sena forma, caòtica e chi, a longu tèrmine, sa destruidura sistemàtica printzipiada dae su regìmene àteu diat riproduire. Agatamus a esèmpiu su destinu de sa Vandea, catòlica e monàrchica, torrada a batijare “Venge” de sos rivolutzionàrios su cale progeto era su de nde fàghere una terra desolata e disabitada.

      Versetto 13: " E aia castiadu e aia intesu un'àbbila chi bolaiat in mesu de su chelu, narende a grandu boghe: Dannos, dannos, dannos a sos abitantes de sa terra, a càusa de sos unos àteros sonos de sas trumbas de sos tres ànghelos". chi at a sonare! »

      Sa Rivolutzione frantzesa aiat prodùidu sos efetos suos mortores ma aiat cròmpidu sa fine chertu dae Deus. At postu fine a sa tirannia religiosa e, posca, at prevàlidu sa tolleràntzia. Custu est su su momentu chi, segundu Ap. 13:3, sa "bèstia de su mare " catòlica fiat istadu " ferta a morte ma sanada " gràtzias a sa balente autoridade dell '"àbbila" napoleònica , presentada in custu versetto, chi sa riabilitò. a traessu de su cuncordadu Suo. “… un'àbbila chi bolat in mesu de su chelu ” simbulègiat s'apogeo de su domìniu de s'imperadore Napoleone I. Aiat estèndidu su domìniu suo subra de totu sos pòpulos europeos e aiat fallidu contra sa Rùssia. Custu sèberu nch'oferit una grandu pretzisione in sa datatzione de sos eventos, benit tando sugeridu su perìodu dae su 1800 a su 1814. Sas enormes cunsighèntzias de custu regnu costituint unu sòlidu puntu de riferimentu chi giustìficat gasi s'arribu a sa data detzisiva de Daniele 8:14, 1843. Custu regìmene importante in s'istòria de su paisu frantzesu devenit, pro Deus, portadore de un'annùntziu terrorosu, ca a pustis de issu, sa fide cristiana universale at a intrare a su tempus in cale at a èssere corfida dae Deus de tres grandu “ disgràtzias ”. Repìtida tres bias, si tratat de su primore de su “ disacatu ”; custu ca intrende in s'annu 1843, comente a insegna Apo.3,2, Deus recheret a sos cristianos, chi rivendicant sa sarvesa de Gesùs Cristu, chi cumpletent in fines sa Reforma comintzada dae su 1170, data in cale Pierre Valdo aiat restauradu de su totu sa beridade bìblica, e aiant prodùidu “ òperas perfetas ”; custu primore est recherta in Apocalisse 3:2 e de su decretu de Daniele 8:14. Sas cunsighèntzias de s'intrada sua in vigore si presentant inoghe suta forma de tres grandu “ disgràtzias ”, chi como amus a istudiare in manera separada. Dia chèrrere sutaliniare torra chi custu chi rendet, in manera paradossale, una grandu “ disgràtzia ” custu perìodu de paghe religiosa, est s'eredade de s'ateismu natzionale frantzesu chi permea e permeerà, finas a sa fine de su mundu, s'ànimu umanu otzidentale. Custu non los at a agiuare a realizare sas reformas rechertas dae Deus partinde dae su 1843. Ma giai su “ de ses sigillos ” de Apocalisse 6:13 aiat acraridu sa prima de custas “ disgràtzias ” cun s'imàgine de unu “ isteddu cadente " paragonada a " figus birdes ", no aende tando atzetadu sa cumpleta crèschida ispirituale recherta dae Deus partinde dae su 1843. E su sinnu tzeleste de s'avertimentu de Deus fiat istadu dadu su 13 santandria 1833 in manera parallela a su tempus sugeridu pro s'annùntziu de sos tres grandu “ disgràtzias ” de su versetto istudiadu.

      In sa rivelatzione sua, s'Ispìritu èvocat s'espressione “ abitantes de sa terra ” pro designare sos èsseres umanos aia pigadu de mìria de sos tres mannos aiat profetadu “ disgràtzias ”. Separados dae Deus e separados dae s'incredulidade issoro e de su pecadu, s'Ispìritu los collegat a sa “ terra ”. Gesùs, imbetzes, designat sos beros fideles suos eletos cun s'espressione “ tzitadinos de su regnu de sos chelos ”; s'issoro de sa pàtria no est sa “ terra ”, ma su “ chelu ”, ue Gesùs “ at ammaniadu unu logu ” pro issos segundu Giovanni 14:2-3. Pro custu, ogni bia chi in s'Apocalisse benit tzitada custa espressione “ abitantes de sa terra ”, est pro designare s'umanidade rebella e separada dae Deus in Gesùs Cristu.

Apocalisse 9: sa 5a e sa 6a trumba

Sa “ prima ” e su “ segundu grandu disacatu ”

Sa de chimbe trumbas : su “ primu grandu dannu ”

pro protestantes (1843) e avventisti (1994)

     Nòdida : In sa prima letura, custu tema de sa “ 5a trumba ” presentat in imàgines simbòlicas su cabu chi Deus esèrtzitat subra de sas religiones protestantes rutas in disgràtzia de su beranu de su 1843. Ma annanghet insegnamentos agiuntivos chi cunfirmant sos annùntzios profetosos datos a sa sorre nostra avventista de sa de sete dies, sa sennora Ellen Gould White, chi Gesùs aiat seberadu comente a sua messaggera. S'òpera profetosa sua at illuminadu in manera piessigna su tempus de s'ùrtima proa finale de sa fide; sas previsiones suas ant a èssere cunfirmadas in custu messàgiu. Ma custu chi sa sorre nostra no ischiat era chi Deus aiat pranificadu una de tres aspetativas avventista pro pònnere a sa proa sa matessi crèsia avventista de sa de sete dies. Tzertamente, custa de tres aspetativas no at pigadu s'isvilupu pùblicu de sas duos pretzedentes, ma sa mannària de sas noas beridades riveladas a issa collegades cumpensat custa aparente debilesa. Aco' ca, a pustis de èssere istadu postu a sa proa de Gesùs Cristu intre su 1983 e su 1991 a Valence-sur-Rhône, in Frantza, e a Maurìtziu, a pustis de àere refudadu sas ùrtimas lughes suas profetosas, s'insegnamentu istitutzionale ufitziale de s'Avventismo est istadu "butadu" dae su Salvatore de sas ànimas in 1994, data costruida impreende sos " chimbe meses " profetosos de sos versetti 5 e 10 de custu capìtulu 9. Aco' ca, in sa segunda letura, custu cabu pitòricu giutu dae su Sennore contra sos vàrios aspetos de sa fide protestante s'àplicat a s'Avventismo istitutzionale de sa de sete dies rutas in s'apostasia, ateretantu, a càusa de su refudu de sa lughe profetosa divina; custu, nointames sos avertimentos datet de Ellen G. White in su capìtulu “negare sa lughe” de su libru giradu suo a sos insegnantes avventisti “The Evangelical Ministry”. In su 1995, s'alleàntzia ufitziale de s'avventismo cun su protestantèsimu at cunfirmadu su giustu cabu profetadu dae Deus. De notare su fatu chi sas duas rutas tenent sa matessi càusa: su refudu e su disprètziu de sa paràula profetosa proposta dae Deus, a banda de unu tzeracu de Lui seberadu pro custu còmpitu.

      Su “ disacatu ” est s'ora de su malu su cale istigatore e ispiradore est Satana, s'inimigu de Gesùs e de sos santos eletos suos. S'Ispìritu nche svelerà pro imàgines ite devenit unu dischente de Gesùs Cristu cando benit refudadu dae Lui pro èssere cunsignadu a su diàulu; su chi posca costituit una “ disgràtzia ” manna a beru .

      Versetto 1: “ Su de chimbe aiat sonadu. E aia bidu un'isteddu rùidu dae su chelu subra de sa terra. Li fiat istadu dada sa crae de s'isprofundu ,

      su “ chimbe unu ”, ma mannu monito est giradu a sos elettos de Cristu postos a banda de su 1844. “ S'isteddu rùidu dae su chelu ” no est “ s'isteddu Assenzio " de su capìtulu pretzedente chi no est " rùidu ", " subra de In cue terra ”, ma “ subra de SU rios E SU fontes de sas abbas ”. Est su de s'època de sos “ Sardi ” ue Gesùs ammentat chi “ tenet in sas manos suas sos sete isteddos ”. Pro sas òperas “ decraradas ” suas “ imperfetas ”, Gesùs aiat ghetadu a terra su “isteddu ” de su missu protestante.

      Sa tosta proa avventista fiat istadu signada in su beranu de su 1843 de sa fine de unu primu isetu de sa torrada de Gesùs Cristu. Unu segundu isetu pro custa torrada aiat acabadu su 22 santugaine 1844. Fiat istadu petzi in su tèrmine de custa segunda proa chi Deus aiat donadu a sos binchidores su connoschimentu e sa pràtica de su suo santu Sabato, Sabato. Custu Sabato aiat assùmidu tando su ruolu de su “ sigillu de Deus ” mentovadu in su versetto 4 de custu capìtulu 9. Su suggellamento de sos servidores suos aiat comintzadu tando a pustis de sa fine de sa segunda proa, in s'atòngiu de su 1844. S'idea est comente a sighit: s'espressione " chi fiat rùidu " designat sa data de su beranu 1843, tèrmine de su decretu de Dan. 8,14 e fine de su primu protzessu avventista, in opositzione a sa de s'atòngiu 1844 chi signat su cumintzu de sa suggellatura de su binchidores prescelti e su de su tema de custa “ de chimbe trumbas ”, su cale fine pro Deus est de rivelare sa ruta de sa fide protestante e sa de s'avventismo chi s'at a alleare cun issu a pustis de su 1994, fine de sos “ chimbe meses ” profetados in sos versetti 5 e 10. Duncas, mentras sos “chimbe meses” de custu tema comintzant in s'atòngiu de su 1844, in su cuntestu de su cumintzu de su suggellamento, in argumentu printzipale, sa fide protestante “fiat rùida” in antis de custa data, de su beranu 1843. Bidimus tando comente a sa rivelatzione divina respetos pròpiu sos fatos istòricos acumpridos. Sas duas datas 1843 e 1844 tenent cadauna unu ruolu ispetzìficu a issas atribuidu.

      Abbandonada dae Gesùs chi l'aiat cunsignadu a su diàulu, sa fide protestante aiat rùidu a su “ putzu ” catòlicu o “ in sas profundidades de Satana ” chi sos matessi Riformadores aiant denuntziadu a su tempus de sa Reforma in Apocalisse 2:24. In manera sùtile, narende chi ruet " subra de sa terra ", s'Ispìritu cunfirmat s'identidade de sa fide protestante simbulegiada dae sa paràula " terra " chi ammentat s'essida sua de su catolitzèsimu mutidu " mare " in Apoc. 13 e 10,2. In su messàgiu de “ Filadèlfia ” , Gesùs presentat “ ghennas ” abertas o aiat serradu. Inoghe, una crae aberit issas unu caminu diferente meda ca dat atzessu issoro a su “ isprofundu ” sìmbulu de s'iscumparta de sa vida. Custa est s'ora in cale, pro issas, “ sa lughe devenit tenebre ” e “ sas tenebre devenint lughe ”. Adotende comente a eredade sos printzìpios de su pensamentu filosòficu republicanu, perdonu de bista sa bera santidade de sa fide purificata de su sàmbene de Gesùs Cristu. Notamus sa pretzisione “ li fiat istadu dadu ”. Cussu chi gasi dat a cadaunu segundu sas òperas suas est Gesùs Cristu, su Giudice divinu. Ca est fintzas su bardianu de sas craes; “ sa crae de Davide ” pro sos biados eletos in su 1873 e in su 1994, segundu Apocalisse 3:7, e “ sa crae de s'isprofundu ” pro sos rutos in su 1843 e in su 1994.

      Versetto 2: “ E aiat abertu s'isprofundu de s'isprofundu. E de su putzu essiat unu fumu sìmile a su fumu de una manna fornace; e su sole e s'àera fiant oscurati de su fumu de su putzu. »

      Sa fide protestante càmbiat meres e destinu, e càmbiant fintzas sas òperas suas. Issa atzedet gasi a su destinu pagu invidiabile de dèvere subire sa destruidura de su cabu universale mediante su “ fogu ” de sa “ segunda morte ” de cale s'at a faeddare in Apoc. 19:20 e 20:10. Pighende s'imàgine de “unu lagu de fogu e de zolfo ”, custu “ fogu ” de su cabu finale at a èssere una “ manna fornace ” chi minetzat sos trasgressori de sos cumandamentos de Deus sin de sa proclamatzione issoro subra de su monte Sinai segundu Èsodu 19,18: “ Su monte Sinai era totu fumante, ca in cue fiat caladu su Sennore in mesu de su fogu; custu fumu s'artaiat comente a su fumu de una fornace , e totu su monte tremiat in manera violenta. » S'Ispìritu impreat posca sa tècnica tzinematogràfica narada “flashback”, su flashback, chi rivelat sas òperas realizadas mentras fiant ancora in vida, sos rutos serbiant su diàulu. Sa paràula “ fumu ” inoghe tenet unu dòpiu significadu: su de su fogu de sa “ manna fornace ” de cale leghimus in Apoc. 14:11: “ E su fumu de su tormentu issoro àrtziat in sos sèculos de sos sèculos; e non tenent pasu nen die nen note cussas chi adorant sa bèstia e s'imàgine sua, e cale si siat retzit su semu de su nùmene suo", ma fintzas su de sas " pregadorias de sos santos " segundu Ap.5:8, aco', cuddos farsos santos. Ca una bundante faina religiosa manifestada dae sa pregadoria giustìficat custas paràulas chi Gesùs l'aiat giradu a Sardi , in su 1843: “ Ses cunsideradu biu; e tue ses mortu ." Mortas, e duas bias morta, ca sa morte sugerida est “ sa segunda morte ” de su “ cabu universale ”. Custa faina religiosa trampat totus francu  Deus e sos elettos suos chi illùminat. Custa trassa difusa est una “bufala”, comente a narat su mundu modernu. E est etotu s'idea de ebbrezza chi s'Ispìritu sugerit a traessu de s'imàgine de su “ fumu ” chi si difundet “ in s'àera ” finas a oscurare “ su sole ”. Si custa ùrtima est su sìmbulu de sa bera lughe divina, sa de sa “ àera ” designat su domìniu riservadu de su diàulu, mutidu “ su prìntzipe de sa potèntzia de s'àera ” in Ef 2,2, e chi Gesùs mutit “ su prìntzipe de custu mundu ” in Giovanni 12:31 e 16:11. In su mundu, sa fine de sa disinformatzione est cuare beridade chi devent abarrare segretas. A livellu religiosu est sa matessi cosa: sa beridade est petzi pro su prescelto. Sa multiplicatzione de sos grupos protestantes at difatis tentu s'eficatzidade de mascherare s'esistèntzia de sa fide avventista de sa de sete dies; custu finas a su 1995 cando l'aiant acollidu intre sas fila issoro pro sa grandu “ disacatu suo ”. In custa noa situatzione ispirituale issos ant a èssere vìtimas de sa segunda morte chi at a trasformare sa superfìtzie de sa terra in una fornace ardente. Su messàgiu est terrificante e podimus cumprèndere ca Deus no l'at ofertu craramente. Est riservada a sos elettos pro chi cumprendant a cale destinu sunt isfugidos.

      Versetto 3: “ Sas locuste fiant essidos fumanti e si fiant ispèrdidos subra de sa terra; e fiat istadu dadu issos unu podere pari a su de sos iscorpiones de sa terra. »

      Sas pregadorias simbulegiadas dae su “ fumu ” acudint dae sas bucas e dae sas mentes de sos protestantes rutos, tando òmines e fèminas simbulegiados dae sas “ locuste ” a càusa de su grandu nùmeru issoro. Si tratat difatis de moltitudini de creaturas umanas chi aiant rùidu in su 1843 e b'ammento chi, in su 1833, deghe annos in antis, su Sennore aiat dadu un'idea de custa moltitudine cun “sa ruta de sos isteddos” acumpridu in sa note de su 13 santandria. , 1833 intre mesunote e sas 5 de su mangianu, segundu sas testimonias istòricas oculares. Torra s'espressione “ subra de sa terra ” giughet cun sese su dòpiu significadu de estensione terrestre e de identidade protestante. A chie praghent sas “ locuste ” devastantes e devastantes ? Non sos massajos, e Deus no amat prus sos credentes chi Lu traighent e collàborant cun s'aversàriu pro distrùere su Suo collidu de sos elettos, duncas custu sìmbulu benit aplicadu a issos. Posca, in Ezechiele 2, custu cùrtziu aende·lu cumpresu de 10 versetti, sa paràula “ rebella ” est tzitada 6 bias pro designare sos “ rebellos ” ebreos chi Deus tratat comente a “ ispinas, ispinas e ispinas e iscorpiones ”. Aco', custu tèrmine “ iscorpione ” pertocat sos rebellos protestantes. In su versetto 3, s'allusione a su suo pòdere ammàniat a s'impreu de unu sìmbulu sùtile importante meda. Su podere de sos “ iscorpiones ” est su de pùnghere in manera mortale sas vìtimas issoro cun su pungiglione de sa coa “ issoro ”. E custa paràula “ coa ” assumet unu significadu fundamentale in su pensamentu divinu riveladu in Isaia 9,14: “ su profeta chi insegnat sa fàula est sa coa ”. Sos animales impreant sas coas “ issoro ” pro scacciare e frustare muscas e unos àteros babbois parassitas chi los genant. Inoghe agatamus s'imàgine de sa farsa “ profeta Jezebel ” chi colat su tempus suo a castigare e a fàghere sufrire Deus e sos servidores suos infedeli trampados. Faghet parte de sos insegnamentos de sa fide catòlica fintzas la pràticat de sa flagellazione voluntària pro espiare sos pecados. In Apoc 11,1 s'Ispìritu cunfirmat custu paragone impreende sa paràula " canna " a sa cale sa crae Isaia 9,14 dat su matessi significadu de sa paràula " coa ". Custa imàgine de sa crèsia papale s'àplicat fintzas, de su 1844, a sos credentes protestantes rutos chi sunt devènnidos profetas de Deus chi insegnant fàulas, o farsos profetas. Sa paràula sugerida “ coa ” at a èssere tzitada craramente in su versetto 10.

      Su fàbricu de sa de tres aspetativas avventista

      (custa borta, de sa de sete dies)

      Versetto 4: “ Fiat istadu naradu issos de no iscalabrare s'erba de sa terra, nen calicuna berdura, nen calicunu àrbore, ma petzi sos chi non teniant su sigillu de Deus subra de sos cherbeddos . »

      Custas “ locuste ” non divorano su birde, ma sunt dannosas pro sos òmines chi non sunt amparados dae su “ sigillu de Deus ”. Custu mentovu de su “ sigillu de Deus ” cunfirmat su cuntestu de sos tempos giai tratadu in Apoc.7. Sos messàgios sunt duncas parallelos, aende·lu cumpresu 7 chi riguardat sos elettos segliados e aende·lu cumpresu 9, sos rutos abbandonados. T'ammento chi segundu Mt 24,24 est impossìbile sedurre un'autènticu elettu. Sos farsos profetas duncas si trampant pare.

      Sa pretzisione, " su sigillu de Deus subra de sos cherbeddos ", inditat su cumintzu de su suggellamento de sos tzeracos de Deus avventisti elègidos, su 23 santugaine 1844. Sa minuda est mentovadu pagu in antis de sa tzita de su perìodu profetosu de sos "chimbe meses" de su versetto sighente; una durada de 150 annos beros chi s'at a basare subra custa data.

      Versetto 5: “ Fiat istadu dadu issos no de los ochire, ma de los turmentare  chimbe meses ; e su tormentu chi causaiant era sìmile a su tormentu causadu dae s'iscorpione cando punghet un'òmine. »

      Su messàgiu de Deus riunit in s'imàgine sua atziones acumpridas in tempos diferentes; chi confundet e rendet difìtzile s'interpretatzione pitòrica. Ma una bia cumpresa e acollida custa tècnica, su messàgiu devenit craru meda. Custu versetto 5 est istadu a sa base de s'annùntziu meu de sa torrada de Gesùs Cristu pro su 1994. In issu agatamus sos pretziosos “ chimbe meses ” profetosos chi, partinde dae su 1844, permitent de fissare sa data de su 1994. Nointames, pro realizare su progetu de Deus, devia in manera assoluta collegare sa gloriosa torrada de Gesùs Cristu a custa data. Est gasi chi, in parte tzurpadu dae una pretzisione de su testu chi diat àere rèndidu impossìbile custu isperu, tèngio perseverato in sa diretzione cherta dae su creadore Meu. Su testu difatis ispetzìfica: “ fiat istadu dadu issos non pro los ochire, ma pro los turmentare  chimbe meses ”. Sa precisazione “ no a los ochire ” non permitiat de afrontare su tema de su “ 6° trumba ", una mostruosa gherra mortale, in su tempus cugugiadu dae su " 5° trumba ”; su tempus de 150 annos beros. Ma a sos tempos suos, William Miller fiat giai in parte tzurpu pro acumprire un'atzione cherta dae Deus; iscobèrrere un'errore chi nche permitet de ravvivare s'isperu de sa torrada de Cristu  s'atòngiu de su 1844; unu farsu errore, ca sos primos càrculos chi fissaiant su beranu de su 1843 agatant oe cunfirma in sos ùrtimos nostros càrculet. Sa voluntade e su podere de Deus sunt soberanos e, in manera fortunada pro sos suos eletos, nudda e nemos podet impedire su progetu suo. Su fatu est chi custu errore de annùntziu at giutu s'avventismo ufitziale a dimustrare, in su 1991, un'atitudine de disprètziu cara a un'isperu de sa torrada de Gesùs Cristu annuntziada pro su 1994. E su peus pro sos avventisti est de èssere istados privados de s'ùrtima lughe profetosa chi illùminat, in s'interesa sua, sos 34 capìtulos de sos libros Daniele e Apocalisse, comente a ognunu podet tènnere proa oe leghende custu documentu. Gasi faghende, benint privados fintzas de sas unas àteras noas lughes chi Deus m'at donadu partinde dae su beranu de su 2018 subra de sa lege sua e subra de sa torrada de Cristu chi at a torrare, como l'iscamus, in su beranu de su 2030; e custu subra de bases noas e separadas dae su fàbricu profetosu de Daniele e de s'Apocalisse. Intre su 1982 e su 1991, pro mene, sos chimbe meses fiant ligados a sa faina de sos farsos profetas chi diat èssere sighida finas a sa torrada de Gesùs Cristu. Conchinadu dae custu arresonu, non pro àteru giustificadu, non bidia sa restritzione temporale imposta de sa proibitzione de “ochire ”. E a cuddu tempus la datat 1994 rapresentaiat s'annu 2000 de sa bera nàschida de Gesùs Cristu. Agiungo chi perunu in antis de mene at individuadu sa càusa de s'errore meu; chi cunfirmat un'acumprimentu cunforme a sa voluntade de Deus. Giramus como s'atentzione a sa precisazione “ ma los turmentare  chimbe meses ”. Sa fòrmula est in manera estrema fuorviante ca su “ tormentu ” in chistione non benit subidu dae sas vìtimas durante sos “ chimbe meses ” profetados. Su “ tormentu ” a cale referit s'Ispìritu at a èssere dadu a sos rutos in su cabu finale, ue at a èssere causadu dae su fogu de su “istagnu de fogu ”, castigu de sa “ segunda morte ”. Custu “ tormentu ” est annuntziadu in su messàgiu de su de tres ànghelos de Apoc. 14,10-11 chi su versetto pretzedente evocaiat tzitende “ su fumu ” “ de su tormentu issoro ”; unu messàgiu chi sos avventisti connoschent bene ca costituit un'elementu de sa missione universale issoro. Connoschende in antìtzipu sa ruta de custu avventismo ufitziale, s'Ispìritu narat in manera sùtile in custu messàgiu: " fintzas issu at a bufare su binu de s'ira de Deus ghetadu puru in sa copa de s'ira sua, e at a èssere turmentadu in su fogu e in su zolfo dae in antis su Sennore". santos ànghelos e dae in antis s'Agnello ”. Custa precisazione “ fintzas issu ” pigat de mìria, posca, sa fide protestante, posca s'avventismo infedele ufitziale refudadu in su 1994 de Gesùs Cristu matessi. De custa data, a cunfirma de sa maleditzione sua, custu nou “ rebellu ” at aderidu a s'alleàntzia ecumènica chi riunit catòlicos e protestantes giai separados dae Deus. Ma in antis de sa ruta de s'avventismo ufitziale, la fòrmulat " fintzas issu " s'aplicaiat a sos protestantes rutos, ca rùidos in su 1844, diant àere como cumpartzidu sa sorte de sos catòlicos, de sos ortodossos e de sos farsos ebreos. Difatis, " fintzas issu " pertocat totus sos non catòlicos chi onorant sa Crèsia catòlica de Roma, intrende a s'alleàntzia ecumènica sua, e onorende sos ordinamentos de Costantinu I : sa domìniga sua e nadale "die de su sole", (Natale 25 nadale). Seberende sa forma de su singulare " fintzas issu ", imbetzes chi su plurale "fintzas issoro", s'Ispìritu nch'ammentat chi su sèberu religiosu est unu sèberu individuale chi responsabilizat, giustìficat o faghet intèndere culpèvole in sos cunfrontos de Deus, de sa persone, e no, sa comunidade; comente " Noè, Daniele e Giobbe chi no aiant sarvadu fìgios o fìgias " segundu Ezechiele 14:18.

      Sos tormentos de sa segunda morte de s'ùrtimu cabu

      Versetto 6: “ In cuddas dies sos òmines ant a chircare sa morte e no l'ant a agatare; ant a disigiare mòrrere e sa morte at a fuire dae issas. »

      Sas ideas fluiscono in modu lògicu meda. Aende in pessu chi evocadu sos “ tormentos de sa segunda morte ”, s'Ispìritu profetat in custu versetto 6, in contu de sas dies de s'aplicatzione sua, chi ant a bènnere a sa fine de su de sete millènnios , designadu dae s'espressione “ in cuddas dies ”. Posca nos rivelat sas particularidades de custa formidàbile punitzione finale. “ Sos òmines ant a chircare sa morte, ma non l'ant a agatare; ant a disigiare mòrrere e sa morte at a fuire dae issas ”. Custu chi sos èsseres umanos no ischint est chi su corpus risòrgidu de sos malvagi at a tènnere caraterìsticas diferentes meda de cuddas de sos corpos carrales de oe. Pro sa punitzione finale issoro, su Deus creadore at a torrare a creare sa vida issoro rendende·la capatza de sighire in un'istadu cussente finas a sa destruidura de s'ùrtimu àtomu issoro. In prus, sa durada de sa tribulia at a èssere adatada in manera individuale pro ogni indivìduu, a segunda de su verdetto pronuntziadu subra de sa nechesa individuale sua. Marco 9,47-48 lu cunfirmat cun custas paràulas: “... pro èssere ghetadu in sa Geenna, ue su berme issoro non morit e su fogu non s'istudat. » Andat in prus notadu chi sa fide protestante cumpartzit cun sa Crèsia catòlica medas farsos dogmas religiosos, ultres a sa domìniga, prima die dedicada a su pasu, b'at su creìngiu in s'immortalidade de s'ànima, chi porrida sos protestantes a crèere in s'esistèntzia de s'inferru insegnada dae sos catòlicos. Gasi, sa minetza catòlica de s'inferru ue, in manera eterna, sos dannados benint turmentados in su fogu, minetza a cale sutaponiant totu sos monarcas de sas terras cristianas, teniat unu pagu de beridade, ma mescamente meda falsità. Ca, in su primu logu, s'inferru ammaniadu dae Deus at a pigare forma petzi a sa fine de sos “ milli annos ” de su cabu tzeleste de sos malvagi a banda de sos santos. E in su segundu logu, sa tribulia no at a èssere eterna, mancari perlongada, respetu a sas atuales cunditziones terrenas. Intre cussos chi ant a bìdere sa morte fuire dae sese, b'at a àere sos sighidores e ferventes difensores de su dogma paganu gregu de s'immortalidade de s'ànima. Deus at a ofèrrere issos gasi s'esperièntzia de imaginare cale diat èssere su destinu issoro si s'ànima issoro esseret istada a beru immortale. Ma ant a èssere mescamente sos adoradores de sa “die de su sole invitto” a adobiare sa divinidade issoro; sa terra matessi chi los carraiat, devènnida “solas” pro sa fusione de su magma de su fogu e de su zolfo.

      S'aparèntzia in manera mortale ingannevole

      Versetto 7: “ Custas locuste fiant comente a caddos prontos pro sa batalla; Subra de su capu issoro teniant coronas sìmiles a oro e sos caras issoro fiant comente a caras de òmines. »

      Cun sos sìmbulos suos, su versetto 7 acrarit su pranu de atzione de su campu protestante rutu. Sos grupos religiosos ( caddos ) si riunint pro una “ batalla ” ispirituale chi s'at a acumprire petzi a sa fine de su tempus de gràtzia ma sa meta finale est inie. Custa batalla retzit su nùmene “ Armageddon ” in Apocalisse 16:16 . Est pretzisu posca notare s'insistèntzia de s'Ispìritu subra de su cunfrontu suo cun sa realidade de sas cosas; ite chi faghet multiplichende s'impreu de su tèrmine “ mi praghet ”. Custu est su modu suo de smentire sas farsas afirmaduras de sos religiosos interessados. Totu est petzi aparèntzia ingannevole: sa “ corona ” promissa a su binchidore de sa fide, e sa fide matessi ( s'oro ) chi tenet petzi unu “ assimìgiu ” cun sa bera fide. Sas “ caras ” de custos farsos credentes sunt issos matessi ingannevoli ca totu custu chi abarrat est un'aspetu umanu. Chie espressat custu cabu ispèriat sas redini e sos coros. Connoschet sos pensamentos segretos de sos èsseres umanos e cumpartzit sa bisione sua de sa realidade cun sos elettos suos.

      Versetto 8: “ Teniant pilos comente a pilos de don e sos dentes issoro fiant comente a dentes de leones. »

      Segundu 1Cor.11:15, sos pilos de sas fèminas serbint de belu. E su ruolu de su belu est su de cuare sa cara, s'identidade de su sugetu caratzadu. Custu versetto 8 denuntzia a traessu de sos sìmbulos suos s'aparèntzia ingannevole de sos grupos religiosos cristianos. Tenent tando s'aspetu esteriore ( sos pilos ) de sas crèsias ( sas fèminas , in Ef. 5,23-32), ma sos ispìritos issoro sunt animados dae sa ferocia ( sas dentes ) de sos “ leones ”. Cumprendimus mègius ca sos caras issoro tenent petzi sembianze umanas. Non sena resone Gesùs los paragonat a sos leones. Torrat a cramare gasi s'istadu de ànimu de su pòpulu romanu chi aiat fatu divorare de sos leones sos primos cristianos in sas arenas pròpias. E custu paragone est giustificadu ca a sa fine de su mundu, torra s'at a chèrrere pònnere a morte sos ùrtimos beros eletos de Gesùs Cristu.

      Versetto 9: “ Teniant corazze sìmiles a corazze dae ferru, e s'abbolotu de sas alas issoro fiat comente a s'abbolotu de carros cun medas caddos chi current a sa batalla. »

      Custu versetto pigat de mìria sa contraffazione de sa panoplia de su beru sordadu de Gesùs Cristu chi bestit sa “ corazza ” de sa giustìtzia (Ef.6,14), ma inoghe, custa giustìtzia est tosta comente su “ ferru ” giai sìmbulu de s'imperu romanu in Daniele. Sas “ locuste ” faghent abbolotu cun sas “ alas issoro ” cando sunt ativas. Su paragone chi nde derivat pertocat tando s'atzione. Sa precisazione chi sighit cunfirma su ligàmine cun Roma sas cales aiat cùrridu de carros cun “ prus caddos ” allietavano sos romanos in sos tzicuitos issoro. In custa imàgine, " medas caddos " signìficat: diversos grupos religiosos riunidos pro tragiare su " carru " romanu , pro glorificare s'autoridade de Roma; Roma chi aiat ischidu manigiare sos àteros capos religiosos pro los sutamìtere a traessu de sas ammajos suos. Gasi s'Ispìritu resumet s'atzione de su campu rebellu. E custu raduno in praghere de Roma los ammàniat a sa finale “ batalla de Armageddon ” dirìgida contra sos opposidores de sa domìniga, fideles osservadores de su sàbadu santificadu dae Deus, e inconsciamente, contra Cristu, issoro Difensore Protettore.

      Versetto 10: “ Teniant coas comente a iscorpiones e pungiglioni e in sas coas issoro b'aiat su podere de iscalabrare sos òmines  chimbe meses. »

      Custu versetto pesat su belu de su versetto 3, ue sa paràula “ coa ” est istada sugerida suta de su tìtulu “pòdere de sos iscorpiones ”. Est tzitadu craramente mancari su significadu suo no est craru in chie no lu chircat in Isaia 9:14. No est su casu meu, duncas ammentu custa crae importante: “ su profeta chi insegnat sa fàula est sa coa ”. Craro su messàgiu in còdighe in custos tèrmines: custos grupos teniant profetas bugiardi ( coas ) e rebellas ( iscorpiones ) e limbas bugiarde (pungiglioni), e era in custos farsos profetas ( coas ) su podere de nòghere fintzas a sos òmines, de sedurli e los conchinare a onorare sa Domenica Rumana  150 annos ( chimbe meses ) de paghe religiosa garantida dae Deus; chi los esponet sena remèdiu a sos “ tormentos de sa segunda morte ” de su cabu finale de sa fine de su de VII millènnios . Cando pesso chi sas moltitudini non bident s'importu de sa die de pasu! Si creerent a custu messàgiu riveladu e decodificadu, diant cambiare idea.

      Versetto 11: “ Teniant comente a re s'ànghelu de s'isprofundu, mutidu in ebràicu Abaddon e in gregu Apollion. »

      Semper prus pretzisa, s'acusa divina crompet su cùcuru suo: custos grupos religiosos tenent pro re Satana, “ s'ànghelu de s'isprofundu ” chi at a èssere ligadu in sa terra desolata  “ milli annos ” segundu Apoc.20:3. Sa paràula “ profundu ” in Gen. 1:2 si referit a sa terra prima chi ti pònnere su mìnimu sinnu de vida. Custu tèrmine designat tando sa terra resa desolata, ogni forma de vida mundada bia de sa gloriosa torrada de Cristu. At a abarrare in custu istadu  “ milli annos ”, cun s'ùnicu abitante chi at a èssere s'ànghelu chi Satana aiat tentu presoneri susu de issa. Cussu chi Deus mutit in Apocalisse 12, su “ dragu ”, e sa colovra , su diàulu e Satana ”, retzit inoghe su nùmene Distrutore, significadu de sas paràulas “ ebràicu e gregu , Abaddon e Apollyon ”. In manera sùtile, s'Ispìritu nche contat comente a custu ànghelu distruet s'òpera de Deus contra sa cale est gherrende. “ Ebràicu e gregu ” sunt sas limbas de s'iscritura bìblica originària. Gasi, essende rùida sa fide protestante, in su 1844, su cumintzu de su tema de custu “ 5° trumba ”, su diàulu l'aiat torradu a conchistare cun su nòdidu interessu suo pro sa Sacra Bìbbia. Ma a diferèntzia de sos gloriosos cumintzos de sa Reforma, como benit impreada pro distrùere su pranu de Deus. Satana àplicat cun sa fide Riformada ruta, custa borta cun sutzessu, custa chi aiat intentadu invano de fàghere rùere Cristu matessi, in s'ora de sa proa sua de resistèntzia.

      Versetto 12: “ Su primu dannu est coladu. Aco' chi arribbant unas àteras duas disgràtzias a pustis de custa . »

      Inoghe finit, in su versetto 12, custu tema particulare meda de su “ 5° trumba ." Custu momentu inditat chi s'umanidade est intrada in s'annu 1994 de su calendàriu abituale suo. Finas a tando, sa paghe religiosa est persìstida intre totu sas religiones monoteistiche. Nemos est istadu ochidu pro unu motivu ispirituale de aficu religiosu. Sa proibitzione de ochire cuntentu in su versetto 5 est istadu duncas respetadu e acumpridu comente a Deus aiat annuntziadu.

      Ma su 3 austu 1994, su primu beru atacu religiosu musulmanu a banda de su GIA aiat ochidu chimbe funtzionàrios frantzesos bighinu a s'ambasciada frantzesa in Algeri, sighidu, a sa vigìlia de su Nadale cristianu, su 24 nadale 1994, de un'atacu contra un'aeroplanu frantzesu, chi aiat ochidu tres persones in Algeri, intre cale unu frantzesu. S'istiu sutzessivu, sos grupos armados islàmicos de su GIA algerinu aiant afiladu atacos mortales a sa RER de Parigi, sa capitale frantzesa. E in su 1996, 7 preìderos catòlicos frantzesos fiant istados isconcados a Tibhirine in Algeria. Custas testimonias frunint duncas sa proa chi sos “ chimbe meses ” profetados sunt istados superados. Sas gherras de religione podent tando torrare a leare e sighire finas a sa fine de su mundu signada dae sa torrada de Cristu glorificadu.

     Sa 6a trumba : Sa segunda grandu “ mala sorte ”

     Sesta punitzione de ogni farsa santidade cristiana

     Sa de tres gherras mundiales

      Versetto 13: “ Su de ses aiat sonadu. E aia intesu una boghe de sos bator corros de s'altare dae oro chi est dae in antis Deus :

      Custu de ses castigos ammonitore costituit su “segundu” grandu “ dannos ” annuntziadu in Apocalisse 8:13. Issa pretzedet sa fine de su tempus de sa gràtzia colletiva e individuale e s'at a acumprire tando intre su 2021 e su 2029. Cun custu versetto 13 s'intrat a su tema de su “ 6° trumba ” at a cunfirmare sa torrada de sa gherra e s'autorizatzione “ a ochire ”. Custu nou tema pertocat sos matessi grupos religiosos de sos de su “ 5° trumba » pretzedente. Sos sìmbulos impreados sunt aguales. Fintzas sas cosas faghent a ispiegare gasi: sos pòpulos de su “ 5° trumba " si sunt abituados a " no ochire ", arribbende addiritura a vietare sa pena de mortas, in Europa e in unos cantos Istados de sos Istados Unidos. Ant agatadu unu modu pro fàghere funtzionare in manera vantagiosa su cummèrtziu internatzionale, ite chi los at arrichidos. Non sunt tando prus sustenidores de sa gherra, ma difensores de sa paghe a totu sos costos. Sa gherra intre sos pòpulos cristianos paret duncas esclùdida, ma a dolu mannu una de tres religiones monoteistas est prus pagu meda paghiosa, est s'Islam chi caminat subra de duas ancas: cudda de sos terroristas chi agint e cudda de sos unos àteros sighidores chi aplaudint a sas atziones issoro omicide. Custu interlocutore rendet duncas impossìbile sa prospetiva de una paghe durajola, e at a bastare chi su Deus creadore “sonos ” s'autorizatzione sua pro chi acontessat s'iscontru de tziviltade e de religiones cun notèvoles efetos mortales. Fintzas subra de su restu de sa terra ogni pòpulu at a tènnere su suo traditzionale inimigu, sas partziduras ammaniadas dae su diàulu e de sos dimònios suos riguardu a s'intreu praneta.

      Ma inoghe sa profetzia pigat de mìria unu territòriu particulare, s'infedele Otzidente cristianu.

      S'ùrtimu castigu, in antis de sas “ sete ùrtimas piaghe ” chi pretzedent sa torrada de Cristu, benit a su nùmene de su “ 6° trumba ." Giai, in antis de intrare a sas minudas de su tema, ischimus chi custu tema est difatis sa segunda de sos “ grandu disacatos ” annuntziadas dall '“àbbila ” de s'imperu napoleònicu in Apo.8:13. Nointames, in unu montaggio adatadu cun custa intentzione, sa profetzia de Apo.11 atribuit custu nùmene de " su segundu dannos " a sa Rivolutzione frantzesa mutida " sa bèstia chi àrtziat dae sos isprofundos ". Est fintzas su tema de sa “4a trumba ” de Rev.8. S'Ispìritu nche sugerit tando s'esistèntzia de un'istrintu raportu intre sos eventos interessados dae su “ 4° e de su 6° trumba ." Amus a iscobèrrere cales sunt custas relatziones.

      Cando su “ 6th sonat sa trumba ”, sa boghe de Cristu, intercessore dae in antis s'altare de s'intzensu, espressat un'òrdine. (Segundu s'imàgine de su tabernacolo terrenu chi profetaiat su benidore ruolu suo tzeleste de intercessore pro sas pregadorias de sos elègidos).

      S'Europa otzidentale bersàlliu de s'ira de Gesùs Cristu

      Versetto 14: “ E narende a su de ses ànghelos chi teniat sa trumba: Isorves sos bator ànghelos chi sunt ligados in su grandu riu Eufrate. »

      Gesùs Cristu decrarat: “ Isorvides sos bator ànghelos chi sunt ligados subra de su grandu riu Eufrate ”: lìbera sas potèntzias demonìacas universales atzentradas subra de s'Europa simbulegiadas dae su nùmene Eufrate; S'Europa otzidentale e sas estensiones americanas suas e australianas ue sunt istadas mantentas dae su 1844, segundu Ap.7:2; Custos sunt sos bator ànghelos a sos cales fiat istadu dadu de iscalabrare sa terra e su mare . Sas craes de interpretatzione sunt simpres e lògicas. “S'Eufrate” est su riu chi abbaiat s'antiga Babilònia de Daniele. In Apoc.17, “ sa meretrice” mutida “ Babilònia sa manna ” seet “ subra de medas abbas ”, sìmbulos “ de pòpulos, natziones e limbas ”. “ Babilònia ” chi designat Roma, sos pòpulos interessados sunt sos pòpulos europeos. Designende s'Europa comente a bersàlliu printzipale de s'ira sua mortore, Cristu Deus cheret punire cussos chi lu traighent e prestant gasi paga atentzione a sas tribulias sufridas subra de sa rughe dolorosa sua, chi su versetto pretzedente at in pessu chi ammentadu, tzitende sa paràula " altare ", chi l'aiat profetadu in sos ritos simbòlicos de s'antiga alleàntzia.

      Pighende de mìria s'Europa, s'Ispìritu dirighet sa vindita sua contra duos paisos chi cuntzentrant sa curpa issoro susu de issu. Si tratat de sa fide catòlica, de sa Crèsia mama e de sa fìgia majore, comente a issa mutit sa Frantza, chi tantu l'at sustentada in sos sèculos, finas dae sa nàschida sua, a òpera de Clodoveo, primu re de sos Franchi .

      Su primu collegamentu cun su “ 4th trumba ", aparit sa Frantza, unu pòpulu rivolutzionàriu chi at semenadu su sèmene de s'incredulidade in totu sas natziones cristianas de sa terra, difundende sos iscritos de sos filòsofos suos, lìberos pensadores àteos. Ma est fintzas sa Roma papale chi sa Rivolutzione frantzesa at a distrùere e at a pònnere a callare. Un'istùdiu cumparativu de sas trumbas cun sos castigos ammonitori presentados a sos Ebreos in su Levitico 26 atribuit a sa de bator su ruolu de una " ispada " divina chi " vengat s'alleàntzia sua ". Custa borta, intro su “ 6th trumba ", Gesùs matessi at a vengare s'alleàntzia sua corfende sos duos pòpulos culpèvoles e sos alleados europeos issoro. Ca segundu Apo.11, s'ateismu frantzesu aiat “ allegradu ” e atzufadu in sa “ ditza ” su pòpulu in tundu : “ s'ant a mandare donos sos uni a sos unos àteros ” si leghet in Apo.11:10. Ateretantu, su Cristu divinu at a giùghere issos sos donos suos: bombas cunventzionales e atòmicas; su totu pretzèdidu dae unu virus mortale e contagiosu apartu a sa fine de su 2019 in Europa. Intre sos donos dignos de nota b'at s'oferta de s'Istàtua de sa Libertade a banda de sa Frantza a sa tzitade de New York in sos Istados Unidos. Su modellu fiat gasi meravigiosu chi, a pustis de sa Frantza, unos àteros paisos europeos fiant devènnidos repùblicas. In su 1917 sa Rùssia at a repìtere su modellu cun su matessi massacru.

      Gherra nucleare globale

      Versetto 15: “ E sos bator ànghelos, chi fiant prontos  s'ora, sa die, su mese e s'annu, fiant istados isòrvidos pro ochire su tres unu de sos òmines. »

      Ammaniados a " fèrrere sa terra e su mare " segundu Ap.7,2, " sos bator ànghelos benint isòrvidos pro ochire su tres unu de sos òmines " e s'atzione est pranificada e abetada dae tempus, comente a inditat custa minuda: “ chie fiant prontos  s'ora, sa die, su mese e s'annu ”. Como, de cando custa punitzione s'est rèndida netzessària? De su 7 martzu 321, data in cale si fiat acumpridu s'adotzione de sa die de su sole impostu dae Costantinu I. Segundu Rev.17, su cale tema est “ su cabu de sa prostituta Babilònia sa Manna ”, su nùmeru 17 simbulègiat su cabu divinu. Aplicadu in nùmeru de sèculos partinde dae su 7 martzu 321, custu nùmeru 17 resurtat in su 7 martzu 2021; de custa data, sos ùrtimos 9 annos de sa maleditzione divina ant a cunsentire su cumprimentu de su “ 6° trumba ” de Apocalisse 9:13.

      Notamus su mentovu de su “ tres unu de sos òmines ” chi nch'ammentat chi pro cantu terrorosu siat, custa distruidora cuntierra de su de tres mundos cunservat unu caràtere de avertimentu partziale ( de tres ); est tando ùtile pro provocare cunversiones religiosas e giùghere sos funtzionàrios eletos a s'impinnare de su totu in s'òpera avventista ghiada dae Gesùs Cristu. Custa destruidura benit a punire e cumbidare a su pentimentu s'umanidade chi at benefitziadu de “150 annos beros” de paghe religiosa, profetada dae sos “ chimbe meses ” de sa “ de chimbe trumbas ”.

      Pro cumprèndere appieno su significadu de custa punitzione, sa de tres de sas gherras mundiales de su 1914, la devimus pònnere in parallelu e la cunfrontare cun sa de tres deportazione de sos ebreos in Babilònia. In custu ùrtimu interventu gherradore, in su – 586, su re Nabucodonosor aiat distrùidu su regnu de Giuda, ùrtimu restu de sa natzione Israele; Gerusalemme e su tèmpiu santu suo sunt devènnidos ruinas. Sas ruinas lassadas dae sa De tres Gherras Mundiales ant a frunire sa proa chi s'alleàntzia cristiana est apostatata tantu cantu s'alleàntzia ebràica de su pòpulu ebràicu . Gasi, a pustis de custa dimustratzione, sos subravìvidos non credentes o religiosos ant a èssere sutapostos a s'ùrtima proa universale de fide chi dat un'ùrtima possibilidade de sarvesa a sos credentes de totu sas religiones monoteistas; ma su Deus Creadore insegna una sola beridade chi pertocat Gesùs Cristu e su Suo santu Sabato, s'ùnicu beru de sete dies.

      S'istrage annuntziada pro custa gherra universale costituit unu àteru aspetu de su “ segundu disacatu ” chi sa collega a sa de s'ateismu rivolutzionàriu frantzesu de sa “ de bator trumbas ”. Sa Frantza e mescamente sa capitale sua, Parigi, sunt in su mirinu de Deus Onnipotente. In Apoc.11,8 l'imputat sos nùmenes " Sodoma e Egitu ", nùmenes de antigos inimigos distrutos a esèmpiu in modu indimenticàbile de Deus, s'unu cun su fogu de su chelu, s'àteru cun sa potèntzia sua accecante. Custu nche permitet de cumprèndere chi issu at a agire contra de issa in su matessi modu terrorosu e definitivu. Nos devimus rèndere contu de s'enorme responsabilidade nostra in s'iscumparta de sa bera fide. A pustis de àere odiadu sa religione, su regìmene republicanu aiat rùidu a sas manos dispòticas de Napoleone I pro su cale sa religione fiat istadu petzi un'ùtile cumplementu a sa glòria personale sua. Est in s'altivesa sua e a s'oportunismu suo chi sa fide catòlica devet sa supravivèntzia sua a traessu de s'istitutzione de su Cuncordadu chi fiat istadu su distrutore de su printzìpiu de sa beridade divina.

      Pretzisione demogràfica: dughentos milliones de combattenti

      Versetto 16: “ Su nùmeru de sos cadderis de s'esèrtzitu fiat de duos miriadi de miriadi: nd'apo intesu su nùmeru. »

      Su versetto 16 nos dat un'importante crarimentu subra de su nùmeru de sos combattenti chi partètzipant a sa cuntierra impinnada: “ duos miriadi de miriadi ” overas dughentos milliones de sordados. Finas a su 2021, cando iscrio custu documentu, peruna gherra at cròmpidu custu nùmeru de iscontros. Ma oe, cun una populatzione mundiale de sete milliardos e mèdiu de èsseres umanos, sa profetzia si podet realizare. Sa pretzisione frunida dae custu versetto cundenna totu sas interpretatziones chi ant atribuidu custa cuntierra a atziones passadas .

      Una gherra ideològica

      Versetto 17: “ E gasi aia bidu in sa bisione sos caddos e sos chi los caddigaiant, chi teniant corazze de su colore de su fogu, de su giatzintu e de su zolfo. Sas concas de sos caddos fiant comente a sas concas de sos leones; e de sa buca issoro fiat essidu fogu, fumu e zolfo. »

      In custu versetto 17, nùmeru de su cabu divinu, agatamus sos sìmbulos de sa “5a trumba ” : sos grupos ( sos caddos ) e cussos chi los cumandant ( sos cadderis ). S'ùnica giustìtzia issoro ( corazza ) est s'atzione de brusiare cun su fogu, e cale fogu! Fuoco nucleare paragonàbile a su fogu de su magma suterràneu terrestre. S'Ispìritu imputat issos sas caraterìsticas de su Giacinto a cale currispondet in sa ripetitzione de s'espressione a sa fine de su cara a pipare . Custu giai simbulègiat sas pregadorias de sos santos in su tema pretzedente, est su caràtere de su nuscu suo chi devamus ammentare, e inie cumprendamus ite signìficat sa mentovu suo. Custu fundu est tòssica, irritante pro sa pedde e su fragu suo faghet bènnere su male de conca. Custa ammenta de critèrios definit su de sas pregadorias de sos combattenti interessados. Nemos de custas pregadorias benit retzida dae su Deus creadore; li dant sa ganamala e l'ispirant unu profundu disgustu. Bisòngiat cumprèndere chi in custa cuntierra in manera essentziale religiosa e ideològicu sunt interessadas petzi sas religiones, de su totu esclùdidas dae issu, ma nointames prevalentemente monoteistas: ebraismu, catolitzèsimu, protestantèsimu, ortodossia, islam. Benit inoghe tzitadu unu nou sìmbulu crae tràidu dae Isaia 9:14: " su capu est su magistratu o su sèneghe ". B'at duncas a capu de sos grupos chi si cunfrontant magistratos mutidos oe “presidentes” in sas repùblicas. E custos presidentes sunt dotados de sa fortza de su “ leone ”, su re de sos animales e re de sa Giungla. Su significadu a fortza li benit dadu in Giudici 14:18. In su messàgiu suo, s'Ispìritu profetat un'aficu bèllicu pilotadu a distàntzia de capos de Istadu balentes meda, autoritàrios e in manera religiosa impinnados, ca est in sa buca “ issoro ” emitent sas pregadorias acraridas issoro dae sa paràula “ fumu ”. De sa matessi buca “ issoro ” essint òrdines de destruidura mediante “ fogu ”, pregadorias de “ fumu ”, e de annichilimentu de moltitudini, ordinende s'impreu de bombas nucleares imaginadas dae su “ zolfo ”. Evidentemente s'Ispìritu cheret sutaliniare s'importu de custa fortza nucleare chi est in disponimentu de unu solu òmine. Mai in s'istòria de sa terra unu podere gasi distruidore est dipesu dae sa detzisione de una sola persone. Sa cosa est a beru notèvole e digna de nota. Ma pro nois chi bivamus in custu tipu de organizatzione polìtica custas enormità non nch'iscandalizant mancu prus. Semus totus vìtimas de una pesada de machine colletivu.

      Versetto 18: “ su tres unu de sos òmines fiat istadu ochidu dae custas tres piaghe, de su fogu, de su fumu e de su zolfo, chi essiant dae sa buca issoro. »

      Su versetto 18 sutalìniat custu fatu de su versetto pretzedente ispetzifichende chi “ fogu , fumu e zolfo ” costituint piaghe chertas dae Deus; ite chi su versetto cunfirma atribuende a su Cristu vendicadore s'òrdine de ochire su tres unu de sos òmines.

      Su nucleare de sos capos de sas natziones

      Versetto 19: “ Ca sa fortza de sos caddos fiat in sa buca issoro e in sas coas issoro; sas coas issoro fiant comente a colovras chi tenent concas, e cun issas faghiant su malu. »

      Su versetto 19 cunfirma su caràtere ideològicu religiosu de sa cuntierra narende: Ca su podere de sos grupos combattenti (sos caddos ) era in sa paràula issoro (sas bucas issoro ) e in sos farsos profetas issoro (sas coas ) chi fiant in aparèntzia ingannatori ( colovras ) influentes. subra de sos capos de Istadu, sos magistratos (sos capos ) a traessu de sos cales issos (sos combattenti) ant fatu de su malu. Su printzìpiu gasi definidu currispondet pròpiu a s'organizatzione de sos pòpulos chi prevalet oe in su tempus de sa fine.

      Custa de tres gherras mundiales chie est arribbende serrare su tema de sas “ trumbas ” o ammonitori de sos castigos est gasi importante chi Deus l'at annuntziadu in antis a sos Giudei de s'antiga alleàntzia, posca in Dan. 11,40-45 e Ezechiele 38 e 39, e posca, a sos cristianos de sa noa alleàntzia, in custu libru de s'Apocalisse comente a “ sa de ses trumbas ”, comente a ùrtimu avertimentu divinu in antis de sa fine de su tempus de sa gràtzia. Agatamus tando inoghe custas ricas letziones cumplementares.

      Daniele 11:40-45

      S'espressione " tempus de sa fine " nche giughet a istudiare custa ùrtima cuntierra de sas natziones, riveladu e isvilupadu in sa profetzia de Daniele 11,40-45. Iscoberimus inie sas fases printzipales de s'organizatzione sua. In manera originària aposentadu in grandu ala subra de su territòriu de s'Europa otzidentale, s'Islam cravosu mutidu “ re de su sud ” si fiat tumbadu cun su pòpulu europeu in grandu ala catòlicu; sa fide catòlica romana papale est s'argumentu presu de mìria de sa profetzia sin de Dan. 11:36. Su condottiero papale romanu a cale s'est fatu fintzas a como riferimentu benit presentadu suta de su tèrmine “ issu ”; in su tìtulu de " re ", benit atacadu dae su " re de su sud ", s'Islam chi " s'at a tumbare contra de issu ". Su sèberu de su verbu “ si tumbare ” est pretzisa e acabada, ca petzi cussas chi s'agatant subra de su matessi territòriu “ si tumbant ” intre issos. Est tando chi aprofitende de s'avantàgiu ofertu, a pustis de chi sa situatzione at ghetadu s'Europa otzidentale in su prus cumpletu iscussertu e pànicu, su “ re de su nord ” (o de su nord) “vorterà comente a una traschia ” subra de custa preda in dificultade, pro impadronirsene. e l'ocupare. Impreat " medas naves ", " carros armados " e cassa chi non so àteru chi " cadderis " e bias in su nord, e no in su nord de s'Europa otzidentale, ma in su nord de su continente euroasiàticu. E prus de pretzisu a su nord de Israele chi su versetto 41 sugerit definende·lu “ su prus bellu de sos paisos ”. Sa Rùssia in chistione est unu pòpulu de “ cadderis ” (sos cosacos), allevadores e fornidores de caddos a sos inimigos istòricos de Israele. Custa borta, subra de sa base de totus custos datos, devenit fàtzile identificare custu “ re de su nord ” cun sa balente Rùssia ortodossa, s'aversàriu religiosu orientale de su romanismo papale otzidentale a pustis de s'iscisma religiosu cristianu ufitziale de su 1054.

      Amus agigu agatadu unos cantos atores belligeranti de sa De tres Gherras Mundiales. Ma s'Europa at alleados balentes chi l'ant unu pagu discuidada a càusa de sa cuncurrèntzia econòmica devènnida disastrosa a pustis de s'arribu de unu virus, su coronavirus covid-19. Incruente, sas economias lutant pro sa supravivèntzia pròpia, ogni pòpulu si serrat semper de prus in si matessi. Nointames, cando sa cuntierra at a comintzare in Europa, s'alleadu americanu at a isetare su momentu de agire.

      In Europa, sas tropas russas adobiant paga opositzione. Un'a pustis de s'àteru, sos pòpulos europeos de su nord fiant istados ocupados. Sa sola Frantza aiat opostu una leca resistèntzia militare e l'esèrtzitas russos fiant istados tratentos in s'ala setentrionale de su paisu. S'ala meridionale est bivende seri problemas cun s'Islam giai raighinadu in grandu nùmeru in custa zona. Una pesada de acòrdiu de interessu comunu lega sos combattenti musulmanos e sos russos. Ambos sunt avidi de botinu e sa Frantza est unu paisu ricu, fintzas economicamente arruinadu. Sos àrabos sunt bardaneris de su patrimoniu traditzionale.

      A banda israeliana sa situatzione est catastròfica, su paisu est ocupadu. Benint risparmiados sos pòpulos àrabos musulmanos chi l'inghìriant: Edom, Moab, sos fìgios de Ammon: su de oe Giordània.

      Calicuna cosa chi non diat àere pòdidu èssere realizadu in antis de sa data de su 1979 in cale s'Egitu aiat lassadu su campu àrabu pro istrìnghere un'alleàntzia cun Israele, su sèberu fatu tando, cun su balente apògiu de sos Istados Unidos, si fiat giradu a isvantàgiu suo; est ocupadu dae sos russos. E pretzisende “ no at a isfugire ”, s'Ispìritu rivelat su caràtere oportunìsticu de su sèberu fatu in su 1979. Ischierende·si cun sos prus fortes de s'època, creiat de isfugire a su disacatu chi l'at collida. E sa mala sorte est manna, benit ispògiada de sas richesas suas dae sos ocupantes russos. E comente chi non bastaret, fintzas sos lìbicos e sos etìopes la sunt sachizende a sos russos.

      Sa fase nucleare de sa cuntierra mundiale

      Su versetto 44 signat unu grandu cambiamentu in sa situatzione de sas cosas. Mentras òcupant s'Europa otzidentale, Israele e s'Egitu, sas tropas russas sunt assustadas dae sas “ noas ” chi pertocant su territòriu pròpiu russu. S'Ispìritu tzitat “ s'est ” in riferimentu a s'ocupatzione de s'Europa otzidentale ma fintzas “su nord ” in riferimentu a s'ocupatzione de Israele; Sa Rùssia est in “est ” de su primu e “a nord ” de su segundu. Sa noa est in manera tale grave de iscadenare unu machine mortore. Est inoghe chi sos Istados Unidos intrant a batalla, seberende de annichilare su territòriu russu cun su fogu nucleare. Aiat comintzadu tando sa fase nucleare de sa cuntierra. Antunnas mortales naschent in medas logos, pro annichilare e “ sterminare ”. moltitudini ” de vida umana e animale. Est in custa atzione chi “ su tres unu de sos òmines benit ochidu ” segundu s'annùntziu de sa “ 6a trumba ”. Refudadas subra de sos “montes ” de Israele, sas tropas russas de su “ re de su nord ” fiant istados annichiladas sena retzire su mìnimu agiudu: “ sena chi nemos benneret a agiudu suo ”.

      Ezechiele 38 e 39

      Fintzas Ezechiele 38 e 39 èvocant a modu issos custa ùrtima cuntierra de s'istòria. B'at minudas interessantes comente a custa pretzisione chi rivelat s'intentzione de Deus de “ pònnere una fìbbia a sa mascella ” de su re russu pro l'atirare e l'interessare in sa cuntierra. Custa imàgine acrarit un'allettante oportunidade pro s'arrichire cun su pòpulu suo, a sa cale no at a pòdere resistire.

      In custa longa profetzia, s'Ispìritu nche dat  unos cantos nùmenes comente a puntos de riferimentu: Gog, Magog, Rosch (russu), Meshech (Mosca), Tubal (Tobolsk). Su cuntestu de sas ùrtimas dies est cunfirmadu dae una minuda chi riguardat sos pòpulos atacados: « As a nàrrere: apo a artziare contra una terra aberta, apo a bènnere contra òmines trancuillos, seguros in sas abitòrios issoro, su totu in abitatziones sena muros , sena chiavistello nen porridas (Ezechiele 38:11).” Sas tzitades modernas sunt difatis de su totu abertas . E sas fortzas opostas sunt in manera tràgica diseguali. S'Ispìritu ponet inoghe in sa buca de su “ re de su nord ” de Daniele, custa borta su verbu “ apo a bènnere ” chi sugerit un'agressione massitza, lestra e aèrea segundu su verbu e s'imàgine “ turbinerà comente a una traschia ” de Dan .11:40, de una localidade bastante a tesu. In custa profetzia de Ezechiele non b'at calicunu arcanu subra de sos paisos interessados; Rùssia e Israele sunt craramente identificados. S'arcanu fiat petzi in Daniele 11:36-45 ue pertocaiat su pabadu romanu e su territòriu europeu suo. E dende su nùmene de “ re de su nord ” a sa Rùssia chi atacat s'Europa catòlica e papale, Deus si referit a sa rivelatzione sua datat a Ezechiele. Ca b'ammento chi est mescamente in relatzione a sa positzione geogràfica de Israele chi sa Rùssia s'agatat a su “ nord ”. A beru, est in "est " respetu a sa positzione de s'Europa otzidentale catòlica romana papale. Est duncas pro cunfirmare sa positzione de sas tropas russas in s'Europa papale chi òcupant e dòminant, chi s'Ispìritu indivìduat s'arribu de malas noas de s'«est   ». “ Apo a fàghere pròere fogu e zolfo susu de issu e subra de sas tropas suas (Ezechiele 38:22)”; “ Deo apo a mandare su fogu a Magog ”, leghimus in Eze.39:6. Aco' tando sa càusa de sa mala noa chi faghet infuriare su “ re de su nord ” de Daniele 11:44. Comente in Daniele, s'aggressore russu at a èssere postu a sas istrintas e distrùidu subra de sos montes de Israele: “ Tue e totus sas tropas tuas ais a rùere subra de sos montes de Israele (Ezechiele 39:4)”. Ma s'arcanu coberit s'identidade de sos Istados Unidos a s'orìgine de custu gestu. Agato in Eze.39:9 una minuda interessante meda. Su testu èvocat sa possibilidade de allumare su fogu  “ sete annos ” brusiende sas armas impreadas in custa terrorosa cuntierra globale. Sa linna no est prus sa matèria prima pro sas armas modernas, ma sos “ sete annos ” mentovados rifletent s'intensidade de custa gherra e sa cantidade de armas. Partinde dae su 7 martzu 2021, mancant petzi noe annos a sa torrada de Cristu; sos ùrtimos 9 annos de sa maleditzione de Deus durante sos cales at a tènnere logu s'ùrtima cuntierra internatzionale; una gherra in manera orrorosa distruidora de toronìlliu umanos e de propiedade. Segundu su versetto 12, sos mortos russos ant a èssere interrados  “ sete meses ”.

      Terrorosu e implacabile giustìtzia divina

      B'at a àere medas mortos e Deus nche presentat in Ezechiele 9 un'idea de sa ferocia massacrante chi at a organizare. Ca sa de tres gherras mundiales prevista  su perìodu intre su 2021 e su 2029 est s'antitipo de sa de tres gherras giutas dae Nabucodonosor contra s'antigu Israele in su – 586. Aco' ite aiat ordinadu su grandu Deus creadore, frustradu e disprezzato de su pòpulu suo in Ez.9: dae 1 a 11:

      “Eze.9:1 Posca aiat abboghinadu a grandu boghe in sos origras meas: Acurtziade·bos, bois chi devide punire sa tzitade, cadaunu cun su trastu suo de destruidura in manu!

      Eze.9: 2 E aco', ses òmines fiant bènnidos pro sa bia de sa ghenna superiora subra de su ladu nord, cadaunu cun su trastu suo de destruidura in manu. Intre issos b'aiat un'òmine bestidu de linu, chi giughiat unu scrittoio a sa tzintura. Fiant bènnidos e si fiant firmados acanta s'altare dae brunzu.

      Ezek.9:3 Sa glòria de su Deus de Israele si fiat artadu de su cherubinu subra de cale s'agataiat e si fiat acurtziadu a su limenàrgiu de sa domo; e aiat mutidu s'òmine bestidu de linu e chi giughiat unu scrigno a sa tzintura.

      Eze.9:4 Su Sennore l'aiat naradu: Colat in mesu de sa tzitade, in mesu de Gerusalemme, e faghes unu sinnu subra de sos cherbeddos de sos òmines chi suspirant e gemono a càusa de totus sas abominazioni chi bi sunt cummìtidas.

      Ez.9:5  E, de manera chi deo l'intendere, aiat naradu a sos àteros: Coladas dae segus a issu in tzitade e corfidas; s'ogru tuo siat sena piedade e non tèngiat piedade!

      Ezek.9:6 Ochi e distrue sos betzos, sos giòvanos, sas vèrgines, sos pipios e sas fèminas; ma non t'acurtziare a chie tenet su semu ajò de issu; e comintza cun su santuàriu meu! Aiant cumintzadu de sos sèneghes chi fiant dae in antis sa domo.

      Eze.9:7 E aiat naradu issos: Defile sa domo e prenare sos tribunales cun ochidos; Benide foras!... Fiant essidos e aiant corfidu in tzitade.

      Eze.9:8 Mentras corfiant, e deo abarraia ancora, aia rùidu cun sa cara e aia abboghinadu: Ah! Sennoras Deus, as a distrùere tue totu custu chi restat de Israele, bessende su furore tuo subra de Gerusalemme?

      Eze.9:9 E m'aiat naradu: S'ingiustìtzia de sa domo de Israele e de Giuda est mannu, in manera estrema mannu; su paisu est prenu de istrages, sa tzitade est prena de ingiustìtzias, ca narant: Su Sennore at abbandonadu su paisu; su Sennore non bidet nudda.

      Eze.9:10 Fintzas deo no apo a tènnere piedade e no apo a tènnere piedade; Apo a fàghere torrare a rùere subra de sas concas issoro sas òperas issoro.

      Ezek.9:11 E aco', s'òmine bestidu de linu e chi tenet una tenta in sa tzintura, aiat dadu custa risposta: Apo fatu comente a m'as cumandadu. »

       Non totus cussos chi benint ochidos pro motivos religiosos sunt màrtires de sa fide. B'at in custa categoria medas fanàticos prontos a dare sa vida , mancari, pro sa religione pròpia, ma fintzas pro cale si chi siat ideologia polìtica o de àteru tipu. Su beru màrtire de sa fide est, primu e petzi, in Gesùs Cristu. Si tratat tando, in manera netzessària, de un'elettu, sa cale vida oferta in sacrifìtziu est gradita a su Deus creadore petzi si sa morte sua est istada pretzèdida dae una vida cunforme a sos bisòngios rivelados  su tempus suo.

      Agatamus como, in su tema de su “ 6° trumba ” s'evocatzione de su cuntestu morale de sos tempos sutzessivos a sa gherra.

      S'irripentimento de sos subravìvidos

      In manera contrària a custu chi sa majore ala de sas persones pessat e timet, pro cantu distruidoras siant, sas armas nucleares no ant a annichilare s'umanidade; ca sos “ subravìvidos ” ant a abarrare a pustis de sa fine de sa cuntierra. In contu de sas gherras, Gesùs aiat naradu in Matteo 24:6: “ Ais a intèndere faeddare de gherras e boghes de gherras; castiade·bos de non bos tribulare, ca custas cosas devent capitare. Ma non at a èssere ancora sa fine. » S'annichilimentu de s'umanidade at a èssere dèvidu a s'atzione de su Deus creadore a pustis de sa torrada gloriosa sua in sa persone de Gesùs Cristu. Ca sos subravìvidos devent èssere sutapostos a un'ùrtima proa de fide. De su 1945, data de su primu impreu de sas armas atòmicas, sunt istadas fatas prus de duamìgia esplosiones fatas pro proa a banda de sas potèntzias terrenas chi las possedint; est beru, posca, pro un'arcu de tempus de 75 annos e sa terra est immensa, mancari limitada, aguantat e aguantat sos corfos chi s'umanidade las dat. In s'imbeniente gherra nucleare, a su contràriu, s'ant a averguare in unu cùrtziu perìodu moltitudini de esplosiones e s'isperdìtziu de sa radioattività at a rèndere impossìbile sa sighidura de sa vida subra de sa terra. Cun su torrada sua, su Cristu divinu at a pònnere fine a sas tribulias de s'umanidade rebella e morente.

      Versetto 20: “ Su restu de sos òmines chi non fiant istados ochidos dae custas piaghe non si ravvidero de sas òperas de sas manos issoro, pro no adorare sos dimònios e sos ìdolos dae oro, dae prata, dae brunzu, dae pedra e de linna, chi non podent bìdere, ne ascurtare, nen caminare; »

      In su versetto 20, s'Ispìritu profetat s'indurimento de sos pòpulos subravìvidos. “ Sos àteros òmines chi non fiant istados ochidos dae custas piaghe non si pentirono de sas òperas de sas manos issoro ”. Su “ segundu dannos ” annuntziadu a su tempus de s'imperu costituit eja una “ piaga ” divina , ma pretzedet sos “ ùrtimos sete ” chi ant a torrare a rùere subra de sos peccatori culpèvoles, a pustis de sa fine de su perìodu de gràtzia de Apoc. 15. Est ancora netzessàriu nch'ammentare inoghe chi custas “ piaghe ” puniant totus s'agressione romana contra s'òrdine de su tempus creadu dae s'Onnipotente Deus Creadore.

      “… no aiant sessadu de adorare sos dimònios e sos ìdolos dae oro, dae prata, dae brunzu, dae pedra e de linna, chi non podent bìdere, ne intèndere, nen caminare. ”

      In custa contadura, s'Ispìritu pigat de mìria sas imàgines cultuali de sa fide catòlica, ogetu de adoratzione a banda de sos sighidores de custa religione idolatrat. Custas effigi rapresentant, in antis, sa “Vèrgine Maria”, e segus de issa, in grandu nùmeru, santos belle anònimos, ca lassat a ognunu meda libertade de seberare su santu preferidu pròpiu. Su grandu mercadu est abertu 24 oras subra de 24. Oferimus assorbentes pro totus sas ascelle, in totu sos istiles e dimensiones. E custu tipu de pràtica ìrritat in manera piessigna chie at sufridu subra de sa rughe de su Golgota; in prus, sa vindita sua at a èssere terrorosa. E giai, a pustis de àere fatu connòschere in su 2018 a sos elettos suos su suo balente e gloriosa torrada  s'annu 2030, de su 2019 at corfidu sos peccatori de sa terra cun unu virus mortale e contagiosu. Custu est petzi unu sinnu piticu meda de s'arrenegu benidore suo, ma tenet giai s'eficatzidade de s'ala sua, ca li devamus giai una ruina econòmica sena pretzedentes in s'istòria de s'otzidente cristianu originàriu. E cando sunt in ruina, sas natziones brigant, posca gherrant e gherrant.

      Lu brigo giradu dae Deus est tantu prus giustificadu ca in s'aparitzione de Gesùs Cristu, su beru Deus est bènnidu a sa petza, intre sos òmines e inie, comente a unu de issos, “at bidu, intesu e cummertzializadu”, a diferèntzia de sos ìdolos isculpidos o modellados . chi no lu podet fàghere.

      Versetto 21: “ E non si pentirono de sos mortores issoro, ne de sas bruscerias issoro, ne de s'issas fornicazione, ne de sos furas issoro. »

      Cun su versetto 21 su tema si serrat. Evochende “ sos mortores issoro ”, s'Ispìritu descriet sa mortale lege domenicale chi a sa fine at a rechèrrere sa morte de sos fideles osservadores de su santu Sabato santificadu dae Deus. Tzitende “ sos ammajos issoro ”, si girat a sas massas catòlicas onoradas dae cussas chi giustìficant sa domìniga “sua”, custa farsa die de su Sennore e autèntica “die de su sole” paganu. Ammentende sa “ issoro sfacciataggine ”, s'Ispìritu addita sa fide protestante comente a erederi de sa “ fornicazione ” catòlica de sa farsa “ profeta Izebel ” de Ap 2,20. E imputende issos « sos furas issoro », sugerit sas furas ispirituales cummìtidas, in su primu logu, contra su matessi Gesùs Cristu, a su cale, segundu Dan. 8,11, su re papale «aiat dogadu su sacerdozio perpètuu» e su tìtulu legìtimu suo. giustificadu dae “ Capo de s'Assemblea ”, de Ef.5:23; ma fintzas s'òrdine suo de “ tempus e sa lege sua ”, segundu Daniele 7:25. Custas interpretatziones artamente ispirituales no escludent sas aplicatziones literales ordinàrias, ma las andant bene ultres a su cabu de Deus e in sas cunsighèntzias suas pro sos autores culpèvoles.

Apocalisse 10: su piticu libru abertu

Torrada de Cristu e punitzione de sos rebellos

Su piticu libru abertu e sas cunsighèntzias suas

      Torrada de Cristu a sa fine de sa de bator abetada avventista

      Versetto 1: “ Aia bidu unu àteru ànghelu balente falare dae su chelu, imboligadu in una nue; subra sa conca sua b'aiat s'arcobaleno, e su furriadu era suo comente a su sole, e sos pees suos comente a colunnas de fogu. »

      Lu capìtulo 10 non faghet àteru chi cunfirmare sa situatzione ispirituale istabilida finas a cuddu momentu. Cristu aparit suta de s'aspetu de su Deus de sa santa alleàntzia divina, suta de s'imàgine dell '“arcobaleno ” donadu a pustis de su dilùviu a Noè e a sa discendèntzia sua. Fiat unu sinnu de sa promissa de Deus de non distrùere mai prus sa vida subra de sa terra cun abbas torrenziali. Deus at a mantènnere sa sua promissa, ma pro buca de Pietro annùntziat chi sa terra oramai est “ riservada a su fogu ”; unu dilùviu de fogu. Sa cosa s'at a acumprire petzi pro su cabu finale de su de sete millènnios. Su fogu però no at finidu de distrùere toronìlliu umanos, ca est un'arma chi Deus at giai impreadu contra sas tzitades de sa badde de Sodoma e Gomorra. In custu capìtulu s'Ispìritu acrarit in manera breve sos avenimentos sutzessivos a su “ 6° trumba ." Su capìtulu s'aberit cun s'imàgine de sa torrada gloriosa de Cristu vendicadore.

      Sa profetzia de su totu isvelada

      Versetto 2: “ Teniat in manu unu piticu libru abertu . Aiat posadu su pee deretu suo subra de su mare e su pee mancu suo subra de sa terra; »

      De su cumintzu de su libru, segundu Apocalisse 1:16, Gesùs benit a gherrare sos adoradores de su “ sole ” divinizadu . Su ruolu de sos sìmbulos devenit prus craru: “ su furriadu era suo comente a su sole ” e chi nd'at a èssere de sos suos inimigos, sos adoradores de su “ sole ”? Risposta: sos passos suos, e dannos a issos! Ca “ sos pees suos sunt comente a colunnas de fogu ”. S'at a acumprire tando custu versetto de sa Bìbbia: “ Sees a sa dereta mea fintzas a cando deo pòngia sos inimigos tuos a iscannu de sos pees tuos (Sal 110,1; Mt 22,44)”. Sa curpa issoro est creschida dae su fatu chi in antis de su torrada sua, Gesùs “ aiat abertu su piticu libru ” de s'Apocalisse aberende, de su 1844, su “ de sete sigillos ” chi lu teniat ancora serradu in Ap. 5:1-7. Intre su 1844 e su 2030, In s'annu de su cuntestu discutidu in custu capìtulu 10, sa cumprensione e su significadu de su Sabato si sunt evòlvidos in prena lughe. In prus, sos òmines de custa època non tenent iscusas cando sèberant de no l'onorare. Su “ piticu libru ” fiat bènnidu posca “ abertu ” dae s'Ispìritu Santo de Cristu e sos adoradores de su sole no aiant tentu nudda a chi fàghere cun issu. In su versetto 2 benit acraridu su destinu issoro. Pro cumprèndere su significadu de sos sìmbulos “ mare e terra ” presentes in custu versetto, devimus istudiare Apoc. 13 in cale Deus los collegat a duas “ bèstias ” ispirituales chi ant a apàrrere in sos 2000 annos de s'era cristiana. Sa prima “ bèstia, chi àrtziat dae su mare ”, simbulègiat su regìmene disumanu, duncas bestiale, de sa coalitzione de sos poderes tziviles e religiosos, in s'issoro in antis forma istòrica de monarchias e pabadu catòlicu romanu. Custas monarchias sunt simbulegiadas dae sas " deghe corna " assotziadas a su sìmbulu chi designat Roma in Dan.7 de su " piticu corru " e Apoc.12, 13 e 17 de sas " sete concas ". Custa “ bèstia ”, segundu su cabu de sos balores divinos, presentat sos sìmbulos mentovados in Daniele 7: l'imperas predetzessores de s'imperu romanu, in òrdine inverso respetu a su de Dan.7: leopardu, ursu, leone . “ Sa bèstia ” est tando issa matessi su mostru romanu de Daniele 7:7. Ma inoghe, in Apoc. 13, su sìmbulu de su “ piticu corru ” papale, chi sutzedet a sas “ deghe corna ”, est sostituidu dae su de sas “ sete concas ” de s'identidade romana. E s'Ispìritu l'imputat “ blasfemia ”, est a nàrrere fàula religiosa. Sa presèntzia de " coronas " subra de sas " deghe corna " inditat su tempus in cale sas " deghe corna " de Daniele 7:24 fiant intrados a regnu. Est duncas fintzas su su momentu chi est ativu su “ piticu corru ” o su “ re diferente ”. “ Sa bèstia ” identificada, sa sighida annùntziat su futuru suo. At a agire liberamente  “ unu tempus, de sos tempos (2 tempos ) e sa metade de unu tempus ”. Custa espressione designat 3 annos profetosos e mesu, o 1260 annos beros, in Dan.7:25 e Ap.12:14; l'agatamus suta forma de “ 1260 dies ”-annos o “ 42 meses ” profetosos in Apoc.11:2-3, 12:6 e Apoc.13:5. Ma in su versetto 3 de custu capìtulu 13, s'Ispìritu annùntziat chi at a èssere corfida e " comente a ferta a morte ", etotu de s'ateismu frantzesu intre su 1789 e su 1798. E gràtzias a su Cuncordadu de Napoleone I , " sa ferta mortale sua at a èssere sanadu ." Gasi, chie no amat sa beridade divina at a pòdere sighire a onorare sas fàulas chi ochint s'ànima e su corpus.

      A sa fine de sas dies at a apàrrere s'imàgine de sa prima “ bèstia artziada dae su mare ”. Custa noa bèstia si distinghet pro su fatu chi custa borta “at a pesare de sa terra ”. Afidende·si a s'imàgine de sa Gènesi, ue “ sa terra ” essit dae su “ mare ”, in manera sùtile, s'Ispìritu nche narat chi custa segunda “ bèstia ” est essida dae sa prima, designende gasi sa gai narada Crèsia catòlica riformada; definitzione giusta de sa fide riformada protestante. In su 2021 rapresentat giai sa prus grandu potèntzia militare de su praneta terra e est un'autoridade sin de sa vitòria sua contra su Giapone e sa Germània nazista in su 1944-45. Si tratat craru de sos Istados Unidos, in manera originària prevalentemente protestantes, ma oe in grandu ala catòlicos, a càusa de sa forte emigratzione ispànica acollida. Acusende·lu de àere fatu adorare «sa prima bèstia dae in antis issu », s'Ispìritu denùntziat s'eredade sua de sa domìniga romana. Custu dimustrat chi sas etichetas religiosas sunt fuorvianti. Sa moderna fide protestante est gasi atacada a custa eredade romana chi at a arribbare a su puntu de promulgare una lege vinculante, rendende obrigatòriu lu reposo domenicale suta pena de santziones: unu boicottaggio cummertziale in comintzu, e una cundenna a morte, in fines. Sa domìniga est designada comente a su “ sinnu ” de s'autoridade de sa “bèstia” romana , sa prima “ bèstia ”. E lu nùmero “ 666 ” est sa summa otenta cun sas lìteras de su tìtulu “VICARIVS FILII DE Sos”, su chi s'Ispìritu mutit “ su nùmeru de sa bèstia ”. Faghes sos contos, su nùmeru est inie:

VICIVILIIDI

5 + 1 + 100 + 1 + 5 = 112 + 1 + 50 + 1 + 1 = 53 + 500 + 1 = 501

          112 + 53 + 501 = 666

      Una precisazione importante : Su semu si retzit petzi “ subra de sa manu ” o “ subra de sos cherbeddos ”, in sa medida in cale “ sa manu ” simbulègiat s'òpera, s'atzione, e “ sos cherbeddos ” designat sa voluntade personale de ogni creatura lìbera de sa voluntade sua. seberadas comente a nche narat Ezé 3,8: “ Apo a tostare sa cherbeddos tuos ca tue l'opòngiat a sa fronte issoro ”.

      Inoghe sunt craramente individuados sos benidores “ iscannos ” de Gesùs Cristu, su Giusto Divino Giudice. E in manera sùtile, inditende sa prioridade “ pee deretu ” o “ pee mancu ”, s'Ispìritu inditat chie retenet prus culpèvole. Su “ pee deretu ” ardente est pro sa fide catòlica romana papale a sa cale Deus atribuit su spargimento de su sàmbene de “ totus cussos chi sunt istados ochidos subra de sa terra ”, segundu Apocalisse 18:24. Sa prioridade sua pro s'arrenegu est tando meritada. Posca, ateretantu culpèvole, pro l'àere ateretantu imitada, creende s'"imàgine " de sa prima " bèstia " catòlica, sa fide protestante, mutida " sa terra ", retzit su fogu de su " pee mancu " de Gesùs-Cristu chi vengat gasi su sàmbene de sos ùrtimos santos eletos chi istaiat pro èssere ghetadu sena s'interventu suo salvifico.

      Versetto 3: “ E aiat abboghinadu a grandu boghe, comente a unu leone chi ruggisce. Cando aiat abboghinadu, sos sete tronos aiant emìtidu sa boghe issoro. »

      Su segretu cuadu o segliadu in sos versetti dae 4 a 7, proclamadu dae sa “ boghe de sos sete tronos ” est como isveladu. Sa “ boghe ” de Deus benit gasi paragonada a su sonu de su “ tronu ” assotziadu a su nùmeru “ sete ” chi simbulègiat sa sua santificazione. Custa boghe proclamat unu messàgiu a longu cuadu e disconnotu dae sos òmines. Custu est s'annu de sa torrada in sa glòria de su nostru divinu e sublime Sennore Gesùs Cristu. Sa data est istada rivelada a sos funtzionàrios eletos suos in su 2018; Custa est su beranu de su 2030, in cale, de sa morte espiatòria de Gesùs acontèssida su 30 abrile, at a finire su de tres tres de 2000 de sos 6000 annos programados dae Deus pro sa seletzione sua de sos elettos.

      Versetto 4: “ E cando sos sete tronos aiant fatu intèndere sa boghe issoro, fia andadu a iscrìere; e aia intesu una boghe de su chelu chi naraiat: Segliat custu chi ant naradu sos sete tronos e no l'iscrìere. »

      In custa iscena, Deus tenet duos obietivos. Su primu est chi sos elettos suos devent ischire chi Deus at in manera efetiva fissadu unu tempus pro sa fine de su mundu; no est a beru cuadu, ca dipendet de sa fide nostra in su programa de sos 6000 annos profetadu dae sas ses dies profanet de sas chidas nostras. Su segundu obietivu est iscoragiare sa chirca de custa data finas a su su momentu chi issa matessi at a abèrrere su caminu a sa cumprensione. Custu est istadu realizadu, pro cadaunu de sas tres proas avventisti ùtiles pro sedatzare e seletzionare sos elettos retentos dignos de benefitziare de sa giustìtzia eterna oferta dae Gesùs Cristu, in su 1843, 1844 e 1994.

      Versetto 5: “ E s'ànghelu, chi aia bidu ritto subra de su mare e subra de sa terra, aiat artadu sa manu dereta cara a su chelu ”

      In custa atitudine de su grandu Giùighe vitoriosu, cun sos pees imbarados subra de sos inimigos, Gesùs Cristu at a formulare unu giuramentu bàndidu chi lu vìnculat in manera divina.

      Versetto 6: " E aiat giuradu pro cussu chi bias in sos sèculos de sos sèculos, su cale aiat creadu su chelu e sas cosas chi sunt in issu, sa terra e sas cosas chi sunt in issu, e su mare e sas cosas chi sunt in issu, chi "bi diat èssere istadu prus tempus" , '

      Su giuramentu de Gesùs Cristu est fatu in su nùmene de su Deus creadore e est giradu a sos elettos suos chi onorant s'òrdine de su primu ànghelu de Apoc.14:7; custu, manifestende a traessu de s'ubbidièntzia, su timoria “ issoro ” de Deus, osservende su de bator cumandamentos suos chi dat glòria a s'atu creativu suo. S'afirmadura " chi non bi diat àere prus istadu tempus " cunfirmat chi in su Programa suo Deus aiat prevìdidu sas tres vanas aspetativas avventiste de su 1843, 1844 e 1994. Comente apo giai espressadu, custas vanas aspetativas sunt istadas ùtiles pro sedatzare sos credentes cristianos. Difatis, puru essende vanas, sas cunsighèntzias issoro fiant pro cussas chi isperimentaiant, drammàticas e in manera ispirituale mortales o, pro sos elettos, càusa de sa beneditzione issoro e de s'issas santificazione a banda de Deus.

      Annuncio de su de tres grandu disacatos profetada in Apocalisse 8:13.

      Versetto 7: “ Ma in sas dies de sa boghe de su de sete ànghelos, cando at a sonare (sa trumba), si diat èssere acumpridu s'arcanu de Deus, comente a aiat annuntziadu a sos suos tzeracos, sos profetas. »

      Su tempus pro costruire datas profetosas est finidu. Cuddas istabilidas dae sos datos profetados ant acumpridu su ruolu issoro, su de pònnere a sa proa, posca, sa fide de sos protestantes in su 1843-44, e cudda de sos avventisti in su 1994. Non b'at a àere duncas prus datas farsas, nen farsas aspetativas. ; sas noas, comintzadas dae su 2018, ant a èssere bonas, e sos elègidos udranno, pro sa sarvesa issoro, su sonu de sa “ de sete trumbas ” chi at a signare s'interventu de su Cristu de sa Giustìtzia divina; su tempus in cale segundu Apoc. 11,15: “ su regnu de su mundu at a èssere cunsignadu a sennore Nostru e a su suo Cristu ”, e tando dogadu a su diàulu.

      Sas cunsighèntzias e sos tempos de su ministeru profetosu

      Versetto 8: “ E sa boghe chi aia intesu de su chelu m'aiat faeddadu torra e aiat naradu: Anda, pigas su piticu libru abertu in sa manu de s'ànghelu chi istat subra de su mare e subra de sa terra. »

      Sos versetti dae 8 a 11 acrarint s'esperièntzia de sa missione de su servidore incarrigadu de presentare sa profetzia in còdighe in unu limbàgiu simpre.

      Versetto 9: “ E fia andadu in s'ànghelu, narende·li de mi dare su libritu. E m'aiat naradu: Piga·lu e ingurti·lu; at a èssere marigosu pro sas tuas viscere, ma in buca at a èssere durche comente su mele. ".

      Innanzitutto, “ sos dolores de sas viscere ” rafigurant bene meda sa tribulia e s'aflitzione provocadas dae su refudu de sa proposta de lughe a banda de sos cristianos rebellos. Custas tribulias ant a cròmpere su cùcuru pro s'ùrtima proa de sa fide, a su tempus de sa lege domenicale, ue sa vida de sos elettos at a èssere minetzada de morte. Ca finas a sa fine, sa lughe e sos depositàrios suos ant a èssere gherrados dae su diàulu e de sos dimònios tzelestes suos e terrestres, alleados consci o impuntzares de custu “Distrutore”, “s'Abaddon o Apollyon ” de Ap. 9:11. “ Sa durcura de mele ” rapresentat in manera perfeta fintzas sa cuntentesa de cumprèndere sos arcanos de Deus chi issu cumpartzit cun sos beros eletos suos assetati de beridade. Perunu àteru produtu a su mundu cuntzentrat sa durcura naturale sua comente a custu. A su sòlitu sos èsseres umanos aprètziant e chircant custu sabore durche chi l'est gradito. In prus, s'elettu de Cristu chircat in Deus sa durcura de unu raportu de amore e de paghe, puru sos insegnamentos suos.

      Dende a sa rivelatzione sua "Apocalisse" (=Apocalisse) " sa durcura de su mele ", s'Ispìritu de Deus la paragonat a sa " manna tzeleste " chi teniat " su sabore de su mele " e chi aiat nutridu sos ebreos, in su desertu, durante 40 annos in antis de s'intrada issoro in sa terra promissa dogada a sos Cananei. Etotu comente a un'ebreu non diat àere pòdidu subravìvere sena consumare custa “ manna ”, de su 1994, fine de sos “ chimbe meses ” profetados in Ap. 9,5-10, sa fide avventista subravivet petzi nutrende·si de custa ùrtima ispirituale profetosa ”. màndigu ” (Mt 24,45) “ ammaniadu  su tempus pretzisu de sa bènnida gloriosa” de Gesùs Cristu. Custu insegnamentu chi su Deus de sa beridade mi faghet realizare petzi in custu sàbadu mangianu a s'ora 4 de su 16 ghennàrgiu 2021 (ma 2026 pro Deus) diat èssere istadu ùtile pro rispòndere a chie una die mi pediat de s'istùdiu de sas profetzias” Chi avantàgiu nen profetu?" » Sa risposta de Gesùs est cùrtziu e simpre: sa vida ispirituale pro isfugire a sa morte ispirituale. Si s'Ispìritu non torrat a leare s'imàgine de una “ turta ”, ma petzi “ sa durcura de su mele ”, est ca sa vida fìsica de s'ebreu pertocaiat custu màndigu “ manna ”. Pro cantu pertocat s'Apocalisse, su màndigu est petzi pro s'ispìritu de sos elettos. Ma, in custu paragone, aparit netzessàriu, indispensàbile e rechestu dae su Deus bividore comente a cunditzione pro su mantenimentu de sa vida ispirituale. E custu recuisitu tenet sentidu, ca Deus no at ammaniadu custu màndigu ca esseret disconnotu e disprezzato de sos Servidores suos de sas ùrtimas dies. Costituit s'elementu prus santificadu a pustis de su sacrifìtziu de Gesùs Cristu e s'ùrtima forma e cumprimentu finale de sa Santa Chenat»; Gesùs donat a sos elettos suos su màndigu, su corpus suo e s'insegnamentu profetosu suo.

      Versetto 10: “ Aia pigadu su piticu rotolo de sa manu de s'ànghelu e l'aia ingurtidu; in sa buca mea fiat durche comente su mele, ma cando l'aia àpidu ingurtidu, sas meas viscere si fiant prenados de amargura. »

      In s'esperièntzia bìvida, su tzeracu at iscobertu in sa soledade, sa lughe abbagliante profetada dae Gesùs e tenet in manera efetiva, pro primu, agatadu “ sa durcura de su mele ”, unu galanu pràghere paragonàbile a sa durche durcura de su mele. Ma sa freddezza ammustrada dae sos membros avventisti e de sos insegnantes a sos cales apo chertu lu presentare at prodùidu in su corpus autènticos meu dolores addominales mutidos colite. Duncas porridu testimonia de s'acumprimentu ispirituale e literale de custas cosas.

      Unu àteru acrarimentu però pertocat s'època finale in cale s'illùminat sa lughe profetosa. Comintzat a tempus de paghe, ma at a finire a tempus de gherra e de terrore mortore. Dan.12:1 l'aiat profetadu comente a " unu tempus de dificultade, comente a non b'est istadu dae su cumintzu de sas natziones finas a custu tempus "; bastat custu pro provocare “ dolores a sas viscere ”. Mescamente ca legamus in Lam. 1:20: “ Yahweh, càstia s'amargura mea! Sas meas viscere ribollono, su coro meu est triuladu intro de mene, ca so istadu rebellu. In foras de s'ispada at fatu scempio, intro sa morte. » Fintzas in Ger.4,19: “ Sas meas viscere ! Sas meas viscere : sufro in su coro meu, su coro meu adobbat, non potzo callare; ca òdiet, ànima mea, su sonu de sa trumba, sa boghe de gherra . » S'amargura de sas “ viscere ” ponet a cunfrontu sa missione avventista finale cun cudda afidada a su profeta Geremia. In ambas esperièntzias, sos funtzionàrios eletos traballant in sa disamistade ambientale de sos guvernantes rebellos de su tempus issoro. Geremia e sos ùrtimos beros avventisti denùntziant sos pecados cummìtidos dae sos capos tziviles e religiosos de su tempus issoro e gasi faghende, s'ira de sos culpèvoles si girat contra de issos, finas a sa fine de su mundu signada dae sa torrada in glòria de Gesùs Cristu, su “ Re de sos res e Sennoras de sos sennores ” de Apocalisse 19:16.

     Concrusione de una prima ala de s'Apocalisse

      In custa prima ala agatamus su pròlogu e sos tres temas parallelos, sas Lìteras indiritzadas a sos ànghelos de sas sete Crèsias, sos sete sigillos o sinnos de sos tempos, e las ses trumbas o castigos ammonitori intzitados dae s'indignatzione de Deus.

      Versetto 11: “ E m'aiant naradu: Deves profetare ancora in contu de medas pòpulos e natziones e limbas e re. »

      Su versetto 11 cunfirma s'intrea cobertura de sos ùrtimos 2000 de sos 6000 annos de su programa ammaniadu dae Deus. Arribbende pro como de sa torrada gloriosa de Gesùs Cristu, s'evocatzione de sa profetzia at a torrare a leare sa panoràmica de s'era cristiana in su capìtulu 11 suta de unu tema diferente: “As a dèvere profetare ancora in contu de medas pòpulos, natziones, limbas e res ”.

Abertura de sa segunda ala de s'Apocalisse

      In custa segunda ala, in una panoràmica parallela subra de s'era cristiana, s'Ispìritu at a pigare de mìria eventos importantes giai mentovados in sa prima ala de su libru, ma inoghe, in sa segunda ala, nche svelerà in modu prus isvilupadu su cabu suo subra de cadaunu de custos temas. Fintzas in custu casu ogni capìtulu at a impreare sìmbulos e imàgines diversos ma semper cumplementares. Est a traessu de s'agrupamentu de totus custos insegnamentos chi sa profetzia indivìduat sos sugetos a cales mirat. De su libru de Daniele, custu printzìpiu de pònnere in parallelu sos capìtulos de sas profetzias est istadu aplicadu dae s'Ispìritu Rivelatore, comente a podes bìdere.

      Apocalisse 11, 12 e 13